anuar2009 2010 teologie sibiu
TRANSCRIPT
ANUARUL ACADEMIC 2009- 2010
2
3
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIU Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“
ANUARUL ACADEMIC 2009-2010
Apare cu binecuvântarea Î.P.S.Prof.Univ.Dr.LAURENłIU Streza
Mitropolitul Ardealului
Coordonatori Pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian Pr.conf.univ.dr. Irimie Marga
4
Realizat în cadrul
CENTRULUI DE CERCETARE TEOLOGICĂ al FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu
ReferenŃi ştiinŃifici: Pr.prof.univ.dr. Aurel PAVEL
Conf.univ.dr. Sebastian MOLDOVAN
ISBN 978-606-12-0039-9
ISSN 1582-8980
Coperta: Ştefan Orth Tehnoredactare: Vasile Grăjdian
Tipografia AsociaŃiei „Andrei Şaguna” Sibiu
5
Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu
(faŃada clădirii)
6
7
STUDII ŞI ARTICOLE
Cântarea „corală” în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe.
Raportul cu problemele unităŃii de credinŃă*
Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian
1. "Corul"
Actualmente, şi cel puŃin în Biserica Ortodoxă Română, pentru
comoditatea clasificării şi uneori a exprimării, atunci când vorbim despre cântarea
corală ne referim în special la cântarea armonico-polifonică (sau polifonico-
armonică) executată de corul pe mai multe voci, tip de cântare ce a început să fie
cultivată şi în bisericile româneşti începând cu sec.al XIX-lea - mai hotărât în cea
de a doua jumătate a sa - şi care de obicei este clar deosebită de cântarea de strană
pe o singură voce, monodică, aşa cum este cântarea numită "psaltică" sau alte
variante regionale, ca cele din Ardeal, Banat, Bihor etc.
Pentru problemele pe care dorim să le abordăm în continuare, este însă
necesară o aprofundare şi totodată o lărgire a noŃiunii de „cor”. În acest sens, o altă
distincŃie în cadrul cântării bisericeşti ortodoxe, oarecum mai tehnică decât cea
dinainte, este cea care asociază cântarea corală armonico-polifonică inevitabil
execuŃiei în grup (deoarece sunt necesare „mai multe voci” pentru scriitura
armonică şi polifonică), în timp ce cântarea tradiŃională monodică de strană este
asociată adesea cântării individuale, mai ales atunci când ea este accesibilă doar
cântăreŃului bisericesc calificat (oarecum „solist”) sau proto-psaltului, datorită
gradului mai ridicat de dificultate vocală, interpretativă şi/sau componistică.
* Studiu prezentat în cadrul Simpozionului NaŃional "Muzica Corală în Biserica Ortodoxă Română în veacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009.
8
Situat oarecum într-o poziŃie intermediară între aceste două situaŃii
prezentate, cea corală armonică şi cea „proto-psaltică” a cântării monodice (de
strană), este cazul corului monodic ce cântă în stilul psaltic (sau alt stil, eventual
regional, dar tot cu rădăcini bizantine) - cor nu neapărat profesionist, deoarece în
această categorie se mai poate încadra şi cântarea în comun sau „de obşte” (ce
cultivă un melos de origine bizantină, eventual în variante mai uniformizate),
cântare răspândită din nou, în ultimul secol, în unele parohii ortodoxe.
Mai poate fi reamintit totodată faptul că originile cântării corale armonico-
polifonice trebuie căutate în evoluŃiile din ultimul mileniu ale creştinismului
apusean, romano-catolic şi apoi şi protestant, în timp ce cântarea monodică de
strană din Biserica Ortodoxă, sub toate variantele ei, îşi are rădăcinile în Răsăritul
creştin, unde, îndeosebi în Imperiul bizantin, s-a structurat cultul ortodox actual,
inclusiv în ceea ce priveşte aspectele muzicale.
Pe de altă parte, pentru aprofundare ideii actuale de cor, foarte interesantă
şi plină de sugestii poate fi chiar cercetarea apariŃiei şi evoluŃiei noŃiunii respective,
încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, în antichitate horeia şi horos în limba
greacă, respectiv chorea şi chorus în limba latină însemnau şi atunci „corul” pe
care l-am moştenit ca noŃiune şi în limba română, adică un grup de cântăreŃi care
cântă împreună1, dar respectivul grup mai putea să şi recite sau/şi să danseze (de
unde cor-egrafia actuală), încadrând actorul teatrului antic într-o mişcare circulară
a grupului de choreuŃi (de unde probabil provine hora noastră de astăzi). Şi, printr-
o extensie deosebit de interesantă, chorus-ul antic mai însemna, pe lângă „grup”,
„mulŃime” sau „ceată” în general, şi „mişcare” (circulară) şi chiar mişcarea
armonioasă a astrelor2.
De aceea, preluând dintre sugestiile etimologice amintite, şi în prezent se
poate vorbi despre „cor” în cazul oricărui grup care cântă împreună, armonic sau
monodic, în stil apusean sau răsăritean - iar pentru înrudirea liturgică şi muzicală a
Răsăritului şi Apusului creştin, aici poate fi amintit şi c(h)oralul gregorian
1 D.D.Botez, Tratat de cânt şi dirijat coral, vol.I. Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, Bucureşti, 1982, p.44. 2 A se vedea, spre exemplu şi dintre numeroasele dicŃionare posibile, pentru limba greacă, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, Oxford, Clarendon Press, 1996, p.1998-1999, iar pentru limba latină, G.GuŃu, DicŃionar latin-român, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p.184.
9
(apropiat cântării bizantine/psaltice cel puŃin prin caracterul său vocal, prin cele opt
glasuri/moduri şi prin notaŃia neumatică iniŃială).
Alte sugestii etimologice ale horos-ului antic, adică ale cântării în grup
împreunate cu dansul în cerc, mai pot fi recunoscute în cadrul cultului ortodox,
atunci când participanŃii la Sfintele Taine, clerici şi laici, participă la cântarea şi
dansul liturgic „horit” - în jurul Altarului la Hirotonie, sau în mijlocul Bisericii la
Botez şi Cununie.
În aceste ultime cazuri însă, simbolica liturgică trimite la o realitate mai
înaltă, cerească, în măsura în care astrele care se mişcau în „hora” orbitelor
circulare ale cerului antic purtau numele unor zei ale panteonului păgân (Zeus-
Jupiter, Ares-Marte, Afrodita-Venus etc.), iar mai târziu, în creştinism, cerul este
locul unde sălăşluieşte „Tatăl nostru”, Dumnezeu cel atotputernic, „Cel înconjurat
în chip nevăzut de cetele îngereşti”3, al căror „cor” înalŃă Dumnezeirii neîncetată
cântare de slavă.
2. Probleme de eclesiologie şi de teologie liturgică privind cântarea corală
Simbolismul liturgic al „corului”, chiar l-am menŃionat deocamdată doar în
treacăt, ne atrage atenŃia asupra unor implicaŃii importante, am putea spune
fiinŃiale, de definire esenŃială a corului şi a cântării „corale” în Biserică, dacă nu
uităm că Biserica este chip al „Cerului pe pământ” şi pregustare a vieŃuirii cereşti
în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu4. Şi atunci este firesc să ne punem întrebări despre felul
cel mai adevărat de cântare, sau cel mai potrivit cadrului bisericesc şi liturgic.
Din punctul de vedere ale simboalelor revelate privind cântarea în Biserică,
modelul cetelor îngereşti care cântă împreună în „corul” ceresc este fără îndoială o
paradigmă demnă de urmat pentru cântarea şi cântăreŃii Bisericii. Nu numai Sfântul
Dionisie Areopagitul vorbeşte despre inspirarea cântărilor Bisericii după modelele
îngereşti (în tratatele sale despre „Ierarhiile cereşti” şi cele „bisericeşti”5), dar chiar
3 Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p.137-138 (cântarea heruvimică). 4 „În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare...”, cf. Ceaslov, EdiŃia a doua, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1973, p.73 (Troparul Utreniei în timpul Postului). 5 Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească - Ierarhia Bisericească, trad. de Cicerone Teodorescu, Institutul European, Iaşi, 1994, p.48 şi 85.
10
cântarea Heruvicului la Sfânta Liturghie exprimă explicit faptul că în cântarea
bisericească noi preluăm „chipul” puterilor îngereşti, atunci când „pe heruvimi cu
taină închipuim şi Făcătoarei de viaŃă Treimi întreit sfântă cântare aducem”6. De
asemenea ne apropriem de-a dreptul starea şi „lucrarea îngerilor” atunci când
cântăm Trisaghionul biblic „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”7, consemnat în
cartea Proorocului Isaia (Is.6,3), aşa cum cântă (şi împreună cu) corul serafimilor
din jurul Tronului Dumnezeirii. Însă, de fiecare dată, dacă „noi... pe heruvimi cu
taină închipuim” şi împreună cu serafimii înălŃăm cântare de slavă Dumnezeirii,
aceasta presupune cântarea nu numai a unei individualităŃi sigur(atic)e, ci a mai
multor persoane în comuniunea unui „cor”.
În mod asemănător, tot împreună cu ucenicii Săi (deci tot oarecum „în
cor”), a înălŃat cântări de slavă şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos la sfârşitul Cinei
celei de Taină (Mt.26,30; Mc.14,26), poate cea mai importantă paradigmă pentru
cântarea bisericească, deoarece Însuşi Dumnezeu cântă împreună cu oamenii. Iar
aceasta se petrece într-un moment esenŃial din punct de vedere liturgic şi totodată
bisericesc, fiind vorba despre instituirea Slujbei liturgice prin excelenŃă, a Jertfei
celei nesângeroase a Sfintei Euharistii, prin care se zideşte însuşi Trupul tainic al
comuniunii eclesiale, al Bisericii.
Aşadar, din toate aceste aspecte biblice şi liturgice ale Sfintei TradiŃii
bisericeşti, putem vedea cum ideea corală, implicit şi explicit, şi într-un sens foarte
larg, este un simbol cu rădăcini revelate al comuniunii liturgice şi eclesiale. Iar
simboalele Bisericii însoŃesc şi sprijină propovăduirea Cuvântului mântuitor în şi
prin comuniunea bisericească, inclusiv sub chipul „corului” ce înalŃă cântări de
slavă Dumnezeirii - corul fiind astfel o icoane vie a comuniunii tuturor celor
mântuiŃi în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.
*
Încercând acum să coborâm „din ceruri” „cu picioarele pe pământ”, putem
constata dezvoltarea unei mari diversităŃi de feluri de cântare în Biserică, atât în
prezent, cât şi de-a lungul celor două milenii de istorie bisericească. La modul
foarte concret şi practic (sau tehnic), aceasta înseamnă să constatăm totodată
dificultatea de a alcătui un „cor” bisericesc (în sensul larg anterior prezentat şi
6 Liturghier..., loc.cit. (p.137-138). 7 Idem, p.149.
11
simbolizând/exprimând unitatea/comuniunea) general valabil în orice loc
(geografic) sau orice timp (istoric).
Mai întâi sunt problemele cântării în diferitele limbi ale popoarelor
creştine. După ce s-a depăşit încercarea de a acredita câteva „limbi sacre”, precum
greaca, latina sau slavona, actualmente practic oricărei alte limbi îi este deschisă
calea exprimării RevelaŃiei dumnezeieşti. Dar sună foarte ciudat un cor în care
coriştii cântă concomitent în limbi diferite, chiar dacă uneori se mai fac încercări
„glosolalice” de cântare (la modul ecumenic, însă discutabile cel puŃin din punct de
vedere muzical, dar şi teologic). Ca să nu mai vorbim despre faptul că limbile
diferite obligă treptat şi la modificarea melodiilor sau chiar la crearea unor melodii
noi, adaptate rostirii specifice limbii respective - a se vedea în acest sens fenomenul
de „românire” a cântărilor de origine bizantină în Biserica Ortodoxă Română8.
Mai există apoi marea diversitatea a culturilor şi tradiŃiilor muzicale,
dezvoltate diferit de-a lungul istoriei sau în diferite zone geografice şi care şi-a pus
amprenta şi asupra manierei de a cânta în comunităŃi creştine de provenienŃă
diferită. Drept exemplu, am amintit chiar de la început diversitatea actuală a
cântării în Biserica Ortodoxă Română, având raŃiuni atât istorice (de evoluŃie
diferită) cât şi geografice (regionale): cântarea tradiŃională de strană, atât în
varianta mai „psaltică” (relativ uniformizată sau nu), dar şi în variantele mai
folclorice dezvoltate în Ardeal, Banat, Bihor etc., apoi cea corală de factură
armonică-polifonică, cu aproape tot atâtea stiluri câŃi compozitori, cântarea „de
obşte” (corală monodică) etc.
De fiecare dată când se repune în discuŃie problema unităŃii bisericeşti şi
atunci când se vorbeşte despre elementele văzute ale acestei unităŃi se aminteşte
totdeauna despre unitatea cultică (sau de cult), care implică, dincolo de textele de
cult (traduse totuşi în diferite limbi) şi de tipic, şi cântarea bisericească. Aici
trebuie să atragem atenŃia că nu ne referim acum la problemele unităŃii pan-
creştine, care prezintă dificultăŃi cu totul considerabile, ca urmare a despărŃirilor
istorice cunoscute între catolici, ortodocşi şi protestanŃi. Probleme ale unităŃii
cultice şi privind cântarea liturgică apar însă evidente şi atunci când ne gândim,
8 Sebastian Barbu-Bucur, AcŃiunea de ”românire” a cântărilor psaltice şi determinările ei social-patriotice. Filoteri sin Agæi Jipei şi alŃi autori din sec. al XVIII-lea, în “Biserica Ortodoxă Română”, XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856.
12
spre exemplu, la manierele foarte diferite de cântare chiar în(tre) diversele Biserici
Ortodoxe. Cea mai evidentă este deosebirea între cântarea actuală de factură
armonică-polifonică a slavilor nordici (ruşi, ucrainieni...) şi cea a celorlalŃi
ortodocşi, monodică şi de tradiŃie bizantină.
În interiorul unei aceleiaşi unităŃi jurisdicŃionale bisericeşti - Patriarhie,
Mitropolie - s-a încercat uneori realizarea unei unităŃi a stilului de cântare, inclusiv
prin reglementări bisericeşti sau chiar de stat. Succesul a fost de obicei relativ şi
întotdeauna parŃial. Pentru Biserica Ortodoxă Română putem număra cel puŃin
câteva astfel de iniŃiative, care au influenŃat evoluŃiile cântării bisericeşti: reforma
hrisantică a Patriarhiei Constantinopolului, la începutul sec.al XIX-lea, care a avut
un efect imediat şi în łarile Române, datorită domnitorilor fanarioŃi, provenind din
Constantinopol şi a cântăreŃilor greci care se aflau la noi9, apoi încercările lui
Alexandru Ioan Cuza de a introduce cântarea corală armonică (prin Decretul nr.101
din 186510) şi, în sfârşit, mai aproape de noi, iniŃiativele de uniformizare a cântării
bisericeşti sub P.F.Patriarh Justinian, la mijlocul secolului trecut11. Toate acestea, şi
alte încercări (unele cu un caracter local12), au lăsat urme în cântarea actuală din
Biserica Ortodoxă Română. Şi atunci, după atâtea încercări mai mult sau mai puŃin
reuşite, când se simte nevoia vreunei unităŃi văzute - „auzite” ar fi poate mai bine
9 Gheorghe Ciobanu, Raportul dintre muzica liturgică românească şi muzica bizantină, în ”Studii de etnomuzicologie şi bizantinologie”, vol.II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1979, p.265. 10 Vasile Grăjdian, LegislaŃia lui A.I.Cuza şi evoluŃia cântării bisericeşti, în ”Studii şi cercetări de istoria artei” (seria - teatru, muzicæ, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17. 11 V.lista publicaŃiilor de muzică psaltică „uniformizată”, începută cu Gramatica muzicii psaltice din 1951: Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951 (ed.II, 1969); Prof.Nicolae Lungu, Protodiac.Anton Uncu, Cântările Sfintei Liturghii şi cântări la cateheze, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951; Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1953 (ed.II, 1974); Idem, Cântările Sfintei Liturghii şi podobiile celor opt glasuri, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1960 (cu ediŃii ulterioare; ed.III, 1969); Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.dr.Ene Branişte, Prof.Chiril Popescu, Cântările Penticostarului, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1980 etc. 12 În Mitropolia Ardealului, Dimitrie CunŃanu alcătuieşte şi publică Cântările bisericesci (după melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie CunŃanu, Profesor la seminarul "andreian" arhidiecesan, Sibiu, ed.I, 1890, Editura autorului, tipărită la “Imprimăria de musicalii Jos.Eberle şi Co.”, Viena, VII) la îndemnul Mitropolitului Andrei Şaguna, menŃionat de D.CunŃanu in PrefaŃa cărŃii cale de cântări (p.4): „încă la anul 1868, Metropolitul Andreiu m'a sfătuit: ca, pentru conservarea şi cultivarea lor mai sigură, tóte cântările de strană să le culeg şi să le scriu cu notele muzicii moderne. Urmând sfatului arhieresc, încă de pe atunci am făcut începutul acestei colecŃiuni, scriind pe rând cântările nóstre bisericesci”.
13
spus în acest caz - a „corului” cântării bisericeşti, unde ar mai putea fi găsită
aceasta, cum ar mai putea fi ea realizată sau care ar fi semnificaŃia sa reală ?
Problema nu este numai teoretică sau de principiu, ci ea se pune tot mai
insistent şi imediat odată cu tendinŃele actuale de globalizare, ce privesc şi
mişcarea, respectiv amestecarea unui mare număr de credincioşi ortodocşi
provenind din diferite locuri şi cu diferite obişnuinŃe cultice (regionale), inclusiv
muzicale, care în noile locuri unde ajung resimt un inevitabil disconfort atunci când
alături de cele „ale lor” află şi alte obiceiuri în „corul” de comuniune a slujirii
cultice şi muzicale.
SoluŃia sau soluŃiile par a fi nu doar de natură jurisdicŃional-bisericească
sau muzicală şi muzicologică, deoarece orice încercare de „uniformizare” prin
propunerea sau impunerea inevitabilă a vreunui „unic” model de cântare implică
pentru cei nevoiŃi să-şi schimbe obişnuinŃele muzicale bisericeşti o înstrăinare
resimŃită dramatic în raport chiar cu propria lor identitate religioasă, creştină, care
se sprijină inclusiv pe formele moştenite pe cât posibil „fără schimbare” de la
PărinŃii dinainte, într-o logică firească a TradiŃiei („neschimbate”).
Pentru astfel de probleme, pe care, fără să greşim, le putem încadra în
rândul celor actualmente importante atât din punct de vedere pastoral, cât şi
duhovnicesc, trebuie căutate şi găsite soluŃii adecvate şi pe măsură.
3. O perspectivă pastorală şi duhovnicească asupra cântării „corale” în Biserică
Plecând de la observarea diverselor încercări muzicale şi administrative
menŃionate, de impunere directă a unităŃii (sau a unei „unităŃi” a) cântării
bisericeşti - cu trimitere la necesara unitate eclesială - care au avut o reuşită
relativă, iar uneori au putut stîrni chiar oarecare împotrivire (ce poate naşte
despărŃire între credincioşi), să încercăm în continuare reliefarea unor elemente ale
unei alte perspective, mai puŃin direct muzicale sau direct administrative, dar care
în timp, în timpul lung de evoluŃie al realităŃilor bisericeşti îşi poate descoperi
treptat foloasele. Este vorba despre o perspectivă pastoral-duhovnicească a
condiŃiei, inclusiv actuale, a corului bisericesc.
Din punct de vedere muzical, posibilitatea practică de realizarea a unui
„cor” oarecare (polifonic sau monodic), deci a unui grup de oameni care pot cânta
14
împreună într-un mod cât de cât acceptabil pentru simŃul estetic comun, presupune
respectarea unui număr minim de aspecte tehnice, cum ar fi acordarea în planul
intonaŃional (al frecvenŃelor acustice ale sunetelor) sau relativa sincronizare
ritmică. Efortul continuu şi sistematic al membrilor corului pentru realizarea unor
astfel de deziderate de „comuniune” în planul acustic fac deja din activitatea corală
un exerciŃiu sau chiar ca o „şcoală” a comuniunii şi într-un plan mai general uman.
Pentru că dincolo de aspectele muzical-acustice, sau având ca pretext urmărirea
corectitudinii acestor aspecte, membrii corului trebuie inevitabil să-şi exerseze
continuu ascultarea celorlalŃi membri ai corului, astfel ca să se realizeze şi să
existe treptat o cât mai bună poziŃionare prin ascultarea reciprocă a fiecărui
membru al corului în raport cu oricare dintre ceilalŃi şi faŃă de toŃi împreună, ca şi a
tuturor coriştilor faŃă de cel ce este uneori dirijorul, conducătorul corului - şi
aceasta din punct de vedere acustic, dar, cum am amintit deja, şi în planul relaŃiilor
sufleteşti dintre persoanele componente ale corului.
În acest plan sufletesc, duhovnicesc, este vorba despre acceptarea şi
înŃelegerea diferenŃelor celuilalt sau ale celorlalŃi, care în cazul corului „muzical”
pot privi înzestrarea muzicală diferită (de talent muzical general, sau vocal etc.).
Poate fi greu, dar atât de folositor pentru progresul sufletesc personal şi pentru
progresul comuniunii corale, ca să îngădui pe cel sau pe cei mai puŃin capabili
muzical şi care par să frâneze graba reuşitei artistice. La fel de greu (pentru ispitele
orgoliului), dar la fel de folositor şi duhovniceşte, în plan personal şi colectiv, este
şi acceptarea uneori a propriei neputinŃei personale în raport cu cei mai înzestraŃi,
mai talentaŃi muzical, care trebuie ascultaŃi, care trebuie urmaŃi şi de la care se
poate învăŃa, pentru progresul individual şi al corului în ansamblu.
Grăbitele „selecŃii” de corişti „buni” şi radicalele „eliminări” de corişti
„răi” doar în planul muzical pot duce poate la performante coruri acustice, dar şi la
exclusiviste şi puŃin folositoare coruri bisericeşti - dacă astfel de coruri mai au vreo
Ńintă de comuniune bisericească, în afară de pretextul cântării în spaŃiul vreunei
biserici.
Efortul de căutare a unei comuniuni ce depăşeşte dimensiunea strict
imediată a „comuniunii” acustic muzicale poate fi urmărit şi în alte planuri ale
realităŃii corale, cum este preocuparea repertorială. În general, găsirea celor mai
potrivite piese/lucrări/compoziŃii care să „placă” unui „public” oarecare Ńinteşte
15
spre realizarea unei comuniuni de simŃire a membrilor corului cu acele persoane
care vor asculta (şi vor forma publicul respectivului cor), sau, în cazul unei „cântări
în comun”, se vor adăuga şi ele corului iniŃial, ca membri activi în comuniunea
cântării. Abordarea unui repertoriu „tradiŃional” pare o cale relativ mai uşor de
urmat pentru realizarea sau păstrarea unei astfel de comuniuni, indiferent dacă prin
aceasta se înŃelege încadrarea într-o tradiŃie ce priveşte istoria muzicală naŃională,
regională, locală sau este vorba despre aspecte mai bisericeşti ale TradiŃiei.
Dar şi abordarea repertorială a unor cântări de un stil diferit de cel
considerat tradiŃional la modul comod, poate însemna tot un efort spre comuniune,
atunci când se depăşeşte simpla ispită de factură „consumistă” a eclectismului
şi/sau exotismului muzical şi cultural (în general). Caracterul diferit al felului de a
fi al celorlalŃi, al altor semeni ai noştri, în ceea ce priveşte cultura, implicit şi
cultura muzicală, poate constitui un îndemn spre înŃelegerea şi găsirea unei căi de
realizare a unui „cor” mai larg de comuniune - într-un plan muzical, dar aceasta
totodată ca mijloc şi simbol pentru o comuniune mai importantă, esenŃială pentru
împlinirea menirii persoanelor umane, a fiinŃei umane în sensul cel mai înalt.
Şi atunci când se abordează cu grijă chiar lucrări liturgice sau religioase
într-o limbă „străină”, în care sensul cuvintelor este doar bănuit sau înŃeles
aproximativ, muzica în sine, ca o „limbă universală”, cum se spune câteodată,
poate descoperi trăiri adânci sau înalte dincolo de cuvinte - dar nu mai puŃin
născătoare de comuniune, de fraternitate, de dragoste.
În particular, şi într-un plan istoric, dintr-o aceeaşi perspectivă eclesială,
pastorală şi duhovnicească totodată, pot fi privite şi evoluŃiile cântării în Biserica
Ortodoxă Română (şi nu numai) în ultimele două secole. După impactul întâlnirii
în łările Române a cântării corale de factură armonică-polifonică şi de origine
occidentală cu cântarea mai tradiŃională de strană, de factură monodică şi de
origine răsăriteană-bizantină, o cale de a (re)găsi o comuniune muzical-bisericească
în cântare a fost armonizarea sau adaptarea pentru o tratare armonică şi polifonică a
melodiilor psaltice tadiŃionale, cu căutarea reciprocă în timp a unei armonizări
(modale) adecvate specificului modal (pe cele opt glasuri) al cântării bisericeşti
răsăritene, de origine bizantină13. La fel poate fi privit şi „compromisul”
13 Sebastian Barbu-Bucur, D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, în “Glasul Bisericii”, XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705.
16
(intonaŃional) realizat la mijlocul secolului trecut (al XX-lea)14, după unele
încercări nereuşite (ca cea al lui Musicescu şi a colaboratorilor săi spre sfârşitul
sec.al XIX-lea15), pentru echivalarea celor două sisteme de notaŃie muzicală, care
încă îşi împart „teritoriul” cântării bisericeşti româneşti, cel occidental (guidonic,
pe portativ) şi cel răsăritean (psaltic, neumatic, de origine bizantină).
Mai puŃin observat şi declarat, un alt „compromis” spre comuniune în
cântarea bisericească a fost încercarea de depăşire treptată a exclusivismului
profesioniştilor muzicii vis-à-vis de „amatorii” mai puŃin profesionişti, dar dornici
să se adauge şi ei „corului” cântării în Biserică. Pe partea psaltică, simplificarea
cântării (prin renunŃarea la „gorgoane” dificile16, pe care le puteau cânta doar
psalŃii încercaŃi) şi chiar eforturile de uniformizare au permis accesul unei mari
majorităŃi de credincioşi la „cântarea în comun”, iar pe partea cântării corale
armonice, cele mai răspândite în rândul corurilor parohiale au fost lucrările de
scriitură mai simplă, dar nu lipsite de eficienŃă componistică şi valoare muzicală, ce
puteau fi cântate şi de corurile mai puŃin profesioniste17. Desigur, locul şi specificul
profesionistului muzicii se păstrează şi în cazul „amestecului cu amatorii”, ca
îndrumător, dirijor, animator al cântării bisericeşti.
Un asemănător efort pastoral (şi implicit duhovnicesc) spre comuniune în
„corul” cântării bisericeşti este şi acceptarea reciprocă, prin alternanŃa la cântare (în
aceeaşi biserică) a stilurilor diferite - cazul cântărilor psaltice după diferiŃi autori,
diferite de versiunile uniformizate, sau al cântărilor regionale diferite de cele
„desăvârşit” psaltice - în parohiile unde credincioşii, datorită mişcărilor de
populaŃie, provin din regiuni şi zone deosebite.
Se poate observa că în această ultimă parte a expunerii am încercat să
mutăm treptat punctul de greutate al problemelor unităŃii cântării bisericeşti
ortodoxe dintr-un plan al unităŃii direct „văzute” (sau auzite) prin intermediul
expresiilor muzical acustice de tip uniformizant - aceleaşi melodii sau un „pachet”
repertorial unic (pe cât posibil), o aceeaşi notaŃie muzicală sau o echivalenŃă între
14 Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice… 15 Stelian Ionaşcu, Teme majore din istoria muzicii bisericeştiaflate în dezbaterea marilor personalităŃi ale sec.XIX-XX (controverse, opinii separate, polemici), partea I, în ”Studii Teologice”, seria a III-a, III (2007), nr.3, iul.-sept., p.109-121. 16 Vasile Grăjdian, Cântarea ca Teologie, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga, Sibiu, 1998, p.195. 17 În acest sens (şi spre exemplu) poate fi indicată creaŃia corală a compozitorilor Timotei Popovici, Ion Ghica Comăneşti, Gheorghe Cucu, Nicolae Lungu, alături de mulŃi alŃii.
17
sistemele de notaŃie atât de avansată încât dincolo de forma grafică nu mai este
posibilă nici o altă specificitate - spre un plan în care simbolul „coral” al cântării
(cu valoare şi relevanŃă liturgică) să depăşească planul imediat şi (până la urmă
doar) de expresie acustică, tehnică şi imanentă, spre o îmbrăŃişare (tot în ideea
„corală” mult lărgită) a aspectelor mai puŃin „palpabile”, dar cu atât mai însemnate,
a celor ne-văzute, dar nu mai puŃin adevărate, ale unei viziuni pastorale şi
duhovniceşti în sensul cel mai propriu, ca o expresie autentică a comuniunii.
Câteva alte exemple ne vor putea ajuta să înŃelegem acest aspect important
privind legătura între unitatea eclesială şi simboalele sale liturgice (inclusiv
muzicale). Astfel, cultivarea sau impunerea unor simboale „exprese” ale unităŃii
bisericeşti nu înseamnă „automat” şi existenŃa sau realizarea „reală” a respectivei
unităŃi. Altfel spus, existenŃa chiar a unei aglomerări de simboale (sau simboluri)
exterioare, văzute şi auzite (aparent cât se poate de „palpabile”) ale unităŃii nu
înseamnă şi existenŃa sau acceptarea acelei unităŃi şi în sufletul celor chemaŃi să fie
participanŃi la acea unitate. SituaŃia seamănă oarecum cu cea a regimurilor politice
totalitare, tiranice (între care diferitele forme de comunism ale ultimului secol pot
constui exemple relativ recente), în care impunerea cu forŃa a expresiilor de unitate
prin diferite „uniforme” militare, sportive, culturale, comportamentale sau de
limbaj (binecunoscutele limbaje „de lemn” sau, mai nou, „politic corecte”) nu au
dus la nici un rezultat real, durabil în timp.
În plan bisericesc, existenŃa deja a unor expresii liturgice comune (sau
asemănătoare în formă) sau eforturile bine intenŃionate de impunere a unor
„uniformizări”, inclusiv prin reforme ale manierei liturgice de a cânta, nu înseamnă
în mod necesar existenŃa sau reuşita unei unităŃi autentice, serioase, profunde şi
(mai ales) într-un plan spiritual. Pentru prima situaŃie poate fi reamintită „unitatea”
sau mai bine spus expresia liturgică relativ comună a credincioşilor ortodocşi şi a
celor greco-catolici, ce nu împiedică existenŃa unei serioase lipse de comuniune -
sau de unitate eclesială - în fond18. Iar în ceea ce priveşte impunerea printr-o
18 La fel, comunităŃi monastice (romano-)catolice ca cele de la Mănăstirea Niederaltaich din Germania (http://www.abtei-niederaltaich.de/) şi de la Mănăstirea Chevetogne Belgia (http://www.monasterechevetogne.com/), chiar dacă slujesc după ritul bizantin (şi chiar în limba greacă sau slavonă), fiind aşadar cât se poate de „uniformizate”, inclusiv din punctul de vedere al cântării liturgice, în raport cu Bisericile Ortodoxe, cu toate acestea nu sunt cu nimic mai mult în comuniune cu acestea decât cele (de asemenea romano-catolice, dar) de rit latin - care nu sunt în nici un fel în comuniune cu Ortodoxia.
18
reformă a unui stil „unitar” de cântare în Biserică, aşa cum s-a încercat prin deja
menŃionatul Decret nr.101 al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de impunere a
cântării corale (armonico-polifonice) de tip occidental, aceasta a stârnit dezbinare
chiar între ortodocşi19. Iar referitor la efortul, de asemenea mai înainte amintit, de
uniformizare a cântării în Biserica Ortodoxă Română, în timpul P.F.Patriarh
Justinian, realizarea unităŃii unui aceluiaşi „cor al întregii obşti ortodoxe” încă nu a
ajuns la un acord desăvârşit cu alte stiluri de cântare psaltică20 sau cu diferitele
stiluri regionale21.
Prin urmare (şi pe de altă parte), în aceste ultime cazuri privind reformarea
sau unitatea în interiorul Biserici Ortodoxe, se poate observa că, în pofida
existenŃei unor diferenŃe de stil (armonic sau monodic, uniformizat sau relgional
etc.), aceasta nu impietează asupra unităŃii şi comuniunii eclesiale existente. Ceea
ce nu este cazul în privinŃa „unităŃii” sau „uniformităŃii” ce se poate constata la
cultul ortodox în raport cu cel greco-catolic, care însă nu împiedică despărŃirea
biseriească.
19 V. “boicotarea” concertului corului condus de Gavril Musicescu de către călugării de la Mănăstirea NeamŃ, în anul 1896, cf. Mihail Gr. Posluşnicu, Istoria Musicei la români, Bucureşti, 1929, p.93-95. 20 Dovadă în acest sens sunt reeditările mai recente ale unor cărŃi de cântări psaltice pre-uniformizate: Anastasimatarul Cuviosului Macarie Ieromonahul cu adăugiri din cel al Paharnicului Dimitrie Suceveanu, ed. îngrijită de Diac.Cornel Coman şi Gabriel Duca, Edit.Bizantină - FundaŃia Stavropoleos, Bucureşti, 2002; Dimitrie Suceveanu, Idiomelar, ed.îngrijită de Arhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur după ed.din 1856, vol.I (septembrie-decembrie), Editura Mănăstirii Sinaia, 1992; vol.II (ianuarie-august), Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-”Trinitas”, Iaşi, 1996; vol.III (Triod şi Penticostar), 1997; Ion Popescu-Pasărea, Liturghier de strană, ed.îngrijită de Arhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur după ed. din 1925, Editura Episcopiei Argeşului, 1991; Victor Ojog, Anastasimatar, ed.îngrijită de Arhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur şi Pr.Conf.Alexie Buzera după ed. din 1943, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-”Trinitas”, Iaşi, 1998; sau cărŃile mai noi de cântări psaltice ne-uniformizate, precum: Buchet muzical athonit, Editura “Evanghelismos”, Bucureşti, vol.I: Cântările Sfintei Liturghii, 2002; vol.III: Cântările Utreniei, 2001; vol.IV.: Polielee, 2002. 21 A se vedea reeditările repetate ale unor cărŃi de cântări bisericeşti de factură regională: Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe Dobreanu, Cântări bisericeşti, Edit Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980; Pr.Prof.Ioan Brie, Cântări la serviciile religioase, edit. de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, 1988; Arhid.Prof.Ioan Brie, Cântări liturgice şi la diferite servicii religioase, Beiuş, 1994; Pr.Prof.Vasile Stanciu, Slujbele SfinŃilor români din Transilvania şi alte cântări religioase, Cluj-Napoca, 1990; Pr.Vasile Grăjdian, Cântări bisericeşti, Sibiu, 1994; Pr.Lect.Nicolae Belean, Cântări bisericeşti, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1995; Dr.ConstanŃa Cristescu, Liturghier de strană, Edit.UniversităŃii “Aurel Vlaicu”-Edit.Episcopiei Aradului, Arad, 2001; idem, Vecernier, idem edit., Arad, 2001 etc.
19
De aceea, din exemplele dinainte se poate constata că unitatea bisericească
nu este legată exclusiv de uniformitatea expresiei liturgice, inclusiv în planul
muzical, ci priveşte aspecte mai profunde, duhovniceşti şi teologice, ale realităŃii
eclesiale, pentru care (şi despre care) se poate spune că mai ales modelul „corului”
treimic este, mai ales, cel mai relevant. La acest nivel absolut, diferenŃa specifică
între Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu face decât să lumineze cu atât mai mult unimea
„vocilor” Persoanelor „corului” prihoretic al comuniunii intratreimice.
*
În concluzie putem remarca faptul că pentru abordarea problemelor unităŃii
cântării liturgice ortodoxe şi, de ce nu, a problemelor unităŃii de cult şi chiar unităŃii
creştine la modul cel mai general, nu este suficientă o perspectivă doar (direct)
muzicală sau muzicologică şi/sau simplu administrativă. Este nevoie şi de o
perspectivă pastorală şi/sau duhovnicească mai largă, care să poziŃioneze cât mai
corect problema unităŃii în raport cu diversitatea muzicală şi cu provocările
potenŃiale de o tot mai mare diversitate ale vremurilor post-moderne pe care le
trăim.
În cadrul unui echilibru firesc al vieŃii şi devenirii bisericeşti, atitudinile
unilaterale şi radicale de obicei nu ajută prea mult, la fel ca şi toleranŃa fără
margini. Astfel, nu este vorba numai despre vreo restrângere sau lărgire
necontrolată, haotică sau arbitrară a limitelor înŃelegerii (reciproce), a toleranŃei sau
acceptanŃei în practica muzical-liturgică de factură „corală”, deoarece răspunsul la
rezolvarea problemelor raportului între diferitele tendinŃe ale cântării bisericeşti
actuale pare să Ńină mai mult de dimensiunea spirituală (duhovnicească) şi
pastorală a cultivării acestei cântări.
Cât se poate accepta dintre toate felurile de cântări sau dintre stilurile de
cântare şi cine, ce şi cum trebuie să se cânte în Biserică Ńine astfel de urmarea şi
împlinirea paradigmelor revelate ale corului comuniunii eclesiale, al tuturor celor
ce înalŃă cântare de slavă lui Dumnezeu - Făcătorul, Purtătorul de grijă şi
Mântuitorul tuturor.
20
Rolul istoric tradiŃional al Bisericii Ortodoxe Române în
cadrul comunităŃilor rurale. Scurtă diagnoză pastoral
catehumenală
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Atunci când abordezi un subiect ca acesta pe care îl propune cursul nostru1,
întrebarea care se naşte este una cât se poate de îndreptăŃită: mai este cu putinŃă
ceva nou de zis în raport cu rolul şi locul ,socotite oricum tradiŃionale, prea
tradiŃionale ale Bisericii în ethosul socio- cultural al satului românesc? Şi aceasta
mai ales în cadrul unui discurs formator legat de integrare UE, de algoritmii acestui
proces extrem de diferit receptat de media din România dar mai ales de cetăŃenii ei
,mulŃi locuitori ai spaŃiului rural, mare majoritate formaŃi pentru viaŃă în acest
mediu, chiar dacă astăzi refuză legitimarea geografică în raport cu acesta. Nu este
vorba aici de mutaŃii geopolitice necunoscute ci de unele uitate sau nesemnificativ
analizate în ultimii ani, ani ai reconstituirii proprietăŃii private a Ńăranului român
dar şi al „înmormântării „ acestuia în anonimatul lamentaŃiei sau al jocului
periculos al falsificării conştiinŃei democrate, atât de fragedă şi prin aceasta extrem
de vulnerabilă, a Ńăranului român post-decembrist.
Subiectul incubă în sine şi un alt risc: acela al unei demitizări forŃate şi
echivoce sau al unui triumfalism caricaturizând , până la epuizare, realitatea
satului, el însuşi în prag de epuizare. Pentru a ne feri de una sau alta din extreme
este suficient să deschidem ochii, să analizăm cu decenŃă provocările istorice
cărora satul românesc a trebuit să le facă faŃă şi ,nu în ultimul rând să vedem
actuala stare de fapt, aşa cum mulŃi dintre voi o resimŃiŃi ca preoŃi parohi în satele
Ardealului.
1 Studiul prezent a constituit unul dintre materialele prezentate în cadrul proiectului „EU, biserica şi integrarea”, desfăşurat la Sibiu.
21
Poate n-ar fi rău să ne amintim de două momente istorice particulare ale
istoriei satului, care tocmai prin particularitatea lor specială au importanŃă în
demersul nostru:
a) Martiriul Sf. Sava Gotul:” …pornindu-se de către cei păcătoşi
mare persecuŃie în GoŃia împotriva bisericii lui Hristos, când s-a apropiat Sfânta zi
a Paştelui (Sfântul Sava), a voit să plece în alt oraş, la preotul Guththicas, spre a
petrece sărbătoarea împreună cu el. Iar pe când mergea el pe cale, i s-a arătat un
bărbat foarte mare şi luminos la înfăŃişare, care i-a zis : Întoarce-te şi mergi la
preotul Sansalas. Iar Sava i-a răspuns: Sansalas a plecat departe. Căci Sansalas,
fugind din cauza persecuŃiei, se afla în Romania (Imperiul Roman de Răsărit);
atunci, însă, venise de curând printre ai săi, pentru sfânta zi a Paştelui. De aceea,
neştiind nimic Sava despre întoarcerea acestuia, a răspuns celui ce i se arătase şi se
lupta să meargă la preotul Guththicas. Însă, nevoind el să se supună poruncii,
deodată, deşi la ora aceea era cer senin, a apărut un noian nesfârşit de zăpadă pe
faŃa pământului, care astupa drumul şi nu putea să treacă mai departe, poruncindu-i
să se întoarcă la preotul Sansalas. Şi, binecuvântând pe Domnul, s-a întors. Şi,
văzând pe Sansalas, i-a istorisit lui şi multora altora vedenia pe care a avut-o pe
cale. Au sărbătorit împreună ziua Paştelui. Dar, în noaptea a treia după sărbătoare,
iată că Atharid, din rândul celor necredincioşi, fiul lui Rothesteu, a năvălit în satul
acela cu o ceată de tâlhari nelegiuiŃi şi, găsind pe preot dormind în casa lui, a pus
să fie legat. De asemenea şi pe Sava, smulgându-l din pat, l-au legat. Pe preot l-au
arestat şi l-au luat cu o căruŃă iar pe Sava l-au luat gol, cum se născuse. Şi l-au
purtat prin văi împădurite pe care le arseseră de curând, prigonindu-i şi bătându-i
cu cruzime cu nuiele şi bice, şi purtându-se fără milă faŃă de servii lui Dumnezeu.
Dar cruzimea duşmanilor a întărit răbdarea şi credinŃa celui drept; căci , făcându-se
ziuă, lăudându-se în Domnul, zicea celor ce-l chinuiseră: oare nu m-aŃi purtat voi
prin locuri arse, printre ascuŃişurile cioturilor, bătându-mă? VedeŃi, însă, dacă s-au
rănit picioarele mele şi dacă pe trupul meu am vânătăi şi de la rănile pe care mi le-
aŃi făcut am răni? Văzând ei, deci, că pe trupul lui nu apare nimic din cele ce-i
făcuseră să sufere fără milă, luând o osie de la căruŃă şi punându-i-o pe umeri, i-au
alungit mâinile, întinzându-i-le până la capetele osiei, şi i-au legat, de asemenea, şi
picioarele pe o altă osie. În sfârşit, întins astfel pe cele două osii, l-au aruncat,
lăsându-l să zacă pe spate la pământ, şi nu l-au cruŃat, chinuindu-l toată noaptea.
22
Însă, după ce au adormit slujitorii ce-l chinuiseră, venind o femeie oarecare , care
se sculase de cu noapte pentru ca să pregătească mâncare celor din casă, l-a
dezlegat. Iar el, deşi era dezlegat, a rămas pe loc fără teamă, ajutând femeii la
lucrul ei. Şi, făcându-se ziuă, cunoscând acest fapt, nelegiuitul Athanarid a poruncit
să i se lege mâinile şi să fie atârnat de o grindă a casei.(…) Atunci, aflând
Athanarid toate acestea, a poruncit să fie omorât. Deci, slujitorii fărădelegii, lăsând
legat pe preotul Sansalas, au luat pe Sava şi l-au dus să-l înece în râul Mousaios
(Buzău). (…) Şi pe când îl duceau să fie înecat, pe tot drumul a mulŃumit lui
Dumnezeu, socotind că suferinŃele timpului de acum nu sunt vrednice de slava
viitoare, care se va descoperi SfinŃilor”2
ReŃinem:
- se întâmpla pe când Sava avea 38 de ani, în a cincea zi , a Sâmbetei după
Paşti, care este cu o zi înainte de idele lui aprilie= 12 aprilie 372, în timpul domniei
lui Valentinian (372-392) şi Valens (364-378), consuli fiind Flavius Modest şi
Arintheu;
- în mediul sătesc, rural;
- la vreme de legalitate romană, sub atac nelegiuit – remarcabil curajul
femeii şi faptul că Sava nu fuge pentru a nu-şi expune credincioasa
- identificaŃi şi alte elemente asupra elementeleor rurale prezente în textul
martiriului
b) Andreas FREYBERGER (text consemnat pe la 1702) : „PreoŃii
poporului sau parohii oficiază liturghia duminica şi în zilele de sărbătoare, dar
niciodată în zilele săptămânii. Ei se ocupă de munca în câmp, grăpează, seceră,
treieră grâul ca şi ceilalŃi Ńărani…Ca îmbrăcăminte nu se deosebesc de ceilalŃi
Ńărani laici, fiind îmbrăcaŃi în piei de oaie şi de capră, deosebiŃi de poporul de rând
numai prin acoperământul capului, care la preoŃi e de culoare albastră, iar la
protopopi şi arhidiaconi de culoare neagră, şi nu-l scot din cap nici când se
întâlnesc cu bărbaŃii de cea dintâi calitate(…).Găseşti chiar câte şase preoŃi în
satele mai mari, şi fără de doi preoŃi nu fondează aceşti valahi vreo colonie, care să
constea fie şi în puŃine familii. Unul nu e suficient pentru sat, fiindcă liturghia,
2 Actul martiric al Sf. Sava Gotul se află publicat, în contextualizarea culturală cea mai fericită, în volumul lui Mihail Diaconesc, Antologie de Literatură Daco-Romană, texte comentate, CPE Corifeu, Bucureşti, 2003, pp.142-147
23
după ritul lor, nu se poate oficia fără doi preoŃi. De aici numărul mare al acestora;
sunt câteva mii din aceşti servitori ai bisericii”3
Ceea ce descoperă cititorul în aceste documente ne apropie de cele ce voim a
le prezenta. Pe de o parte este vorba de unitatea între păstor şi cei păstoriŃi la
distanŃă de secole dar şi în spaŃii geografice şi culturale diferite. Ceea ce nu diferă
este unitatea interioară, din interiorul comunităŃii umane, încărcată de conotaŃiile
unităŃii pe care Întruparea Mântuitorului a adus-o ca temei comuniunii umane,
care, dincolo de dimensiunile sale absolute în plan teologic, naşte şi o dimensiune
socio-umană nouă, care va purta numele generic de parohie.
Definirea acesteia în planul spaŃiului rural este mult mai la îndemână pentru
ortodoxul român deopotrivă cu lutheranul sas sau catolicul ori calvinul maghiar
din Ardeal. Şi aceasta pentru că în ciuda dezvoltării sale primare, centrată pe
metropolă, având ca punct de plecare Ierusalimul, creştinismul va căpăta, cu
precădere în Răsărit, pe lângă o dimensiune urbană, major ilustrată în paradigma
bizantină, şi o dimensiune rurală, aflată în coerenŃă cu tot ceea ce Ńine de ambianŃa
conservatoare a satului. Nu este vorba de o schimbare succesivă de paradigme
culturale cât de existenŃa lor paralelă, de convieŃuirea lor sub presiuni ale istoriei
inerente. De aici poate şi definiŃia pe care Nicolae Iorga o pecetluieşte peste spaŃiul
Ardealului istoric pe care îl iconizeză ca un spaŃiu de sate şi preoŃi.4 Nu este vorba
aici de diminuarea demnităŃii zonei ci de realitatea din teren, o realitate care
situează preotul în centrul vieŃii sociale, economice şi, mai ales după teribilul
moment Şaguna ,inclusiv al celei culturale. Dacă ar fi să propunem un studiu de caz
asupra locului jucat de biserică în spaŃiul rural ne-ar fi foarte greu să o realizăm
după documentele cancelariilor aulice sau ale altor instituŃii legate de orânduirea de
stat. Dincolo de documentele parohiale satele noastre nu prea există, pe de o parte
lucru de înŃeles în condiŃiile în care multă vreme populaŃia română nu era receptă,
şi uneori doar zelul scriitoricesc al câte unui călător prin łările Române, ale câte
unui ofiŃer cu aplecaŃii de jurnalist, ne îngăduie să ilustrăm existenŃele românilor
din spaŃiul rural. Desigur vorbim acum despre documente în cel mai modern mod
3 FREYBERGER, Andreas, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia, versiune românească şi studiu introductiv de Ioan Chindriş, Cluj, Ed. Clusium, 1996, caşi la Dobrescu Nicolae, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1906, pp.65-68. 4 Iorga, Nicolae, Sate şi preoŃi din Ardeal, Bucureşti, 1902
24
de definire. Pentru că ceea ce a rămas mult timp nealterat, şi deci posibil de redat şi
analizat, a fost fondul memoriei colective, al memoriei parohiale.
Unde păstrează satul această Ortodoxie? Pe de o parte în cutumele morale
şi de cultură socială, numite sintetic legea românească, pe de altă parte în memoria
editată5, a operelor folclorice sau a operelor unor mari scriitori români care, uneori
sobrii alteori ironici până la o muşcătoare şi binefăcătoare autoironie, întregesc
oarecum sursa de analiză a rolului Bisericii în spaŃiul satului. Ulterior s-au adăugat
cercetările sociologilor şi elogiul filosofilor. Din toate aceste surse secundare, la
prima vedere, s-au inspirat o serie de cercetări mai moderne care n-au putut face
abstracŃie nici ele de constanta spiritual eclesială a spaŃiului satului românesc. Şi
dacă s-au construit mituri exegetice pozitive, de genul veşnicia s-a născut la sat
(Lucian Blaga), ele au fost deconstruite de epuizările satului, mai ales în vremea
comunismului şi sub asediul consumismului din anii din urmă, care au dus la
concluzia, iritantă dar reală, că dacă veşnicia s-a născut la sat tot acolo va şi începe
să moară ( Vasile Avram).Ceea ce trebuie să reŃinem însă, pentru sănătatea
demersului nostru, este că această centrare pe biserică nu este specifică numai
Ortodoxiei româneşti. Pentru că dacă aici avem ca modele literare, de exprimare a
acestei centralităŃi, lucrări ca „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă, de altfel
un exponent marcant al unei pedagogii pastorale de excepŃie, sau romanul „Ion” al
lui Liviu Rebreanu, care exprimă deja modelul rezervat al intelectualului ardelean
din al cărui sat poate lipsi Biserica, spaŃiul admonestării moraliste atins de modelul
pastoral greco-catolic, dacă dispunem de romanul aproape jurnalistic al lui Dumitru
Beleneş, „Lucrătorii viei”6, cea mai onorantă icoană a pastoraŃiei preoŃeşti la Ńară
realizată în spaŃiul amplu al Valahiei moderne, dacă aflăm modele de sat care nu
poate trăi fără omul bisericii, preotul, amplu prezentat în lucrări ale lui Gala
Galaction sau Ioan Agârbiceanu, trebuie să avem conştiinŃa limpede că nu suntem
singurul neam european care dispunem de o astfel de literatură. Poate e suficient să
amintim de lucrări ale lui Honore de Balzac7, Blaise Pascal sau ale lui George
5 un exemplu de sinteză editorială poate fi lucrarea Reprezentări ale morŃii în Transilvania secolelor XVI-XX, ( coord. Mihaela Grancea), ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2005,345pg. 6 Ed.aIIa, ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2006 7 cu o imagine tipică scrisului său dar adânc memorizată de intelectualitatea franceză până astăzi, Preotul de Ńară ( 1893), ed. rom.Saturn,1995,192pg. va crea paradigma greutăŃii pastorale catolice în mediul francez
25
Bernanos, ale lui Antonio Rosmini8 sau ale lui C.H.Sheldon sau de faptul că în
planul catolicismului european patronul preoŃimii este smeritul preot de Ńară, Jean
Marie Vianney. Un caz aparte îl propune scriitorul şi preotul lutheran sas din
Ardeal, Eginald Schlattner. Cu cele două lucrări ale sale, „Cocoşul decapitat” şi
„Mănuşile roşii9” el reuşeşte să prezinte elemente specifice pastoraŃiei în zona
Făgăraşului, cu interculturalitatea clasică, cu multilingvism marcant şi relaŃii
interumane definitorii unei analize pastoral catehumenale la vremea celui de al
doilea Război Mondial şi în epoca de început a comunismului. Şi care înregistreză
în retina filologică a mărturiei sale imaginea unui proaspăt eliberat din temniŃa
comunistă, aspru criticat de către coreligionari, dezorientat şi umilit în sine de
propriile trădări, care află linişte dinaintea unui smerit călugăr ortodox la umbra de
lumină a unui schit singuratec (finalul „Mănuşilor roşii”, de departe una dintre cele
lai remarcabile opere literare contemporane.)
Specificul iconografiei legate de relaŃia sat –comunitate –biserică –preot în
ambientul misionar românesc este dat de lucrările lui Virgil Gheorghiu precum şi
de o serie de lucrări cu caracter memorialistic, mai ales din perioada prigoanei
comuniste. Ele conferă viziunii de ansamblu, identică în planul analizei sociale pe
plan rural european, cum am spus, specificitatea mărturisitoare a satului românesc,
arhaic şi modern deopotrivă, simplu şi complex, sacru şi profan, al lui Dumnezeu şi
al stăpânitorului acestei lumi, al iubirii şi al urii, al trădării şi al jertfei luminoase, al
morŃii şi al Învierii. Satul românesc se înscrie astfel în nelămuritul paradox al
satului clopot, spaŃiul devenirii şi al existenŃei euharistice, liturgic sacramentale,
care îşi dezvoltă propria structură teologală, în care amestecul creştinismului cu
elemente de factură aproape păgână, marcate de ancestralitate stranie, amestecul de
adevăr de credinŃă mărturisit cu preŃul sângelui cu basmele şi eresurile, îl aliniază
întru totul la marile valori de teologie şi antropologie comune SATULUI ca
realitate multigeografică.
8 mai puŃin cunoscut decât cei citaŃi anterior lui, autor al lucrării de critică pastorală Delle cinque piaghe della Santa Chiesa, ed.Citta Nuova, 1998, 374pg., veritabilă frescă a bisericii catolice la anii 1832- 1847, care a atras autorului excomunicarea iar, ulterior, beatificarea ca una dintre cele mai lucide minŃi ale ethosului pastoral catolic 9 ambele romane, scrise după 1998, l-au înscris, pe drept, în marea literatură europeană, cel din urmă roman, ed.rom.Humanitas,2005, 595pg oferind unul din cele mai emoŃionante texte contemporane despre rana comunistă şi greutatea epuizării ei pe termen scurt, din câte a dat literatura europeană modernă
26
Nu este cazul să transformăm cursul nostru într-unul de literatură comparată,
dar merită amintit că, prin structura şi spiritualitatea sa satul românesc nu este cu
nimic mai puŃin SAT decât cele numite astfel în orice colŃ al lumii, şi cu nimic mai
mult decât ele.
Care este totuşi specificul actual al satului românesc dincolo de aspectele
deja creionate şi care ,în mare parte Ńin de analiza istorico-antropologică10? Cât din
ceea ce ştim că a marcat evoluŃia creştină a satului mai este aşa cum ne-am obişnuit
să credem că ar fi? Altfel spus, mai este satul românesc centrat pe valorile
religioase, creştine, sau desacralizarea generalizată pe care o trăim din plin a afectat
şi viaŃa spirituală din mediul rural, a alterat centralitatea parohiei instituind forme
obscure de organizare omenească din care Dumnezeu a fost surghiunit?
Scurte schiŃe de parcurs pastoral
1. Ce nu trebuie uitat este faptul că avem de a face, atât în planul parohiei
rurale cât şi al societăŃii româneşti, în general, cu o stare de lucruri marcată de rana
de comunism. Mai mult ca la oraş? Nu. Dar sigur altfel, pentru că dacă la oraş
exista şansa de a te ascunde în mijlocul mulŃimii fără chip şi fără Dumnezeu,
reuşind chiar performanŃa de a nu te rupe de realitatea Hristos, la sat spaŃiul
ascunderii a fost mult limitat. Ceea ce a menŃinut vie conştiinŃa tradiŃiei eclesiale a
fost rezistenŃa, uneori insesizabilă, la trădări. Analize sociologice recente au
identificat la acest capitol două modele, numite după numele a două realităŃi
existente ca atare: Nucşoara (Muscel/Argeş), ca paradigmă a rezistenŃei şi
Scorniceştiul (Olt, locul de naştere a lui Nicolae Ceauşescu), modelul nefericit de
învârteală ca formă de supravieŃuire. Analiza datelor de teren dovedeşte însă că
nici ultimul, cu atât mai puŃin primul model societal rural, nu au exclus relaŃia cu
Dumnezeu a săteanului, fie şi formal cum şoca Nicolae Ceauşescu prin
înmormântarea creştinească a părinŃilor săi. Oricât ar părea de hazardată părerea
noastră este că satul ca atare nu a rejectat centrarea sa pe biserică decât cu foarte
10 Pentru o introducere minimală în subiect, a se vedea Henri h. Stahl, Paul H. Stahl, CivilizaŃia vechilor sate româneşti, ed.ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968, 98pg şi Henri H. Stahl, Istoria socială a satului românesc, o culegere de texte, ed.Paideia, 2003,145pg
27
rare excepŃii, şi acolo unde a făcut-o, a făcut-o sub presiuni extreme ale aparatului
de Partid sau Represiv.11
2. Rana de comunism a marcat nefericit modul de împlinire a vieŃii în
Hristos a Ńăranului român. Slugă pe propriul său pământ, a căta oară în decursul
câtor ani de istorie, obligat la un navetism debil, angajat în amplul proces de
realizare a socialismului cu orice preŃ, omul de la Ńară a aruncat peste limita
preocupărilor sale personale participarea la viaŃa parohiei. Astfel că modelul
tradiŃional al comuniunii rurale care se baza pe cea duhovnicească, parohială, a fost
atacat, fiind înlocuit cu sistemul relaŃiilor personale, cu reacŃii revanşarde şi
echivoce, astfel că inclusiv satul şi-a creat propria reŃea de interese şi de structuri,
din care bisericescul a fost exclus. Dar satul ca atare, în structura sa freatică, a
rămas ataşat valorilor creştine, astfel încât astăzi, ca şi în anii 1990-1997, pentru un
străin ar fi greu de crezut că prin sate s-a strecurat nenorocita nălucă a
comunismului dialectic. Aici nu poate fi vorba de triumfalisme ieftine pentru că
istoria actuală ne-o confirmă: strămutat la oraş, străin şi dornic de a face bani
pentru propria emancipare sau pentru aceea a copiilor, omul de la Ńară s-a rupt de
identitatea sa creştină. A reactivat-o foarte repede după decembrie 1989 pentru că,
cultural genetic, ea Ńinea de datul său ontologic care trebuia doar reactivat. Doar
atât, şi nu-i puŃin, spaŃiul sacru al copilăriei şi al devenirii sale întru fiinŃă s-a
perisabilizat ireversibil, casa părintească transformându-se în magazie de aduceri
aminte şi recolte fără nici o valoare alta decât pur personală.
3. MutaŃiile survenite în plan moral au dus la eludarea multora dintre
valorile care făceau parte din legea românească. Ne referim acum la morala de
ghetto, ansamblată facil în spatele blocurilor de locuit, a căminelor de nefamilişti, a
marilor platforme muncitoreşti care l-au transformat într-un docil homo sovieticus,
dar şi la aceea de navetist a cărui singură preocupare era ocuparea timpului de
navetă cu nimicurile necesare scurtării drumului. Epuizat, omul satului revine în sat
ca la un punct de redinamizare spirituală şi sunt rare excepŃiile în care el nu mai
păstrează nici o legătură cu fundamentul parohial al comunităŃii săteşti. Retina
memoriei reŃine încă vie imaginea hramurilor din sat la care toŃi fii satului
participă, uneori cu suficienŃele de rigoare, ale câte unei funcŃii de partid, dar
niciodată insuficient pregătit pentru un astfel de moment, marcant în ce priveşte 11 ediŃie apărută la Polirom ,Iaşi, 2000, cu o prezentare a Aurorei Liiceanu
28
repoziŃionarea sa în raport cu satul de naştere. Negativul situaŃiei constă în faptul
că, fără să dezvolte o autonomie intelectuală suficientă, navetistul-sătean pierde
contactul cu familia, cu pământul, cu parohia vie, articulată din Liturghie în
Liturghie12 de prezenŃa lui Dumnezeu în spaŃiul etnic al satului. Nostalgia după
astfel de realităŃi îl face să mute în urban tradiŃiile satului, căci nu putem vorbi de
o spiritualitate specifică mediului urban românesc decât interogând spaŃiul rural.
Această permutare spirituală denotă relaŃia extrem de strânsă a săteanului cu
identitatea sa creştină dobândită şi dezvoltată în spaŃiul şi structura satului vatră.
4. Una din marile realităŃi pastorale ale perioadei comuniste, care activa tacit
obiceiul mai vechi al Ńăranului român credincios valorilor creştine tradiŃionale, a
fost orientarea lui către marile mănăstiri sau, mai corect, către marii duhovnici ce
le locuiau. RelaŃia cu o minte lucidă din afara spaŃiului spiritual al satului ajuta la
creşterea încrederii în actul spovedaniei dar şi în sfătuirea obiectivă într-o serie de
probleme legate de viaŃa de zi cu zi. SpaŃiului ardelean îi sunt caracteristice icoane
de duhovnici vestiŃi ca Părintele Serafim Popescu şi Arsenie Boca, la Mănăstirea
Sâmbăta, Păr.Dometie Manolache la Mănăstirea RâmeŃ, care reprezintă până
astăzi noduri de rezistenŃă anticomunistă şi, mai ales anti-atee. Este de remarcat că
aceşti duhovnici nu au dezvoltat o pastoraŃie orientată prioritar spre valorile
monahismului, ca unică alternativă, ci îndemnurile lor duhovniceşti întăreau viaŃa
de familie şi făceau trimitere permanentă la valorile vieŃii în cadrele parohiei de
acasă. Poate că acesta este unul din marile merite ale acestor mari părinŃi şi al
mănăstirilor. Au rămas deschise, cu un grad mare de ospitalitate, dar au concentrat
efortul credincioşilor care le cercetau spre relaŃia cu parohia, spaŃiul clasic al
mântuirii pentru Ńăranul român. Ori reorientarea permanentă către valorile
parohiale ne îndeamnă să credem că ele existau şi se manifestau cu suficientă forŃă
spirituală pentru ca să conserve, în Hristos, sufletul ucenicului din sat. De altfel ei
reluau, sau mai bine zis continuau să întreŃină, acelaşi respect pentru valorile vieŃii
de parohie pe care predicatori de mare audienŃă la popor o făcuseră cu ani în urmă:
PărinŃii Iosif Trifa13, în Ardeal şi Arhim. Nicodim MăndiŃa, în Moldova. Cert este
12 model misionar conturat de părintele Ion Bria în lucrarea lui Liturghie după Liturghie, ed. Athena, 1996 13 a se vedea postfaŃa noastră la volumul părintelui Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, intitulată de noi Părintele Iosif Trifa, Predicatorul , ed.aVIa, Ed.Oastea Domnului, Sibiu, 2006, pp.437-468
29
că doar vremea din urmă a adus congestionări şi încordări pastorale între ceea ce
putem numi a fi pastoraŃia mănăstirească şi cea parohială, lucru care poate duce la
eludarea, prin tensiuni din interiorul actului pastoral, tocmai a acestei tradiŃionale
legături a Ńăranului, a bisericii cu satul, ca sumă de valori umane, de cultură şi
comunicare interumană.
5. Dar nu putem încheia toată această schiŃă de construire a imaginii satului
românesc actual fără să abordăm una dintre dramele actuale cele mai vizibile:
depopularea. În actualul context al emigrării forŃei de muncă peste hotare, tot mai
mulŃi observatori, nu neapărat specialişti, au remarcat o depopulare masivă a
satului. Problema aceasta nu este totuşi atât de nouă. Anii 1967-1970, anii de glorie
ai industrializării din România socialistă, au însemnat una din curbele de
depopulare majore, centrele industriale, marile şantiere de construcŃii, în genere
marile aglomerări urbane, au absorbit mai bine de 40-60% din populaŃia aptă de
muncă din sate, urmând, istoric vorbind, valului anilor 1952-1957 când satul
românesc a cunoscut o amplă depopulare prin efectele cooperativizării şi a
rezistenŃei la cooperativizare. Anii 1990-1992, cu marele şoc al deschiderii
graniŃelor, au atras un nou val de risipire al populaŃiei. De atunci se înregistrează,
cu foarte mici fluctuaŃii, un proces constant de depopulare, de emigrare, doar că de
această dată nu mai vorbim despre o emigrare spre mediul urban românesc cât spre
marile centre industriale ale Occidentului. În nici unul din cazuri profilul creştin nu
a constituit motivul plecării din vatră. Modul exploziv în care a evoluat crearea şi
activarea de parohii ortodoxe în diaspora românească nu trebuie să ne inducă în
eroarea de a crede că numai motivarea religioasă a fost fundamentul acestui
fenomen. Ca întotdeauna la greu, Biserica a constituit centrul de închegare şi
pozitivare al energiilor naŃionale şi religioase. Afectat de contactul cu marile
provocări ale lumii occidentale, agasat şi umilit, dezorientat şi anulat ca identitate-
mult timp românii moderni au fost atinşi de acelaşi sindrom al lipsei de acceptare
ca populaŃie recepta- românul, mai mult sau mai puŃin transfug, a reuşit să se
reidentifice uman şi comunitar numai în raport cu Biserica, căreia în plan practic i-
a acordat aceleiaşi valenŃe, taumaturgice şi terapeutice de acum, cu cea de acasă.
Ce a redescoperit el acolo, cei de aici au înregistrat ca o asigurare a menŃinerii sale
în viaŃă, ca o certificare a faptului că nu s-adus să-şi piardă sufletul cât mai ales să
ajute pe cei de acasă. În fond ei au reconstruit societalul românesc pornind de la
30
două din coordonatele sale fundamentale: satul şi Biserica lui, Ortodoxia dinamică
a spaŃiului devenirii sale umane. Cu alte cuvinte, trecând oarecum în spaŃiul etno-
psihanalizei, sătenii noştri plecaŃi spre alte orizonturi poartă cu ei relaŃia ontologică
cu spaŃiul liturgic şi duhovnicesc al satului, aşa cum altădată, la vremea războiului,
acelaşi Ńăran român purta cu sine valorile care-l motivau să rămână în viaŃă.
6. Un alt aspect care marchează realitatea acestei tradiŃionale legături este
legat de rezistenŃa preotului la risipirea vremii de acum. Zeci de sate româneşti
au rămas fără ceea ce altădată numeam intelectualitatea satului, ştim cum s-au
diminuat posturile de învăŃători şi profesor, cum aproape au dispărut dispensarele
săteşti şi cum s-au transformat în teribile focare de boală o serie de zone
descoperite la virulenŃa unor epidemii, am văzut toŃi lipsa de reacŃie a unor consilii
locale la chestiuni legate de drame familiale sau catastrofe naturale, multe dintre
ele evitabile cu un minim efort comunitar. La personajele lipsă ale acestei drame de
dezintegrare a nucleului rural un singur personaj nu s-a aliat: preotul. Umil şi de
cele mai multe ori prost sau insuficient plătit, în ciuda scenariilor construite pe
seama averii sale, aproape înghiŃit de aceleaşi probleme cu ale enoriaşilor săi,
preotul a rămas punctul de tradiŃională rezistenŃă la valul de plecări. Desigur că
noua viroză a emigraŃiei s-a abătut şi asupra sa, dar de cele mai multe ori, atunci
când a plecat a făcut-o cu enoriaşii săi, satul recăpătând un alt preot, personajul
unei noi închegări comunitare. Ceea ce voim a sublinia aproape se vădeşte de la
sine. AbsolvenŃii facultăŃilor de teologie au continuat să ocupe posturi acolo unde
nici un alt licenŃiat nu se mai grăbeşte s-o facă decât, cel mult, pentru petrecerea
vacanŃelor şi vizitarea părinŃilor. Este, în fond una dintre marile provocări pe care
cultura managerială a integrării o produce manageriatului educaŃional din şcolile
teologice care trebuie, grabnic, să ofere suficientă motivaŃie formativă pentru ca
alte şi alte generaŃii de preoŃi să populeze, cu zel şi profesionalism pastoral, acele
sate care devin vii numai la vreme de mari praznice creştine când satul se întoarce
acasă, se reîntoarce în sine. Nu este vorba aici de o viziune metaforică a unei
realităŃi. Observatorul social poate remarca deja atriŃia sociometrică a fenomenului
plecării din sat, pentru că parte din tinerii anilor 1990-1998 se întorc spre sat fie
prin construirea de case, fie prin realizare de investiŃii în imobiliare, fie în ctitorii
care să-i Ńină vii dinaintea comunităŃii rămase acasă care de cele mai multe ori
cuprinde în ea părinŃii, cu tot ceea ce aceştia reprezintă. Nici aici nu este nevoie să
31
cităm extins din vreun studiu , pentru că este suficient să străbaŃi Ńara pentru a
remarca toate acestea. Ori care este barometrul care marchează cel mai atent cursul
acestor investiŃii de retur societal? Restaurarea locaşurilor de cult, reamenajarea
spaŃiilor legate de comunitatea liturgică a satului, reasamblarea acestei relaŃii
parohiale, icoana văzută a congruenŃei relaŃionale a comunităŃii. Este de altfel unul
din puŃinele motive de optimism pastoral, cu toate că, nu-i aşa, restaurarea
comunităŃilor în jurul valorilor morale creştine cere mult mai mult ( acest aspect va
fi analizat atunci când vom vorbi despre pastoraŃia pe care o cere, în chip special,
integrarea europeană). Este totuşi semnul că părăsirea nu este deplină, că nici unui
om al satului nu-i este indiferent spaŃiul vieŃii şi al morŃii neamului său.
7. La acest nivel, al mutaŃiilor suferite în planul relaŃiei pe care am analizat-o
trebuie să mai adăugăm un aspect: deprecierea staturii umane a omului de la
Ńară, altă dată modelul de conduită care făcea să se roşească orăşeanul şi care
oferea bisericii rezervorul de aleasă gingăşie din care se alegeau sfinŃii lui
Dumnezeu. Un soi anume parcă creat să dezarticuleze morala satului, numit de
obicei cu numele personajului literar al lui Duiliu Zamfirescu, Dinu Păturică,
(notat de noi tip DP), ne obligă la luciditate maximă în raport cu relaŃia dintre
Biserică şi comunitatea rurală. Pentru că avem de a face în multe rânduri cu
contorsionări şi tensionări ale acestei relaŃii datorate lipsei de coerenŃă dintre
modelul moral duhovnicesc pe care îl propune creştinismul, tradiŃia multiseculară a
satului, şi cel pe care valorile comunismului şi mai nou ale economiei de piaŃă le
propune factorului uman. Este vorba aici de coruperi de genul n-am furat că am
luat de la CAP sau despre o serie de abuzuri fizice, unele chiar ucideri, legate de
recuperarea proprietăŃilor. Aici este şi locul apariŃiei tipului uman de genul DP.
Mereu atent la jocul imobiliarelor el nu are scrupule de relaŃionare cu
spiritualitatea satului, de aceea îi sunt străine sărbătorile acestuia, morŃii şi vii
acestuia. Nu este vorba aici de nimic veros. Fostul miner disponibilizat care are
bani şi cumpără o casă într-un sat apropiat de oraş, exploatarea turistică a unei zone
rurale, transformarea în spaŃiu de vacanŃă a unor spaŃii altă dată sacre ale
comunităŃii, eludarea spiritualităŃii zonei prin investiŃii de spiritualitatea străină
(cazul teribilului Haloween) nu pot lăsa fără urmări dimensiunile relaŃiei biserică-
comunitate rurală. Complexul de tip DP este adeseori instituŃionalizat, având de a
face cu tot soiul de asociaŃii de ocrotire ale satului care n-au făcut decât să vâneze
32
fonduri, investitori şi proiecte care n-aveau de a face cu spiritualitatea satului. Este
poate şi una din greşelile investitorului străin care, fără a Ńine deloc sau prea puŃin
cont de realităŃile satului românesc provocat la proiecte fără sens, unele simplă
sursă de înavuŃire a celor de tipul DP.
8. MutaŃiile intervenite la nivelul comunicării interumane şi
interinstituŃionale au aflat un câmp larg a nivelul comunităŃilor rurale. Ardealul,
prin profilul său de interfaŃă geopolitică, a creat un model de comunicare inter-
umană altfel construit ca în celelalte zone geografice şi culturale româneşti. Traiul
alături de vorbitori de altă limbă, de închinători după alte modele sacramentale, de
vieŃuitori după alte standarde economice şi de mentalitate a format un reflex
specific, care a structurat un model ardelean al pastoraŃiei din zonă, un profil
marcat de obligativitatea dialogului, a împreună con-vieŃuirii de dragul lui Hristos.
O consemnare ne poate fi de folos în exemplificarea acestui model care, în timp şi-
a păstrat coerenŃa, stârnind uneori reacŃia unor teologi de peste munŃi. Un text, aflat
în arhivele Mitropoliei Ardealului, preluat de la cercetătoarea Ana Grama de către
Vasile Avram în tripticul de antropologie pe care ni l-a dăruit14, consemnează că
într-un decret al Guberniului, emis la 11 iulie 1800, se porunceşte grabnica
cercetare a unei reclamaŃii făcute de preotul săsesc Ioan Deibler din Toarcla
(Scaunul Ciucului) împotriva preotului român care „pe Katarina, fata lui Andrei
Tacl, tot de acolo, fiind în durerile naşterii de prunc, ca pe o îndrăcită a umblat a o
vindeca, cu blăstemarea dracului( exorcitationibus) şi cu deosebite alte prisositoare
de credinŃă superstitionis.” În răspunsul dat după cercetarea întrepinsă de
protopopul SăcădăŃii, Stan Radovici, se ia apărarea preotului român cu argumente
de folos celor enunŃate de către noi mai sus: „acesta nu iaste ceva lucru nou ci
învechitu, întrucât şi până acum alŃi saşi au alergat în boalele sale de acest feliu la
preoŃii cei rumâneşti fără de a avea pentru aceasta vreo înfruntare, ci mulŃumită.”
El consemna de asemenea că” după jurata spunere a lăcuitorilor saşi din acel sat,
însuşi parohul săsesc, după rugarea părinŃilor numitei femei, l-au îngăduit să cearce
cu facerea de rugăciunii din boala de care era cuprinsă a o izbăvi(…) numita
femeie nu numai după socoteala lăcuitorilor saşi de acolo, ci după a însuşi
hirurgului Andrei Maier s-au zis a fi cuprinsă de duhuri necurate…”. Este aşadar
vrednic de remarcat că dincolo de o realitate care, psihiatric, putea fi o isterie post 14 Avram, Vasile, Chipurile DivinităŃii, ed. Ethnologica, Baia Mare, 2006, pg.488
33
partuum, autoritatea preotului ortodox era intactă şi în spaŃiul păstoririi lutherane.
ReacŃia pastorului, dincolo de o posibilă invidie, de altfel scuzabilă, poate că era
urmare a unei reacŃii de la centru unde nu puteau a fi acceptate puseurile de putere
duhovnicească pe care le înregistra preotul ortodox. Exemplu arată că relaŃia
analizată de noi nu era una etnic exclusivistă şi că, atunci când realitatea din viaŃa
comunităŃii largi a satului o cerea preotul tansfera parte din puterea sa sacramentală
asupra megieşilor. Exemple ar fi şi din spaŃiul maghiar sau al secuilor, unde până
astăzi preotul ortodox se bucură de încredere la momente de cumpănă şi nu numai.
9. Este important, înainte de a încheia aceasta scurtă diagramare, să
subliniem încă un lucru, credem noi util. Până acum am analizat bruiajele care au
survenit, în planul relaŃional analizat, dinspre factorul laic, apropiindu-ne de
structura socială a binomului biserică- sat. Ceea ce credem că trebuie asumat cu
maximă luciditate este modul în care factorul ecclesial poate fractura o relaŃie
tradiŃională care a constituit coloana cervicală a ethosului misionar românesc. O
vom face pe larg atunci când vom analiza proiectul pastoral rural post aderare. Aici
vrem doar să amintim că se cere ca analiza acestei relaŃii, benefică pe întreg
parcursul istoric al constituirii actualei situaŃii socio- economice, să lase deschisă
latura cercetării influenŃei factorului ecclesial propriu zis în constituirea şi
menŃinerea comunităŃii rurală.
10. Parcurgerea programatică a unei istorii a acestei relaŃii socio-istorice, cu
o largă conotaŃie metafizică, nu poate fi epuizată într-o astfel de analiză punctuală.
Ea poate constitui însă motivarea unui parcurs de istorie pastorală la nivel rural pe
care o socotim extrem de necesară.
Concluzia I
În anul 1990, imediat după dezgheŃul produs de RevoluŃia din 1989,
întorcându-se de la o conferinŃă din Germania, părintele Aurel Jivi, profesor al
FacultăŃii noastre de Teologie, aflat în compartiment cu un misionar baptist a
trebuit să explice aceluia ce se vedea pe fereastra trenului, pe teritoriul românesc
neexistând sat fără de biserică şi cimitir cu cruci. Blocat, americanul avea să afle că
existau şi şcoli de teologie, preoŃi ortodocşi, ierarhie, viaŃă monahală, publicaŃii şi
colecŃii de traduceri din SfinŃii PărinŃi, ba chiar, odată cu 1648, traduceri coerente
34
şi sistematice ale Sfintei Scripturi. Nimic din ceea ce-i spuseseră profesioniştii
misiunii de încreştinare a neamului românesc nu era adevărat, căci aceştia îi
vorbiseră, şi nu numai lui, despre o terra deserta misionaris unde nu exista nimic.
Omul a admis că fusese minŃit, mai ales că acceptase invitaŃia Părintelui de a-i
vizita satul natal tocmai într-o zi de praznic. ForŃa spirituală pe care i-a inspirat-o
satul strâns în biserică avea să-i marcheze, pentru totdeauna, icoana ortodoxiei şi a
modului în care aceasta este, maimult ca oricând, dovada biruinŃei luminii
împotriva întunericului. Avea să mărturisească în comunitatea sa toate acestea ca
un mesaj al viabilităŃii modelului rural pastoral într-o lume a urbanizării în care toŃi
cei integraŃi în marea de funcŃionari ai marilor oraşe suspină ,cu jind, după spaŃiul
în care şi Dumnezeu îşi află mai cu adevărat linişte să ierte lumea.
Concluzia II
Deşi, la prima vedere pare un spaŃiu înŃepenit, redus la a fi o anticameră de
aşteptare a morŃii pentru o sumă de persoane vârstnice, satul românesc păstrează
latent o serie de valenŃe pastorale, pe care vom căuta a le identifica împreună atunci
când vom proiecta un posibil plan de pastoraŃie în epoca post-aderare, pentru
zonele rurale româneşti. Nimeni nu aşteaptă de la preot minunea învierii acestui
segment de construcŃie socială românească, dar îi cere mereu să- l pună în valoare
prin slujire, pastoraŃie, propovăduire şi corectă gestionare a situaŃiilor de criză- fie
pozitivă, fie negativă- la care s-a racordat satul în anii din urmă, şi nu numai. De
aceea dacă vrem cu adevărat să restaurăm dimensiunea românească a existenŃei,
inclusiv în spaŃiul satului fără de care nu există geografie fizică ori spirituală în
România, trebuie să acordăm o mai mare atenŃie modului în care relaŃia sat-biserică
se conservă sau se dezvoltă sub lucrarea Duhului Sfânt dar şi a noastră, care n-am
fost chemaŃi a fi simpli spectatori la spectacolul epuizării satului în modele atipice
spiritualităŃii sale. Suntem parte integrantă a Europei nu doar prin aderarea socio-
economică sau legislativă pe care UE ni le propune, ci şi prin calarea adevăratelor
noastre paradigme de vocaŃie la cele de care Europa are nevoie pentru a exista.
Pentru a evita blocarea în stare de proiect şi eludarea doar înspre economic a
acestui proiect extrem de generos.
35
Concluzia III
SpaŃiu al laicatului nesecularizat, prin excelenŃă, satul nu propune o teologie
nouă, odată cu fiecare modificare de sistem politic sau sub presiunea unei culturi
sau alta. Conservator şi conservant deopotrivă, satul obligă la permanentă
reconstituire a spiritualităŃii sale specifice al cărui centru de emergenŃă socotim că
rămâne, pentru cât timp nu ştim, Biserica. Aceasta din urmă trebuie să condiŃioneze
satului limitele de la care el se depărtează de morala comunităŃii care l-a constituit
având astfel nu numai obligaŃii pastoral misionare ci şi de conservare şi valorificare
a tezaurelor, inclusiv umane, care alcătuiesc forŃa de viaŃă a paradigmei rurale.
36
La théologie de l’épectase, synthèse de la spiritualité du
Saint Grégoire de Nysse
Conf Univ. Dr. Ciprian Streza
L’œuvre de Saint Grégoire de Nysse est aussi variée qu’etendue et l’auteur s’y révèle homme de très grande culture philosophique et scientifique, d’une intelligence à la foi brilliante et pénétrante, qui font de lui un théologien de première ordre. De tous les cappadociens, il est le plus mystique et les plus profond et il apparaît comme une âme d’une rare élévation.1
“La vie spirituelle tout entière est pour Saint Grégoire de Nysse un mystère de mort et de résurrection. Elle est à cet égard la réalisation du mystére même du baptême qui, selon la doctrine Saint Paul, nous fait mourir avec le Christ pour ressusciter avec lui. Toutefois dans les étapes supérieures de l’ascension vers Dieu, d’autres aspects donnent leur tonalité à la vie spirituelle: contemplation des choses divines, union intime avec Dieu. La résurection sans être jamais totalment accomplie, illumine déjà l’âme. Morte au péché et ressuscitée avec le Christ en substance, l’âme doit réaliser concrétement ce mystère par la mortification de ses tendances pécheresses et la vivification des énergies divines déposées en elle par le baptême.”2
La théologie spirituelle de Saint Grégoire est fondé sur sa anthropologie, dont le principe essentiel est le thème de l’image de Dieu.3 Pour Saint Grégoire, la
1 Canévet Mariette, Saint Grégoire de Nysse, dans le “Dictionnaire de Spiritualité, tom.6, Paris 1967, coll 971-1011. Sur la vie de Saint Grégoire on peut voir aussi: J.Rupp, Gregor’s des Bischofs von Nyssa. Leben und Meinungen, Leipzig 1834; F. Diekamp, Die Wahl Gregors von Nyssa zum Mitropoliten von Sebaste im Jahre 380, in das Theologische Quartalschrift, t 90, 1908, p. 384-401; E. Konstantinides, Grhgvorio" Jo Nvussh", dans Threskeutikè kai ethike Egkuklopedia, t 4, 1964, p. 754-771; J. Daniélou, Le mariage de Grégoire de Nysse et la chronologie de sa vie, dans Revue des études augustiniennes, t 2, 1956, p. 71-78; M. Aubineau, Grégoire de Nysse, Traité de la virginité, S.C. 119, 1966, p. 29-82. 2 J. Daniélou, Platonisme et theologie mystique, ed. II, Paris 1954, p.17. 3 R. Leys, L’image de Dieu chez Saint Grégoire de Nysse, Bruxelles, 1951; et La théologie spirituelle de Grégoire de Nysse, Studia Partistica 2, TU 64, 1957, p 495-511; N. Vornicescu, Les enseignements de Saint Grégoire de Nysse sur “image et ressemblance”, (en roumain) dans Studii Teologice 8 (1956), p. 582-602.
37
nature humaine, créée pour dominer le monde, à cause de sa ressamblance avec le Roi universel, a été faite comme une image vivante, qui participe de l’Archétype
par la dignité et par le nom. Les terms d’image (ejikvwn), et
ressemblance ( Jomoviwsin) sont pour lui synonymes; ejikvwn − c’est pour Saint
Grégoire une participation réelle à tous les attributs de Dieu et Jomoviwsin - c’est
l’effort de réalisation de l’ejikvwn. L’âme est comme “l’image vivante”
( [emyucon ejikvwn) qui participe á la dignite et au nom du Modéle. Le caractère divin
de l’homme c’est dans sa liberté, dans sa beauté de l’Archetype par l’apatheia, la
béatitude (makarivoth"), l’incorruptibilité (jafqarsvia).
Mais l’homme ayant préfére le plaisir charnel à la vie spirituelle, Dieu, ne voulant pas le râmener de force au bièn, ce qu’eût été detruite la liberté et donc l’image divine elle-même, utilisa cette disposition au moyen des tuniques de peau. Par celles-ci, l’homme participait aux propiétés de la nature irrationelle. La condition charnelle, les tuniques de peau, constitue pour l’homme une epreuve
provisoire. Elle lui permet de se rendre compte par experience (pevira) de
l’âmertume des jouissances auxquelles sa liberté le portait et de se tourner alors volontairement vers les biens divins pour lesquels il est fait réellement.
Le Christ, notre Seigneur est venu restaurer la nature humaine dechiré par le péché, en brisant le cercle fermé du plaisir et de la douleur dans sa Passion
vivifiante et Il nous a donné le pouvoir de soumettre t;a pvaqh à la volonté et à la
faculté raisonable (no'u"); En souffrant pour nous, Il nous a donné le pouvoir de
devenir fils de Dieu par la grâce.4 Saint Grégoire souligne toujours le “caractère total” de la vie spirituelle -
c’est la même realité veçu dans differites niveaux d’approfondissement. En realité, tout est donné avec le baptême: la realité de la mort et de la résurrection avec le Christ doit se realiser sur les differents plans de la nature humaine. C’est d’abord
cette mort au péché et aux passions humaines qui aboutit à l’ japaqevia − c’est la
premiere voie. Puis il y a la mort aux modes naturels de connaître, sensibles et
conceptuels qui s’epanouit dans la qewrvia - c’est la seconde voie. Même pour
l’âme parvenue à la thèologie symbolique, à la qewrvia, à la connaissance de Dieu
par le monde visible et à la connaissance de Dieu dans le miroir de l’âme pure,
4 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Bucureşti, 1978, p. 56; Voir aussi: Filocalia, vol. III, dans la traduction du Pére Stăniloae, Sibiu 1948, p. 67-68.
38
l’ojusvia divine reste encore infinement inaccesible: c’est la troisieme voie, la
thèologie mystique, la connaissance de Dieu dans le ténèbre (gnvofo").
Toute la vie spirituelle est restauration jamais achevée de l’ejikvwn mais
une restauration fondée sur le synergisme divin et humain. “Ce qui a eu lieu corporellement dans l’immaculée Marie, la plénitude de la divinité ayant brillé dans le Christ par la Vierge, ceci a lieu proportionellement en toute âme chaste. Ce
n’est pas une venue (parousvia) corporelle qu’accomplit le Seigneur, car “nous ne
connaissons plus le Christ selon la chair”, mais une inhabitation spirituelle, et le Pèré y fait Sa demeure avec Lui, selon l’Evangile”5. Ainsi “Jesus enfant” naît en chacun de nous, mais Il progresse différemment selon les dispositions de ceux qui l’ont reçu, en sagesse, en âge et en grâce, en se montrant enfant ou adolescent ou homme fait6.
Les diverses étapes de la vie spirituelle sont illustrées d’une manière inégalable dans les écrits de Saint Grégoire, mais ce qui est le plus remarquable chez lui, c’est l’accent qu’il met, plus que sur les étapes particulières, sur l’élan même de la vie spirituelle. Saint Grégoire a souligné que ces élan est constitutif à la nature humaine; il parle du caractère changeant de la nature créée mais non pas associe à une quelconque idée du mal. La nature humaine est donc appelée à changer perpétuellement en bien ou en mal selon son libre choix. L’homme était créé en grâce, destiné dans sa nature a participer à la vie divine, portant en lui les principes du bien et l’élan vers le Beau. Aucune image n’est statique, aucune perfection n’est immuable. La destinée humaine est perpétuelle histoire.
La nature divine est toujours transcendante, mais l’homme est naturellement appelé, au nom de sa création en grâce à une participation à la vie divine qui dépasse la nature humaine7.
5 De Virginitate, XLVI, 324 B, dans la traduction franc. de Michel Aubineau, S.C. 119, 1966, p. 495. 6 Sur ce theme on peut voir aussi Saint Syméon le Nouveau Théologien, Traité Théologiques et ethiques, I, S.C. 122, Paris 1966, p. 27. 7 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans une note a sa traduction romaine du “Commentaire sur le Cantique”, P.S.B. 29, Bucureşti, 1982, p. 185, affirme: "L'âme ne pourrait pas grandir dans la participation au Bien si Dieu ne se montrerait pas toujours plus infini et plus insondable. Le Bien descend à l’âme en faisant possible la communion avec elle. La descente à cause de l’amour, c’est le caractère specifique du Bien. Mais apres la descente, Il monte, en attirant l’âme vers Lui. Dieu descend et monte, mais dans sa nature divine Il reste toujours infinit. Si ce desir de l’âme à la communion est sans fin, sans fin est aussi l’amour de Dieu” Sur la transcendance et infinité de Dieu, on peut voir: E. von Ivánka, Plato Christianus, Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1964, p. 182-185.
39
Pour Saint Grégoire la “perfection” dans la vie spirituelle réside dans “le
progrès” lui-même, dans le mouvement sans fin de l’âme vers Dieu. Un texte revient comme un leitmotiv, pour exprimer cette idée, d’épectase, c’est celui de Saint Paul dans l’Epitre aux Philippiens (III,2):
“Ce n’est pas que j’aie déjà saisi le prix ou que j’aie déjà atteint la
perfection (teleivothta), mais je poursuis ma course (drvomon) pour tâcher de la
saisir...oubliant ce qui est derrière moi et me portant de tout moi-même, tendu
(jepekteinvomeno") vers ce qui est en avant, je cours droit au but”.
Le terme d’épectase ( jepvektasi") a été emprunté par J. Daniélou à Saint
Grégoire de Nysse pour designer la conception de la perfection chrétienne élaborée par le grand cappadocien: alors que pour les grecs la perfection était synonyme d’achèvement et de finitude, selon Grégoire elle consiste, ici-bas et dans l’éternité en un progrès et une tension sans fin qu’illustre l’image du coureur de Phil 3,13. Cette image commande toute la Vie de Moise, elle revient comme un leitmotiv tout au long du Cantique des Cantiques. Elle décrit exactement l’attitude intérieure
correspondant à la loi objective du progrès (prokopvh) spirituel. Celui-ci consiste
en un dépassement perpétuel, tous les accroissements de grâce n’étant que’un point de départ pour des grâces nouvelles. Ainsi l’âme ne doit-elle jamais s’arrêter à ce qui est déjà acquis, mais elle doit toujours être tendue vers l’avenir, suspendue à la libéralité divine, sans rien s’approprier. Et c’est cette attitude, c’est là le suprême paradoxe, qui constitue la perfection elle-même, si bien qu’elle est par essence un progrès.8
Cette idée essentielle Saint Grégoire l’expose dès le début du Commentaire sur le Cantique:
“La jouissance de Dieu, qui renaît continuellement dans l’âme purifiée est
le point de départ d’un désir plus grand, rendant le désir plus intense par la
participation (metousvia) même des biens”.9 Chez Saint Grégoire cette “metousia”
est progressive. A mesure que Dieu se communique il augment le désir de l’âme.
8 J. Daniélou, Platonisme..., p. 316; sur le thème du continuel progrés comme perfection, voir aussi: Idem, art CONTEMPLATION, Mystique de la ténèbre chez Saint Grégoire de Nysse, t 2, coll 1182-1185. 9 Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 777B, trad. franc. chez J. Danielou, Platonisme..., p. 310; trad. rom. cit., p. 126.
40
La jouissance, loin de produire la satiété (kvoro") comme dans les jouissances
sensibles, produit, au contraire une soif plus grande.10 Comment la participation est la source d’une soif plus grande Saint
Grégoire a essaye d’expliquer dans son commentaire sur le Cantique dans un passage d’une grande beauté:
“Nous voyons comme dans l’ascension d’une échelle, l’âme conduite par
le Verbe, s’élever vers les hauteurs par les degrés de la vie spirituelle. D’abord
une raie de lumière avait pénétré jusqu’à elle... et l’avait excitée à s’approcher de
la lumière et à s’embellir en se transformant en colombe dans la lumière. Mais voici que maintenant qu’elle a eu part aux biens, selon qu’elle les pouvait recevoir,
à nouveau le Verbe l’attire à la participation de la Beauté surnaturelle comme si
elle en était au commencement... Ainsi la Beauté se manifestant toujours
davantage, le divin s’accroît dans la même proportion que le progrès et à cause de
la surabondance des biens qu’elle découvre toujours dans l’ordre surnaturel il lui
semble qu’elle n’en est qu’au début de son ascension. C’est pourquoi le Verbe
répète: Lève-toi, à celle qui est déjà levée, et: Viens à celle qui est déjà venue. En
effet, pour celui qui se lève vraiment il faudra toujours se lever et pour celui qui court vers le Seigneur, jamais ne manquera le large espace à sa course divine. Car
il faut toujours se lever et ne jamais cesser de s’approcher en courant de celui qui
dit: <<Lève-toi et viens>> donnant chaque fois la grâce d’une ascension
meilleure”.11 Nous trouvons chez Saint Grégoire la conception de la vie spirituelle
comme ascension (janvabasi"), comme montée d’une échelle (baqmvo") et comme
course (drvomo"). Le Verbe qui attire l’âme, c’est Lui qui donne la grâce de monter.
Tout ici vient de lui: et l’appel et la force d’y répondre. Le Verbe en se communiquant à l’âme dans chacune de ses théophanies, par là même qu’il augmente la vie divine de l’âme dilate sa capacité. Ainsi en la comblant et du fait même qu’il la comble il fait naître en elle de nouveaux désirs. L’âme est ainsi toujours à la fois comblée et assoiffée; comblée en tant qu’elle possède réellement le Verbe en elle, assoiffée en tant qu’elle ne possède pas tout le Verbe en elle.
10 Le kvoro", la satiété, etait la pierre d’achoppement de la théologie d’Origene: la lassitude du bien possédé etait la cause de la chute et restait un principe permanent de rechute. C’est cette difficulte, qui etait un vestige de la conception ciclique du temps depuis Heraclite, que la doctrine de Saint Grégoire surmonte par le progrés perpetuel. Voir: J. Daniélou, La colombe et la ténèbre, p. 417; E. von Ivánka, Hellenistisches und Christliches im frühbyzantinischen Geistesleben, Vienna, 1952, p.48. 11 Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 876B-C, trad. franc chez J. Danielou, Platonisme..., p. 312; trad. rom. cit., p. 122.
41
Dans toutes les étapes de la vie spirituelle nous trouvons cette “épectase”, mais la tension vers Dieu est différente dans chaque étape particulière. L’amour divin attend notre réponse. Plus tout qui retarde l’ardeur de la charité disparaît, plus l’âme, libérée de tous ses biens, s’enfonce avec une ardeur croissante dans les profondeurs infinies de la divinité:
“De même que les corps pesants, s’ils prennent leur élan de quelque
sommet, une fois la première impulsion donnée, sont emportés d’eux-mêmes, vers le bas par un mouvement rapide... tant que personne ne se trouve pour arrêter leur
élan par un obstacle; ainsi l’âme, délivrée de ses attaches terrestres, s’élance
légère et rapide vers les hauteurs et s’envole des choses d’en bas vers le ciel. Si
rien ne vient d’un bas interrompre son élan, comme la nature du Bien a propriété
d’attirer à soi ceux qui tournent les yeux vers elle, l’âme s’élève toujours
davantage au dessus d’elle-même, tendue (jepekteinvomenh) par le désir des choses
célestes vers ce qui est en avant comme dit l’Apôtre et son vol la mènera toujours
plus haut.”12 Remarquable dans ce paragraphe, c’est surtout l’insistance mise sur l’idée
que toute acquisition (katalambanvomeno") est le point du départ d’un nouveau
progrès. C’est l’idée des participations qui élargissent la capacité prise sur un autre registre.
Pour Saint Grégoire, Dieu et l’homme font également partie du monde intelligible. Or, l’esprit est de soi illimité. En ceci, Dieu et l’âme sont de même ordre. Mais la différence est que Dieu est infini en acte tandis que l’âme est infinie en devenir. Sa divinité, c’est de se transformer en Dieu et on comprend dès lors pourquoi dans cette perspective le progrès est constitutif de l’âme même. En effet, la grâce qui est cette perpétuelle adjonction de biens nouveaux, c’est précisément
l’épectase, qui maintient toujours tournée l’âme vers au dela d elle-même.13 Les commentateurs de l’œuvre du Saint Grégoire sont arrivés a la
conclusion que l’épectase est la condition même de l’âme. Il ne s’agit donc d’une etape de la vie spirituelle. L’épectase, c’est le retour même de l’âme à sa vraie
nature comme “ejikvwn”. Son essence, c’est de se recevoir à chaque instant de Dieu
tout entiere, d’être perpétuellement créée. Mais Saint Grégoire va plus loin encore: au delà de la mort, à travers l’éternité des siecles, l’âme ira se transformant à jamais en Dieu, sans jamais pouvoir L’égaler, découvrant à jamais en Lui de
12 La vie de Moïse, XLIV, 401A, trad. franc. dans S.C. 1, Paris 1968, p. 263. 13 J. Daniélou, Platonisme..., p. 317.
42
nouvelles splendeurs qui s’effacent devant d’autres splendeurs qui leur succèdent. C’est l’aspect eshatologique de l’epectase. Cette “révélation de la beauté divine à travers l’éternité des éons”, Saint Grégoire l’a decrite dans l’image de la source toujours jaillissante:
“Celui qui s’approchera d’une source jaillissante, admirera cette infinie
etendue d’eau qui sourd de tout côté et se répand hors d’elle; il ne dira pas
néanmoins qu’il a vu toute l’eau. Comment verrait-il ce qui est caché dans les sein de la terre? Si bien que,il aura beau rester longtemps près de la source il sera
tojours au commencement de sa contemplation. L’eau ne cesse pas de se répandre
et de continuer à jaillir. Ainsi celui qui regarde cette beauté divine et infinie,
comme ce qui se découvre sans cesse se manifeste plus neuf et plus étonnant que ce
qui était saisi aupravant, admire d’une part ce qui apparait toujours et d’autre
part ne cesse pas de désirer voir, parce que ce qui est attendu est plus magnifique
et plus divin que tout ce qui a été vu”.14 Dans cette vie et dans l’eschaton, pour Saint Grégoire, trouver Dieu
consiste à le chercher sans cesse... progresser toujours dans la rechérche c’est là vraiment jouir du Bien-Aimé. Nous arrivons ainsi à la théorie grégorienne de la perfection exposée au debut de la Vie de Moise:
“La perfection, dans les choses qui sont d’ordre sensible est comprise dans
certaines limites déterminees. Mais quand il s’agit de la Vertu, nous avons appris
de l’Apôtre lui-même que sa perfection (teleiotvh") n’a pas de limite. Cet homme
en effet, à l’esprit étendu et profond, ce divin Apôtre en courant dans la voie de la
vertu en effet, à quoi participet-il si non à Dieu puisque la vertu parfaite est Dieu
lui même. Si, par ailleurs, ceux qui connaissent le Bien aspirent à y participer, comme celui-ci est infini, nécessairement le désir de celui qui cherche à Le
participer sera coextensif à l’infini et ne connaîtra pas de repos. Et donc il est tout
à fait impossible d’atteindre la perfection... à moins que la disposition qui consiste
à tendre toujours à un plus grand bien ne soit la perfection même de la nature
humaine.”15
*
14 Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 1000A-B, trad. franc chez J. Danielou, Platonisme..., p. 320; trad. rom. cit., p. 156. 15 La vie de Moïse, XLIV, 300 C-301 C, trad. cit., p. 51.
43
Fidele à la tradition dogmatique et mystique capadociènne, Saint Grégoire a souligne aussi le fondement dogmatique de l’idee d’épectase: La distinction faite
dans l’Orthodoxie entre les duname'i" participables et l’ojusvia inaccesible. Dans
cette distinction nous avons les composants de l’épectase: celle-ci est faite
précisement de l’union d’une participation réelle et croissante aux duname'i" mais
qui reste en même temps tendue vers l’infinite de l’ojusvia. Saint Grégoire a
exprime clairement cette réalité dans des passages essentiels de son œuvre. Le problème est posé en terms précis dans la Vie de Moise:
“Élevé aux plus hauts sommets, Moise brûle encore du desir et il est
insatiable d’avoir davantage et il a encore soif de ce dont il s’est gorgé à satiété et,
comme s’il n’en avait pas encore joui, il demande à l’obtenir, suppliant Dieu de se
manifester à lui, non dans la mesure ou il peut y participer mais comme il est lui-
même.”16
Moise ne veut pas seulement jouir de Dieu, Jw" metvecein dvunatai, mais
Jw" jekevino" [esti, c’est-à-dire que son désir le porte non seulement vers les
duname'i" participables, mais aussi vers l’ojusvia
Son désir est justifié, parce que la doctrine orientale sur le rapport entre l’essence immuable de Dieu et la variété de ses énergies incréées est si échilibré qu’elle oblige à respecter le mystère divin dans sa totale complexité.
Le Père Stăniloae, en expliquant l’enseignement de Saint Grégoire
Palamas, precise le rapport entre les duname'i" et l’ojusvia:
“Les sens grec du mot énergies signifie: travaux, actes. Les énergies se distinguent de l’essence, non pas tant parce qu’elles sont moins concentrées
qu’elle, ou parce qu’elles jaillissent progressivement des forces incluses en elle,
mais-en premier lieu-parce qu’elles ne sont justement pas un jaillissement
nécessare, toujours identique ou progressif, inévitable et indépendant du vouloir
divin, mais une manifestation volontaire; en cela elles présupposent l’existence de
la Personne, ou des Personnes divines avec leur caractère personnel.”17
Les duname'i" ne sont pas vides de toute essence divine mais elle tirent
leur origine et prennent leur source dans l’essence de Dieu et sont inséparables, comme l’affirme Saint Grégoire Palamas.18
16 La vie de Moïse, XLIV, 403 D, trad. cit., p. 265. 17 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică si Simbolică, vol I, Bucureşti 1958, p.330. 18 Apologie plus large, cod. Paris gr. 1238 f. 196v in Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Vie et enseignement de Saint Grégoire Palamas, Sibiu 1948, p.149.
44
Cela signifie que Dieu comme Personne exprime quelque chose de son essence divine dans ses propres opérations, que l’essence divine ne demeure pas strictement en dehors de ce mouvement que sont les actes de Dieu, que ces actes ne sont ni extérieurs, ni contraires à l’essence divine, mais s’enracinent en elle. Mais
ces duname'i" ne font pas un avec l’ojusvia, ils n’en contiennent pas la totalité.
L’essence n’est entière qu’en celui qui la possede. Le plus remarcable est que, lorsque qeulqu’un communique il transmet
également tout ce que son essence a de spécifique. Ansi, mais de façon restreinte, les energies divines contiennent ce qui est spécifique à l’ensemble de l’essence divine.19
De tout cela il résulte un paradoxe: Dieu, descendant à la relation avec l’homme, y entre d’une part avec tout ce qui lui est spécifique et d’autre part Il n’y entre qu’avec certaines de ses énergies. Dans sa relation avec nous, Dieu se conforme à nous, il nous fait sentir son amour personnel, en nous attirant vers Lui, mais dans le même temps, Il reste immuable en lui même.
Les deux aspects de l’ojusvia imparticipable et des duname'i" participables
donnent le trait caracteristique de la spiritualité du Saint Grégoire: la lumière et la ténèbre, le repos et le mouvement, la sobriété et l’ivresse sont moins deux moments successifs que deux aspects complémentaires. L’un, lumière, repos, correspond à la rèalité de la participation; l’autre correspond à la transcendance infinie de l’essence. L’état mystique dans sa réalité inéffable est précisément d’être la synthèse de ces deux éléments apparement inconciliables. Le génie du Saint
Grégoire est de n’avoir pas sacrifié l’un à l’autre, de n’avoir pas abandonné la
réalité de la participation à la maniere des mystiques du vide, comme chèz
Eckhardt, et non plus de ne pas avoir minimisé la transcendance, comme le fait
Origène.20) La vie spirituelle connaît un mouvement d’instase et d’extase, une systole et une diastole que le mot epectase exprime. Il est d’une part, possesion
“ jepvi“,Dieu est dans l’interiorité de l’âme; Il est d’autre part “jek“, sortie de soi,
irréductibilité infinié de Dieu à l’âme qui arrache toujours l’âme à elle-même dans l’extase de l’amour. Dieu est interieur à l’âme et y demeure, mais par l’amour l’âme est jetté, attiré hors d’elle vers Lui. Ainsi, “Dieu vient dans l’âme et l’âme émigre en Dieu.”
19 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Dieu est Amour, traduction d’un cours de dogmatique qui a été publié dans Ortodoxia no. 3/1971, faite par Daniel Neeser, Labor et fides, Geneva 1980, p. 31. 20 J. Daniélou, Platonisme..., p. 322.
45
Le mouvement spirituel est une synthese de changement et de continuité. Il est une durée ou le présent est riche de tout le passé. Il y a à la fois pour l’âme une aspect de stabilité, de posession, qui est la participation qu’ elle a à Dieu - et de l’autre un aspect de mouvement qui est l’ecart toujours infinie de ce qu’elle posséde de Dieu et de ce que Dieu est. Saint Grégoire a exprimé cela dans ce passage remarquable:
“O, Moïse, puisque to es tendu d’un grand desir vers ce qui est en avant et ta course ne connaît pas de lassitude, sache qu’il y a prés de moi un espace si
grand qu’en le parcourant to ne pourras jamais trouver de terme à ta course. Mais
cette course à un autre point de vue est stabilité (stvasi"). En effet, je t’etablirai
sur le roc. C’est la plus paradoxale de toutes choses que stabilité (stvasi") et
mouvement (kvinhsi") soient la même chose...”21)
L’enseignement du Saint Grégoire sur l’epectase dans la vie eshatologique a été precisé par Saint Maxime le Confesseur qui parle aussi d’une identité entre le mouvement et la stabilité; la perfection dont hériteront les élus dans le royaume de
Dieu sera kat;a t;hn jen stvasei tautvothta.22) Saint Maxime montre la
difference entre le mouvement spirituel dans la vie terrestre et le mouvement de l’âme dans l’eschaton.
La vie terrestre est la vie active, mais la vie future sera la vie ou l’âme doit “souffrir” sa transformation en Dieu, elle sera une vie “passive”, mais d’un passivité au dessus de la nature.23) Ici nous travaillons pour accomplir les vertus avec les forces de la nature humaine, mais dans l’eshaton nous devons “souffrir” notre transformation en Dieu en recevant par la grâce le pouvoir d’être perpetuellement transformé en Dieu.24) Le mouvement spirituel dans la vie
eternelle ne sera pas un effort propre de la nature humaine mais un don inépuisé
de Dieu.25)
Les cappacités terrestres de l’âme entre dans la vie eschatologique dans un nouvel état (pour Saint Maxime on ne peut passer au Sabbat divin qu’à travers la “mort “ de la creature), elles deviennent plus transparentes et sont comblés et activés par la grâce dans une manière unique. Le cœur pur ne connaît plus de
21 La vie de Moïse, XLIV, 405 C, trad. cit., p. 271. 22 Centuries gnostiques II , 88 P.G. 90, 1165d, trad rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans Filocalia II, Sibiu, 1947, p. 203. 23 Quaestiones ad Thalassium 22, trad rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans Filocalia III, Sibiu, 1948, p. 75. 24 Ibidem, p. 76. 25 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III,Bucarest 1978, p.451.
46
mouvement propre, mais il se tient devant Dieu dans sa simplicité comme un miroir ou un tableau ou Dieu peut écrire ses propres paroles.26) Il “devient Dieu lui-même par participation à la grâce divinisante. Il suspend toutes ses énergies corporelles et spirituelles; il interrompt tout mouvement naturel de son corps qui est alors divinisé, de sorte que Dieu devient transparent à travers l’âme et le corps .”27
Toutes nos puissances s’épanouissent dans l’actualité de Dieu28 et se renouvellent dans son activité infinie29. “C’est donc le Sabbat en ce sens que Dieu n’agit plus par l’action des créatures, mais qu’il poursuit Sa propre action dans les creatures. C’est la présence continuelle qui remplit tout , l’Epiphanie divine dans la créature achevée et par elle la Parousie dans l’âme, le “face à face”, glorification reciproque de l’âme et de Dieu”30
*
La vie spirituelle est ainsi la transformation perpetuelle de d’âme en notre
Seigneur est Sauveur Jésus Christ sous forme d’une ardeur croissante, le soif de Dieu augmentant à mesure qu’Il est davantage participé et d’un stabilité croissante, l’âme s’unifiant et se fixant toujours en Dieu. Ainsi l’idee d’épectase nous offre-t-elle dans sa complexite une synthese de toute la mystique gregorienne.
26 Centuries gnostiques II , 80-82, P.G. 90, 1125c, trad rom. cit., p.199. 27 Centuries gnostiques II , 88, P.G. 90, 1165d, trad rom. cit., p.203. 28 Centuries gnostiques II , 83, P.G. 90, 1125c, trad rom. cit., p.200. 29 Centuries gnostiques I, 35, P.G. 90, 960a, trad rom. cit., p.134. 30 H. Urs von Balthasar, Liturgie cosmique. Maxime le Confesseur, coll Theologie 11, Paris 1947, p.271
47
Vizitele pastorale
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu
Folosindu-se de calitatea de trimis şi dezvoltându-şi capacitatea de păstor, de
purtător de grijă, preotul îşi începe misiunea la nivelul parohiei, printr-o implicare
amplă, făcând apel la principiile de bază ale pastoraŃiei: cunoaşterea, comunicarea,
comuniunea şi îndrumarea spre atingerea scopului nobil al prezenŃei şi lucrării sale.
„Preotul trebuie să fie ca în Liturghie, în toată viaŃa lui şi peste tot. Această
comportare este cerută astăzi mai mult ca oricând. În primul rând de cei pe care
preotul îi păstoreşte. Vor să-l ştie pe preot în autenticitate şi sinceritate. Vor să ştie
că preotul lor nu este un impostor, că nu este doar purtător de haină şii de chip
preoŃesc, dar e gol de Har şi de sfinŃenie”1.
Actul său de identitate este autentificat de grija pentru cei încredinŃaŃi, de
metodele şi mijloacele folosite, de calibrul şi valoarea acestora precum şi de
credibilitatea de care nu se poate dispensa niciodată. PercepŃia unanim acceptată
dintotdeauna este aceea că preotul este om pentru alŃii. Nu egoismul îl
caracterizează ci altruismul, nu interesele meschine ci grija pentru luminarea şi
propăşirea turmei, comunitate încredinŃată spre a fi bine pregătită şi corect
sprijinită şi orientată. Statutul său cere un anume fel de a fi precum şi parcurgerea
unor etape pregătitoare, cumulând criteriile cerute de „fişa postului”, la
dimensiunile cele mai apropiate de nivelul optim. „Ca să fii dascălul altora trebuie
să fi fost tu însuŃi ucenic, multă vreme. Ca să înveŃi pe aproapele, trebuie să fi
adunat şi să aduni necontenit multă învăŃătură…Un preot nu calcă, nu vorbeşte, nu
se poartă între noi ca oricare dintre noi. Aceasta este o pricină de mare
însemnătate”2.
1 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă, Sibiu, 1996,pag. 24. 2 Gala Galaction, Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1958, pag. 258-259.
48
Două elemente fundamentale de sprijin precum şi de serioasă şi sănătoasă
orientare sunt cunoaşterea şi comunicarea. Cunoaşterea privită ca „proces care-l
pune pe subiect în relaŃie cu lumea dar şi ca rezultat al punerii sale în acŃiune”3, se
distinge sau este însuşită pe două paliere principale: „Constatarea care consistă în
receptarea unei date (sau experienŃă senzorială) a cărei sursă este situată în lumea
exterioară şi comprehensiunea”4 sau puterea de înŃelegere a subiectului sau a
mediului, aflate în obiectiv. La rândul ei, comunicarea desemnează orice proces
prin care o informaŃie este transmisă de la un element la altul, în cazul nostru,
elementul fiind de natură socială, ea însăşi fiind „un proces de emitere a unui mesaj
şi de transmitere a acestuia, într-o manieră codificată, cu ajutorul unui canal, către
un destinatar, în vederea receptării. Trebuia arătat că în comunicarea socială, „cele
mai frecvente sunt codurile verbale şi cele nonverbale (gesturi, expresii faciale,
intonaŃii, etc.)”5. Mediul social unde activează preotul îi facilitează acestuia
comunicarea interpersonală „a cărei funcŃie este de a menŃine unitatea şi
integritatea oricărui grup social, de a asigura coordonarea acŃiunilor individuale în
grup”6.
Comunicarea se fundamentează pe un paradox: este în acelaşi timp un lucru
dintre cele mai naturale (din moment ce noi comunicăm în fiecare clipă) dar şi unul
dintre cele mai complexe (dovada: modelele, teoriile şi instrumentele de
comunicare sunt extrem de numeroase).
În contextul temei noastre, a comunica înseamnă, mai ales, a influenŃa, a
căuta să obŃii ceva de la el, spre a te edifica, în ceea ce-l priveşte. Iar în ceea ce te
priveşte, doar în măsura în care a-l influenŃa înseamnă a-l sprijini să progreseze,
căutând să dobândeşti „agenda” preocupărilor sale spre a dezvolta direcŃiile de
acŃiune şi, ulterior, de interacŃiune.
S-a vorbit despre necesitatea cunoaşterii parohiei, împlinire reuşită prin
mijloace indirecte (prin informaŃii şi aprecieri venite pe următoarele filiere:
predecesorul din parohie, instituŃia ierarhică, imediat superioară, preoŃii din
proximitatea parohiei, organele alese şi responsabile ale comunităŃii, manuscrise
sau publicaŃii despre unitatea în cauză) şi directe(vizită la faŃa locului, întrevederi
3 Roland Doron, Françoise Parot, DicŃionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999,pag. 206. 4 Ibidem, pag. 206. 5 DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993, pag. 124. 6 Ibidem, pag. 125.
49
cu persoane bine intenŃionate şi, dacă se poate, implicate în activităŃi şi cu
responsabilităŃi, la nivel parohial şi comunitar).
De loc de neglijat este cunoaşterea, de către preot, a propriei persoane, la fel
şi mediul său familial, odată cu dobândirea unui statut ne mai avut până atunci.
Sunt vizate schimbările apărute după hirotonie, după înlocuirea mediului patern cu
unul comunitar puŃin sau deloc cunoscut, marcat fie de indiferenŃă sau chiar
ostilitate, fie de emoŃie sau nerăbdare in vederea demarării activităŃii pastorale şi a
gusta din roadele unui bun început. Un mare ierarh, cu măiestrie şi fermitate scria:
„Noi avem despre noi înşine pretenŃii mari şi sunt drepte în măsura în care suntem
corecŃi. Avem pretenŃia că suntem exponenŃii lui Dumnezeu. Avem pretenŃia că
mânuim datele revelaŃiei cu privire la tot ce se poate cunoaşte despre lume şi
univers, despre suflet, despre Dumnezeu, despre destinul lumii şi despre destinul
oamenilor”7.
Prioritară rămâne cunoaşterea fiilor duhovniceşti, cei ce-Ńi justifică prezenŃa
şi în faŃa cărora te justifici ca păstor, ca părinte, ca cel ce sigură „înnoirea vieŃii
sufleteşti a credincioşilor”8. Numai cunoscându-i te poŃi apropia de ei, Apropiindu-
te de ei, le poŃi descoperi însuşirile, mediul şi modul de viaŃă, neputinŃele şi
aspiraŃiile. Nu aspectele superficiale, nu o cunoaştere dezinteresată şi nu o
apropiere de complezenŃă trebuie să transpară ci interesul major de a fi informat în
vederea găsirii soluŃiilor optime de a ajuta, lumina şi îndruma. „Preotul e un
generos. El e un făcător de bine, dacă se poate spune aşa, de profesie. PreoŃia nu e
profesiune, dar a fi de profesie, făcător de bine, e un act de dăruire. Preotul vrea ca
toŃi să se mântuiască. El trebuie să-i înveŃe cum s-o facă. De aceea misiunea
preoŃească e mare şi frumoasă. Preotul e sfătuitor şi mântuitor. E fratele tuturor
oamenilor. E cel de care oricine se poate sprijini. E prietenul, fratele şi părintele
tuturor”9.
De la înălŃimea acestei chemări, păstorul duhovnicesc, pregătit şi angajat,
gestionează toŃi parametrii misiunii de care s-a învrednicit. „El trebuie să cunoască
pe fiecare în mediul lui: să cunoască ceea ce constituie notele lui caracteristice,
aplicările lui, condiŃiile în care se găseşte, dacă e sărac, bogat, harnic, leneş,
7 Antonie Plămădeală, op. cit., pag. 74. 8 Ibidem, pag. 259. 9 Ibidem, pag. 12.
50
risipitor, zgârcit, încăpăŃânat; ce familie, ce ocupaŃie, ce serviciu are, etc.”10.
Raportarea credinciosului la factorii de mediu social, îl va ajuta pe preot în
creionarea unei imagini de ansamblu, în vederea alcătuirii unei strategii de lucru.
Este interesant de observat că rareori preotul are o perioadă de acomodare
mai lungă. După instalare, când îşi intră în toate drepturile, se vede, repede, asaltat
de solicitări. Parohia este un organism viu, cu activităŃi multiple şi orice abordare
din partea fiilor duhovniceşti, presupune şi o soluŃionare cât se poate de rapidă.
Întrucât lucrarea preotului nu se bazează pe reŃete stabilita a priori, fiecare om
având alte particularităŃi şi fiecare acŃiune având un specific aparte, cel recunoscut
şi chemat ca părinte trebuie perceapă fiecare acŃiune cu maximă atenŃie, cu drag şi
cu optimism. Un om trist este un credincios la jumătate din capacitate iar o
comunitate formată doar din astfel de „jumătăŃi”, este una cu un mare deficit
spiritul şi nu numai, este una „bolnavă”. Realizăm, în mare măsură şi cu un
procentaj ridicat, că „viaŃa pe care o trăim azi este dincolo de ce ar trebui să fie. O
primim cu murmur, nu ne place şi-i dorim o grabnică primenire…Vasta dezordine
sufletească pe care o vedem în noi şi în jurul nostru porneşte din faptul că oamenii
ceasului de faŃă au sterilizat în ei tocmai centrul ordinii şi al ierarhiei. Oamenii
noştri nu mai cred sau cred vag în Supremul Osârduitor al vieŃii şi al inimii”11.
Într-un astfel de context, preotul, învăŃător şi medic, purtător de grijă şi
îngrijitor de suflete, va purcede la o formă de pastoraŃie ce a fost şi va fi de
actualitate şi anume la vizitele pastorale.
O astfel de vizită rezidă nu numai într-o simplă deplasare a preotului în fieful
credinciosului său, pentru o simplă şi seacă vedere sau revedere ci reprezintă un act
ce vizează şi avizează o acŃiune demnă şi responsabilă, de îngrijire şi/sau
îngrijorare, de coborâre de la o înălŃime a percepŃiei publice, spre o ascensiune
comună cu cei vizitaŃi, un fel elegant de a purta de grijă, cu bucurie duhovnicească
şi cu smerenie, toate spre atingerea unor scopuri nobile, unul dintre ele fiind şi
consolidarea structurilor comunitare. Semnalele vremii sunt, de cele mai multe ori,
îngrijorătoare. „Oamenii noştri, deşi se numesc creştini, nu mai au în ei aproape
nimic din comorile şi energiile creştinismului…Trebuie să dăm încă o dată
Bisericii lui Iisus Hristos, precăderea şi creditul de altădată. Trebuie să reclădim în
10 Nicolae Brânzeu, Păstorul şi turma, Lugoj, 1930, pag. 172. 11 Gala Galaction, op. cit., pag. 303.
51
cugete împărăŃia Mântuitorului. Trebuie să aducem din nou, la ascultarea
Evangheliei, turmele risipite şi bolnave”12.
Vizitele pastorale sunt, de fapt, o parte, deloc de neglijat, a imaginii văzute şi
deosebit de agreate a „Liturghiei de după Liturghie”13, spaŃiu şi mediu unde, cel
chemat la „prea înalta treaptă a preoŃiei”, cultivă, cu alte mijloace, aceleaşi seminŃe,
în vederea culegerii aceloraşi roade. Chiar dacă mediul de desfăşurare al acestui
segment misionar este marcat de asperităŃi, fluctuaŃii şi incertitudini, acesta nu va
influenŃa substanŃa acŃiunii şi nu va afecta identitatea preotului. Chiar mai mult, va
lumina şi va înnobila identitatea personală cu toate valenŃele unei „identităŃi
pastorale”14, statură ce-l va defini cel mai bine, ca următor al Păstorului cel Bun (I.
10,11). „PreoŃia slujitoare este în natura sa profundă o comuniune şi o configurare
a lui Hristos, Preot, Profet şi Păstor”15 şi prin urmare, în această direcŃie de lucru,
preotul, îşi va orienta şi-şi va alinia metodele, mijloacele şi scopul misiunii, la cele
ale Mântuitorului Hristos.
Fiul lui Dumnezeu Întrupat s-a oferit pe Sine chip al Păstorului, folosindu-Şi
învăŃătura, înŃelepciunea, minunea dar şi chenoza, ogor fiindu-i sinagoga, oraşele,
satele şi casele łării Sfinte. Lucrarea Sa mântuitoare n-a fost, aşadar, deloc una
statică. Mântuitorul Hristos, prin excelenŃă, este Cel ce pune pe primul plan, nu
propria persoană, ci grija pentru ceilalŃi. În acest sens, de la înălŃimea Persoanei
Sale, coboară ca lumea viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (I. 10,10). Face vizite în
diverse locaŃii, întotdeauna având de atins obiective precise. Tot acest program
pastoral, îl împlineşte, având, de fiecare dată, alături, cel puŃin trei din ucenicii Săi.
Pescarii de oameni (Lc. 5,10) de mai târziu, i-au urmat întru totul exemplul,
vizitele lor luând o amploare fără precedent, sintagma peste mări şi Ńări fiind una
care ilustrează, la propriu, amplitudinea lucrării lor.
Sfântul Apostol Pavel, din experienŃa şi înŃelepciunea sa, lasă posterităŃii
atitudini şi luări de poziŃie, care se constituie în adevărate îndrumare cu privire şi la
importanŃa vizitelor pastorale, prilejuri cu care cel îndreptăŃit poate fi bine cunoscut
şi poate împărtăşi planul său pastoral, justificându-şi locul şi menirea.
Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă,
12 Ibidem, pag. 303. 13 Ion Bria, The Liturgy after the Liturgy, WCC Publications, Geneva, 1996. 14 Pierre-Luigi Dubied, Le pasteur: un interprète, Editions Labor et Fides, Genève, 1990, pag. 25. 15 Max Thurian, Le prêtre configuré au Christ, Editions Mame, Paris, 1993, pag. 12.
52
cu toată îndelunga-răbdare şi învăŃătura…Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă
lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin (II Tim. 4, 2-5).
RealităŃile prezente, prin ineditul lor, reclamă, din partea păstorului sufletesc,
o abordare ce trebuie să Ńină cont de particularităŃile existente. Dacă din punct de
vedre demografic asistăm la o polarizare fără precedent, oraşele fiind supra
populate iar satele din ce în ce mai depopulate, reorientarea metodei pastorale este
văzută ca o soluŃie salvatoare. Concret, nu mai trăim vremurile în care pastoraŃia
colectivă aducea roadele scontate. Practică ortodoxă nu avea, oricum, ca mijloc
eficient, diseminarea cuvântului evanghelic, pe stadioane, în pieŃe publice imense,
cu mari aglomerări umane, preponderent în spaŃiul urban. Ceea ce apare acum ca
soluŃie optimă este pastoraŃia individuală, societate însăşi permiŃând divizări şi
particularizări.
Biserica a fost şi a rămas, din punct de vedere pastoral, receptivă şi flexibilă,
mereu orientată spre om. Persoana umană, omul în integritatea lui, preocupat sau
indiferent, de vârste şi cu localizări diferite, sensibil la nou şi facil, imun sau mai
puŃin rezistent la schimbări bulversante, cu aspiraŃii nobile sau dezorientat, cel
convins că „nu sunt vremile sub om ci bietul om sub vremi ”16,a fost şi a rămas
principalul obiectiv, raŃiunea de a fiinŃa şi activa. În comunităŃi fiind, oamenii,
chiar disciplinaŃi şi organizaŃi, au fost şi sunt asaltaŃi şi destabilizaŃi, de inşi ce nu
intră pe uşă ci vin pe aiurea, sub pretextul deŃinerii „adevărului”. Sunt ignorate
tradiŃii, sunt călcate în picioare valori şi sunt expandate false valori, sunt
răstălmăcite probele scripturistice spre a impuse ca adevărate, falsele interese.
Este interesat un punct de vedre al unui ierarh apusean, ce, în mare măsură,
intuieşte şi tarele vieŃii pastorale de astăzi. Reproducerea lui ar pretinde o anumită
amendare şi las aceasta la latitudinea cititorului. „În vremile noastre avem atâtea
dovezi, că nu serviciul divin plin de splendoare, nu pompa casei Domnului, nici nu
cea mai iscusită predică, sunt în stare să atragă pe mulŃi fii ai lumii acesteia. Lumea
le oferă lor în măsură abondantă (din abundenŃă, n.a.), ameŃitoare plăceri senzuale,
încât nu mai simt nevoia, nici nu mai au simŃul bucuriilor mai înalte. Pentru aceste
oi pierdute trebuie să se aplice o altă tactică, aceea a vremilor apostolice. PastoraŃia
particulară, vizite la casnice, asociaŃiile şi reuniunile îi vor căuta pe fiecare acolo,
16 Miron Costin, LetopiseŃul łării Moldovei de la Aron Vodă încoace, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, pag. 81.
53
unde se găseşte. Chiar şi cel ce a căzut mai adânc, adesea e mişcat în inima sa şi se
înmoaie văzând, cu câtă dragoste se milostiveşte preotul de el, se gândeşte la el, îl
caută, pe lângă toată osteneala, şi cu riscul de a fi refuzat, se îngrijeşte cu intenŃia
cea mai curată, de mântuirea sufletului lui”17.
I. ObiecŃii la vizitele pastorale.
Asemenea fiecărei activităŃi şi cea pastorală urmează trecerea printr-un
anume filtru al necesităŃii sau nu. Voi aduce în atenŃie câteva obiecŃii, folosind
argumentele pro şi contra, în vederea stabilirii unor acŃiuni corecte, bine venite din
partea preotului ca păstor sufletesc şi bine primite precum şi benefic valorificate de
fiii duhovniceşti.
1. O „permanentă” criză de timp.
Poate cea mai des întâlnită scuză sau eschivă cu privire la împlinirea unei
îndatoriri. Aminteam mai sus un reper din programul paulin de pastoraŃie eficientă
şi anume de a lucra cu timp şi fără timp. Un program alcătuit cu mare grijă faŃă de
semeni şi faŃă de sine, îi va da preotului posibilitatea de a acŃiona în etape, pe
priorităŃi, mai repede răscumpărând vremea (Ef. 5,16) decât irosind timpul.
Nu trebuie supralicitată la maxim perioada petrecută în casele credincioşilor
cu ocazia săvârşirii unor oficii liturgice. Sunt răstimpuri eficiente dar nu suficiente.
Nu este oferit mediul propice, pentru cunoaştere şi comunicare, cum îl oferă vizita
pastorală.
„Cine zice, că din capul locului nu are vreme pentru pastoraŃie individuală,
acela vrea să spună că nu are timp pentru una dintre cele mai grave îndatoriri
profesionale: cunoaşterea oilor,… nu are timp să fie preot!”18 O astfel de
mărturisire urmată de o astfel de constatare, ne cutremură. Este pusă sub semnul
întrebării esenŃa preoŃiei. Datorită unui factor comun sau, pentru unii banal, timpul,
se ajunge la a evidenŃia, nu vocaŃia ci impostura, nu dragostea ci dezgustul.
17 Nicolae Brânzeu, op. cit., pag. 175. 18 Ibidem, pag. 176.
54
2. Încălcare intimităŃii.
Astfel de descinderi ar constitui un amestec al preotului în mediul privat, un
deranj neaşteptat şi neacceptat din partea familiei.
Ideea vizitei cu caracter pastoral nu este una cu nuanŃă destabilizatoare. Nu
este rezultatul unei curiozităŃi şi nici vreun atentat la liniştea sau intimitatea
mediului respectiv. PrezenŃa celui care, prin natura misiunii este discret şi bine
intenŃionat, din contră, nu deranjează intimitatea ci o protejează. Rareori vizitele
sunt consecinŃe ale unor bucurii petrecute în familia respectivă. SuferinŃe sau
necazuri, violenŃe, atitudini ce strică imaginea membrilor din casă, sunt, de cele
mai multe ori, prilejuri pe care preotul le contabilizează şi apoi le foloseşte tocmai
pentru a ajuta la depăşirea crizei, la refacerea imaginii, la păstrarea unei vieŃi
discrete şi liniştite a celor vizitaŃi.
3. „O figură impusă”.
Preotul ar fi obligat, prin codul deontologic profesional, să se facă tuturor
toate (I Cor. 9,22) şi, prin urmare, trecând peste orice, el va fi oaspetele familiei,
asumându-şi orice consecinŃă.
Preotul este, în primul rând, păstor şi asemenea Blândului Păstor, este marcat
de grija faŃă de turmă., de disciplinarea ei. „Disco, a învăŃa, îl creează pe
discipulus, pe ucenic, iar prin aceasta ucenicul intră în disciplină. Toate au aceeaşi
rădăcină…Disco e a da şi a primi. Unul dă şi altul primeşte…Disciplina este
intrarea în armonie…Armonia e iubire, e libertate”19.
Aflând ca s-au pierdut unele oi, le lasă pe celelalte şi aleargă după cele
rătăcite sau în suferinŃă. (A lăsa înseamnă nu ale neglija total ci ale conserva, cu un
statut şi într-un spaŃiu sigur). Nu simte acest lucru asemenea unei obligaŃii de
serviciu, ci este o formă a dragostei manifestată faŃă de cineva aflat în situaŃii care
reclamă ajutor. „A dori binele aproapelui o pot numai oamenii lipsiŃi de orice ură şi
răutate şi aprinşi, faŃă de aproapele, cu o dragoste curată şi desăvârşită”20. Cei ce
beneficiază de un astfel de aflux virtuos sunt, de fapt, fraŃi întru aşteptarea
19 Antonie Plămădeală, Cuvinte Duhovniceşti, Sibiu, 2000, pag. 32-33. 20 Nicolae Cabasila, Despre viaŃa în Hristos, Sibiu, 1946, pag. 192.
55
dragostei noastre. „Legea bunătăŃii cere ca omul bun să se dăruiască şi pentru alŃii,
întocmai cum se dăruieşte şi se străduieşte pentru sine”21. SusŃinem şi întărim, aici,
noŃiuni ca sine şi fraŃi, aşadar, nu fitecine, nu adversari sau inamici.
4. „Capcana” mediului eterogen.
Dacă în discuŃii sau abordări, faŃă către faŃă, putem găsi mai uşor, puncte
convergente, în mediul familial, întâlnim mai multe persoane, care nu văd viaŃa la
fel, nu vibrează la fel, nu se lasă convinşi aşa uşor. Aici întâlnim, în acelaşi spaŃiu,
mai multe generaŃii, care, chiar numai datorită acestui fapt, au limitele ascultării,
înŃelegerii şi acŃiunii progresive din punct de vedere spiritual, diferite.
„PreoŃia se ocupă cu sufletul care-i din Dumnezeu şi dumnezeiesc, care-i
părtaş nobleŃei celei de sus şi tinde spre nobleŃea aceea”22. AspiraŃia însăşi dar şi
materializarea ei nu sunt deloc uşoare. PastoraŃia este frumoasă tocmai prin
dificultatea ei, prin nenumăratele teste la care este supus preotul şi prin lupta cea
bună (II Tim. 4,7) cu fel şi fel de convingeri şi atitudini, prin diversitatea şi
particularităŃile celor încredinŃaŃi spre păstorire, prin lipsa monotoniei cotidiene.
Într-un astfel de mediu preotul are ocazia să descopere puncte de vedere diferite ale
celor prezenŃi vis a vis de o sursă de îngrijorare sau de factori care creează
disconfort familial, spiritual, individual sau comunitar.
„Chemarea sa de păstor îl pune pe preot în poziŃia de a interveni, deseori, în
viaŃa credincioşilor, făcându-i să ajungă un resort principal în orientarea şi în
acŃiunile lor, un punct cardinal al vieŃii lor morale în parohie”23.
Cu înŃelepciune, folosind discernământul, va căuta, prioritar, o bază de
discuŃii şi câteva direcŃii de abordare, firave, la început, amândouă. Având tactul
pastoral ca mijloc permanent şi cu acoperire maximă, va urmări un minim progres
în demontarea a tot ce a creat divergenŃe şi tensiune. Nu este lipsită de sens şi de
succes pastoral, politica paşilor mărunŃi, în restabilirea climatului ce poate asigura
depăşirea momentului critic şi care poate da garanŃia reuşitei.
21 Ibidem, pag. 193. 22 Sfântul Grigorie de Nazianz, Despre preoŃie, Ed. Institutului biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1998,pag. 182. 23 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Preotul în faŃa chemării sale de păstor al sufletelor, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, pag. 48.
56
5. Sursă de dezechilibru la nivel comunitar.
Din cauza lipsei timpului, bazându-se şi orientându-se după nişte criterii
marcate de un păgubitor subiectivism, zice-se, faŃă de unii şi aceiaşi şi vizând
oarecari scopuri, preotul va face vizite profesionale, doar la anumite familii,
producând astfel reacŃii defavorabile din partea celor aşa zişi defavorizaŃi.
Niciodată nu trebuie să existe parti-pris-uri în activitatea pastorală a
preotului. El este păstorul tuturor. ToŃi i-au fost încredinŃaŃi spre a-i învăŃa,
îndruma şi lumina. Ajutorul său se va revărsa spre toată suflarea comunităŃii
parohiale. Chiar dacă la începutul misiunii sale, a găsit o comunitate,
dezorganizată, măcinată de invidie şi interese meschine, el va acŃiona cât mai
repede cu putinŃă spre normalizarea situaŃiei, spre instaurarea spiritului comunitar
creştin şi spre dispariŃia aşa zisei ierarhizări a credincioşilor, pe diferite criterii, de
cel mai multe ori contrare spiritului amintit.
Vor exista vizite propuse şi pregătite anticipat dar vor fi şi descinderi
generate de cazuri şi necazuri. Iar dacă preotul a ajuns să-şi câştige apelativul de
Părintele nostru, orice vizită va însemna, nu avantaje pentru unii, cât mai ales grijă
pentru toŃi, pentru fiecare persoană sau familie în parte.
„Ce foloseşte a biciui cutare păcat de pe amvon, dar a nu căuta să descoperi
izvorul păcatului şi să-l astupi? Dacă cineva tot strigă: arde! arde! dar nici odată nu
aduce apă, focul nu se poate stinge. Aşa ajungi la urma urmelor, la rolul unui actor
de scenă, care face zgomot, pentru că aşa o cere rolul lui, dar după ce şi-a jucat
rolul, nu mai face nimic. Acest zel nu va speria pe nimeni; cel mult batjocura şi
ironia celor răi va fi răspunsul”24.
II. Natura vizitelor pastorale
A. Vizitele cu caracter solemn, care de obicei, sunt asociate unor rânduieli de
cult şi care au loc la anumite zile de sărbătoare (ÎnălŃarea Sfintei Cruci) sau în
preziua lor (Ajunul Bobotezei), sunt marcate de fast şi au deschidere maximă la
nivel de parohie, în sensul că obiectivul lor îl constituie fiecare, casă, fiecare 24 Ibidem, pag. 177.
57
familie. De regulă, astfel de manifestări presupun ca preotul să aibă însoŃitori,
oameni de ajutor la strana şi altarul bisericii, oameni care asigură un bun mers al
activităŃii pastoral-misionare şi gospodăreşti.
B. Vizitele simple nu au o ritmicitate anume, nu au gradul de solemnitate ca
mai sus şi au loc în funcŃie de cazuri sau situaŃii neprevăzute. Preotul merge, de
obicei, singur, acŃiunea având in grad de publicitate scăzut.
Interesant este modul cum este văzut de un preot, un „desfăşurător” al unei
astfel de vizite, cu obiectivele şi stadiile ce urmează a fi atinse, respectiv urmate.
a) „La orice vizită ce fac ori primesc, voi spune cuvinte apropiate pentru
sufletul aproapelui şi dacă trebuie să vorbesc despre lucruri lumeşti, le voi aduce în
relaŃie cu Dumnezeu.
b) Dacă am intenŃia să fac vizite prieteneşti, mă voi gândi deja acasă ori pe
drum, ce lucru bun ori de folos pot vorbi.
c) La reîntoarcere mă voi examina pe drum, dacă am împlinit primele două
puncte: dacă am făcut-o, mulŃumesc lui Dumnezeu, dacă nu am făcut-o, mă
pocăiesc înaintea lui Dumnezeu şi mă acuz în spovedanie, pentru că am neglijat a
face bine”25.
În ceea ce priveşte modul de abordare sau de tratare precum şi modul cum
răspunde la trataŃia de la faŃa locului, preotul va pune, acolo şi atunci, în valoare
şirul de calităŃi care-l îndreptăŃesc să fie, acolo şi atunci. Este vorba de seriozitate,
familiaritate, cumpătare, discernământ sau, într-un cuvânt, păstorul sufletesc, va da
dovadă de responsabilitate.
Am lăsat afară din grupajul dinainte, generozitatea, însuşire care poate
marca, într-un fel unic, întreaga desfăşurare a vizitei, făcând-o, în mare măsură, de
neuitat. Gama folosită de preot pentru a o ilustra este una vastă, reuşita depinzând
de calitatea, cantitatea şi conŃinutul darurilor oferite.
Vizitele au acoperire maximă, beneficiari fiind toŃi credincioşii. Ritmul lor
este impus de ocaziile, cazurile şi situaŃiile amintite mai sus. Rezultatul lor poate fi
consemnat dacă acest fapt ajută familiei sau comunităŃii ori rămâne marcat de
maximă discreŃie. Utilizarea lor ca mijloc pastoral autentic şi păstrarea cu mare
grijă a cadrului în care ele pot exista şi pot deveni rodnice, îi conferă preotului
25 Ibidem, pag.182.
58
vrednicia misiunii şi păstorului, bucuria împlinirilor, în fapt, rostul său în şi pentru
comunitate.
59
Atitudinea creştinilor din primele veacuri faŃă de pace, potrivit lucrării Istoria bisericească (H. E.)
a lui Eusebiu de Cezarea
Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel Buda Abstract The paper „Attitude of Christians from the first Centuries regarding Peace, based on Historia Ecclesiatica of Euseb of Cesarea” analyzes peace and peace related aspects of this work. It is structured on five chapters dedicated to following issues: 1. Jewish people as subject of violence; 2. Martyrdom and its interpretation by Euseb; 3. Personalities of Christianity as peace makers and peace negotiators; 4. Christians’ attitude regarding heresies; 5. Possible support provided by God of Christians to Roman army before the time of Constantine. The conclusions of the paper are: 1. Jewish people is presented in H. E. as main subject of violence while Christians are enjoying peace provided by Jesus Christ; 2. The peace of Christians is broken from time to time by persecutions that produce martyrs. Their attitude is to respond with non-violence to violence knowing that it is just a question of time until they will conquer the world with their peaceful attitude; 3. Christianity has among its personalities men that are characterized as “peace makers.” H. E. presents also a story where clergy people are peace negotiators (H. E. VII, XXXII, 7 12); 4. H. E. presents a clear non-violent attitude of the early Church regarding heresies and heretics. They can be criticized by preaching or writing against them, but they cannot be subject of human violence; 5. H. E. V, V, 1-7 presents a story that is interpreted by Euseb as an example of God’s intervention on the side of Roman army in the pre-Constantine period. The implication of this story seems to be the idea that God of Christians can replace successfully pagan gods also in protecting the Roman Empire.
Studiile moderne privind atitudinea creştinilor faŃă de pace cuprind în general şi câteva referiri la poziŃia în acest sens a creştinilor din primele veacuri. Se afirmă, de obicei, că creştinii au fost „făcători de pace” în adevăratul sens al cuvântului, îndeplinind astfel porunca Mântuitorului de a nu răsplăti răului cu rău şi de a-şi întoarce, la propriu, şi celălalt obraz, în cazul în care au fost loviŃi. Mai întâlnim de asemenea adăugată afirmaŃia că creştinii, fiind lipsiŃi de responsabilităŃi directe în stat, deci inclusiv şi de atribuŃii legate de apărarea, lărgirea sau întărirea acestuia, nu au fost nevoiŃi să aibă vreo atitudine bine definită faŃă de războiul
60
purtat de statul roman împotriva potenŃialilor agresori.1 Toate aceste afirmaŃii sunt corecte şi se bazează pe izvoare literare din primele veacuri creştine, însă au un caracter general care nu permite nuanŃarea şi detalierea pe care uneori ne-am dori-o. M-am gândit să realizez pentru prezentul număr al Anuarului academic 2009-
2010 un studiu detaliat cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace aşa cum reiese aceasta din H. E. a lui Eusebiu de Cezarea. Trebuie precizat că încă de la început mi-am propus o limitare a cercetării la primele şapte cărŃi ale H. E. Motivul este următorul: primele şapte cărŃi ale H. E. cuprind relatări despre trecutul istoric al Bisericii, iar ultimele trei descriu „evenimente contemporane,”2 aşa cum consemnează începutul cărŃii a opta. Există diferenŃe esenŃiale între primele şapte cărŃi şi ultimele trei, inclusiv în ceea ce priveşte temele relaŃionate cu atitudinea creştinilor faŃă de pace.
Există mai multe motive pentru care m-am gândit să realizez acest studiu. În primul rând, în calitate de membru al staff-ului Consiliului Mondial al Bisericilor – care a lansat în anul 2001 o “Decadă pentru depăşirea violenŃei”, cu scopul declarat de a aduce în centrul reflecŃiei teologice pacea şi dreptatea şi care are programat ca punct culminant o conferinŃă mondială pentru pace3 – am fost implicat în reflecŃia teologică legată de acest proces. Am participat la două dintre cele trei conferinŃe organizate de Consiliu pentru Bisericile şi teologii ortodocşi. Prima dintre aceste conferinŃe a avut loc la Bucureşti, România, între 29 iunie - 3 iulie 2009 sub tema "Etica păcii ortodoxe în creştinismul oriental şi răsăritean – o consultare creştină ortodoxă cu privire la învăŃăturile şi practica eticii ortodoxe pentru pace,” iar a doua a avut loc în Saidnaya, Siria, între 17-22 octombrie 2010 sub tema "ContribuŃia ortodoxă la o teologie a păcii juste – dezvoltând principiile unei păci juste."4 În ambele conferinŃe, am observat că elementul istoric a jucat un rol marginal în definirea conceptului ortodox despre o pace justă. De aceea m-am gândit la redactarea unui astfel de studiu pentru mediul teologic românesc. M-am
1 John Cadoux, The Early Christian Atitude to War, London, 1919, p. 57. 2 H. E. începutul cărŃii VIII. Am folosit traducerea românească a H. E. realizată de Pr. Prof. T. Bodogae şi publicată în PSB vol. 13, EIBMBOR, Bucureşti, 1987. 3 Este vorba de aşa-numita Convocare InternaŃională Ecumenică pentru Pace care va avea loc în 17-22 mai 2011 la Kingstom în Jamaica, având ca temă „Slavă lui Dumnezeu şi pace pe pământ.” Pentru mai multe detalii vezi http://www.overcomingviolence.org/en/peace-convocation.html 4 Cea de-a doua conferinŃă, la care nu am participat, a avut loc în Leros, Grecia, între 15-22 septembrie 2009 şi s-a concentrat pe formularea unui prim răspuns al teologilor ortodocşi la proiectul de DeclaraŃie Ecumenică cu privire la pacea justă numit “O pace care surprinde toate înŃelegerile... ." Pentru textul final al întâlnirii, vezi http://www.overcomingviolence.org/fileadmin/dov/files/iepc/expert_consultations/090921_InterOrthodoxPrepConsLerosFinalStatement.pdf
61
oprit asupra H. E. a lui Eusebiu, care este singura lucrare cu caracter istoric general5 care acoperă perioada istoriei bisericeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos şi până în anul 324, deci care ne poate oferi o imagine de ansamblu despre atitudinea creştinilor din primele trei veacuri în ceea ce priveşte pacea sau lipsa ei, adică violenŃa şi războiul.
H. E. are drept scop prezentarea evenimentelor istorice din perioada mai sus amintită, fără a se concentra cu precădere pe o temă anume, ci are un caracter general, de prezentare a evenimentelor. Aceasta nu înseamnă că nu există câteva teme abordate cu prioritate, dar care se integrează bine în cuprinsul general al lucrării.6 Astfel, informaŃiile cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace apar în mod aleatoriu şi trebuie adesea deduse din context. Acest lucru prezintă, în opinia mea, un avantaj, căci Eusebiu nu intenŃionează cu precădere să tematizeze atitudinea creştinilor în acest sens, nici să o interpreteze prin prisma evenimentelor sau atitudinii Bisericii din vremea sa. Aşa cum voi arăta la momentul potrivit, relatările cu privire la pace se integrează totuşi în scopul mai larg al H. E. Studiul se bazează în primul rând pe lecturarea atentă a H. E. Literatura secundară joacă doar un rol cu totul minor. Cu alte cuvinte, am încercat în primul rând să-l las pe Eusebiu să vorbească despre atitudinea creştinilor despre pace în primele veacuri creştine. Vocii sale i-am adăugat comentariile şi interpretările mele. Am structurat tematic prezentarea de faŃă, identificând cinci subiecte principale care mi se pare că stau în directă legătură cu atitudinea creştinilor faŃă de pace. Primul subcapitol arată că, în viziunea lui Eusebiu, creştinii sunt ocoliŃi de violenŃă, în schimb evreii, din diferite motive pe care Eusebiu le menŃionează, au parte masiv de violenŃe. Al doilea subcapitol îi prezintă pe creştini ca subiect al violenŃei. Este vorba de martirajul pe care unii dintre creştini îl suferă şi modul în care Eusebiu interpretează existenŃa martirajelor şi atitudinea non-violentă a celor martirizaŃi. Al treilea subcapitol prezintă câteva personalităŃi creştine descrise în H. E. şi care pot fi numite „făcătoare de pace.” Al patrulea capitol prezintă atitudinea non-violentă a creştinilor faŃă de eretici, iar ultimul subcapitol este dedicat descrierii unui caz aparte prezentat în H. E. care sugerează posibilitatea ca Dumnezeul creştinilor să fi
5 Eusebiu însuşi a fost conştient de faptul că proiectul său istoriografic este fără precedent: „... sunt cel dintâi care pornesc o astfel de lucrare, păşind oarecum pe un drum pustiu şi nebătătorit.” (H. E. I, I, 1); „după câte ştim, nimeni dintre scriitorii bisericeşti nu a nutrit nădejdea de a scrie cândva o lucrare de acest fel” (H. E I, I, 3). 6 „Eusebiu compară lucrarea sa cu o livadă duhovnicească, în care a adunat diferite pasaje din alŃi autori şi le-a închegat „într-o singură expunere istorică.”
62
intervenit în succesele militare ale romanilor chiar înainte de celebra bătălie de la Podul Milvius.
I. Poporul evreu – subiect predilect al violenŃei
Este cunoscut în general faptul că lucrările lui Eusebiu de Cezareea, inclusiv H. E., cuprind afirmaŃii profund antiiudaice. O posibilă explicaŃie ar fi originea lui Eusebiu. În calitate de elin născut în Cezareea Palestinei, Eusebiu făcea parte dintr-un mediu (palestinian neiudaic) care prin definiŃie nu-i simpatiza pe evrei şi nu era simpatizat de evrei. În aceeaşi categorie poate fi integrat, datorită originii sale, şi Sfântul Justin Matirul şi Filosoful care a trăit cu mai bine de un secol înaintea lui Eusebiu şi care s-a bucurat de aprecierea acestuia. 7 O altă explicaŃie ar fi atitudinea duşmănoasă a evreilor în primele veacuri faŃă de creştini. Eusebiu însă nu este un urâtor de evrei lipsit de raŃiune. El le recunoaşte acestora rolul lor de pregătitori ai lumii pentru venirea Mântuitorului8, însă nu poate să înŃeleagă cum de nu au primit învăŃătura Mântuitorului Iisus Hristos, cum de nu au acceptat să devină parte a „poporului nou”9 al creştinilor. Acest refuz îi transformă pe evrei într-un popor care nu are parte de pacea pe care Mântuitorul Iisus Hristos a adus-o în lume şi a dat-o tuturor celor care au crezut în El. Evreii sunt obiectul urgiei vremurilor, au parte de necazuri nenumărate. Eusebiu nu cruŃă nici un efort în prezentarea acestor necazuri.
Până la venirea Mântuitorului, evreii au avut conducători legiuiŃi; „primul conducător străin de neam” a fost Irod, care i-a supus pe evrei la tot felul de cazne.10 În vremea lui Gaius, casele de rugăciune ale evreilor au fost închise şi confiscate, iar însuşi templul din Ierusalim a fost transformat în sanctuar al lui Zeus Epifanius Gaius. Eusebiu vede în această pedepsire a evreilor împlinirea strigătului
7 Vezi Jörg Ulrich, Euseb von Caesarea und die Juden: Studien zur Rolle der Juden in der Theologie des Eusebius von Caesarea, PTS 49, Berlin: Walter de Gruyter, 1999 cu bibliografia aferentă. 8 „Şi când legiuirea vestită printre iudei a fost propovăduită şi răspândită la toŃi ca o mireasmă cu bun miros, atunci, mulŃumită iudeilor, cele mai multe popoare şi-au mai luminat gândurile prin legiuitori şi prin filosofi.” (H. E. I, I, 23). 9 „Într-adevăr, când s-a arătat, nu de mult, Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi i-a luminat pe oameni, atunci a fost firesc să fi luat fiinŃă un popor nou care nu era nici mic, nici slab şi nici pierdut undeva într-un ungher uitat de lume, ci cel mai numeros şi mai creştin dintre toate popoarele, aşadar un popor nepieritor şi de nebiruit, care se bucură în toată bună vremea de ajutorul lui Dumnezeu...” (H. E. I. IV, 2). 10 H. E. I, VI ; VIII.
63
lor din faŃa lui Pilat că nu au alt împărat decât pe Cezarul.11 Este relatat apoi episodul scandalului dintre evrei şi PonŃiu Pilat pe marginea dorinŃei acestuia de a folosi vistieria sfântă a templului pentru a construi un apeduct, precum şi alte „răscoale, războaie şi nenorociri peste nenorociri”, care „din timpul lui Iisus ... n-au părăsit oraşul şi Iudeea întreagă până ce a venit sfârşitul prin asediul de sub Vespasian.”12
Pentru că nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, evreii au căzut pradă unor prooroci mincinoşi care i-au înşelat în repetate rânduri. Urmarea acestora are întotdeauna drept rezultat violenŃă şi moarte adusă asupra lor de romani. Este şi cazul unui oarecare Teuda, care s-a socotit prooroc şi a promis că va despărŃi apele Iordanului în două, i-a atras de partea lui pe mulŃi evrei, care s-au răsculat împotriva romanilor. Fadus, prim procuratorul trimis împotriva răsculaŃilor de împăratul Claudiu, i-a „omorât pe mulŃi dintre ei, iar pe alŃii i-a aprins de vii, între care şi pe Teuda însuşi şi, după ce i-a tăiat capul, i l-a trimis la Ierusalim.”13
În vremea împăratului Claudiu, cu ocazia unei sărbători de Paşti evreieşti, a avut loc o răscoală urmată de o ambuscadă la uşile templului, ocazie cu care a murit un mare număr de evrei.14 În vremea împăratului Nero, arhiereii evrei s-au răsculat împotriva preoŃilor şi a mai-marilor poporului. Atacurile unora împotriva altora, precum şi tâlharii care veneau la Ierusalim „cu prilejul sărbătorilor, amestecându-se în mulŃime şi ascunzând în mantale nişte pumnale mici” (sicarii!), semănau moarte peste tot. Concluzia lui Eusebiu: „Frica a devenit mai grozavă decât omorul, căci – ca într-un război – fiecare se putea aştepta să-i vie lui rândul.”15 Un fals prooroc supranumit „egipteanul” a adunat în jurul lui 30.000 de aderenŃi care l-au urmat pe Muntele Măslinilor de unde urma să ia cu asalt Ierusalimul. A fost surprins de guvernatorul Felix şi pus pe fugă împreună cu aderenŃii săi, „pe când cei mai mulŃi au fost ucişi ori luaŃi prizonieri.”16 În al doisprezecelea an de domnie a lui Nero, o răscoală a iudeilor din toată Siria a dus la masacrarea lor: „în toate oraşele iudeii erau urmăriŃi şi ucişi fără milă de către ceilalŃi orăşeni, încât pretutindeni vedeai oraşele pline de cadavre neîngropate,
11 H. E. II, VI, 1-5. 12 H. E. II, VI, 8. 13 H. E. II, XI, 1-3. 14 H. E. II, XIX, 1-2. 15 H. E. II, XX, 1-6. 16 H. E. II, XXI, 1-3.
64
bătrâni aruncaŃi la un loc cu copiii, ba vedeai chiar şi femei aruncate fără îmbrăcăminte pe străzi.”17
O atenŃie deosebită este acordată de către Eusebiu descrierii asediului Ierusalimului din vremea lui Vespasian, care, după de s-a distins „luptând împotriva iudeilor”, a încredinŃat conducerea luptei împotriva iudeilor fiului său Tit. Biserica din Ierusalim nu a avut de suferit, căci o proorocire făcută conducătorilor comunităŃii i-a făcut să părăsească oraşul şi să se stabilească la Pella din Pereea.18 Peste evreii rămaşi în cetate, ca şi peste toŃi evreii din Palestina, s-a dezlănŃuit suferinŃa, foametea şi moartea. Pe lângă relatările cu caracter general19, Eusebiu descrie în amănunt suferinŃa locuitorilor Ierusalimului, cum erau prădaŃi de hoŃi, cum legea celui mai puternic dicta în schimbul cinstei şi al respectului faŃă de bătrâni, femei şi copii. Este oferit drept exemplu al disperării cazul unei femei respectabile cu numele Maria lui Eleazar din cetatea Batezor, care, refugiată în Ierusalim, şi-a ucis, gătit şi mâncat propriul ei copil.20
Există un contrast clar exprimat de Eusebiu între sporirea şi pacea Bisericii şi suferinŃele evreilor.21 În vremea împăratului Traian, evreii s-au lăsat din nou amăgiŃi de un oarecare Lucua, prădând Cirene, Egipt. Trupele romane i-au răpus din nou pe răsculaŃi şi le-au provocat pierderi însemnate.22 Sub împăratul Adrian a avut loc răscoala condusă de Bar-Kochba. Rezultatul ei a fost, pe lângă ucideri numeroase în rândul evreilor, faptul că „potrivit legii şi poruncii împăratului Adrian însuşi, s-a interzis poporului chiar şi numai să păşească până în apropierea Ierusalimului, în aşa fel încât ... nici măcar de departe să nu aibă drept iudeii să-şi contemple pământul patriei ... În felul acesta, Ierusalimul a fost golit cu totul de populaŃie iudaică şi lipsit cu desăvârşire de vechii lui locuitori ... şi-a schimbat şi numele, numindu-se Aelia.”23
17 H. E. II, XXVI, 1. 18 H. E. III, VI, 3. 19 Ca de exemplu H. E. III, VI, 4 : « Câte rele s-au abătut atunci peste întreg poporul iudeu, dar mai ales câŃi din locuitorii Iudeii au căzut în cele mai grele nenorociri, câte mii de oameni dintre bărbaŃii în floarea vârstei au pierit atunci, dimpreună cu femei şi cu copii, prin sabie, prin foame şi prin nesfârşite alte chinuri ; câte oraşe evreieşti şi care anume dintre ele au îndurat peripeŃiile îngrozitoare ale asediului ; apoi câte nenorociri şi mai grozave au dat peste cei care se refugiaseră în cetatea Ierusalimului pe care o credeau că nu poate fi nimicită … » 20 Pentru relatarea suferinŃelor evreilor în timpul asediului Ierusalimului vezi H. E. III, VI. Pentru cazul de canibalism vezi H. E. III, VI, 24-27. 21 H. E. IV, II, 1: „În vreme ce învăŃătura Mântuitorului şi Biserica lui înfloreau în fiecare zi, adăugând mereu noi progrese, s-au înmulŃit şi suferinŃele evreilor”. 22 H. E. IV, II, 1-5. 23 H. E. IV, VI, 3-4.
65
Eusebiu relatează majoritatea atrocităŃilor de care au parte evreii bazându-se de cele mai multe ori pe relatările unui conaŃional al lor, anume Iosif Flaviu, pe care-l preŃuieşte în mod aparte.24 Nu ştim dacă aceasta a fost intenŃia lui Eusebiu, însă faptul că relatările vin de la un învăŃat evreu îl feresc pe el ca istoric bisericesc de a fi suspect că relatările sale nu ar fi corecte.
Destinului colectiv trist i se adaugă cel individual. Irod Agripa, care s-a făcut vinovat de moartea Apostolului Iacov, a fost lovit de o grea boală, mâncându-l viermii.25 Trebuie spus aici că dreptatea lui Dumnezeu vizează pe toŃi cei vinovaŃi, indiferent de naŃie. Astfel Pilat, care este considerat a fi de asemenea vinovat de condamnarea Mântuitorului, a ajuns să se sinucidă.26
II.ViolenŃa contra creştinilor: martirii H. E. dă impresia că persecuŃiile contra creştinilor au fost sporadice şi s-au datorat fie evreilor27, fie păgânilor28, fie diavolului29, fie ereticilor30. Statul roman în sine nu este făcut responsabil în mod explicit de persecuŃiile anticreştine, ci doar unii împăraŃi, precum Nero31, DomiŃian,32 au persecutat vremelnic Biserica, după
24 Iosif Flaviu este numit „cel mai vestit dintre istoricii evrei” (H. E. I, V, 3); „s-a bucurat de mare trecere, şi încă nu numai între cei de un neam cu el, ci şi între romani, dovadă că a fost cinstit şi în cetatea Romei prin ridicarea unei statui” (H. E. III, XI, 2). 25 H. E. II, X, 1. 26 H. E. II. VII. 27 „... cu ocazia muceniciei lui Ştefan (Fapte cap. 8) o primă şi mare prigoană s-a dezlănŃuit de către iudei împotriva Bisericii din Ierusalim” (H. E. II, I, 8); de moartea Apostolului Iacov se face vinovat regele Irod Agripa (H. E. II, IX, 1); evreii au sperat să pună mâna pe Apostolul Pavel, dar, după ce au eşuat, s-au întors împotriva lui Iacov, fratele Domnului, pe care l-au omorât, profitând de faptul că guvernatorul roman Festus murise (H. E. II, XXIII, 1-2); un rezumat al acŃiunilor anticreştine ale iudeilor este realizat în H. E. III, V, 2; Bar-Kochba i-a persecutat crunt pe creştini: H. E. IV, VIII, 3. 28 Sfântul Justin Martirul a fost denunŃat de filosoful Crescens (H. E. IV, XVI, 1); Origen era cât pe ce să fie ucis de „gloatele păgâne” (H. E. VI, III, 4). 29 H. E. IV, VII, 10-11; H. E. V, XXI, 2; Origen şi creştinii din vremea lui suferă datorită „invidiei vicleanului diavol” (H. E. VI, XXXIX, 5). 30 Episcopul Simeon al Ierusalimului a fost pârât de eretici că este creştin (H. E. III, XXXII, 2-3). 31 Nero este prezentat drept un om josnic, însetat de sânge, care „a îngrămădit nenumărate ucideri”, inclusiv din rândul familiei şi al prietenilor. Nu este de mirare că „el a fost cel dintâi care s-a purtat cu ură faŃă de închinarea ce se aducea lui Dumnezeu” (H. E. II, XXV, 1-3). 32 DomiŃian este de asemenea prezentat ca un om crud: „şi-a arătat cruzimea faŃă de mulŃi, prin aceea că a ucis fără motiv întemeiat un mare număr de nobili şi de oameni de vază din Roma, iar pe foarte mulŃi alŃi oameni de frunte tot atât de fără temei i-a trimis în surghiun dincolo de graniŃă, confiscându-le averile, împăratul DomiŃian s-a dovedit adevărat urmaş al lui Nero prin ura şi lupta pe care a dus-o împotriva lui Dumnezeu” (H. E. III, XVII, 1).
66
care „pacea” s-a restabilit.33 Eusebiu arată clar că în vremea de după Nero şi DomiŃian, „a izbucnit în mod izolat, mai ales în oraşe, o prigoană provocată mai ales de răscoale populare.”34 În vremea împăratului Traian a murit ca martir episcopul Simeon al Ierusalimului pentru că a fost denunŃat de eretici „într-o vreme când în toată Biserica domnea o pace adâncă.”35 Acelaşi lucru reiese şi dintr-un fragment redat de Eusebiu dintr-o apologie adresată de Meliton de Sardes către împăratul Antonin Pius: „Iar faptul că învăŃătura noastră a avut parte de un început fericit deodată cu naşterea Imperiului pentru binele căruia a înflorit, reiese în modul cel mai limpede de acolo că nu i s-a întâmplat nimic neplăcut în tot răstimpul de la August şi până astăzi, ci dimpotrivă – aşa cum o doresc toŃi – de atunci încoace a recoltat doar faimă şi strălucire. Singurii împăraŃi care, la îndemnul unor oameni răutăcioşi, au căutat să pună într-o lumină rea credinŃa noastră au fost Nero şi DomiŃian.”36 Chiar şi persecuŃiile caracterizate drept „cumplite” din vremea lui Antonin Verus au drept cauză „asmuŃirea locuitorilor oraşelor.”37 În vremea lui Commodus, „viaŃa creştină decurgea în linişte şi din darul lui Dumnezeu pacea pusese stăpânire peste Bisericile din întreaga lume.”38 Mai mult, denunŃătorul creştinului Apollonius de la Roma s-a ales cu zdrobirea fluierelor picioarelor pentru că a ignorat un decret imperial (este vorba de Rescriptul lui Hadrian) care prevedea, potrivit lui Eusebiu, chiar şi pedeapsa cu moartea pentru denunŃuri neîntemeiate.39 PersecuŃia lui Septimiu Sever nu este caracterizată sau explicată în nici un fel.40 PersecuŃia lui Deciu este explicată prin ura pe care acesta a avut-o faŃă de Filip Arabul, care a favorizat Biserica.41 Gallus a ales să practice „o adevărată vânătoare de oameni sfinŃi care se rugau lui Dumnezeu pentru pacea şi pentru sănătatea lui.”42 Valerian s-a arătat la începutul domniei deosebit de binevoitor faŃă de creştini. Macrian, „conducătorul suprem al magilor egipteni”, l-a convins să-i persecute pe creştini,43 însă nu peste multă
33 H. E. III, XX, 6. 34 H. E. III, XXXII, 1. 35 H. E. III, XXXII, 6. 36 H. E. IV, XXVI, 8-9. 37 H. E. V, I, 1. 38 H. E. V, XXI, 1. 39 H. E. V, XXI, 3. 40 H. E. VI, I. 41 H. E. VI, XXXIX, 1. 42 H. E. VII, I. 43 H. E. VII, X, 3-4.
67
vreme a căzut rob la barbari. Gallienus, fiul lui, a oprit imediat persecuŃiile contra creştinilor,44 astfel încât „toate Bisericile petreceau în pace.”45
H. E. lasă mai degrabă impresia că unii împăraŃi virtuoşi au fost aproape să devină un fel de „Constantin cel Mare” în sensul că ar fi putut accepta creştinismul. Astfel, Tiberiu ar fi primit de la PonŃiu Pilat un raport cu privire la patimile Mântuitorului şi „zvonurile care circulau deja prin întreaga Palestina despre învierea din morŃi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi despre alte minuni în care poporul crede, spunând că din moment ce a înviat din morŃi, El este cu adevărat Dumnezeu.” Tiberiu a adus la cunoştinŃa senatului cazul lui Iisus, spre a fi trecut în rândul zeilor, căci „la romani nimeni nu putea fi recunoscut ca Dumnezeu decât printr-un vot şi printr-o hotărâre a senatului.” Senatul însă „n-a vrut să ia la cunoştinŃă poate pentru că despre aşa ceva nu se făcuseră cercetări mai devreme.” Totuşi, un rezultat pozitiv concret a fost acela că Tiberiu, în ciuda respingerii propunerii sale de către senat, „a rămas la părerea sa şi i-a ameninŃat cu moartea pe cei care-i învinuiau pe creştini. În iconomia Sa, ProvidenŃa dumnezeiască a purtat de grijă încă de la început ca învăŃarea Evangheliei să se răspândească în mod nestingherit în toate părŃile lumii.”46
Merituosul împărat Traian a oprit persecutarea creştinilor după de Pliniu cel Tânăr l-a informat în legătură cu creştinii pe care-i întâlnise în provincia sa. Traian „a poruncit ca neamul creştinilor să nu fie urmărit, ci să fie pedepsiŃi numai cei care întâmplător vor fi denunŃaŃi ... În felul acesta s-a mai stins întrucâtva frica de prigoană.” Totuşi, Eusebiu observă cu obiectivitate istorică: „pentru cei care voiau să ne ameninŃe au rămas mai departe destule pretexte, încât mulŃimile, alteori dregătorii diferitelor Ńinuturi născoceau fel de fel de uneltiri împotriva noastră.”47 Mamaea, mamă de împărat, a arătat deosebit interes pentru învăŃătura creştină, fapt pentru care l-a invitat pe Origen la Antiohia să îi vorbească despre „frumuseŃea învăŃăturii dumnezeieşti.”48 Împăratul Filip Arabul este considerat de către Eusebiu ca fiind creştin.49
44 H. E. VII, XIII. 45 H. E. VII, XV, 1. 46 H. E. II, II, 2-6. 47 H. E. III, XXXIII, 2. 48 H. E. VI, XXI, 3-4. 49 « Se istoriseşte că Filip era creştin şi că în ziua ultimei săptămâni din Postul Paştilor el ar fi dorit să ia parte împreună cu mulŃimea la slujbele făcute atunci în Biserică, dar că întâistătătorul locului nu i-a îngăduit să intre înainte de a fi făcut mărturisire publică şi de a se fi înscris el însuşi în rândul păcătoşilor care formau categoria penitenŃilor; altfel, într-adevăr dacă împăratul n-ar fi făcut aşa ceva, desigur că el n-ar fi fost primit de conducător din cauza multor plângeri pornite împotriva lui. Se
68
Unele dintre aceste persecuŃii au avut un rol benefic, pe care desigur că persecutorii nu l-au prevăzut, ci Pronia divină a ştiut cum să întoarcă persecuŃia în avantajul Bisericii. Astfel, prima persecuŃie, căreia i-a căzut victimă diaconul Ştefan, a dus la refugierea ucenicilor Domnului în Fenicia, Samaria şi Antiohia unde au propovăduit Evanghelia evreilor.50 Atunci când erau duşi la moarte în grup, creştinii cei statornici i-au întărit pe cei slabi, care s-au arătat mai apoi gata să-şi dea viaŃa pentru Hristos. Este cazul martirilor din Galia.51
Atitudinea creştinilor în faŃa martirajului este una cu totul nonviolentă. Apostolul Iacov l-a impresionat atât de mult pe cel care l-a denunŃat, încât acesta s-a declarat creştin. „Amândoi ... au fost duşi la locul de osândă, însă înainte de a ajunge acolo, pârâşul l-a rugat pe Iacov să-l ierte. Iacov s-a gândit puŃin, apoi i-a zis: Pace Ńie! şi l-a sărutat. După aceea amândurora li s-a tăiat capul în acelaşi timp.”52
În schimb, creştinii au parte de violenŃă. Astfel, Iacov, fratele Domnului, a fost ucis „aruncat de pe acoperişul templului şi apoi bătut de moarte cu un ciomag de lemn;”53 Apostolul Pavel a fost decapitat în vremea lui Nero, iar Petru a fost răstignit;54 Simeon al Ierusalimului a murit „în multe chinuri”;55 Ignatie al Antiohiei are parte de un tratament rău din partea „leoparzilor”, adică al soldaŃilor cu care se „luptă”56, după care a murit ca martir; Policarp a fost ars de viu,57 mulŃimea de martiri din Galia, mai exact din Lugdum şi Vienne, a fost aruncată fiarelor sălbatice, unora li s-a tăiat capul, alŃii au fost arşi de vii;58 Leonida, tatăl lui Origen, este martirizat prin tăierea capului;59 Potamiana din Egipt a fost arsă de vie, iar lui Vasilide, tot din Egipt, i s-a tăiat capul60 etc.
spune că Filip s-ar fi supus de bună voie, arătându-şi şi prin fapte sinceritatea şi evlavia rânduielilor împreunate cu frica de Dumnezeu” (H. E. VI, XXXIV). Deşi afirmaŃia lui Eusebiu este o exagerare, există date istorice care certifică petrecerea respectivului eveniment la Antiohia în vremea episcopului Babilas. Filip Arabul a fost, în orice caz, un apropiat al Bisericii creştine. 50 H. E. II, I, 8. 51 H. E. V, I, 35. 52 H. E. II, IX, 3. 53 H. E. II, XXII, 2-3; vezi şi II, XIII, 14-18. 54 H. E. II, XXV, 6. 55 H. E. III, XXXII, 6. 56 H. E. III, XXXIII, 7 „Începând din Siria şi până la Roma mă lupt cu fiarele, pe uscat şi pe mare, noaptea şi ziua, înlănŃuit fiind de zece leoparzi, adică de o grupă de ostaşi, care, când le faci bine, se fac mai răi.” Cu siguranŃă că lupta Sfântului Ignatie este exclusiv de natură spirituală. 57 H. E. IV, XV. 58 H. E. V, I. 59 H. E. VI, I. 60 H. E. VI, V, 1-7.
69
O categorie aparte de martiri, care merită să fie amintită aici, este aceea a martirilor ostaşi. La Alexandria a murit în vremea lui Deciu ostaşul Besa, care nu a mai suportat batjocurile la care au fost supuşi creştinii şi s-a arătat a fi de partea lor, fapt pentru care i s-a tăiat capul.61 Un alt grup de ostaşi: Amon, Zenon, Ptolemeu, Ingenes s-au remarcat prin faptul că-i încurajau în felul lor pe creştinii care erau aproape să se lepede de Hristos. ToŃi au fost martirizaŃi făcându-se „biruitori în Hristos.”62 În cazul ostaşilor-creştini amintiŃi mai sus, Eusebiu se mulŃumeşte doar să le pomenească numele şi să precizeze că au fost soldaŃi care au ales biruinŃa cea adevărată în Hristos. Care a fost atitudinea lor în războaiele la care în mod iminent participau, Eusebiu nu ne spune. Există totuşi un episod legat de martiriul unui soldat, care este ceva mai pilduitor în acest sens.
Martiriul a avut loc în vremea lui Gallienus la Cezareea Palestinei şi a fost cauza unei uneltiri cazone locale. Marin era un creştin „cu înalte funcŃii în armată” care urma să fie înaintat în grad, fiind „îndreptăŃit să ajungă la această vrednicie.” Un camarad care dorea să fie el avansat pe respectivul post militar l-a denunŃat pe Marin „că e creştin şi nu aduce jertfa pentru împărat.” La aflarea acestei veşti, Aheus, guvernatorul Palestinei, i-a dat trei ore să renunŃe la credinŃa sa. Teotecnes, episcopul din Cezareea Palestinei, l-a dus la biserică, i-a arătat lui Marin sabia cu care era încins şi Sfânta Evanghelie care era pe Sfânta Masă, „apoi i-a poruncit să aleagă liber dintre amândouă pe cea pe care o doreşte.” Marin a ales Evanghelia. După ce episcopul i-a urat „Mergi în pace”, Marin a „murit ca martir.”63 Ce mesaj ne transmite acest episod? Există cel puŃin două posibilităŃi: (1) Că există incompatibilitate între sabie – şi în sens mai larg între violenŃă – şi Evanghelie. Nu neapărat, întrucât ştim că în primele veacuri creştine au existat creştini soldaŃi în armata romană, iar Biserica nu le-a cerut în mod explicit să iasă din armată, ci mai degrabă să Ńină poruncile formulate de Sfântul Evanghelist Luca pentru soldaŃi, anume să se mulŃumească cu solda lor şi să nu asuprească pe nimeni, adică să nu prade pe nimeni în timpul campaniilor militare. (2) O altă posibilă interpretare a acestui episod este una contextuală: dacă Marin ar fi ales în mod simbolic sabia în locul Sfintei Evanghelii, ar fi ales avansarea în gradul militar, dar şi lepădarea de Hristos, ceea ce i-ar fi adus moartea sufletului. În cazul lui Marin niciun fel de conciliere (sau compromis) între sabie şi Evanghelie nu mai era posibilă fără ca mântuirea lui să nu fi fost pusă în pericol.
61 H. E. VI, XLI, 16. 62 H. E. VI, XLI, 22-23. 63 H. E. VII, XV, 1-5.
70
Eusebiu aminteşte şi faptul că creştinii aveau conştiinŃa că din această luptă dusă contra lor, căreia ei cad victime, nu poate să existe decât un învingător, anume credinŃa lor în Hristos. BiruinŃa lor nu este realizată prin violenŃă şi nici nu duce la umilirea adversarului. Este vorba mai degrabă de o biruinŃă spirituală, de atragerea lor la Hristos. Acest fapt este exprimat prin redarea unui citat din Epistola lui Antonin adresat reprezentanŃilor stăpânirii romane din Asia: „Se pare că totuşi acelora (creştinilor) le este folositor să creadă că mor din cauza învinuirilor pe care voi li le aduceŃi. Şi în felul acesta ei vă înving pe voi, punându-şi mai degrabă la dispoziŃie sufletele lor, decât să se lase convinşi că săvârşesc cele ce pretindeŃi voi.”64
După relatarea teribilelor martiraje care au avut loc în Galia, Eusebiu citează din scrisoarea trimisă de comunităŃile galeze către cele din Asia o serie de pasaje care arată atitudinea plină de iubire a martirilor: „Se rugau şi pentru cei care-i chinuiau cumplit ... din cea mai curată dragoste au luptat ei lupta cea mai grea împotriva vrăjmaşului ... ViaŃa au cerut-o şi li s-a dat, iar ei au împărtăşit-o şi celor de aproape atunci când s-au întors la Domnul cu totul biruitori. Şi întrucât totdeauna au iubit pacea şi noi mereu spre pace ne-am îndrumat, de aceea s-au şi dus la Dumnezeu cu pace fără să fi lăsat mamei jale şi nici fraŃilor tulburare şi luptă, ci lăsându-le doar bucurie, pace, înŃelegere şi dragoste.”65 Aşadar, martirii sunt făcători de pace chiar şi după ce au părăsit această lume. PlecaŃi în mod violent din această viaŃă, ei sunt făcători de pace pentru familie, Biserică şi lume.
În finalul acestui subcapitol dedicat martirilor şi atitudinii lor non-violente, aş dori să fac referire la un comentariu realizat de Eusebiu pe marginea ColecŃiei martirilor, adică a Actelor martirice pe care le pomeneşte la începutul cărŃii a cincea a H. E. După ce precizează că acele colecŃii ale martirilor sunt nu doar expuneri istorice, ci şi doctrinare – adică cuprind o teologie a atitudinii creştinilor faŃă de moarte, acestea sunt comparate cu relatările istorice păgâne: „ ... în timp ce unii care au relatat faptele istorice s-au mulŃumit să transmită în scris biruinŃe războinice, trofee cucerite de la duşmani, vitejia generalilor, curajul soldaŃilor, care s-au pătat cu sânge şi cu numeroase ucideri de dragul copiilor, al patriei şi al altor interese, scrierea aceasta (colecŃia martirilor) va expune în slove veşnice felul nostru de a ne purta spre a fi bine plăcuŃi lui Dumnezeu, şi anume războaiele liniştite pentru pacea sufletului şi numele oamenilor care au avut curajul să se lupte
64 H. E. IV, XIII, 3. 65 H. E. V, II, 5-7.
71
pentru adevăr mai curând decât pentru patrie, pentru credinŃă mai curând decât pentru cei pe care-i iubim mai mult, întrucât ele vestesc statornicia şi marele curaj al luptătorilor pentru credinŃă, în stare pentru înfrângerea vrăjmaşilor nevăzuŃi şi, în sfârşit, cununile de laudă spre veşnică pomenire.”66 Avem de-a face cu o comparaŃie între lupta eroică pentru „biruinŃe războinice” şi „războiul liniştit” al martirilor pentru pacea sufletului, dintre lupta pentru adevăr şi lupta pentru patrie. Evident că Eusebiu relevă superioritatea luptei creştinilor faŃă de cea a romanilor. Această superioritate a luptei creştine implică excluderea luptei pentru patrie? Aşa cum vom vedea în ultimul subcapitol al acestui studiu, Eusebiu nu exclude, pe baza unor fapte petrecute în istoria Bisericii, posibilitatea ca creştinismul să nu aibă o contribuŃie la războiul „văzut” pentru apărarea patriei.
III. PersonalităŃi creştine făcătoare de pace H. E. prezintă numeroase personalităŃi creştine. De fapt, unul din scopurile principale ale lucrării a fost acela de a arăta că Biserica primelor veacuri s-a bucurat de contribuŃia a numeroase personalităŃi. Unele dintre acestea s-au remarcat prin aceea că îşi merită pe deplin numele de făcători de pace. Am văzut deja cazul Apostolului Iacov care a oferit pacea sa celui care l-a denunŃat ca şi creştin şi care a ales să moară alături de el pentru Hristos. Merită amintită aici o relatare care-l are ca erou principal pe Sfântul Apostol Ioan aflat în ultimii ani ai vieŃii. După persecuŃia lui DomiŃian, Apostolul a revenit la Efes din exilul de pe insula Patmos. Apostolul a încredinŃat un tânăr spre îngrijire episcopului din Efes. Tânărul a alunecat spre cele rele, astfel încât a intrat într-o bandă de tâlhari şi, „întrucât el era cel mai brutal, cel mai crud şi cel mai sângeros, a ajuns repede căpetenia tâlharilor”. Când Apostolul Ioan a revenit în oraş, l-a cerut de la episcop pe tânăr. Când a aflat de soarta tânărului, Apostolul a mers la locul unde tâlhărea banda condusă de tânăr, a fost prins de straja tâlharilor şi dus la căpetenia lor, care aştepta „înarmat”. Când l-a recunoscut pe Apostol, tânărul ajuns căpetenie de tâlhari a luat-o la fugă. Apostolul l-a urmărit strigând: „fiule, de ce fugi ... nu-s înarmat ... Opreşte-te şi ai încredere!” Tânărul s-a oprit şi, „aruncându-şi armele”, s-a pocăit. 67
66 H. E. V, 3-4. 67 H. E. III, XXIII, 6-19.
72
În timpul persecuŃiilor de la Smirna, în care Policarp era urmărit spre a fi prins, el a oferit o lecŃie de pace interioară celor însărcinaŃi cu prinderea lui. Deşi i s-a oferit posibilitatea să fugă, Policarp i-a primit pe cei trimişi să-l aresteze „cu o înfăŃişare veselă şi foarte plăcută ... demnă şi liniştită.” După ce le-a dat de mâncare şi de băut, „rugându-i doar să-l lase netulburat vreme de o oră”, timp în care şi-a făcut rugăciunea, Policarp a plecat alături de ei spre martiriu.68 Un caz deosebit de interesant pentru scopul studiului de faŃă este relatat de Eusebiu de Cezarea în cartea VII şi implică doi oameni ai Bisericii: un oarecare Eusebiu, episcop de Laodiceea şi un oarecare Anatolie, viitor episcop de Laodiceea. Istorisirea ai cărei eroi principali sunt cei doi îi plasează în rândul făcătorilor de pace sau poate mai exact al „negociatorilor de pace.” Iată istorisirea: vorbind despre „bărbaŃi mai vestiŃi ai Bisericii,” Eusebiu descrie cum Anatolie69, înainte de a ajunge episcop în Laodiceea, păstorită la acea vreme de episcopul Eusebiu, care era originar din Alexandria, a fost implicat în negocieri de pace între cetăŃenii alexandrini baricadaŃi în cartierul Piruchium din Alexandria şi armata romană. Acest cartier era unul dintre cele mai frumoase din Alexandria, iar cetăŃenii acestuia erau în conflict cu armata romană pentru că susŃinuseră la putere un alt pretendent decât Gallien care devenise împărat. Pentru că asediaŃii din Piruchium sufereau de foame, Anatolie, aflat şi el printre asediaŃi, l-a anunŃat prin curier pe episcopul Eusebiu, aflat în afara zidurilor, despre starea lor. Episcopul Eusebiu, care avea „o reputaŃie deosebită şi un nume vestit chiar şi înaintea generalului roman”, i-a cerut acestuia să asigure viaŃa „măcar acelora dintre duşmanii lui, dacă aceştia i se vor preda de bunăvoie.” Negocierile dintre răsculaŃi şi romani au fost posibile datorită reputaŃiei episcopului Eusebiu. Iată ce a spus generalul răsculaŃilor senatului alexandrinilor: „Cred că măcar pe vlădica vostru să nu-l minŃiŃi, de aceea vă sfătuiesc ca cei ce sunt în plus şi de nici un folos: femei bătrâne, copii, moşnegi să iasă dincolo de porŃile oraşului şi să se ducă unde vor vrea,” întreaga populaŃie necombatantă, cu alte cuvinte. O dată aprobată cererea, „generalul a avut grijă ca oamenii Bisericii să plece cei dintâi, dar apoi şi ceilalŃi, de toate stările şi vârstele ... Eusebiu i-a primit pe toŃi ca un părinte şi ca un doftor, dându-le toată îngrijirea necesară.”70
68 H. E. IV, XV, 11-15. 69 În treacăt fie spus, Eusebiu de Cezareea îl descrie ca fiind unul din cei mai vestiŃi oameni din Alexandria datorită erudiŃiei sale. El ar fi deschis la Alexandria o „şcoală de direcŃie aristotelică.” (H. E. VII, XXXII, 6). 70 H. E. VII, XXXII, 7-12.
73
Avem descris aici – dacă este să folosim termeni moderni – un caz de negociere de pace în care populaŃia necombatantă este retrasă din zona de conflict, pentru a nu suferi de ororile războiului. Negocierile sunt purtate de doi oameni ai Bisericii, iar rezultatul lor este un succes datorită reputaŃiei de care se bucură aceştia. De-a lungul istoriei, oamenii Bisericii vor fi adesea implicaŃi în negocieri de acest fel. Episodul de faŃă ne arată că istoria creştină preconstantiniană cunoaşte cazuri similare.
IV. Lupta contra ereticilor Un alt pericol pentru Biserică este, în viziunea lui Eusebiu, erezia. Erezia este descrisă ca fiind rezultatul lucrării „vrăjmaşului mântuirii oamenilor”,71 dar şi a dorinŃei de mărire şi a ignoranŃei oamenilor. Împotriva ereziilor au luptat bărbaŃii cei aleşi ai Bisericii. Câtă vreme au trăit, această luptă a fost dusă de Apostoli. De fapt, Eusebiu afirmă că ereziile au îndrăznit să se arate cu adevărat abia după ce „ceata sfântă a Apostolilor şi-a încheiat viaŃa, fiecare în felul lui, şi după ce s-a stins de pe pământ şi neamul celor ce se învredniciseră să audă cu urechile lor înŃelepciunea dumnezeiască.”72Astfel, Sfântul Apostol Petru este descris ca fiind principalul adversar al lui Simon Magul la Roma. Dacă ereziarhul avea de partea lui un „duh rău ... ProvidenŃa cea peste tot lucrătoare ... a îndrumat împotriva unei astfel de ciume, pe viteazul şi marele Apostol Petru, primul apărător între toŃi ceilalŃi din pricina virtuŃii sale.” Descrierea realizată de Eusebiu pentru Petru este aceea a unui oştean, însă războiul pe care el îl poartă contra lui Simon Magul este unul de natură exclusiv spirituală: „Ca un viteaz luptător al lui Dumnezeu, întărit cu arme dumnezeieşti, el a adus din Răsărit pentru oamenii din Apus comoara preŃioasă a luminii celei înŃelegătoare propovăduind cu folos, ca o adevărată lumină şi ca un cuvânt mântuitor de suflete, vestea împărăŃiei cerurilor.”73
Există în mod evident o luptă contra ereticilor, însă ea se dă pe tărâm spiritual. Cei care aleg să lupte împotriva lor sunt numiŃi „arme tari şi nebiruite.”74Ereticii nu pot fi obiect al violenŃei umane, în schimb este posibil ca în orice moment să cadă peste ei pedeapsa violentă a lui Dumnezeu. Această
71 H. E. II. XIII, 1. 72 H. E. III, XXXII, 8. 73 H. E. II. XIV, 5. 74 Precum un oarecare Apolinarie care a scris împotriva catafrigienilor; H. E. V, XVI, 1.
74
concepŃie apare clar într-o relatare care-l are erou principal pe Apostolul Ioan. Aflat într-o baie publică unde a auzit că intrase şi ereticul Cerint, Apostolul a părăsit baia şi a sfătuit şi pe alŃii să-i urmeze exemplul. ExplicaŃia gestului: „să ieşim de aici, nu cumva să se dărâme baia peste noi întrucât Cerint, duşmanul adevărului, se află şi el înăuntru.”75 Lupta contra ereziilor se poartă în primul rând prin predicare şi scris. Sfântul Justin Martirul, Irineu al Lyonului, Tertulian, Origen, Apollonius şi alŃi oameni ai adevărului au predicat şi scris contra ereziilor. Nici o urmă de îndemn la violenŃă contra lor; nici un argument care ar putea să fie folosit de atitudinea inchizitorială folosită mai târziu împotriva ereticilor.
V. Dumnezeul creştinilor sprijină puterea romană în război Găsim relatat în H. E. un episod76 care relevă faptul că Dumnezeul creştinilor a sprijinit puterea romană în lupta contra duşmanilor ei, atunci când a fost rugat de soldaŃii creştini, înainte ca statul roman să fi avantajat în vreun fel creştinismul. Eusebiu relatează un episod petrecut pe vremea împăratului Marc Aureliu. În timpul unei campanii împotriva germanilor şi a sarmaŃilor când, datorită faptului că sufereau de o cruntă lipsă de apă, soldaŃii din legiunea Melitenei au îngenunchiat şi „au făcut rugăciuni zeilor,” îndată a venit o furtună puternică care i-a pus pe fugă pe duşmani, iar peste soldaŃii romani a căzut o ploaie înviorătoare, care a suplinit lipsa apei. Eusebiu precizează că acest episod este relatat şi de „nişte scriitori care sunt îndepărtaŃi de învăŃătura noastră ... dar ea este cunoscută şi între ai noştri.” Eusebiu dă, bineînŃeles, crezare autorilor creştini, „printre care se număra şi Apolinarie”,77 şi care pune minunea pe seama „rugăciunii săvârşite de ai noştri”, adică de soldaŃii creştini. Eusebiu invocă în sprijinul afirmaŃiei lui Apolinarie pe apologetul Tertulian, care aminteşte de acest eveniment „într-o apologie în favoarea credinŃei.” Trecând peste aspectele de ordin istoric ale acestei relatări, care ar putea cu uşurinŃă face obiectul unui studiu separat, observăm aici faptul că Eusebiu
75 H. E. III, XVIII, 6; H. E. IV, XIV, 6. 76 H. E. V, V, 1-7. 77 Din păcate nu ştim aproape nimic despre acest Apolinarie, iar Apologia scrisă de el este de asemenea necunoscută. Tot ce cunoaştem despre Apolinarie şi opera lui provine din relatările lui Eusebiu.
75
acreditează ideea că atunci când Dumnezeul creştinilor este invocat de aceştia în sprijinul puterii romane, chiar şi în cadrul unor războaie care în mod evident implică vărsarea de sânge, El vine în ajutorul acesteia. Care este mesajul din spatele acestei relatări a lui Eusebiu? Există mai multe posibilităŃi. Cele mai credibile mi se par a fi următoarele: (1) împăratul Constantin – în vremea căruia a fost scrisă sau cel puŃin definitivată H. E. – a ales să se închine Dumnezeului adevărat care i-a sprijinit şi pe strămoşii săi, precum pe vrednicul Marc Aureliu; (2) Dumnezeul creştinilor este Proniatorul lumii şi este gata să-i sprijine pe cei ce I se închină Lui în toate aspectele vieŃii, inclusiv atunci când Imperiul este nevoit să ducă războaie; (3) renunŃarea la zei şi închinarea la Dumnezeul Cel adevărat nu implică lipsa oricărui sprijin în războaie, chiar dacă Dumnezeul Cel adevărat este Dumnezeul păcii.
Concluzii 1. Creştinii şi Biserica se bucură de pacea lui Hristos. Biserica sporeşte, iar creştinii au parte de pace, în Imperiul Roman. În contrast cu această pace, neamul evreilor are parte de violenŃe nemaiîntâlnite datorită refuzului de a-L accepta pe Hristos. În schimbul adevăratului Mesia, ei au acceptat mai mulŃi falşi izbăvitori, precum Teuda „egipteanul”, Lucua sau Bar-Kochba. Rezultatul a fost violenŃă, ucidere, exil. 2. Creştinii au parte în mod sporadic de violenŃă. Ei sunt persecutaŃi atunci când, din diferite motive, pacea pe care Imperiul le-o oferă se defectează temporar. Ei răspund acestei violenŃe cu non-violenŃă. Ei poartă un război spiritual împotriva violenŃei la care sunt supuşi. Rezultatul acestei lupte nu poate să fie decât favorabil creştinilor. Ei sfârşesc, aşa cum istoria a dovedit-o, prin a integra în pacea lui Hristos întreg Imperiul. 3. Între personalităŃile creştine descrise în H. E., unele pot fi încadrate la capitolul „făcătoare de pace” datorită atitudinii lor în această direcŃie. Aceste personalităŃi sunt: Apostolul Iacov, Apostolul Ioan, Policarp. H. E. descrie şi un caz în care oameni ai Bisericii poartă negocieri de pace. 4. Pacea Bisericii este, de asemenea, tulburată de eretici. Ei pot să fie combătuŃi în predică sau în scris de Apostoli şi de urmaşii acestora, dar nu pot face obiectul niciunei violenŃe umane. Doar pedeapsa divină poate să-i atingă.
76
5. Relatarea din H. E. V, V, 1-7 arată că, chiar şi în perioada preconstantiniană, creştinii nu au fost cu totul străini de participarea la război şi de invocarea ajutorului divin în sprijinul unui succes militar. Relatarea ne arată – la fel ca şi pacea asigurată creştinilor de către Imperiu – că între perioada constantiniană şi postconstantiniană a Bisericii şi perioada ei preconstantiniană există anumite legături de continuitate. Cu siguranŃă că Eusebiu de Cezareea a avut grijă să dea acestei continuităŃi atenŃia cuvenită.
77
Biserica de lemn, cu hramul “Buna Vestire”, din Broşteni
Lect.Univ. Dr. Ioan Abrudan
Arondat comunei sibiene Păuca, satul Broşteni e situat pe graniŃa nord-
vestică a judeŃului, la mică depărtare de Blajul, aflat dincolo de această linie de
demarcaŃie. Formând o terasă naturală, traversată, dinspre miazănoapte înspre
miazăzi, de valea Secaşului Mic, înconjurată de coline împădurite, ori acoperite de
fâneŃe, zona în care se găseşte localitatea e mai curând izolată şi destul de sălbatică,
cu toate că nu o despart mai mult de 14 km, de principalul oraş al Ńinutului. Când
descoperi pentru prima dată această aşezare, de la înălŃimea drumului, care te
conduce şerpuit într-acolo, vechimea ei pare să se impună de la sine, ca un fapt,
căruia îi este de ajuns dovada integrării, atât de firească, în peisajul dimprejur. Sunt
însă şi temeiuri istorice ale acestei vechimi, documente care atestă prezenŃa
Broşteniului, între localităŃile medievale transilvănene, mai întâi la 1296, când se
vorbeşte despre silva Kereknuk şi apoi la 1298 şi 1302, când este pomenit în forma
villa Kerechnuk, ori Kerecnuk1. Fireşte, trebuie să Ńinem cont de împrejurarea
emiterii înscrisurilor, de către autorităŃile statale, din acea vreme, explicându-se
astfel de ce a fost reŃinută denumirea maghiară, a acestei aşezări rurale româneşti,
menŃionată în acte oficiale, până în pragul secolului al XX-lea, în varianta Kis-
Kerék2 sau, mai rar, în cea germană de Kradendorf3. Numele românesc – Broşteni4,
1 Documente privind istoria României. C. Transilvania, vol I., veacurile XI, XII, XIII, Editura Academiei, Bucureşti, 1951, p.19; apud Coriolan Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, vol. I, A-N, Editura Academiei, Bucureşti, 1967, p. 106; Walter Scheiner, „Die Ortsnamen im mittleren Theile des südlichen siebenbürgens”, în Balkan – Archiv, Leipzig, 1926, p. 29, apud Sabin Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003, p. 68, n.100. 2 Apelativul s-ar traduce prin “Cercul mic” (pentru a se deosebi de Nagykerék, denumirea maghiară a localităŃii Bogatu Român, învecinată Broşteniului şi ca ar însemna “Cercul mare”). Prin cuvântul kerék (cerc), kreis, în variantă germană, era desemnată (mai ales în Prusia şi Germania) o subdiviziune teritorială, a unui district, judeŃ sau comitat. În ElveŃia, de pildă, un canton se compune din 39 de cercuri. 3 Alteori Krötendorf sau Kreisdorf.
78
îl găsim pomenit, totuşi, prima oară, într-o formă latinizată, în 17335, însă
denumind nu localitatea, ci protopopiatul (Archi-Diaconatus Broszteniensis) care
îşi avea sediul aici, apoi în varianta Prostÿén, în documentul cartografic al primei
ridicări topografice iosefine a Transilvaniei (1769-1773) şi, mai târziu, în forma
Brostyén, într-un dicŃionar geografic tipărit la 1839,6.
Sat românesc, aparŃinător, încă din 1364, Comitatului Albei, şi mai târziu
celui al Albei Inferioare7, Broşteniul a constituit, în vechime, o unitate bisericească,
în cadrul Mitropoliei ortodoxe de la Bălgrad. Nu ne putem îndoi de acest fapt şi
nici de acela, că se vor fi succedat aici, judecând după vârsta medie pe care o pot
atinge construcŃiile din lemn, două sau poate trei biserici, care au precedat-o pe cea
care dăinuie de aproape trei secole în vechiul cimitir, situat în marginea dinspre
apus a localităŃii. E întărită această presupunere şi de un vestigiu, rămas ca o
mărturie a acelor vremuri de demult şi anume clopotul de bronz
(0.27×0.42m/30kg), montat în clopotniŃa din cimitir, pe care se mai poate citi
inscripŃia : „IM NAHMENGOTTES ANNO 1628”.
Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire”, din cimitir (în Broşteni
existaseră, o vreme, două lăcaşuri de închinare, construite din bârne, cel la care ne
referim, şi respectiv un edificiu mai recent, cu hramul „SfinŃii Arhangheli Mihail şi
Gavriil” care a fost demolată în 1971, cedând locul actualei biserici ortodoxe de
zid), în proximitatea căreia se găseşte clopotniŃa despre care pomeneam mai sus, nu
oferă nici un reper sigur de datare. În general, datorită caracterului sumar, imprecis
şi uneori contradictoriu al informaŃiilor oferite de sursele documentare, ori
recuperate din memoria locului, istoria acestui lăcaş de închinare nu se poate
urmări decât anevoie.
4 Toponimic românesc (întâlnit atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia), cu formă de plural şi cu semnificaŃie care Ńine de regnul animal, Broşteni “vrea să zică locuitori ai unei regiuni bogate în broaşte adică băltoasă şi mlăştinoasă” (Iorgu Iordan, Nume de locuri româneşti în Republica Populară Română, vol I, Editura Academiei, Bucureşti, 1952, p. 42.), aşa cum e şi cazul acestui sat ardelenesc, traversat de valea Secaşului Mic. 5 Nicolae Togan, „Statistica Românilor din Transilvania în 1733”, Transilvania, an. XXIX, Sibiu, 1898, p. 27. 6 Ignaz Lenk von Treuenfeld, Siebenbürgens geographish – topographisch – statistisch – hydrographisch und orographisches Lexicon, vol. I-IV, Viena, 1839, apud C. Suciu, op. cit. 7 Documenta Romaniae Historiae, C Transilvania, X, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977, p. 12; C, XII, Bucureşti 1985, pp. 117, 160, 190, 191, 433.
79
Din acelaşi cimitir, organizat în jurul bisericuŃei de bârne, provin şi câteva
fragmente de cruci, patru monumente funerare cu frumoase ornamente sculptate în
piatră, aflate astăzi în custodia colecŃiei muzeale a Centrul eparhial de la Sibiu8.
Localizarea in situ, a cel puŃin două dintre aceste monumente, poate fi reconstituită,
graŃie unei fotografii a bisericii, din perioada interbelică. În ceea ce priveşte
inscripŃiile de pe socluri, notate în caractere chirilice, la trei dintre cruci nu s-au
păstrat decât frânturi de cuvinte9, şi doar în cazul uneia singure, textul epitafului
este mai bine conservat. Fragmentul cu pricina redă formula: „...sa ...om... [roa]ba
Lui Dumnezeu preoteasa Soră anul 1719 me[si]Ńa ianuarie 18”.
Dintre categoriile de surse, la care se poate apela, actele statistice sunt cele
care oferă date mai precise, cu privire la situaŃia comunităŃii parohiale şi a bisericii
din localitate. Astfel, în documentul datat 1733, al conscripŃiei episcopului Ioan
InocenŃiu Klein, Broşteniul, sat locuit aproape în exclusivitate, de populaŃie
românească, însumând 57 de familii (aproximativ 285 de suflete), figura ca sediu
protopopesc greco-catolic, transferat aici, de puŃină vreme, din localitatea
învecinată Armeni. Protopop era Popa Mani (Mány), secondat de un al doilea
preot, unit şi acesta, Popa Gheorghe (Gyeorgyie sau Györgie)10. Nu fuseseră
pomenite în documente nume de preoŃi ortodocşi, însă se menŃiona existenŃa, pe
raza localităŃii, a unei singure biserici şi a unei case parohiale11.
SituaŃia în care se găsea obştea românească din Broşteni, prezentată la
1733, din perspectiva autorităŃii bisericeşti greco-catolice, este constatată, în mod
asemănător şi de operatorii statisticii românilor transilvăneni, din dieceza unită a
Făgăraşului şi a Albei Iulii, efectuată la 1 octombrie 1750. Au fost înregistrate
atunci, 132 de persoane şi doi preoŃi uniŃi, slujitori la singura biserică din sat12. Se
poate constata totuşi că în ceea ce priveşte numărul credincioşilor conscrişi, aceştia
8 Au fost clasate şi se găsesc consemnate în noua listă a Monumentelor istorice (sub cod: SB-IV-a-B-12610). 9 Pe un soclu se mai distinge cuvântul: “Domnul”, iar pe partea superioară a unei alte cruci formula “ІС-ХС NИ-КА”. 10 Nicolau Togan, Românii din Transilvania la 1733. ConscripŃia Episcopului Ioan In. Klein de Sadu, publicată după manuscriptul aflător în Muzeul Brukenthal din Sibiu, Editura Arhidiecezană, Sibiu,1898, p. 27, extras din revista Transilvania, an XXIX, 1898, pp. 169-213. 11 Dr. Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan InocenŃiu Klein (1728-1751), Anexa X, Anul Domnului de la S. Unire, 200, Blaş, Tip. Seminarului Archidiecezan greco-catolic, p. 333. 12 “Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută de vicarul episcopesc Petru Aron şi publicată de dr. Augustin Bunea, canonic metropolitan”, în rev. Transilvania, Sibiu, anul XXX, nr. IX, noiembrie 1901, p. 274.
80
erau cu aproximativ 153 mai puŃini, faŃă de câŃi fuseseră număraŃi, în urmă cu
şaptesprezece ani. Bănuim că nu putea fi vorba de o înjumătăŃire a populaŃiei, într-
un interval atât de scurt, ci că restul locuitorilor, al căror număr nu ne este însă
comunicat, îl reprezentau cei reveniŃi, între timp, la confesiunea ortodoxă.
O asemenea presupunere e confirmată de rezultatele datelor statistice,
culese între anii 1760-1762, de funcŃionarii administraŃiei austriece. La Broşteni
fuseseră raportate 28 de familii de uniŃi, cu trei preoŃi, în timp ce ortodoxe se
declaraseră 50 de familii, şi un singur preot, de această confesiune. Singura biserică
din localitate a revenit, în urma aşa-zisei „dezmembrări”, efectuate şi aici, la fel ca
în toate satele transilvănene, din ordinul reginei şi sub supravegherea generalului
Adolf Nikolaus von Buccow (1712 - 1764), minorităŃii greco-catolice. Se specifica
totuşi în document, că le fusese acordată credincioşilor ortodocşi din Broşteni,
permisiunea de a-şi ridica o nouă biserică, în locul celei care tocmai le-a fost luată
(„Non unitus licet aliud Templum erigere ”)13. Aprecierea corectă a numărului de
familii ortodoxe din Broşteni, însumând aproximativ 250 de credincioşi, este
întărită şi de rezultatul „ConscripŃiei Eparhii Legii Greceşti Neunite în Ardeal la
1766”, când ortodocşii numărau 252 de suflete, dintre care 123 erau bărbaŃi şi 129
femei14. Peste un an, la 1767, s-a efectuat şi conscripŃia clerului ortodox, în
Broşteni fiind înregistrat un localnic, parohul Dumitru Mărginean15.
Harta localităŃii Broşteni figurează, aşa cum am amintit deja, în
documentul „Primei ridicări topografice iosefine a Transilvaniei” (Josephinische
Landesaufnahme), în secŃiunea 172, realizată între 1769-1773, corespunzătoare
comitatului Albei şi scaunului Mediaşului (Theil des Albenser Comitats, und
Mediaser stuhls). La marginea vestică a satului, se poate distinge silueta unei
biserici care, potrivit convenŃiei grafice folosite de cartografi, era din lemn, cu
învelitoarea acoperişului din Ńiglă. E vorba de edificiul de cult deŃinut, după 1761,
13 Virgil Ciobanu, “Statistica Românilor ardeleni din anii 1760-1762”, în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională, publicat de Alex. Lapedatu şi Ioan lupaş, III, 1924-25, Cluj, Institutul de Arte Grafice “Ardealul”, 1926, p. 12, n. 1; Silviu Dragomir, Istoria Dezrobirei Religioase a Românilor din Ardeal: în secolul XVIII, cu 150 documente anexate Editura şi tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1920; ediŃia a II-a, îngrijită, studiu introductiv şi note de arhimandritul Emanuil Rus, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002, vol. II, p. 249. 14 Keith Hitchins, I. Beju, „Statistica românilor ortodocşi din Transilvania în 1766”, în Mitropolia Ardealului, Sibiu, nr. 7-9 iulie-septembrie, 1977, p. 515. 15 I. Beju, “ConscripŃia clerului ortodox transilvan din 1767”, în Mitropolia Ardealului, Sibiu, nr. 7-8, 1987, p. 543.
81
de românii uniŃi din această localitate. Abia în 1805, este menŃionată existenŃa în
Broşteni şi a unei biserici ortodoxe care potrivit tradiŃiei, a fost construită din
bârne, în primul an al secolului al XIX-lea. Comunitatea credincioşilor ortodocşi
număra pe atunci 71 de familii şi nu avea preot16.
***
Pe lângă suma datelor furnizate, aşa cum am văzut, pe calea documentelor
cu caracter oficial, păstrate în diverse arhive şi publicate în cursul ultimului secol,
mai deŃinem şi alte câteva informaŃii, a căror autenticitate este însă mai greu de
probat, şi care provin din scrieri din categoria şematismelor (lat. schematismus)
bisericeşti sau a monografiilor parohiale.
Parcurgând asemenea „scheme”, care prezentau în termeni, de obicei
sumari, structura administrativă, de la nivelul eparhiilor şi protopopiatelor Bisericii
unite din Ardeal, precum şi dotaŃiunile parohiale şi ale şcolilor confesionale, în
cursul secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea, descoperim şi câteva
referiri interesante, chiar dacă uneori contradictorii, la istoria comunităŃii şi a
bisericii din Broşteni. Din primele menŃiuni putem reŃine faptul că încă de la 1700
existase în această localitate o parohie greco-catolică17 şi că biserica de lemn de
aici, cu hramnul „Buna Vestire” ar data de la anul 154118.
Un material elaborat, restituind, mai mult decât simple date statistice, o
adevărată sinteză istorică a trecutului acestei parohii precum şi a bisericii din
localitate, îl aflăm însă în ediŃia jubiliară a Şematismul publicat la Blaj, în 1900,
pentru a marca sărbătorirea bicentenarului Bisericii unite din Transilvania. În
primul an al secolului al XIX-lea, în Broşteni se găseau, aşa cum aminteam înainte,
două biserici de lemn; una ortodoxă, şi alta, la care ne referim, aflată în folosinŃa
credincioşilor greco-catolici. ÎmpărŃirea locuitorilor, pe confesiuni, era echilibrată,
cu un număr de 300 de uniŃi şi 326 de ortodocşi.
Cât priveşte lăcaşul de închinare mai vechi, prezentarea este deosebit de
interesantă, pentru că, pe de o parte, transmite lista nominală a preoŃilor, care s-au
16 „ConscripŃia bisericii ortodoxe din Ardeal la anul 1805” trimisă de la Viena de Eugen Gagyi în nov. 1901 şi publicată în Transilvania, nr. I, II, III / 1911; republicată de Mateiu Voileanu, ContribuŃiune la istoria bisericească din Ardeal, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1928, p. 21. 17 Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş, pe anul 1886, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan. 18 Şematismul pe anul 1890, p. 58.; Şem. pe anul 1896, p. 68.
82
succedat în parohie, vreme de două sute de ani şi, pe de altă parte, înregistrează
mărturia celor care văzuseră biserica de lemn, din cimitirul Broşteniului, în starea
în care se găsea aceasta la 1900, adică zugrăvită pe dinăuntru, cu picturi ce
alcătuiau un decor mural astăzi, atât cât se va mai fi păstrând din el, în întregime
acoperit cu tencuială şi spoială de var. Redăm în cele ce urmează, fragmentele cele
mai semnificative ale acestei evocări : „După cum se poate vedea din inscripŃiunile
de la biserică, de pe crucile din cimitir, din însemnările de pe cărŃile [de] ritual,
parohia aceasta e foarte veche. Pe la anul 1700 era preot popa Stroe Neagoe, care a
murit în an 1714... După moartea lui Stroe Neagoe a urmat ca preot de la 1714
feciorul său Man până la 1765, care era şi protopopul districtului [Broşteni]19 şi
popa George. Când a murit popa George nu se scrie. Lui i-a urmat feciorul său
popa Toder, după cum se vede din însemnarea ce se află pe Kiriacodromionul de
Belgrad20. Acestuia i-a urmat feciorul său popa Man, care a murit la a. 1826;
acestuia i-a urmat feciorul său Manase, până la anul 1865; acestuia i-a urmat
feciorul său Man (Emanuil21) Neagoe până la an 1891. Şi în chipul acesta încă de
19 Se păstrează un document(două file manuscrise) emis la 16 ianuarie 1759, care conŃine “Suplica protopopului Maniu din Broşteni înaintată vlădicului despre nişte nemulŃumiri”, Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Cluj, ColecŃia de documente Blaj, Inventar 1493-1928, 1522 u.a., Fond nr. 600, Inv. Nr. 1165, Nr.Crt. 285; de asemenea, în aceeaşi arhivă: “Scrisoarea protopopului Man din Armeni adresată vicarului Aron în chestiunea funduşurilor bisericeşti” (în lb. română, 2 file), Nr. Crt. 120. 20 Exemplarul Chiriacodromionului - “Kiriacodromion sau Evanghelie învăŃătoare, care are între ea Cazanii la toate Duminecile de preste an, şi la Praznicele Domneşti şi la sfinŃii cei numiŃi. Acum întâi întru acesta chip aşezată si tipărită, şi mai luminată în limba Rumâneasca diordosită […] În sfânta Mitropolie în Balgrad. În anul de la mântuirea lumii 1699. De Mihai Istvanovici Tipograful, cel din łaraRomânească”, din purtarea de grijă şi încuviinŃarea mitropolitului Atanasie, comanditarul cărŃii: „arhiepiscopul şi mitropolitul scaunului Belgradului, al Vadului, al Maramurăşului, al Silvaşului, al Făgăraşului şi a toată łara Ardealului şi părŃilor łarâi Ungureşti, Vidicului Chivarului, Sulagiului şi a Crasnii” (Theodora Ancateu, “Mesajul editorial din predosloviile bălgrădene (secolul al XVII-lea)”, în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, Editor: Universitatea “1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 12/II 2008, p. 118, n. 40) – legat în scoarŃă de lemn, învelită în piele neagră, se găsea încă menŃionat la 1972, în inventarul cărŃilor bisericeşti vechi, aflate în patrimoniul parohiei ortodoxe Broşteni. Pe lângă această lucrare, de altfel cea mai veche care s-a păstrat în zestrea bisericii, se cuvin enumerate, în ordinea cronologică a apariŃiei şi altele, tipărite fie din binecuvântarea ierarhilor ortodocşi din łara Românească, fie din cea a episcopilor uniŃi de la Blaj: Liturghier (1729), tipărit de Kir Daniel, la Bucureşti; Octoih (1742), tipărit de Teofil, la Râmnic; Evangheliar (1742), tipărit de ep. Neofit, la Bucureşti; Penticostarion (1768), tipărit de Petru Popovici Râmniceanu, la Blaj; Psaltire (1780), tipărit în vremea împărătesei Maria Terezia, de ep. Pavel Aron, la Blaj; Triodion (1800), sub Francisc al II-lea, de ep. Ioan Bob la Blaj; Antologhion sau Moltvelnic (1815), sub Francisc al II-lea, de ep. Ioan Bob la Blaj; 21 Ioan Cav. de Puşcariu, Date istorice privitoare la Familiile nobile române, publicate sub auspiciile AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului roman, Partea a II, a, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1895, p. 255.
83
mai înainte de an 1700 au funcŃionat în parohie membrii unei aceleiaşi familii. De
la 1891 funcŃionează Isidor Rus, actualul preot.
Biserica de astăzi din Broşteni, [de bârne, în onoarea Bunei-Vestiri] a fost
făcută la an 1743 pe cheltuiala următorilor: Stroia, Man, Ioan, Man, Vasile, Sora,
Maria, Maria, Ana, cari toŃi sunt zugrăviŃi deasupra intrării în biserică, şi cari toŃi
sunt membrii de ai familiei Neagoescilor”22.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, raportul între credincioşii uniŃi
şi cei ortodocşi s-a înclinat considerabil în favoarea acestora din urmă, în 1932, de
pildă, raportul fiind de 356 la 560. Tot în acel an, paroh al bisericii greco-catolice
„Buna Vestire”, datată 2741 [sic!] era IoniŃă Ciufudean, iar cantor, un anume
Militon NeamŃu23.
Încheind succinta trecere în revistă a datelor legate de trecutul lăcaşului de
închinare, din cimitirul satului Broşteni, aşa cum se desprind acestea din paginile
şematismelor bisericii unite, se mai cuvin formulate totuşi câteva remarci, în
special cu privire la momentul probabil, de când datează ctitoria religioasă a obştii
Ńărăneşti.
Să notăm, prin urmare, că trei, din cele patru ediŃii ale şematismului la care
am făcut trimitere (1890, 1896, 1932), datează biserica din Broşteni la anul 1741 şi
că doar într-un singur caz (1900), a fost reŃinut anul 1743. Spunem aceasta pentru
că, deşi în ediŃiile pe 1890 şi 1896, ale şematismului, apare totuşi indicat anul 1541
şi nu 1741, această notare a rezultat, credem, dintr-o confuzie, intervenită atunci
când s-au interpretat echivalenŃele literale corespunzătoare cifrelor din care se
compune numărul anului respectiv. Astfel, când s-a descifrat, în textul pisaniei,
anul la care se presupune că a fost ctitorită biserica, ajungându-se la litera slavonă
corespunzătoare cifrei sutelor, s-a citit probabil ф, ferta - echivalentul literal al
numărului 500, în loc de ψ, psi - echivalentul numărului 700.
Să reŃinem, prin urmare, informaŃia, că în pisania bisericii din Broşteni,
vizibilă încă, la începutul secolului trecut, în naos, chiar deasupra uşii de intrare
22 Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş, pe anul 1900 de la Sânta Unire 200, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, pp. 189-190. 23 Şematismul pe anul 1932, p. 69. Fireşte, cifra 2741, notată în dreptul bisericii din Broşteni reprezintă o greşală de tipar, fiind de fapt vorba de anul 1741, când se considera că a fost întemeiată aceasta.
84
(presupunem că e vorba de uşa dinspre pronaos, întrucât accesul în biserică se face
prin tindă), acolo unde se găseau şi portretele votive ale Neagoescilor, era
menŃionat, ca an când s-a petrecut actul ctitoririi, fie anul 1743 fie, mai probabil,
1741.
Considerăm, cu toate acestea, că data nu putea să indice momentul la care
s-a clădit, din temelie, biserica ci că marca, mai probabil, inaugurarea decorului
mural. Vin în sprijinul acestei presupuneri, câteva indicii, asupra cărora se cuvine
să ne oprim.
Astfel, între ctitori, membri ai aceleiaşi familii locale a Neagoescilor, au
fost pomeniŃi cu numele cinci bărbaŃi şi patru femei. Ce ne atrage atenŃia, e faptul
că primul din seria numelor bărbăteşti este menŃionat cel al lui Stroia, iar dintre
femei, cel al lui Sora. Or, am stabilit deja că Stroie Neagoe fusese paroh al bisericii
din Broşteni, probabil încă înainte de 1700 şi că a decedat la 1714. Cât despre soŃia
sa, preoteasa Sora, ştim din epitaful de pe monumentul funerar, că a murit în 1719,
fiind înmormântată în cimitir, probabil alături de Stroie. Faptul de a-i fi numărat şi
pe aceştia doi între ctitori, nu s-ar fi justificat decât printr-o eventuală legătură,
existentă între persoanele lor şi evenimentul construirii, cu mai multe decenii în
urmă, a bisericii care abia atunci, la 1741 sau 1743, fusese înzestrată cu picturi
murale, din grija fiului şi urmaşului în slujirea preoŃească a lui Stroie, protopopul
Neagoe Man (†1765 sau 1766) şi, bănuim, a preotesei Maria.
Mai ştim şi că, la 1761, când, prin „dezmembraŃia legii”, s-a stabilit
trecerea lăcaşului de cult (menŃionat în documente, încă de la 1733, deci anterior
datei notate în pisanie) în folosinŃa minorităŃii unite din Broşteni, ortodocşilor li s-a
oferit drept compensaŃie, permisiunea de a-şi construi o altă biserică în loc. Pare
deci verosimil, că lăcaşul de închinare care fusese atribuit uniŃilor, data dinaintea
anului 1700, când s-a creat motivul, ca dreptul de proprietate asupra sa să fie
disputat, între membrii celor două confesiuni. TradiŃia locală24 păstrează amintirea
frământărilor de la începutul celui de-al şaptelea deceniu, al secolului al XVIII-lea,
când sciziunea confesională a luat forme cât se poate de dramatice, ortodocşii
abandonându-şi locuinŃele şi regrupându-se în partea răsăriteană a localităŃii, în
locul denumit „Grui”, pentru a marca cât mai ferm şi mai explicit, separarea lor
faŃă de locuitorii uniŃi. În această zonă, pe un teren donat de un sătean cu numele 24 Consemnată în istoricul parohiei Broşteni, scris de părintele paroh Vasile Bichiş, în 1972.
85
Avram, morar venit din MunŃii Apuseni, după ce fuseseră autorizaŃi încă din 1761,
să-şi înjghebeze o biserică, cu pereŃi din nuiele, lipiŃi cu pământ şi cu acoperiş de
paie. Mai târziu au ridicat şi o clopotniŃă, alături de biserică, cu un clopot
(0.30×0.42m) care încă se păstrează şi pe care sunt întipărite formula: „În numele
Domnului nostru Iisus Hristos” şi anul 1787. S-au slujit de această construcŃie
rudimentară, de pe uliŃa Gruiului, până la 1800, când şi-au clădit şi ei biserică din
bârne de brad, acoperită cu învelitoare de şindrilă, la a cărei târnosire de la 1818, a
participat episcopul Vasile Moga.
Dacă i-am identificat corect, pe principalii ctitori ai bisericii din Broşteni,
cu preoŃii Stroie şi Man Neagoe, împreună cu soŃiile lor, Sora şi respectiv Maria,
mai rămâne să aflăm cine au fost ceilalŃi şi anume: Ioan şi Maria, Man şi Ana şi, în
fine, Vasile Neagoe. Presupunem că erau rudele apropiate, ale celor dintâi. Se ştie
că protopopul Man (1670-1765) a avut trei fii. Cel mare, se numea chiar Ioan şi se
crede despre el, că s-a născut, în 1729, în Armeni, localitatea învecinată
Broşteniului, unde se aflase înainte sediul protopopiatului, şi că a trăit până în luna
decembrie 177125. Apreciem totuşi că s-ar cuveni să socotim data naşterii lui Ioan
Neagoe, cu câŃiva ani înainte de 1729, aceasta dacă luăm în considerare faptul că la
acea dată tatăl său împlinise deja 59 de ani. Mai mult, se ştie că după ce a absolvit
studiile gimnaziului german din Sibiu şi pe cele ale colegiului academic iezuit din
Cluj, a fost numit profesor la gimnaziul din Blaj, în 175626. Presupunând că anul
naşterii lui Ioan Neagoe a fost 1729, aceasta ar însemna că el a primit postul la
numai 17 ani, ceea ce pare totuşi neverosimil.
Oricum, după numai un an de profesorat la Blaj, în biografia lui Ioan
Neagoe au intervenit schimbări neaşteptate. El a abandonat, ceea ce se prefigurase
ca o carieră pedagogică strălucită, alegând să se dedice exclusiv cercetării, în
domeniul, nou pe atunci, al economiei agricole. După ce a întreprins o călătorie de
studii în Boemia şi Moravia, interesându-se de experimentele care se derulau în
aceste Ńări, în legătură cu aflarea unor procedee de aclimatizare a plantei cartofului
25 Dr. Ioan Chiorean, “Călătoria de studii în Boemia şi Moravia a economistului transilvănean Ioan Neagoe”, în Academia Română, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane “George Şincai”, vol. X/2007, Târgu-Mureş, Tipografia Media-Print, p. 52. 26 ibidem
86
în mediul european, întors acasă, prin Viena27, unde şi-a desăvârşit studiile
economice, Ioan Neagoe a iniŃiat cu succes, introducerea culturilor de cartofi în
Transilvania, chiar înainte de a se fi întâmplat acest lucru, în Austria. Pe lângă
activitatea de pionierat, pe care a desfăşurat-o în câmpul cercetărilor ştiinŃifice şi al
politicilor economice de eficientizare a agriculturii, Ioan Neagoe a îndeplinit şi o
funcŃie importantă în cadrul diplomaŃiei bisericeşti, fiind numit reprezentant al
episcopului unit Atanasie Rednic, la Viena28.
Despre Man, cel de-al doilea fecior al protopopului Man, ştim că nu a fost
preot, succesiunea în parohie a familiei Neagoe făcându-se printr-un fiu al
preotului Gheorghe Neagoe, care bănuim că era fratele sau poate văr de-al
protopopului Man.
FormaŃia intelectuală şi cariera pe care a urmat-o Man, nu se deosebeşte de
cea exemplară, a fratelui său mai mare şi, cum vom vedea, nici de cea împlinită de
mezinului familiei. Pe numele său întreg Manase (Mânase, Manasze) Meletie
Neagoe, acesta va fi urmat probabil aceleaşi şcoli, ca şi Ioan, după care,
călugărindu-se (moment când, probabil, a primit numele Meletie), a fost trimis pe
cheltuiala episcopului Petru Aron, de la Blaj, la studii de specializare, în Tyrnavia
(Trnava), un important centru de spiritualitate şi cultură catolică, supranumit
„Roma Slovacă”. Întors în Transilvania, a devenit, începând de la 1757, „întâiul
profesor de sintaxă”, de la colegiul înfiinŃat pe lângă Mănăstirea „Sfânta Treime”,
din Blaj29.
Există şi o variantă posibilă de identificare, în ceea ce-l priveşte pe ultimul
dintre bărbaŃii pomeniŃi în pisanie, şi probabil fiul cel mic al protopopului. E vorba
de Vasile sau Bazil Neagoe, din Broşteni, poreclit Orbul, pentru că fusese
nevăzător încă de la vârsta de doi ani. Depăşind, prin perseverenŃă şi o înzestrare
nativă neobişnuită, bariera dizabilităŃii de care suferea, acest personaj a reuşit să
parcurgă toate etapele pregătiri intelectuale, până la un nivel superior, această
27 Se păstrează “scrisoarea protopopului Man din Armeni adresată fiului la Viena”, datată 12 ianuarie 1768, document (2 file, în limba română), în Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Cluj, ColecŃia de documente Blaj, Nr. Crt. 490. 28 ibidem 29 Ioan Cav. de Puşcariu, op. cit.; Tuliu Racotă, “Petru Pavel Aron”, în Transilvania, an 77, Nr. 1-4 iaunarie-aprilie, Sibiu, 1946, p. 42; Cornel Sigmirean, „Studentii Academiei de Teologie din Blaj între anii 1806 si 1911”, în Anuarul Institutului de Istorie „George Baritiu” din Cluj-Napoca, XLII, Serie Historica 2003, Editura Academiei Române, pag. 325-334.
87
performanŃă recomandându-l, după ce s-a călugărit, intrând ordinului bazilian30
(fapt ce explică celibatul său), să ocupe, mai întâi un post de pedagog şi, începând
din 1757, pe acela de profesor coordonator al ciclului superior, din cele trei, câte se
absolveau, în cadrul gimnaziului latinesc de la Blaj ( fondat la 1754). A fost dascăl,
între alŃii, al viitorului teolog, istoric şi filolog Samuil Micu Clain (care a absolvit
gimnaziul la 1762). Şi nu doar atât, erau şi rude. Samuil Clain (n. 1745), numit de
la botez Maniu Micu de Sad, ar fi fost, după cum ne informează Nicolae Iorga,
„fiul protopopului de Sadu, frate al Vlădicăi Inochentie (Micu), şi al surorii
protopopului Neagoe din Broşteni şi Armeniu”31. Într-un studiu genealogic,
publicat mai recent, de acad. Nicolae Erdoiu, istoricul aduce noi precizări, arătând
că fratele episcopului Ioan Micu Clain, ”numit Nicolae Stoia de Sad, căsătorit cu
Ana, fiica protopopului Maniu Neagoe (1670-1766), a avut doi fii, unul dintre
aceştia fiind Maniu Micu alias Stoia (1745-1806), pe numele de călugărie Samuil,
care a purtat de asemenea titlul de Klein de Sad: este marele filolog şi istoric
român, reprezentant de vârf al Şcolii Ardelene”32. Prin urmare, aşa cu pare mai
firesc, Ana, care este trecută, probabil alături de sora ei Maria, în şirul ctitorilor
bisericii din Broşteni, era fiica lui Maniu şi nu, aşa cum crezuse Iorga, sora
protopopului. În cazul acesta Samuil era nepot de soră al lui Vasile Neagoe. Din
amintirile lui Samuil, referitoare la Vasile Neagoe, citează Timotei Cipariu. „După
deschiderea şcoalelor [colegiului din Blaj] în anul 1754, fu primit şi un anume
Vasile Neagoe, orb din vârsta de doi ani, cu o memorie fenomenală, care, precum
ne spune Clain, «ştia de rost tot Ceaslovul, Psaltirea, Testamentul Nou, Acatistul,
al lui Iisus, al Precistii, Octoihul Duminecilor şi ştia şi Testamentul Vechiu, măcar
că acesta de rost nu-l ştia; făcea predicaŃii de se minunau toŃi de el»”33.
***
Edificiul bisericii „Buna Vestire”, din Broşteni, a fost construit din bârne
de brad, tăiate în patru muchii, dispuse în cununi orizontale (blockbau) şi îmbinate 30 Ordo Sancti Basilii Magni - ordin monahal greco-catolic, fondat la Blaj în vremea episcopului Petru Pavel Aron. 31 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieŃii religioase a Românilor, Tip. Neamul Românesc, Vălenii de Munte, vol. II, 1909, partea a VIII-a, cap. 2, p. 202. 32 Nicolae Erdoiu, “Familia pictorului Efrem Micu (Clain Muntiul) (Studiu genealogic)”, în vol. Academia Română, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Artă, Istorie, Cultură – Studii în onoarea lui Marius Porumb, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003, p. 285. 33 Acte şi fragmente latine românesci pentru istoria beserecei române mai ales unite, editate şi annotate de Tim. Cipariu Canonicu Gr. Cat. Etc, Blasiu, cu tipariul Semin. Diecesanu, 1875, p. 112.
88
la capete, în sistemul „coadă de rândunică”. Un amănunt neobişnuit, care poate să
pledeze pentru vechimea considerabilă a monumentului este acela că talpa de stejar
e aşezată direct pe sol, fără sprijinul vreunei temelii, de piatră sau cărămidă.
Planimetria nu prezintă aspecte deosebite, fiind vorba de o construcŃie
mononavată (cu lungimea de 14.20 m), compartimentată în cele trei încăperi cu
funcŃie rituală: naos, tindă şi sanctuar. Nava patrulateră (10.30×5.10 m) se încheie
către răsărit, cu absida decroşată, de secŃiune poligonală neregulată, în cinci laturi,
la care se adaugă o a şasea, marcată pe verticală, de peretele iconostasului (cu trei
uşi, în partea de jos şi cu o fereastră arcuită, decupată la nivelul timpanului) care
închide, către vest, forma sanctuarului. La interiorul navei, separarea dintre naos şi
pronaos s-a realizat prin intermediul unui parapet destul de scund, din bârne,
prevăzut cu o deschidere de trecere, plasată între doi stâlpi verticali, în dreapta, faŃă
de axul median.
Accesul în biserică se realizează în prezent prin pronaos, uşa deschizându-
se pe latura sudică a încăperii. Trebuie însă să remarcăm existenŃa şi a unei alte
deschideri, poate cea originală a monumentului, dispusă axial, dar care a fost
dezafectată, în timp, prin astuparea ei cu scânduri.
Ferestrele din naos (una pe peretele nordic şi două, pe cel de miazăzi), din
pronaos (în număr de două) şi cele din absidă (trei – pe laturile de nord, nord-est şi
est), nu mai păstrează nici forma şi nici dimensiunile iniŃiale, fiind lărgite
considerabil (dacă e să le raportăm la dimensiunile obişnuite ale ferestrelor care s-
au păstrat nemodificate în cazul altor biserici de lemn) în cursul celei de-a două
jumătăŃi a secolului al XX-lea.
La Broşteni, pronaosul bisericii e tăvănit, în timp ce naosul a fost acoperit
cu o boltă semicilindrică, dispusă axial, şi având un diametru puŃin mai redus, faŃă
de lăŃimea încăperii, fapt ce o face să apară retrasă, în maniera unui decroş. Patru
arce-dublouri alcătuiesc osatura bolŃii, pe extradosul acesteia, din interior fiind
vizibile doar trei traverse de sprijin. Două dintre aceste bârne care traversează
spaŃiul navei şi anume cele exterioare, formează baza timpanelor de la răsărit şi de
la apus, prin care se închide bolta.
Şi în cazul absidei, poate fi evidenŃiat acelaşi gen de retragere a bolŃii, faŃă
de pereŃii verticali, de la nivelul navei, însă structura este, în cazul acesta, mai
complicată. Volumul ei se compune din jumătatea unui trunchi-de-con, cu baza pe
89
peretele iconostasului încheiat spre est printr-o boltă poliedrică neregulată,
conturată într-un mod oarecum rudimentar, din mai multe panouri curbate – două
de formă triunghiulară, flancând un al treilea, trapezoidal.
Şarpanta alcătuieşte un acoperiş înalt, unic pentru întreaga clădire, în „două
ape”, deasupra navei şi de formă poliedrică (cu nouă feŃe), deasupra absidei.
Streşinile, destul de evazate, au fost tencuite. Acoperită la început cu şindrilă,
biserica a dobândit, se pare pe la 1890, învelitoare de Ńiglă, reparată cel mai recent,
în anul 2004.
Detaşat, aşa cum menŃionam, de biserică, turnul clopotniŃei se află situat la
doar câŃiva metri distanŃă, către sud-vest. Are o structură simplă, paralelipipedică,
un scheletul din bârne, îmbrăcat în jumătatea superioară cu scânduri bătute pe
verticală, susŃinând coiful piramidal al acoperişului, cu învelitoare din Ńiglă.
Se mai cuvine să menŃionăm, în încheierea acestei prezentări, şi faptul
regretabil, petrecut într-unul din deceniile celei de-a doua jumătăŃi a secolului
trecut, când interiorul, împodobit la origine cu picturi murale, a fost acoperit pe
toată suprafaŃa, cu un strat de tencuială, fixat peste suport de stuf. Pe alocuri, în
special în absidă şi în navă, acolo unde varul s-a desprins, se mai pot distinge
fragmente din vechea pictură, ce pare destul de deteriorată, însă nu şi irecuperabilă,
aşa cum se va putea dovedi, de pildă, în zona tavanului din tindă, şi în alte părŃi,
unde scândurile sau bârnele originale au fost înlocuite. Ar mai rămâne să remarcăm
faptul că din ansamblul de icoane, care alcătuiau decorul iconostasului, doar uşile
împărăteşti s-au păstrat, ilustrând scena Bunei Vestiri. Autorul acestei picturi
nesemnate şi nedatate, aflată acum într-o stare de degradare avansată nu e
deocamdată identificat. Nădăjduim că o viitoare restaurare integrală şi de ordin
complex a bisericii va putea furniza încă şi mai multe temeiuri, în sprijinul a ceea
ce pare să se evidenŃieze, cu destulă tărie, observând expresia frustă a formelor
arhitecturale şi luând în considerare concluziile rezultate în urma investigaŃiei
istorice întreprinse şi anume faptul că ne aflăm înaintea uneia dintre cele mai vechi
şi mai autentice biserici de lemn, dacă nu chiar cea mai veche, din câte s-au păstrat
în Ńinutul Sibiului.
90
91
92
Omul sau Taina asemănării. Aspecte de fenomenologie
religioasă şi teologic-creştină a îndumnezeirii umane
Protos. Dr. Nathanael Neacşu
Abstract
At the foundation of created existence certain ontological and theological principles can be identified, which determine and sustain this existence. A human being cannot exist outside these principles. Therefore, any human manifestation will bear the mark of these undeniable ontological norms. All these principles can be reduced to a single truth: deification. This truth accompanies the human being regardless of its religious context, for wherever it is, it tends to perfection. In this study, we have tried to capture in an elementary way the fundamental structures at the base of the spiritual act of human perfection. In this way we strive to understand the process of human deification which can be accomplished in Christianity on the basis of divine Revelation, from the general perspective of theology and phenomenology of religions.
CreaŃia omului implică într-un mod mai presus de cuvânt taina asemănării
acestuia cu Arhetipul său, asemănare care la rigoare reprezintă definiŃia intrinsecă a
lui. Ea este o tendinŃă naturală, o dinamică interioară înscrisă în inima omului prin
care acesta va tinde în veşnicie să se asemene Creatorului său. Taina asemănării
este, aşadar, taina omului ca fiinŃă legată definitiv şi ireversibil de necreat.
Legătura aceasta poate fi privită şi ca religie. Taina asemănării este taina omului
religios prin excelenŃă. Homo religiosus este definiŃia sinonimă a omului, indiferent
de cadrul confesional sau religios în care se află.1 Omul este religios pentru că este
creat după chip, determinat în existenŃa sa de tensiunea ce există între chip şi
asemănare.
Prin urmare pentru a înŃelege realitatea asemănării omului cu Dumnezeu ce
se poate realiza în creştinism, o abordare fenomenologic-religiosă şi teologică a
acesteia este imperativ necesară. Pentru a putea scruta taina îndumnezeirii umane
1 Christos YANNARAS, Abecedar al credinŃei, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1996, p. 13
93
vor trebui identificate principiile teologice ce stau la baza ei, din perspectiva de
ansamblu a teologiei religiilor. Acest demers, aşa cum vom vedea, ne va dezvălui
fundamentele ontologic-genetice înscrise în fiinŃa umană ce tinde spre desăvârşire,
fundamente ce determină şi constituie, atât esenŃa actului spiritual-desăvârşitor în
totalitatea lui, dar şi forma acestui act.
CreaŃia şi fiinŃa umană în speŃă, fie ea înŃeleasă sau nu, rămâne indiferent
de voinŃa şi de cunoaşterea omului, în cadrele şi structurile genetice trasate de
Ziditorul ei. Altfel spus, că vrea sau nu să recunoască, omul este o realitate creată a
cărui existenŃă vine din nefiinŃă, este religios şi spiritual prin definiŃie, şi vieŃuieşte
în perspectiva împlinirii (îndumnezeirii) sale. Religia ca fenomen preponderent
uman va fi înŃeleasă în totalitatea şi unitatea ei2 prin identificarea elementelor de
fond ce o condiŃionează în formele şi expresiile sale.
a. Structuri profunde ale omului şi comuniunea acestuia cu Dumnezeu.
Unirea omului cu Creatorul său se poate realiza pe temeiul unor structuri
ontologice ce se întâlnesc, atât în constituŃia omului, cât şi în întreaga existenŃă
creată. Putem, aşadar, identifica în fiinŃa umană ceea ce Emil Durkheim, Marcel
Mauss, Georges Dumezil şi Mircea Eliade au numit - structuri profunde3. Pe
temeiul acestor realităŃii omul poate fi numit fără echivoc homo religiosus, cea mai
profundă parte din el vizând împlinirea prin unirea religioasă cu Creatorul ei.
Aceste adâncuri ale fiinŃei umane sunt intim legate de geneza acesteia şi
sunt determinate de momentul căderii cosmice a lui Adam. Aşadar, în structura
omului întâlnim, atât elemente ce Ńin de darul şi iubirea creatoare a lui Dumnezeu,
dar şi realităŃi fiinŃiale legate de evenimentul tragic al căderii.
În acest sens, Mircea Eliade remarcă existenŃa unui profund inconştient
colectiv4 al umanităŃii; acest adânc inconştient şi colectiv este determinat de
“arhetipurile” şi formele sufleteşti ale sinelui. Cu alte cuvinte, structurile profunde
existente în fiinŃa umană mijlocesc, pe de o parte unirea cu Dumnezeu, iar pe de
altă parte creează o unitate de fiinŃă între toŃi oamenii indiferent de cadrul religios
2 Nae IONESCU, Filosofia Religiei, Ed. Eminescu, Bucureşti, p. 71 3 M. ELIADE/P. CULIANU, DicŃionar al Religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 16 4 M. ELIADE, Nostalgia originilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 44
94
în care s-ar afla. Cât priveşte efectele căderii, în planul acestor structuri interne, ele
pot fi sesizate prin conştiinŃa tuturor oamenilor a stării de păcat şi prin raportarea
spirituală la ceea ce acelaşi M. Eliade numeşte – „łara fără de păcat.”5
Dintre aceste realităŃi profunde, fără doar şi poate, cea mai de seamă o
reprezintă existenŃa la nivelul conştiinŃei omului a FiinŃei Absolute sau a lui
Dumnezeu. Cum observă acelaşi neobosit umanist Mircea Eliade: „Sacrul este
parte constitutivă a conştiinŃei şi implicit a întregii fiinŃe umane.”6 Astfel, continuă
acesta, viaŃa umană capătă sens prin imitarea unor structuri paradigmatice,7
relevate prin manifestarea FiinŃei Absolute în însăşi conştiinŃa omului.
Faptul ca omul este înrudit cu dumnezeirea prin suflet,8 fiind chip al FiinŃei
divine, face ca acesta să nu poată vieŃui decât în perspectiva unirii sale cu Arhetipul
şi Creatorul său, Care se află atât în adâncul său după energii, dar şi în afara sa
după fiinŃă. Acest adevăr ne asigură înŃelegerea tensiunii creat-necreat ce stă la
baza spiritualităŃii ortodoxe (a actului mistic) şi care constituie în fapt posibilitatea
ei. Faptul că Sacrul se află în fiinŃa umană, dar şi în afara ei, o determină pe aceasta
neîncetat, chiar şi după moarte, să tindă spre unirea cu Absolutul Suprem9.
În aceste condiŃii în orice context religios s-ar afla, omul prin faptul că
poartă în el pe însuşi Creatorul său, va trebui să vieŃuiască spre unirea şi împlinirea
întru El. Acest lucru se poate observa prin faptul că de la cele mai elementare
manifestări ale spiritului până la cele mai complexe şi sistematice toate au ca resort
această realitate a existenŃei Dumnezeirii în fiinŃa umană.
O altă structură profundă ce defineşte fiinŃa umană strâns legată de cea
dintâi este starea de creatură10. Aceasta, cum remarca R. Otto, este un reflex al
Numinosului11, a conştiinŃei de sine şi al sentimentului că FiinŃa Divină se afla în
fiinŃa umană. Este în acelaşi timp sentimentul de dependenŃă12 faŃă de Cel ce i-a
5 IDEM, Aspecte ale Mitului, Ed. Univers, Bucureşti, 1978, p. 55 6 IDEM, Nostalgia originilor …op.cit., p. 6 //Acest adevăr incontestabil îl găsim şi la Lionell CORBETT, FuncŃia religioasă a psihicului, ed. Iri, Bucureşti, 2001,p. 3-4 7 IDEM, Nostalgia originilor …op.cit., p. 6 8 Omul prin suflet este ontologic legat de Dumnezeu, care a suflat asupra lui suflare de viaŃă Fc. 1, 26; sigur că nu înŃelegem această legătură după fiinŃa dumnezeirii, ci după energiile ei. 9 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Spiritualitatea Ortodoxă. Ascetica şi Mistica, EIB, Bucureşti, 1991, p. 13-14 10 Nae IONESCU, Filosofia Religiei…op.cit.,p. 137 11 R. OTTO, Sacrul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 14 12 IBIDEM, p. 15
95
dăruit existenŃa. Starea de creatură, aşadar, defineşte întreaga umanitate fie că vrea
sau nu să recunoască un Dumnezeu, ea este existenŃă nu de la sine, ci vine din
neexistenŃă, din nefiinŃă. Şi acest aspect al fiinŃei umane îl trimite pe om spre FiinŃa
Absolută de acolo de unde îşi are fiinŃarea.
Toate producŃiile religioase au la temelia lor conştiinŃa faptului că omul
este creat. Fie că convin sau nu asupra modului creaŃiei sau asupra Creatorului,
importantă este realitatea de fond peste care nu pot trece, şi anume starea de
creatură. Având ca temei aceste două principii profunde ale fiinŃei umane, prezenŃa
FiinŃei divine în adâncul omului şi conştiinŃa stării de creatură ce îl urmăreşte pe
om oriunde ar fi, avem deja la îndemână cele două realităŃi de bază ce pot definii
vocaŃia şi tendinŃa omului spre desăvârşire. El pe de o parte consimte cu gândul că
este o existenŃă ce provine din ExistenŃa absolută, iar pe de alta că această
ExistenŃă se află în adâncul fiinŃei sale. Aceste adevăruri de netăgăduit îl determină
pe om să caute ca un act firesc, apropierea de Dumnezeu.
Această căutare se realizează, însă, printr-o altă structură ontologică a
fiinŃei umane şi anume dinamica chip-asemănare. Omul are o constituŃie iconică,
este chip al Chipului, adică a lui Hristos13. El prin geneză a primit ca dat
posibilitatea de a fi asemenea cu Dumnezeu după har. Astfel, „chipul” ( „să facem
om după chipul şi asemănarea Noastră” Fc. 1, 26 )- imprimat în constituŃia
omului, îl determină pe acesta să tindă spre asemănarea cu Arhetipul său - Logosul
Divin, Modelul genezei lui. Împlinirea omului se va realiza prin Logosul întrupat -
Iisus Hristos. În Hristos, Omul a fost asumat şi îndumnezeit în chip virtual şi
ontologic prin contactul firii umane cu cea dumnezeiască din Ipostasului Divin al
Logosului, întruparea Acestuia având ca model pe omul îndumnezeit, iar a
îndumnezeirii omului pe Logosul întrupat. Astfel omul şi Dumnezeu, cum
sesizează Sf. Maxim îşi sunt unul altuia modele.14
Prin „chip” omul a primit ca daruri libertatea, raŃionalitatea şi mai mult
decât toate capacitatea de a fi creator întocmai Celui ce l-a zidit. Dar această
capacitate nu se poate activa decât în cazul în care omul se apropie de Arhetipul
său. El creează împreună cu Creatorul său. Fără El acest dar, pentru că nu poate fi
reprimat face din om un generator al răului şi al haosului.
13 P. NELLAS, Omul - animal îndumnezeit, ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 61 14 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, EIB, Bucureşti, 1986, p. 117
96
Prin urmare, omul fie că vrea sau nu să îşi asume această realitate
constitutivă fiinŃei sale, operează şi se manifestă sau spre asemănarea cu
Dumnezeu, sau spre nimic, neant şi întuneric. În orice spaŃiu religios acest element
se face simŃit mai ales prin aceea că toŃi tind spre o transcendere a condiŃiei umane.
În toŃi oamenii, fără deosebire, se află această tensiune chip-asemănare care ia
diferite forme de exprimare.
O altă structură fundamentală a fiinŃei umane este cea a relaŃiei ontologice
om-cosmos. În om se află virtualităŃile şi raŃionalităŃile întregului cosmos, de el
depinde armonia sau deconstrucŃia acestuia. Cosmosul este pentru om o lume
deschisă de virtualităŃi. Prin el, cum observă M. Eliade, omul se afla în legătură cu
zeii şi participă la sfinŃenia lumii15. Astfel, omul ca microcosmos16 realizează în
fiinŃa sa, prin relaŃie cu Dumnezeu, întreaga existenŃă creată. Nu poate să nu
vieŃuiască în relaŃie cu lumea, căci astfel aceasta l-ar elimina. El realizează
comuniunea cu FiinŃa divină prin intermediul cosmosului care O face pe Aceasta
transparentă în manifestările Ei.17
Ultimele două structuri definitorii omului indisolubil legate între ele, sunt
cea a paradisului pierdut18 şi cea a condiŃiei căzute a omului.
În conştiinŃa omului există o vreme în care acesta se afla în relaŃie deplină
cu FiinŃa divină, se afla în harul şi fericirea comuniunii cu El. Prin două importante
lucrări ale sale, “Aspecte ale Mitului” şi “Mitul eternei reîntoarceri”, Mircea Eliade
încearcă să arate că “ab origine” se află sensul relaŃiei cu Sacrul, relaŃie ce a fost
parŃializată de drama căderii adamice. Altfel spus ne vom reface starea căzută prin
vieŃuirea şi întoarcerea la starea cea dintâi..19
Aflându-se în această situaŃie, omul, de-a lungul istoriei îşi caută, pe
temeiul structurilor profunde menŃionate, firea-fiinŃa originară, coruptă prin
evenimentul căderii. Efectul acestei căutări, aflate în afara RevelaŃiei dumnezeieşti,
îl reprezintă mulŃimea de religii de la cele mai primitive şi elementare la cele mai
elaborate şi subtile. Toate acestea vădesc un adânc de înŃelepciune care îl
15 M. ELIADE, Sacrul şi Profanul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 158 16 IBIDEM, p. 159 17 IBIDEM, p. 128 18 IDEM, Imagini şi Simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 22 19 IDEM, Aspecte ale mitului…op.cit., p. 77
97
reprezintă pe om ca chip al lui Dumnezeu, care îşi caută originea şi destinul.20 Tot
omul caută pe Dumnezeul adevărat şi tot omul deviază de la adevăr pentru că nu se
află în relaŃie absolută cu Adevărul. Această nevoinŃă şi tindere a omului spre
Dumnezeu îl ajută pe om în măsura în care acesta răspunde lui Dumnezeu şi
propriei sale căutării.
Aşadar, în constituŃia omului identificăm forme sau structuri interne
esenŃiale ce determină în mod absolut îndumnezeirea acestuia ca fiinŃă creată după
chipul lui Dumnezeu. Ele pot fi sesizate în toate religiile sau expresiile religioase şi
constituie puntea de legătură a întregului neam omenesc. Comuniunea cu
Dumnezeu se realizează numai în condiŃiile acestor structuri de la care umanitatea
nu se poate sustrage.
b. Structuri iconice şi comuniunea cu Dumnezeu
RealităŃile de mai sus, implicite existenŃei umane, determină, însă, alte
structuri pe care le-am numit iconice, dat fiind faptul că trimit la manifestările şi
aspectele formale ale actului îndumnezeirii din creştinism. Dacă structurile
profunde sunt aceleaşi în toate expresiile religioase fiind înscrise în fiinŃa omului,
structurile iconice reprezintă aspectele externe ale actului religios. Ele, deşi au la
bază fundamentele ontologice amintite, sunt subiective implicând foarte mult
factorul uman.
Aşadar, în afara RevelaŃiei dumnezeieşti omul având în adâncul său
chemarea spre desăvârşire şi conştiinŃa unei RealităŃi Supreme spre care va tinde
veşnic, a încercat să se aproprie de misterul divin prin puteri şi reprezentări quasi-
umane. De aici orice încercare a omului de a scruta misterul divin în afara
RevelaŃiei stă sub semnul unei iconizări a actului spiritual creştin ce ne conduce
spre desăvârşire.
Structurile iconice arată în opinia noastră faptul că omul într-un mod
nedeplin, a putut şi poate intra în comuniune cu Dumnezeu. Pe de altă parte, aceste
manifestări sunt efectul structurilor profunde de care am vorbit; în condiŃiile
menŃionate omul a trebuit să între în legătură cu Creatorul său şi să se exprime într-
20 Rafael NOICA, Postul şi iertarea ca vocaŃie şi destin în Ortodoxie - despre căutarea omului, http://rafailnoica.wordpress.com
98
un mod anume în această relaŃie. Cum remarca R. Otto comuniunea cu Numenul
este o structură şi o notă generală şi fundamentală fiinŃei umane.21
Pentru că este creatură, fiinŃa umană a trebuit să se raporteze şi să între în
comuniune cu Dumnezeu fie prin acte şi gesturi liturgice, fie prin rugăciuni, sau,
ceva mai complex, prin săvârşirea de rituri (taine) ce mijlocesc participarea la
Izvorul VieŃii. Aşadar, omul nu poate realiza comuniunea cu FiinŃa divină decât pe
temeiul acestor gesturi religioase de natură liturgică, ascetică sau mistică. Aceste
realităŃi ca formă sunt întâlnite şi în procesul desăvârşitor al nevoitorului creştin. El
va putea participa la misterul dumnezeiesc numai prin acte de natură liturgică,
ascetică ori mistică. DiferenŃa este dată de conŃinut. Prin actele religioase amintite
omul încearcă să se apropie de Dumnezeu pe temeiul unor reprezentări şi simboluri
quasi-umane. Pe de altă parte, creştinul nevoitor se apropie de FiinŃa divină prin
acte al căror conŃinut este teandric, divino-uman. În creştinism toate actele şi
tainele ce mijlocesc relaŃia cu Dumnezeu sunt susŃinute şi întemeiate de însuşi
Hristos Dumnezeu-Omul.22 Prin urmare, expresia cultică sau liturgică este o
necesitate a firii umane, dar nu produs al acesteia, ci al Celui ce toate le-a făcut
pentru mântuirea noastră.
În consecinŃă, structurile iconice reprezintă constante şi principii insolubile
ale actului religios. Omul nu poate realiza apropierea sa de FiinŃa divină decât prin
acte şi manifestări ce sunt condiŃionate de structurile profunde prezentate mai sus.
Cu alte cuvinte, principiile fiinŃiale înscrie în inima omului cer ca relaŃia cu
Dumnezeu să se realizeze într-un anumit fel. Iar acest fel este definit de acte şi
manifestări cu valoare şi însemnătate simbolică, liturgică, ascetică, ori mistică.
Privind fenomenologic aceste manifestări putem constata, în pofida conŃinutului lor
eterogen, că omul în acord cu realităŃile ontologice care îl definesc (starea de
creatură, dinamica chip-asemănare etc.) se manifestă şi trăieşte relaŃia sa cu
Realitatea Supremă. Ca atare, omul nu este numai o fiinŃă ce se implică în
dobândirea desăvârşirii ei pe temeiul vocaŃie sale, ci realizează acest fapt într-un
mod strict cerut de condiŃiile ontologice care îl determină.
21 R. OTTO, op.cit., p. 126 22 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, EIB, Bucureşti, 1996, p. 16-19
99
Pentru a realiza acest deziderat, omul este făcut părtaş de-a lungul istoriei,
indiferent că şi-a asumat sau nu RevelaŃia divină, unor structuri teologice ce
cuprind întreaga creaŃie.
c. Structuri ontologic-teologice şi existenŃa creată
Cele mai importante realităŃi care stau la baza înfăptuirii comuniunii
(unirii) om - Dumnezeu sunt cele dumnezeieşti-teologice. Acestea sunt atât
descoperiri şi revelaŃii, cât şi structuri ontologice dumnezeieşti care susŃin întreaga
existenŃa creată. Ele sunt evidenŃe dumnezeieşti ce determină şi definesc realitatea
creată, evidenŃe ce influenŃează mersul în istorie al întregii umanităŃi.
Omul, în general, indiferent de apartenenŃa religioasă, nu a căutat în mod
haotic pe Dumnezeu, ci acesta s-a sprijinit pe o oarecare descoperire a Sa sau cel
puŃin această căutare s-a desfăşurat într-un cadru delimitat de însăşi firea omului şi
a lumii în care i s-a dat să fiinŃeze. Precum ne încredinŃează Atanasios
Yannoulatos, teolog al religiilor, nici un popor în nici o epocă nu a rămas în afara
razei RevelaŃiei, toŃi oamenii au beneficiat de un har general şi de o revelaŃie
generală.23
Cât priveşte structurile ontologice şi teologice ce susŃin existenŃa, acestea
nu pot fi decât: Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt sau Sfânta Treime. Toată
ordinea creată stă sub semnul Sfintei Treimi. Structura cea mai intimă a creaŃiei şi a
omului este determinată de modelul treimic. Chiar şi orice producŃie umană de
orice natură are la temelia ei modelul treimic. Omul nu poate vieŃui în afara acestui
adevăr, fie că vrea sau nu să recunoască. Treimea este o pecete ontologică adânc
înscrisă în fiinŃa omului de la care acesta nu poate face rabat.
Derivat din acest principiu treimic este şi adevărul căruia întreaga fiinŃă
creată este plăsmuită de “Un Dumnezeu şi Tată al tuturor care este peste toate şi
prin toate şi întru toŃi”24. Realitatea unui singur Dumnezeu şi Tată este cerută de
conştiinŃa oricărui om indiferent de cadrul religios în care se află. Peste toată
realitatea creată străluceşte lumina universală a Slavei lui Dumnezeu, care prin
23 Atanasios YANNOULATOS, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2003, p. 162 24 Ef. 4, 6
100
aceasta poartă de grijă întregii firi omeneşti.25Astfel, putem vedea experienŃele
religioase ale umanităŃii ca pe un dar adânc al omului consumat în căutarea
RealităŃii Supreme căreia îi aparŃine. De asemenea ele pot fi privite ca pe o
absorbŃie şi asimilare a razelor luminii şi strălucirii, iradierii Slavei dumnezeieşti.26
O altă realitate teologică sub semnul căreia stă întreaga existenŃă, este cea a
întrupării Logosului divin. Din iubire, Dumnezeu asumă firea umană prin
întruparea Cuvântului realizând astfel unirea deplină între creat şi necreat. Din
momentul Întrupării toată fiinŃa creată este asumată în ipostasul Logosului şi este
îndumnezeită în chip (virtual) obiectiv. Astfel, cum remarcă părintele D. Stăniloae,
Hristos se face străveziu şi vădit în umanitatea Sa şi pune o notă de apropiere
maximă în calitatea Sa de Dumnezeu în raport cu noi.27 De aici, rezultă ca omul
după întruparea Fiului lui Dumnezeu şi îndumnezeirea sa obiectivă, este chemat să
se desăvârşească după modelul desăvârşirii umanităŃii în Hristos.28
Aşadar, există o diferenŃă axială între umanitatea dinaintea Întrupării
Logosului divin şi cea de după Întrupare. Prin întrupare şi prin lucrarea iconomică
a lui Hristos, creaŃia şi întreaga umanitate au fost aduse la/în Dumnezeu. Dacă
înainte vorbeam de principiul “raŃiunilor seminale “ ce susŃineau prin Logos, ca
Izvor al lor, lumea şi întreaga existenŃă, după întrupare locuirea plinătăŃii
dumnezeieşti în trupul lui Hristos şi prin trup29 în întreaga umanitate şi existenŃă,
este cea care o defineşte pe aceasta.
În orice condiŃie religioasă s-ar afla omul, se face părtaş de darurile
universale ale întrupării lui Hristos. El se va bucura de calitatea virtuală de a fi
mădular al Trupului tainic a lui Hristos, al Bisericii30 chiar dacă acesta nu cunoaşte
această realitate sau nu poate să răspundă la această demnitate. Pe de altă parte,
participă la darurile Sf. Euharistii şi la Slava Celui Ce este Viu peste tot
pământul.31 Sfintele Taine în general, şi Sfânta Euharistie în special, au o
25 Atanasios YANNOULATOS, op. cit., p. 168 26 IBIDEM, p. 172 27 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Iisus Hristos şi Restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1996, p. 79 28 P.S. IRINEU SLĂTINEANUL, Iisus Hristos sau Logosul înomenit, Ed. România Creştină, Bucureşti, p. 6 29 D. STĂNILOAE, Teologia Dogmatica…op. cit., vol. II, p. 22-24 30 I Cor. 12, 26-27 31 În privinŃa Tainei Bisericii trebuie să facem precizarea că în accepŃiunea ei strictă aceasta se formează din toŃi cei botezaŃi, mirunşi cu Sf. Mir şi împărtăşiŃi – adică cei care au deplinătatea harică
101
dimensiune cosmică trimiŃând peste întreaga existenŃă razele dumnezeirii. Omul
chiar dacă ar refuza să recunoască aceste evidenŃe, în căutarea sa singuratică este
ajutat de darurile tainei euharistice ce are efecte şi consecinŃe cosmice.
Şi pentru că am vorbit de harul ce defineşte şi prin care se realizează
Biserica, iată-ne ajunşi astfel la cea de-a treia structură ontologică a creaŃiei care
este Duhul Sfânt. Harul Duhului Sfânt este prezent în creaŃie de la începutul
acesteia şi va fi până la sfârşitul veacurilor. El este Cel ce se purta deasupra
haosului până ce acesta a fost ordonat în “cosmos”32, este Cel ce Ńine în viaŃă
întreaga făptură şi Cel prin care se realizează decisiv taina iconomică din veac a
întrupării Logosului. Mai mult decât atât, Duhul Sfânt este Acela prin care ia
naştere şi se configurează Biserica la Cinzecime, iar după acest moment, Cel ce
descoperă şi face manifestă Slava lui Dumnezeu în mod dinamic.33
Acestea sunt numai câteva aspecte ale pnevmatologiei ortodoxe care
deschid înŃelegerea întregului fenomen religios. Fiecare persoană în parte trăieşte
în această condiŃie universală pe care nu o poate renega, cea a Duhului Sfânt “care
pretutindeni este şi pe toate le plineşte”. Dacă se sustrage de la această realitate
evidentă, o face în detrimentul neîmplinirii şi chiar al dezumanizării sale. Că omul
nu poate înŃelege şi nu poate explica darurile care i se dau necondiŃionat, aceasta
este numai o treaptă din condiŃia existenŃei, dar când vrea să se dezică de la cadrul
în care a fost pus să vieŃuiască - aceasta este activarea libertăŃii sale în sens negativ
ce-l duce spre neant şi moarte spirituală.
Orice suflet curat ce caută sincer pe Dumnezeul cel Viu, că ştie sau nu cum
să-L caute, se bucură de darurile Bisericii universale ca Trup mistic, de harul
Duhului Sfânt şi de iubirea Tatălui ce străluceşte prin slava Sa în inimile tuturor
oamenilor.
sacramentală prin participare şi mărturisire necondiŃionată a credinŃei. În sensul ei general la fel de întemeiat teologic, Biserica este întreaga creaŃie şi fiecare om în parte este mădular al Trupului lui Hristos. Dar pentru că numai Dumnezeu ştie dacă el este activ sau nu ca mădular al Trupului tot El stabileşte limitele Bisericii. Acest al doilea punct de vedere nu îl desfiinŃează pe cel dintâi, ci îl completează ambele fiind aspecte vii şi valabile ale Tainei lui Hristos Celui Viu – Biserica. În contextul nostru numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte în ce măsură omul este sau nu fiu a Bisericii; cu toate că acesta vrea sau nu să participe şi să înmulŃească darurile date lui, el nu poate să nu primească şi nu poate să nu se împărtăşească de harul Bisericii universale ce se dă gratuit şi indiferent că vrea sau nu să-l accepte. 32 A. YANOULATOS, op. cit., p. 178 33 IBIDEM, p. 179
102
Concluzii
Ca urmare a celor evidenŃiate mai sus reŃinem faptul că fiinŃa umană este
strâns legată de principii ontologice, iconice şi teologice ce îi determină întreaga
existenŃă. Fiecare fiinŃă umană ce a vieŃuit pe pământ a vieŃuit sub semnul acestor
realităŃi care o conduc în mod quasi-obligatoriu spre desăvârşire. În fapt, principiul
ontologic şi teologic de netăgăduit ce marchează întreaga fiinŃare a omului este
îndumnezeirea. Totul se concentrează şi se poate înŃelege prin taina asemănării.
Omul trăieşte în această încordare ce îl va conduce veşnic spre FiinŃa Absolută,
spre comuniunea deplină cu Aceasta.
103
ÎnfiinŃarea Academiei de muzică bisericească de la Bucureşti
Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion
Résumé
L'Académie de Musique Religieuse de Bucarest. La musique religieuse du XXème
siècle, dans L’Église Orthodoxe Roumaine se confrontait avec plusieurs difficultés: le
manque des chanteurs bien préparés, le manque de ressources pour les payer, les écoles de
spécialité bien sporadiques etc. Le Patriarche Miron Cristea, conscient de tous ces besoins
de son Eglise a décidé de fonder en 1927 à Bucarest une Académie de musique religieuse.
Apres beaucoup de chagrins pour trouver les ressources nécessaires, a peine le 5 mars 1928
a été le jour d’inauguration. Le professeur Ion Popescu-Pasărea a été le partenaire du
Patriarche dans cette démarche. Elle a fonctionné jusqu'au 1948 et son but de préparer des
bons professeurs qui a leur tour devraient enseigner des bons chanteurs a été honorablement
accompli.
A. Preocupări pentru învăŃământul muzical bisericesc; aspecte generale
ÎnvăŃământul muzical bisericesc este o sintagmă ce defineşte un proces
instructiv educativ care se desfăşoară într-un anumit fel şi pe un anumit teritoriu,
după reguli stricte, la capătul căruia se urmăreşte ”crearea unor deprinderi generale
sau speciale în practicarea muzicii bisericeşti”1. Formarea deprinderilor generale se
face prin predarea muzicii bisericeşti în şcoli având ca scop formarea culturii
religioase, iar deprinderile speciale se dobândesc prin predarea muzicii în şcoli
vocaŃionale, „de arte şi meseri”2 ca un „studiu serios”3, la capătul căruia se
dobândesc tehnici şi cunoştinŃe muzicale temeinice.
1 Alexie Buzera, art. Contribuții la istoricul muzicii bisericești și laice din Craiova, în “Mitropolia Olteniei”, an XXIV, 1972, nr. 7-8, pag. 537. 2 Patriarhia Română, Statutul pentru organizarea şi funcŃionarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 115 paragraf 1 litera a), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, pag. 75.
104
Toate iniŃiativele de creare a unei şcoli româneşti dovedesc preocuparea
pentru înscrierea în program a muzicii bisericeşti „ca o parte organică,
indispensabilă”4. Nu numai şcolile mănăstireşti şi bisericeşti, ci şi celelelte insituŃii
de învăŃământ public prevăd ”muzica bisericească printre obiectele de studiu, lucru
susŃinut documentar încă din veacul al XVI-lea”5.
Este o mare diferenŃă între a practica muzica pentru melodicitatea ei, ca şi
mijloc de relaxare, şi a cânta după anumite reguli tipiconale, stilizat şi armonic. În
virtutea acestui fapt, a fost introdus şi pe teritoriul Ńării noastre acest concept de
învăŃământ muzical bisericesc, care se referea la o serie de şcoli, organizate mai
întâi pe lângă mânăstiri6, şi apoi independent, unde se predau elevilor noŃiunile
fundamentale ale unei cântări adecvate. De altfel, în jurul secolului al XV-lea se
apreciază de către istorici că ar fi existat „prima şcoală muzicală bisericească
românească de tip bizantin”7 pe lângă mânăstirea Putna8. Motivul pentru care
promotoarele acestui tip de învăŃământ au fost mânăstirile, adevărate „centre de
cultură muzicală”9, în care „spiritualitatea românească s-a dezvoltat plenar”10, este
acela că „activitatea cărturărească din mânăstiri şi biserici cuprindea pe lângă scris,
citit, şi cântarea”11.
3 George Dima, Ce să facem în prima linie pentru îmbunătășirea stărei musicale a poporului nostru, în: Dr. Remus Roșca, XIV Programă a institutului pedagogic teologic al arhidiecezei ortodocse române din Transilvania în Sibiu pe anul școlar 1897-1898, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1898, pag. 14. 4 George Breazul, Muzica românească de azi, Cap. Educația și instrucția, apărută sub îngrijirea lui Petre Nițulescu, București, 1939, pag. 461. 5 Ibidem, pag. 462. 6 Nicu Moldoveanu, Pr. Prof. Dr., Învățământul muzical bisericesc la români, până la organizarea seminariilor teologice (1836), partea I, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea București, 2000, pag. 328. 7 Petre Brâncuși, Istoria muzicii românești, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, București, 1969, pag. 59. 8 A se vedea: Mircea Păcurariu, Pr. Prof., Istoria învățământului teologic în Biserica Ortodoxă Română, în BOR, an XCIX, nr. 9-10, pag. 979-1018, București, 1981, pag. 949; 9 George Breazul, Pagini din istoria muzicii românești, vol. I, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, București, 1970, pag.38. 10 Titus Moisescu, Muzica bizantină în spațiul cultural românesc, Editura Muzicală, București, 1996, pag. 11. 11 Petre Brâncuși, op.cit, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, București, 1969, pag. 59.
105
Începând cu secolul al XVI-lea, predarea muzicii nu se mai putea
desfăşura „empiric, după auz”12, ci contextul istoric-religios impunea o
introducere a unui învăŃământ sistematic, elevul fiind obligat să pătrundă
notele, intervalele şi formulele de muzică bizantină.
Pentru „începuturile învăŃământului românesc, preoŃii şi dascălii satelor au
jucat un rol precumpănitor”13 şi aşa şcolile au apărut pe lângă Biserică, deoarece
„Biserica şi preoŃimea”14 au considerat „ problema culturii şi a şcolii, precum şi pe
toŃi factorii de cultură într-un chip superior”15. Școlile cu specific vocaŃional, de
arte sau de meserii, îşi au obârşia în necesitatea de a avea oameni special pregătiŃi
într-un anumit domeniu, apŃi să dezvolte o anumită performanŃă şi care să cunoască
tainele meseriei îmbrăŃişate, cât mai îndeaproape posibil. Este şi cazul şcolilor de
cântăreŃi bisericeşti, la care vom face referire pe parcursul acestei teze.
Grija constantă a unor mitropoliŃi şi chiar domnitori pentru cântarea
bisericească a condus la „înfiinŃarea unor şcoli de muzică clericală, a căror
finalitate era exclusiv pragmatică: de a forma cântăreŃi instruiŃi în cântarea cultică,
capabili să satisfacă cerinŃele de acest gen ale bisericilor”16.
Este cunoscut şi faptul că în vechime nu existau cântăreŃi bisericeşti
în înŃelesul de azi. ”Toată lumea din biserici cânta la Liturghie”17. CântăreŃii
au apărut ca reprezentanŃi ai credincioşilor din biserică, atunci când,
datorită dezvoltării cultului, a început să se simtă mai adânc nevoia
disciplinării şi a organizării cântării religioase în cultul creştin. Ei erau
meniŃi nu să-i înlocuiască pe credincioşi în executarea cântării rituale, ci să-i
ajute, să-i reprezinte, să-i instruiască şi să-i conducă, în calitatea lor de
„profesionişti” şi responsabili ai cântării bisericeşti, ”cântând Domnului şi
12 Mihai Brie, Pr. Lect. Univ., Muzica bisericească la români până la sfârșitul sec. Al XVIII-lea. Preliminarii, în ”Orizonturi teologice”, an V, nr. 2, Oradea, 2004, pag. 89. 13 Aurel Dumitrescu-Jippa, și Nicolae Nistor, Sibiul și ținutul în lumina istoriei, vol.I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, pag. 205. 14 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu,1925, Sibiu, ŞedinŃa IV din 28 aprilie 1925, art. 75, pag. 42 15 Ibidem. 16 Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești, vol. II, Editura Muzicală a Uniunii compozitorilor din România, București, 1974, pag. 61. 17 Ene Braniște, Pr. Prof., și Ecaterina Branişte, Prof., DicŃionar de cunoştinŃe religioase, Editura Andreiana, Sibiu, 2010, pag. 91.
106
dând răspunsurile la strană împreună cu credincioşii, iar nu în locul lor”18.
În Biserica de Răsărit, ei au încetat, de altfel de timpuriu, de a mai face parte
din rândul clericilor (inferiori), rămânând în rândul laicilor.
Mai târziu, în evoluŃia cântării bisericeşti se consemnează o oarecare
schimbare a rolului cântăreŃului de strană. Introducerea în cult a troparelor, a
condacelor, a canoanelor, adică a poeziei imnografice cum sunt denumite
generic aceste cântări, şi stilizarea acestora a produs de fapt o ruptură între
strană şi restul credincioşilor din biserică. Cele 8 glasuri19 sau Octoihul20,
după care s-au grupat cântările, erau greu de învăŃat pentru credinciosul de
rând, deoarece tehnica mai pretenŃioasă a cântării sistematizate nu era
accesibilă tuturor. Astfel, era nevoie de oameni care să se dedice studiului
acestor cântări, iar acest lucru trebuia să se întâmple într-un mediu
organizat.
Deschizătoare de noi perspective şi doritoare de a sălta poporul spre
cele mai înalte trăiri morale şi intelectuale, Biserica şi-a asumat acest rol
educativ şi în acest sens s-au înfiinŃat primele şcoli confesionale, unde
învăŃarea tipicului şi a cântării erau obligatorii. Toate iniŃiativele de „şcoală
românească dovedesc înscrierea în program a muzicii bisericeşti”21, ea fiind
considerată ca o „parte organică, indispensabilă”22 a cultului ortodox.
Iar şcolile de muzică sau de psaltichie de pe lângă mănăstiri îşi
propuneau să împărtăşească cursanŃilor tehnicile muzicale bizantine,
necesitatea existenŃei lor fiind legată de nevoia de a avea în serviciul
18 Ibidem; CântăreŃul, cantorul sau psaltul este cel care va prelua atribuŃiile anagnostului. Introducerea cântării antifonice atrage după ea şi apariŃia acestei noi categorii bisericești, deoarece doar cei instruiŃi puteau să ducă această cântare pe opt glasuri, ea fiind una mai aparte. 19 A se vedea, pentru edificare în privința notației celor opt glasuri, adunarea Pr. Prof Vasile Stanciu, Cele opt glasuri bisericeşti, Editura Arhiepiscopiei Alba-Iulia, Alba-Iulia, 1997. 20 Cf. lui Dumitru Bughici, în Dicționar de forme și genuri muzicale, Editura. Muzicală, București, 1978, octoih înseamnă cântarea pe opt tonuri sau glasuri. Primul octoih a fost conceput în sec. VI de Sever de Antiohia și desăvârșit în sec. VIII de Sf. Ioan Damaschin. 21 George Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1941, pag. 571-572. 22Ibidem.
107
religios oameni instruiŃi, care să execute aceste cântări liturgice cu
profesionalism şi dăruire.
B. Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan–Cuza şi cântarea bisericească
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea muzica
bisericească din vechea Românie intră într-o etapă critică acutizată de
reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan–Cuza23. Din anul 1863,
domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi guvernul său au încercat să
reglementeze şi unele aspecte din biserică. Prin legile date se crează însă o
destabilizare în biserică.
Cauzele acestei destabilizări sunt multiple: odată cu secularizarea
averilor mănăstireşti, şcolile de cântăreŃi de pe lângă mitropolii şi episcopii
au fost desfiinŃate, muzica bisericească rămânând a se preda numai în
seminarii candidaŃilor la preoŃie, care însă, devenind preoŃi, nu mai puteau
cânta la strană; cântăreŃii, care erau consideraŃi oameni distinşi şi erau plătiŃi
ca nişte adevăraŃi artişti, de acum nu-şi mai puteau asigura traiul, astfel că
trebuiau să-şi câştige existenŃa din alte domenii24. Din această ultimă cauză
numărul cântăreŃilor a scăzut considerabil.
Mai mult decât atât, cântăreŃii bisericeşti nu erau remuneraŃi corespunzător
şi la toate acestea se adaugă şi faptul că în mai toate clasele culte, ”s-a deşteptat
gustul muzicii armonice, care se obişnuieşte în toate Ńările civilizate ale Europei”25.
DorinŃa lui Cuza era să scoată toate elementele de influenŃă
grecească din Ńară, ceea ce atrăgea după sine, implicit, şi o diminuare a
importanŃei cântării psaltice. Se dădea o adevărată luptă între muzica
psaltică şi cea corală. Toată această situaŃie impunea o reglementare. Astfel,
în ceea ce priveşte muzica bisericească, prin Decretul Domnesc nr.101, al
23 V. Giuleanu, Melodica bizantină, Editura Muzicală, București, 1981, pag. 45. 24 Ibidem, pag. 45-57. 25 Ioan Boştenaru, Diac.Doct., ContribuŃia episcopului Melchisedec Ştefănescu în domeniul cântării bisericeşti, în rev.”Biserica Ortodoxă Română”, pag. 190-198, an. XCI, (1973), nr.1-2, pag.193.
108
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 18 ianuarie 186526 şi Ordinul
Ministerului InstrucŃiunii Publice din 22 ianuarie 1865, se introducea în
Biserică muzica corală armonică, de tip occidental, în locul muzicii psaltice
existente până atunci 27.
Aşadar, începând cu anul 1865 a început a se întrebuinŃa în Biserica
Ortodoxă Română două feluri de cântare bisericească: una folosind neumele
bizantine, cântarea monodică şi una armonică ce folosea notaŃia occidentală,
guidonică.
Vedem că în ciuda faptului că reformele lui Cuza întrevedeau
progresul, de fapt la capitolul muzicii bisericeşti ele au avut un efect invers,
pentru că s-a optat pentru introducerea muzicii corale în biserică.
În acest context, „alte legi şi decrete ale lui Alexandru Ioan Cuza
favorizau sau chiar impuneau instituŃiile muzicale de tip occidental, ori
introduceau în instituŃiile deja existente schimbări în sensul instituŃiilor
muzicale apusene”28. Unele din aceste legi afectau domeniul muzicii
bisericeşti, deoarece muzica bisericească autohtonă era ruptă de muzica şi
cântarea bizantină cu care avea legături de secole.
După abdicarea lui Cuza, o parte dintre muzicienii şi muzicologii români s-
au zbătut să reabiliteze vechiul sistem de cântare.
C. Starea cântării bisericeşti, o preocupare a Patriarhului Miron Cristea
Alte schimbări s-au produs la nivelul Ńării după Marea Unire, iar Biserica
Ortodoxă Română conformându-se noii situaŃii politice trebuia să se reorganizeze
după modelul unităŃii statale. Această ”unificare se impunea datorită faptului că
modul de organizare şi de conducere bisericească în diferitele provincii istorice ale
Ńării era cu totul diferit”29.
26 Vasile Grăjdian,Pr. Prof. Dr., Cântarea ca teologie, Editura Universității ”Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pag.55-56. 27 Ioan Boştenaru, Diac. Doct., art. cit., p.193. 28 Vasile Grăjdian, Pr. Prof. Dr., op. cit., pag. 50. 29 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. Andreiana, 2007, pag. 405.
109
Astfel, la 4 febr. 1925 s-a luat decizia, de către Sfântul Sinod, de a înfiinŃa
o Patriarhie ortodoxă română, iar primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a
fost numit Miron Cristea, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub
oblăduirea sa s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a
organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare şi
funcŃionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925.
În ziua instalării ca patriarh, Înalt Prea SfinŃia Sa Miron Cristea i-a înaintat
Ministrului Cultelor, Alexandru Lepădatu, un proiect de lege alcătuit din patru mari
subpuncte, ce reprezentau, în viziunea Sa, şi ”dezideratele întregii ortodoxii din
România-Mare”30, pe care le propunea spre înfăptuire imediată. La subpunctul trei
se specificau următoarele:
”pe lângă patriarhia românească să se înfiinŃeze o Academie de muzică
bisericească orientală (n.n. muzica bizantină), în care să se poată studia şi cultiva
acest gen de muzică”31.
Urmând o perioadă de reabilitare a întregii societăŃi şi de reorientare a
poporului, Biserica trebuia să se alinieze noilor cerinŃe şi era astfel nevoită să se
ridice la standardele noi de viaŃă şi să răspundă provocărilor aduse de această nouă
reorganizare. Una dintre marile preocupări ale noului Patriarh a fost, după cum se
observă, starea muzicii bisericeşti.
În 1926, participând la Congresul al VIII-lea al cântăreŃilor bisericeşti din
România, ce s-a desfăşurat la Bucureşti, Patriarhul Miron Cristea a Ńinut o
cuvântare în care arăta importanŃa muzicii bisericeşti în dinamizarea cultului divin.
Astfel, la şedinŃa din 3 septembrie 1926, Înalt Prea SfinŃia Sa spunea:
”ca fiu de Ńăran, de unde mă trag, ştiu că românul întotdeauna la necazuri şi nevoi
caută să fie vesel. La necazuri, cântă doina cea de jale şi aşteaptă zilele frumoase.
Sub toate raporturile sufleteşti se pune mare preŃ pe cântarea bisericească. Deci,
cântăreŃul bisericesc e cel dintâi chemat, care să execute această cântare, singura
care să apropie pe credincioşi de Dumnezeu. Biserica ortodoxă românească se
sprijineşte foarte mult pe forŃa cântării şi oricâtă împodobire i se vor aducea ea este
30 (Redacția), Înființarea patriarhatului român, în ”Cultura”, an XIV, nr. 1-2,București, 1925, pag. 3. 31 Ibidem.
110
moartă fără muzică. E neapărată trebuinŃă ca statul să se îngrijească cât mai mult de
cântăreŃii bisericeşti şi de şcoalele pregătiroare”32.
Acesta este momentul în care se anunŃă că ”în curând va lua fiinŃă şi
Academia de muzică bisericească orientală, singura care va putea pregăti în viitor,
desăvârşiŃi profesori şi cântăreŃi bisericeşti”33, asigurând o renaştere a ”artei sale
religioase”34.
Un an mai târziu, Patriarhul Miron Cristea a decis ca începând cu anul
1927 să se înfiinŃeze la Bucureşti Academia de muzică bisericească, proiect pe care
îl avea în minte încă de la venirea sa la cârma Bisericii Ortodoxe Române.
D. Academia de muzică religioasă de la Bucureşti
De peste 20 de ani se discuta în rândurile clericilor această posibilitate de a
avea o instituŃie care să garanteze ”progresul cântului nostru bisericesc”35. Amânată
de multe ori, fie din motive bugetare, fie din cauza opoziŃiei ”moderniştilor
muzicanŃi”36, care ”se complăceau a combate vechea cântare bisericească”37,
inaugurarea academiei nu mai trebuia întârziată, cu atât mai mult cu cât se observa
o decădere ”îngrijorătoare a cântării în Biserică”38.
Odată cu venirea Patriarhului în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, dar şi
prin votarea legii de reorganizare bisericească dorinŃa de a avea o astfel de
instituŃie, în învăŃământul muzical bisericeasc, ”a prins consistenŃă”39. Viziunea
Patriarhului Miron Cristea despre Academie era aceea că ea trebuia să devină
”sanctuarul, laboratorul care topind la olaltă toate directivele de cântare
bisericească din provinciile alipite ca şi din Vechiul Regat şi înfrăŃindu-le cu geniul
32 Gh. D. Olaru, Desbaterile Congresului al VIII-lea al cântăreților bisericești din România, ținut la București în zilele de 2 și 3 septembrie 1926, în ”Cultura”, an XV, nr. 8-9, București, 1926, pag. 11. 33 Ibidem, pag. 11-12. 34 Senex, Academia de muzică religioasă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 5, din 1 martie 1928, București, pag. 1. 35(Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1928, pag. 3; 36 Ibidem. 37 Ibidem. 38 Victor Frangulea, Pr. Dr., Profesorul protopsalt Ion Popescu-Pasărea, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pag.243. 39 (Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1928, pag. 3.
111
muzical al românului să se poată creea un stil de muizcă bisericească română,
uniform pentru toŃi românii”40. Un ”punct de onoare”41 în activitatea sa de
conducător al Bisericii, înfiinŃarea Academiei i-a adus Patriarhului recunoaştiinŃa
întregului cler.
Deşi iniŃial, anul deschiderii fusese prevăzut pentru 1927, din motivele
invocate deschiderea Academiei se amână încă o dată, iar acest an rămâne doar o
perioadă de noi tergiversări şi controverse legate de inaugurarea propriu zisă a
instituŃiei.
Întrunită în seara de 25 ianuarie 1928, la sediul Mitropoliei (n.n
Bucureştilor), o ”comisiune”42 alcătuită din profesorii I. Chirescu, G. Breazu, Pr.
Dr. N. Popescu, Pr. I. Petrescu, Pr. Prof. I. Popescu-Pasărea şi Vicarul Tit Simedrea
a discutat ”preliminariile înfiinŃării acestei Academii”43. DiscuŃiile s-au purtat,
conform revistei Cultura44, în jurul stabilirii formei de predare a cântărilor
bisericeşti. ParticipanŃii la întrunire oscilau între transcrierea cântărilor bisericeşti şi
predarea lor numai sub această formă sau păstrarea scrierii psaltice. GraŃie
intervenŃiei lui Ion Popescu-Pasărea şi a lui George Breazul, s-a optat pentru
păstrarea scrierii psaltice şi predarea cântărilor în acest fel.
Câteva zile mai târziu, la 3 februarie 1928, comisia s-a reunit la Palatul
Mitropolitan, unde i-au comunicat Patriarhului Miron Cristea hotărârile luate în
ceea ce priveşte predarea muzicii bisericeşti, iar Înalt Prea SfinŃia Sa a hotărât ”în
mod definitiv ca Academia să înceapă a funcŃiona chiar la 1 martie 1928”45. Tot
40 Ibidem. 41 Ibidem. 42 Ibidem, pag. 4. 43 Ibidem, pag. 4. 44 Cf. Enciclopediei ortodoxiei românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010, pag. 233. Cultura este o revistă literar-muzicală, fiind organul de propagandă al Asociației Generale a Cântăreților Bisericești din România cu apariție lunară. A apărut în București, în perioada 1911-decembrie 1915, fiind reluată în ianuarie 1918. O nouă serie (a II-a) a acestei publicații a fost inițiată în august 1919, aceasta continuându-și apariția lunară până în 1944. Fondatorul revistei a fost Ion Popescu-Pasărea, iar în decursul timpului numeroși redactori corepondenți din țară s-au alăturat publicației furnizând informații prețioase despre starea cântării și implicit a cântăreților din toată România. Se regăsesc în paginile revistei numeroase articole semnate de mari personalități ale teologiei și muzicii bisericești, precum: Ioan Chirescu, George Breazu, Ștefan Berechet, Mihai Bulacu, Teodor M. Popescu, Ioan N. Dobre (Nichifor Crainic), Mihail Rădulescu, V. Dumitrescu etc. 45(Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1928, pag. 4.
112
acum s-a fixat: programul de studii, profesorii, condiŃiile de admitere şi toate
aspectele organizatorice aferente deschiderii cursurilor la data prevăzută.
RedacŃiei revistei ”Cultura” i s-a cerut să publice în paginile sale
înştiinŃarea privitoare la înfiinŃarea şi începerea cursurilor Academiei de muzică
bisericească de pe lângă Mitropolia Ungro-Vlahiei şi Arhiepiscopia Bucureştilor.
Întrucât conŃine date importante despre organizarea noii instituŃii, despre planul de
învăŃământ şi profesorii ce urmau să predea la Academie se cade să redăm
conŃinutul acestei înştiinŃări. Aici, se prevedeau următoarele:
”ÎnştiinŃare
Pentru a forma pe viitorii profesori de muzică bisericească de la
Seminariile clericale şi şcolile de cântăreŃi, pe cântăreŃii bisericeşti, dirijorii de
coruri şi protopsalŃii bisericilor catedrale, s-a hotărât să se înfiinŃeze, pe lângă
Arhiepiscopia Bucureştilor, o Academie de muzică bisericească, care îşi va începe
cursurile în ziua de 1 martie a.c.
În scopul acesta se aduce la cunoştiinŃă generală că admiterea în această
Academie se va face cu următoarele condiŃiuni:
1. CandidaŃii să fie absolvenŃi ai seminariilor sau ai şcoalelor de cântăreŃi. Pot
candida şi absolvenŃii unui curs de patru clase secundare.
2. CandidaŃii înscrişi vor fi supuşi unui examen de admitere pentru dobândirea
cunoştinŃelor elementare, atât în ce priveşte muzica psaltică, cât şi în ce priveşte
muzica liniară.
3. Fiecare candidat va depune odată cu cererea de înscriere, actele doveditoare de
studiile făcute, de naŃionalitate, vârstă şi confesiune.
În anul I se vor preda următoarele cursuri:
1. Muzica bisericească bizantină, cu domnul profesor I. Popescu-Pasărea.
2. Teorie solfegiu şi armonie, cu domnul profesor I. Chirescu.
3. Contra punct, Formele muzicale şi clasă de cor, cu domnul profesor G. Cucu.
4. Liturgica şi Imnologia, cu P. S. Vicar Arhiepiscopesc Titus S. Târgovişteanu.
5. DirigenŃa de cor şi pedagogia, cu domnul profesor G. Georgescu Breazu.
6. Canto, DicŃiune şi pian sau vioară.
Autoritatea bisericească va stărui ca pe viitor catedrele de muzică
bisericească şi liniară de la Seminarii, să nu mai poată fi ocupate decât de
absolvenŃii acestei Academii.
113
De asemenea actualii profesori de la şcolile de cântăreŃi bisericeşti din Ńară
consideraŃi azi ca provizorii sunt obligaŃi a-şi completa şi perfecŃiona cunoştinŃele
în această Academie.
Cursurile durează 3 ani.”46
AnunŃată pentru 1 martie 1928 deschiderea cursurilor Academiei a suferit
din nou o amânare, însă doar de câteva zile. Astfel, abia la 5 martie 1928 are loc
inaugurarea ”solemnă”47 a ”acestui înalt institut de cultură muzicală”48. Cu acest
prilej, s-a oficiat un Te Deum la care au participat: Protos. Teofil Ionescu,
directorul Școlii de cântăreŃi din Bucureşti, Protos. Kiril Arvinte, diaconii:
Evghenie Orghidan şi Firmilian Marin. FestivităŃile de deschidere au început la ora
10 dimineaŃa49 şi totul a fost conceput astfel încât noul început de şcoală muzicală
să împlinească ”aşteptările atâtor vestiŃi psalŃi, adormiŃi cu această nădejde”50.
Un aport deosebit la înfiinŃarea Academiei l-a avut pe lângă Patriarhul
Miron Cristea, profesorul de muzică psaltică Ion Popescu Pasărea51, prin a cărui
stăruinŃă ”fără odihnă”52 s-a transpus în realitate acest deziderat al clerului român,
de a avea o Academie de muzică bisericească.
Pentru noua instituŃie se prevedea ”un viitor strălucit”53 de ”înobilirare a
sufletului prin înflorirea şi luminarea lui cu zeeştile surâsuri ale Eutherpei”54.
Cu acest prilej, Episcopul Vicar Tit Simedrea, primul director al
Academiei, arăta scopul şcoalei prin cuvintele: ”ea va lămuri, în focul ştiinŃei si
talentului, aurul muzicii strămoşeşti, aflat în mineraiul naŃiei româneşti”.55.
46 Cf. (redacției) revistei ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1928, pag. 5. 47 Marin Predescu, Deschiderea Academiei de Muzică bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 3, București, 1928, pag. 3. 48 Ibidem. 49 (Redacția), Cronica internă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 6, din 15 martie 1928, București, pag. 100. 50 Ibidem. 51 Pentru lămuriri suplimentare despre viața și opera profesorului Ion Popescu-Pasărea a se vedea: Victor Frangulea, Pr. Dr., Profesorul protopsalt Ion Popescu-Pasărea, EIBMBOR, București, 2004; Enciclopedia ortodoxiei românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010, pag. 504; Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Dicționarul Teologilor Români, ediția a II-a, București, 2002, pag. 387-388; Ghe. C. Ionescu, Muzica bizantină în România, Dicționar cronologic, București, 2003, pag. 301-307; Viorel Cosma, Muzicieni din România, vol. VIII, București, 2005, pag. 82-88. 52 Marin Predescu, Deschiderea Academiei de Muzică bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 3, București, 1928, pag. 3. 53 Ibidem. 54 Ibidem.
114
În cuvântul rostit la deschiderea cursurilor Ion Popescu-Pasărea spunea:
”vis a fost şi s-a plinit!, dorinŃă arzătoare a modeştilor săi slujitori, cântăreŃii
bisericeşti s-a realizat!”56. Profesorul de muzică psaltică nu uita să-i amintească în
rostirea sa şi pe nemuritorii ”dascăli din trecut ai bisericii”57 fără de care muzica
bisericească poate că ar fi avut o altă evoluŃie.
Dintre aceşti dascăli, Ion Popescu-Pasărea îi amintea pe: Șerban
protopsaltul, Ion Pralea, Mihalache Moldoveanu, Macarie Ieromonahul ”părintele
muzicii bisericeşti române”58, Anton Pann ”neîntrecutul prozator şi poet popular,
cântăreŃul iscusit, traducătorul inteligent şi compozitorul bisericesc pe ifosul
patriei”59, Dimitrie Suceveanu ”marele protopsalt şi scriitor de cântări al
Moldovei”60, Ghelasie Basarabeanu, Ștefanache Popescu ”neuitatul”61 dascăl al
seminariilor din Bucureşti şi Pană Brăneanu ”cel dintâi întemeietor al SocietăŃii
cântăreŃilor bisericeşti”62.
Bazându-se pe moştenirea vechilor generaŃii de psalŃi, Academia urmărea
să-i formeze ”pe viitorii profesori de muzică bisericească de al seminariile clericale
şi şcolile de cântăreŃi, pe cântăreŃii bisericeşti, dirijorii de coruri şi protopsalŃii
bisericilor catedrale”63, continuând prin viitoarele generaŃii de absolvenŃi ai
cursurilor sale efortul de a avea o cântare curată în Biserica Ortodoxă Română.
Contextul muzical al apariŃiei Academiei la nivelul Ńării era considerat de
mulŃi ca ”un adevărat haos”64 care se putea explica ”prin despărŃirea de veacuri ale
fraŃilor unii de alŃi”65, ajungându-se până într-acolo încât muzica bisericească să
55 Ibidem. 56 Ion Popescu-Pasărea, Pr. Prof, Cuvânt la deschiderea Academiei de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 3, București, 1928, pag. 5 57 Ibidem, pag.6 58 Ibidem. 59 Ibidem. 60 Ibidem. 61 Ibidem. 62 Ibidem. 63 (Redacția), Academia de muzică bisericească, în ”Telegraful Român”, an LXXVI, nr. 15 din 18 februarie 1928, Sibiu pag. 3. 64 Ștefan Matache, Academia de muzică religioasă, în ”Cultura” an XVI, nr. 11-12 București, 1928, pag. 7; 65 Ibidem, pag. 8.
115
îmbrace ”forme ciudate care nu pot să dea auditorului cântările melodioase şi
înălŃătoare”66 de care avea nevoie în propăşirea lui spirituală.
Primul an de studiu începea promiŃător, deoarece un număr de peste 170 de
studenŃi67, veniŃi din ”toate unghiurile Ńării”68 se înscriseseră la cursurile Academiei
de muzică bisericească.
Academia urma să se întreŃină din subvenŃii de la stat şi prin taxele
elevilor, precum şi din eventuale donaŃii. Directorul urma să primească o
indemnizaŃie lunară de 24.000 de lei, profesorii şi secretarul 7.000 de lei, iar
personalului de serviciu i se cuvenea o sumă de 3.000 de lei69.
Începând cu anul 1929, Academia şi-a schimbat locaŃia, fostul Seminar
Central devenind noul sediu al instituŃiei.
Academia de muzică a funcŃionat până în 194870, iar anii de existenŃă au
contribuit în mod cert o revigorare necesară pentru cântarea bisericească, acest
lucru datorându-se, în mare parte, minŃii sclipitoare a Patriarhului Miron Cristea,
care s-a dovedit mereu prevăzător în raport cu nevoile învăŃământului teologic şi
implicit ale neamului român şi vieŃii sale religioase.
ContribuŃia Patriarhului la uniformizarea cântării bisericeşti este
incontestabilă, iar acest lucru este susŃinut de cultivarea cântării de strană care s-a
făcut în timpul său şi despre care toŃi cei din domeniu vorbesc în termeni
apreciativi, ajungându-se chiar la afirmaŃii ce evidenŃiază crearea unui „stil
autohton propriu Bisericii Ortodoxe Române”71 prin eforturile susŃinute ale acestui
mare om „de aleasă cultură teologică, filosofică, literară şi istorică”72 şi bun
organizator bisericesc.
Sunt consemnate mai multe intervenŃii ale Patriarhului Miron Cristea la
Directorul academiei, profesorul Ion Popescu-Pasărea, pe care îl sfătuia personal
care este direcŃia spre care să se reorienteze cântarea bisericească aflată în starea
66 Ibidem. 67 (Redacția), Cronica internă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 6, din 15 martie 1928, București, pag. 100. 68 Ibidem 69 Miron Cristea, Patriarh, Îndrumări, în ”Apostolul”, anul VI, nr. 3, din 1 februarie 1929, București, pag. 36 sau în ”Strana”, anul IV, nr. 7-10, aprilie mai 1929, pag. 2-3. 70 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. Andreiana, 2007, pag. 405. 71 Nicu Moldoveanu. Diac., Preocupări de muzică şi muzicologie în BOR în ultimii 50 de ani, în ”Studii Teologice”, an XXIX (1977), nr. 3-4, pag. 280. 72 I. Popescu, Pr., C. Brătescu, Prof., Patriarhul Miron Cristea, ierarh providenŃial al naŃiunii române, Cuvântări, Editura Învierea, Timişoara, 2009, pag. 48.
116
aceea de „decădere îngrijorătoare”73. Muzica psaltică trebuia să fie studiată, după
părerea sa, fiindcă ea cuprindea „un enorm material de frumoase melodii
bisericeşti”74. Ori, Academiei îi revenea obligaŃia de a redefini, prin profesori şi
absolvenŃii ei, poziŃia muzicii psaltice în cultul ortodox român.
Concluzionând, înfiinŃarea Academiei de muzică bisericească sau
religioasă de la Bucureşti (n.n.ambele formulări sunt utilizate cu referire la această
instituŃie) a reprezentat împlinirea unui ideal al Ortodoxiei româneşti şi avea drept
scop reabilitarea cântării bisericeşti spre a dinamiza cultul divin şi pentru a menŃine
unitatea de credinŃă inclusiv prin cântarea de strană.
73Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, ContribuŃii istorice privind perioada 1918-1939, Sibiu, 1987, pag. 36. 74 Miron Cristea, Patriarhul României, Îndrumări, publicate în revista ”Apostolul”, anul VII, nr. 3, 1 februarie 1929, pag. 34-36.
117
Contextul apariŃiei Școlii de cântăreŃi bisericești ”Dimitrie
CunŃan” din Sibiu; câteva aspecte legate de deschiderea
cursurilor și primul an de activitate
Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion
Résumé
Le contexte de la parution de L’école pour les chanteurs de l'église ”Dimitrie CunŃan”
de Sibiu; quelques aspects liés a l'inauguration et a la première année d'activité. La
musique religieuse pratiquée en Transylvanie avant 1927 était dans un état précaire. A
cause de l’oralité, la musique religieuse de Sibiu s’était beaucoup éloignée de son origine,
qui était la musique byzantine. Pour éliminer ces ”formes bizarres” de musique pratiquée
dans le culte liturgique, on y avait besoin d'une école.
L’école pour les chanteurs de l'église ”Dimitrie CunŃan” de Sibiu a été fondée par le
Métropolite Nicolae Bălan. Apres plusieurs démarches faites par le Métropolite Nicolae
Bălan en 1927 on inaugura cette école. Le Règlement et la programme analytique étaient
les mêmes que celles adoptés par autres écoles de musique religieuse existent dans le pays.
Elle a fonctionné jusqu’au 1952 et elle a donné plus de 300 d’absolves, bien préparés, prêts
à mettre leurs connaissances au service de la chanson religieuse, à fin de la réhabiliter.
Şcolile de cântăreŃi au jucat întotdeauna un rol însemnat în viaŃa
culturală a Bisericii. Apărute şi dezvoltate pe lângă mănăstiri, de-a lungul
timpului ele au constituit singurele centre de cultură şi instrucŃie religioasă,
nu doar pentru cântăreŃi, ci şi pentru restul clerului.
Instruirea cântăreŃilor s-a făcut în mod diferit în funcŃie de regiunea
din care făceau parte. În Transilvania şi Banat, pregătirea cântăreŃilor s-a
făcut pe cale practică, candidatul învăŃând pe lângă cântăreŃul existent şi
purtând numele de diac.
118
Pentru a fixa cadrul în care a luat naştere Şcoala de cântăreŃi de la
Sibiu, mai întâi să vedem care era starea generală a muzicii în Sibiu1 la
vremea respectivă.
Astfel, găsim în revista Cultura2 o mărturie deosebit de preŃioasă a
lui G.D.Olaru, Secretarul general al AsociaŃiunii CântăreŃilor bisericeşti din
România, din anul 1926, în care vorbeşte despre muzica bisericească din
Ardeal. Mărturia este deosebit de valoroasă deoarece se referă la cântarea
bisericească executată în Ocna Sibiului.
Aflat în vacanŃă în Transilvania, G. D. Olaru a ajuns şi prin părŃile
Sibiului, în localitatea sus-amintită unde a participat la câteva slujbe.
Cunoscător al muzicii bisericeşti din mai multe judeŃe ale Transilvaniei:
Braşov, Făgăraş, Sibiu, secretarul conchide astfel:
„în judeŃele Braşov şi Făgăraş cântarea bisericească mai păstrează încă din
urmele lăsate de Pann, iar cântăreŃii bisericeşti o execută nu după muzică, ci aşa
cum au moştenit-o de la bătrânii lor dascăli, în mod practic, însă asemănător
cântărilor tradiŃionale”3
Participând la Sf. Liturghie în ziua de 6 august 1926, unde a auzit
cum se cânta la strană, concluzionează sec şi ferm:
„în judeŃul Sibiu însă, muzica tradiŃională şi-a pierdut cu totul urma sa.
Cântarea bisericească a fost cu totul neglijată şi cântăreŃii o execută fiecare aşa cum
pot şi cum ştiu”4
Se pare că în timpul Sf. Liturghii fiecare cântare executată de
secretarul Olaru după cărticica „Cântările Sfintei Liturghii” de I. Popescu-
Pasărea”5 a stârnit lacrimi multe credincioşilor, care acum auzeau o cântare
despre care ştiau doar din poveşti6. Văzând starea aceasta precară a muzicii
1 A se vedea: Sorin Dobre, Pr. Lect., Muzica bisericească tradiŃională din zona Sibiului: studiu monografic, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, ISBN 978-606-12-0019-1, pag. 275. 2 Cultura, revistă literară-culturală, organ de publicitate al Asociației generale a cântăreților bisericești din România, al cărei director fondator era Ion Popescu-Pasărea. A apărut întra anii 1911-1915, reluată în 1918 doar pe luna ianuarie, iar din 1919 până în 1944 a tipărit fără întrerupere. 3 G.D. Olaru, Muzica în Ardeal, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1926, pag. 9. 4 Ibidem, pag. 9. 5 Ibidem, pag. 10. 6 Ibidem, pag. 10.
119
bisericeşti în opoziŃie cu trăirile intense ale credincioşilor, Olaru se întreba
la vremea aceea de ce nimeni din conducere nu era atent la nevoile acestui
Ńinut. El se întreba retoric:
„acum în epoca culturii şi civilizaŃiei, când până chiar şi pentru simpli
chelneri şi meseriaşi, caută să se înfiinŃeze şcoli, de ce oare în Transilvania (...) să
lipsească edificiile de cultură pentru cantorii bisericeşti?”7
DorinŃa lui era ca autorităŃile bisericeşti să se mobilizeze de aşa
manieră încât să redea transilvănenilor ”această comoară sfântă”8, deoarece
”poporul credincios ortodox în aceste provincii nu se mai mulŃumeşte cu
cântarea unei muzici care nu-l mişcă, nu-l înalŃă cu sufletul sus, ci îi trebuie
muzica cu adevărat bisericească tradiŃională, de care a fost lipsit până acum
din cauza vitregiei trecutului”9.
Muzica bisericească la vremea la care ne referim era într-o stare
tristă. Găsim multe astfel de mărturii în revista Cultura, în care cântăreŃii
din toate teritoriile îşi deplângeau neajunsurile. Una dintre ele atrage atenŃia
în mod deosebit, deoarece este foarte dură:
„strana, dacă nu e mută, a devenit de multe ori prilej de dezgust, pentru cei
ce ar dori să găsească în biserici balsamul alinător, pe care îl aduce armonia
muzicii bisericeşti”10.
Se ajunsese la această stare din cauză că mulŃi dintre cântăreŃii activi
nu aveau nici o cultură muzicală sau bisericească. La aceasta se adăugau şi
vremurile tulburi, în care sectele atacau tot mai mult credinŃa străbună,
context în care tinerii nu îşi mai doreau să devină cântăreŃi. Societatea
devenea din ce în ce mai secularizată, ceea ce nu mai permitea ca ”elemente
alese să se aproprie de strană”11. Lipsa de interes din partea tinerilor pentru
muzica bisericească a condus ca în timp să apară tot mai des prin biserici
7 Ibidem, pag. 11. 8 Ibidem. 9 Ibidem. 10 Constantin Petre, Pr., Criza de cântăreți bisericești, în Cultura, an XVI, nr. 4-5, București, 1928, pag. 4. 11 Ibidem, pag. 6.
120
acele ”elemente slabe”12, care au deteriorat şi mai tare starea cântării
bisericeşti.13
SituaŃia cântăreŃilor era înrăutăŃită şi din cauză că ei fuseseră ”lăsaŃi
fără învăŃătură”14 şi ”nu-i preŃuieşte nimeni, nici într-un fel şi luptă amar cu
povara vieŃii de toate zilele”15.
Ion Popescu-Pasărea cerea tot în revista amintită ca, pentru
revigorarea cântării, cântăreŃul ”de astăzi şi de mâine”16 să urmeze ”o şcoală
cu 3-4 clase”, unde să înveŃe ”pe lângă cântările de strană şi muzica corală
(...) contabilitatea şi să o practice în contabilitatea parohială”17.
Se impunea, deci, în condiŃiile arătate, existenŃa unei instituŃii de
învăŃământ muzical bisericesc şi în Sibiu, în care să se formeze viitorii
cantori18.
Școlile primare dădeau Ńării elevi buni, instruiŃi, dar era „păcat că nu
sunt cârmuite, cum erau (n.n odinioară) de organisme bisericeşti”19, care ar
fi ştiut exact în ce nevoi se află Biserica şi ar fi acŃionat în consecinŃă.
Împins de nevoia stringentă de a avea o şcoală de cântăreŃi şi în
Ardeal, Mitropolitul Nicolae Bălan a făcut apel către Ministrul Cultelor,
Alexandru Lepădatu, şi către Ministrul Amenajărilor şi Domeniilor,
Alexandru Constantinescu, un ”profund înŃelegător al nevoilor vremii”20,
cerându-le sprijinul pentru a transpune în realitate planurile legate de această
formă de învăŃământ. Astfel, la data de 21 martie 1926, Mitropolitul li se
adresează după cum urmează:
12 Ibidem. 13 Ibidem. 14 D. Furtună, Cântăreții bisericești, în Cultura, an XVI, nr. 6-7, București, 1928, pag. 3. 15 Ibidem. 16 Ibidem, pag. 5. 17 Ibidem. 18 A se vedea: Dicționar de termeni muzicali, Coordonator: Zeno Vancea, ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, pag. 79-80. ș. u.. 19 A. Luțcanu, Pr., Să îmbunătățim cîntarea bisericească, în „Telegraful Român”, an LXXIII, nr. 23-24, din 25 martie 1925, Sibiu, pag.2. 20 (Redacția), Vorbirea de deschidere a Sinodului Arhidiecezan din 1925 rostită de Î.P.S. Sa Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru Nicolae, în „Telegraful Român”, an LXXIII, nr. 31-32, din 1 mai 1925, Sibiu pag. 1-3.
121
„Domnule Ministru,
De mult timp se simte în Arhidieceza noastră necesitatea unei şcoli
bisericeşti, pentru a cultiva cântarea bisericească, care înalŃă suflete şi
cultivă evlavia şi pentru a creia prin cântăreŃi instruiŃi bine în cele religioase
un organ de propagandă care să stea întrajutor preoŃilor.
Pentru ridicarea acestei şcoli am avea terenul necesar, nu avem însă
mijloacele necesare pentru ridicarea unei clădiri, corespunzătoare cerinŃelor
de azi, de aceea avem onoarea a vă ruga să binevoiŃi a ne vota o sumă
potrivită pentru a iniŃia clădirea unui edificiu pentru această şcoală.
PrimiŃi etc.
Sibiu, 21 III 1926”21
În această „comemorare”, Mitropolitul stabilise şi o posibilă locaŃie
pentru şcoala de cântăreŃi, pentru a contracara un eventual refuz al
autorităŃilor statului. „Grădina Lebu”22 era alternativa locală pentru ca
această instituŃie să aibă unde să îşi desfăşoare activitatea, iar alegerea nu
era hazardată, deoarece aici funcŃiona o şcoală cu profil economic, lucru ce
nu putea fi decât benefic pentru viitorii elevi, aceştia putând fi „introduşi
într-ale economiei, ca întorcându-se la sate, să introducă poporul în purtarea
naŃională a gospodăriei”23. Perspectiva legată de acest spaŃiu se lărgea, dacă
se lua în considerare şi faptul că elevii „ar putea fi introduşi în anume
meserii, pe cari le-ar putea deprinde la sate”24. Aşadar, Ministrul Cultelor de
la aceea vreme putea veni în întâmpinarea acestui proiect prin acordarea
„sumei potrivite” în vederea construirii unei clădiri, iar Ministrului
21 Arhiva Mitropoliei Sibiu, comemorare a Mitropolitului Bălan, nr. 2772 Bis., din 21 martie 1926, al cărei conținut prefațează demersurile ulterioare, ce vor conduce la apariția Școlii de cântăreți bisericești din Sibiu. 22 A se vedea: Mircea Păcurariu, Pr. Prof., Un mecenat din mărginimea Sibiului Alexandru Lebu, în TR, an 126, nr. 43-44, Sibiu, 1978, pag. 4. 23 Ibidem. 24 Ibidem.
122
Domeniilor, i se cerea „pământ cultivabil în hotarul Sibiului, pentru
trebuinŃele şcolii de cântăreŃi”25.
Toate aceste cereri direcŃionate către cei doi Miniştri, trecute în
Comemorare, sunt reluate punctual în partea a doua a cererii şi întărite cu
argumente de natură să convingă oficialităŃile de imperativul înfiinŃării
acestei Şcoli de cântăreŃi în Ardeal fiind de altfel şi singura de acest gen din
întreaga Arhidieceză.
Trebuie subliniat meritul Mitropolitului Nicolae Bălan şi interesul
manifestat pentru dezvoltarea învăŃământului religios pe toată durata
păstoririi sale. În protocoalele sinodale care se regăsesc în arhiva
mitropolitană găsim adesea informaŃii despre acestă şcoală chiar cu mult
timp înainte ca ea să devină o realitate, ceea ce denotă în mod limpede că
dorinŃa exista încă de mai multă vreme în mintea Mitropolitului, însă nu se
iviseră mijloacele reale de a transpune în ceva palpabil idealul său legat de
cântăreŃii bisericeşti.
În şedinŃa a III-a din 4 mai 1926, art. 57, sunt evidenŃiate resursele
financiare care ar putea ajuta la îndeplinirea acestui deziderat. Acolo se
consemnează următoarele:
„Identificându-se cu totul cu principiile exprimate în concluzul Congresului
naŃional-bisericesc nr. 53/1924, Adunarea decide ca din sumele ce s-ar obŃinea
pentru locarurile de şcoală ce nu pot fi redate încă bisericii pentru scopurile pur
bisericeşti, să se înfiinŃeze: O şcoală de cantori formând în această şcoală pe
cantorii satelor din sătenii cu deosebite aptitudini sufleteşti pentru a putea fi un
sprijin preotului în lupta lui culturală religioasă”26
Cântarea bisericească urma să fie revigorată prin tinerii şcoliŃi la
Sibiu, după cum reiese şi din pasajul următor, desprins dintr-o circulară a
Mitropolitului, al cărei conŃinut reprezintă concluziile Consiliului
25 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 2772 Bis., din 21 martie 1926, cerere pentru fonduri în scopul înființării Școlii de cântăreți ”Dimitrie Cunțan”. 26 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu,1926, Sibiu, pag. 31.
123
Arhiepiscopesc ca senat bisericesc, şedinŃă ce a avut loc la 27 iulie 1927.
Aşadar membrii consiliului au fost de părere că:
„Poporul nostru întotdeauna a Ńinut la o cântare frumoasă în biserică, ea –
cântarea – frumoasă s-a considerat ca o deosebită podoabă bisericească şi ca un
factor de promovare a vieŃii evlavioase. Cursul de cântăreŃi va regenera modul de
cântare şi va introduce o uniformitate, stabilind şi o pronunŃare mai corectă”27
În altă parte se afirmau următoarele: ”vom păstra melodioasele
noastre cântări bisericeşti, introducând uniformitatea necesară şi mai puŃin
adaptându-le vremurilor moderne”28, ilustrând prin aceasta care era rolul
viitoarei instituŃii de cultură ce urma să-şi deschidă porŃile” cu scopul de a
pregăti buni cântăreŃi de strană şi destoinici dirigenŃi pentru a instrui şi a
conduce un cor”29. Nu numai cei care intrau în şcoli vocaŃionale de acest tip
trebuiau să primească cunoştiinŃe despre cântarea bisericească, ci şi elevii
„şcoalelor normale”30 erau introduşi în acest studiu.
Astfel, tot în sedinŃa a III-a de la „4 maiu 1926”31 la art. 56, alineatul
b), se consemnează că trebuie „să se insiste la On. Minister ca programa
şcoalelor normale să cuprindă şi studiile tipicului şi cântărilor bisericeşti de
strană”32.
În acelaşi spirit, Mitropolitul Nicolae Bălan, „înfăptuitorul şi
patronul acestei şcoli”33 şi întreg consiliul s-au pus în slujba împlinirii
acestui deziderat, trimiŃând numeroase cereri către Ministerele avizate să
vină în sprijinul înfiinŃării acestei şcoli, dar şi către Sfântul sinod, fără
aprobarea căruia nu s-ar fi putut concretiza nimic.
27 Circulara 7008, a Mitropolitului Bălan, care conŃine date preŃioase despre viitoarea Şcoală de cântăreŃi bisericeşti din Sibiu, atât sub aspect ideatic cât şi organizatoric. 28 (Redacția), Comunicat despre Școala de cântăreți, în „Telegraful Român”, an LXXV, nr. 68-69, din 23 septembrie 1927, Sibiu, pag.3. 29 Ibidem, pag. 2. 30 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1926, pag. 31. 31 Ibidem. 32 Ibidem. 33 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act. Nr. 71 din 5 mai 1931. Memoriu scris de Directorul Ştefan Morariu şi semnat de profesorii Nicolae Topolog, Vasile Chira, Ioan Luca.
124
Dacă anul 1926 este un an de tatonări, un an în care s-au căutat şi s-
au propus toate soluŃiile pentru ca proiectul Şcolii de cântăreŃi să devină
viabil şi începerea activităŃii sale să nu fie prea mult amânată, fapt ce ar fi
fost în detrimentul vieŃii bisericeşti şi al învăŃământului religios, deopotrivă,
atunci anul 1927 devine cel al înfăptuirii, al încununării muncii depuse în
legătură cu acest proiect.
Anul 1927 anunŃa „o eră nouă pentru cântăreŃii bisericeşti”34. În
bugetul pe acest an Ministerul Cultelor şi al Artelor prevăzuse pentru fiecare
Eparhie în parte câte 4 catedre la şcolile de cântăreŃi, un salariu pentru
director, secretar şi personal nedidactic, dând astfel avânt învăŃământului
religios muzical, care îi pregătea pe cântăreŃii bisericeşti, care până la acel
moment fusese lăsat în voia sorŃii. Contextul legislativ, vedem, era favorabil
înfiinŃării de şcoli de cântăreŃi, în toate eparhiile, aceasta în cazul în care nu
existau deja.
Aşadar, acum era un moment potrivit de a-şi începe activitatea şi la
Sibiu această instituŃie. La momentul deschiderii Școlii de cântăreŃi
bisericeşti din Sibiu presa religioasă semnalizează prompt această
inaugurare, cu atât mai valoroasă cu cât era „singura (n.n. şcoală) de acest
fel în întreg Ardealul”35.
În urma cererilor adresate Ministerului Cultelor, Arhiepiscopia
Sibiului primeşte avizul favorabil înfiinŃării Şcolii de cântăreŃi, iar
regulamentul şi programa analitică urmau să fie aceleaşi cu cele pe care le
adoptaseră şcolile de profil deja existente în Ńară.
Din conŃinutul Regulamentului se vede că aria curriculară era destul
de amplă pentru o instituŃie al cărei profil era unul apropiat mai degrabă de
aspectul practic al cântării bisericeşti, ceea ce confirmă că o astfel de şcoală
urmărea să creeze oameni de cultură, care să aibă pe lângă cunoştinŃe de
muzică bisericească şi altele de natură să îi confere absolventului
34 Ion Popescu-Pasărea, O eră nouă, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1927, pag.3. 35 Ibidem.
125
perspective mai largi, decât acelea legate de strană. Mitropolitul Bălan
anticipase acest lucru şi chiar mizase pe deschiderea acestor orizonturi, după
cum am consemnat mai sus în acea „Comemorare” pe care o făcuse spre a
aşeza cât mai convingător în pagină doleanŃele legate de înfiinŃarea acestui
tip de şcolarizare.
Această idee a complementarităŃii şi a complexităŃii învăŃăturii
oferite de Şcoala de cântăreŃi din Sibiu este întâlnită în mai multe
documente mitropolitane, în care se consemnează perspectiva intelectuală
de înalt nivel ce le era rezervată elevilor care urmau să se înscrie aici.
Cu câteva luni înainte de deschiderea cursurilor, într-un Raport
general al Consiliului Arhiepiscopesc plenar, la acluzul 24, înregistrat cu nr.
4705/1927 se arată clar că strana nu mai putea fi deservită doar de învăŃători
sau absolvenŃi ai şcolii normale de stat deoarece ei „nu cunosc tipicul şi
cântările bisericeşti şi nu mai fac serviciul cântăreŃilor în biserică.
Împrejurarea aceasta precum şi dorul de a cultiva în toată frumuseŃea lor
cântarile bisericeşti ne-au îndemnat să proiectăm înfiinŃarea unui curs de
cântăreŃi aici la Sibiu”36. Precizări se fac şi asupra viitorilor cursanŃi: „ elevii
acestei şcoli vor fi tineri care au absolvat cu succes şcoala primară cu cursul
suplimentar, având etatea între 16-25 ani. Cursul va avea durată de 2 ani şi
el va împărtăşi elevilor cunoştiinŃele necesare din studiul biblic, mărturisirea
ortodoxă, cultul divin, cântările bisericeşti şi tipic, muzica vocală şi
instrumentală, constituŃia bisericii şi noŃiuni din unele meserii pe care le vor
putea practica cu folos la sate”37. Iată, aici întâlnim pentru prima dată o
rezumare schematică, dar reprezentativă pentru aria curiculară ce urma să o
propună această şcoală vocaŃională, care nu se limita numai în a forma o
anumită clasă de profesionişti, tagma cântăreŃilor de strană, ci îşi propunea
Ńeluri mult mai măreŃe, în care complexitatea, plurivalenŃa ocupaŃională a
36 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1927, Sibiu, pag. 66. 37 Ibidem.
126
viitorului absolvent să îi creeze acestuia beneficii notabile şi care să aducă,
deopotrivă, un aport considerabil la dezvoltarea vieŃii săteşti.
Un Extras din protocolul Adunării Eparhiale, şedinŃa a V-a, Ńinută la
24 mai 1927, care are ca „prezident”38 pe Mitropolitul Bălan şi notar Dr.
Liviu Ionaşiu, ne conduce pe traiectoria legislativă pe care a urmat-o decizia
de înfiinŃare a şcolii de cântăreŃi. Aşadar, conŃinutul extrasului este cel care
ne redă cu exactitate momentul în care s-a hotărât soarta şcolii. Voi reda
ceea ce s-a consemnat în extrasul nr. 73:
„La ordinea zilei urmează comisia bisericească, raportorul Ioan Duma
prezintă actul Consiliului Arhiepiscopesc din 8. V. 1927 nr. 3403 referitor la
necesitatea urgentă a înfiinŃării unei şcoli de cântăreŃi bisericeşti.
La propunerea comisiunei Adunarea decide înfiinŃarea acestei şcoli la 1
septemvre 1927”39.
Data la care se efectuează acest extras, de către secretarul
Arhiepiscopiei, este 21 iunie 1927.
La 1 iulie a aceluiaşi an Mitropolitul Bălan face o adresă către
Senatul Episcopesc Sibiu prin care le aduce la cunoştinŃă membrilor lui că s-
a luat decizia înfiinŃării „şcolii de cântăreŃi bisericeşti şi deschiderea ei cu
începere dela 1 septemvre 1927”40. Totodată Mitropolitul precizează şi care
va fi sediul noii instituŃii „în lipsă de alte localităŃi”41, şi anume „casele de la
şcoala economică Lebu”42. Motivul pentru care se face această adresă este
„rugarea”43 de a se dispune evacuarea locaŃiei pentru „începerea şi adaptarea
38 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1924, pag. 40. 39 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 3403/1927, extras privind data înființării Școlii de cântăreți. 40 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 6333/1927, adresă către Senatul Episcopesc Sibiu pentru anunțarea faptului că s-a luat decizia înființării Școlii de cântăreți și începerea acesteia de la 1 septembrie 1927. 41 Ibidem. 42 Ibidem. 43 Ibidem.
127
lor, ca cu deschiderea şcoalei la 1 septemvre 1927, ele să poată fi puse la
noua lor destinaŃiune”44.
Depăşind hăŃişul legislativ, proiectul intra acum pe drumul sinuos al
organizării administrativ-economice şi didactice, odată cu alegerea
profesorilor ce aveau menirea de a crea cântăreŃi „evlavioşi şi bine instruiŃi”,
după dorinŃa Mitropolitului fondator.
La 13 iulie se întruneşte „comisiunea” pentru discutarea
regulamentului şi a salarizării cadrelor didactice. Suma acordată de către
Consiliul Arhiepiscopesc pentru retribuŃia profesorilor a fost considerată ca
insuficientă pentru a acoperi toate cheltuielile celor care urmau să le fie
dascăli viitorilor cântăreŃi cu diplomă. Acest proces-verbal este semnat de
următorii: Arhimandrit Vasile Stan, Mateiu Voileanu, Theodor ScorobeŃ,
Candid Popa, Timotei Popovici şi Gheorghe Maior, adică membrii comisiei
delegate de Mitropolit să urmărească îndeaproape toate problemele ce
priveau deschiderea cursurilor Şcolii de cântăreŃi la 1 septembrie. Ca orice
proiect de oarecare anvergură şi concretizarea acestuia a întâmpinat o serie
de dificultăŃi, a căror rezolvare s-a găsit în timp optim pentru ca festivitatea
de inaugurare a cursurilor să nu suporte amânare.
La 27 iulie Mitropolitul Nicolae Bălan semnează un „Consens” în
care sunt precizate catedrele scoase la concurs pentru şcoala ce îşi deschidea
porŃile peste 2 luni. Tot aici sunt cuprinse şi cerinŃele ce trebuiau îndeplinite
de viitori dascăli pentru a putea fi acceptaŃi la catedrele vacante.
Pentru aspiranŃii la statutul de elev al acestei şcolii probele
examinatorii se dădeau la limba română, istoria biblică şi auz muzical.
Limitele de vârstă erau cuprinse între 16 şi 25 de ani, iar durata studiilor era
de 2 ani şi 8 luni. Se acceptau în vederea susŃinerii examenului absolvenŃi ai
şcolii primare şi ai cursului suplimentar.
44 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 6333/1927; adresă către Senatul Episcopesc Sibiu pentru anunțarea faptului că s-a luat decizia înființării Școlii de cântăreți și începerea acesteia de la 1 septembrie 1927.
128
Toate deciziile care gravitau în jurul viitoarei şcoli de cântăreŃi
bisericeşti au fost grupate în Circulara 7008 din 27 iulie 1927, a
Mitropolitului Bălan, fiind aduse în acest fel spre cunoştinŃă tuturor oficiilor
parohiale şi protopopeşti din Arhidieceza română de Alba-Iulia şi Sibiu.
După publicarea acestei circulare prin informarea ce se aducea
clerului se spera ca numărul celor care se vor prezenta la examinare să fie
destul de mare şi ca şcoala să îşi dovedească faptic necesitatea şi eficienŃa.
Admiterea la Şcoala de CântareŃi de la Sibiu se făcea pe baza unei
documentaŃii care cuprindea mai multe acte referitoare la datele personale
ale candidatului, nelipsită fiind recomandarea preotului paroh. Relevant
pentru necesitatea existenŃei unei astfel de recomandări, este faptul că în mai
toate preotul sublinia motivul pentru care alătura recomandarea sa unui
enoriaş, care dorea să ajungă la statutul de cantor cu studii. Nu de puŃine ori
se întâmpla să coincidă textul recomandărilor în special acolo unde se făcea
referire la nevoia de a avea la strană o persoană instruită, aptă să se alăture
preotului în procesul de educare moral-religioasă a credincioşilor.
Actele anexate cererilor de înscriere, prevăzute în Circulara 7008, a
Mitropolitului Bălan, erau următoarele:
1. Certificat de naştere
2. Certificat de botez
3. Certificat oficios al parohului
4. Atestat medical
5. Certificat de absolvire a celor 6 clase elementare.
Trebuie însă evidenŃiat şi faptul că se mai întâmpla sporadic ca această
documentaŃie să fie diferită prin adăugarea sau omiterea unui act, pe care
candidatul îl găsea important şi potrivit pentru a intra în componenŃa
dosarului său. Aceste cereri erau aprobate spre participare în concurs,
Ńinându-se astfel cont de subiectivitatea candidatului în a-şi alcătui un dosar
care să vorbească în termeni cât mai pozitivi despre aptitudinile sale de
viitor cantor, cu atât mai necesare cu cât vorbim despre o şcoală vocaŃională,
unde talentul, înclinaŃia spre acel domeniu, era o componentă esenŃială.
129
Vom reda în cele ce urmează una dintre cereri, pentru a reliefa
modul de concepere al acestora. Aşadar, iată ce cuprindea:
”Prea Venerabil Consiliu Arhiepiscopesc,
Subsemnatul, supus fiu sufletesc, din Poplaca jud. Sibiu, am fost la sf.
Biserică când Dl părinte nea publicat întruna din duminecile trecute despre cursul
de cântăreŃi bisericeşti. Cu mare bucurie aş dori şi eu să fiu primit la acel curs, cu
deosebire că îmi place să cercetez sf. Biserică şi D-zeu mea dăruit şi voce bună. În
şcoală şi la armată am fost cel dintâiu cântăreŃ. Maş bucura când aş putea învăŃa
cântări bisericeşti, să pot şi eu lăuda pe D-zeu cu cântări în sf. Biserică.
Vin deci cu rugarea către Veneratul Consiliu Arhiepiscopesc să
binevoiască a mă admite şi pe mine la examenul de primire la curs de cântăreŃi.
La rugarea mea aştern documentele următoare:
Extras de botez
Extras dela matricula civilă
Certificat şcolar
Certificat de moralitate
Certificat medical.
Repetând rugarea rămân al Prea Venerabilului Consiliu Arhiepiscopesc
Poplaca în 22 august 1927. Supus fiu sufletesc
Ioan Bădilă”45
Cererile vizau de multe ori probleme chiar mai complexe decît cele
legate de dosarul pentru admitere. Astfel, la cîteva luni de când şcoala activa
deja, direcŃiunea primea o scrisoare al cărei conŃinut ne dovedeşte că
renumele şcolii era în plină expansiune. Aceasta era concepută după cum
urmează:
”On. DirecŃiune a şcoalei de vocaŃiune Sibiu,
On. Dle Director subsemnatul Zuga Ioan com. Adrian Jud. Mureş am
absolvat IV (patru) clase secundare sunt în etate de 20 ani, m’am hotarât să trec de
liberă voie dela religiunea greco-catolică, la cea ortodoxă română pentru care am şi
primit informaŃiuni şi am şi făcut prima prezentare, adecă sunt în trecere.
45 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Rugarea lui Ioan Bădilă, din Poplaca, nr. 492, din 22 august 1927.
130
Vă rog Dle Director să binevoiŃi a-mi da explicaŃiuni dela şcoala ce cu
onoare conduceŃi:
Ce spese sunt?
Se primeşte ajutor de la stat?
În cât timp?
Doresc să ştiu care sunt cele mai mici preŃuri şi cel mai scurt timp.
După informaŃia D-voastre aş avea voie să mă înscriu şi eu dacă pot
ajunge, fiincă sunt sărac. Am obŃinut nota medie la studii 6,21. La caz de
neconvenŃie să ştiu să intru pe altă carieră.
Cu cel mai mare respect Vă rog D-le Director a-mi comunica cele cerute.
Totodată vă rog de răspuns cât de curând.
Adrian la 28 martie 1928. Cu deosebită stimă Zuga Ioan”46.
DorinŃa de a urma cursurile era, după cum vedem, în plină creştere,
însă neajunsurile materiale erau cele care se interpuneau de această dată
între elev şi şcoală.
Problemele legate de şcolarizare vor continua pe tot parcursul anului
1927, deoarece fiind o instituŃie aflată la început de drum nu era nici foarte
cunoscută, iar legislaŃia aferentă nu era desăvârşită, deci încurcăturile erau
inevitabile. Ceea ce contează însă într-un astfel de moment, este faptul că
şcoala era în plină dezvoltare, iar numele ei devenea din ce în ce mai
cunoscut.
Timiditatea unui nou început şi parcursul legislativ şovăielnic nu au
ocolit nici acest nou înfiinŃat centru de cultură, iar documentaŃia studiată
susŃine deplin această ipoteză. În Protocoalele şi Procesele verbale care ne-
au rămas în Arhiva Mitropolitană găsim informaŃii despre locaŃia iniŃială a
Şcolii de cântăreŃi, adică grădina Lebu unde s-au făcut în acel an „reparaturi
şi adaptări mai însemnate”47, deoarece „clădirile FundaŃinunii Alexandru
46 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 32 din 31 martie 1928, cerere de informare din partea lui Zuga Ioan privind condițiile materiale din cadrul Școlii de cântăreți. 47 Arhiva Mitropoliei Sibiu, procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, pag. 110.
131
Lebu, din str. Orfanilor nr. 5”48, trebuiau „adaptate pentru plasarea Şcolii de
cântăreŃi înfiinŃată la începutul anului şcolar 1927/1928”49.
După fixarea locului unde avea să îşi desfăşoare activitatea, respectiv
grădina Lebu, aleasă ca locaŃie pentru anumite beneficii pe care le oferea
elevilor prin deschiderea unor perspective mai vaste, deoarece aici funcŃiona
şi o şcoală economică, rămâneau de stabilit membrii corpului didactic şi
materiile care trebuiau studiate în această şcoală de cântăreŃi bisericeşti.
Tot în procesul verbal la care am făcut referire mai sus găsim şi
preŃioase informaŃii despre corpul didactic, alegerea lui, şi materiile de care
aveau să se îngrijească membrii acestuia.
Aşadar, la Acluzul 16 al Raportului Congresului Arhiepiscopesc ca
senat Bisericesc se arată următoarea componenŃă a catedrelor şi a
responsabililor acestora. Iată textual informaŃia citată:
„În virtutea concluzului sinodal nr. 73 dela 24 maiu 1927, cu începere de la
1 octomvre 1927, s-a deschis şcoala de cântăreŃi, înfiinŃată de Biserica noastră.
La această şcoală s-au sistematizat următoarele catedre:
1 Catedră din limba română
1 Catedră pentru cântări bisericeşti şi tipic
1 catedră pentru muzica vocală şi instrumentală
1 Catedră pentru studiile biblice
Pentru ocuparea acestor catedre s-a publicat concurs fiind sistematizat
pentru fiecare de la stat salariu de bază 800 lei lunar cu toate adausele legale”50.
În ”Telegraful Român” din 9 august 1927 se publică concursul pe
cele patru catedre ce se înfiinŃau odată cu şcoala. Tot aici se dau detalii şi
despre ”calificaŃiunile”51 pe care le ”vor documenta”52 candidaŃii. Astfel,
48 Ibidem. 49 Ibidem. 50 Arhiva Mitropoliei Sibiu, procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1927, pag. 75-76. 51(Redacția), comunicat despre Școala de cântăreți, în TR, an LXXV, nr. 58, din 9 august 1927, Sibiu, pag. 7. 52 Ibidem.
132
pentru limba română se puteau prezenta candidaŃi ”absolutori”53 de
pedagogic şi deŃinători de ”diplomă de învăŃător pentru şcoalele primare”54.
La studii biblice şi cântări bisericeşti se cereau absolvenŃi de teologie, care
să aibă şi un ”testimoniu de calificaŃiune preoŃească”55, iar la muzică vocală
şi instrumentală se accepta ”diplomă de la Conservator”56. Aşadar, viitorii
dascăli trebuiau să fie oameni bine instruiŃi pentru a putea la rândul lor să
transmită generaŃiilor de cântăreŃi ce vor ieşi de pe băncile şcolii, o educaŃie
aleasă şi deprinderi valoroase în practicarea muzicii bisericeşti.
Numirea profesorilor pe posturile nou create se face prin respectarea
cu stricteŃe a calificaŃiunilor cerute. Deducem aceasta din documentul
următor, unde sunt precizate numele profesorilor şi implicit pregătirea lor.
Iată ce detalii desprindem din el:
”În urma cererilor intrate corpul didactic a fost instituit astfel:
Profesor pentru studiile biblice, totodată şi director al şcoalei a fost numit
preotul Ştefan Morariu din CunŃa.
Profesor de cântările bisericeşti, muzică vocală şi instrumentală a fost
numit preotul Nicolae Topolog din Turnişor.
Profesor de limba română a fost numit învăŃătorul diplomat Vasile Chira
din Avram Iancu.
Şcoala deocamdată s-a aşezat în casă potrivită în grădina unde este
economia fericitului Alexandru Lebu.
Pentru anul şcolar curent 1927/1928 sunt primiŃi 20 de elevi interni, cari
pentru întreŃinere plătesc 1000 lei lunar”57.
Textul acesta este preŃios pentru că sintetizează rapid date despre
locaŃie, profesori, materii şi elevi şi datele oferite clarifică situaŃia iniŃială a
Şcolii de cântăreŃi.
53 Ibidem. 54 Ibidem. 55 Ibidem. 56 Ibidem. 57 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1927, pag. 75-76.
133
Am văzut că numărul elevilor care puteau fi acceptaŃi era de maxim
20 persoane, iar profesorii doar 3 pe un număr de 4 catedre. Modestă
imagine a unei instituŃii, însă deosebit de realistă dacă ne raportăm la toŃi
factorii care au condus şi au contribuit la deschiderea acestei şcolii.
Mitropolitul Bălan şi-a dorit această şcoală ca un răspuns la nevoia de a
avea cantori cu studii la strană, oameni care să se alăture preotului şi să
sprijine activitatea sa misionară şi educativă în popor. Tot de realism Ńine şi
numărul de elevi aprobat. 20 de elevi nu era nici mult, dar nici puŃin, era un
număr la care se putea ajunge relativ uşor pentru că cei vizaŃi erau numeroşi,
însă nu putea fi depăşit din lipsa spaŃiului pentru clase sau pentru cazare.
Din cauza pregătirilor necesare deschiderii noului an şcolar, data
deschiderii s-a amânat pentru ziua de 25 octombrie 1927, aşa cum reiese din
actul 10044/1927, iar programul primei zilei era următorul:
„Sfânta Liturghie în biserica catedrală împreunată cu chemarea Duhului
Sfânt, apoi întrunirea la ora 11 a.m. în sala cea mare din edificiul şcoalei, cântarea
Împărate Ceresc, o cuvântare scurtă din partea directorului şcoalei cu răspuns din
partea prezidiului Consiliului Arhiepiscopesc”58.
După cum reiese din documente, primii elevi declaraŃi admişi pentru
anul şcolar 1927-1928 nu depăşau un total de 16 tineri59.
58 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10044, din 25 octombrie 1927, programul primei zile în cadrul Școlii de cântăreți. 59 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Matricola școlii pe anul 1927-1928; Lista nominală cu prima generație de elevi ai Școlii de cântăreți bisericești din Sibiu este următoarea: Aron Ioan, VinŃul de Jos Bote Iov, TîrnăviŃa Bădilă Ioan, Poplaca Cosma Ioan, Drâmbariu DrăghiŃă Damian, Tău Duma Ioan, łichindeal Mihăilă Ioan, Agnita Mihailă Ioan, Criş Muntean Ioan, Hunedoara Puiu Ioan, TopliŃa română Roman/Oleh/ Gheorghe, BăŃanii Timar Ioan, VinŃul de jos Tufar Nicolae, Sibişelul nou łifreu Emanuil, Nădeşul săsesc Vălean Ioan, Cristian
134
Acestora li se cerea să se prezinte până „la data de 16 X a.c pentru
înmatriculare”60, având asupra lor suma pentru taxă de 3000 de lei şi „haine
pentru pat”61. Lista candidaŃiilor declaraŃi admişi devine definitivă, însă doar
după data de „15 novembre” pentru că şi la aceea dată încă se mai emiteau
acte ce trebuiau înregistrate cu nume ale elevilor ce apar inclusiv în lista de
mai sus. SituaŃia aceasta era creată de faptul că mulŃi dintre candidaŃi nu
aflaseră în timp optim despre nou înfiinŃata şcoală pentru a-şi depune
dosarele din timp. Interesul crescut faŃă de cursurile de cantor bisericesc ne
certifică faptul că iniŃiativa de a cere înfiinŃarea acestei şcolii, care i-a
aparŃinut Mitropolitului Bălan, a fost laudabilă şi extrem de utilă pentru
nevoile ”turmei” pe care o păstorea cu deosebită dragoste.
Afirmam mai sus că se regăsesc printre acte unele care menŃionează
examinări mult mai târziu decât data prevăzută iniŃial pentru începerea
cursurilor, adică 25 octombrie 1927. Astfel, în actul 10781/1927 sunt
amintiŃi elevii Dan Ionel, Irimie Ştefan, Maiorescu Matei, Gheorghişor Iosif
şi łic Andronic, care au fost examinaŃi în 12 noiembrie în conformitate cu
protocolul din 26 octombrie.62 Textul solicitării făcute sub numărul de mai
sus cerea ca aceştia să fie înmatriculaŃi „ca elevi ordinari ai Şcoalei de
CântăreŃi, care acum cu totul are 17 elevi”. 63
Motivul pentru care apare o discordanŃă între lista iniŃială din 28
septembrie 1927 şi aceasta datată cu 2 luni mai târziu este acela că anumiŃi
elevi declaraŃi admişi în prima etapă, şi care apar pe lista din septembrie, au
aplicat ulterior cereri de retragere, deoarece cheltuielile cu şcolarizarea erau
mult prea mari faŃă de cele pe care le-ar fi putut suporta.
Ganea Traian, Boiul Mare. 60 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 9216 Bis., din 28 septembrie 1927, cerere de prezentare în vederea înmatriculării și achitării taxei de școlarizare. 61 Ibidem. 62 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10781 din 15 noiembrie 1927, extras cu privire la examinări pentru admitere ulterioare începerii anului școlar. 63 Ibidem.
135
Ca exemplu, putem aminti cererea lui Damian DrăghiŃă, din Tău, cel
care ocupa poziŃia a cincea în lista de început şi care face o astfel de petiŃie
către direcŃiune, cerând retragerea şi restituirea documentelor. Actul nr.
10136 Bis./1927 înregistrează următoarele:
„elevul primit la şcoala de cântăreŃi, Damian DrăghiŃă, din Tău, arătând că nu
poate suporta cheltuielile se roagă a i se restitui documentele”64
Întâlnim însă şi cazuri de elevi care, deşi au candidat la examen, nu
au reuşit să treacă de comisie, iar ca atare nu se află pe lista cu admişi. Este
şi cazul „tinerilor”65: Petru Rusu, din Cerbel şi Ioan Dan, din Alma, Târnava
Mare. Socotind numărul celor care au participat la examen ajungem la cifra
23, dintre care vor fii şcolarizaŃi efectiv doar 17. Restul de 6 sunt cei care nu
au trecut examenele sau care s-au retras din pricina taxei de şcolarizare mult
prea mare. ToŃi cereau cu regret restituirea actelor pentru că nu puteau să
suporte acele cheltuieli lunare de 1000 de lei.
Primul an pentru Şcoala de CântăreŃi de la Sibiu însumează un
număr de 17 elevi şcolarizaŃi, care urmează efectiv cursurile, iar acest fapt
este adeverit şi de actul nr. 57101/1927, care este o adresă din partea
Ministerului Cultelor şi Artelor către Şcoala de CântăreŃi prin care li se
aducea la cunoştiinŃă că se subvenŃionează cu 50% un număr „de 17 carnete
de identitate pentru reducere pe CFR”66. Vedem, aşadar că la 17 decembrie
când se emite această adresă numărul de elevi era deja stabilit.
LocaŃia, după cum am văzut, era stabilită iniŃial, în grădina Lebu, iar
toate pregătirile ce Ńineau de organizare deschiderii acestui an şcolar
1927/28 au trecut în grija celui care ocupa funcŃia de Director al „Scoalei
ortodoxe române de cântăreŃi bisericeşti din Sibiu”, adică preotul Ştefan
Morariu. Lui îi revine sarcina dificilă de a descurca hăŃisul unui început de
64 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10136 Bis./1927, cerere de retragere din școală, motivul fiind imposibilitatea achitării taxei de școlarizare. 65 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 9526 Bis./1927, tablou nominal cu elevi nedeclarați admiși. 66 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 57101/1927, emis de Ministerul Cultelor şi Artelor în 17 decembrie 1927.
136
drum, întotdeauna mai greu, poate chiar prea greu uneori şi cu multe
obstacole de depăşit.
Detaliile erau capitale pentru buna funcŃionare a şcolii astfel ca nu
puteau fi neglijate aspecte legate de cazare sau de hrană a viitorilor cursanŃi.
Există documente care arată relaŃiile comerciale stabilite între
instituŃia nou înfiinŃată şi diferiŃi prestatori de servicii. Contractele se
încheiau deopotrivă pentru Institutul Şagunian, pentru orfelinat şi pentru
şcoala de cântăreŃi.
Nimic din tot ceea ce Ńinea de administrarea noii Şcoli nu trebuia să
fie pierdut din vedere, iar conŃinutul contractului subliniază întru totul grija
aceasta. Perfectarea juridică a prestării de servicii, adică aprovizionarea cu
pâine, denotă cât de important era pentru conducerea Şcolii de cântăreŃi, şi
implicit şi pentru celelalte părŃi contractante, să creeze condiŃii optime
pentru desfăşurarea cursurilor. Alăturarea noii instituŃii celorlalte, deosebit
de importante pentru învăŃământul teologic sibian şi nu numai, arată clar că
încă de la început această şcoală de cântăreŃi a fost integrată unui circuit, ca
să spunem aşa, de şcoli vocaŃionale al căror prestigiu era considerabil în
lumea religioasă.
Contractul stipulează de o manieră precisă care erau termenii sub
care urma să se desfăşoare furnizarea de materie primă, adică făina care
provenea din cultivarea terenului obŃinut pentru întreŃinerea acestor
instituŃii, şi „liferarea” pâinii „în calitatea şi cantitatea”67 desemnată cu o zi
înainte. Făina, materia primă, era recolta pe care o aveau instituŃiile de pe
terenurile ce le erau arendate. Astfel pentru „trebuinŃele”68 Şcoalei de
cântăreŃi avem date ce apar în diferite documente despre posesia „a 30
jugăre teren arabil în comuna Tălmaciu”69, care s-au primit de la stat, dar şi
67 Ibidem. 68 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 8257/1927, act de proprietate care menționează diferite proprietăți și surse de venit ale școlii. 69 Arhiva Mitropoliei Sibiu.
137
”propietăŃi cumpărate în satele Alămor şi Loamneş în număr de 350
jugăre”70.
Ulterior în 1928 se regăsesc acte care indică o renunŃare la terenul
din Tălmaciu, şi la arendarea lui, preferându-se cel de la Alămor. Nu se
cunosc explicit motivele care au determinat o astfel de decizie. Arendarea
terenului de la Alămor se face ”către Adam Matta, pentru suma de 32.500
lei pe un termen de un an”71.
Putem concluziona, pe baza acestui contract, că până şi ceva aparent
lipsit de importanŃă, banal chiar, precum asigurarea cu pâine a elevilor era
un fapt extrem de important şi deloc de neglijat în vederea asigurării bunului
mers al activităŃii şcolare şi extraşcolare al acestui nucleu de instituŃii, care
constituia de fapt tot ce era mai reprezentativ pentru învăŃământul sibian
religios. Nerespectarea termenilor contractuali atrăgeau după sine o
răspundere morală, dar mai ales juridică, foarte aspră pentru Ioan
Hurdubelea. Acesta garanta cu întreaga sa avere mobilă şi imobilă, cu
onoarea sa, că pâinea va avea calitatea cerută, iar cantitatea va fi onorată.
Am văzut, aşadar, seriozitatea cu care se tratau toate aspectele ce
priveau Şcoala de cântăreŃi, precum şi alăturarea ei Academiei teologice,
şcoalei normale sau orfelinatului ortodox, ca o componentă a unui întreg
unitar.
Următorul contract, cel despre carne, scoate în evidenŃă că hrana
sufletească ce o primeau prin studiu era completată şi de una în plan trupesc.
ConŃinutul acestuia arată că şi în ceea ce priveşte ”liferarea cărnii” paşii
juridici de urmat sunt aceiaşi ca în cazul pâinii. Subliniam mai sus că nimic
nu e hazardat, iar controlul lucrurilor evidenŃiază o gândire abilă cu veleităŃi
organizatorice, care aparŃinea fără echivoc Mitropolitului Bălan, dar care era
pusă în practică de cei care conduceau efectiv Şcoala normală, Internatul
70 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 11008/1927, extras ce menționează cumpărarea unor proprietăți în Alămor și Loamneș. 71 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 12230/1928, decizie privind renunțarea la un teren în Tălmaciu și arendarea altuia în Alămor.
138
preoŃesc, orfelinatul şi implicit Şcoala de cântăreŃi bisericeşti şi ale căror
nume le regăsim enumerate în primele rânduri ale contractelor.
Acesta a fost parcursul anului 1927, anul deschiderii Şcolii de
cântăreŃi din Sibiu, care la jubileul de 10 ani va primi numele de ”Școala de
cântăreŃi bisericeşti ”Dimitrie CunŃan”, demunire sub care, de altfel, este şi
recunoscută în rândul instituŃiilor de învăŃământ muzical religios.
În încheiere trebuie să apreciem rolul pe care l-a avut şcoala în
conservarea cântării bisericeşti pe teritoriul Ardealului, ca factor de unitate
şi stabilitate, prin absolvenŃii pe care i-a dat Ńării, în număr de 300, până la
desfiinŃarea ei din anul 1952, ca urmare a unui decret al Sf. Sinod din 1951,
care prevedea ca în fiecare eparhie să existe doar o şcoală superioară de
învăŃământ religios, în Sibiu existând şi Institutul ”Andrei Șaguna”.
139
RAPOARTE DE ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂ
Î.P.S. Prof. Univ. Dr. LAURENłIU STREZA
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Raport de activitate ştiinŃifică pe anul 2009
I. PUBLICAłII
CărŃi: 1. Cuvânt de binecuvântare în vol. „Romii – actualitate şi perspectivă”, coordonator prof. univ. dr. Elena Macavei, ed. AsociaŃiunii Astra, Sibiu, 2009. 2. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. II, ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor. 3. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. III, ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor. 4. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. IV, ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor. 5. Ctitoria Martirilor Brâncoveni din łara Făgăraşului – „łara cerurilor
deschise” în vol. „Valori ale patrimoniului cultural naŃional. Arhitectură şi artă religioasă. Icoane româneşti. Tezaur imnografic”, Braşov, 2009.
Studii şi Articole: 6. „Răsărit-a lumii lumina cunoştinŃei”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 1-2, 1 şi 15 ianuarie 2009, p. 1-3. 7. „Alegerea şi întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Kiril ca cel de-
al XVI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 5-8, 1 şi 15 februarie 2009, p. 1-2. 8. În Biserica Măririi Tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de
Dumnezeu, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 9-12, 1 şi 15 martie 2009, p. 1-2. 9. Călători împreună cu Hristos spre Praznicul Învierii, în „Telegraful
Roman”, anul 157, nr. 13-114, 1 aprilie 2009, p. 1-2.
140
10. Învierea Domnului şi suferinŃele lumii noastre – Pastorală la Învierea
Domnului 2009, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 15-16, 15 aprilie 2009, p. 1-2. 11. ÎnălŃarea Domnului. Prilej pentru noi de a năzui mereu spre cele înalte, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 17-20, 1 şi 15 mai 2009, p. 1-3. 12. Duhul Sfânt – Duhul mărturisirii dreptei credinŃe şi al păstrării valorilor
neamului, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 21-24, 1 şi 15 iunie 2009, p. 1-3. 13. În mijlocul fraŃilor noştri români din Suedia 25 – 30 aprilie 2009, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 25-28, 1 şi 15 iulie 2009, p. 1-3. 14. O chemare şi o îndatorire sfântă: Să o cinstim pe Maica Domnului,
precum o cinstesc îngerii şi sfinŃii, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 29-32, 1 şi 15 august 2009, p. 1-3. 15. SfinŃenia – atribut dumnezeiesc şi înveşmântare a lumii create. Gânduri la
Sf. Mare Muc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 37-40, 1 şi 15 octombrie 2009, p. 1-3. 16. Rolul Bisericilor creştine din Europa potrivit documentelor pregătitoare
ale celei de-a Treia Adunări Ecumenice Europene (AEE3), în rev. „ŞtiinŃă şi Cultură”, nr. 6-9, editura UniversităŃii „Vasile Goldiş”, Arad, decembrie, 2009. 17. Taina Întrupării Domnului – Taina iubirii Preasfintei Treimi pentru om, în rev. „Cenaclul de la Păltiniş”, an I, nr. 7, decembrie 2009. 18. „Îndreptător credinŃei şi chip blândeŃilor” – Sf. Ierarh Nicolae, pildă de evlavie şi milostenie, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 45-46, 1 decembrie 2009, p. 1. 19. Samarineanul milostiv, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 41-44, 1, 15 noiembrie 2009, p. 1-3. 20. „Puterea vederii lăuntrice”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 45-46, 1 decembrie 2009, p. 3. 21. „Hristos se naşte, măriŃi-L!”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 47-48, 15 decembrie 2009, p. 1-3. II. Participări, conferinŃe şi simpozioane:
• 30 ianuarie 2009 - Participare la sesiunea de comunicări ştiinŃifice „Sf. Trei
Ierarhi – protectorii învăŃământului teologic”, organizată în aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu.
• 6 februarie 2009 - Participare la deschiderea lucrărilor conferinŃei Bio
141
România, organizată în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie
• 13 februarie 2009 – Participare la lucrările conferinŃei organizate la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, de către SC Fabryo România.
• 7 – 14 martie 2009, participare în Ierusalim şi Palestina în cadrul programului „Living Letters”, cu o delegaŃie din partea Consiliului Mondial al Bisericilor.
• 26 – 30 aprilie – susŃine la parohia românească din Stockholm (Suedia) conferinŃa „Sf. Vasile cel Mare – de la Liturghie la filantropie”.
• 14 – 16 mai 2009 – participare la ConferinŃa InternaŃională “RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală.
Directii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii si unităŃii Bisericii”,
organizată în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie din Sibiu.
• Prezidează şi coordonează conferinŃele preoŃeşti din Arhiepiscopia Sibiului, cu titlurile: „2009 – anul comemorativ-omagial al Sf. Vasile cel Mare,
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379), şi al celorlalŃi sfinŃi capadocieni” –
(mai 2009), respectiv „650 de ani de la întemeierea Mitropoliei łării Româneşti.
În context, canonizarea unor sfinŃi români: Mitropolitul Iachint de Vicina” (octombrie 2009).
• 15 – 18 iulie 2009 – participare la Lyon (FranŃa), la lucrările celei de-a 13-a Adunări Generale a ConferinŃei Bisericilor Europene.
• 16 octombrie 2009 - moderează lucrările simpozionului internaŃional „Însemnătatea vieŃii şi operei Sf. Vasile cel Mare pentru misiunea si slujirea
Bisericii”, desfăşurat în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie din Sibiu.
• 28 octombrie 2009 – participare la şedinŃa solemnă a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: „2009 – anul comemorativ-omagial al Sf. Vasile cel Mare şi al
celorlalŃi sfinŃi capadocieni”.
III. Preşedinte al FundaŃiei Reconciliatio în Sud-Estul Europei.
IV. Preşedinte al Comisiei Teologice din cadrul Consiliului NaŃional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Inovării).
142
Arhid. Prof. Dr. Ioan I Ică jr
Activitate ştiinŃifică 2009
Participări internaŃionale: A XI-a Sesiune plenară a Comisiei mixte internaŃionale pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, Paphos 16-23 octombrie 2009.
Volume publicate : Sfântul stareŃ Vasile de la Poiana Mărului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus şi
isihasm, traducere şi studiu introductiv diac. Ioan Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009, 470 p.
Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii [ izvor principal al ÎnvăŃăturilor Sfântului Neagoe Basarab], studiu introductiv Dan Zamfirescu, traducere diac.Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu 2009, 389 p. Ermanno M. Toniolo, Acatistul explicat. Imnul şi structurile lui mistagogice, traducere şi studiu introductiv diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009, 375 p.
Volum sub tipar: Sfântul Grigorie Palama Scrieri I. Tomosuri dogmatice—ViaŃa—Slujba—dosarele
canonizării, studiu introductiv şi traducere diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009, 690 p.
143
Pr.Prof.Univ.Dr.Vasile Grăjdian
Raport de activitate ştiinŃifică pentru anul 2009
1.CărŃi
Scurtă istorie a bisericilor şi comunităŃilor religioase din Transilvania, nr.3/r în seria Reconciliatio, Presa Universitară Clujeană, CLuj, 2008, 272p. (edit. în colaborare cu Dieter Brandes şi Olga Lukács, ISBN 978-973-610-831-0); versiunea în limba maghiară Az Erdélyi egyházak és vallási közösségek rövid története, nr.3/m în seria Reconciliatio (ISBN 978-973-610-832-7); versiunea în limba germană în curs de publicare.
2.Studii
Aspecte privind profilul cântăreŃului bisericesc în parohiile Arhiepiscopiei Sibiului, (10p.) în curs de publicare în "Anuarul academic" 2008/2009 al FacultăŃii de Teologie "Andrei Şaguna" a UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu.
Cântarea corală în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe, studiu prezentat în cadrul Simpozionului NaŃional "Muzica Corală în Biserica Ortodoxă Română în veacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009, în curs de publicare.
3. Articole, cronici etc.
Erori acustice în Biserici, în “Îndrumător Bisericesc”, Editura Andreiana Sibiu, Anul 157 (2009), p.157-167.
4. Participări la congrese şi simpozioane naŃionale şi internaŃionale de specialitate
Simpozionul NaŃional "Muzica Corală în Biserica Ortodoxă Română în
veacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009, cu studiul „Cântarea corală în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe”.
5. Participări la proiecte şi dialoguri ecumenice
International Consultation on ‘Healing of Memories’ Reconciliation
between Peoples, Cultures and Religion, Mănăstirea Sâmbăta-Făgăraş, 25-26 mai 2009 (organizator şi referent)
144
Religion-History-Culture-Society, The influence of religion and ethnical
identity on the development of values in culture and society, Interreligious and
intercultural dialogue and conference in the region of historical Scythia Minor, ConstanŃa, 28-30 mai 2009 (organizator şi participant cu intervenŃii în sesiunile manifestării).
6. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan internaŃional
Membru al IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie - AsociaŃia InternaŃională de Imnologie), din anul 1992.
7. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan naŃional
Membru al UCMR (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România), începând din anul 2003.
8. Alte activităŃi
Organizarea celei de A XI-a ediŃii a Forumului internaŃional pentru tineret de la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, 23-29 iulie 2009. Participare la activităŃile sociale şi pastorale în cadrul A.OL.N.-Sibiu (AsociaŃia Ortodoxă pentru o Lume Nouă. Concerte şi participări la misiuni în diverse parohii cu Corul bărbătesc al FacultăŃii de Teologie.
145
Pr. Conf. univ. Dr. Irimie MARGA
RAPORT DE ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂ 2009
Pr. Conf. univ. Dr. Irimie MARGA a desfăşurat următoarea activitate ştiinŃifică: - între 11-13 februarie 2009 a participat la Linz (Austria), capitala culturală a Europei în anul 2009, ca delegat al IPS Sale Dr. LaurenŃiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la simpozionul organizat de fundaŃia Pro Oriente, secŃiunea Linz, unde a prezentat referatul cu titlul Rumänische Orthodoxie
nach der dritten Europäische ökumenische Versammlung (Ortodoxia românească
după cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană). - în data de 19 mai 2009 a participat la Facultatea de Istorie şi Filozofie din Cluj-Napoca (Institutul de Istorie „George BariŃ”, Aula „Regele Ferdinand”, Cluj-Napoca), ca profesor referent în cadrul Comisiei de doctorat, la susŃinerea tezei candidatului pr. Florin Bengean, teza având ca temă „Filantropia şi asistenŃa
socială în activitatea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în perioada
1868-1918”. - în data de 4 noiembrie 2009 a participat la Graz (Austria), la simpozionul organizat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de parteneriat între Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Graz şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu. A publicat următoarele:
Administrarea bunurilor în parohie după dreptul canonic catolic, în ”Îndrumătorul bisericesc”, Sibiu, 2009, p. 168-174 (traducere din germană).
146
Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moşoiu
Raport de activitate ştiinŃifică pentru anul 2009
Publicatii: 1. Hermeneutica ortodoxă ca dezvoltare teologică în TradiŃie, în volumul
colocviului national de Teologie Dogmatică (Bucureşti, 2008), Editura Sigma, Bucureşti, 2009, p.283-324
2. Natura şi misiunea Bisericii. Un stadiu pe calea spre o declaraŃie comună, în vol.: „Omagiu Părintelui Prof.Dr.Acad. Dumitru Popescu, Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2009,p.475-532
3. PrefaŃa cărŃii: Ion Bria, Sensul TradiŃiei Ecumenice, Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 2009, p.7-18
4. Autor coordonator al volumului omagial: „ RelevanŃa operei parintelui profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală si directii noi de cercetare in domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii.”, Editura Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2009, in curs de aparitie, contributie personala: „Bazele
TradiŃiei ecumenice în gandirea Părintelui Profesor Ion Bria” 5. PrefaŃa cărŃii (împreuna cu asis.dr. Ciprian Toroskai): Pr.Prof. Ion Bria,
Hermeneutica teologică, Editura Arhiepiscopiei Sibiului, 2009, în curs de apariŃie
6. Părintele profesor universitar doctor Ion Bria (1929-2002), dascăl de Teologie
Dogmatică şi Ecumenică, în volumul conferinŃei internaŃionale, Arad, februarie 2009, în curs de apariŃie
7. Paternitatea lui Dumnezeu şi darul filiaŃiei adoptive baptismale - πνευ�µα υι�οθεσία, spiritum adoptionis filiorum (Rm.8,15), în vol. Conferintei internationale de la Bucuresti, octombrie, 2009, in curs de aparitie
8."ConsiderŃii cu privire la contextul religios si social al aparitiei spitalului in Imperiul Bizantin", in vol . conferintei internationale dedicate Sfantului Vasile cel Mare, Sibi, in curs de aparitie
9. “Schimbarea la FaŃă, referinŃe patristice principale”, în vol. conferinŃei internaŃionale dedicate Sfântului Grigorie Palama, Craiova, în curs de apariŃie
147
10. „Towards a deeper understanding of the Ordo of the Holy Mysterion of
Baptism”, în vol. Colocviului international de Teologie Dogmatica, Arad,iunie 2009, în curs de apariŃie
ConferinŃe: 1. . Viena, noiembrie, 2008, a patra consultatie pe tema ecclesiologiei organizată
de ConferinŃa Bisericilor Europene (CEC) şi Comunitatea Bisericilor Protestante din Europa
2. Arad, februarie, 2009, conferinata internationala dedicata parintelui profesor Ion Bria
3. Sibiu, mai 2009, conferinta internationala dedicata parintelui profesor Ion Bria, organizator
4. Arad, iunie, 2009, Colocviului international de Teologie Dogmatica 5. Bucuresti, octombrie, 2009, conferinta internationala organizata de Facultatea
de Teologie din Bucuresti imreuna cu teologul protestant J. Moltman cu tema „Dumnezeu Tatal si viata Sfintei Treimi”
6. Sibiu, octombrie 2009, conferinta internationala dedicata Sfantului Vasile cel Mare
7. Tismana, noiembrie 2009, conferinta internationala dedicata Sfantului Grigorie Palama
8. Targoviste, noiembrie. 2009, conferinta anuala pe tema stiinta si religie cu titlul: Provocările societăŃii contemporane asupra creaŃiei, vieŃii şi dezvoltării
umane, din perspectiva ştiinŃei şi credinŃei de astăzi
Membru în: 1. Grupul InternaŃional de lucru pentru Misiune Urbană şi Rurală (URM), 2000 -,
http://www2.wcc-coe.org/ccdocuments2003.nsf 2. Grupul european URM, 2002- prezent 3. Comisia de dialog pe tema ecclesiologiei dintre Conferinta Bisericilor Europene
(CEC) si Bisericile Protestante semnatare ale Acordului de la Leuenberg (1973), 2002 - prezent
http://lkg.jalb.de/lkg/documents/lkg_doc_de_234.pdf http://lkg.jalb.de/lkg/documents/lkg_doc_de_36.pdf
148
4. Societas oecumenica, 2004 – prezent http://www.societas-oecumenica.de/ 5. AsociaŃia naŃionala de îngrijiri paliative 1997- prezent 6. AsociaŃia internaŃionala a dogmatiştilor ortodocşi, 2007-prezent 6. Centrul de Cercetare ecumenică Sibiu , Universitatea „Lucian Blaga”2006-
prezent, Coordonator al domeniului Dialog ecumenic 7.Comisia de etica în cercetare a FacultăŃii de Medicină din Braşov, 2004-prezent
149
Pr. Conf. Dr. Constantin Oancea
Activitate ştiinŃifică în anul universitar 2008-2009
PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI CU CARACTER ŞTIINłIFIC - Întrunirea anuală a „Uniunii Bibliştilor din România” – Sibiu, februarie 2009. Am fost primit în comitetul de redacŃie al revistei „Cercetări biblice”. - Simpozionul internaŃional „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viata bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare in domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii” – Sibiu, 14-16 mai. Am prezentat referatul cu titlul „Impulsuri pentru teologia biblică în opera părintelui profesor I. Bria.” - Congresul al 6-lea al SOMEF (Südostmitteleuropäischer Fakultätentag), organizat de Departamentul de Teologie Protestantă al ULB Sibiu – Sibiu, 9-12 iulie. Am prezentat referatul cu titlul: „Herausforderungen für die Gesellschaft, die Kirche und die biblische Wissenschaft. Einige Reflexionen aus orthodoxer Sicht”. - ConferinŃa Internatională „Însemnătatea vieŃii şi operei Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujirea Bisericii” – Sibiu, 16-18 octombrie 2009, Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” Sibiu. PUBLICAłII „Epoci ale istoriei Israelului”, apare în Anuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” 2008-2009, aprox. 11 pag. „Câteva observaŃii referitoare la ideeea de izbăvire în Cartea Iona”, apare în volumul omagial pr. prof. D. Abrudan, aprox. 14 pag.
150
„O reevaluare a problemei cărŃilor anaginoskomena în teologia ortodoxă”, apare în volumul simpozionului pr. prof. I. Bria, aprox. 16 pag. „Herausforderungen für die Gesellschaft, die Kirche und die biblische Wissenschaft. Einige Reflexionen aus orthodoxer Sicht“, apare în buletinul congresului SOMEF (http://somef.univie.ac.at/publikationen/), aprox. 7 pag. MEMBRU ÎN ASOCIAłII ŞI ORGANIZAłII PROFESIONALE NAłIONALE ŞI
INTERNAłIONALE Din anul 2005 sunt membru în două asociaŃii care îşi propun sprijinirea şi dezvoltarea cercetării biblice din România:
-Uniunea Bibliştilor din România -Centrul de Studii Biblice al UniversităŃii Babeş-Bolyai din Cluj
MEMBRU ÎN COLECTIVE EDITORIALE Din anul 2006 sunt redactor la „Revista Teologică”, răspunzând de articolele şi studiile de teologie biblică. Din 2009 fac parte din colectivul editorial al revistei „Cercetări biblice” ACTIVITATE DE INDRUMARE IN CADRUL FACULTATII Am îndrumat un număr de 4 studenŃi/masteranzi în pregătirea şi redactarea lucrării de licenŃă/disetaŃie. Am coordonat lucrările studenŃilor Alin Cudur şi Alexandru ChituŃă pentru simpozionul studenŃesc dedicat operei SfinŃilor Capadocieni, de la mănăstirea Tismana, mai 2009.
151
Conf. Univ. Dr. Paul Brusanowski
Raport de activitate 2009
Participări la manifestări ştiinŃifice În perioada 19-21 ianuarie 2009, am participat la lucrările Comitetului pentru
dialog cu musulmanii din Europa (CRME), organizate la München, Germania. În perioada 27 – 30 aprilie 2009, am participat la întrunirea anuală a
„European National Councils of Churches”, cu tema „Dialogul interreligios între creştinism şi islam în Europa”, organizată la St. Pölten, Austria.
În perioada 2-6 august 2009, am participat la Seminarul Inter-religios despre Eshatologie şi Mahdism, organizat de Institutul Mahdiviat la Teheran şi Kerman (Iran), unde am prezentat referatul PoziŃia oficială a Bisericii Ortodoxe cu privire la
eshatologie; În perioada 26-29 noiembrie 2009, am participat la Seminarul
„Kommunismus im Rückblick (1989-2009): Ökumenische Perspektiven aus Ost und West“, unde am susŃinut referatul Biserica Ortodoxă Română în perioada
comunistă şi postcomunistă. Abordări istorice şi juridice. - Membru în Comitetul de Dialog cu Musulmanii in Europa (CRME),
începând din anul 2007. Comitetul activeaza sub auspiciile ConferinŃei Bisericilor Europene şi al Consiliului ConferinŃelor Episcopale Catolice din Europa (http://www.ccee.ch/english/press/CRME_inizio2008.htm).
- Membru în proiectul ştiinŃific (grantul) internaŃional: "Unirea bisericească a românilor din Transilvania (1698-1761)" – grant finanŃat de FundaŃia „Pro Oriente” – Viena, (2001-2007). Prima întâlnire: Viena, iulie 2001, a doua întâlnire – Alba-Iulia, iulie 2003, a treia întâlnire: Alba-Iulia, iulie 2005). Director de proiect: prof. Univ. Dr. Ernst Chr. Suttner, Facultatea de Teologie Catolică a UniversităŃii din Viena (Austria). A se vedea şi site-ul
http://www.prooriente.at/?site=pr20041210200409&poSession=5b6fccce8594a5fdebd5bc6f741fcf42
- Membru în proiectul ştiinŃific (grantul) naŃional , din tipul AT, cu titlul „Repertoriul cărŃii de patrimoniu din colecŃii sibiene”, condus de Dna. Conf. Dr. Doina Liliana Covaci, Maura Giura, cod CNCSIS 35/2007-2008.
152
Pr.Lect.Univ.Dr. Mihai Iosu
Cercetare ştiinŃifică 2009
Carte
Duhovnicul, VocaŃie, formaŃie şi misiune, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu,
2009.
Studii
1. PriorităŃi pastorale: tinerii, în Revista Teologică, serie nouă, an XIX (91), nr. 2, aprilie-iunie 2009.
2. Valoarea vieŃii lăuntrice a preotului în gândirea părintelui profesor Ene
Branişte, în Revista Teologică, serie nouă, an XIX (91), nr. 3, iulie-august 2009.
3. Îndatoriri fundamentale ale credincioşilor, în Revista Teologică, serie nouă, an XIX (91), nr. 4, octombrie-decembrie 2009.
4. Sfântul Vasile cel Mare. Sfaturi şi griji pastorale, volum omagial Sfântul Vasile cel Mare, Ed. Andreiana, Sibiu.
5. Psalmi la uşile pocăinŃei, volum omagial Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Ed. Andreiană,Sibiu.
6. Sfânta Cruce-forme şi sensuri în Îndrumătorul bisericesc al Arhiepiscopiei Sibiului, nr. 157, 2009.
153
Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel Buda
Raport de activitate pe anul universitar 2008-2009
- am susŃinut orele de curs şi seminar înscrise în fişa postului; - între 1 oct – 31 decembrie 2008 mi-am continuat activitatea ca şi consultant ştiinŃific al Proiectului Healing of Memories în România, precum şi pe cea de Director ştiinŃific adjunct al FundaŃiei Reconciliatio in South-East Europe; - de la 1 ianuarie 2009 am preluat postul de Programme Executive pentru relaŃiile bisericeşti şi ecumenice din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
I. Călătorie de studii: - Siria şi Turcia 30 septembrie – 10 octombrie 2008: călătorie de studii,
organizată de Facultatea de Teologie din Berlin sub conducerea Prof. Dr. Dr. h. c. Christoph Markschies, PreşedinŃele UniversităŃii Hunboldt;
II. Participări la manifestări teologice şi ecumenice interne şi internaŃionale - Geneva, 4-7 octombrie 2008: consultarea Comitetului de discernământ al Consiliului
Mondial al Bisericilor în calitate de reprezentant al Patriarhiei Române; - Cluj, 27 noiembrie 2008: o nouă consultare Healing of Memories între
reprezentanŃii FacultăŃilor de Teologie din Transilvania, în vederea organizării unui curs de mediere interculturală şi interconfesională;
- Sibiu, 28-29 noiembrie 2008: simpozionul „Andrei Şaguna, apărător şi promotor al demnităŃii româneşti” unde am susŃinut conferinŃa cu tema „Andrei Şaguna, autor de tratate de istorie istorie bisericească”;
- Sibiu, Academia Evanghelică Transilvania, 20 februarie 2009: lansarea cărŃii lui Eugen Rosenstock-Huessy, Viitorul creştinismului sau depăşim
modernitatea şi simpozionul cu acelaşi nume; mi-a fost prezentat in absentia referatul cu titlul Rosenstock-Huessy Eugen - Viitorul creştinului sau Depăşim
modernitatea. Încercarea unei perspective ortodoxe. - Sibiu, 14-16 mai 2009: simpozionul RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria
pentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul
154
doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii; am susŃinut referatul cu tema ArgumentaŃia
istorică în studiile de misiologie ale Părintelui Profesor Ion Bria; - Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 18-21 mai 2009: consultarea ecumenică privind
activitatea diaconală locală a Bisericilor organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor în colaborare cu Patriarhia română;
- Belgrad, Serbia, 24-28 iunie 2009: a şaisprezecea Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe;
- Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 29 iunie -3 iulie 2009 ConsultaŃia ortodoxă pe tema învăŃăturii şi a practicii privind etica păcii în Biserica Ortodoxă, organizată de Patriarhia Română în colaborare cu Institutul pentru Teologie şi Pace, Consiliul Mondial al Bisericilor şi Institutul pentru Studii despre Pace în Creştinismul Răsăritean;
- Lyon, FranŃa, 15-21 iulie 2009: a treisprezecea Adunare Generală a ConferinŃei Bisericilor Europene în calitate de observator din partea Consiliului Mondial al Bisericilor;
- Cracovia, Polonia, 6-8 septembrie 2009: întâlnirea internaŃională St. Egidio 70
de ani de la cel de-al doilea război mondial. CredinŃe şi culturi in dialog; - Academia Ortodoxă Chania, Creta, Grecia, 28 sept. - 1 oct. 2009: consultarea
Programului Ecumenical Disability Advocacy Network în sud-estul Europei;
III. PublicaŃii: -coordonare ştiinŃifică pentru volumul: 1. Eugen Rosenstock-Huessy, Viitorul creştinilor, trad. De Prof. Dr. Uder Peter Wagner, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2008, (coordonator ştiinŃific al ediŃiei în limba română);
- studii:
1. Sfântul Ioan Gură de Aur în Revista Teologică între anii 1957-2006 în Anuarul academic 2007-2008, p. 23-46;
- traduceri:
1. Mesajul SanctităŃii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu către A şaisprezecea
Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe (A.I.O.), 24-28
iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.163- 167;
155
2. Mesajul Secretarului General al consiliului mondial al Bisericilor către A
şaisprezecea Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe
(A.I.O.), 24-28 iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.166- 167;
3. RezoluŃia – Concluzie a celei de-a şaisprezecea Adunări Interparlamentare
Ortodoxe, Belgrad, 24-28 iunie 2009 în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p. 167-170;
4. RezoluŃia privind Kosovo şi Metohia a celei de-a şaisprezecea Adunări
Interparlamentare Ortodoxe, Belgrad, 24-28 iunie 2009 în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p. 170-172;
5. Mesajul celei de-a treisprezecea Adunări Generale a ConferinŃei Bisericilor
Europene (C.B.E.) către toate Bisericile membre în Telegraful Român, anul 157, nr. 29-32, p. 1; republicat în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.157-159;
6. Mesajul Secretarului General al Consiliului Mondial al Bisericilor (C.M.B.) către cea de-a treisprezecea Adunare a ConferinŃei Bisericilor Europene
(C.B.E.) în Telegraful Român, anul 157, nr. 29-32, p. 2; Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.160-161;
7. Viitorul plin de nădejde al ConferinŃei Bisericilor Europene, Cuvântare adresată
de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I cu ocazia celei de-a
cincizecea aniversări a Conferintei Bisericilor Europene în Telegraful Român, anul 157, nr. 29-32, p.3; republicat în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul.-sept. 2009, p. 147-151;
8. Momente ale înstrăinării dintre Vest şi Est, Roma şi BizanŃ până la mijlocul
secolului al XV-lea în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), apr.-iun. 2009, p. 31-47;
9. Dumitru Stăniloae, Sfintele Taine după Mărtrisirea de la Ausburg în concepŃia
luterană de astăzi şi în învăŃătura Bisericii Ortodoxe în dialogul teologic
dintre biserica Ortodoxă română şi biserica Evanghelică din Germania,
Sesiunea 2, Iaşi 1980. Sfintele Taine ale Bisericii în Confessio Augustana şi
Mărturisirile de credinŃă ortodoxe din secolele XVI-XVII, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2008, p. 149-158;
10. Mitropolitul Ghenadios de Sassima, Modelul şi etosul convieŃuirii noastre în
Consiliul Mondial al Bisericilor în Revista Teologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 249-258;
156
-recenzii: 1. Henry Mansel, Ereziile gnostice din primele două veacuri, trad. Din engleză de
Laurian Kertesz, Ed. Herald, Bucureşti, 2008, 286p., în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul-sept. 2009, p. 191-192;
2. Christoph Markschies, Antike ohne Ende, Berlin University Press, Berlin, 2008, 226 p., în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), ian.-mart. 2009, p. 267-273;
3. Martin Wallraff, Rudolf Brände (editori), Chrysostomos in 1600 Jahren.
Facetten der Wirkungsgeschichte eines Kirchenvaters, Ed. Walter de Guyter, Berlin, New York, 2008, X+466 p., în Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), ian.-mart. 2009, p. 273-277;
4. (împreună cu Andreas Heiser), Ziadé, Raphaëlle, Les martyrs Maccabées: de
l’histoire juive au culte chrétien: Les homélies de Grégoire de Nazianze et de
Jean Chrysostome, Supplements to Vigiliae Christianae 80, Leiden: Brill, 2007 ; p. x + 392 în Studii teologice, seria 3, anul IV, nr- 4. oct.-dec. 2008, p. 325-330;
5. Jaqueline Dentzer-Feydy, Michèle Vallerin, Thibaud Fournet, Ryad et Anas Mukdad, Bosra aux portes de l`Arabie, Guides archéologique de l`Institut Français du Proche-Orient N° 5, Beyrouth, Damas, Amman, 2007, XVI +366 p., în Revista Teologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 369-371;
6. Abelard, Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin, trad. şi note de Filotheia Bogoiu şi Sorana Sorta, prefaŃă şi tabel cronologic de Bogdan Tătaru-Cazaban, ed. îngrijită de Adrian Muraru, colecŃia TradiŃia creştină (coordonată de Ioan-Florin florescu şi Adrian Muraru), Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 302 p., în Revista
Teologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 371-374; 7. Epifanie al Salaminei, Ancoratus, ediŃie bilingvă, colecŃia TradiŃia creştină vol. 5,
trad. şi note de Oana Coman, studiu introductiv de Dragoş Mîrşeanu, ediŃie îngrijită de Adrian Muraru, Polirom, Iaşi, 2007, 422 p., în Revista Teologică
Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 375-377; 8. Augustin Handbuch, editor Volker Henning Drecoll, Ed. Mohr Siebeck,
Tübingen, 2007, XVII+799 p., în Revista Teologică , serie nouă, anul XVIII (90), ian-mart. 2008, p. 383-387;
9. Christoph Markschies (editor), Hans Freiherr von Camenhausen – Weg, Werk
und Wirkung, Schriften der Philologisch-historischen Klasse der Heidelberger
157
Akademie der Wissenschaft, vol. 43 (2007), Heidelberg, 2008, 114 p. , în Revista Teologică , serie nouă, anul XVIII (90), ian-mart. 2008, p. 380-383;
- articole şi consemnări: 1. A şaisprezecea Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe
(A.I.O.), 24-28 iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul.-sept. 2009, p.162- 163;
2. Etica Ortodoxă despre pace în creştinismul răsăritean şi oriental. O consultare
creştină ortodoxă cu privire la învăŃătura şi practica eticii creştine ortodoxe,
29 iunie – 3 iulie 2009, Sala Conventus, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, România în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul.-sept. 2009, p.173-178;
3. Prima Adunare a Comitetului de discernământ la Consiliului Mondial al
Bisericilor, 4-7 noiembrie 2008, Geneva, ElveŃia în Revista Teologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 333-338;
4. Prof. Dr. Dr. h. c. Adolf Martin Ritter a împlinit vârsta de 75 de ani în Telegraful
român, anul 156, 15 decembrie 2008, p. 2; 5. Consiliul ConferinŃelor Episcopale Europene(CCEE) are un nou Secretar
General în Telegraful român nr. 41-44/ 1 şi 15 noiembrie 2008, p. 6;
IV. Membership am continuat să fiu membru al:
- SocietăŃii Teologice Heidelberg; - Alumni Heidelberg International; - Alumni KAAD; - SocietăŃii americane de Patrologie;
V. DistincŃie: - 25 decembrie 2008: hirotesit iconom stavrofor de către Înalt Prea SfinŃia Sa
Prof. Dr. LaurenŃiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;
158
Lect. dr. Alina Pătru
Raport de activitate ştiinŃifică pe anul 2009
Activitatea didactică: SusŃinere cursuri şi seminarii corespunzătoare postului de lector pentru Istoria şi filozofia religiilor. Activitatea ştiinŃifică: Studii publicate: „Elemente de critică religioasă în mişcarea Zeitgeist”, in „Revista teologică” 91, 2/2009, 110-126. „TradiŃia patristică în modernitate. Regândind Biserica împreună cu Georges Florovsky”, în „Idei în Dialog” 56, 5/2009, 40-42. „Problematica pluralismului religios în gândirea lui Eugen Rosenstock-Huessy“, în curs de apariŃie în „Jahrbuch der Eugen Rosenstock-Huessy-Gesellschaft”. „Tinerii şi implicarea lor teologică ecumenică – exemplul Dialogului bilateral pentru Tineret BOR - EKD“, în curs de apariŃie în volum colectiv. „Der bilaterale Dialog zwischen Orthodoxie und Judentum ab den 70-ern”, în curs de apariŃie în revista „Res” a Centrului de Cercetare Ecumenică Sibiu. „Religion, Kultur und Gesellschaft heute – Fallbeispiel Rumänien“, în curs de apariŃie în volm colectiv editat la Graz. „The Religious Life in Romania. Living together and painting of Icons in Transylvania“, în curs de apariŃie în volum colectiv editat la Editura Lit din Viena. Participări la congrese, simpozioane şi manifestări ecumenice, susŃinere de referate: Ökumenisches Wochenende Graz, manifestare organizată de Forumul ecumenic al Bisericilor Creştine din Stiria, cu tema „Spiritualitatea din perspectiva marilor
159
tradiŃii creştine” – participare cu referat pe tema „Spiritualität aus der Sicht der Orthodoxen Kirche“ – Graz, 23-25 ianuarie 2009. Simpozion omagial dedicat personalităŃii lui Eugen Rosenstock-Huessy, organizat de Societatea Rosenstock-Huessy în colaborare cu Academia Evanghelică din Transilvania – participare cu referat pe tema „Problematica pluralismului religios în gândirea lui Eugen Rosenstock-Huessy“ – Sibiu, 20 februarie 2009. ConferinŃa internaŃională cu tema „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii”, organizată de Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu - participare cu referat pe tema „Tinerii şi implicarea lor teologică ecumenică – exemplul Dialogului bilateral pentru Tineret BOR - EKD“ – Sibiu, 14-16 mai 2009. A 13-a Adunare Generală a ConferinŃei Bisericilor Europene – participare în calitate de delegat al Mitropoliei Ardealului, moderarea unui workshop pe tema „Spiritualitatea în context ecumenic” – Lyon, 15-22 iulie 2009. World Student Christian Federation European Regional Assembly 2009 – participare cu referat pe tema „Gender, Orthodox Theology and Romanian Context” – Măn. Sâmbăta, 7 octombrie 2009. Simpozionul internaŃional „Dialogul iudeo-creştin în spaŃiul ortodox”, organizat de Centrul de Cercetare Ecumenică Sibiu – participare cu referat pe tema „Der bilaterale Dialog zwischen Orthodoxie und Judentum ab den 70-ern” – Sibiu, 8 octombrie 2009. Congresul internaŃional „Sf Vasile cel Mare”, organizat de Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu – participare, traducere – Sibiu, 16-17 octombrie 2009. Seria de prelegeri „Religion am Donnerstag” a FacultăŃii de Teologie din Graz – susŃinerea unui referat cu titlul „Religion, Kultur und Gesellschaft heute – Fallbeispiel Rumänien“ – Graz, 29 octombrie 2009. Programul „Basiskurs Ostkirchen“, organizat de „Theologische Kurse Österreich“ şi FundaŃia „Pro Oriente” – susŃinerea unui referat cu titlul „Einführung in die orthodoxe Spiritualität” – Graz, 30 octombrie 2009. Simpozionul internaŃional cu titlul „Art of Life”, organizat de Facultatea de Teologie Catolică din Ljubljana, Slovenia – participare cu referat pe tema „The Religious Life in Romania. Living together and painting of Icons in Transylvania” – Celje, Slovenia, 4-8 noiembrie 2009.
160
Participare la şedinŃa Comitetului Central al CEC-KEK – 15-19 decembrie 2009. DistincŃii şi burse, participare la programe de cercetare: Participare la programul de studii biblice şi religioase „One-Month-Program” al Institutului ecumenic Tantur din Ierusalim, finanŃat printr-o bursă din partea Tantur Scholarship Fund: 1-30 iunie 2009. Participarea la şedinŃele programului de cercetare pe tema „Dialogul iudeo-creştin în spaŃiul ortodox”, organizate de CCES: martie – decembrie 2009. ApartenenŃă la asociaŃii profesionale: Membru al Comitetului Central al ConferinŃei Bisericilor Europene, propus de delegaŃia BOR şi ales prin vot, iulie 2009 – prezent. Membru al Consiliului ştiinŃific al Centrului de cercetare ecumenică Sibiu, octombrie 2006 – prezent. Membru al SocietăŃii europene de cercetare în domeniul ecumenismului „Societas Oecumenica”: august 2004 – prezent. Membru al Cercului ecumenic tânăr din Graz, condus de prof. Dr. Grigorios Larentzakis: aprilie 2005 – prezent.
161
Lect. dr. Daniel Mihoc
Activitate ştiinŃifică 2009
CărŃi Istoria epocii Noului Testament, Ed. Teofania, 2009, 168 p., ISBN 978-973-86188-4-8.
Studii „De la independenŃă la stăpânirea romană. łara Sfântă în zorii erei creştine”, în Anuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna”, 2008-2009 (în curs de apariŃie).
Traduceri (în colaborare cu Emanuel Dumitru) Stelian G. Papadopoulos, Sf. Ioan Gură de
Aur. ViaŃa, activitatea şi scrierile sale; în curs de editare la Ed. Teofania.
Participări la conferinŃe de specialitate „TradiŃia ca mijloc de transmitere a revelaŃiei in Vechiul şi Noul Testament. O perspectivă interconfesionala”, Sibiu, 28 februarie 2008. „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală. Directii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii”, Sibiu, 14-16 mai 2009. „Însemnătatea operei şi vieŃii Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujirea Bisericii”, Sibiu, 16-17 octombrie 2009.
162
Lect. dr. Ioan Ovidiu ABRUDAN
Activitate ştiinŃifică 2008/2009
• I. D. Ştefănescu în spaŃiul artelor româneşti, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009, (format : 15.5 cm / 22 cm), 565 pagini.
• „Sfântul Ioan Gură de Aur în iconografia bizantină”, în Anuarul Academic serie nouă V (XXX) 2004-2005, Sibiu, pp. 219-291 (56 pag. + 16 pl.)
• „Biserica «Sfântul Ioan Evanghelistul» din Apoldul de Jos”, în Anuarul
Academic serie nouă VI (XXXI) 2005-2006, Sibiu, pp. 203-240 (29 pag. + 8 pl.)
• „Vechiul iconostas al bisericii «Adormirea Maicii Domnului», din satul Bungard. Istorie, iconografie, tehnică”, dat spre publicare în Anuarul Academic serie nouă VIII (XXXIII) 2008-2009, Sibiu, 37 pag. = 10 pl.
• „Un program de generaŃie : Revista Istorică Română”, în Patristică şi
actualitate. Omagiu în onoarea P. C. Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu,
la împlinirea a 75 de ani de viaŃă, coordonator editorial Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Mircea Ielciu, Editura Andreiană, Sibiu, 2008, pp. 329-365.
• „Un ansamblu iconografic inedit : pictura lui Ioan Grigorievici şi a zugravilor familiei Grecu, din biserica satului CornăŃel”, în Revista Teologică, XIX (2009), nr. 2, pp. 288-340 (46 pag. + 6 pl.)
• „Biserica de lemn «Buna Vestire», din Ilimbav”, dat spre publicare în Revista
Teologică, XIX (2009), nr. 3, 29 pag. + 6 pl.
• „Şaguna în viziunea a doi importanŃi artişti de la începutul secolului XX : Sava HenŃia şi Frederic Storck”, dat spre publicare în Revista Teologică, XIX (2009), nr.4, 42 pag. + 7 pl.
În vara anului 2009 am participat împreună cu un student de la Facultatea de
Teologie „Andrei Şaguna”, la proiectul : 60 de biserici (din sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei), iniŃiat de Ordinul ArhitecŃilor din România, FundaŃia Dala şi cu parteneriatul UniversităŃii de Arhitectură „Ioan Mincu” din Bucureşti. Este vorba de un proiect amplu de repertoriere, cercetare şi „intervenŃie de urgenta pentru asemenea monumentele aflate în situaŃie critică, bisericile de
163
lemn fiind un element esenŃial în cadrul peisajului cultural din sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei. Cele 60 de biserici de lemn conŃin circa 3000 mp de pictură care se află în diverse stări de degradare. La unele monumente atât obiectul de arhitectură cât şi pictura este în prag de colaps”.
164
Protos. Asist. dr. Vasile Bîrzu
Activitate ştiinŃifică 2009
PublicaŃii Spiritualitatea „simŃirii minŃii” în tradiŃia filocalică ăsăriteană, în Omagiu Părintelui Profesor Ion Bria, Sibiu 2009 Studiul: „Cerul şi cosmosul în Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare”. În Anuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” 2009-2010 Studiul: Slavă deşartă – frustrare – (neo)-păgânism – crimă, prefaŃă a cărŃii Pr. Prof. Dr. RĂMUREANU, IOAN - PersecuŃia împăratului Iulian Apostatul împotriva creştinismului / prof. dr. Ioan Rămureanu ; 39 pagini, ed. îngrijită şi pref. de Protos. dr. Vasile Bîrzu. - Sibiu : Anastasis, 2009 Prezenta lucrare apare în cadrul Centrului de Cercetare Teologică (CCT) al FacultăŃii de Teologie "Andrei Şaguna", Sibiu. Disputa messaliană – doctrină, istoric, influenŃe, RT nr 1 / 2009 p. 40
Modelul treimic şi eclesial al familiei, în Teologia ortodoxă în destin românesc,
Omagiu în onoarea PC Pr. Prof. Univ. Dr. I. Moldovan la împlinirea a 80 de ani de viaŃă, Ed. Andreiană, Sibiu, 2008.
Participări la Simpozioane şi conferinŃe interne şi internaŃionale Simpozionul teologic internaŃional „Teologie şi viaŃă isihastă în opera Sf. Grigorie Palama” Mănăstirea Tismana, 11-14 noiembrie 2009 SusŃinut lucrarea: ConsideraŃii cu privire la poziŃia cosmică, paradigmatică a Maicii Domnului la Sf. Grigorie Palama şi Teofan al Niceii – în curs de publicare Participare la Simpozionul internaŃional cu tema „Moştenirea spirituală a SfinŃilor PărinŃi Capadocieni pentru creştinii de pretutindeni”, organizat de Facultatea de
165
Teologie Ortodoxă din Oradea, de Centrul de Studii Teologice Interdisciplinare în colaborare cu Institutul de DiplomaŃie Religioasă. SusŃinut studiul „The heaven and the firmament in Saint Basil Hexaemeron” – în curs de publicare 19 Octombrie 2009 Emisiune la TV Sibiu, Sfântul Vasile om al dreptăŃii şi filantrop. Moderator Pr. Dr. Petian Mihai. Simpozionul teologic internaŃional cu tema: Însemnătatea vieŃii şi operei Sfântului
Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujirea Bisericii” 16 – 18 octombrie 2009. SusŃinut studiul: „Modele şi teorii cosmologice antice şi moderne în Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare şi în epoca sa”- în curs de publicare 08 iulie 2009 Emisiune la TV Sibiu, CredinŃă şi devenire, Moderator Pr. Dr. Petian Mihai. Participare la Simpozionul naŃional pentru tineret „PărinŃii Capadocieni, SfinŃi ai zilelor noastre”, desfăşurat la Academia Teologică de Spiritualitate, Cultură, Artă şi ŞtiinŃă, Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, 15-17 mai 2009. SusŃinut prelegerea „Misiunea Capadocienilor în Dacia sec. al IV-lea”.
03 mai 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu: Femeile mironosiŃe şi feminismul. Moderator Pr. Constantin Oprea Participare la Simpozionul cu participare internaŃională „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii”, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu, 14 - 16 mai 2009. SusŃinut studiul „SimŃirea
harului ca mijloc al restaurării firii umane şi posibilele ei implicaŃii asupra
misiunii creştine” 22 martie 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu, Crucea – Pomul vieŃii. Moderator Pr. Constantin Oprea 8 februarie 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu, CredinŃă şi magie. Moderator Pr. Constantin Oprea
166
Asist dr. Lucian D. Colda
Raport de activitate
2009
Subsemnatul Colda Lucian-Dumitru, asistent la catedra de „Teologie Dogmatică şi Simbolică” a FacultăŃii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul UniversităŃii “Lucian Blaga” – Sibiu, am fost în anul 2009 beneficiarul unei burse de studii de cercetare în ElveŃia, pentru o săptămână, în luna februarie. Ca urmare a acestui fapt, am efectuat muncă de cercetare teologică în bibliotecile FacultăŃii de Teologie Catolică din cadrul UniversităŃii „Misèricorde” Fribourg şi Theologische Hochschule Chur, continunând redactarea unor noi capitole la lucrarea „Das Bischofsamt im orthodox-katholischen Dialog nach dem II. Vatikanischen Konzil; Mit Berücksichtigung der historischen Rückfrage bezüglich
der evangelisch-lutherischen Konzeption des Bischofsamtes“. De asemenea, am participat la a VIII-a ediŃie Simpozionul Teologic
InternaŃional „Libertate şi responsabilitate. IniŃiative şi limite în dialogul religios” organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia în perioada 4-6 mai 2009, unde am susŃinut referatul cu tema „Teologia conceptului de «Biserici
surori» şi implicaŃiile ecclesiologice rezultate din folosirea sa în cadrul dialogului
teologic ortodox-catolic”. În perioada 14-16 mai 2009 am participat la ConferinŃa Internatională
„RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială
actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii
Bisericii”, dedicată evocării personalităŃii şi operei Părintelui Profesor Ion Bria şi organizată de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sibiului în colaborare cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică, unde am susŃinut referatul cu tema „Aspecte ecclesiologice ale
Conciliului II Vatican reflectate critic în gândirea teologică a Părintelui Prof. Ion Bria”.
Între 16-18 octombrie 2009 am luat parte la ConferinŃa InternaŃională „Însemnătatea vieŃii şi operei Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujirea
Bisericii”, la care am prezentat referatul cu tema „InfluenŃele teologice trinitare
167
capadociene asupra pnevmatologiei Sfântului Fotie cel Mare al
Constantinopolului, cu o privire specială asupra accentelor vasiliene”. Temele majore de cercetare ştiinŃifică asupra cărora mi-am îndreptat atenŃia
în anul 2009 au fost următoarele: 1. Ecclesiologie comparată ortodoxă/catolică; Conciliile Vatican I şi Vatican II. 2. Sacramentologie ortodoxă şi catolică. 3. Antropologie, Hristologie şi Mariologie la diverşi autori patristici şi
postpatristici, în special la Sfântul Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului.
În paralel cu activitatea menŃionată mai sus, am desfăşurat şi o activitate
publicistică, după cum urmează: 1. „Die unbefleckte Empfängnis Marias: Realität oder Missverständnis der
mariologischen Lehre des Patriarchen Photius des Grossen von
Konstantinopel?“, în: Anuarul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Andrei
Şaguna” – Sibiu; Nr. VII (XXXII)/2006-2007, Ed. UniversităŃii „Lucian
Blaga”: Sibiu, 2009, pp. 77-100. 2. „Aspekte der Theologie des kirchlichen Amtes im ökumenischen Kontext mit
Berücksichtigung der Konzeption von Dumitru Stăniloae bezüglich des
Bischofsamtes“, în: Anuarul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna”
– Sibiu; Nr. VIII (XXXII)/2007-2008, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”: Sibiu, 2009, pp. 96-118 (Studiul poate fi accesat şi în format electronic la următoarea adresă de internet: http://teologie.ulbsibiu.ro/anuar/Anuar2007-2008-TEOLOGIE-Sibiu.pdf – Postat la data de 24.03.2009).
3. „Photius der Grosse von Konstantinopel: Hauptkoordinaten seines Lebens und
Werks; Grundgedanken und Schwerpunkte seiner theologischen Lehre”, în rev.: „Altarul Reîntregirii“; Nr. 1(ianuarie-aprilie)/2009 (anul XIV), Ed. Reîntregirea: Alba Iulia, 2009, pp. 62-83 (Studiul poate fi accesat şi în format electronic la următoarea adresă de internet: http://www.fto.ro/userfiles/Nr-1-pe-2009.pdf – Postat la data de 26.03.2009).
4. „ÎnvăŃătura Sfântului Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului, despre
purureafecioria Mariei, Născătoarea de Dumnezeu şi despre «fraŃii
Domnului»”, în periodicul Telegraful Român, Anul 157, Nr. 13-14/1 aprilie 2009, pp. 1 şi 2.
168
Următoarele studii se află în curs de publicare: 1. „Repere dogmatico-doxologice ale unei Biserici misionar-pastorale”; 2. „Aspecte ecclesiologice ale Conciliului II Vatican reflectate critic în gândirea
teologică a Părintelui Prof. Ion Bria”; 3. „InfluenŃele teologice trinitare capadociene asupra pnevmatologiei Sfântului
Fotie cel Mare al Constantinopolului, cu o privire specială asupra accentelor vasiliene”;
4. „Tipuri de mentalităŃi şi «metanaraŃiunile» de legitimare ale acestora. Câteva
reflecŃii asupra conceptelor de «psihologie socială» la Constantin Rădulescu-
Motru şi «rescriere a modernităŃii» la Jean-François Lyotard”. 5. „Scurt istoric al raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-
Catolică”.
Pe parcursul celor două semestre ale anului universitar 2008/2009 am susŃinut seminariile de „Teologie Dogmatică şi Simbolică” aferente postului meu de asistent universitar.
169
DOCTORATE PROMOVATE ÎN ANUL UNIVERSITAR
2009-2010
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE Conducător : I.P.S.Prof.univ.dr. LaurenŃiu Liviu Streza
1 Duca Marian 23.11.2009 “Locaşul de închinare: de la Templul Vechiului Testament la
bisericile bizantine: evoluŃie şi simbolism” 2 Botezatu Bogdan 23.11.2009 “Cultul divin şi imaginea. Teologia şi funcŃia liturgică a icoanei” 3 Mocioiu Emil 16.12.2009 “Teologia Învierii în Penticostar” 4 Grecu Corina 23.03.2010 “Realitatea liturgică şi problematica teologică a realităŃii virtuale”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Vasile Mihoc
1 Moldovan Alexandru 5.11.2009 “Evanghelia lucanică a copilăriei (Luca 1-2)- exegeză şi teologie”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Arhid.Prof.univ.dr. Constantin Voicu
1 Cosma Dionisie 6.11.2009 “Lupta Fericitului Augustin împotriva pelegianismului.” 2 Manea Ion 6.11.2009 „Sfântul Efrem Sirul. Îndrumător al vieŃii duhovniceşti.” 3 Sicoe Tudor 6.11.2009 “Fericitul Augustin: aspecte teologice cu referire specială la
triadologie.” 4 Neamtu Victor 24.11.2009 „Eshatologia primelor trei secole.” 5 Nistor LaurenŃiu 24.11.2009 „Eshatologia părinŃilor capadocieni.” 6 Vidican DănuŃ 8.12.2009 “Epoca, viaŃa şi învăŃătura Sfântului Grigorie Taumaturgul.” 7 BănuŃă Alexandru 8.12.2009 “Teologia Sfântului Chiril al Alexandriei.” 8 Nicolăescu Nicolae 9.03.2010 “Teologia şi spiritualitatea Avvei Dorothei de Gaza.” 9 ChiŃulescu Gabriel 9.03.2010 “Filantropia divină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur.” 10 GheŃu Iulian 10.06.2010 “Arheologia la cei mai de seamă SfinŃi PărinŃi ai Bisericii.” 11 Spiridon Ioan
Sebastian 17.06.2010 “Actualitatea teoriei Logosului la Sfântul Maxim Mărturisitorul
în conştiinŃa creştinului de azi.” 12 Oprea Călin 17.06.2010 “Eshatologia Sfântului Grigorie de Nyssa.” 13 Croitoru Grigore 19.07.2010 “Teologia Sfântului Sofronie al Ierusalimului.” 14 Gilla Ioan 19.07.2010 “Hristologia lui Apolinorie din Laodiceea şi combaterea ei de
către scriitorii capadocieni de la Sfîntul Vasile cel Mare la Anfilochiu de Iconiu.”
15 Mura IonuŃ 23.09.2010 “Teologia lactanŃiană.” 16 Coroi Petru 23.09.2010 “Teologia Sfântului Atanasie cel Mare.”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Dumitru Abrudan
1 Taloş Ciprian 27.04.2010 “Cultul divin al Vechiului Testament. Privire istorico-teologică”
170
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Mircea Păcurariu
1 Dobrei Iosif 20.10.2009 “ViaŃa bisericească a românilor hunedoreni.” 2 Tăvală Emanuel 21.12.2009 “Diaspora ortodoxă română din Europa Occidentală după al
Doilea Război Mondial. Aspecte istorice şi canonico-juridice.” 3 Rădoi LaurenŃiu 30.09.2010 “Vâlcea-vatră de cultură şi spiritualitate ortodoxă. ” 4 Androne Iustin 30.09.2010 “Presa bisericească românească până în anul 1918. ”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Ilie Moldovan
1 Oprea Maria 5.11.2009 “Teologia frumuseŃii harice, umane şi cosmice în Ortodoxie”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Nicolae Chifăr
1 Stancu Sabin 25.02.2010 “Contrareformă şi uniatism.”
2 Negreanu Barbu Ştefan
23.03.2010 “Biserica Răsăritului şi Apusului în secolul al IX-lea. InterferenŃe, conlucrare şi controverse.”
Domeniul de doctorat: TEOLOGIE
Conducător : Pr.Prof.univ.dr. Ioan Ică
1 Tănase Nichifor 8.12.2009 “Receptarea spiritualităŃii Sfântului Grigorie Palama în teologia ortodoxă a secolului XX-lea”
2 Lemeni Daniel 8.12.2009 “TadiŃia paternităŃii duhovniceşti în monahismul răsăritean creştin (secolele IV-VII)”
171
CONDUCEREA UNIVERSITĂłII „LUCIAN BLAGA” SIBIU
RECTOR Prof. univ. dr. ing. Constantin OPREAN
PRORECTORI Prof.univ. dr. ing. Dan Maniu DUŞE
Prof.univ. dr. Luigi DUMITRESCU
Prof. univ.dr. Mihai Leonida NEAMłU
Prof. univ. dr. Alexandru BACACI
Conf. univ. dr. Rodica Ofelia MICLEA
SECRETAR ŞTIINłIFIC Prof. univ.dr. Dorin STOICESCU
DIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIV Ec. Vasile MOłOC
DIRECTOR ADMINISTRATIV ADJUNCT Ec. Ramona TODERICIU
CONTABIL ŞEF Ec. Cristina PUIA
SECRETAR ŞEF Jr. LaurenŃiu SMARANDA
172
CONDUCEREA FACULTĂłII DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA” SIBIU
DECAN
ÎPS Prof. Univ. Dr. LaurenŃiu Streza PRODECAN
Pr. Prof. Univ. Dr. Aurel Pavel SECRETAR ŞTIINłIFIC
Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian
ŞEF CATEDRA I Teologie Biblică şi Sistematică
Conf. Univ. Dr. Sebastian Moldovan ŞEF CATEDRA II Teologie Istorică şi Sistematică
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu
PERSONAL DIDACTIC, AUXILIAR ŞI ADMINISTRATIV
AL FACULTĂłII
CATEDRA I – TEOLOGIE BIBLICĂ ŞI SISTEMATICĂ
Pr. Prof. Dr. Oancea Dorin Istoria şi Filosofia Religiilor PrPr. Prof. Dr. Mihoc Vasile Studiul Noului Testament Arhid. Prof. Dr. Ică Ioan jr. Spiritualitate ortodoxă Pr. Prof. Dr. Pavel Aurel Misiologie şi Ecumenism Pr. Conf. Dr. Moşoiu Nicolae Teologie Dogmatică Pr. Conf. Dr. Oancea Horia C-tin Studiul Vechiului Testament şi lb.
ebraică Lect. Dr. Moldovan Sebastian Teologie Morală şi Spiritualitate Lect. Dr. Chira Vasile Limbile clasice: greacă, latină;
Filosofie
173
Lect. Dr. Mihoc Daniel Studiul Noului Testament, Limba greacă
Lect. Dr. Pătru Alina Istoria şi Filosofia Religiilor As. drd. Grecu Corina Informatică As. dr. Colda Lucian Teologie Dogmatică Ierom. Asist. Dr. Bîrzu Vasile Spiritualitate ortodoxă Asist. Dr. Toroczkai Ciprian Misiologie şi Ecumenism
CATEDRA II – TEOLOGIE ISTORICĂ ŞI PRACTICĂ
ÎPS Prof. Dr. LaurenŃiu Streza Teologie Liturgică Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr Istoria bisericească universală Pr. Prof. Dr. Vasile Grăjdian Muzică bisericească Pr. Conf. Dr. Mircea Ielciu Patrologie şi Literatură postpatristică Pr. Conf. Dr. Irimie Marga Drept bisericesc şi administraŃie
parohială Pr. Conf. dr. Constantin Necula Catehetică şi Omiletică Conf. Dr. Paul Brusanowski Istoria Bisericii Ortodoxe Române Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu Formare duhovnicească Lect. Dr. Ciprian Streza Teologie liturgică Pr. Lect. Dr.Sorin Dobre Muzică bisericească Pr. Lect. Dr. Daniel Buda Istoria bisericească universală Lect. Dr. Ioan Ovidiu Abrudan Artă creştină Pr. Dr. Pantiş Petru Formare duhovnicească
Profesori consultanŃi:
Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Române
Pr. Prof. univ. dr. Ilie Moldovan Teologie Morală şi Spiritualitate ortodoxă
Arhid. Prof. univ. dr. Constantin Voicu Patrologie şi Literatură postpatristică
Pr.Prof. Dr. Abrudan Dumitru Studiul Vechiului Testament
174
PERSONAL DIDACTIC AUXILIAR
Ropotin Marcela – Secretar şef Cojocea Dorina – secretar Spătăcean Adriana – secretar MeŃiu Ciprian – secretar CînduleŃ Diana – secretar
PERSONAL BIBLIOTECĂ
Secelean Cornel Govorean Constantinescu Iuliana Mîia Cristina Susan Elena IoniŃă Alexandru Pantiş Mărioara Sava Daniela
PERSONAL ADMINISTRATIV
Cărăuş Teodor Bădilă Florin Măerean Vasilica Costea Marilena Crăciun Ana Beju Dumitru Opriş Marius Geantă Constantin Cernea Adrian
175
STUDENłI LA CURSURILE DE LICENłĂ
ANUL I TEOLOGIE PASTRORALĂ
2009/2010
Nr. crt nume Prenume Judet Localitate
1 ALEXANDRU ANTONIO Vâlcea MILCOIU
2 ALEXOAEI SERGIU-PAUL Iaşi IAŞI
3 AMBRUŞ CIPRIAN-MIHAI Braşov FĂGĂRAŞ
4 ANDRONIC GHEORGHE Suceava PÂRTEŞTII DE SUS
5 ANTOFE SIMONA-GEORGIANA Braşov ŞINCA VECHE
6 ANTONESCU COSMIN Prahova PLOIEŞTI
7 ARSINTE VALENTIN NeamŃ BORCA
8 AXINTIOAIE IOAN Braşov BRAŞOV
9 BADEA FLORIN Giurgiu MÂRŞA
10 BARBU MIHAI-GABRIEL Alba ABRUD
11 BĂRBULESCU-NIłU MĂDĂLIN-DANIEL Hunedoara VULCAN
12 BERCARU SILVIU Braşov RÂŞNOV
13 BLEAHU NICOLAE Sibiu GIACĂŞ
14 BODA RĂZVAN-ALEXANDRU Maramureş BAIA MARE
15 BOLBOAŞĂ-ŞOFARU ALIN Olt DRĂGĂNEŞTI-OLT
16 BOTEANU CORNELIU-CIPRIAN Braşov BRAŞOV
17 BOTIŞ ADRIAN-DAN Bihor ORADEA
18 BOTORAN ŞTEFAN Braşov FĂGĂRAŞ
19 BRAN ALEXANDRU Braşov BRAŞOV
20 BRATOSIN OVIDIU Vrancea FOCŞANI
21 BRUDA COSMIN-ANDREI Sibiu SIBIU
22 BUCERZAN ILEANA-RALUCA Alba BLAJ
23 BUCUR EUGEN-MIHAI Mureş REGHIN
24 BUDĂLĂCEAN ANDREI Braşov BRAŞOV
25 BUŞE TOMA-IONUł Sibiu AVRIG
176
26 CALINCIUC IONUł-ALIN Vaslui NEGREŞTI
27 CÂNDEA INOCENłIU Sibiu MEDIAŞ
28 CEUŞAN COSTEL-ROMULUS NeamŃ BORLEŞTI
29 CHEPTĂNARU ROBERT-CLAUDIU Suceava FĂLTICENI
30 CHETRONI FLORIN Sibiu SIBIU
31 CHIOARU COSTEL Bacău TÂRGU OCNA
32 CHIŞ ALIN-IOAN Braşov PREDEAL
33 CHITACU VALENTIN-IONUł Vrancea VIDRA
34 CIOARĂ OVIDIU-MARIUS Sibiu MIERCUREA SIBIULUI
35 CIOBANU MARIUS Braşov CODLEA
36 CISMAŞ EMIL-DANIEL Alba ABRUD
37 CIULE RĂZVAN-FLORIN Sălaj ZALĂU
38 CIUREA CRISTIAN-IONUł Covasna BREłCU
39 CÎRSTEA ADRIAN-IONUł Olt SLATINA
40 COLłEA IOAN-ANDREI Braşov MOIECIU DE JOS
41 CORBU MIHAI-DANIEL Braşov ZĂRNEŞTI
42 COSTAN ANDREI-GABRIEL Iaşi TĂTĂRUŞI
43 COSTINEANU MARIUS-CIPRIAN Hunedoara PETRILA
44 CRĂCIUN IOAN Braşov BRAŞOV
45 CROITORU VICTOR-CONSTANTIN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI
46 CUCĂ LAURENłIU-COSMIN Vâlcea IZVORU RECE
47 DĂNILĂ VALENTIN-IONEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
48 DEDIU DANIEL-COSTEL Vaslui RÂNZEŞTI
49 DIACONU DRAGOŞ-IOAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 5
50 DRAGU IACOB ROBERT Vâlcea BERBEŞTI
51 DRĂGAN MARCEL-CODRUł Sibiu SIBIU
52 DRĂJNEANU ŞTEFAN-MARIUS Prahova PLOIEŞTI
53 DRUGAN CONSTANTIN Vâlcea COPĂCENI
54 DUMITRESCU ŞTEFAN-ALEXANDRU Vâlcea HOREZU
55 DUNDEV ANATOLIE - CAHUL
56 DURĂ ILIE-CORNEL Vâlcea HOREZU
57 FER VASILE-SEBASTIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI
58 FILIPOIU GABRIEL Braşov FĂGĂRAŞ
59 FRÎNCU IACOB Sibiu MEDIAŞ
177
60 GAFIłA EMANUEL Timiş LUGOJ
61 GAGEA LUMINIłA-ELENA Iaşi TÂRGU FRUMOS
62 GALEA IOAN-EMANUEL Sibiu SIBIU
63 GANłOLEA EUGEN Alba ABRUD
64 GEORGESCU CORNEL-DUMITRU Vâlcea BREZOI
65 GHEłU AURELIAN-GABRIEL Suceava VATRA DORNEI
66 GOGA IOAN-ADRIAN Alba CETATEA DE BALTĂ
67 GONCIULEA MARIUS VALENTIN Gorj MOTRU
68 GRANCEA IOAN-ALEXANDRU Braşov VICTORIA
69 GRĂMADĂ ANTONIU-GHEORGHE Braşov BRAŞOV
70 GRIGORE OCTAVIAN-IONUł Braşov BRAŞOV
71 GROSU TEODOR ADRIAN Buzău CALVINI
72 GUIAŞ ANDREI-IOAN Maramureş ŞOMCUłA MARE
73 HOPULELE MIHAI-BOGDAN Suceava CACICA
74 HOłA MARIUS-VIOREL Sibiu MEDIAŞ
75 IANCU ANDREI Vaslui ŞERBOTEŞTI
76 IARU MARIAN-IOAN Braşov GURA VĂII
77 IFTIMIE COSTEL Braşov BUCIUM
78 IONESCU ANDREI-LUCIAN Vâlcea BĂBENI
79 IONIłĂ MARIAN-IONUł Olt DOBROTINET
80 IONIłĂ ALEXANDRU-VALENTIN Olt DRĂGĂNEŞTI-OLT
81 IORDACHE VASILE-COSTINEL Olt SLATINA
82 IORDACHE MIHAIL Olt SLATINA
83 IORGA ION-EMILIAN Hunedoara LUPENI
84 IRIMIA MIHAI-GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
85 ISTINA VASILE - TORINO
86 KARAKITSOS PANAGIOTIS - KAPANDRITI
87 LAZAROVICI COSTEL-ILIE Suceava PÂRTEŞTII DE JOS
88 LAZĂR IOAN NeamŃ SĂVINEŞTI
89 LAZĂR ANDREI RĂDUCU NeamŃ SĂVINEŞTI
90 LĂDARIU ADRIAN-ANTONIU Braşov BRAŞOV
91 LEUCĂ VALENTIN-MIHAI Suceava SUCEAVA
92 LOUKAS IOANNIS - ATENA
178
93 LUPESCU IOAN-GABRIEL Alba ABRUD
94 LUPU IOAN-BOGDAN Prahova CÂMPINA
95 MACREA TIBERIUS-NICOLAE Sibiu SIBIU
96 MAIER SERGIU-OVIDIU Mureş TÂRGU MUREŞ
97 MAIER SORIN-IOAN Braşov FĂGĂRAŞ
98 MALOŞ RADU Suceava MARGINEA
99 MALOŞ DUMITRU Suceava MARGINEA
100 MARCIU FLORIN Braşov HÂRSENI
101 MARDARE COSMIN Bacău SECUIENI
102 MATEIESCU-PĂUN MIHAI-DUMITRU Vâlcea BERBEŞTI
103 MĂRIUłA IOAN-MIHAI NeamŃ SĂVINEŞTI
104 MELENTE CONSTANTIN-MARIN Vâlcea DRĂGOEŞTI
105 MEREU BOGDAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 5
106 MESAROŞ DANIEL-TEODOR Braşov FĂGĂRAŞ
107 MIHĂIESCU DARIUS-PETRIŞOR Vâlcea FÂRTĂłEŞTI
108 MILEA VASILE Bacău PLOPU
109 MILITARU BOGDAN-CONSTANTIN Vâlcea COPĂCENI
110 MORARU NICOLAE Olt ARCEŞTI
111 MOŞOIU IONUł-GABRIEL Braşov MOIECIU DE JOS
112 MUNTEANU MIHAI-VIOREL Braşov BRAŞOV
113 MUNTEANU SERGIU-CRISTIAN Hunedoara DEVA
114 MUREŞAN VASILE Sălaj SURDUC
115 MURGU ALEXANDRU-OVIDIU Vâlcea SLĂTIOARA
116 MUSCALU EUSTAłIU-CLAUDIU Mureş TÂRNĂVENI
117 NATU ANDREI Suceava SUCEAVA
118 NEAMłU VALENTIN Braşov COMANA DE SUS
119 NEGREI ALEXANDRU-IOAN Braşov DUMBRĂVIłA
120 NEGRU CONSTANTIN-CORNEL Braşov BUCIUM
121 NISTOR CIPRIAN-GHEORGHE Braşov CODLEA
122 NOROCEL BOGDAN Suceava SADOVA
123 NUłU ANDREI-BOGDAN Vâlcea RĂDĂCINEŞTI
124 OLARIU MARIAN-GHERASIM Timiş POVÂRGINA
125 PALADE CONSTANTIN Bacău MOINEŞTI
126 PASCU MARIUS Bacău ORBENI
179
127 PAVEL EMANUEL IOAN Bihor BEIUŞ
128 PETRAN IONUł-REMUS Sălaj JIBOU
129 PETRARU VALENTIN Vaslui VASLUI
130 PETREUŞ FLORIN Sibiu łAPU
131 PISĂRU COSMIN-CRISTIAN Olt SLATINA
132 PIłIGOI ION-BOBI Vâlcea MUEREASCA
133 PÎNZARI IOAN-EMANUEL Suceava BĂLĂCEANA
134 POINESCU COSTEL-CRISTINEL Braşov BRAŞOV
135 POP IUSTINIAN-GHEORGHE Maramureş POIENILE IZEI
136 POPA NICUŞOR Vaslui VIIŞOARA
137 POPA ALIN-CONSTANTIN Sibiu SIBIU
138 POPA IOAN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU
139 POPA IONUł Vaslui HUŞI
140 POPESCU ADRIAN-NICOLAE Gorj TÂRGU JIU
141 POŞTEANU ALEXANDRU-TEODOR Mureş AłINTIŞ
142 PREDA VLAD-IOAN Braşov BRAŞOV
143 PRESCURĂ CONSTANTIN-EMILIAN Bacău MOINEŞTI
144 PUIU BOGDAN-CĂLIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 4
145 RĂDUCANU FLORIN-CIPRIAN Braşov BRAŞOV
146 RĂDUCĂ ALEXANDRU-CIPRIAN Vâlcea PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI
147 ROMAN DARIUS-AURELIAN Sălaj ZALĂU
148 RONCEA ELISEI Bacău TÂRGU OCNA
149 SAGONAS APOSTOLOS - ATENA
150 SARCA IONEL-CĂTĂLIN Satu Mare SATU MARE
151 SIMION-DIACONU COSMIN-GEORGEL Vâlcea BERBEŞTI
152 SÎRBU PETRU Sibiu SIBIU
153 SMĂDU DANIEL-MIHAI Braşov VICTORIA
154 STANCIU ŞTEFAN-LAURENłIU Vâlcea GOVORA
155 STĂNICĂ FLORIN Vâlcea BLEJANI
156 STINIGUłĂ RAREŞ Sibiu SIBIU
157 STOICA NICOLAE Vâlcea ZĂVIDENI
158 STRECHE SERGIU-CĂTĂLIN Braşov CODLEA
159 STROILĂ CONSTANTIN Sibiu TĂLMĂCEL
160 ŞANDRU GEORGE Vâlcea GREBLEŞTI
180
161 ŞERBAN VASILE-BOGDAN Vâlcea OTEŞANI
162 ŞERBAN IOAN-CIPRIAN Braşov VOILA
163 ŞTEFAN IOAN-CONSTANTIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
164 ŞTEFĂNUCĂ IOAN ConstanŃa CONSTANłA
165 TARNU FLORIN ARITON Sibiu MEDIAŞ
166 TIMARIU BOGDAN Sălaj ZALĂU
167 TIMIŞ PETRU Sibiu TĂLMĂCEL
168 TRÂNCĂ DRAGOŞ CONSTANTIN Bacău BACĂU
169 TURINOVICI IOAN LUCIAN Botoşani BOTOŞANI
170 UNGUREANU CĂTĂLIN-NICOLAE Hunedoara LELESE
171 UNGUREANU SILVIU-ALIN Braşov CAłA
172 USZOGES ELORIAN-PAVEL Braşov BUDILA
173 VÂLCU RĂZVAN-ANDREI Prahova PLOIEŞTI
174 VEREŞ VASILE-DUMITRU Braşov CODLEA
175 VLAD ŞTEFAN-ADRIAN Vâlcea Ocnele Mari
176 ZAHARIA ALEXANDRU-CĂTĂLIN Vaslui VIIŞOARA
177 ZAHARIE DORU-CONSTATIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
178 ZALĂU TUDOR-VALENTIN Braşov BĂRCUT
179 ZOIłANU LIVIU-DAN Suceava SUCEAVA
ANUL II TEOLOGIE PASTRORALĂ
2009/2010
Nr. crt nume Prenume Judet Localitate
1 ABABEI CRISTINA Ilfov CIOLPANI
2 ACHIM CONSTANTIN-COSMIN Sibiu SADU
3 ADAM ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
4 AIOANEI IONUł-CĂTĂLIN Suceava FĂLTICENI
5 ANDRUŞCĂ PETRU-CORNELIUS DâmboviŃa FINTA MARE
6 ANTOCHI DAN-GABRIEL Bacău BACĂU
7 ARDELEAN BOGDAN Braşov ZĂRNEŞTI
8 ARDELEAN ALEXANDRU-CĂLIN Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI
9 ATUDOREI GHEORGHE-FLORIN Braşov SELIŞTAT
181
10 BALEA MIRCEA Braşov BRAŞOV
11 BARKO GYÖRGY-PETRU Braşov BRAŞOV
12 BARKO GYÖZÖ-PAVEL Braşov BRAŞOV
13 BĂDĂRÎNZĂ IOAN-MARIUS Sibiu CURCIU
14 BĂRSOIANU IOAN-DANIEL Vâlcea STOILEŞTI
15 BERCAN TUDOR-FLAVIUS Braşov DACIA
16 BOBEICA ALEXANDRU-IONUł Braşov VICTORIA
17 BOEANGIU ŞTEFAN-ALEXANDRU Vâlcea ALUNU
18 BOSUIOC IONUł-GABRIEL Braşov BRAŞOV
19 BOTA MARIAN Sibiu TĂLMACIU
20 BOUR ADRIAN-LUCIAN Bacău BACĂU
21 BRATU IOAN-DANIEL Sibiu RĂŞINARI
22 BRĂILEANU RĂZVAN ŞTEFAN Braşov HĂLCHIU
23 BRISC PETRU Sălaj VALCĂU DE SUS
24 BRISCAN MARIUS-ANDREI Braşov BRAŞOV
25 BUCUR IOANA Sibiu RACOVIłĂ
26 BUDA PETRE-ADRIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI
27 BULĂU ALEXANDRU-IOAN Braşov BRAŞOV
28 BURCĂ ADRIAN-CRISTIAN Suceava MOLID
29 CACIUR LIVIU Suceava PUTNA
30 CANCIU NICOLAE Sibiu SIBIU
31 CÂRSTEA EUGEN Sibiu SIBIU
32 CĂłOIU VASILE-ALIN Vâlcea MATEEŞTI
33 CERNEA MIHAI NeamŃ POIANA TEIULUI
34 CHERETE ANDREI-CONSTANTIN Vâlcea PĂUŞEŞTI
35 CHITIC FLORIN GalaŃi TECUCI
36 CIOBÂCĂ ILIE-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV
37 CIOBANU EMANUEL-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV
38 CÎRSTEA AURELIAN Braşov FĂGĂRAŞ
39 CODLEANU FLORIN-ALEXANDRU Braşov ŞIMON
40 COLCERIU DANIEL-ILIE Braşov BRAŞOV
41 COMARIłA VIRGIL Suceava PUTNA
42 COMĂNESE DAN-RĂZVAN Sibiu BUNGARD
43 COSTE MIHAI Sălaj SOLOMON
182
44 COSTE ANIN-ALEXANDRU Sălaj IAZ
45 COłAN MIRCEA-GABRIEL Vâlcea BREZOI
46 CRECIUNESCU VASILICĂ-TIBERIU Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC
47 CREłU COSTICĂ Bucureşti BUCUREŞTI
48 CRIŞAN MIRCEA-CONSTANTIN Braşov FĂGĂRAŞ
49 CRIŞAN IONUł-VASILE Sălaj ZALĂU
50 CSORDAŞ TEODOR-IOAN Sălaj MARCA
51 CSUDOR IONEL Vrancea TULNICI
52 DANELIUC CRISTIAN-IONUł Suceava CLIT
53 DÂNGĂ MARIUS-TĂNASE Sălaj MUNCEL
54 DĂRĂBAN LIVIU-MIHAI Sibiu MEDIAŞ
55 DIACONU DANIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
56 DIMA ANDREI Iaşi IAŞI
57 DÎNGĂ VICTOR-MARIUS Sălaj CRISTOLł
58 DÎRLEA IUSTIN Braşov HĂLCHIU
59 DOROFTEI EMILIAN-CONSTANTIN Iaşi IAŞI
60 DRĂGAN CRISTIAN-COSTEL Tulcea MINERI
61 DULCA ALEXANDRU Bihor ORADEA
62 DUMBRAVĂ MARIUS-CIPRIAN Vrancea FOCŞANI
63 DUŞA ALEXANDRU-BOGDAN Sibiu SIBIU
64 DUŞESCU RAREŞ-GEORGE Braşov TOHANU NOU
65 EFTEMIE PETRUŞ Braşov BUCIUM
66 ENE CONSTANTIN-RĂDUCU Vâlcea OTEŞANI
67 ENEA COSTEL-IULIAN Suceava FĂLTICENI
68 FILOFIE ANTON Braşov BRAŞOV
69 FLOCEA PETRU-PAVEL Suceava PĂLTINOASA
70 FODOR CORNEL Suceava BURSUCENI
71 GALEA TEOFIL-ALIN Sibiu GIACĂŞ
72 GHERMAN IULIAN Braşov BRAŞOV
73 GORAŞ CONSTANTIN Suceava ARGEL
74 GRECU ANA-MARCELA Braşov BUNEŞTI
75 HANEŞ NICOLAE Braşov DRĂGUŞ
76 HASNA VLAD-ILIE Sibiu TĂLMĂCEL
77 ION ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
183
78 ISTRATIE IONUł-ALEXANDRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
79 ISTRATUC VEACESLAV-IVAN Alba ABRUD
80 JOIłA CRISTIAN-MIHAI Braşov FELDIOARA
81 JURJ SORIN Bihor BĂIłA
82 KALANYOS ZSIGMOND Braşov BRAŞOV
83 KULCSAR JOZSEF Braşov ORMENIŞ
84 LAZARI ION-IVAN Alba ABRUD
85 LAZĂR GHEORGHE-FLORIN Vâlcea GURA VĂII
86 LAZEA HORATIU Braşov FĂGĂRAŞ
87 LUCA ADRIAN Suceava MĂLINI
88 MADAN STELIAN-GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
89 MADAN IULIAN-FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
90 MAN REMUS Mureş TÂRGU MUREŞ
91 MARTIN JANE FLORENTIN Teleorman ROSIORI DE VEDE
92 MIHALI PAUL Maramureş BORŞA
93 MIHĂESCU ALEXANDRU-CĂTĂLIN Prahova PLOIEŞTI
94 MIHOC ALEXANDRU-CONSTANTIN Suceava SFÂNTU ILIE
95 MITITELU IULIAN Braşov BRAŞOV
96 MOCANU TEODOR-FLORIAN Covasna DOBÂRLĂU
97 MOISI CĂTĂLIN-TRAIAN Sălaj ZALĂU
98 MOLDOVAN DANIEL-IOAN Sălaj ZALĂU
99 MOLDOVAN CLAUDIU Mureş FRUNZENI
100 MOSCALU TUDOR Braşov BRAŞOV
101 MUNTEANU MARIUS-BOGDAN Harghita SICULENI
102 MUREŞAN CODRUł Maramureş CAVNIC
103 NACU IONUł Vaslui BÂRLAD
104 NECHIFOR ŞTEFAN-ALEXANDRU ConstanŃa CONSTANłA
105 NEDELEA VASILE Braşov LUNCA CALNICULUI
106 NEGRILĂ IOAN-MANIU Sibiu OCNA SIBIULUI
107 NICĂ DARIUS-GHEORGHE Sibiu PORUMBACU DE SUS
108 NISTOR BOGDAN Suceava FĂLTICENI
109 NOVOTNY BOGDAN Suceava ARGEL
110 OANCEA EMIL Covasna BARAOLT
111 OANCEA CONSTANTIN Sibiu AVRIG
184
112 OBREJA COSTANTIN-MARIAN Braşov BRAŞOV
113 OEGAR FLORIN-CLAUDIU Sălaj ZALĂU
114 OLARIU FLORIN-IULIAN Bacău FILIPENI
115 ONICA POMPILICA Brăila BRĂILA
116 OPREA DANIEL Iaşi IAŞI
117 PANCIU LAURENłIU-GABRIEL Caraş-Severin CARANSEBEŞ
118 PANDREA GABRIEL-GHEORGHE Braşov SĂCELE
119 PÂRJOL ŞTEFAN Bacău MOINEŞTI
120 PĂVĂLAŞCU MARIAN Braşov BUDILA
121 PETRESCU MIHAI DâmboviŃa TĂRTĂŞEŞTI
122 PINTEA SERGIU-ADRIAN Suceava SIRET
123 PINTILIE CIPRIAN Braşov BRAŞOV
124 PÎRGHI ALIN-DUMITRU Suceava RĂDĂUłI
125 POP CORNEL-SILVIU Maramureş PLOPIŞ
126 POP DANIEL-MIRCEA Sălaj CRIŞENI
127 POP SEVER-DANIEL BistriŃa-Năsăud BISTRIłA
128 POPONEA MARIAN IOAN Sibiu SIBIU
129 PREDELEANU GHEORGHE Braşov BRAŞOV
130 PUTINĂ ADRIAN Bacău BACĂU
131 RABLOU VIOREL-IOAN Sălaj BOBOTA
132 RATZ HORIA-NICOLAE Braşov FĂGĂRAŞ
133 RĂDULESCU ANCA-MARIA Sibiu SIBIU
134 RODEAN RADU-CONSTANTIN Sibiu SIBIU
135 ROŞAN VASILE-DORIN Sălaj FIZEŞ
136 RUNCAN EMANUEL/IONUł BistriŃa-Năsăud BREAZA
137 SABĂU VIOREL-IONUł Satu Mare SATU MARE
138 SANDA COSMIN-CĂTĂLIN Prahova BUCOV
139 SANDU EDUARD Suceava FĂLTICENI
140 SAVU CONSTANTIN Sibiu AMNAŞ
141 SĂCUIU NICOLAE-RADU Braşov ZĂRNEŞTI
142 SCORłEA IONEL-EDUARD Braşov ŞIMON
143 SIMIONESCU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
144 SIMOTA ALEXANDRU-IULIAN Suceava RĂDĂUłI
145 SÎRBU DRAGOŞ-MIHAI Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
185
146 SOPONARU GHEORGHE-VASILE NeamŃ SĂVINEŞTI
147 STAMATE GEORGE-SEBASTIAN Covasna SFÂNTU GHEORGHE
148 STAMOULIS GEORGIOS - ATENA
149 STĂNILĂ IOACHIM-ADRIAN Sibiu VESEUD
150 STĂTICESCU ION Vâlcea RUNCU
151 STOIA GHEORGHE-SEBASTIAN Braşov VICTORIA
152 STOIA DAN-IOAN Sibiu SIBIU
153 STOIAN NICOLAE Bacău COMĂNEŞTI
154 STOIAN DAN-GEORGE Braşov BRAŞOV
155 STOICA VLAD-DUMITRU Sibiu CÂRłIŞOARA
156 STRĂTULAT SABIN-ALEXANDRU Covasna BARAOLT
157 STUPU EMANUEL-LUCIAN Braşov BRAŞOV
158 SURDU ANDREI-MIHĂIłĂ Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC
159 ŞERBAN MIHAI-GHEORGHE Braşov BRAŞOV
160 ŞOMŞAG AUGUSTIN-VASILE Sălaj JIBOU
161 ŞURANI HORAłIU-VASILE Satu Mare NEGREŞTI-OAŞ
162 TALABĂ RADU Braşov FĂGĂRAŞ
163 TĂMAŞ VASILE-ANTONIE Covasna VÂLCELE
164 TCACIUC DUMITRU Suceava SUCEAVA
165 TERCIU PETRUł-CIPRIAN Braşov BRAN
166 TOLOLOANCĂ ION Vâlcea DĂEŞTI
167 TOPORAŞ GABRIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
168 TUDORESCU GHEORGHE-FLORIN Vâlcea CÂRSTĂNEŞTI
169 TUDOSE GHEORGHE Suceava MOLID
170 łOLAŞ NICOLAE Sălaj BĂNIŞOR
171 łURU CONSTANTIN-RAZVAN Vâlcea COSTEŞTI
172 łUłUROI CRISTIAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 4
173 UDREA DANIEL-NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
174 URSU ADRIAN-NICOLAE Sibiu VESEUD
175 VĂCARIU NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
176 VINTILĂ TOADER Sibiu ŞURA MARE
177 VLAD LĂCRĂMIOARA-ELENA NeamŃ PIATRA-NEAMł
178 VLAICU IONUł-MĂDĂLIN Vâlcea BĂLCEŞTI
179 VRÎNCIANU IULIAN Bacău ONEŞTI
186
180 VUC SERAFIM-DĂNUł Hunedoara DEVA
181 VULCU ADRIAN-OVIDIU Braşov BREAZA
ANUL III TEOLOGIE PASTRORALĂ
2009/2010
Nr. crt nume Prenume Judet Localitate
1 ABAGIU DUMITRU BOGDAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
2 AILENI GIULIAN VASILICĂ Sibiu TORONTO
3 ALBU GEORGE - IONUł Brăila BRĂILA
4 APETREI IONEL-ALEXANDRU Gorj TÂRGU JIU
5 ARGATU CRISTI NeamŃ CRACĂUL NEGRU
6 AVASILOAIE MIHAI-IOAN Suceava STRAJA
7 BABOLEA OVIDIU - MIHAI Caraş-Severin REŞIłA
8 BALAN MIHAI - ANDREI Bacău PARINCEA
9 BASARABĂ GHEORGHE-SIMION Sibiu BOIłA
10 BĂLĂŞCUłĂ FLORIN-NICOLAE Braşov PREJMER
11 BĂLUłĂ ROMULUS-VALENTIN Caraş-Severin CARANSEBEŞ
12 BĂRBĂTEI SERGIU Braşov DACIA
13 BEŞLEAGĂ GEORGE DOREL Sibiu SIBIU
14 BIVOL OLEG - CĂINARI
15 BOGDAN DANIEL Braşov BRAŞOV
16 BUDILEANU MAXIN-VASILE Covasna BREłCU
17 BURECHIA DAVID-FLORIN Vâlcea PĂUŞEŞTI
18 CANCIU ALEXANDRU-MIHAI Sibiu SIBIU
19 CĂRĂUŞU SIMION-LEONARD Gorj POLOVRAGI
20 CHITIC MARIN-TUDOREL GalaŃi MUNTENI
21 CHITUłĂ ALEXANDRU-CONSTANTIN Sibiu SIBIU
22 CIULEI NICOLAE-MARIUS Braşov FUNDATA
23 CLAPA CLAUDIU Cluj CUZDRIOARA
24 COCOR ŞTEFAN Prahova SCHIULEŞTI
25 CODREANU ADRIAN Braşov CODLEA
187
26 COJOACĂ ANDREI Braşov BRAŞOV
27 COMANICI DUMITRU Braşov SÂMBĂTA DE SUS
28 COTOI IOAN-VASILE Mureş BĂIłA
29 CREłAN IONEL Suceava PUTNA
30 CREłU MIHAIL Botoşani BOTOŞANI
31 CRUŞOVEANU MARIANA Braşov BUNEŞTI
32 CUDUR NICOLAE-ALIN Sălaj CIZER
33 DAN DANIL Sibiu BRADU
34 DASCĂLU IONEL-MARIUS Suceava SF IOAN BOTEZĂTORUL, MORENI
35 DAVID VASILICĂ Bacău BACĂU
36 DĂSCĂLAŞU VLĂDUł Bacău BACĂU
37 DEMETER ZOLTAN Mureş ADĂMUŞ
38 DRAGOSLOVEANU IOAN-PAUL Braşov FELDIOARA
39 DRUGAN NICOLAE-COSMIN Vâlcea BREZOI
40 DUCA SORIN Arad ZĂDĂRENI
41 DULGHERU IONUł Sibiu SIBIU
42 DUMITRU IOAN - ANDREI Vâlcea HOREZU
43 ERHAN ANDREI - ORHEI
44 FER IOAN - COSMIN Sălaj BOBOTA
45 FEREŞTEANU MARIAN Giurgiu CETĂłUIA
46 FILIMON ALEXANDRU CĂTĂLIN Braşov VICTORIA
47 FLOREA CĂTĂLIN NeamŃ BICAZU ARDELEAN
48 FLOREA GHEORGHE Cluj TURDA
49 FLOREŞTEANU ADRIAN-IONUł Suceava DOROTEIA
50 FLOROIU SEBASTIAN-NICOLAE Sibiu MEDIAŞ
51 FOICA FLAVIUS MIHAI Braşov BRAŞOV
52 FURNICĂ DUMITRU-ADRIAN Vaslui MÂNĂSTIREA
53 GANEA RĂZVAN VLAD Caraş-Severin OBREJA
54 GÂRNEAłĂ LAURENłIU-SEBASTIAN Vrancea FOCŞANI
55 GERGULOV ILIE - CONSTANTIN Sibiu ŞURA MICĂ
56 GHEORGHE OVIDIU Braşov BRAŞOV
57 GHIURCUł IONUł-VIOREL Sălaj ZALĂU
58 GRAMA BOGDAN Braşov BRAŞOV
188
59 GRAPĂ DĂNUł - NICOLAIE Suceava MĂNĂSTIREA SF. IOAN CEL NOU
60 GRECU DANIEL MehedinŃi DROBETA-TURNU SEVERIN
61 HAICU ŞTEFAN Bacău BERZUNłI
62 HAIDUC MARTIN Braşov BRAŞOV
63 HĂBĂLĂU MIHAI Mureş TÂRGU MUREŞ
64 HÎRCEAGĂ LUCIAN-CORNELIU Braşov BRAŞOV
65 ILIEŞ FLORIN-ANDREI Sălaj ZALĂU
66 IVAN VALENTIN DUMITRU IOAN Sibiu CISNĂDIE
67 LĂCULEANU DUMITRU-LUCIAN Vâlcea DRĂGĂŞANI
68 LĂPĂDUŞ VASILE OVIDIU Gorj DOBRIłA
69 LEUCIUC DANIEL Suceava ŞERBĂUłI
70 LIUłE PETRU-MARIUS Cluj CLUJ-NAPOCA
71 LUCA LUCIAN-TOMA Sibiu SIBIU
72 LUPU IOAN Sibiu SIBIU
73 MAGYAR COSMIN-FLAVIU Sălaj ZALĂU
74 MANOLE CRISTIAN Suceava VATRA MOLDOVIłEI
75 MAREDAVID FLORIN Braşov BRAŞOV
76 MIHAI ALEXANDRU ANDREI Vrancea FOCŞANI
77 MITROFAN HORAłIU Covasna SITA BUZĂULUI
78 MOCANU LIVIU-CONSTANTIN Suceava SUCEAVA
79 MOCANU BOCÎRNEA DANIEL ALEXANDRU Braşov TĂRLUNGENI
80 MORAR GHEORGHE Sibiu ERNEA
81 MORARIU (SĂDEAN) ADRIANA ELENA Sibiu ARPAŞU DE JOS
82 MOTRICALĂ MIHAIL - CHIŞINĂU
83 MUNTEANU VASILE-AURELIAN Vâlcea BĂRBĂTEŞTI
84 MUNTEANU MARIUS Braşov BRAŞOV
85 MUSTAłĂ NICUŞOR-SORIN Braşov PREJMER
86 NICOLAE VLAD Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI
87 NISIPEANU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
88 OLTEAN VASILE -COSMIN Mureş TÂRGU MUREŞ
89 OLTEANU MARIUS IONUT Braşov FUNDATA
90 ONECI FLORIN Braşov BRAŞOV
189
91 OPREA GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
92 OPRIŞOR ION-MIHAIL Gorj GÂRBOVU
93 PALMEŞ CIPRIAN-NICOLAE Braşov CAłA
94 PASCAL IONUł Braşov BRAŞOV
95 PETREA MIHAELA MAGDALENA Bacău PODU TURCULUI
96 POPA OLIMPIU-GEORGE Vâlcea HOREZU
97 POPA IOAN ALEXANDRU Braşov CODLEA
98 POPA CONSTNATIN CIPRIAN Bacău RACOVA
99 POPONEA NICOLAE-BOGDAN Vâlcea BRATOVEŞTI
100 POSTOLEA VLAD MIRCEA Braşov BRAŞOV
101 RADU ION-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
102 RAłĂ VIOREL Sibiu SIBIU
103 RĂSVAN IOAN-REMUS Braşov VAD
104 ROMAN MIHAIL Braşov UCEA DE JOS
105 ROŞU GHEORGHE NeamŃ BORLEŞTI
106 RUSNAC MIRCEA - CHIŞINĂU
107 SALONARIU LUCIAN ANDREI Sibiu SIBIU
108 SAMOILĂ DANIEL-MARIUS Braşov CODLEA
109 SILEA MIHAI Braşov SÂMBĂTA DE SUS
110 STÎNGĂ IOAN-FLORIN Bacău BACĂU
111 STÎNGU (ŞERBAN) MIRELA CELIA Braşov FĂGĂRAŞ
112 STOENOIU CONSTANTIN Gorj DRĂGUłEŞTI
113 STOIA MIRCEA Sibiu AGNITA
114 STOIAN MIHAI VICTOR DIMITRIE Braşov BRAN
115 STREZA IOAN Sibiu BRATEIU
116 STROIA RAZVAN-ALIN Sibiu MEDIAŞ
117 ŞAMU GHEORGHE Sibiu CÂRłA
118 ŞCHEIANU IONUł Vaslui VASLUI
119 ŞOVREA IOAN Maramureş BORŞA
120 ŞTEFAN CONSTANTIN Gorj TÂRGU JIU
121 ŞTEFAN GEORGE - NICOLAE Vaslui MÂNĂSTIREA
122 ŞTETA IONUł MehedinŃi SLAŞOMA
123 TĂNASE ADRIAN IONUł Braşov BRAŞOV
124 TITI MIHAI - DORIN Suceava PÂRTEŞTII DE JOS
190
125 VÎRLAN ADRIAN-MIHAIL Suceava SUCEAVA
126 VOINICU ŞTEFAN-CRISTIAN Braşov FELDIOARA
127 VULPOIU LIDIA MIHAELA Braşov BRAN
128 ZGÂMBĂU CLAUDIU - GHIORGHIłĂ Braşov BRAŞOV
ANUL IV TEOLOGIE PASTRORALĂ
2009/2010
Nr. crt nume Prenume Judet Localitate
1 ADOMNICĂI CIPRIAN Suceava VEREŞTI
2 AGAVRILOAEI MIHAI Suceava ZVORIŞTEA
3 ALACI COSTIN-ALEXANDRU Vaslui ARMĂŞENI
4 ARTENE EMILIAN-CAMELIU BistriŃa-Năsăud POIANA ILVEI
5 ATUDOREI IONICĂ Bacău BRUSTUROASA
6 AVANU CRISTI - NICOLAE Vaslui BÂRLAD
7 BABII ELENA Sibiu NOCRICH
8 BĂLĂNESCU SEBASTIAN Iaşi IAŞI
9 BĂLUł ANDREI-TRAIAN Mureş SIGHIŞOARA
10 BĂNCILĂ DANIEL Braşov BRAŞOV
11 BENESCU MIHAI - LUCIAN Braşov RÂŞNOV
12 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV
13 BLANARU IONUł-MARIAN Bacău BACĂU
14 BLĂGAN GEORGE-BOGDAN Braşov BRAŞOV
15 BOIA CLAUDIU-IONUł Sălaj ZALĂU
16 BOICU FLORIN Suceava SUCEAVA
17 BORBÉLY - NISTOR ADRIAN Sibiu SIBIU
18 BOZGA SILVIU Caraş-Severin CARANSEBEŞ
19 BUTNARIU MIRCEA Suceava RIŞCA
20 CHIPER VASILE Bacău PODU TURCULUI
21 CHIŞU MARIUS-CRISTIAN Sibiu MEDIAŞ
22 CLINCIU NICOLAE-MARIUS Braşov MOIECIU DE JOS
23 CORDA LIVIU Sălaj AGRIJ
24 COROSAN CRISTIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV
191
25 COZMA ŞTEFAN Vaslui VASLUI
26 CRĂCIUN RĂZVAN-ANDREI Braşov BRAŞOV
27 CRISTUłI CRISTIAN-VASILE Sălaj ZALĂU
28 DANCU ALEXANDRU Sibiu TĂLMACIU
29 DĂDÎRLAT ALEXANDRU-DRAGOŞ Braşov FĂGĂRAŞ
30 ENACHE ANDREI Bacău BACĂU
31 ENEA IONEL-DANIEL Bacău MOINEŞTI
32 FLEŞER FLAVIU-GABRIEL Sibiu MEDIAŞ
33 FLOROIU GHEORGHE Covasna DOBÂRLĂU
34 FLUTUR REMUS-IOAN Braşov FĂGĂRAŞ
35 GĂBINAT MIHAELA Sibiu NOCRICH
36 GECAN OVIDIU Alba CUGIR
37 GHERASIMESCU IOAN Bacău COMĂNEŞTI
38 GOMOI GHEORGHE-CONSTANTIN Gorj BĂLEŞTI
39 GORAŞ BOGDAN-ANDREI Suceava FRASIN
40 GRAMA MARIAN Bacău ŞERBEŞTI
41 GROSU VALERIU-ANDREI Vaslui TRESTIANA
42 GUDEA MIRCEA-IOAN Sălaj CIZER
43 HĂBĂLĂU MIHAI Mureş TÂRGU MUREŞ
44 ILIEŞ CRISTIAN-GABRIEL Sălaj ZALĂU
45 IONETECU GEORGEL-RĂZVAN Braşov BRAŞOV
46 IRIMIA COSTEL Vaslui SCHINENI
47 ISTRATE MIHAIL NeamŃ AGAPIA
48 IVAN CONSTANTIN Sibiu SADU
49 IVAN (BURLĂ) CARMEN-NONA Sibiu SIBIU
50 LAZA MIRCEA Mureş SIGHIŞOARA
51 LAZĂR ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
52 LUCHIAN IONUł Vaslui BÂRLAD
53 LUPU CONSTANTIN Braşov BRAŞOV
54 MANCIU MIHAI-LAURENłIU Vâlcea MĂGURA
55 MANOLIU IONUł NeamŃ BORCA
56 MANU IONUł-DRAGOŞ Argeş GODENI
57 MÂNZATU DANIEL-NICOLAE Braşov POIANA MĂRULUI
58 MATEI MIRELA-MARIA Sibiu NOCRICH
192
59 MĂRCUłĂ DUMITRU-MARIUS Vaslui BÂRLAD
60 MĂRGINEAN RADU Mureş LUDUŞ
61 MIHALCEANU ALEXANDRU - SURUCENI
62 MIHOC GEORGE Suceava BOSANCI
63 MIHU MARIA Braşov PREDEAL
64 MINICA VASILE-SORIN Maramureş BOGDAN VODĂ
65 MOGA NICOLAE-IOAN Sibiu MAG
66 MOLDOVAN OVIDIU-PETRU Sibiu MEDIAŞ
67 MORAR RADU-MIRCEA Maramureş TÂRGU LĂPUŞ
68 MUCHE DOMIDE-MARIAN Bacău POIANA
69 MUNTEANU NICOLAE Braşov BRAŞOV
70 MUNTEANU AUREL-CONSTANTIN Călăraşi DRAGOŞ VODĂ
71 NACU OVIDIU Braşov RÂŞNOV
72 NEAGU GHEORGHE-CĂTĂLIN Braşov VICTORIA
73 NICOARĂ CIPRIAN-VALENTIN Sălaj ZALĂU
74 NICULA (BEJENARU) RODICA Sibiu SIBIU
75 NOROCEA LAURENłIU GalaŃi FRUMUŞIłA
76 OLAH RĂZVAN-GEORGE Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI
77 OLAR ADRIAN-ILIE Suceava PĂLTINOASA
78 ONCESCU NICOLAE-BOGDAN Argeş TOPOLOVENI
79 OPINCĂ CIPRIAN-COSTEL Bacău MOINEŞTI
80 PANłÂRU DAN Braşov BRAŞOV
81 PÂTEA IONUł-ADRIAN Braşov FUNDATA
82 PAVEL FLORIN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU
83 PĂTATU VASILE NeamŃ BICAZU ARDELEAN
84 PĂTRĂŞCAN IONUł-CĂTĂLIN GalaŃi UNGURENI
85 PEIU VLAD-PANTILIMON NeamŃ TÂRGU NEAMł
86 PLEŞCA EUGENIU - BĂLłI
87 POENAŞU CĂTĂLIN GalaŃi TECUCI
88 POLEXA EUGEN-GHEORGHE Braşov FĂGĂRAŞ
89 POPA IOAN Alba VALEA LUNGĂ
90 PREDA ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
91 PULHAC BOGDAN-IONUł Harghita SĂRMAŞ
92 RADU GHEORGHE Covasna BARCANI
193
93 ROMAN BOGDAN-MIHAI Sibiu CISNĂDIE
94 ROŞCA LUCIAN-IOAN BistriŃa-Năsăud SÂNTIOANA
95 ROŞIORU GHEORGHE Braşov BRAŞOV
96 SOCACIU CRISTIAN Braşov FĂGĂRAŞ
97 SOCACIU ALEXANDRU Braşov FĂGĂRAŞ
98 STAN CONSTANTIN-TIBERIU Giurgiu GIURGIU
99 STÎRLEA DANIEL-LIVIU Olt CARACAL
100 STOIAN VALENTIN-ANDREI Braşov RÂŞNOV
101 SUCIU BOGDAN-SILVIU Sălaj ZALĂU
102 SUCIU BOGDAN-EUGEN Sălaj AGRIJ
103 TĂUT GHEORGHE Maramureş LEORDINA
104 TERINTE MATEI Bacău BACĂU
105 TERIŞ VICTOR-MARIAN Bacău COMĂNEŞTI
106 TOACŞE ADRIAN-CORNEL Sibiu SIBIU
107 TRIF NICOLAE Satu Mare MEDIEŞU AURIT
108 łINTEA NICOLAE Braşov VULCAN
109 URS IOAN-MARIUS Braşov FĂGĂRAŞ
110 URSU MARIAN-IONUł Vaslui SOLEŞTI
111 VĂRVĂRUC MINA Sibiu NOCRICH
112 VELEŞCU LAURENłIU Vaslui BÂRLAD
113 VÎLCAN BOGDAN-NICOLAE Braşov BRAŞOV
114 VLAD CIPRIAN-IONUł Alba ABRUD
115 ZAHARIA SORIN Braşov BRAŞOV
ANUL I TEOLOGIE SOCIALĂ
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 ALBULEłU MARIA-FLAVIA Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI
2 ANTOHE ANNEMARIE Braşov BRAŞOV
3 BOBEŞ (HAMPU) MARIOARA Braşov FĂGĂRAŞ
4 BRĂTEAN (LUPEA) DANIELA Sibiu SIBIU
5 CERNEA ANDREEA-ALEXANDRA Vâlcea SĂLĂTRUCEL
194
6 CIOLACU CORINA Braşov FĂGĂRAŞ
7 CONDREA ANCA-ELENA Covasna BĂCEL
8 DAMIAN IULIA Braşov VICTORIA
9 DIMOFTE RAMONA Braşov BRAŞOV
10 DORNESCU LYANA-ALYS-ROXANA Bacău BACĂU
11 DRĂGUŞANU ALEXANDRA Vâlcea SLĂTIOARA
12 FĂłAN CĂTĂLINA-PAULA Sibiu SIBIU
13 GHIłULESCU OANA-JANINA Sibiu SIBIU
14 GIURGEA ROXANA-MARIA Braşov BRAŞOV
15 LUCACI LUCIA Sibiu SIBIU
16 MOGA-POPLĂCEAN ANA-MARIA Alba ABRUD
17 MORARI ALEXANDRA - JELOBOC
18 MUNTEAN MARIA-MAGDALENA Braşov VICTORIA
19 PĂNĂZAN CODRUłA-MARIA Alba SÂNCEL
20 POPA ELENA-MIHAELA Vâlcea BARCANELE
21 PRODE CLAUDIU Sibiu SIBIU
22 REDNIC ADRIAN Maramureş SIGHETU MARMAłIEI
23 STOICA ELENA Braşov RUPEA
24 ŞOMŞAG LUCIA-MARIANA Sibiu SIBIU
25 TAMAŞ IONELA Vâlcea BISTRIłA
26 VUłĂ (PETRARU) CONSTANłA-MĂDĂLINA Vaslui VASLUI
ANUL II TEOLOGIE SOCIALĂ
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 CHITIC FLORINA GalaŃi MUNTENI
2 DOGARU FLORENłA Vâlcea ALDEŞTI
3 DOGARU (GHIGENESCU) ANA-MARIA Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
4 DOROBANł VIVIANA-ELENA Sibiu VEŞTEM
5 FONTUL AMALIA BistriŃa-Năsăud MITITEI
6 HUŞTIU TEODORA-IOANA Braşov VICTORIA
7 IONAŞ ELENA-DOINA Sibiu ŞEICA MARE
195
8 LITA MARIA Sibiu CISNĂDIE
9 MACARIE FLORINA-VASILICA NeamŃ TÂRGU NEAMł
10 MUNTEAN SIMINA-ALEXANDRA Covasna SITA BUZĂULUI
11 NICOLĂESCU VIOLETA-BEATRIS Braşov DEJANI
12 NUłU MARIA-ALINA Vâlcea RĂDĂCINEŞTI
13 OSIP ECATERINA-FLORINA Sibiu SĂCĂDATE
14 PINCA ANCA-CRISTINA Alba CERGĂU MARE
15 SANDU ALEXANDRA-IRINA Harghita MIERCUREA CIUC
16 STOICA ANA-MARIA Braşov SĂCELE
17 ŞTIRB MARIUS-DAN Sălaj ZALĂU
18 TRÎMBIłAŞ (POPESCU) GABRIELA Sibiu SIBIU
19 VLĂDOIU OANA Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 6
ANUL III TEOLOGIE SOCIALĂ
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 BÎRSAN (CÂRSTEA) MIHAELA IZABELA Sibiu SIBIU
2 CIOATĂ MIHAELA Sibiu SIBIU
3 OLTEAN IOANA-MARIA Sibiu MEDIAŞ
4 PAL SONIA-VERA Sibiu MEDIAŞ
5 URDAŞ MARIA - VIOLETA Maramureş VIŞEU DE JOS
6 VLAD MARIA MONICA Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI
196
STUDENłII DE LA CICLUL DE STUDII MASTERALE
ÎN ANUl UNIVERSITAR 2009-2010
ANUL I MASTER
TEOLOGIE ISTORICĂ
2009/2010
Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate
1 ANDRUŞCĂ ION Bacău OITUZ
2 ANTOCI FLORIN NeamŃ PÂNGARAłI
3 BABICI OREST Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC
4 BALTĂ ADRIAN-COSMIN Sibiu MEDIAŞ
5 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV
6 BOTEZ LUCIAN Alba ABRUD
7 CLINCI IONEL Alba ABRUD
8 CONSTANTINESCU VLAD-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV
9 DĂIAN IOAN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU
10 DIACONU CRISTINA-GEORGETA Olt VIŞINA
11 DOMINTE DORIN Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC
12 FLORESCU PAUL-CRISTIAN Braşov SÂMBĂTA DE SUS
13 GRAPĂ DĂNUł-NICOLAE Vaslui BĂCEŞTI
14 GROSU ADRIAN Braşov BRAŞOV
15 IANC MIHAI Braşov CODLEA
16 MĂRCUŞ DARIUS-MARCIAN Caraş-Severin CARANSEBEŞ
17 MIHĂILĂ HORIA-GABRIEL Braşov BRAŞOV
18 MIHĂILĂ ALEXANDRU-VALENTIN Braşov BRAŞOV
19 MOLDOVAN COSMIN-MIHAI Braşov BRAŞOV
20 MURARIU ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
21 MUTESCU GAVRIL Alba ABRUD
197
22 NEACŞU BOGDAN Bacău BACĂU
23 NEGOIłĂ IOAN Bacău PÂNCEŞTI
24 NEGOMIREANU DRAGOŞ-DANIEL Gorj DRĂGOTEŞTI
25 OLAH ALEXANDRU-SEBASTIAN
Harghita MIERCUREA CIUC
26 PETRACHE DANIELA-VALERIA Vâlcea LUNGEŞTI
27 PINTILIASA MIHĂIłĂ Iaşi PAŞCANI
28 PRODEA VASILE-ALEXANDRU Braşov ZĂRNEŞTI
29 REUł-GAFIłUC DĂNUł-CRISTINEL Suceava VICOVU DE SUS
30 SĂRARU DANIEL Braşov BRAŞOV
31 SIMIONESCU GHEORGHE Alba ABRUD
32 TOHĂNEAN IULIAN-PETRU Covasna SITA BUZĂULUI
33 łEPEŞ MIHAI-DANIEL Mureş SIGHIŞOARA
ANUL II MASTER
TEOLOGIE ISTORICĂ
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 BADEA FLORIN Giurgiu MÂRŞA
2 BARNA CORNEL/IONEL Sibiu MÂRŞA
3 BĂZĂVAN GABRIEL-LAURENłIU Prahova PLOIEŞTI
4 BLAGA LUCIAN-IOAN BistriŃa-Năsăud BISTRIłA
5 BLAJ-IARCA NICOLAE Braşov ZĂRNEŞTI
6 BOBOC ALIN MIHAI Braşov BRAŞOV
7 BOICU DRAGOŞ Braşov BRAŞOV
8 BOLOCAN CIPRIAN Braşov BRAŞOV
9 CĂLIN RADU-MARCEL MehedinŃi OSTROVU CORBULUI
10 CĂTANĂ NICOLAE Sibiu BOARTA
11 COTLOGUł VASILICĂ Braşov CRISTIAN
12 CRIVłONENCU MARIUS-SORIN Braşov BRAŞOV
13 DOMINTE DRAGOŞ-DĂNUł Bacău COMĂNEŞTI
14 DRACEA GHEORGHE Braşov BUNEŞTI
198
15 DRĂGHICI MARIUS-GHEORGHE Sibiu SIBIU
16 FĂTU OVIDIU Braşov FĂGĂRAŞ
17 GURZĂU EMILIAN-LAURENłIU Alba ABRUD
18 JERĂU RALUCA-PETRUłA Braşov SĂCELE
19 MARIAN GHEORGHE-ILIE Caraş-Severin NAIDĂŞ
20 MATEI IULIAN Vaslui BÂRLAD
21 MATEI VIOREL Bacău AGĂŞ
22 MICU IONEL-FLORENTIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 6
23 MITREA GIORGIAN-BOGDAN Braşov RUPEA
24 MITROFAN COSTEL GABRIEL Bacău COMĂNEŞTI
25 MORAR CORNEL-OVIDIU Sibiu HOGHILAG
26 PÎRGHI FLORIN-CONSTANTIN Vaslui BÂRLAD
27 POPA ANFIAN-VASILE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
28 RAMPA CARMEN Sibiu SIBIU
29 REGMAN ROMAN-CRISTIAN Braşov BRAŞOV
30 TOLBARU RADU-NICOLETA Sibiu SIBIU
31 UNGUREANU FLORIN-AUREL MehedinŃi VÂNJULEł
ANUL I MASTER
TEOLOGIE SISTEMATICĂ
2009/2010
Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate
1 BURGHIŞ-DRĂGHICI IOAN-IULIAN Braşov FĂGĂRAŞ
2 CIUTĂ SILVIU-CLAUDIU Vrancea PANCIU
3 CORAŞ DOREL Bihor BRĂDET
4 CRÎNGAŞU IOAN-PAUL Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 2
5 DEAC IOAN-CĂLIN Sibiu ERNEA
6 DINICĂ SILVIU-COSTIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 3
7 ENCIU MĂDĂLIN-FLORIAN Braşov BRAŞOV
8 GRAPĂ DĂNUł-NICOLAE Vaslui BĂCEŞTI
9 HORODINCĂ DAN-IONUł Braşov PREDEAL
10 IUGA PETRU-PAUL Sibiu SIBIU
199
11 MACOVEI GHEORGHE Sibiu SIBIU
12 NEDELCU PETRU-CIPRIAN Bacău BACĂU
13 PANDREA IOAN Alba ABRUD
14 RANCEA IONUł BistriŃa-Năsăud SATU NOU
15 RĂDUCANU (BADEA) MARIA Giurgiu MÂRŞA
16 ROCIU VALENTIN-DORIN Sibiu SIBIU
17 SCHIPOR SEBASTIAN-VASILE Suceava VICOVU DE SUS
18 STANCIU HORIA Braşov BRAŞOV
19 STOIAN CRISTIAN Caraş-Severin BUCHIN
20 ŞTEFAN EMANUEL-LIVIU Braşov BRAŞOV
21 TOMA SEBASTIAN-HORAłIU Covasna SFÂNTU GHEORGHE
22 łUGLEA RAZVAN Bacău COMĂNEŞTI
23 ZAMFIR GABRIEL Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 1
ANUL II MASTER
TEOLOGIE SISTEMATICĂ
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 BRAT ZAHARIA-CIPRIAN Braşov RÂŞNOV
2 HALMAGIU MIHAI-DUMITRU Braşov VICTORIA
3 MIHOC (IUGA) ALINA-CORNELIA Sibiu SIBIU
4 OBERŞTERESCU ADINA Caraş-Severin ANINA
5 OLARIU MARIAN-IONUł Braşov CODLEA
6 POPESCU SILVIU Braşov ZĂRNEŞTI
7 POPIŞTIU OCTAVIAN-GHEORGHE Caraş-Severin BOZOVICI
8 RÎNEA IOAN Braşov FĂGĂRAŞ
9 URSUł VASILE-ALEXANDRU Sibiu SIBIU
200
ANUL I MASTER
TEOLOGIE BIBLICĂ
2009/2010
Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate
3 CIOBOTĂ OVIDIU-CONSTANTIN Mureş STÂNCENI
4 CUłIC CONSTANTIN Braşov BRAŞOV
5 DOBRE CARMEN-RODICA Dolj CRAIOVA
6 DOBREANU ADRIAN-TRAIAN NeamŃ TÂRGU NEAMł
7 FARCAŞ FLAVIUS Braşov BRAŞOV
8 GAVRILĂ CEZAR-MIHAI Braşov BRAŞOV
9 NICŞAN VALENTIN Suceava SUCEAVA
10 NOGY KAROL Sibiu SIBIU
11 OPREAN CĂLIN-TIBERIU Mureş LASLĂU MARE
12 POP GHEORGHE-MARIAN Alba ABRUD
13 SANDU TRAIAN Bacău BACĂU
14 SAVU FLORIN-VIOREL Sibiu GIACĂŞ
15 STOIA ALEXANDRU-NICOLAE Sibiu AGNITA
16 łONOIU ANDREI-LAURENłIU Sibiu SIBIU
ANUL II MASTER
TEOLOGIE BIBLICĂ
2009/2010
Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate
1 ASTANEI VLAD Harghita TOPLIłA
2 BÂRLĂ RĂZVAN-IOAN Braşov RÂŞNOV
3 BOLOVAN RALUCA-FLORENłA Argeş PITEŞTI
4 COJOCARU VALENTIN Bacău TÂRGU OCNA
5 DĂRĂBAN VLAD-RĂZVAN Harghita TOPLIłA
6 GÂRBACEA GHEORGHE-RADU Braşov HĂLCHIU
7 MIHĂILESCU LEONARDO-EMILIAN Sibiu DUMBRĂVENI
8 OLENICI IONUł Suceava DORNEŞTI
9 PIROC MIHAI-GAVRIL Arad ARAD
201
ANUL I MASTER
TEOLOGIE PRACTICĂ
2008/2009
Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate
1 ANDRAŞCO SERGIU Botoşani BOTOŞANI
2 APAHIDEAN MARIA Sibiu MEDIAŞ
3 AVRAM CONSTANTIN Sibiu AVRIG
4 BĂCILĂ IOACHIM-ARSENIE Sibiu SIBIU
5 BOANGHER FLORIN-IONUł MehedinŃi DROBETA-TURNU SEVERIN
6 BOGDAN MARIUS-CIPRIAN Braşov BRAŞOV
7 BORODI OVIDIU-CORNEL BistriŃa-Năsăud JELNA
8 BORŞEVSCHI LAZĂR - CHIŞINĂU
9 CÂMPEAN CORNELIA-LUCIANA Alba ALBA IULIA
10 CIOCAN MARIAN-ALCIPID Braşov FĂGĂRAŞ
11 CIOCAN IOAN-LUCIAN Braşov FĂGĂRAŞ
12 CIUCLE FLORIN-SABIN Bihor MARGHITA
13 DANCIU ALIN Sibiu SIBIU
14 DINESCU CLAUDIU-GEORGE Vâlcea BUJORENI
15 FLUERICĂ MARIAN-FLORIN Botoşani BOTOŞANI
16 FORł ŞTEFAN-ALEXANDRU Sibiu GURA RÂULUI
17 GEORGIłĂ PETRU BistriŃa-Năsăud BISTRIłA
18 GERMAN ADRIAN-GRIGORE Sibiu SIBIU
19 GRIGORIE VASILE-CĂLIN Sibiu SIBIU
20 HULPAN IULIANA Braşov BRAŞOV
21 IACOB RAUL-TUDOREL Sălaj ZALĂU
22 IVANA DANIEL Braşov FĂGĂRAŞ
23 LAVU DAN Braşov FĂGĂRAŞ
24 MAIOR POMPILIU-IOAN Sibiu SIBIU
25 MIHAI GIGEL-MARIAN Vaslui CÂRJA
26 MITREA MIHAIL Alba ABRUD
27 MUJAT LIVIU-ANGHEL Sibiu AVRIG
202
28 MUNTEAN ADRIAN-GHEORGHIłĂ Covasna ÎNTORSURA BUZĂULUI
29 MUNTEANU ANAMARIA Alba ABRUD
30 NEAGU CORINA-LILIANA NeamŃ RĂZBOIENI
31 NEGRILĂ MARIA-LUCIANA Sibiu SIBIU
32 NISTOR ION Sibiu SIBIU
33 PLETEA CONSTATIN Bacău BACĂU
34 RĂŞOIU GHEORGHE Braşov RÂŞNOV
35 RIZEA IOAN Alba CUGIR
36 RUSEI MIRCEA Braşov FELDIOARA
37 SAVIN VASILE-VALER Sibiu COPŞA MICĂ
38 SIMIONESCU DANIEL Sibiu SIBIU
39 TAFLAN CONSTANTIN Braşov MÂNDRA
40 TRÂMBIłAŞ GABRIEL Braşov FĂGĂRAŞ
41 łIGĂNESCU VASILE Suceava VĂLENI
42 VĂCĂRUŞ MIHAI-MARIUS Sibiu TĂLMACIU
43 ZAHARIA GIGEL Suceava SCHEIA
ANUL II MASTER
TEOLOGIE PRACTICĂ
2009/2010
Nr. crt Nume Prenume Judet Localitate
1 BALINT CIPRIAN-SEBASTIAN Braşov BRAŞOV
2 BOSTAN OVIDIU-IULIAN Braşov OLTEł
3 BRUDIU RĂZVAN Alba AIUD
4 BUGĂRIN (VINTILĂ) NICOLETA-MARIA Sibiu SIBIU
5 BUNESCU BOGDAN-CONSTANTIN Sibiu SIBIU
6 CHIPERI LILIANA - MĂGDĂCEŞTI
7 CIUBAN CONSTANTIN-ILIE Maramureş VALEA VINULUI
8 CREłA SIMONA-RALUCA BistriŃa-Năsăud JELNA
9 DAN GHEORGHE-ADRIAN Braşov BRAŞOV
10 DOBRIN MARIUS-VASILE Braşov VICTORIA
11 DONOSĂ FLORIN Braşov BRAŞOV
203
12 FĂRCAŞ MIRCEA Sibiu DÂRLOS
13 FULGA FLORINEL-DUMITRU Braşov FĂGĂRAŞ
14 GHINCEA GHEORGHE - MARINICĂ Sibiu SIBIU
15 GOJA NICOLAE-TEODOR Braşov HĂLCHIU
16 HOADREA (VASIU) CRINA Sibiu SIBIU
17 IRIDON DUMITRU-VIRGIL Sibiu SIBIU
18 LAZĂR IOAN Braşov BRAŞOV
19 MARCU (ŞTEFAN) DANIELA-CLAUDIA Braşov BRAŞOV
20 MARIN IOAN Alba ABRUD
21 MATEI GHEORGHE-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
22 MIHALCEA CONSTANTIN-FLORIAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
23 MILOŞAN VIOREL-DĂNUł Braşov DEJANI
24 MITU CLAUDIU-ADRIAN Braşov FĂGĂRAŞ
25 MOŞOIU VALENTIN-IONUł Braşov RÂŞNOV
26 MUREŞAN REMUS Harghita FĂGEłEL
27 NEGREA BOGDAN-VASILE Suceava SUCEAVA
28 OLTU IOAN Bacău PODURI
29 ONICA CIPRIAN-ALEXANDRU Suceava HORODNIC DE SUS
30 ONUC GELU Vaslui IVĂNEŞTI
31 OPREA GHEORGHE Braşov TICUŞU NOU
32 PAROŞ IOAN Sibiu VEŞTEM
33 PETECILĂ BOGDAN NICOLAE Braşov BRAN
34 PINTRIJEL CRISTIAN ANTHONIO Suceava SIRET
35 PLOSCARU TEODOR-IONUł Braşov BRAŞOV
36 POPA VASILE Bacău PODURI
37 PREDA LIVIU Braşov BRAŞOV
38 RAMBA STELIAN Sibiu SIBIU
39 RĂDUł FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA
40 SANDU MĂDĂLIN-CONSTANTIN Braşov POJORTA
41 SOARE VASILE-ADRIAN Argeş MIOVENI
42 SPĂTARU CĂTĂLIN-NICOLAE Braşov BRAŞOV
43 STROIA SEBASTIAN-IOAN Sibiu MEDIAŞ
44 TÎLVĂR NECULAI-LUCIAN Braşov CODLEA
45 TODIRENCHI MIHAI Braşov BRAŞOV
204
46 TOMUł MARIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV
47 UNGUREANU IULIAN-VINCENłIU Braşov VĂLENI
48 URS SIMION-IONUł Braşov FUNDATA
49 UłĂ MARIUS-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV
50 VINTILĂ NICOLAE Sibiu SIBIU
51 VOINESCU LIVIU Braşov ZĂRNEŞTI
ANUL I MASTER
TEOLOGIE PROIECT SOCIAL
2009/2010
Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate
1 ACHIM MIHAELA AURELIA Sibiu SIBIU
2 BUZINCHE OANA-MIHAELA Bacău ONEŞTI
ANUL II MASTER
TEOLOGIE PROIECT SOCIAL
2009/2010
Nr.crt nume prenume judet localitate
1 BUCUR ANCA-GEORGETA Sibiu RACOVIłĂ
2 DAVID VALERICA Sibiu ŞURA MICĂ
3 LĂCĂTUŞU RALUCA-MARILENA MehedinŃi DROBETA-TURNU SEVERIN
4 PETRACHE LAVINIA Braşov FĂGĂRAŞ
205
DOCTORANZII
ÎNMATRICULAłI ÎN ANUL UNIVERSITAR 2009-2010
Domeniul: Teologie Conducător ştiinŃific : I.P.S. Prof.univ.dr. LaurenŃiu Liviu Streza
Nr.crt.
Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.
1. POVÎRNARU RAUL DARIUS 1.11.2009
Domeniul: Teologie Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. Dumitru Abrudan
Nr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.
1. CONDREA VASILE ANDREI 1.11.2009 CU TAXĂ 2. CHIRILĂ ALOMN GHEORGHE 1.11.2009 CU TAXĂ
Domeniul: Teologie
Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. Vasile Mihoc
Nr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS. 1. CHIŞCARI ILIE 1.11.2009 2. IONIłĂ ALEXANDRU 1.11.2009
Domeniul: Teologie
Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.NICOLAE CHIFĂR
Nr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS. 1. VASILE IULIAN MIHAIL 1.11.2009 2. DUMITRU STELIAN ALIN 1.11.2009 CU TAXĂ 3. ROŞU MIHAI 1.11.2009 CU TAXĂ
Domeniul: Teologie
Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. IOAN ICĂ
Nr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS. 1. TOFAN MARIUS VASILE 1.11.2009
2. TOMA COSTEL 1.11.2009 CU TAXĂ
3. ROMÂNU VICENłIU ILIE 1.11.2009 CU TAXĂ
Domeniul: Teologie
Conducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.VASILE GRĂJDIAN
Nr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS. 1. MILEA ELISABETA 1.11.2009
206
CUPRINS
STUDII ŞI ARTICOLE
Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian, Cântarea „corală” în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe. Raportul cu problemele unităŃii de credinŃă......................................7
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Rolul istoric tradiŃional al Bisericii Ortodoxe Române în cadrul comunităŃilor rurale. Scurtă diagnoză pastoral catehumenală ...........................................................................................................20
Conf. Univ. Dr. Ciprian Streza, La théologie de l’épectase, synthèse de la spiritualité du Saint Grégoire de Nysse ...................................................................36
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu, Vizitele pastorale ..............................................47
Pr. Lect. Univ. Dr. Buda Daniel, Atitudinea creştinilor din primele veacuri faŃă de pace, potrivit lucrării Istoria bisericească (H. E.) a lui Eusebiu de Cezarea ....................................................................................................................59
Lect. Univ. Dr. Ioan Abrudan, Biserica de lemn, cu hramul “Buna Vestire”, din Broşteni .............................................................................................................77
Protos Dr. Nathanael Neacşu, Omul sau Taina asemănării. Aspecte de fenomenologie religioasă şi teologic-creştină a îndumnezeirii umane....................92
Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion, ÎnfiinŃarea Academiei de muzică bisericească de la Bucureşti................................................................................................................103
Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion, Contextul apariŃiei Şcolii de cântăreŃi bisericeşti ”Dimitrie CunŃan” din Sibiu; câteva aspecte legate de deschiderea cursurilor şi primul an de activitate ...........................................................................................117
Rapoarte de activitate ştiinŃifică ............................................................................139
Doctorate promovate în anul universitar 2009-2010.............................................169
Conducerea UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu ...................................................171
Conducerea FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna”............................................172
Personalul didactic, auxiliar şi administrativ al FacultăŃii ....................................172
StudenŃii de la Cursurile de LicenŃă ......................................................................175
207
StudenŃii de la Ciclul de Studii Masterale .............................................................196
Doctoranzii înmatriculaŃi în anul universitar 2009-2010.......................................205
Cuprins ..................................................................................................................206