CUPRINS

Rezumat ………………………………………………………………. 4Lista notaţiilor ………………………………………………………… 6Lista figurilor …………………………………………………………. 7Lista tabelelor …………………………………………………………. 8Introducere…………………………………………………………….. 9Capitolul 1. Abordări conceptuale privind conţinutul procesului de analiză economică …………………………………………………..

11

1.1.Analiza economică. Considerente teoretice ………………….. 111.2. Analiza economică şi mecanismele manageriale …………….. 141.3. Întreprinderea ca obiect al managementului ………………... 16Capitolul II Analiza economică în mecanismul conducerii ……… 182.1. Întreprinderea ca agent economic ……………………………. 182.2. Tipologia analizei economico – financiare …………………… 19Capitolul III Studiu de caz – Analiza activităţilor de execuţie şi manageriale la S.C. PRESCOM S.A. REŞIŢA …………………..

22

3.1. Prezentarea generală a societăţii SC PRESCOM SA REŞIŢA 223.2. Activităţi principale …………………………………………… 243.2.1. Serviciul Public de transport local …………………………. 253.2.2. Serviciul de salubrizare ……………………………………... 28Capitolul IV Declinul S.C. PRESCOM S.A. şi consecinţele intrării în insolvenţă ………………………………………………..

38

4.1. Profitabilitatea S.C. PRESCOM S.A. conform datelor corespunzătoare anului 2008 ………………………………………

38

4.2. Intrarea în insolvenţă şi radierea PRESCOM ………………. 47Concluzii ……………………………………………………………… 49Bibliografie …………………………………………………………… 54

REZUMAT

Cuvinte cheie: întreprindere, analiză economică, transport, salubrizare, insolvenţă

Această lucrare are ca scop prezentarea analizei economice a societăţii S.C.

PRESCOM S.A., până în momentul intrării în faliment a acesteia. Am utilizat date

reale corespunzătoare perioadei până în 2010, evidenţiind în acelaşi timp

propunerile pentru o mai bună gestionare a situaţiei actuale la nivel de transport

local, după preluarea acestei activităţi de către societatea Brantner.

Primele două capitole prezintă aspecte teoretice ale analizei economico –

financiare, cu accent pe întreprindere în ipostaza de obiect al managementului,

respectiv mecanismele manageriale care contribuie la conturarea analizei

economice.

Cel de-al doilea capitol teoretic, mai ales, schiţează o abordare succintă a

conceptului de întreprindere ca agent economic, continuând cu o enumerare pe

scurt a tipologiei analizei economico – financiare.

Studiul de caz este structurat pe parcursul a două capitole şi prezintă din

perspectiva analizei economice evoluţia societăţii S.C. PRESCOM S.A. Am

realizat aici o prezentare generală a întreprinderii, precum şi a activităţilor

principale desfăşurate de aceasta, adică aceea de transport local, respectiv

salubrizare.

Cel din urmă capitol prezintă o analiză a profitabilităţii întreprinderii, bazată

pe date reale aferente anului 2008, ultimul subcapitol prezentând intrarea în

insolvenţă şi radierea Prescom, drept consecinţă principală.

ABSTRACT

Key words: enterprise, economic analysis, transportation, sanitation, insolvency

The purpose of this paper is to present the economic analysis of the

SC PRESCOM SA enterprise, until its entry into bankruptcy. We used real data for

the period until 2010, while emphasizing the proposals for a better management of

the current situation when speaking about local transport and the takeover by the

company Brantner.

The first two chapters present theoretical aspects of economic and financial

analysis, focusing on the enterprise viewed as an object of the management, as

well as managerial mechanisms that contribute to shaping the economic analysis.

The second theoretical chapter, especially, briefly outlines an approach to

the concept of enterprise as an economical agent, continuing with a short list of the

types of economic and financial analysis.

The case study is structured over two chapters and it presents from the

economic analysis perspective the evolution of the SC PRESCOM S.A. I realized

here an overview of the company and the main activities carried out by it, namely

the local transportation as well as sanitation.

The last chapter presents an analysis of the profitability of the company,

based on real data from the year 2008, the last part presenting as a main result the

insolvency of the enterprise.

LISTA NOTAŢIILOR (ABREVIERILOR)

S.C. Societate ComercialăS.A. Societate pe AcţiuniCILGOR Combinatul de Industrie Locală şi Gospodărie Orăşenească ReşiţaR.A. Regie Autonomă

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Locul analizei economico – financiare în sistemul suprastabil al întreprinderii

14

Fig. 2.1. Schema desfăşurării analizei economico - financiare 19Fig. 3.1. Harta traseelor de tramvai şi autobuz în municipiul Reşiţa 25Fig. 3.2. Organigrama serviciului de transport 27Fig. 3.3. Organigrama serviciului de salubritate 29Fig 3.4. Diagrama scăderii populaţiei în municipiul Reşiţa 31

LISTA TABELELOR

Tab. 3.1. Lista traseelor urbane deservite ……………………………………. 26Tab. 3.2. Lista traseelor spre cartierele aparţinătoare ………………………… 26Tab. 3.3. Lista traseelor spre cartierele aparţinătoare ………………………… 26Tab. 3.4. Cifra de afaceri a S.C. Prescom SA. Reşiţa 2006 – 2010 ………….. 30Tab. 4.1. Calculul principalilor indicatori economico – financiari …………... 38

INTRODUCERE

Din punctul de vedere al teoriei sistemelor cibernetice orice întreprindere

(industrială sau neindustrială) se comportă ca un sistem complex cu acţiune

dinamică şi probabilistică, în care importanţa resurselor informaţional-

convenţionale devine covârşitoare. În felul acesta, analiza economico-financiară

capătă şi ea o puternică tentă informaţională, devenind tot mai necesară şi utilă

procesului cunoaşterii esenţei fenomenelor, pe baza studierii aprofundate a

acestora, devenind tot mai necesară şi utilă în procesul descoperii legilor şi

legităţilor care leagă fenomenele de esenţă. Între fenomene şi esenţă există o

legătură relativ strânsă; fenomenele economice sunt factorii care au menirea să

potenţeze activitatea dintr-o întreprindere, să inhibe această activitate sau măcar s-

o perturbe.

Asupra fenomenelor social-economice acţionează un număr de factori

principali şi secundari, esenţiali şi neesenţiali, care se găsesc într-o continuă

legătură reciprocă. Statistica dispune de o gamă variată de metode şi procedee

pentru studierea manifestării concrete a acestor legături, exprimându-le cantitativ şi

măsurând intensitatea cu care ele se produc.

Conform definiţiei, obiectivul analizei economico-financiare este reprezentat

de studierea sub multiple aspecte, a rezultatelor utilizării resurselor umane,

materiale, financiare, şi informaţionale în diverse întreprinderi, la nivel micro,

mezo, marco şi mondoeconomic, în scopul descoperirii de noi posibilităţi (rezerve

interne) de dezvoltare şi perfecţionare a activităţii economice desfăşurate de

acestea.

„Întreprinderea reprezintă deci, un sistem complex şi probabilist între

elementele căruia există legături multiple structural-funcţionale. Totodată

indiferent de forma de proprietate sau forma de organizare juridică, întreprinderea

ca sistem constituie obiect al conducerii, fapt care impune elaborarea unui flux

continuu de decizii care să asigure trecerea de la o stare la alta prin menţinerea unei

traiectorii ale cărei “borne” au fost prefigurate, menţinere imposibilă fără

introducerea continuă a unor variabile de reglare.” [4]

Conducerea oricărei întreprinderi, indiferent de forma proprietăţii sau forma

de organizare juridică, implică drept componentă esenţială analiza economico-

financiară; prin intermediul ei se supraveghează şi evaluează funcţionarea

întreprinderii ca sistem, mişcarea pe coordonatele eficienţei economice, asigurarea

performanţelor în câmp competitiv, concurenţial.

CAPITOLUL I

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CONŢINUTUL PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICĂ

1.1. Analiza economică. Considerente teoretice

În perioada de tranziţie mai mult decât oricând dar şi în efortul continuu de a

se adapta şi configura conform exigenţelor pieţei apare necesitatea ca orice

organism economic să se adapteze să se transforme şi să se schimbe pentru a putea

supravieţui şi funcţiona în mod corespunzător.

În categoria resurselor, o importanţă deosebită din punct de vedere teoretic şi

practic o au resursele informaţional-comunicaţionale.

Drumul parcurs de analiză este invers drumului parcurs de fenomen: analiza

porneşte de la rezultate, mergând treptat către elementele componente şi factori.

Conţinutul analizei economico-financiare, inclusiv îmbinarea acesteia cu

sinteza, poate fi detaliat în etape:

Etapa 1: delimitarea obiectului analizei. O delimitare se produce prin

însăşi definiţia analizei economico-financiare (în esenţă a defini înseamnă “a

delimita”). Delimitarea post-definitorie presupune focalizarea anumitor fapte,

fenomene şi rezultate interesante din punct de vedere al ţintelor studiului analitic;

pe lângă această focalizare, obiectul este delimitat temporal şi spaţial, precum şi

calitativ şi cantitativ (într-o primă evaluare a acestor elemente).

Etapa a 2 a: analiza structurală şi factorială. Prin analiza structurală se

urmăreşte descompunerea în elemente, iar analiza factorială presupune

determinarea şi urmărirea succesivă a factorilor, întâi a celor cu acţiune directă,

apoi a celor cu acţiune indirectă (a subfactorilor), procesul continuând într-o

abordare “top-down” până la stabilirea cauzelor primare. În acest proces se

regăseşte substanţa analizei ca metodă de cercetare, cunoaşterea sistemului fiind

adâncită treptat de la o esenţă mai puţin profundă către alta mai profundă.

Etapa 3: determinarea corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul

analizat. În cadrul acestei etape se determină corelaţiile dintre factori şi fenomen,

pe de o parte şi corelaţiile dintre diferiţii factori, pe de altă parte, stabilindu-se cu

claritate raporturile de condiţionare.

Etapa 4: măsurarea influenţelor elementelor şi factorilor. În această

etapă se face apel la metodologia analizei cantitative, atât pentru măsurarea

nivelului influenţelor, cât şi pentru determinarea rezervelor interne şi aprecierea cât

mai corectă şi exactă a rezultatelor.

Etapa 5: sintetizarea rezultatelor analizei. Reparcurgerea inversă a

demersului analitic, uneori în mai multe oscilaţii analiză-sinteză este esenţială, în

acest fel stabilindu-se concluziile şi aprecierile asupra evoluţiei sistemului cercetat.

Etapa 6: elaborarea deciziilor. Procesul analizei se finalizează cu un set de

concluzii şi măsuri care definesc substanţa deciziilor care să optimizeze traiectoria

sistemului, asigurând o folosire judicioasă a resurselor şi contribuind la creşterea

eficienţei, rentabilităţii şi profitabilităţii. [6]

Sfera microeconomiei este sfera întreprinderilor, cu întregul spectru al

organizării juridice care îmbogăţeşte o tipologie şi aşa suficient de vastă din punct

de vedere structural şi organizatoric (asociaţii familiale, societăţi cu răspundere

limitată, societăţi în comandită simplă şi pe acţiuni, societăţi comerciale pe acţiuni,

holdinguri, trusturi, concerne, etc.).

Întreprinderea reprezintă un sistem complex şi probabilist între elementele

căruia există legături multiple structural-funcţionale. Totodată indiferent de forma

de proprietate sau forma de organizare juridică, întreprinderea ca sistem constituie

obiect al conducerii, fapt care impune elaborarea unui flux continuu de decizii

care să asigure trecerea de la o stare la alta prin menţinerea unei traiectorii ale cărei

“borne” au fost prefigurate, menţinere imposibilă fără introducerea continuă a unor

variabile de reglare.

Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea stării de sănătate a întreprinderii; aici

se manifestă în mod pregnant sistemul cognitiv cauzal fără de care explicarea

fenomenelor nu este posibilă. Diagnosticul presupune măsurarea performanţelor şi

aprecierea vulnerabilităţilor, identificarea cauzelor şi contextul care a generat

această stare fără a-şi propune neapărat aplicarea unui program de redresare, a

unui “tratament”. Acest fapt nu trebuie să inducă ipoteza că diagnosticul ar avea un

rol eminamente pasiv; dimpotrivă, el dă substanţă direcţiilor strategice de viitor

prin faptul că oferă informaţii despre punctele slabe şi tari, despre riscurile posibile

şi şansele de viitor ale întreprinderii.

Prin diagnostic se reprezintă punctele critice ale sistemului şi, în baza

acestor repetări, se avizează centrele de decizie, pentru a lua măsurile de reglare

necesare şi de asigurare a stabilităţii sistemului.

Diagnosticul nu trebuie efectuat doar în situaţiile în care la nivelul

sistemului apar semnale de dereglare (abateri de la valoarea unor parametrii care

depăşesc anumite limite admise), ci şi atunci când “senzorii informaţionali” atestă

funcţionare normală a sistemului.

1.2. Analiza economică şi mecanismele manageriale

Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii, se află într-o

legătură organică, endogenă cu funcţiunile întreprinderii şi cu atributele conducerii

care se exercită asupra tuturor acestor funcţiuni. [7]

Conducerea oricărei întreprinderi, indiferent de forma proprietăţii sau forma

de organizare juridică, implică drept componentă esenţială analiza economico-

financiară; prin intermediul ei se supraveghează şi evaluează funcţionarea

întreprinderii ca sistem, mişcarea pe coordonatele eficienţei economice, asigurarea

performanţelor în câmp competitiv, concurenţial.

Figura 1.1.: Locul analizei economico-financiare în sistemul suprastabil al întreprinderii

Obiectivele activităţii oricărei întreprinderi se circumscriu funcţiunilor ei

(producţie, personal, cercetare-dezvoltare, informaţională, financiar-contabilă,

comercială şi de marketing, ecologică), iar asupra funcţiunii sunt exercitate

atributele conducerii; în consecinţă, analiza economico-financiară se constituie

într-un instrument al realizării tuturor obiectivelor, tinzând chiar să devină o

funcţie autonomă vast cuprinzătoare.

Realizarea oricărei funcţii a întreprinderii presupune exercitarea tuturor

atributelor conducerii şi fiecare dintre aceste atribute se realizează prin intermediul

unui anumit tip de analiză.

Din definirea obiectului analizei economico-financiare rezultă că studiul şi

cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora aceştia

contribuie la formarea şi modificarea în timp a rezultatelor unei activităţi, precum

şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca sistem

reprezintă repere esenţiale ale acestui obiect.[1]

SUBSISTEMUL REGLOR GENERAL

CONDUCEREA SUPERIOARĂ

ANALIZA REALIZĂRII OBIECTIVELOR

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ REALIZAREA SISTEME OBIECTIVELOR PREVIZIONATE

RESURSELE PRODUSE MATERIALE RES. UMANE SERVICII RESURSELE FINANCIARE INFORMAŢII RESURSELE INFORMAŢIONALE

I

PROCESUL ECONOMIC CA OBIECT AL CONDUCERII(SUBSISTEMUL CONDUS)

SUBSISTEMUL REGLOR PRIMAR

MEDIUL ECONOMIC

PERTURBAŢII

Factorii determină modificarea unui efect, a unui rezultat economic. Ei nu

acţionează izolat decât foarte rar şi constituie îndeobşte un conglomerat care

acţionează într-o relativă interdependenţă, exercitând asupra efectului o influenţă

pozitivă sau negativă, de cele mai multe ori determinabilă, măsurabilă.

Identificarea factorilor este posibilă numai în urma cunoaşterii precise a căii de

formare a efectului, de descifrare a mecanismelor prin care se exercită legăturile

cauzale lăuntrice ale rezultatului, în accepţiunea acestuia de obiect al analizei.

Factorii calitativi sunt cei de aceeaşi natură cu obiectul analizei,

deosebindu-se de fenomen prin gradul de extensie. Ei se măsoară cu aceeaşi

unitate de măsură ca şi fenomenul (spre exemplu (clasic), productivitatea muncii

este de aceeaşi natură cu producţia exerciţiului, dar se referă la o singură persoană

sau unitate de timp). [8]

Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, condiţia

preliminară şi indispensabilă a acţiunii acestora.

Factorii de structură intervin când rezultatul analizat se referă la mărimi

agregate, compuse din mai multe elemente. Ei exprimă raporturile cantitative

dintre elementele factorilor cantitativi. De regulă, sunt conţinuţi de factorii

cantitativi, dar acţionează prin intermediul celor calitativi.

Din punct de vedere metodologic, trebuie asigurată omogenizarea

elementelor componente pentru a exprima corect rapoartele menţionate; se pune

problema criteriului de alegere a formei de evaluare a acestor elemente, soluţia

acestei probleme rezidând în modul de exprimare a factorului calitativ.

1.3. Întreprinderea ca obiect al managementului

Definită formal, firma este o organizaţie, deci o colectivitate de oameni

care muncesc împreună potrivit unei diviziuni a muncii pentru a realiza un

obiectiv comun.

Între posibilităţile marilor firme, micilor firme, firmelor internaţionale şi

ale firmelor nonprofitabile există diferenţe, dar fiecare dintre acestea reprezintă

locuri de muncă pentru manageri. Oricare ar fi ţinta unei cariere manageriale,

importanţa dezvoltării şi utilizării cu succes a capacităţilor cerute unui manager

rămâne primordială.

Firmele mari. Urmărind profitul, acestea includ concerne de fabricaţie a

unor bunuri de consum şi firme de servicii ca: bănci, hoteluri şi reţele de

restaurante, linii aeriene, companii de închiriat maşini, asigurări ş.a. Luaţi

individual sau în grup, aceşti giganţi ai lumii afacerilor pot juca un rol important

în societate numai dacă managementul acestora este de calitate.[22]

Firmele mici. Acestea funcţionează în cele mai multe domenii de

producţie şi de servicii şi ca şi marile afaceri, stau la baza economiei. În SUA

peste 97% dintre afaceri sunt clasificate ca afaceri mici. Ele includ proprietăţi

exclusive, asociaţii comerciale, activităţi ale specialiştilor individuali, diverse

operaţii part-time şi corporaţii. Asemenea mici afaceri folosesc în jur de 50%

din muncitorii nefermieri americani, furnizează circa 40% din produsul naţional

brut şi oferă peste 80% din noile locuri de muncă create în sectorul privat.

Firme internaţionale. Multe firme mari şi mici funcţionează la scară

mondială, făcând afaceri în mai multe ţări. Pentru micile afaceri, diversitatea

activităţilor de import-export furnizează posibilităţi comerciale atractive. În

toate cazurile, provocările manageriale ale afacerilor bune sunt amplificate când

sunt plasate în mediul complex al diferitelor culturi, în sisteme politice şi

condiţii economice diferite. Astăzi economiile celor mai multe ţări se dezvoltă

interdependent iar rolul managementului internaţional este decisiv.

Firme nonprofitabile. Spitalele, şcolile universităţile, muzeele şi

centrele civile sunt firme care nu aduc profit. Împreună cu agenţiile

guvernamentale la nivel local sau naţional ele includ foarte diversificatul şi

importantul sector public al economiei. O firmă nonprofitabilă este scutită de

impozit de către reglementările guvernamentale. Dar, deşi aceste firme nu

urmăresc obţinerea unui profit, cum fac partenerii lor comerciali, nu înseamnă

că ele nu au aceleaşi probleme manageriale în efortul pe care îl fac pentru a

aservi societatea. O firmă are un scop comun tuturor angajaţilor, o diviziune a

muncii şi o ierarhie a autorităţii caracteristice în care activează managerii.

CAPITOLUL II

ANALIZA ECONOMICĂ ÎN MECANISMUL CONDUCERII

2.1. Întreprinderea ca agent economic

„Agenţii economici sunt persoane fizice sau juridice care îndeplinesc

roluri şi au comportamente economice similare”. Gruparea lor se poate realiza în

funcţie de mai multe criterii, şi anume: subiecţi de proprietate, forme de

organizare, domeniul de activitate.[22]

Întreprinderea „îşi asigură existenţa şi dezvoltarea prin fabricarea,

executarea şi comercializarea unor produse şi servicii cu scopul obţinerii unui

profit”. În acelaşi timp, ea constituie componenta fundamentală a economiei,

„cele trei funcţiuni economice fundamentale ale întreprinderii, respectiv

producţia, vânzarea şi gestiunea regăsindu-se la toate nivelele economice

(economie mondială, economie naţională, ramuri economice, întreprindere).

Firma devine o „verigă organizatorică”, unde se definitivează fuziunea

dintre factorii de producţie, în ideea producerii, desfacerii de bunuri în structura

şi calitatea impuse de piaţă.[22]

Procesul de conducere nu se poate baza pe rutină şi pe intuiţie, ci pe o

analiză ştiinţifică, pe o cunoaştere temeinică a situaţiei date, o identificare a

vulnerabilităţilor şi a oportunităţilor de dezvoltare.

Întreprinderea este o organizaţie socială, cu o structură şi dinamică

specifică, fapt ce determină şi complexitatea actului decizional. Ca activitate

practică, analiza economică are un caracter permanent, indiferent de subiectul

care o efectuează, deoarece prin valorificarea informaţiei furnizate de sistemul şi

politicile contabile, se pot formula concluzii pertinente asupra sistemului

activităţii sau segmentelor acesteia.

Pe baza analizei, factorul uman formulează concluzii prin care se

dirijează efortul astfel încât efectele să fie maxime, satisfăcând prin aceasta

cerinţele proprietarilor capitalurilor investite.

Fig. 2.1. – Schema desfăşurării analizei economico - financiare

Unde:

Nivelul I – 1 -2-3 - reprezintă Elementele

Nivelul II – 1.1.-1.2.-2.1.-2.2.-2.3.-3.1.-3.2 – reprezintă factorii de grad I

Nivelul III – 1.1.1.-1.1.2.-1.1.3.-1.2.1.-1.2.2.- reprezintă factorii de grad II

Nivelul IV – a, b, c, d, e, f, g – reprezintă cauzele finale

2.2. Tipologia analizei economico – financiare

Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor din cadrul întreprinderii

reprezintă „ansamblul de metode, tehnici şi modele de investigare, de analiză, de

diagnosticare şi de îmbunătăţire sau corectare a activităţii economico –

financiare a întreprinderii.” Analiza economică poate fi clasificată în mai multe

tipuri, în funcţie de mai multe criterii:

1. după raportul între momentul în care se efectuează analiza şi cel în care se

desfăşoară fenomenul:

- analiza post operatorie;

- analiza previzională;

2. din punct de vedere al însuşirilor cantitative ale fenomenelor:

- analiză calitativă;

1 2 3

1.1. 1.2. 2.1. 2.2. 2.3. 3.1. 3.2.

1.1.1. 1.1.2. 1.1.3.

1.2.1. 1.2.2.

a b c d d e f g

Fenomenul X

- analiză cantitativă;

Metode şi tehnici de analiză calitativă: diviziunea şi descompunerea

rezultatelor, comparaţia, stabilirea sistemului factorial – cauzal al

explicării fenomenului, modelarea fenomenelor economice, interpretarea

rezultatelor, generalizarea sau evaluarea rezultatelor.

Metode de analiză cantitativă: indicatorii economico – financiari,

indicii ca metodă de exprimare a dinamicii fenomenului economico –

financiar, coeficienţi de structură, echilibru sau eficienţă, ratele, tehnicile

scorurilor ca metodă a analizei discriminante, metoda substituirilor în lanţ,

metoda calculului matricial, metoda ABC, metodele sociologice.

3. după nivelul la care se desfăşoară analiza:

- analiză microeconomică

- analiză macroeconomică

4. după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

- analiză statică

- analiză dinamică

5. după criteriile de studiere a fenomenelor:

- analiza tehnico – economică;

- analiza economico – financiară;

- analiza financiară.

6. după delimitarea obiectului analizat:

- analiza pe ramuri, unităţi organizatorice;

- analiza pe probleme;

Procesul de analiză economico – financiară reprezintă inversul evoluţiei

reale a fenomenului. Analiza presupune parcurgerea mai multor etape, şi

anume[22]:

- delimitarea obiectului analizei;

- determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat;

- determinarea corelaţiei dintre factori şi fenomene;

- măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori;

- sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile şi aprecierile

asupra activităţii;

- elaborarea măsurilor care reprezintă conţinutul deciziilor menite să asigure

o folosire optimă a resurselor.

CAPITOLUL IIISTUDIU DE CAZ

ANALIZA ACTIVITĂŢILOR DE EXECUŢIE ŞI MANAGERIALE LA S.C. PRESCOM S.A. REŞIŢA

3.1. Prezentarea generală a societăţii SC PRESCOM SA REŞIŢA

Unitatea de Gospodărie Comunală a fost înfiinţată în Reşiţa în anul 1948

pentru asigurarea unor servicii publice către populaţie şi agenţi economici, sub

denumirea de Întreprinderea Comunală Reşiţa.

Primele activităţi desfăşurate au fost :

distribuţia apei potabile preluate din cele cinci fântâni situate pe amplasamentul

actualei societăţi;

lungimea de distribuţie era de circa 20 de km , iar canalizarea de 8 km .

distribuţia energiei electrice pentru industrie, iluminat public şi consum casnic;

transportul în comun care se realiza cu două autobuze de capacitate mică şi care

deserveau un traseu în lungime de 5,2 km .

administrarea unui fond locativ constituit din 2.638 apartamente ;

salubritatea şi coşieritul.

La 1 aprilie 1959 s-a înfiinţat Combinatul de Industrie Locală şi Gospodărie

Orăşenească Reşiţa ( C.I.L.G.O.R ) prin comasarea Întreprinderii de Gospodărie

Orăşenească cu Industria Locală având următoarele activităţi: salubritate, drumuri

şi spaţii verzi, alimentare cu apă, canalizare, tipografie, transport orăşenesc,

ateliere mecanice, coşierit, sector panificaţie, sector cabane şi case de odihnă,

distribuţia gazelor. De asemenea, ca urmare a investiţiilor efectuate, s-au dezvoltat

sistemele de: distribuţie a apei potabile, canalizare, încălzire centralizată,

distribuţie a gazelor naturale, transport local de călători.

În 1968 a luat fiinţă Direcţia de Gospodărie Comunală Locativă Caraş-

Severin, iar din 23 aprilie 1973, Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie

Comunală şi Locativă, care asigura serviciile de: tratarea şi distribuţia apei

potabile, colectarea, transportul şi tratarea apei uzate, colectarea, transportul şi

depozitarea reziduurilor menajere, transportul urban de călători, distribuţia energiei

termice, administrarea şi întreţinerea fondului locativ de stat în municipiul Reşiţa şi

în cele 7 oraşe ale judeţului: Anina, Bocşa, Băile Herculane, Oraviţa, Caransebeş,

Moldova Nouă şi Oţelu Roşu.

În aprilie 1991 s-a transformat în Regia Autonomă Judeţeană, având

aceleaşi atribuţii, activităţi şi arie de desfăşurare. Începând cu aprilie 1993 se

înfiinţează Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă Reşiţa, iar din

iulie 1993, R.A Prescom Reşiţa care îşi desfăşoară activitatea în municipiu şi satele

aparţinătoare, având ca obiecte de activitate principale următoarele:

captarea, tratarea şi distribuţia apei potabile în sistem centralizat;

colectarea, transportul şi tratarea apei uzate;

producerea, transportul şi distribuţia energiei termice şi apei calde menajere;

colectarea, transportul şi depozitarea gunoaielor menajere şi industriale;

administrarea , întreţinerea fondului locativ de stat, a locatarilor şi spaţiilor

cu altă destinaţie;

prestaţii în construcţii şi construcţii utilaje pentru lucrări în regie şi pentru terţi

vânzarea locuinţelor din fondul locativ de stat;

pompe funebre şi administrare cimitire;

transport auto şi alte servicii cu utilaje din dotare;

baie comunală şi ştrand municipal;

spălătorie şi curăţătorie chimică;

activitate sportivă ( fotbal, judo, şah);

DATE DE IDENTIFICARE

Denumirea S.C. Prescom S.A

Sediul Reşiţa , Str. Fântânilor , Nr. 1

Număr de Înmatriculare la Registrul Comerţului : J11/ 253 / 1998

Cod de înregistrare fiscală : RO 4606655

Conform codului CAEN 6021 obiectul principal de activitate al societăţii era

transporturi terestre de călători pe bază de grafic .

Din punct de vedere legislativ societatea era supusă atât legilor şi normelor

naţionale privind activităţile mai sus menţionate, iar la nivel local hotărârilor

Consiliului Local al Municipiului Reşiţa .

3.2. Activităţi principale

În aprilie 1998, R.A Prescom se transformă în Societatea Comercială

Prescom S.A. cu acelaşi obiect de activitate. În urma Hotărârilor Consiliului Local

Municipal din 2001 şi 2005 s-a stabilit transferarea activităţilor de: distribuţie a

energiei termice la S.C. C.E.T Energoterm S.A respectiv distribuţia apei potabile şi

canalizarea la S.C. Aquacaraş S.A .

S.C Prescom S.A Reşiţa avea deci ca obiecte de activitate principale:

transportul urban de călători;

colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor menajere.

Pentru buna desfăşurare a acestora, în organigramă au fost prevăzute două

secţii: transport local şi salubritate.

3.2.1. Serviciul Public de transport local

Transportul urban de călători se realiza cu tramvaie şi autobuze de capacitate

medie sau mare, iar transportul suburban - spre satele aparţinătoare - se realiza cu

autobuze de mică capacitate, lungimea totală a traseelor fiind de :

145 km pentru autobuze;

18,2 km pentru tramvaie.

Harta traseelor de tramvai şi de autobuz în municipiul Reşiţa

Fig. 3..1.

În intervalul orar : 5³º - 8ºº şi 14ºº - 17ºº frecvenţa transport la 5 minute ;8ºº - 14ºº şi 17ºº - 24ºº frecvenţa transport la 10 minute ;

Lista traseelor urbane deserviteTabel nr. 3.1

Linia

Traseul Mijlocde

transport

Valoare bilet

o călătorie

Valoareabonament

o lună

Valoareabonament

2 săptămâni

Valoareabonament

5 zile

(ron) (ron) (ron) (ron)1 Renk ↔ Piaţa

RepubliciiTramvai 1,30 45,00 26,00 7,80

1B Renk ↔ Stavila Tramvai 1,30 45,00 26,00 7,802 Mol ↔ Marginea Autobuz 1,30 45,00 26,00 7,80

2B Mol ↔ T.M.K Autobuz 1,30 45,00 26,00 7,803 Fabrica de Pâine↔

MargineaAutobuz 1,30 45,00 26,00 7,80

4 Moroasa ↔ Lend Microbuz 1,30 45,00 26,00 7,804B Moroasa ↔ Baraj

SecuMicrobuz 1,30 45,00 26,00 7,80

Lista traseelor spre cartierele aparţinătoareTabel nr. 3.2

Linia Traseul Mijlocde

transport

Valoare bilet

o călătorie

Valoareabonament

o lună

Valoareabonament

o lunămixt

Valoareabonament

7 zile

(ron) (ron) (ron) (ron)8 Mociur ↔ Ţerova microbuz 1,40 55,00 75,00 13,009 Mociur ↔ Moniom microbuz 1,60 62,00 81,00 14,5010 Nera ↔ Doman microbuz 1,40 55,00 75,00 13,0011 Piaţa Republicii ↔

Cuptoaremicrobuz 1,60 62,00 81,00 14,50

Tabel nr. 3.3Linia Traseul Mijloc

detransport

Valoareabonament

7 zilemixt(ron)

8 Mociur ↔ Ţerova microbuz 18,009 Mociur ↔ Moniom microbuz 19,0010 Nera ↔ Doman microbuz 18,0011 Piaţa Republicii ↔

Cuptoaremicrobuz 19,00

Dotare cu mijloace de transport :

19 garnituri tramvai GT8 ;

9 garnituri tramvai GT8 E;

17 autobuze din care :

5 articulate IK 280 ;

12 ROMAN ;

7 microbuze IVECO ;

Alte dotări :

sediu secţie şi corp administrativ ;

ateliere pentru întreţinere şi reparaţii mecanice şi electrice ;

spaţii de parcare pentru autobuze şi tramvaie ;

magazii ;

Suprafaţa totală a spaţiilor exploatate era de 22.315 mp ;

Fig. 3.2. Organigrama serviciului de transport

3.2.2. Serviciul de salubrizare

Secţia salubritate a fost împărţită în două sectoare:

colectarea şi transport gunoi menajer ;

întreţinere , reparaţii şi exploatare haldină ;

Dotările parcului auto au constat în:

7 autogunoiere cu containere ;

18 autocompactoare ;

1 autobasculantă ;

2 tractoare U 650 cu remorcă ;

1 ARO autospecializată ;

1 DAC autospecializată ;

2 buldozere ;

2 încărcătoare frontale ;

1 autoturism minibuz Volkswagen ;

3 autoturisme Daewoo ;

Şef de secţietransport local

Contabil şefŞef de sectorexploatare

Şef de sectorI.M.U

Birou contabilitate

Taxatoricontrolori

Magazioneri

Şefi decoloană

Controloritehnici

Şoferi

Vatmani

Maiştri

Mecanici

Electricieni întreţinere cale

rulare

Alte dotări :

ateliere pentru întreţinere şi reparaţii;

ateliere auxiliare ( vopsitorie, electric, vulcanizare);

haldină pentru depozitarea gunoaielor menajere cu o suprafaţă de 11,6

ha şi amenajările strict necesare (baracă pentru personalul de

exploatare, instalaţie de stingere a incendiilor, şopron colectare PET );

Colectarea deşeurilor se realiza în ;

220 containere de 4 mc şi 6 mc ;

550 eurocontainere de 1,1 mc ;

500 pubele şi europubele de 80 l şi 110 l ;

600 coşuri stradale ;

Începând cu data de 01.07.2006 a fost preluată de la S.C Urban S.A Reşiţa

activitatea de măturat stradal, în mare parte activitatea aceasta desfăşurându-se

manual, cu un număr de 33 muncitori, existând şi 2 automăturători stradale, dar

datorită configuraţiei urbanistice a oraşului folosirea acestor automăturători

stradale este dificilă, ele fiind folosite pe arterele principale ale oraşului.

Şef de secţiesalubritate

Şef de sectorsalubritate

Şef de sectormăturat stradal

Şef sector întreţinereşi reparaţii

Personal execuţiePersonal execuţie

Şefi de coloană

Controlori tehnici

Şoferi

Maiştrii

Mecaniciîntreţinere

Fig. 3.3. Organigrama serviciului de salubritate

Pe lângă activităţile de bază în cadrul societăţii au mai fost organizate 2

secţii:

prestări servicii ;

prestaţii comerciale ;

Cifra de afaceri a S.C Prescom S.A Reşiţa pe perioada 2006 – 2010

Tabel nr. 3.4

Anul Cifra de afaceri

(Ron )

2006 12.644.906,11

2007 11.545.697,37

2008 13.092.427,57

2010 18.559.900,00

Analizând situaţia economică la nivelul judeţului Caraş – Severin putem

afirma că industriile tradiţionale ale judeţului: siderurgie, construcţii de maşini,

minerit, au dispărut sau şi-au restrâns activitatea dar că nu a existat o strategie

pentru “ situaţii de avarie “ care să aibă în vedere crearea de condiţii optime pentru

atragerea de investitori care să substituie vechile ramuri industriale cu altele noi şi

care eventual să ţină cont de tradiţiile industriale ale judeţului. Astfel se poate

afirma că nu s-a ţinut cont de faptul că structura geografică, generală a oraşelor

judeţului este muntoasă şi că acestea în general sunt poziţionate de-a lungul unor

văi, deci există o penurie a terenurilor iar posibilitatea de amplasare a unui

obiectiv nou este condiţionată de o substituţie .

Fig. 3.4. Diagrama scăderii populaţiei în municipiul Reşiţa în perioada 1990–2007

La 1 ianuarie 2011, populaţia totală a municipiului Reşiţa a fost de 83.442

persoane, conform datelor furnizate de Institutul Judeţean de Statistică. Remarcăm

astfel o scădere treptată a populaţiei oraşului, fapt determinat de îmbătrânirea

populaţiei, tendinţa tot mai scăzută a tinerilor de a-şi întemeia o familie,

concentrarea pe partea legată de carieră a femeilor, precum şi migrarea spre alte

oraşe sau ţări, în special a tinerilor care pleacă la studii, fenomen de cele mai multe

ori ireversibil.

Făcând un raport rezultă că în perioada 1990 – 2011 populaţia municipiului

a scăzut cu 27.077 persoane.

O parte a forţei de muncă disponibile în judeţ a fost atrasă de societăţile

comerciale din judeţul Timiş prin oferirea unor facilităţi deosebite gen: transport

gratuit, pachete salariale superioare, bonusuri de producţie , etc.

S.C Prescom S.A s-a menţinut ca o societate “ tradiţională în ceea ce

priveşte această activitate”, dispunând de infrastructura necesară acestei activităţi:

depou de tramvaie, garaje pentru autobuze şi microbuze, ateliere de întreţinere şi

reparaţii precum şi personal specializat în exploatare (vatmani, şoferi) şi reparaţii

(electricieni, mecanici). Parcul auto avea în dotare 10 ani tramvaie de producţie

germană, care au înlocuit vechile tramvaie de producţie românească. Microbuzele

utilizate pentru transportul spre cartierele aparţinătoare municipiului Reşiţa erau de

producţie italiană, achiziţionate noi de către Primăria municipiului Reşiţa.

Costurile de întreţinere necesitate de un tramvai sunt net inferioare aici

referindu-ne la: cauciucuri, combustibili, alte consumabile.

Considerăm ca un punct tare şi faptul că societatea a fost membră a U.R.T.P

România. Aceasta s-a ocupat în mod permanent de informarea membrilor cu toate

noutăţile referitoare la transport. De asemenea erau organizate simpozioane şi

întâlniri de afaceri cu producători de mijloace de transport la nivel european.

Personalul angajat dispunea de experienţa necesară desfăşurării acestor

activităţi, iar societatea a fost dotată cu tehnică de calcul competitivă.

Căile de rulare au fost proiectate în anii 1980 şi au reprezentat pentru acea

perioadă o soluţie de vârf. În timp însă starea şinelor s-a deteriorat, astfel încât

reparaţiile curente de schimbare a acesteia au devenit ineficiente. Există o

problemă majoră legată şi de firul de contact care datorită aceloraşi factori s-a

subdimensionat. În aceste condiţii reparaţiile locale nu reprezintă o soluţie decât de

forţă majoră. Vechimea căii de rulare a crescut timpii de aşteptare al călătorilor şi

în acelaşi timp a redus siguranţa în exploatare .

Este de subliniat şi faptul că atunci când a fost proiectată calea de rulare, nu

s-a ţinut cont de faptul că în subteran se află întreaga reţea de comunicaţii a

oraşului, alimentări cu apă, canalizare etc . Curenţii de alimentare şi câmpurile

magnetice au devenit un factor perturbator pentru comunicaţii şi au accelerat

corodările reţelelor din subteran. Soluţia de poziţionare a şinelor şi tasările de teren

au mărit gradul de vibraţii care se propagă în clădirile aflate în vecinătatea căii de

rulare, aceste vibraţii crescând nivelul de poluare fonică precum şi disconfortul

celor ce locuiesc în preajmă. Costurile de exploatare sunt relativ mari având în

vedere faptul că staţiile de redresare sunt depăşite tehnic, consumurile de curent

fiind relativ mari.

Este considerat ca un alt punct slab faptul că până la această oră nu s-a găsit

soluţia achiziţionării de aparate de autotaxare cu toate că sunt cunoscute beneficiile

pe care acest sistem îl produce. Un principal neajuns în activitatea de transport

local este creat de relaţia dintre taxator – controlor şi călător .

Această relaţie produce pierderi financiare datorate faptului că există, din

observaţiile făcute în teren, o slabă preocupare şi o incapacitate a taxatorilor –

controlori de a verifica călătorii deţinători de bilete sau abonamente, fiind cunoscut

faptul că s-a accentuat în ultima perioadă tendinţa călătoriilor frauduloase.

La nivelul municipiului Reşiţa, cel mai utilizat abonament de călătorie este

cel de 5 zile.

La propunerea făcută privind schimbarea modelului de abonament pentru a

evita călătoriile clandestine precum şi un mai bun control al acestora a existat

amendamentul că la orele de vârf ar fi imposibil ca taxatorul încasator să reuşească

să aibă o prestaţie conformă. În aceste condiţii am considerat că la orele de vârf

există posibilitatea utilizării a doi taxatori .

Un alt punct slab este constituit de îmbătrânirea parcului auto existent .

Una dintre principalele ameninţări era scăderea numărului de călători

produsă de condiţiile economice locale aceasta făcând dificilă o prognozare a

necesarului de mijloace de transport utile pentru o perioadă următoare .

În urma discuţiilor purtate la nivelul conducerii S.C Prescom S.A şi Primăria

Municipiului Reşiţa referitor la schimbarea sistemului de transport prin înlocuirea

tramvaielor cu firobuze arătăm că din punctul nostru de vedere această opţiune nu

se justifica, datorită faptului că ar necesita în primul rând dublarea firului de

contact, ştiut fiind faptul că preţul acestuia este foarte ridicat. În acelaşi timp era

necesară o modificare completă a staţiilor de redresare, cele aflate în uz pentru

alimentarea tramvaielor nefiind compatibile. Se aveau în vedere şi costurile foarte

ridicate pentru refacerea căii de rulare fiind vorba de 18 km de pânză asfaltică.

Datorită configuraţiei de relief din municipiu, precum şi a pasajelor din oraş,

firobuzele ar fi avut dificultăţi evidente de urcare pe timp de iarnă în zona Triaj şi

Nera precum şi probleme cu poleiul din zona pasajului Govândari şi Nera. Într-un

alt context era necesară calificarea de personal pentru aceste mijloace de transport

în contextul în care societatea şi-a calificat personalul navigant pentru tramvaie.

Trebuie evidenţiată şi capacitatea redusă de transport a firobuzelor comparativ cu

tramvaiele în raport cu acelaşi consum energetic.

Referitor la activitatea de salubritate desfăşurată de S.C Prescom S.A Reşiţa,

principalul punct tare era reprezentat de faptul că exista o bază de date a tuturor

agenţilor economici din municipiu şi zonele, deservite, astfel fiind exclusă

posibilitatea de prestare de servicii nefacturate .

A fost pus la punct un sistem de urmărire a ridicării planificate a deşeurilor

menajere, astfel încât nu există reclamaţii majore din partea beneficiarilor. Parcul

auto existent a fost achiziţionat avându-se în vedere necesităţile specifice oraşului

şi era reprezentat de tehnică germană .

Pentru o mai bună desfăşurare a activităţii se impunea achiziţionarea unor

utilaje care sa permită transportul materialelor rezultate din demolări.

Îmbătrânirea parcului auto a dus la creşterea costurilor de reparaţii, fapt ce

conducea la diminuarea profitului societăţii .

Reciclarea deşeurilor este in prezent un domeniu important in cadrul

societăţii moderne, făcând parte intrinseca din strategia dezvoltării durabile,

decizia conform căreia un produs să fie aruncat sau nu si a fie considerat drept un

deşeu, nu depinde in primul rând de modul in care poate fi eliminat, ci de “opinia

subiectivă a consumatorului” conform căreia un produs nu mai prezintă nici o

valoare pentru el. De aceea este important ca înainte de a se schiţa principiile

privind gestionarea deşeurilor, trebuie neapărat sa fie stabilite principiile politice şi

economice.

Se pot menţiona cinci principii politice care stau la baza gestionarii

deşeurilor:

Principiul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului

Toate sistemele de eliminare a deşeurilor trebuie sa fie compatibile cu

mediul ambiant

Potrivit principiului subsidiarităţii, autorităţile locale sunt responsabile de

realizarea planului de gestionare a deşeurilor municipale care sa tina cont de

nivelul de generare a acestora si de dezvoltarea regionala

Dimensiunea si localizarea capacităţilor de depozitare-eliminare a deşeurilor

trebuie incluse in cadrul planificării regionale

Autoritatea publică centrală are un rol secundar in reciclarea deşeurilor.

Sistemul de eliminare a deşeurilor ar trebui sa genereze numai doua grupe de

substanţe: acele substanţe care pot fi reciclate si cele care sunt potrivite pentru

depozitare.

O substanţă poate fi reciclata când exista o tehnologie adecvata si exista

cerere pentru produsul final rezultat in urma reciclării. Ideea de baza este cea

conform careia orice proces de reciclare genereaza nu numai materii reutilizabile, ci si

reziduri care trebuie eliminate intr-un depozit de deseuri.

Un deseu poate fi depozitat atunci cand poate fi usor neutralizat sau atunci

cand pe termen lung (sute de ani) elimina in mediu (aer, apa, sol) doar substante care

nu prezinta efecte daunatoare. La locul final de depozitare substantele eliminate in

mediu sunt compatibile cu acesta si nu mai este necesar un tratament viitor. Numai

deseurile solide pot fi depozitate in depozitele de deseuri.

In unele cazuri, este necesara existenta unor zone de stocare a deseurilor

inainte ca acestea sa fie transportate la depozitarea finala. Aceste zone aparfin

firmelor care genereaza deseurile sau autoritatilor publice, iar acolo deseurile pot fi

pastrate pentru o anumita perioada de timp inaintea tratarii, valorificarii sau

depozitarii finale. Aceasta masura poate preveni o stocare neadecvata a deseurilor

atunci cand apar diferite probleme ca opriri ale instalajiilor, accidente, supraincarcari.

Metodele de tratare a deseurilor trebuie alese astfel incat sa nu fie generate

substante periculoase pentru mediu.

anumite elemente (de exemplu, metalele grele - cupru, zinc, cadmiu, mercur,

plumbul - si halogenii etc.) se regasesc in compozitia multor bunuri de

consum si apar in cantitati apreciabile in deseuri. Daca acestea se concentreaza la

tratarea deseurilor cu ajutorul unor procese fizice corespunzatoare (de exemplu,

distilare, condensare) sau chimice (de exemplu, precipitare), atunci este necesar

un loc de depozitare finala de marime redusa care realizeaza o izolare avansata

a deseurilor (de exemplu, depo-zite subterane sau depozite situate la nivelul

solului izolate suplimentar, in ambele cazuri existand un nivel foarte redus de

contact cu apa);

o a doua grupa de substante (elemente ca fier, aluminiu si saruri alcaline, silicati

si compusi organici de natura vegetala si animala) pot fi identificate in cea

mai mare parte a deseurilor.

Microorganismele se pot adapta usor si pot folosi apoi diferiti compusi

organici drept sursa de energie si hrana. Acest lucru este valabil nu numai in cazul

substantelor organice naturale (de exemplu, deseuri vegetale si/sau animale), ci si al

multor compusi xenobiotici (de sinteza artificiala, care nu se gasesc in natura). Astfel,

orice locatie de depozitare a deseurilor care contin astfel de grupe de substante, in

contact cu apa capata potential bioactiv, formand produse gazoase sau solubile in

levigat dificil de anticipat. De aceea, daca aceste deseuri nu pot fi reciclate,

substantele organice xenobiotice trebuie transformate in materii minerale (prin

incinerare). Compusii organici naturali trebuie reciclati sau valorificati (obtinerea de

compost sau de biogaz).

Pentru depozitarea finala trebuie folosite cu prioritate locatii de tip

monosubstanta

Depozitele de deseuri de tip monosbstanta ofera o siguranta crescuta si

potential mai mare de resurse pentru generatiile viitoare. Orice amestec de deseuri,

ceea ce inseamna o diluare a gruputilor de substante, inseamna un consum mai mare

de energie necesara in viitor tratarii corespunzatoare a acestora. Amestecarea

deseurilor duce de asemenea la cresterea posibilitatii aparitiei unor reactii

imprevizibile intre acestea.

S.C Prescom S.A Reşiţa a implementat începând cu anul 2007 , sistemul de

management al calităţii conform SR EN ISO 9001 : 2001 , TŰV.

CAPITOLUL IV

DECLINUL S.C. PRESCOM S.A. ŞI CONSECINŢELE INTRĂRII

ÎN INSOLVENŢĂ

4.1. Profitabilitatea S.C. PRESCOM S.A. conform datelor corespunzătoare

anului 2008

Tabel nr. 4.1.

S.C. Prescom S.A. RESITA

NOTA 9

CALCULULPRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

1. Indicatori de lichiditate (Indicatorul capitalului circulant):

a) Indicatorul lichiditatii curente

Active curente=

5324769= 1,17

Datorii curente 4568047

b) Indicatorul lichiditatii imediate (Indicatorul test acid)

Active curente - Stocuri /Datorii pts =5010826

= 1,14568047

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de indatorareCapital imprumutat

X 100 =61157 X

100= 0,74

Capital propriu 8269333

Capital imprumutatX 100 =

61157 X 100

= 0,73Capital angajat 8330490

b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit =

370464= 20,37

Cheltuieli cu dobanda 18187

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

a) Viteza de rotatie a stocurilor

Costul vanzarilor (Cifra de afaceri)=

14205069= 42,68

Stoc mediu 332855sau

Numar de zile de stocareStoc mediu

X 365 =

332855X

365= 8,55

Costul vanzarilor(Cifra de

afaceri)14205069

b) Viteza de rotatie a debitelor-clienti

Sold mediu clientiX 365 =

3334952 X 365

= 85,69Cifra de afaceri 14205069

c) Viteza de rotatie a creditelor-furnizor

Sold mediu furnizori

X 365 =3550855

X 365

= 468,03Achizitii de bunuri

(fara servicii)2769201

d) Viteza de rotatie a activelor imobilizate

Cifra de afaceri=

14205069= 1,89

Active imobilizate 7530302

e) Viteza de rotatie a activelor totale

Cifra de afaceri=

14205069= 1,09

Total active 13043918

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere:

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit =

370464= 0,04

Capital angajat 8330490

sau

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit =

370464= 0,04

Total active - Datorii curente 8475871

sau

Profit net=

253507= 0,03

Capital propriu 8269333

sau

Profit din exploatare=

229525= 0,02

Total active 13043918

sau

Profit net=

253507= 0,02

Cifra de afaceri 14205069

b) Marja bruta din vanzariProfitul brut din

vanzari X 100 =229525 X

100= 1,62

Cifra de afaceri 14205069

5. Solvabilitate

Capital social=

2597496= 0,98Capital social+Datorii pe termen

mediu si lung2658653

sauSolvabilitate generala

Total activ=

13043918= 2,82

Datorii totale 4629204

Presedinte Consiliu Administartie

ÎntocmitCenzor

i

Director GeneralContabil

Sefec.

Astfel, analizând parametrii calculaţi avem :

1. Indicatori de lichiditate (Indicatorul capitalului circulant):

a) Indicatorul lichiditatii curente = Active curente/Datorii curente=1,17

Valoarea minima acceptata este de 1, iar valoarea normala acceptata ~2.

Se observa ca datoriile curente au valori mari, adica firma are slaba

capacitate de plata a datoriilor pe terman scurt. Lichiditatea curenta ramane in

marje valorice sub 2 ceea ce denota ca intreprinderea inca nu are suficiente

lichiditati pentru onorarea datoriilor curente.

b) Indicatorul lichiditatii imediate (Indicatorul test acid)=( Active curente –

Stocuri) /Datorii pts=1,1

Valoarea acceptata este intre 0,8 si 1

Lichiditatea rapida se afla in marja normala intre 0,8 si 1. Cresterea se

datoreaza ritmului foarte alert de marire a valorii activelor curente fara stocuri (de

42%) fata de ritmul aproape constant al datoriilor curente (de +3%) ;

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de indatorare=(Capital imprumutat/Capital

propriu)X100=0,74

Indicatorul gradului de indatorare=(Capital imprumutat/ Capital

angajat)X100=0,73

Valoarea acceptabila este <1.

Se observa ca indatorarea la termen este in valori acceptabile, gradul de

indatorare fiind inca acceptabil raportat la posibilitatile intreprinderii. Valoare

subunitara este un semn bun indicand o crestere a autonomiei financiare.

b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor=

( Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit/ Cheltuieli cu

dobanda)=20,37

Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate

achita cheltuielile cu dobanda. Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu

atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta.

Se observa ca valoarea este rezonabila, datorita dimensiunii mici a

imprumuturilor facute si dimensiunile relativ mari a profitului raportat cu

valoarea imprumutata.

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

a) Viteza de rotatie a stocurilor= (Costul vanzarilor (Cifra de afaceri))/ Stoc

mediu=42,68

Indicatorul este considerat ca are valori bune pentru valori >6

Dupa cum se observa, cifra de afaceri este relativ mare in raport cu variatia

(rotatia stocurilor), firma realizind vinzarile in conditiile unor stocuri mici

vehiculate. Viteza de rotatie a stocurilor aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat

de-a lungul exercitiului financiar adica de ~43 ori, o valoare rezonabila.

Numar de zile de stocare= (Stoc mediu/Costul vanzarilor(Cifra de

afaceri))X365= 8,55

Numarul de zile de stocare (~8-9) in care se epuizeaza stocul este de asemenea

in marja rezonabila.

b) Viteza de rotatie a debitelor-clienti= (Sold mediu clienti/ Cifra de

afaceri)X365=85,69

Valoarea relativ mare a soldului clienti >1,5 luni (45 zile) indica faptul ca gradul

de incasari este deficitar, adica capitalul (potentialul intreprinderii) nu este folosit

la un nivel ridicat.

Eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale este scazuta in coditiile in care

numarul de zile pana la care debitorii isi achita datoriile este in mediu de ~86 de

zile. Valoarea in crestere a indicatorului indica probleme legate de controlul

creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat (clienti

rau platnici).

c) Viteza de rotatie a creditelor-furnizor= (Sold mediu furnizori/ Achizitii de

bunuri (fara servicii))= 468,03.

Nivelul ridicat al vitezei de rotatie, indica faptul ca exista credite neachitate la

furnizori (intirzieri in plati) destul de substantiale, raportate la volumul anual al

achizitiilor de bunuri.

Viteza de rotatie a creditelor-furnizor – de 469 zile, aproximeaza numarul de zile

de creditare pe care SC XYZ il obtine de la furnizorii sai.

Un aspect pozitiv totusi este ca viteza de rotatie a creditului client (zile) este mai

mica decit viteza in zile a creditului furnizor, intreprinderea finantindu-se partial

din datoriile catre furnizori.

d) Viteza de rotatie a activelor imobilizate= Cifra de afaceri/ Active

imobilizate=1,89

Viteza de rotatie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului)-

evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea

valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

Viteza de rotatie a activelor imobilizate – este destul de mica, tinind cont de faptul

ca ramura de activitate a intreprinderii nu implica o dotare tehnica de un nivel

foarte ridicat. Deci eficacitatea managementului activelor imobilizate prin

examinarea valorii cifrei de afaceri poate fi evaluata ca fiind destul de slaba.

e) Viteza de rotatie a activelor totale= Cifra de afaceri/ Total active=1,09

Un randament al activului de ~1,1 (o rotatie) situat intre 1 si 1,2 este considerat ca

fiind mediu spre mediocru. Pentru a creste randamentul activului este necesara

cresterea ponderii cifrei de afaceri, respetiv cresterea vinzarilor de servicii intr-un

ritm mai sustinut decit cresterea activelor totale..

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de

profit din resursele disponibile:

Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entităţii in realizarea de profit din

resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea

din banii investiti in afacere:

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit/ Capital angajat=0,04

Sau

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit/( Total active - Datorii

curente)=0,04

Sau

Profit net/Capital propriu=0,03

Sau

Profit din exploatare/ Total active=0,02

Sau

Profit net/Cifra de afaceri=0,02

Valorile rentabilitatii profitului (indiferent de calculul lui-raportat la capitalul

investit, capitalul propriu sau cifra de afaceri), indica o slaba utilizare a capitalului

investit, adica o slaba rentabilitate a intreprinderii.

b) Marja bruta din vanzari

(Profitul brut din vanzari/ Cifra de afaceri)X100=1,62

Valoarea profitului brut raportata la C.A este buna, intreprinderea se mentine, dar

este necesara cresterea ei in termen scurt. Scaderea procentului scoate in evidenta

faptul ca intreprinderea este in dificultate de a-si controla costurile de productie sau

sa obtina pretul de vanzare optim al serviciilor.

5. Solvabilitate

Capital social/( Capital social+Datorii pe termen mediu si lung)= 0,98

Pentru perioada analizata se observa ca solvabilitatea generala este situate in

valori acceptabile, valoarea limita de 1,6 fiind depasita, datorita gradului redus

de indatorare. Totusi se observa o tendinta de scadere a indicelui in 2008 fata de

2007 cu 16%.. Deci cu alte cuvinte trebuie intervenit imediat pentru

imbunatatirea aptitudinii intreprinderii de a face fata scadentelor pe termen

mediu si lung prin cresterea activelor sau si scaderea datoriilor totale.

Solvabilitate generala

Total active/ Datorii totale=2,82

Valoarea solvabilitatii generale este in limite rezonabile, dar trebuie imbunatatita.

4.2. Intrarea în insolvenţă şi radierea PRESCOM

Datoriile Primăriei Reşiţa către societatea Prescom, unicul prestator de

servicii de transport în comun şi salubritate din municipiu, s-au ridicat la peste 45

de milioane de lei, dar în acelaşi timp, Prescom se afla în situaţia de a nu-şi mai

putea plăti propriile datorii, ceea ce a condus la deschiderea procedurii de

insolvenţă a societăţii de către Tribunalul Caraş – Severin.

Deşi situaţia firmei era una delicata, în 2009 încă nu se putea vorbi de

faliment, motiv pentru care, societatea a cerut instanţei ridicarea procedurii de

insolvenţă, în speranţa că va găsi un asociat pentru a depăşi situaţia dificilă în care

se afla, cu condiţia însă ca acesta să păstreze numărul de salariaţi, salariile, dar şi

să preia datoriile societăţii.

Prescom Reşiţa a ajuns însă să aibă o datorie totală de aproape 90 de

milioane de lei către diverse societăţi şi furnizori de servicii. Mai mult, din cauza

datoriilor mari către bugetul de stat, care depășesc 10 milioane de lei, vechiul

Prescom a intrat în vizorul FMI. Datoriile proveneau din TVA-ul neachitat, CAS,

șomaj sau sănătate.

Disponibilizările, sub diverse forme, s-au efectuat în două ture.

Problemele societăţii Prescom SA s-au amplificat, iar toate eforturile

autorităţilor de a salva firma au eşuat pe rând. Odată cu trecerea timpului,

dificultăţile s-au agravat, la începutul anului 2011 societatea reşiţeană clasându-se

pe primul loc în clasamentul datornicilor din judeţ la bugetul statului.

În cazul salubrităţii şi al administrării cimitirelor, problema s-a rezolvat, aceste

servicii fiind preluate de la începutul lunii iunie de către firma austriacă Brantner.

Brantner Group este o societate austriacă înfiinţată în 1936, care mai desfăşoară

activităţi şi în România, Germania, Luxemburg, Cehia, Slovacia, Croaţia şi Turcia,

oferind servicii de transport, logistică şi salubritate, având peste 3.000 de angajaţi

şi circa 720 de vehicule.

După falimentul Prescom, serviciile de transport au fost preluate de RO-A

TIR Spedition, care a încheiat cu salariaţii numai contracte individuale de muncă,

pe perioadă determinată. Astfel, teoretic, nimeni nu era concediat, numai că nu le

erau reînoite contractele individuale de muncă.

CONCLUZII

Din definirea obiectului analizei economico-financiare rezultă că studiul şi

cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora aceştia

contribuie la formarea şi modificarea în timp a rezultatelor unei activităţi, precum

şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca sistem

reprezintă repere esenţiale ale acestui obiect.

Factorii determină modificarea unui efect, a unui rezultat economic. Ei nu

acţionează izolat decât foarte rar şi constituie îndeobşte un conglomerat care

acţionează într-o relativă interdependenţă, exercitând asupra efectului o influenţă

pozitivă sau negativă, de cele mai multe ori determinabilă, măsurabilă.

Identificarea factorilor este posibilă numai în urma cunoaşterii precise a căii de

formare a efectului, de descifrare a mecanismelor prin care se exercită legăturile

cauzale lăuntrice ale rezultatului, în accepţiunea acestuia de obiect al analizei.

Mecanismul economic presupune deplasarea persoanelor şi bunurilor înspre

locurile în care se întrunesc factorii de producţie pentru a participa efectiv la

procesul productiv sau a factorilor care concură la procesul consumului; aceste

deplasări sunt incluse în ramura Transporturi poziţionată la secţiunea „J”

diviziunea 60 în cadrul „Clasificării Activităţilor din Economia Naţională”.

Prin definiţie transporturile reprezintă activitatea de deplasare a persoanelor

şi bunurilor cu ajutorul unor vehicule, executată de întreprinderi sau persoane care

au ca activitate de bază efectuarea transporturilor pentru terţi şi în regie proprie.

Prezentăm în cele ce urmează câteva propuneri ce vizează îmbunătăţirea

activităţii de transport în comun pentru perioada imediat următoare în municipiul

Reşiţa:

înnoirea parcului de autobuze cu mijloace de transport care să respecte atât

normele de poluare cât şi cele de securitatea circulaţiei impuse de U.E.

efectuarea unei reparaţii capitale la calea de rulare şi a reţelei de contact

şi alimentare.

Referindu-ne strict la calea de rulare reparaţia capitală trebuie să includă

soluţii noi pentru eliminarea vibraţiilor în terasament şi mediu, soluţiile găsite

ducând la protecţia fondului edilitar de locuinţe şi gospodăresc.

modernizarea staţiilor de redresare prin reducerea consumului de energie

electrică .

schimbarea transportului public cu tracţiune electrică prin adoptarea de

mijloace de transport (tramvaie) cu acţionare în C.C cu motoare asincrone care

conduc la un transport cu economie de energie/km parcurs la aceeaşi capacitate de

transport de 30%.

Această metodă duce la dispariţia staţiilor de redresare , nefiind necesară

achiziţionarea altor garnituri de tramvai ci modernizarea celor existente fapt ce

duce la reducerea costurilor cu 40%

achiziţionarea a 15 autobuze noi care să respecte toate cerinţele tehnice şi

de confort ale călătorilor .

achiziţionarea a 6-8 garnituri de tramvai GT8 ( second hand ) cât şi de

piese de schimb pentru înlocuirea garniturilor cu un grad mare de uzură ( în special

caroseriile ) pentru a putea asigura un confort sporit .

achiziţionarea în perioada imediat următoare a sistemelor de autotaxare

compuse din :

138 validatoare ;

37 computere de bord ;

4 automate de bilete ;

Considerăm că această ultimă propunere trebuie pusă în aplicare în timpul cel

mai scurt, bazându-ne aici pe experienţa unor societăţi cu acelaşi profil care

utilizează sistemul. Astfel din discuţiile purtate şi datele prezentate reiese o

îmbunătăţire a încasărilor de până la 80 % .

Alte avantaje :

scăderea numărului de personal necesar acestei activităţi şi implicit al

costurilor de salarizare ;

uşurinţa urmăririi încasărilor ;

condiţii mult mai civilizate şi apropiate de standardele europene în

domeniu ;

scăderea posibilităţilor de fraudare ;

Considerentele ca, Municipiul Reşiţa nu este un oraş atât de mare încât să se

justifice existenţa a două categorii de mijloace de transport în comun (tramvaie sş

autobuze), nu sunt fondate, configuraţia urbanistică nu permite folosirea doar a

tramvaiului pentru asigurarea transportului în condiţii optime.

Renunţarea la tramvai prin înlocuirea acestora cu autobuze nu este cea mai

buna soluţie, în continuare vom aduce câteva argumente în sprijinul acestei

afirmaţii.

În foarte multe state, in anii 1950-1960 reţelele de tramvaie au fost

desfiinţate, ca după două, trei decenii, cei care aveau in grija planificarea urbana şi

cei care luau decizii, au reintrodus acest sistem de transport, evident la costuri mai

mari. Despre noile state membre ale UE, unde exista infrastructura acestor reţele,

UITP considera că acestea au o deschidere mai largă spre transportul public şi că ar

trebui să se facă eforturile necesare pentru a menţine acea infrastructură în vederea

garantării mobilităţii şi a dezvoltării durabile.

Declaraţia de la Dresda, 22 aprilie 2004, vine in sprijinul celor afirmate mai

sus, tramvaiele nu sunt nici demodate si nici obstacole in transport, sunt singurele

mijloace de transport de suprafata care din punct de vedere tehnologic sunt

capabile sa ofere capacitate mare de transport la investitii si costuri de operare

rezonabile, acest tip de transport fiind ”prietenos” mediului inconjurator.

Managementul societatii de transport public trebuie sa fie cat mai

independent posibil, institutiilor politice nu ar trebui sa li se permita impunerea de

regulamente sau sa exercite rol de supracontrol.

Venim însă cu propunerea de a rămâne la un transport electric ( tramvaie )

argumentând acesta prin faptul că, costurile de întreţinere şi exploatare sunt net

inferioare în comparaţie cu transportul pe carburanţi (autobuze, microbuze).

Evidenţiem şi latura ecologică a transportului electric .

BIBLIOGRAFIE

1. Andres S., 2005, Bazele managementului, Ed. Eftimie Murgu Resita

2. Andres S., 2008 Control financiar si de gestiune- atribut al managementului,

Ed. Eftimie Murgu Resita

3. Andres S., 2006, Managementul participativ- cale de crestere a eficientei

conducerii si eficientei organizatiei, Ed. Mirton Timisoara

4. Baird, J.W., Stull, J.B., 1985 Business Communication: Strategies and

Solution, McGraw-Hill

5. Barbulescu C., 1999, Sisteme strategice ale intreprinderii, Ed. Economica,

Bucuresti

6. Băileşteanu, Gh., 1997 Diagnosticul şi evaluarea firmei, Editura Mirton,

Timişoara

7. Băileşteanu, Gh., 1997, Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Editura

Mirton, Timişoara

8. Boulescu, M., 2002 Management financiar-contabil, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti

9. Burdus E., Androniceanu A., 2000, Managementul schimbarii, Ed.

Economica, Bucuresti

10. Cole, G.A., 1992, Management – Theory and Practice, Low-Priced

11. Constantinescu D., 2003 Cunostinte economice fundamentale. Notiuni

teoretice si teste de verificare Ed. Universitara, Craiova

12.Dijmarescu I., 1998, Bazele managementului, Strategic Management Group,

Bucuresti

13.Emilian, R., 1995 Management în servicii, Academia de Studii Economice,

Bucureşti

14.Jelev, V., 1996, Educarea comportamentului în afaceri, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

15.J.P., Reece, J., Mintzberg, H., 1978, Understanding Management, Harper &

Row

16.Kotler Ph., 1990, Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 1990

17.Mărgulescu D., 1994, Analiza economico-financiară a întreprinderii,

Supliment la Revista Tribuna Economică

18.Mărgulescu, D.,Niculescu,M., Robu, V., 1994, Diagnostic economico-

financiar, Editura Romcart, Bucureşti

19.Moroşan Iozefina, 2008, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti

20.Nicolescu O., 1996, Strategii manageriale de firma, Ed. Economica,

Bucuresti

21.Nicolescu O.,Verboncu I., 1999, Management, Ed. Economica, Bucuresti

22.Niculescu M, 1993, Analiza economico-financiară, Bucureşti

23.Niculescu M., 1992, Metode de analiză a riscului, Revista Finanţe, Credit,

Contabilitate

24.Popescu, D., 1995, Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti

25.Popa I., 2004, Management Strategic, Ed. Economica, Bucuresti

26.Sandu, P., 1997 Management pentru întreprinzători, Editura Economică,

Bucureşti

27.Schmenner, R.W., 1995, Service Operations Management, Prentice Hall

28.Vallen, J.J.,1978, The Art and Science of Managing Hotels/ Restaurats/

Institutions, Hayden Book Company

29.Verboncu I., Popa I., 2001, Diagnosticarea firmei, teorie si aplicatii, Ed.

Tehnica, Bucuresti

30.G. Vintilă, 2000, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti