analiza politicilor publice Și de cooperare...
TRANSCRIPT
2018
ANALIZA POLITICILOR PUBLICE ȘI DE COOPERARE INTERNAȚIONALĂ PRIVIND COMBATEREA REȚELELOR DE TRAFIC DE
COCAINĂ PE RUTA AFRICANĂ AMERICA DE SUD – UNIUNEA EUROPEANĂ
VIA BRAZILIA ȘI AFRICA DE VEST Rezumat
Coordonator: Prof. Dr. Iordan Gheorghe BĂRBULESCU
Drd. Mihaela-Iulia BĂLTEANU
Cuprins
LISTĂ DE ABREVIERI
MULȚUMIRI
Preambul .................................................................................................................................................. 1
Introducere............................................................................................................................................... 5
Capitolul 1 – Abordare teoretică. Transformaționalismul global .......................................................... 14
Etimologie ......................................................................................................................................... 14
Teoria Globalizării. Valurile Teoriei Globalizării ............................................................................. 15
1.1. Hiperglobalismul ........................................................................................................................ 16
1.2. Scepticismul ............................................................................................................................... 18
1.3. Transformaționalismul ............................................................................................................... 20
1.3.1 Transformaționalismul și rețelele de trafic internațional de droguri .................................... 25
Capitolul 2 – Considerații asupra cocainei și analiza Rutei Africane ................................................... 32
2.1. Considerații asupra consumului de cocaină. Scurt istoric .......................................................... 32
2.2. Considerații asupra plantei de coca, prepararea și utilizarea cocainei și a derivaților ei ............ 34
2.3. Analiza evoluției rețelelor de trafic internațional de cocaină pe Ruta Africană ......................... 42
Capitolul 3 – Analiza politicilor publice și de cooperare interregională privind combaterea rețelelor de
trafic internațional de cocaină pe Ruta Africană (America de Sud – Uniunea Europeană via Brazilia și
Africa de Vest) ...................................................................................................................................... 57
3.1 Metodele și instrumentele folosite în analiză .............................................................................. 57
3.2. Analiza politicilor publice și de cooperare interregională privind combaterea rețelele de trafic
internațional de cocaină pe Ruta Africană la diverse niveluri .......................................................... 59
3.2.1. Descrierea Rutei Africane de trafic de cocaină din perspectiva paradigmelor abordate în
ceea ce privește drogurile .............................................................................................................. 59
3.2.1.1. Evoluția formării Rutei Africane ...................................................................................... 61
3.2.1.2. Metoda de analiză a politicilor publice și de cooperare din statele de pe Ruta Africană . 68
3.2.2. Analiza Rutei Africane și a politicilor publice la nivel statal/de individ ............................. 77
3.2.2.1. Bolivia – descrierea statului și a politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ....................................................................................................................... 78
Politicile Publice privind drogurile în Bolivia ............................................................................... 79
3.2.2.2. Columbia – descrierea statului și a politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ....................................................................................................................... 89
Politicile Publice privind drogurile în Columbia ........................................................................... 89
3.2.2.3 Peru – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ....................................................................................................................... 98
Politicile Publice privind drogurile în Peru ................................................................................... 99
3.2.2.4. Brazilia – descrierea statului și a politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ..................................................................................................................... 107
Politicile publice privind drogurile în Brazilia ............................................................................ 108
3.2.2.5 Africa de Vest (Guineea-Bissau și Nigeria) – descrierea celor două state și a politicilor
publice și de cooperare privind combaterea traficului de cocaină ............................................... 131
Africa de Vest și traficul internațional de droguri ....................................................................... 133
Politicile Publice privind drogurile în Nigeria ............................................................................. 137
Politicile Publice privind Drogurile în Guineea-Bissau .............................................................. 146
3.2.2.6 Marea Britanie – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind
combaterea traficului de cocaină ................................................................................................. 155
Politicile Publice privind Drogurile în Marea Britanie ................................................................ 156
3.2.2.7 Olanda – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ..................................................................................................................... 162
Politicile Publice privind Drogurile în Olanda ............................................................................ 163
3.2.2.8 Spania – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ..................................................................................................................... 168
Politicile Publice privind drogurile în Spania .............................................................................. 169
3.2.2.9 Portugalia – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ..................................................................................................................... 174
Politicile Publice privind Drogurile în Portugalia ....................................................................... 175
3.2.2.10 România – descrierea statului și politicilor publice și de cooperare privind combaterea
traficului de cocaină ..................................................................................................................... 180
Politicile Publice privind drogurile în România .......................................................................... 181
3.2.3 Analiză Rutei Africane și a politicilor publice la nivel de cluster/ regional .................... 186
3.2.3.1 Definirea clusterelor de state de pe Ruta Africană .......................................................... 186
3.2.3.2 Clusterele de state de pe Ruta Africană ........................................................................... 187
3.2.3.2.1 Clusterul Statelor Furnizoare ........................................................................................ 187
Politici și proiecte de cooperare regională în Clusterul de State Furnizoare ............................... 189
3.2.3.2.2 Clusterul Statelor de Tranzit ......................................................................................... 193
Politici de cooperare între statele din Clusterul de State de Tranzit ............................................ 196
3.2.3.2.3 Clusterul statelor consumatoare .................................................................................... 198
Politici de cooperare între statele din Clusterul de State Consumatoare ..................................... 200
3.2.3.2.4 Statele multi-cluster ...................................................................................................... 202
Politicile de cooperare ale statelor de tip multi-cluster ................................................................ 203
3.2.4. Analiza politicilor de cooperare la nivel interregional/ intercluster .................................. 204
3.2.5. Analiza politicilor de cooperare pe Ruta Africană, la nivel global .................................... 205
Analiza politicilor de cooperare la nivel global ........................................................................... 216
Capitolul 4 – Rezultatele cercetării pe niveluri de analiză .................................................................. 220
4.1. Rezultatele analizei la nivel statal și individual........................................................................ 220
4.2. Rezultatele analizei la nivel de cluster ..................................................................................... 231
4.3. Rezultatele analizei la nivel interregional ................................................................................ 234
4.4 Rezultatele analizei la nivel de rețea ......................................................................................... 235
Capitolul 5 – Concluziile cercetării ..................................................................................................... 239
Bibliografie .......................................................................................................................................... 244
LISTĂ DE ABREVIERI
AIRCOP - aims to build drug interdiction capacities at selected international airports in West
Africa, Latin America and the Caribbean by establishing Joint Airport Interdiction Task
Forces (JAITFs)
AMERIPOL - Comunidad de Policías de América
AML-WA – Anti Money Laundry West Africa
ANA - Agenţia Naţională Antidrog
CDT – Comisia de Descurajare a Abuzului de Droguri
CONAD – Consiliul Național Antidrog
CPLP – Comunitatea Statelor de Limbă Portugheză
CRIMJUST - Strengthening criminal investigation and criminal justice cooperation along the
cocaine route in Latin America, the Caribbean and West Africa, 4 years programme 2016 -
2020
DEVIDA – Comisia Națională de Dezvoltare și Viață fără Droguri
DIGPROCOCA – Direcția Generală de Dezvoltare Integrată a Regiunilor Producătoare de
Coca
DIICOT – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
DIRAN – Direcția Forțelor privind Drogurile al Poliției Naționale din Columbia)
ECOWAS – Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane
EFCC – Economic and Financial Crime Commission
EMCDDA – European Monitoring Center for Drugs and Drug Addiction
ENACO - Întreprinderea Națională de Coca
ERANID - European Research Area Network on Illicit Drugs
EUROHrn - European Harm Reduction Network
FATF - Financial Action Task Force
GAFILAT - Financial Action Task Force of Latin America, former GAFISUD
GAFISUD – Grupul de Acțiune Financiară al Americii de Sud împotriva Spălării de Bani
ICMP – Illicit Crops Monitoring Programme (trad. Programul de Monitorizare a Culturilor
Ilicite)
MONEYVAL - Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering
Measures and the Financing of Terrorism
NDLEA – National Drug Law Enforcement Agency
NPF – Nigerian Police Force
OBID – Observatorul Brazilian de Informații privind Drogurile
ODC – Colombian Drug Observatory
PNAD - Politica Națională privind Drogurile
PRELAC - Prevention of the diversion of drugs precursors in the Latin American and
Caribbean region
REITOX – European Network on Drugs and Drug Addiction
SEACOP - The Seaport Cooperation Project seeks to build capacities and strengthen
cooperation against maritime trafficking in countries on the trans-Atlantic cocaine route. The
project aims to reinforce capacities in seaports by supporting the setup of Joint Maritime
Control Units (JMCUs) in selected countries in West Africa, Latin America and the
Caribbean.
SENAD - Secretariatul Național de Politici privind Drogurile
SISNAD – Sistemul National de Politici Publice privind Drogurile
TOC – Transnational Organized Crime
WACD – West Africa Commission on Drugs
WACI (TCU) – West Africa Coast Initiative (Transnational Organized Crime Unit)
1
Cuvinte cheie: trafic de droguri, cocaină, transformaționalism, Ruta Africană, Uniunea
Europeană, Brazilia, Africa de Vest, politici publice, politici de cooperare
Rezumat
Lucrarea de față are ca temă principală analiza politicilor publice și de cooperare
internațională privind combaterea traficului de cocaină pe Ruta Africană – America Latină -
Uniunea Europeană – via Brazilia și Africa de Vest.
Ipoteza centrală a lucrării este aceea că armonizarea politicilor publice și de cooperare
internațională crește gradul de dezvoltare al statelor de pe Ruta Africană la nivel individual și
pe cel de coeziune între acestea, ceea ce generează rezultate pozitive în ceea ce privește
prevenirea, monitorizarea și combaterea acestui tip de infracțiune transnațională la nivel
regional, inter-regional și global. Aceasta ipoteză este demonstrata prin analizarea politicilor
publice și de cooperare internațională la nivel individual, de cluster (regional), inter-cluster
(interregional) și de rută (global). În urma acestei analize sunt stabiliți indicatorii individuali de
implementare a politicilor publice privind drogurile în statele analizate și indicatori de coeziune
care măsoară gradul de cooperare regională, inter-regională si globală ai statelor analizate.
Finalul lucrării explică evoluția politicilor publice și de cooperare internațională de pe Ruta
Africană, efectele implementării acestora și rezultatele obținute în urma analizării indicatorilor
stabiliți. Ultimul capitol al lucrării prezintă tendințele actuale rezultate în urma implementării
măsurilor de mai sus, la toate nivelurile și faptul că ipoteza este confirmată.
Traficul internațional de cocaină reprezintă un subdomeniu al traficului internațional de
droguri și este un fenomen transnațional, extins și aflat într-o continuă transformare și adaptare.
Relevanța studierii fenomenului rezidă în următoarele aspecte: în ultima decadă, ritmul
extinderii s-a accelerat, fenomenul devenind unul global; cererea de cocaină aparține
indivizilor, oferta aparține unor grupări transfrontaliere de criminalitate organizată, iar statele
au dificultăți în privința controlului fenomenului; profiturile uriașe permit cumpărarea de
influență la nivel de stat și la nivelul altor grupări de criminalitate organizată, îngreunând
activitatea de combatere chiar de la sursă; încercările statelor de înăsprire a măsurilor de
securitate și control în punctele de tranzit a condus la modificări ale rutelor tradiționale de
livrare și, în mod indirect, a creat noi piețe de consum chiar în statele prin care s-au reorientat
traficanții; fenomenul pune probleme mai multor state, între care există diferențe majore, iar
2
cooperarea între aceste state în sensul combaterii traficului de cocaină se întrevede ca fiind un
demers complex și de perspectivă.
În abordarea corectă a delimitărilor și limitărilor teoretice, sunt aprofundate și
considerente relevante privind terorismul internațional, traficul de droguri încadrându-se,
conform considerațiilor ONU, amplului fenomen al terorismului internațional, amenințărilor la
adresa securității globale1. Traficul de droguri este un fenomen global, care necesită un răspuns
global și de aceea statele și numeroase organizații sunt nevoite să dezvolte politici publice și de
cooperare armonizate pentru combaterea acestui tip de infracțiune.
Conexiunile crimei organizate cu terorismul conduc la expansiunea semnificativă a
capabilităților financiare, materiale și operaționale ale grupărilor teroriste. Grupările implicate
în acțiuni de crimă organizată folosesc intimidarea și violența directă ca pârghii în exercitarea
unor presiuni asupra guvernelor în scopul protejării sferelor de influență, proprietăților și
veniturilor obținute din activitățile criminale. Pe de altă parte, multe dintre tehnicile și
echipamentele necesare grupărilor de trafic de droguri sunt comune cu cele uzitate de grupările
teroriste. Traficul de carne vie, falsificarea documentelor de călătorie, traficul de arme, furturile
auto, contrabanda și tranzacțiile financiare ilegale sunt unelte la fel de utile teroriștilor ca și
traficanților. Conexiunile între terorism și traficul de droguri îmbracă diverse forme: facilitarea,
protejarea, transportul și perceperea de taxe de protecție, precum și implicarea directă a
grupărilor teroriste în traficul de droguri în scopul auto-finanțării acțiunilor întreprinse.
Organizația Națiunilor Unite estima că prin traficul ilicit de stupefiante se obține un profit anual
de ordinul sutelor de miliarde USD, grupările teroriste putând fi beneficiari ai unui procent din
această sumă fără ca autoritățile să aibă cunoștință2. Dacă în trecut „statele sponsor” asigurau
susținere logistică și financiară grupărilor teroriste, „în prezent, deoarece acestea se află sub o
atentă monitorizare internațională, grupările teroriste s-au reorientat către traficul de droguri,
ca sursă de obținere de venituri. În același timp, traficul de droguri este considerat o armă cu
două tăișuri, fiind nu numai o sursă de venituri ci și o modalitate de slăbire a „inamicilor”, prin
supra-saturarea populației cu droguri care provoacă dependență”3.
Cercetarea și urmărirea continuă a rețelelor de trafic de cocaină dintre America Latină
și Uniunea Europeană reprezintă o temă actuală și de interes pentru toate statele implicate,
incluzând aici și țările de tranzit din zona Africii de Vest, care fac parte din noile rute. Rețelele
1 UNODC – United Nations Office on Drugs and Crime, accesat la 05.06.2017 la:
http://www.unodc.org/unodc/en/frontpage/drug-trafficking-and-the-financing-of-terrorism.html 2 Steven Casteel, Drugs and Terrorism a Dangerous Mixture, accesat la 03.06.2017 la:
http://www.usdoj.gov/dea/ongoing/narco-terrorism_story052003.html 3 Cristian Barna, Terorismul, ultima soluţie? (București: Editura Top Form, 2007), pag. 100
3
de trafic internațional de droguri au o dinamică continuă și, deși SUA a lansat în 1971 Războiul
împotriva drogurilor4, acest fenomen nu a înregistrat diminuări semnificative, ci doar
modificări ale rutelor și zonelor în care se manifestă.
Toate aceste transformări ale rețelelor de criminalitate organizată transfrontalieră
impun transformări ale abordărilor și politicilor impuse de fiecare stat. Printre acestea, pot fi
incluse și redefinirea agendelor de cooperare în sensul întăririi cooperării interregionale -
America Latină – Africa – Uniunea Europeană, dar și crearea de instrumente specifice comune,
crearea de organizații internaționale, dezvoltarea cooperării judiciare și a unor metode de
prevenire.
Așa cum se poate observa, conceptul de transformare reprezintă un element central de
analiză și raportare la tema propusă: rețelele se transformă, procesele, rutele de tranzit și
procedurile de distribuție se transformă, iar regiuni în care până recent predomina tranzitul se
transformă în regiuni de consum. Prin urmare, acest fenomen impune și o transformare la nivel
statal, în ceea ce privește cooperarea inter-statală și interregională, și în ceea ce privește crearea
instrumentelor comune de combatere a fenomenului. Pentru a surprinde fenomenele enumerate
mai sus și pentru a ilustra efectele transformărilor suferite de acestea, vom utiliza una dintre
teoriile globaliste – mai precis, perspectiva transformaționalismului global, încadrarea traficului
internațional de droguri în această abordare teoretică fiind prezentată pe larg în Capitolul 1 al
tezei.
O definiție mai largă asupra globalizării este aceea al lui Bilton „Proces prin care
relațiile politice, sociale, economice și culturale ajung să prezinte o dimensiune din ce în ce
mai globală, și care are consecințe profunde asupra indivizilor, experiențelor locale și vieții de
zi cu zi”5.
Teoria globalizării poate fi privită din trei perspective diferite, fiecare prezentând
anumite limitări în abordare. Astfel, cele trei abordări teoretice ale fenomenului globalizării
sunt: hiperglobalismul, scepticismul și transformaționalismul.6
Perspectiva hiperglobalistă prezintă globalizarea ca pe o nouă etapă a istoriei,
caracterizată de declinul importanței statului-națiune datorată creșterii piețelor globale,
economiile devenind „denaționalizate”. Held et. al evidențiază faptul că autorii de lucrări asupra
hiperglobalismului ajung la un consens în privința factorilor care au contribuit la apariția
4 Robert Eisenhart, A Brief History of the US Drug War History, Colombia, and Mexico (Arthur Levitt Public
Affairs Center, New York, 2010), pag. 1 5 Bilton et al., Introductory Sociology (3rd Edition, Macmillian, 1996), pag. 5 6 David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt și Jonathan Perraton, Global Transformations: Politics,
Economics and Culture (Stanford: Stanford University Press. 1999) Introduction, pag. 32-86
4
globalizării, însă nu au o opinie unanimă dacă aceste forțe sociale modelatoare sunt bune sau
nu7. Teoria hiperglobalistă este descalificată deoarece în ceea ce privește combaterea traficului
de droguri statele au un rol cheie, politicile publice implementate fiind fundamentale și actorii
statali decisivi în acest proces.
Perspectiva sceptică a globalizării enunță faptul că procesele internaționale sunt mai
mult fragmentate și regionalizate decât globalizate. Aceștia susțin diferențierea nivelului de
globalizare în funcție de zona de răspândire și văd economia globală ca pe un proces la nivel
global, cu atribute de incluziune.8 Sceptica Linda Weis enunță faptul că în globalizare statul-
națiune își păstrează autonomia și suveranitatea9. Abordarea sceptică nu este potrivită
demersului acestei lucrării, deoarece statele națiune nu își mențin autonomia și suveranitatea în
ceea ce privește combaterea acestui fenomen transfrontalier.
Perspectiva transformaționalistă a globalizării este fundamental diferită de cea
hiperglobalistă și cea sceptică prin două argumente: nu există o singură cauză a globalizării, și
beneficiile procesului de globalizare nu sunt determinate. Chiar dacă, la fel ca ceilalți autori
globaliști, transformaționaliștii descriu schimbările produse de globalizare, abordarea lor este
mult mai flexibilă în privința traiectoriei istorice a acestor schimbări și mai puțin restrictivă în
privința factorilor care generează globalizarea. Astfel, în timp ce hiperglobaliștii văd puterea
statului ca în continuă descreștere iar scepticii ca fiind în creștere, transformaționaliștii văd
natura statului-națiune ca fiind în schimbare, reconstruită și restructurată, afirmând că definirea
schimbării naturii statului-națiune prin creștere/descreștere este mult prea simplistă. Pentru
autorii transformaționaliști, procesul de globalizare nu are o accepțiune la fel de clară ca pentru
hiperglobaliști sau sceptici, iar factorii ce influențează procesul de globalizare sunt mult mai
variați și rezultatele acestora – incerte.10
Din punct de vedere transformaționalist, globalizarea prezintă următoarele caracteristici
majore11: i) Globalizarea nu are precedent istoric, ii) Globalizarea implică transformări
profunde și este o forță centrală care stă în spatele modificărilor care redefinesc lumea, iii)
Economiile globalizate nu mai implică teritorialitate, ci devin globale și transnaționale, iv)
Puterea, autoritatea și funcțiile statelor-națiune sunt reconstruite și sunt puternic legate de
guvernanța și legislația internațională, corporațiile multinaționale și de mișcările sociale
7 David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Global Transformations, (Cambridge: Polity
Press, 1999), pag. 17 8 Ed. By Steger, Martin, Rethinking Globalism, Rowman& Littlefield Publishers, INC., Oxford, 2004 9 Weiss, Linda, The Myth of Powerless State, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1998 10 Idem David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt și Jonathan Perraton 11 David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt; Jonathan Perraton, Global Transformations, (Cambridge:
Polity Press, 1999), pag.: 7-14
5
transnaționale, v) În globalizarea transformaționalistă, limitele teritoriale sunt încă importante,
vi) Transformaționalismul nu reduce lumea la un ideal unic și fix, vii) Transformaționaliștii
privesc globalizarea ca fiind compusă din procese diferențiate în funcție de domeniu, viii)
Transformaționaliștii susțin metoda calitativă, ix) Există un sistem unic și global din care
aproape toate societățile fac parte, însă nu există o convergență globală sau o societate-lume
unică, x) Globalizarea implică noi modele de stratificare în cadrul societăților, xi) În perspectiva
naționalistă, direcția globalizării este incertă, xii) Guvernele pot influența direcțiile pe care
globalizarea le poate lua.
Globalizarea, văzută prin perspectiva transformaționalistă, implică transformări
profunde la nivel global și este forța centrală care redefinește lumea. Dat fiind acest fapt,
culturile naționale și preferințele consumatorilor din diferite regiuni îndepărtate se
uniformizează, cultura națională nemaiputând fi delimitată de cea internațională. Această
trăsătură a globalizării este foarte prezentă în studiul rețelelor internaționale de trafic de droguri.
În urma acestui proces de uniformizare și de transfer de curente culturale, gusturi, preferințe,
trenduri, unele state care nu prezintă o istorie de consum de droguri devin puncte importante de
extindere ale rețelelor. Astfel, putem observa cum consumul de cocaină – odată ce este redus
în regiunea SUA - se extinde către regiuni noi, cum ar fi Africa de Vest, estul Regiunii Baltice,
Regiunea Mării Negre sau a Balcanilor și ia amploare în statele Uniunii Europene. În același
timp, aceste noi piețe, aici incluzând consumatorii, micii traficanți, „lorzii cartelurilor” dar și
autoritățile care luptă împotriva acestui tip de crimă organizată preiau din caracteristicile
statelor în care fenomenul este deja vechi și le adaptează condițiilor noilor regiuni. Economiile
statelor-națiune devin globalizate, atributul teritorialității dispărând și acestea devenind globale
și transnaționale. Acest proces poate fi observat prin analogie în cercetarea privind rețelele de
trafic internațional de droguri, ele acționând pe teritoriul diferitelor state și mutând cantități
monetare impresionante dintr-o țară în alta. Mai mult de atât, atributele de putere, autoritate și
funcțiile statelor-națiune sunt reconstruite în funcție de schimbările dictate de guvernanța și
legislația internațională și mișcările sociale transnaționale. Deși limitele teritoriale își pierd din
importanță din punctul de vedere al piețelor, ele rămân încă importante ca spațiu de luare a
deciziilor de politici publice. Guvernele pot influența direcțiile pe care globalizarea le poate lua
în spațiul național, acestea menținându-și suveranitatea.
Transformaționalismul definește schimbările globale ca fiind generatoare de schimbări
la nivel național lăsând însă un rol decisiv politicilor naționale, acestea fiind completate și
întărite de cele de cooperare internațională.
6
Capitolul 2 prezintă substanța cocaină și Ruta Africană, acestea fiind subiectul și spațiul
analizei din teza de față.
Istoria plantei de coca este veche, imperiile Inca mestecând frunzele acesteia încă din
anul 3000 î.H. pentru a face față efectelor aerului rarefiat din regiunile andine. Coca este
considerată ca fiind cel mai puternic și periculos stimulent de origine naturală. Popoarele din
Peru mestecau aceste frunze doar în cadrul ceremoniilor religioase, însă acest tabu a fost
încălcat odată cu invazia spaniolă din 1532, care a adus cu ea sclavia. Stăpânii minelor de argint
dopau muncitorii cu frunze de coca, fiind astfel mult mai ușor de controlat și exploatat și
muncind mult mai mult.12 Cocaina a fost pentru prima dată izolată din frunzele de coca în anul
1859, de către chimistul german Albert Niemann13. Aceasta devine cunoscută în lumea
medicală în anii 1880 prin psihanalistul Sigmund Freud, care o folosea constant și o prescria ca
tratament împotriva depresiei și impotenței. În anul 1884, Freud publică articolul Über Coca14
(Despre Cocaină), în care promovează substanța descriind-o drept „substanța magică”. În anul
1886, John Pemberton crește popularitatea substanței odată cu folosirea frunzelor de coca în
compoziția noii băuturi răcoritoare Coca-Cola. În anii 1890, producătorul Angelo Mariani
începe să promoveze la scară largă stimulantul vin cu frunză de coca – Vin Mariani, Paris –
predecesor al băuturilor răcoritoare pe bază de frunză de coca, destinat în general terapeuților
și persoanelor din pătura înaltă a epocii. Rețeta vinului era secretă însă Mariani primește și
publică douăsprezece volume de mărturii privind calitățile tonice ale băuturii, scrise de multe
personalități marcante ale vremurilor printre care Thomas Halva Edison, Jules Verne, Regina
Victoria, Țarul și Țarina Rusiei și chiar Papa Leon XIII care îi acordă lui Mariani o medalia de
aur pentru elixirul produs din „planta divină a incașilor”.15
În anul 1903, societatea civilă forțează Coca-Cola să elimine substanța din băutură. În
1905 devine popular consumul substanței pe cale nazală – prizarea – și sunt înregistrate
numeroase cazuri de afecțiuni nazale. În anul 1912, Guvernul SUA declară un număr de 5.000
de decese cauzate de cocaină – înregistrate într-un singur an – și, până în 1922, substanța este
interzisă complet. Anii ’70 readuc substanța în atenția persoanelor din lumea showbiz-ului,
datorită calității energizante a acesteia. 16
12 Robert C. Peterson, The History of Cocaine (Rockville, MD: NIDA Research Monograph No. 13, 1977), pag. 17-34 13 A. Grzybowski, Oczna Klin, The history of cocaine in medicine and its importance to the discovery of the
different forms of anaesthesia, (US National Library of Medicine, National Institutes of Health, 2007), Abstract 14Sigmund Freud, Über Coca, 1884 ,text complet, limba portughteză,accesat la data de 15.05.2017
http://www.appoa.com.br/uploads/arquivos/revistas/revista26_-_uber_coca.pdf 15 Concerned Cocaine Citizens, accesat la 03.02.2015 la: http://cocaineo5z66elwy.onion.lu/Handbook/Chapter-
One-Mama-Cocaine.html 16 Ibidem
7
Între anii 1970-1980, în SUA, consumul de cocaină crește de aproximativ 10 ori și, în
aceeași perioadă, cartelurile columbiene de droguri dezvoltă rețele din ce în ce mai complexe
pentru transportarea substanței în SUA. În anii ’80, datorită cantităților uriașe de cocaină de pe
piață, aceasta se transformă din drogul bogaților în cel mai periculos și mai cauzator de
dependență drog și este asociat cu sărăcia, infracționalitatea și moartea. În anii ’90, cartelurile
de droguri columbiene produc și exportă între 500 și 800 de tone de cocaină pe an, pe care le
vând în Europa și SUA. La mijlocul anilor ’90 începe o luptă puternică a SUA cu aceste mari
carteluri, care duce la capturarea a numeroși importanți membrii și la dezmembrarea acestora.
Marile rețele de trafic sunt acum înlocuite de grupări mici, care sunt însă mult mai răspândite
ca întindere și mai greu de capturat. În anul 2008, cocaina devine al doilea cel mai traficat drog
din lume, după canabis.17
Cultivarea și consumul frunzelor de coca în scop tradițional sunt utilizarea pozitivă a
plantei de coca, în regiunile tradiționale adică statele andine însă, odată cu producerea și
comercializarea acestei materii prime pe piața legală, o parte din aceasta ajunge în posesia
rețelelor de producători și distribuitori de droguri, care procesează planta pentru a o transforma
în cocaină. În cocinas (bucătării) – laboratoarele de cocaină din țările andine și nu numai,
frunzele de coca gata uscate sunt vândute la prețuri foarte mici pentru producătorii de pastă de
coca. De la frunzele de coca până la cocaină, drumul nu este direct. Prima faza este obținerea
bazei de cocaină (pastă bază) și ulterior a clorhidratului de cocaină care este comercializat pe
piața internațională. Posesorii laboratoarelor nu sunt neapărat traficanți sau lorzi ai traficului,
ci uneori sunt simpli localnici care își câștigă traiul zilnic în acest fel.18 Laboratoarele sunt
instalații primitive, manipulate de oameni simpli, care trăiesc în condiții de subzistență în
regiuni îndepărtate și ascunse din Amazon sau pădurile tropicale ale nordului Americii de Sud
sau Centrale. Instalațiile sunt formate din butoaie sau canistre de cantități mari, din metal în
care sunt introduse frunzele de coca deja uscate. Deasupra acestora se adaugă diverși precursori
pentru obținerea pastei bază (benzoilmetilecgonina).
Deși obținerea benzoilmetilecgoninei19 este un proces chimic complex, acesta este
reprodus în instalațiile artizanale din regiunile andine și nu numai, folosindu-se frunzele de coca
colectate, în amestec cu precursorii, și anume: permanganat de potasiu, acid sulfuric, acid
clorhidric, acetonă, toluen, hidroxid de sodiu, benzină, amoniac în soluție, eter etilic, bicarbonat
17 Idem Robert C. Peterson, 39 18 Pilar Rodriguez, La cocina de la coca, accesat la 22.09.2017 la:
http://www.fronterad.com/index.php?q=cocina-coca 19 Royal Society of Chemistry – Cocaine, accesat la 29.10.2017 la: http://www.rsc.org /chemistryworld /podcast
/CIIEcompounds /transcripts /cocaine .asp
8
de sodiu, hidroxid de calciu și cherosen20. Anumiți precursori sunt incluși pe liste speciale, în
funcție de politica națională adoptată de statele studiate. Ulterior, pasta bază este dizolvată într-
un solvent, cum ar fi un acetat de etil, acetonă, sau eter și este încălzită prin procedeul „bain-
marie”. În pasta bază lichefiată se adaugă alți solvenți, acetona și acidul clorhidric concentrat,
care duc la cristalizarea clorhidratului de cocaină. Solvenții în exces sunt eliminați din
clorhidratul de cocaină, în primul rând manual, apoi folosind o presă hidraulică, fiind îndepărtați
definitiv prin intermediul cuptoarelor cu microunde, rezultând astfel cocaina pudră sau
clorhidratul de cocaină.21
Dacă în anii 1970 majoritatea rețelelor de trafic de cocaină își desfășurau activitatea în
regiunea Columbia – America Centrală – SUA, în prezent acestea s-au extins pe aproape întreg
teritoriul Americii Latine – America Centrală – America de Nord – Africa de Vest - UE – Asia
(anumite regiuni). Această transformare spațială impune importante schimbări în materie de
politici externe și interne ale statelor pe teritoriul cărora acest fenomen infracțional transnațional
are loc.22
În această lucrare este analizată din punct de vedere calitativ și cantitativ Ruta
Africană23, respectiv: Bolivia, Peru, Columbia via Brazilia, via Africa de Vest (Guineea-Bissau,
Nigeria), cu destinația de consum Uniunea Europeană (Marea Britanie, Olanda, Spania,
Portugalia și România). Statele care fac parte din rutele de trafic internațional de droguri
prezintă la rândul lor, pe de o parte particularități de ordin național, cultural, politic, economic
și, pe de altă parte, particularități generate de rolul lor în infracțiunea de trafic internațional de
cocaină.
Astfel, putem clasifica statele implicate în traficul internațional de droguri în
următoarele categorii: state producătoare, state de tranzit și state consumatoare. Odată cu
apariția fenomenului în fiecare dintre aceste state, putem observa implementarea de politici
publice și de cooperare comune pentru reducerea acestui tip de infracțiune transnațională
organizată.
20 Ministerul de Interne și al Siguranței Publice din Chile, Iunie 2015, pag. 19, accesat la 29.10.2017 la:
http://www.interior.gob.cl/media/2016/09/De-Precursores-y-Coca%C3%ADna-Departamento-de-Sustancias-
Qu%C3%ADmicas-Controladas.pdf 21 Cannabis, Coca, & Poppy: Nature’s Addictive Plants, accesat la 20.10.2017 la:
https://www.deamuseum.org/ccp/coca/production-distribution.html 22 Timeline: America's War on Drugs, 2/04/2007, , accesat la data de 5.04.2017 la:
https://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=9252490 23 UNODC - Afghan Opiate Trafficking Southern Route, accesat la data de 01.03.2017:
https://www.unodc.org/documents/data-and-
analysis/Studies/Afghan_opiate_trafficking_southern_route_web.pdf
9
Capitolul 2 prezintă, la finalul său, hărțile Rutelor de Cocaină începând cu anii ’60,
și pe cele ale Rutei Africane, din anul 1989 până în 2015. Acestea sunt elaborate de organismele
naționale și internaționale implicate în combaterea acestui tip de crimă organizată
transnațională precum DEA – Drug Enforcement Administration a SUA, UNODC – United
Nations Office on Drugs and Crime al Națiunilor Unite și EMCDDA – European Monitoring
Centre for Drugs and Drug Addiction al Uniunii Europene. Analiza acestora ne demonstrează
ramificarea rutelor de trafic de-a lungul perioadei analizate în regiuni slab dezvoltate, cu
democrații fragile, pe teritoriul cărora se consolidează, având conexiuni puternice cu structurile
statale. Ruta Africană intră în atenția comunității internaționale și aceasta este atent
monitorizată și studiată la nivel aerian, maritim și terestru.
La nivelul anului 2018 când este finalizată cercetarea, cocaina și derivații săi sunt
exportate de statele andine, în principal Bolivia, Peru și Columbia, cu economii și democrații
fragile către toate zonele în care există o cerere. Substanțele sunt transportate prin state sărace
și corupte, precum Brazilia și statele Africii de Vest, în principal Nigeria și Guineea- Bissau,
unde se dezvoltă și o piață de consum consolidată, după care sunt livrate consumatorul final –
statele Uniunii Europene.
__________________________________________________
Pe parcursul Capitolului 3 al lucrării sunt analizate politicile publice și de cooperare
interregională privind combaterea rețelelor de trafic internațional de cocaină pe Ruta Africană.
Analiza de față se axează pe prezentarea evoluției politicilor publice și de cooperare
privind drogurile/cocaina, în spațiul de analiză – Ruta Africană, pornind de la nivelul individual
și ajungând la nivel global.
Capitolul 3.1 prezintă metodele de cercetare utilizate în aceasta lucrare. Cercetarea este
realizată atât prin metode cantitative, cât și metode calitative. Ca și metode calitative sunt
folosite: analizele interpretative, analiză comparativă a politicilor publice și de cooperare la
nivel de stat (individual), regional (de cluster), interregional și global, metoda narativă prin care
se urmărește descrierea realităților din teren în cursul definirii și implementării politicilor
publice privind traficul de cocaină pe fiecare nivel. Această cercetare este realizată analizând
studii de caz relevante, relatări din presa locală, națională sau internațională, analiza rapoartelor
de politici publice, interviuri sau declarații ale directorilor agențiilor naționale și internaționale
care acționează în acest domeniu și cu indivizi implicați în acest tip de infracțiune (traficanți
sau cărăuși arestați) și cercetări de teren în Brazilia.
Din punct de vedere cantitativ, analiza este realizată începând de la nivelul individual
(de stat), trecând la analiza la nivel de cluster (regional) și inter-cluster și încheindu-se la nivel
10
global (de rută). Pentru a stabili indicatori măsurabili, analiza pe niveluri este sintetizată în
tabele care ilustrează evoluția politicilor publice și de cooperare, pe perioade ale paradigmelor
publice și de cooperare internațională abordate. În urma analizei tabelelor, fiecărei țări îi este
calculat un scor de coeziune, acestea fiind clasificate din punct de vedere al cooperării.
Astfel, sunt stabilite, ca și coordonate de cercetare, 11 state principale de pe Ruta
Africană, alese ca fiind cele mai reprezentative din cadrul CRP – Cocaine Route Programme24
al Uniunii Europene, enumerate în ordinea geografică: Bolivia, Columbia, Peru, Brazilia,
Nigeria, Guineea-Bissau, Portugalia, Spania, Olanda, Marea Britanie și România.
Capitolul 3.2 prezintă analiza propriu-zisă la toate nivelele: individual, regional,
interregional și statal.
În Capitolul 3.2.2 este prezentată analiza la nivel individual, realizată prin descrierea
și evaluarea politicilor publice și de cooperare implementate în cele 11 state prin metodele
calitative menționate mai sus, aceasta fiind încheiată prin transformarea datelor calitative în
indicatori cantitativi. Acest proces este realizat prin elaborarea unui tabel care ilustrează
implementarea politicilor publice și de cooperare și rezultatele cantitative pe care acestea le
produc. Axele orizontale ale tabelelor conțin principalele perioadele de implementare a
politicilor publice și de cooperare din statele respectie: de ex. Planu Coca Zero (Bolivia), Planul
Columbia (Columbia), Legea 11.343/2006 (Brazilia) etc. Axele verticale ale tabelelor conțin
indicatori ai implementării politicilor, la sfârșit de perioadă precum: limita de hectare cultivate
reglementate prin lege, hectare dec oca eradicate la sfârșit de perioadă, capturi de cocaină la
sfârșit de perioadă, prețul/kg de cocaină (CHC) în US$, cocaină bază (CB), crack, agenții de
monitorizare a culturilor și traficului, surse de finanțare ale agențiilor, proiecte internaționale
implementate în statul analizat și indicatorul GINI – în cazul statelor producătoare: Bolivia,
Columbia și Peru. Tabelele Braziliei, Nigeriei și Guineei-Bissau nu mai conțin indicatorii
culturilor și eradicării frunzei de deoarece nu mai este cazul, devenind identice cu cele ale Marii
Britanii, Olandei, Portugaliei, României și Spaniei, indicatorii cantitativi și calitativi comparați
fiind: consumul de cocaină, cantitățile de cocaină capturate, preț / kg (US$), agenții de
monitorizare a traficului, sursele de finanțare ale agențiilor, proiecte internaționale aplicate și
indexul GINI. Pe baza tabelelor sunt elaborate concluzii la nivel individual.
Capitolul 3.2.2.1 enumeră și descrie politicile publice și de cooperare adoptate de statul
Bolivia, precum: Legea nr. 1008/1988 privind Regimul Culturilor de Coca și a Substanțelor
Controlate, Planul Demn din 1998, Strategia integrală boliviană de luptă împotriva traficului
24 Uniunea Europeană, Programul Rutei de Cocaină, accesat la 20 aprilie 2015 la: http://www.cocaineroute.eu/
11
ilegal de droguri 2004 – 2008, Cocainazero din 2007 – 2010, Acordul Trilateral USA – Brazilia
– Bolivia 2011-201325 etc., principalele instituții implicate în combaterea acestui tip de crimă
ca: DIPPROCOCA26, UNODC (F-57), Sindicatele de cocaleiros și proiectele internaționale
implementate în acest stat: AMERIPOL, AMERIPOL-UE27, CRIMUJST28, GAFILAT-UE29
(GAFISUD30) și PRELAC31. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același
capitol iar concluziile sunt prezentate în capitolul 4.
Similar, Capitolul 3.2.2.2. analizează enumeră și descrie politicile publice și de
cooperare adoptate de statul Columbia, precum: Codul penal din 1936, Legea 45 din 1946,
PLANTE – Planul National de Dezvoltare Alternativă și Planul Național de Reabilitare din
1996, Planul Columbia din 2000 etc., principalele instituții implicate în combaterea acestui tip
de crimă ca: DEA, DIRAN32, UNODC, ODC33 și proiectele internaționale de cooperare
implementate în acest stat: AIRCOP34, CRIMUJST, GAFILAT-UE (GAFISUD), PRELAC și
SEACOP35. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol, concluziile
fiind prezentate în capitolul 4.
Capitolul 3.2.2.3. analizează enumeră și descrie politicile publice și de cooperare
adoptate de statul Peru, precum Legea nr. 22.095 –Legea Generală a Drogurilor din 1978,
Decretul nr. 853 din 1991 sau Doctrina Fujimori, Decretul nr. 824/1996 – Legea de Luptă
împotriva Narcotraficului, Decretul Suprem 004-2000-AG din 2000, Strategiile Naționale de
Luptă împotriva Drogurilor etc., principalele instituții implicate în combaterea acestui tip de
crimă ca: DEVIDA36, ENACO37, UNODC, și proiectele internaționale de cooperare
implementate în acest stat: AMERIPOL, AMERIPOL-UE, AIRCOP, CRIMUJST, GAFILAT-
25 Departamentul de Stat al SUA, 09 aprilie 2012 (accesat la 22.10.2016 la: https://2009-
2017.state.gov/p/wha/rls/fs/2012/187613.htm) 26 DIGPROCOCA – Direcția Generală de Dezvoltare Integrată a Regiunilor Producătoare de Coca 27 AMERIPOL - Comunidad de Policías de América 28 CRIMJUST - Strengthening criminal investigation and criminal justice cooperation along the cocaine route in
Latin America, the Caribbean and West Africa, four-year programme 2016 - 2020 29 GAFILAT - Financial Action Task Force of Latin America, fost GAFISUD 30 GAFISUD – Grupul de Acțiune Financiară al Americii de Sud împotriva Spălării de Bani 31 PRELAC - Prevention of the diversion of drugs precursors in the Latin American and Caribbean region 32 DIRAN - Colombian National Police – Drug Enforcement Directorate (trad. Directoratul Forțelor privind
Drogurile al Poliției Naționale din Columbia) 33 ODC – Colombian Drug Observatory 34 AIRCOP aims to build drug interdiction capacities at selected international airports in West Africa, Latin
America and the Caribbean by establishing Joint Airport Interdiction Task Forces (JAITFs) 35 SEACOP - The Seaport Cooperation Project seeks to build capacities and strengthen cooperation against maritime
trafficking in countries on the trans-Atlantic cocaine route. The project aims to reinforce capacities in seaports by supporting
the setup of Joint Maritime Control Units (JMCUs) in selected countries in West Africa, Latin America and the Caribbean. 36 DEVIDA – Comisia Națională de Dezvoltare și Viață fără Droguri 37 ENACO - Întreprinderea Națională de Coca
12
UE (GAFISUD), și PRELAC. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același
capitol, concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
Similar, Capitolul 3.2.2.4. analizează enumeră și descrie politicile publice și de
cooperare adoptate de statul Brazilia, precum: Decretul 20.930 din 1932, Decretul nr. 780 din
1936, Codul Penal din 1940, Legea Siguranței Naționale din 1964, Decretul nr. 54.216 din
1964, Legea nr. 5.726 din 1971, Legea Drogurilor nr. 6.368 din 1976, Decretul nr. 85.110 din
1980, Legea nr. 7.560 din 1986, Constituția din 1988, Legea nr. 8.764 din 1993, Decretul nr.
1.656 din 1994, Legea 9.034 din 1995, Legea nr. 11.343 din 2006, Planul de Combatere a
Consumului de Crack și Alte Droguri din 2011, Legea nr. 12.850 din 2013 etc., principalele
instituții implicate în combaterea acestui tip de crimă ca: Poliția Federală, CONAD38,
SENAD39, SISNAD40 (PNAD41), OBID42, UNODC și proiectele internaționale de cooperare
implementate în Brazilia: AIRCOP, AMERIPOL-EU, CRIMUJST, GAFILAT43/FATF44,
PRELAC și SEACOP. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol,
concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
Capitolul 3.2.2.5. analizează enumeră și descrie politicile publice și de cooperare
adoptate de statele Nigeria și Guineea-Bissau. În Nigeria sunt analizate Ordonanța privind
Drogurile Periculoase din 1935, Decretul nr. 20 din 1984 și Master-planurile Naționale de
Control ale Drogurilor din 1999 până în prezent, principalele instituții implicate în combaterea
acestui tip de crimă ca: NPF45, NDLEA46, ECOWAS47 ENACO48, UNODC, WACD49, UE și
proiectele internaționale de cooperare implementate în acest stat: AIRCOP, CRIMUJST și
EFCC50. În Guineea-Bissau politicile publice și de cooperare internațională enumerate și
descrise nu se referă la combaterea traficului de droguri ci la consolidarea statului, printre care:
UNOGBIS - Biroul de Consolidare a Păcii din Guineea-Bissau din 1999, EUSSRGB – Reforma
Securității Sectoarelor – misiune de stabilire a păcii a UE din anul 2008, Planul Strategic
Operațional din 2015 și PNDS – Planurile Sectoriale Naționale de Sănătate, principalele
38 CONAD – Consiliul Național Antidrog 39 SENAD - Secretariatul Național de Politici privind Drogurile 40 SISNAD – Sistemul National de Politici Publice privind Drogurile 41 PNAD - Politica Națională privind Drogurile 42 OBID – Observatorul Brazilian de Informații privind Drogurile 43 GAFILAT - Financial Action Task Force of Latin America, fost GAFISUD 44 FATF - Financial Action Task Force 45 NPF – Nigerian Police Force 46 NDLEA – National Drug Law Enforcement Agency 47 ECOWAS – Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane 48 ENACO - Întreprinderea Națională de Coca 49 WACD – West Africa Commission on Drugs 50 EFCC – Economic and Financial Crime Commission
13
instituții implicate în consolidarea statului precum: ECOWAS, CPLP51, UN/UNODC, UE, și
proiectele internaționale de cooperare implementate în acest stat: UNOGBIS, WACI (TCU)52,
AIRCOP și SEACUP. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol,
concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
În Capitolul 3.2.2.6. sunt enumerate și analizate politicile publice și de cooperare
adoptate în Marea Britanie, precum: Documentul Drogurilor Periculoase din 1928,
Documentul Folosirii Eronate a Drogurilor din 1971, Strategia – Abordarea Abuzului de
Droguri din 1985, Abordarea Comună a Drogurilor: o strategie pentru Anglia 1995-1998 din
1995, Abordarea Drogurilor pentru construirea unei Mari Britanii mai bune din 1998, Strategia
Actualizată privind Drogurile din 2002, Abordarea drogurilor: schimbări de viață din 2004,
Drogurile: protejarea familiilor și a comunităților din 2008, Strategia privind drogurile 2010.
Scăderea cererii, reducerea ofertei, consolidarea recuperării: sprijinind populația pentru o viață
fără droguri etc., principalele instituții implicate în combaterea acestui tip de crimă ca: UK
Police, Department of Health, NCA – Agenția Națională privind Criminalitatea, ACMD –
Comitetul Consultativ a Folosirii Eronate a Drogurilor și proiectele internaționale de cooperare:
FATF, G8 TOC53, EMCDDA54 și REITOX55 Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în
tabelul din același capitol, concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
Capitolul 3.2.2.7. enumeră și analizează politicile publice și de cooperare adoptate în
Olanda, precum: DDP – Dutch Drug Policy din 1960, Legea Narcoticelor din 1976, normele
A O J G pentru coffee shops (no advertisement; nuisance; no youth inside; consumer amounts
only, no alcohol) din 1994 etc., principalele instituții implicate în combaterea acestui tip de
crimă ca: Poliția Olandeză, Ministerul Justiției și proiectele internaționale de cooperare: FATF,
EMCDDA și REITOX. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol,
concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
În Capitolul 3.2.2.8. sunt ilustrate și analizate politicile publice și de cooperare adoptate
în Spania, precum: Reforma Ledesma și PND – Planurile Naționale privind Drogurile din 1982
până în prezent, crearea UNAD – Uniunea Spaniolă a Asociațiilor și Entităților de Îngrijire a
Dependenților de Droguri din 1985 și a Consiliului Superior de Luptă împotriva Traficului de
Droguri și Epurare a Capitalelor și Grupul de Consultare și Asistență a Operațiunilor de Luptă
împotriva Traficului de Droguri și Epurare a Capitalelor din 1994, principalele instituții
51 CPLP – Comunitatea Statelor de Limbă Portugheză 52 WACI (TCU) – West Africa Coast Initiative (Transnational Organized Crime Unit) 53 TOC – Transnational Organized Crime 54 EMCDDA – European Monitoring Center for Drugs and Drug Addiction 55 REITOX – European Network on Drugs and Drug Addiction
14
implicate în combaterea acestui tip de crimă ca: Poliția Spaniolă, Ministerul Justiției, Miniterul
Sănătății și proiectele internaționale de cooperare: FATF, EMCDDA și REITOX. Datele
cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol, concluziile fiind prezentate
în capitolul 4.
Capitolul 3.2.2.9. enumeră și analizează politicile publice și de cooperare adoptate în
Portugalia, precum: Decretul-Lege nr. 15 din 1993, Legea nr. 30 din 2000, crearea DIT –
Institutul de Droguri și Toxicomaniei și a SICAD – Serviciul de Internare pentru
Comportamente Dependente și Dependențe prin Decretul-Lege nr. 269-A din 2002, Strategia
Portugheză privind Drogurile din 1999, Planul Național de Reducere a Comportamentelor
Generatoare de Dependență și a Dependențelor din 2013 etc., principalele instituții implicate în
combaterea acestui tip de crimă ca: Poliția Portugheză, Ministerul Sănătății, SICAD și CDT56
și proiectele internaționale de cooperare: AIRCOP, FATF, EMCDDA, EUROHrn57, ERANID58
și REITOX. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol,
concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
În Capitolul 3.2.2.10. sunt ilustrate și analizate politicile publice și de cooperare
adoptate în România, precum: Legea 79/1969, Art. 321 din Codul Penal, Legea nr. 143 din
2000, Strategiile Naționale Antidrog 2005 – 2012 și 2013 – 2020, principalele instituții
implicate în combaterea acestui tip de crimă ca: Poliția Română, ANA59 și DIICOT60 și
proiectele internaționale de cooperare: MONEYVAL61, EMCDDA și REITOX. Datele
cantitative prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol, concluziile fiind prezentate
în capitolul 4.
Capitolul 3.2.3 prezintă analiza politicilor publice și de cooperare la nivel de cluster
(regional. În prima fază, Capitolul 3.2.3.1, sunt definite clusterele – de state furnizoare
(Bolivia, Columbia, Peru), de statele de tranzit (Brazilia, Nigeria, Guineea-Bissau) și de
statele consumatoare (Marea Britanie, Olanda, Portugalia, România și Spania). Analiza se
realizează în Capitolul 3.2.3.2 prin metodele calitative și cantitative descrise mai sus, fiind
descrise politicile de cooperare concretizate în proiecte internaționale de cooperare la nivel de
cluster, preluate din tabelele realizate la nivel individual (de stat). Se trece la elaborarea
56 CDT – Comisia de Descurajare a Abuzului de Droguri 57 EUROHrn - European Harm Reduction Network: http://eurohrn.eu/index.php/aboutus 58 ERANID - European Research Area Network on Illicit Drugs, accesat la 31.01.2017 la:
http://www.eranid.eu/about/ 59 ANA - Agenţia Naţională Antidrog 60 DIICOT – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism 61 MONEYVAL - Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering Measures and the Financing
of Terrorism
15
tabelelor de indicatori cantitativi la nivel de cluster. Pe axele orizontale ale tabelelor sunt
trecute principalele proiecte de cooperare internațională și perioada implementării lor
(AMERIPOL, CRIMJUST etc.). Axele verticale conțin numele statelor din cluster și totalul
care rezultă însumând numărul statelor din cluster participante la proiectele de cooperare
internațională. Pe baza celor 3 tabele sunt elaborate concluziile la nivel de cluster.
Capitolul 3.2.3.2.1 tratează Clusterul Statelor Furnizoare (Bolivia, Columbia, Peru) în
care sunt identificate și analizate ca politici și proiecte de cooperare implementate la nivel
regional: ACI - Andean Counterdrug Initiative din 2001, Documentul de Strategie Regională
2007 – 2013, The Andean - U.S. Dialogue Forum, AMERIPOL, AMERIPOL –EU, ICMP62 al
ONU, CRIMJUST, GAFILAT (fost GAFISUD), PRELAC, AIRCOP, SEACOP. Datele cantitative
prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol, realizat după metoda prezentată în
paragraful anterior, concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
Capitolul 3.2.3.2.2 tratează Clusterul Statelor de Tranzit (Brazilia, Nigeria, Guineea-
Bissau) în care sunt identificate și analizate ca politici și proiecte de cooperare implementate la
nivel regional: AIRCOP și SEACOP implementat în toate cele 3 state, CRIMJUST implementat
în 2 dintre acestea, Brazilia și Nigeria și alte proiecte internaționale din statele analizate în acest
capitol precum AMERIPOL, AMERIPOL-EU, GAFILAT, PRELAC care includ numai
Brazilia, AML-WA63 numai Nigeria și WACI64 numai în Guineea-Bissau. Datele cantitative
prelevate sunt sintetizate în tabelul din același capitol, realizat după metoda prezentată în
paragraful anterior, concluziile fiind prezentate în capitolul 4.
Capitolul 3.2.3.2.3 tratează Clusterul Statelor Consumatoare (Marea Britanie, Olanda,
Spania, Portugalia și România) în care sunt identificate și analizate ca politici și proiecte de
cooperare implementate la nivel regional: Planul de Acţiune al Uniunii Europene pentru Lupta
împotriva Drogurilor 1995 – 1999, Planul de Acțiune 2000 – 2004, crearea EMCDDA din 1993
și REITOX, EUROPOL, G8 TOC și MONEYVAL. Datele cantitative prelevate sunt sintetizate
în tabelul din același capitol, realizat după metoda prezentată în paragraful anterior, concluziile
fiind prezentate în capitolul 4.
Există și state multi-cluster precum Columbia, Peru, Brazilia și Nigeria. Analiza
politicilor publice și de cooperare internațională a acestora este realizată în Capitolul 3.2.3.2.4,
în care sunt sintetizate politicile multi-cluster prin realizarea unui tabel pe a cărui axă
orizontală sunt enumerate cele 4 state menționate anterior, cele trei clustere existente și rubrica
62 ICMP – Illicit Crops Monitoring Programme (trad. Programul de Monitorizare a Culturilor Ilicite) 63 AML-WA – Anti Money Laundry West Africa 64 WACI – West Africa Coast Initiative
16
total iar pe axa verticală sunt enumerate proiectele internaționale comune. Însumarea
numărului de proiecte la care fiecare stat participă în cadrul altui cluster ne indică un nivel mai
crescut de coeziune al acestuia, în comparație cu celelalte, concluziile fiind prezentate în
capitolul 4.
Capitolul 3.2.4. prezintă analiza la nivel interregional. La nivel inter-cluster
(interregional), sunt selectate proiectele de cooperare la care participă mai mult de trei state de
pe Rută, fiecare cluster (regiune) având minim 3 state. Un număr de participanți mai mare de
trei denotă un caracter interregional al proiectului. Sunt selectate aceste proiecte și ulterior, prin
metoda cantitativă, este elaborat un tabel consolidat în care este ilustrată situația la nivel
interregional. Pe axa orizontală a tabelului sunt menționate cele trei clustere și numărul total
de state care fac parte din fiecare: Cluster Furnizor (3), Cluster Tranzit (3) și Cluster
Consumator (5) și total. Axa verticală conține numele proiectelor de cooperare implementate
în cel puțin două dintre clusterele analizate, precum: AMERIPOL, AMERIPOL-EU,
CRIMJUST, GAFILAT, PRELAC, AIRCOP și SEACOP. Pe baza tabelului sunt elaborate
concluzii la nivel inter-cluster, care vor fi prezentate în Capitolul 4.
La nivel global sunt enumerate și descrise tratatele internaționale privind drogurile și
situația celor 11 state analizate privind semnarea și ratificarea acestora, prezentată în Capitolul
3.2.5. Din punct de vedere cantitativ este elaborat un tabel care conține pe axa orizontală cele
cinci tratatele ONU privind combaterea traficului internațional de droguri și pe axa verticală
numele celor 11 state. Tratatele internaționale, reprezintă cooperarea la nivel de Rută (global)
între statele analizate, respectiv: Convenția Unică privind Drogurile, din 1961, Convenția
privind substanțele psihotrope din 1971, Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilegal
de Stupefiante și Substanțe Psihotrope din 1988, Convenția Națiunilor Unite împotriva
Infracțiunilor Organizate Transnaționale din 2000 și Convenția Națiunilor Unite împotriva
Corupției din 2003. Tabelul va fi completat cu a – aderare, R – ratificare. Pe baza tabelului este
măsurat gradul de coeziune la nivel global și sunt elaborate concluziile la nivel global,
prezentate în Capitolul 4.
În Capitolul 4 sunt prezentate rezultatele cercetării pe niveluri de analiză. Capitolul
4.1. prezintă rezultatele analizei la nivel individual, pe fiecare stat analizat în parte. Astfel,
concluziile analizei calitative privind politicile publice și de cooperare la nivel individual, în
anul 2016 sunt prezentate enunțiativ, sub forma prezentării abordării statelor în ceea ce privește
combaterea traficului de droguri. Din punct de vedere cantitativ, fiecărui stat îi este atribuit
scorul de cooperare obținut în urma analizei tabelelor de la capitolul 3.
17
BOLIVIA. La nivelul anului 2016, politicile publice sunt mai adaptate caracteristicilor
locale decât celor impuse din exterior și au la bază respectarea drepturilor omului și egalitatea
de gen, limitele de cultivare sunt decise la nivel național, sunt injectate sume mari de bani în
proiecte structurale și de dezvoltare, controlul extern este transferat instituțiilor interne și
paradigma abordată este cea a criminalizării. Din punctul de vedere al cooperării, în urma
analizei observăm că Bolivia face parte din 6 proiecte internaționale din cele 8 implementate în
zona andină, cel maritim nefiind aplicabil statului, la care se adaugă încă unul implementat în
clusterul statelor de tranzit. Bolivia este de asemenea semnatară a 3 dintre cele 5 Convenții
ONU cu rezervare numai în ceea ce privește definirea frunzei de coca, la cele din 1961 și 1971
fiind în stadiu de aderare. În urma acestei analize Bolivia obține un scor de cooperare de 6/8 +
1 + 3/5R, fiind pe locul 4 din 6 pe întreaga rută și pe 3/3 în clusterul său.
COLUMBIA. La nivelul anului 2016, politicile publice sunt mai adaptate
caracteristicilor locale decât celor impuse din exterior și au la bază respectarea drepturilor
omului, prevenția consumului și tratarea consumatorilor. Mai mult, sunt injectate sume mari de
bani în proiecte structurale și de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii, controlul extern
este transferat instituțiilor interne și paradigma abordată este a criminalizării și medicației. Din
punct de vedere al cooperării, în urma analizei, observăm că statul Columbia face parte din
toate cele 8 proiecte internaționale implementate în zona andină, la care se adaugă încă unul
implementat în clusterul statelor de tranzit. Columbia este de asemenea semnatară a 4 dintre
cele 5 Convenții ONU, cu rezervare numai în ceea ce privește definirea frunzei de coca și a
supravegherii spațiului aerian, la cea din 1971 fiind în stadiu de aderare. În urma acestei analize
Columbia obține un scor de cooperare de 8/8 + 1 + 4/5R, fiind pe locul 2 din 6 pe întreaga
rută și pe 1/3 în clusterul său.
Politicile publice și de cooperare ale Columbiei vor fi supuse transformării în următorii
ani, unul dintre capitolele Acordului de Pace din 2016 fiind „Soluții privind Problema
Drogurilor Ilegale” care abordează tema fenomenului drogurilor prin prisma dezvoltării sociale.
PERU. La nivelul anului 2016, politicile publice sunt adaptate caracteristicilor locale și
nu celor impuse din exterior și au la bază respectarea drepturilor omului, implică investiții
majore în dezvoltarea turismului și a culturilor alternative de ulei de palmier, inimă de palmier,
eucalipt, cacao și cafea, pentru dezvoltarea micilor economii sustenabile din regiunile sărace și
neindustrializate, precum Apurimac-Ene, Pichis Palcazu, Aguaytia și Huallaga, dominate în
trecut de micile carteluri columbiene, iar controlul extern este transferat instituțiilor interne.
Din punctul de vedere al cooperării, observăm că statul Peru face parte din 7 dintre cele 8
proiecte internaționale implementate în zona andină, la care se adaugă încă unul implementat
18
în clusterul statelor de tranzit și e semnatar a 4 din 5 Convenții ONU, cu rezervare numai în
ceea ce privește definirea frunzei de coca, la cea din 1971 fiind în stadiu de aderare. În urma
acestei analize Peru obține un scor de cooperare de 7/8 + 1 + 4/5R, fiind pe locul 3 din 6 pe
întreaga rută și pe 2/3 în clusterul său.
BRAZILIA. La nivelul anului 2016, politicile publice sunt asemănătoare celor din
statele din clusterul andin, acestea fiind puternic militarizate, acțiunile armate și violente
generând un număr mare de victime mai ales în rândul tinerilor de culoare din favele și a
agenților de poliție. Proiectele de cooperare internațională implementate vizează consolidarea
instituțiilor statului, supravegherea frontierelor, investigarea schemelor de spălare de bani,
corupția, integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, prevenirea consumului de droguri,
tratamentele dependenților și prevenirea diseminării bolilor asociate consumului precum HIV /
SIDA, hepatita B și C și tuberculoza. Operațiunile regionale și internaționale comune realizează
capturi tot mai mari de cocaină, ceea ce denotă eficientizarea acestora și a programelor de
supraveghere implementate, însă o parte dintre acestea implică nume de oficiali ai statului, ceea
ce denotă un grad înalt de corupție. Deși este o țară cu resurse, indicele GINI indică un grad
înalt de inegalitate în distribuția veniturilor. Din punctul de vedere al cooperării, în urma
analizei, observăm că Brazilia deține cel mai bun scor de cooperare de pe întreaga rută, făcând
parte din 7/9 proiecte din clusterul său și încă 4 din clusterul andin și ratificând toate convențiile
ONU, deci 7/9 + 4 + R fiind pe locul 1 atât pe întreaga rută cât și în clusterul său.
NIGERIA. La nivelul anului 2016, dată fiind instabilitatea politică din Nigeria,
acțiunile de crimă organizată implică adesea clasa politică și acestea nu sunt monitorizate sau
investigate. La nivel internațional este identificat faptul că traficanții nigerieni sunt în general
responsabili de crearea rețelelor de distribuție a drogurilor, racolarea cărăușilor și monitorizarea
acestora în numeroase puncte de pe glob. Prețul cocainei în Nigeria este foarte ridicat, însă
aceștia dețin metode de transport rapid către UE, atât pe cale terestră prin regiunea Sahel, cât și
pe cale maritimă și aeriană, uneori cu sprijinul forțelor de ordine. Astfel, proiectele naționale și
de cooperare internațională implementate sunt puternic finanțate de UNODC, UE și SUA și
vizează consolidarea instituțiilor statului, echiparea și formarea personalului, monitorizarea și
supravegherea frontierelor, investigarea schemelor de spălare de bani, lupta împotriva corupției,
realizarea proiectelor de cercetare locală care să colecteze date din teren, cele existente fiind
foarte reduse, inserția tinerilor pe piața forței de muncă, prevenirea consumului, tratarea
dependenților și a purtătorilor de boli asociate consumului precum HIV/SIDA și hepatită B și
C, dar și prevenirea diseminării acestora. Din punctul de vedere al cooperării, în urma analizei
observăm că Nigeria participă la 4 dintre cele 9 proiecte de cooperare din clusterul său și încă
19
unul din clusterul andin, și ratifică 3/5 tratate ONU, scorul său fiind de 4/9 + 1 + 3/5R, fiind pe
locul 5 la nivel de rută și 2/3 în clusterul său.
GUINEEA-BISSAU. Dată fiind instabilitatea politică din Guineea-Bissau, acțiunile de
crimă organizată implică adesea agențiile statului și clasa politică, acestea fiind imposibil de
monitorizat sau investigat de instituțiile statului. La nivel internațional este identificat faptul că
traficanții nigerieni nu au acces în Guineea-Bissau, rețelele din acest spațiu fiind de sine
stătătoare. Nu există date în ceea ce privește cantitățile de droguri estimate, prețul/kg sau
capturi. Politicile publice privind drogurile implementate în Guineea-Bissau sunt elaborate de
organismele internaționale în colaborare cu noile instituții naționale, finanțate de UNODC, UE
și SUA vizând formarea, dotarea și consolidarea instituțiilor statului, echiparea și formarea
personalului, realizarea proiectelor de cercetare locală care să colecteze date din teren acestea
fiind inexistente, inserția tinerilor pe piața forței de muncă și monitorizarea frontierelor. Sunt
de asemenea implementate și derulate politici și programe de cooperare, acestea fiind
fundamentale pentru reformarea și consolidarea statului. Din punctul de vedere al cooperării,
în urma analizei observăm că statul Guineea-Bissau participă la 3 din cele 9 proiecte de
cooperare din clusterul său, și ratifică 2 (1971, 2000) dintre cele 5 tratate ONU, la celelalte fiind
în stadiu de aderare, scorul său fiind cel mai scăzut de pe rută, de 3/9 + 0 + 2/5R.
Cele 5 state din Clusterul Statelor Consumatoare nu vor fi clasificate, acestea având
un grad mare de dezvoltare și coeziune garantat de statutul de state membre ale Uniunii
Europene.
MAREA BRITANIE. Marea Britanie este o democrație stabilă și consolidată, astfel
încât programele de abordare a drogurilor sunt minuțios elaborate și implementate, fără a exista
probleme în ceea ce privește corupția la nivel național și ineficiența instituțiilor. Din punctul de
vedere al paradigmei privind drogurile, Marea Britanie se află încă în cea de medicație, deși
aceasta este chiar abordarea inițială a acestui stat. Paradigma acceptării încă nu este abordată în
Marea Britanie, deși există discuții despre acest lucru la nivel înalt. Anii ce urmează vor aduce
cu ei numeroase schimbări în ceea ce privește politicile publice și de cooperare ale Marii
Britanii, odată cu ieșirea acesteia din UE, prin procedura de BREXIT. Din punctul de vedere al
cooperării, în urma analizei, observăm că Marea Britanie este partener în 5 proiecte de
cooperare internațională, finanțează toate proiectele din Clusterele Furnizor și de Consum și
este semnatar a 4 dintre cele 5 convenții ONU (în stadiu de aderare la cea din 1971), având un
scor de 5/5 + T + 4/5R.
OLANDA. Încă de la începutul anilor 1950, Olanda abordează consumul prin
paradigmele medicației și cea a acceptării, fiind elaborate constant politici de sănătate publică
20
adresate consumatorilor și chiar și celor condamnați pentru infracțiuni conexe drogurilor. Mai
mult, sunt implementate instrumente de prevenire a daunelor pentru consumatorii cronici
înregistrați, instrumente ce nu implică în nici un fel renunțarea acestora la consumul de droguri.
Olanda este un stat cu o abordare consolidată și coerentă privind drogurile, dar totodată
inovatoare, luând mereu măsuri dinamice armonizate în ceea ce privește consumul și traficul și
evitând criminalizarea consumului de droguri. Faptul că Olanda evită metoda criminalizării
încă din anii ’70 îi aduce numeroase critici din partea altor state, însă rezultatele înregistrate
sunt pozitive și politicile liberale menținute în timp devin din ce în ce mai liberale de la an la
an. Instituțiile din Olanda sunt consolidate și există numeroși experți în domeniu, atât din punct
de vedere medical, cât și de eradicare a grupărilor de crimă organizată. Din punct de vedere
internațional, Olanda arată o constantă deschidere cooperării cu organismele internaționale ca
ONU și EMCDDA. Olanda este o democrație stabilă și consolidată, astfel încât programele de
abordare a drogurilor sunt minuțios elaborate și implementate, fără a exista probleme în ceea
ce privește corupția la nivel național și ineficiența instituțiilor. Din punctul de vedere al
cooperării, în urma analizei observăm că Olanda este partener în 4 proiecte de cooperare
internațională, finanțează toate proiectele din Clusterele Furnizor și de Consum și este semnatar
a 3 dintre cele 5 convenții ONU (în stadiu de aderare la cea din 1971 și de Acceptare la cea din
2003), având un scor de 4/4 + T + 3/5R.
SPANIA. Încă de la începutul anilor 1980, Spania abordează consumul prin
paradigmele medicației și a acceptării, fiind elaborate constant politici de sănătate publică
adresate consumatorilor și chiar și celor condamnați pentru infracțiuni conexe drogurilor. Mai
mult, sunt implementate instrumente de prevenire a daunelor pentru consumatorii cronici
înregistrați, instrumente ce nu implică în nici un fel renunțarea acestora la consumul de droguri,
ci chiar furnizarea substanțelor pe bază de rețetă. Din punct de vedere internațional, Spania
arată o constantă deschidere cooperării cu organismele internaționale ca ONU și EMCDDA.
Spania este o democrație stabilă și consolidată, însă programele și politicile privind drogurile
sunt supuse dezbaterilor politice, ceea ce face ca acestea să fie aprobate și implementate cu
dificultate. Situația regiunilor autonome este un alt impediment în elaborarea de politici publice
implementabile la nivel național. Din punctul de vedere al cooperării, în urma analizei,
observăm că Spania este partener în 4 proiecte de cooperare internațională, finanțează toate
proiectele din Clusterele Furnizor și de Consum și este semnatară a 4 dintre cele 5 convenții
ONU (în stadiu de aderare la cea din 1971), având un scor de 4/4 + T + 4/5R.
PORTUGALIA. Începând cu 1990 Portugalia abordează consumul prin paradigmele
medicației și cea a acceptării, fiind elaborate constant politici de sănătate publică adresate
21
consumatorilor și chiar și celor condamnați pentru infracțiuni conexe drogurilor. Instituțiile din
Portugalia sunt consolidate și există numeroși experți în domeniu, atât din punct de vedere
medical, cât și de eradicare a grupărilor de crimă organizată. Din punct de vedere internațional,
Portugalia arată o constantă deschidere cooperării cu organismele internaționale ca ONU și
EMCDDA și este un actor activ în programele de cooperare în special în statele CPLP.
Portugalia este o democrație stabilă și consolidată, astfel încât programele de abordare a
drogurilor sunt minuțios elaborate și implementate, fără a exista probleme în ceea ce privește
corupția la nivel național și ineficiența instituțiilor. Astfel, Portugalia este un stat cu o abordare
consolidată și coerentă privind drogurile, dar totodată inovatoare, luând mereu măsuri dinamice
armonizate în ceea ce privește consumul și traficul și evitând criminalizarea consumului de
droguri. Rezultatele pozitive obținute de Portugalia de-a lungul timpului face din această țara
un exemplu de bune practici la nivel global. Din punctul de vedere al cooperării, în urma
analizei observăm că Portugalia este partener în 6 proiecte de cooperare internațională,
finanțează toate proiectele din Clusterele Furnizor și de Consum și este semnatară a 4 dintre
cele 5 convenții ONU (în stadiu de aderare la cea din 1971), având un scor de 6/6 + T + 4/5R.
ROMÂNIA. Deși membru UE din 2007, România este o democrație nouă, cu instituții
încă în curs de consolidare și cu o abordare incipientă în materie de consum și trafic de droguri.
Dată fiind lunga perioadă comunistă și absența conexiunii cu tendințele vestice din această
perioadă, în România drogurile sunt un subiect tabu a căror existență este negată atât la nivel
social, cât și la nivel politic. Paradigma abordată în România este cea a criminalizări cu ușoare
tendințe de medicație. Paradigma acceptării nu este o abordare pe care societatea tradițională
românească să o ia în considerare. Instituțiile din România se află încă în stadiul de stabilire a
direcțiilor eficiente, potrivite societății, încercând să învețe și să se alinieze celor din statele UE,
astfel încât politicile și programele de abordare a drogurilor sunt elaborate și implementate
preluând modelele altor state, încercând în același timp să se consolideze atât cooperarea, cât și
eficiența instituțiilor publice naționale. Din punct de vedere al cooperării internaționale,
România arată o mare deschidere cooperării cu organismele internaționale ca ONU și
EMCDDA și este participativă în ceea ce privește proiectele internaționale, ca actor debutant.
În urma analizei din capitolele anterioare observăm că România este parteneră în 4 proiecte de
cooperare internațională și este semnatară a 3 dintre cele 5 convenții ONU (în stadiu de aderare
la cele din 1971 și 1988), având un scor de 4/4 + T + 3/5R.
Rezultatele obținute la nivel de cluster sunt analizate în Capitolul 4.2. În cadrul
Clusterului Furnizor există 8 proiecte de cooperare regională în ceea ce privește combaterea
traficului de cocaină, implementate de UNODC sau UE. Conform Tabelului 12, gradul de
22
coeziune în 6 dintre acestea este maxim, toate cele 3 state din regiune făcând parte din aceste
proiecte, iar în cazul SEACOP putem considera același lucru având în vedere că Bolivia nu
poate participa, fiind singurul stat din cluster fără ieșire la ocean. În ceea ce privește proiectul
AIRCOP, acesta nu este implementat în Bolivia dat fiind refuzul autorităților de a participa la
orice proiect ce impune supravegherea aeriană a teritoriului său. Putem spune că în privința
gradului de cooperare Columbia se află în cele mai multe proiecte, Peru și Bolivia având același
grad de coeziune. În urma analizării aceluiași Tabel nr. 12, putem spune că gradul de coeziune
în clusterul andin este de 22/24, adică de 91,6%, ceea ce arată un mare grad de cooperare la
nivel regional între cele 3 state analizate. Singura modalitate de maximizare a rezultatului
existent în prezent poate fi negocierea cu Bolivia în ceea ce privește supravegherea spațiului
aerian și, implicit, participarea Boliviei în cadrul proiectului AIRCOP.
În cadrul Clusterului de Tranzit există 9 proiecte de cooperare regională în ceea ce
privește combaterea traficului de cocaină, implementate de UNODC, UE sau INTERPOL.
Conform Tabelului 13, gradul de coeziune în numai 2 dintre acestea este maxim, SEACOP și
AIRCOP, toate cele 3 state din regiune făcând parte din acestea. Există un singur proiect de
cooperare regională în acest cluster din care fac parte două state din cele 3, acesta fiind
CRIMJUST în Brazilia și Nigeria. În ceea ce privește celelalte 6 proiecte, acestea sunt
dezvoltate între o țară din acest cluster și alte regiuni. Putem concluziona astfel că, în privința
gradului de cooperare la nivel regional, Brazilia se află în cele mai multe proiecte - 6, urmată
de Nigeria – 4 și Guineea-Bissau – 3. Conform metodologiei de calcul, gradul de coeziune în
acest cluster este de 14/27, adică 51,85%. Putem astfel concluziona că, deși nu există inițiative
regionale ale acestui cluster în ceea ce privește combaterea traficului de cocaină, SUA și EU
implementează constant programe, atât la nivel național, cât și regional, injectând mari sume
de bani pentru consolidarea atât a statelor în sine, cât și a cooperării între acestea. Se observă,
ca și în clusterul de state furnizoare faptul că, odată cu atenta monitorizare a organismelor
internaționale precum UNODC, CRP, INTERPOL etc., statele africane încep să își formeze
specialiști și să se integreze în peisajul global. Consolidarea acestor state este fundamentală
pentru un răspuns global la această problemă transnațională reprezentată de traficul de cocaină,
umplerea vidului legislativ și instituțional din aceste spații creând o barieră în calea
organizațiilor internaționale de crimă organizată și putând reduce considerabil dimensiunile
acestui tip de infracțiune.
Clusterul Statelor Consumatoare este considerat ca având un grad maxim de
coeziune. În urma analizei tabelelor din lucrare, la nivel individual/de stat, programele
internaționale comune din clusterul statelor consumatoare sunt EMCDDA și REITOX. Toate
23
statele membre UE cooperează în ceea ce privește combaterea traficului de droguri și a
prevenirii consumului, ceea ce poate fi ușor observat analizând rapoartele anchetelor europene
și anihilării numeroaselor rețele transnaționale.
În ceea ce privește statele multi-cluster, în urma evaluării datelor din Tabelul nr. 15,
este remarcat un grad foarte mare de cooperare al Braziliei cu Clusterul Andin, ea fiind inclusă
în 7 dintre cele 8 proiecte prezente în acesta (vezi Tabelul nr. 13). Singurul proiect la care
Brazilia nu este participantă fiind cel de monitorizare a culturilor de coca, neaplicabil pe
teritoriul brazilian. Nigeria, alături de cooperarea cu Clusterul Andin în proiectele SEACOP și
AIRCOP implementate și în Clusterul de Tranzit, face parte și din proiectul CRIMJUST de
cooperare în materie de justiție și investigații cu statele andine. Columbia cooperează cu Statele
de Tranzit în cele 2 proiecte de supraveghere marină și aeriană AIRCOP și SEACOP, iar Peru
numai în AIRCOP. Astfel putem concluziona faptul că există o cooperare intensă, la mai multe
niveluri între statele din Clusterele Furnizor și de Tranzit, toate acestea fiind implementate prin
proiecte finanțate de Clusterul Consumator. Din punctul de vedere al gradului de deschidere
către alte regiuni, putem spune că Brazilia arată cel mai mare grad al deschiderii fiind urmată
de Columbia, Peru și Nigeria, Guineea-Bissau neavând nici un fel de cooperare în afara
clusterului său.
Rezultatele la nivel interregional sunt prezentate în Capitolul 4.3. Astfel, în urma
evaluării rezultatelor consolidate din Tabelul nr. 16, rezultă faptul că la nivel interregional,
proiectele cele mai implementate sunt CRIMJUST, AIRCOP și SEACOP, prezente în toate
clusterele și în toate statele analizate în lucrarea de față, urmate îndeaproape de AMERIPOL,
AMERIPOL-EU, GAFILAT și PRELAC. În urma acestei analize, putem observa faptul că
odată cu implementarea proiectelor internaționale finanțate de statele puternice din clusterul
consumator afectat de acțiunile infracționale din clusterele furnizor și de tranzit, coeziunea și
cooperarea între toate statele de pe rută este tot mai mare, ceea ce aduce rezultate nu numai din
punctul de vedere al reducerii acestui tip de infracțiune, dar și din prisma consolidării
democrațiilor noi și fragile. Cea mai mare coeziune există între clusterul furnizor și cel
consumator, însă rezultatul se datorează și perioadei mai lungi pentru care statele furnizoare au
fost expuse proiectelor implementate din exterior și gradului de dezvoltare al acestora mai mare
decât cel al statelor africane, care sunt abia la început de drum. Putem spune că proiectele de
cooperare implementate în cele 2 clustere, furnizor și de tranzit, au grade apropiate de eficiență,
CRIMJUST, AIRCOP și SEACOP fiind implementate în 10 state din 11 și AMERIPOL,
AMERIPOL-EU, GAFILAT și PRELAC în 9 din 11.
24
Rezultatele analizei la nivel global, prezentate în Capitolul 4.4., adică la nivelul întregii
Rute Africane, sunt elaborate în urma coroborării datelor obținute din analizarea hărților de la
Capitolul 2 și al celor din analiza la nivel global.
Putem observa, în urma analizării punctuale a hărților, faptul că până la începuturile
anilor 1980, singurul organism internațional care se ocupa de studiul global al traficului de
cocaină este DEA, birou al Statelor Unite ale Americii, care cercetează ramificarea rețelelor de
trafic internațional și implementează politici prohibitive privind drogurile în regiunile de interes
pentru SUA. Majoritatea rutelor sunt din statele andine și Venezuela către SUA, traversând
statele Americii Centrale, în principal Nicaragua, Guatemala și El Salvador. Rutele către
Europa din această perioadă sunt puțin documentate, acestea fiind organizate de mafia italiană
prin transporturi directe către Italia și Spania, prin intermediul ambarcațiunilor de lux sau de
tip cargo, în general din Venezuela. În anii ’80 Africa de Vest nu este implicată în rutele de
trafic, drept urmare SUA și Europa nu își îndreaptă atenția către acest spațiu.
Anii 2000, conform hărților studiate, ne arată o răspândire a rețelelor de trafic de droguri
atât pe teritoriul brazilian, cât și pe cel al Africii. Coasta de Vest este împânzită de rețelele de
cocaină și coasta de Est de cele de opioizi/heroină. Partea Centrală și de Nord-Vest devine zona
terestră de tranzitare a ambelor rețele. Odată cu răspândirea rețelelor și a regiunilor de tranzitare,
se observă în Brazilia o concentrare a marilor capturi în special în orașele São Paulo – cel mai
mare oraș din America de Sud, Rio de Janeiro și Recife. Pe teritoriul Africii, noi state intră în
joc, printre care Coasta de Fildeș, Liberia, Sierra Leone, Mali, Guineea, Guineea-Bissau,
Senegal și Mauritania. Nigeria și Brazilia devin și noi piețe de consum, în special a crack-
ului. Consumul în Uniunea Europeană crește și în celelalte state din Europa Centrală și de Vest
precum Belgia, Germania, Polonia, Suedia. Hărțile devin un important instrument decizional
pentru organismele naționale și internaționale participante în combaterea traficului internațional
de droguri.
După anul 2010, observăm o stagnare a răspândirii rețelelor de pe Ruta Africană în
spațiul de tranzit datorită faptului că întreaga regiune geografică este deja implicată în acest
tip de infracțiune, însă vedem o răspândire a consumului de cocaină în regiunea Europei de
Est, în state recent intrate în Uniunea Europeană precum Bulgaria și România. Hărțile sunt un
tradițional instrument decizional pentru organismele naționale și internaționale, acestea fiind
permanent actualizate.
Ultimele hărți elaborate de principalele instituții internaționale, pe perioada realizării
cercetării de față, sunt cele ale UNODC și EMCDDA la nivelul anilor 2016 și 2017 (Capitolul
2) și sunt realizate în format interactiv, separând rutele în funcție de tipul de trafic: aerian,
25
maritim și terestru, sau prezentând studii realizate în urma analizei prezenței urmelor de cocaină
în apa menajeră din orașele studiate. Observăm, la nivelul anului 2017, prevalența prezenței
cocainei în toate statele Uniunii Europene.
Odată cu ramificarea rutei, Națiunile Unite lansează convenții globale, ca răspuns la
această infracțiune transnațională. Din punctul de vedere al convențiilor Națiunilor Unite,
rezultatele obținute sunt următoarele: Convenția din 1961 încearcă definirea drogurilor,
acestea având înțelesuri diferite la nivel național; scorul de adoptare al Convenției este de 9/11
(0.82), Bolivia și Nigeria fiind încă în stadiu de aderare; Convenția din 1971 vizează extinderea
activităților de crimă organizată și dorește supunerea acestora controlului internațional;
convenția este greu de adoptat, intrând în conflict cu suveranitatea statelor, gradul de aderare la
aceasta fiind foarte scăzut, dintre statele analizate numai Brazilia a ratificat-o, restul fiind în
stadiu de aderare, având un scor de 1/11 (0.09); Convenția din 1988 include în discuție
precursorii, spălarea de bani și traficul pe rutele maritime, aceasta având un grad de adoptare
de 9/11 (0.82) - numai democrațiile noi precum Guineea-Bissau și România sunt încă în stadiu
de aderare; Convenția din anul 2000, sunt menționate, alături de traficul de droguri, domenii
specifice conexe ale acestuia, cum ar fi traficul de persoane, traficul terestru, marin și aerian de
persoane și traficul de arme, aceasta având un grad maxim de coeziune de 11/11 (1); Convenția
din 2003 se adresează combaterii corupției, fenomen facilitator al crimei organizate și al
traficului, aceasta având un grad de adoptare de 9/11 (0.82), ca și convențiile din 1961 și 1988,
singurele state neratificante fiind Guineea-Bissau în stadiu de aderare și Olanda în stadiu de
Acceptare.
Gradul de adoptare a convențiilor la nivelul țărilor analizate este calculat în baza datelor
introduse în Tabelul 17 care centralizează poziția fiecărei țări analizate în ceea ce privește
convențiile internaționale.
Putem concluziona că, la nivel global, convențiile privind drogurile sunt adoptate de tot
mai multe state și devin tot mai complexe, statele având o atitudine cooperantă în ceea ce
privește controlul problemelor globale.
Privind statele cercetate de pe Ruta Africană putem spune că, la nivel global, acestea
sunt foarte diferite din punct de vedere social, economic, politic, geografic și cultural. Deși
găsirea unei soluții unice privind traficul de cocaină la nivel global este aproape imposibilă,
acestea sunt dispuse tot mai mult la cooperare pe toate nivelurile.
Convențiile internaționale sunt un important instrument de cooperare prin care
organizațiile transnaționale de crimă organizată sunt supuse unui control global, ceea ce
îngreunează acest tip de activități, descurajează implicarea indivizilor în acestea și diminuează
26
fenomenul. Cu toate că nu există o soluție imediată sau un răspuns rapid la acest tip de
infracțiune, studiul dinamicii rețelelor și monitorizarea stabilă a acestora poate aduce soluții
locale, regionale sau globale de stabilizare a pieței și de diminuare a cererii.
În urma acestor analize, observăm faptul că atât hărțile, cât și studiile, politicile publice
și de cooperare adoptate, se încadrează în paradigma transformaționalistă, toate acestea fiind
dinamice și într-o continuă schimbare, adaptându-se tendințelor locale, regionale și globale.
Ruta Africană de cocaină este un amplu subiect de studiu al științelor politice și relațiilor
internaționale, noile tendințe fiind analizate și studiate odată cu identificarea lor în mediul intern
și internațional.
Capitolul 5 conține concluziile cercetării și noile direcții de analiză în ceea ce privește
combaterea traficului de droguri. În cadrul acestuia sunt prezentate conceptele ultimilor ani din
acest domeniu, care influențează fundamental această rută precum instrumentele de comunicare
Skype și Messenger, Whatsapp, rețelele de socializare precum HI5, Facebook și Instagram, prin
sistemele financiare online precum PayPal, Western Union, MoneyGram, noile terminologii și
domenii de studiu multidisciplinare precum cyberspace, cybersecurity, cybercrime,
cryptocurrency, dark net, TOR – The Onion Router, bitcoin dar și think tank-uri care activează
în domeniul multidisciplinar al traficului internațional de droguri dintre care putem menționa:
IDPC – International Drug Policy Consortium, Drug Policy Alliance, RAND Drug Policy
Research Center, Australia 21, IDPU – International Drug Policy Unit, London School of
Economics, Beckley Foundation’s Global Initiative for Drug Policy Reform, GCD – Global
Commission on Drugs etc.
În urma cercetării, observăm că piețele ilegale de cocaină se află în permanentă
transformare, acestea adaptându-se noilor tendințe, dar continuând să existe, deși lupta
împotriva lor este bazată pe grade din ce în ce mai crescute de cooperare. De aceea, numeroase
state adoptă abordarea acceptării, consumul de cocaină devenind legal, fiind criminalizată
numai comercializarea acestuia în cantități mai mari decât dozele reglementate pentru consum
propriu.
Intenția de a realiza această cercetare a pornit de la lipsa lucrărilor științifice în ceea ce
privește studiul traficului de droguri în mediul academic din România. Inovația cercetării este
reprezentată de adoptarea analizei pe clustere de state și măsurarea gradului de coeziune din
punctul de vedere al politicilor de cooperare adoptate la nivel național, regional, interregional
și global. Statele studiate sunt reprezentative pentru Ruta Africană de trafic internațional de
cocaină și analiza este realizată plecând de la analiza implementării politicilor publice din
acestea și evoluția implementării proiectelor internaționale pe diverse niveluri.
27
Lucrările scrise pe aceasta temă în literatura de specializare sunt diverse și este remarcat
interesul în realizarea cercetărilor multidisciplinare în acest domeniu.
Cercetarea de față poate fi continuată în anii următori prin compararea rezultatelor
obținute la nivelul anului 2016 cu cele viitoare, fiind luate în considerare noile direcții de
dezvoltare a piețelor de cocaină și politicile publice și de cooperare implementate în
continuare.
Este de mare interes și continuarea cercetării în ceea ce privește evoluția politicilor
publice implementate în cele două clustere formate din state în curs de dezvoltare, cel furnizor
și de tranzit, și cooperarea viitoare la nivel interregional între America Latină și Africa de Vest.
Pentru ca elaborarea și dezvoltarea politicilor publice să fie un proces eficient și cu
rezultate pozitive este necesar ca specialiști în domeniu să fie consultați și de aceea este
fundamentală cooperarea între instituțiile naționale, internaționale și academice.
Cooperarea este cheia unor politici de succes și de aceea trebuie implementată la toate
nivelurile, inclusiv în domeniul cercetării. Este necesar ca decidenții de la toate nivelurile să
colaboreze permanent cu academia pentru a putea armoniza politicile și instrumentele publice
cu tendințele actuale. Acest factor ar putea aduce noi perspective asupra temelor actuale, dar
și să contribuie la adoptarea unor politici eficiente și cu rezultate pozitive la toate nivelurile.
Bibliografie
Cărți și articole academice
1. Barna, Cristian. Terorismul, ultima soluţie?. București: Editura Top Form, 2007.
2. Bilton , Tony, et al. Introductory Sociology . 3rd Edition, Macmillian, 1996.
3. Casteel, Steven. Drugs and Terrorism: a Dangerous Mixture,
http://www.usdoj.gov/dea/ongoing/narco-terrorism_story052003.html. Accesat la
03.06.2017.
4. Eisenhart, Robert. A Brief History of the US Drug War History, Colombia, and Mexico.
New York: Arthur Levitt Public Affairs Center, 2010.
5. Freud, Sigmund ”Über Coca”, 1884 ,text complet, limba portughteză, accesat la data de
15.05.2017:http://www.appoa.com.br/uploads/arquivos/revistas/revista26_uber_coca.pdf
6. Grzybowski, A. ”The history of cocaine in medicine and its importance to the discovery
of the different forms of anaesthesia”, Klinika oczna 109.1-3 (2007): 101-105.
7. Held, David, Anthony McGrew, David Goldblatt și Jonathan Perraton. Global
Transformations: Politics, Economics and Culture. Stanford: Stanford University Press,
1999.
8. Peterson, Robert C. The History of Cocaine. Rockville, MD: NIDA Research Monograph
No. 13, 1977.
9. Steger, Martin ed. Rethinking Globalism. Oxford: Rowman& Littlefield Publishers INC.,
2004.
10. Weiss, Linda. The Myth of Powerless State. Ithaca, New York: Cornell University Press,
1998.
Rapoarte oficiale online și surse web
1. Cannabis, Coca, & Poppy: Nature’s Addictive Plants, accesat la 20.10.2017 la:
https://www.deamuseum.org/ccp/coca/production-distribution.html
2. UNODC - Afghan Opiate Trafficking Southern Route, accesat la data de 01.03.2017:
https://www.unodc.org/documents/data-and
analysis/Studies/Afghan_opiate_trafficking_southern_route_web.pdf
3. Uniunea Europeană, Programul Rutei de Cocaină, accesat la 20 aprilie 2015 la:
http://www.cocaineroute.eu/
4. UNODC – United Nations Office on Drugs and Crime, accesat la 05.06.2017 la:
http://www.unodc.org/unodc/en/frontpage/drug-trafficking-and-the-financing-of-
terrorism.html
5. Departamentul de Stat al SUA, 09 aprilie 2012 (accesat la 22.10.2016 la: https://2009-
2017.state.gov/p/wha/rls/fs/2012/187613.htm)
6. Timeline: America's War on Drugs, 2/04/2007, , accesat la data de 5.04.2017 la:
https://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=9252490
7. Pilar Rodriguez, La cocina de la coca, accesat la 22.09.2017 la:
http://www.fronterad.com/index.php?q=cocina-coca
8. Royal Society of Chemistry – Cocaine, accesat la 29.10.2017 la: http://www.rsc.org
/chemistryworld /podcast /CIIEcompounds /transcripts /cocaine .asp
Ministerul de Interne și al Siguranței Publice din Chile, Iunie 2015, pag. 19, accesat la
29.10.2017 la: http://www.interior.gob.cl/media/2016/09/De-Precursores-y-
Coca%C3%ADna-Departamento-de-Sustancias-Qu%C3%ADmicas-Controladas.pdf