„În poblic” - bibliothecabibliotheca.ro/reviste/litere/nr_11_12_2012/litere152153.pdfsterom,...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XIII, Nr. 11-12 (152-153) � noiembrie-decembrie 2012

Apare cu sprijinul Primãriei Târgoviºte

�În poblic�

Tudor Cristea

La Grãdina Iunion, unde-l târâse consoarta sa, Veta, în complicitate cu sora ei, bovaricaZiþa, jupân Dumitrache, zis Titircã Inimã-Rea, cherestegiu ºi cãpitan în Garda Civicã incapabilsã distingã între sufrágiu ºi sufragíu ori sã înþeleagã ceva din �comèdiile alea� ale lui Ionescu,e profund intrigat de faptul cã un ãla...cu sticlele-n ochi ºi cu giubenul în cap se tot uitã lacucoane. Dar se stãpâneºte ºi nu-l apostrofeazã, nici nu-l ia de guler pe maþe-fripte, spre a-lîntreba �Ce pofteºti, mã musiu?�, pentru cã, se gândeºte, un negustor ca el sã se punã �înpoblic cu un bagabont ca ãla, nu face...�.

Unde sunteþi voi, pierdute vremuri ale lui Jupân Dumitrache?! De mai bine de o sutã treizecide ani ne amuzãm de pretenþiile, de incultura ºi, mai ales, de acea dulce naivitate a acestuiîncornorat care þine la onoarea sa de familist ºi-o lasã tocmai în grija celui care-o vatãmã grav,dar uitãm sã învãþãm ºi aceastã lecþie de bun-simþ ºi de respect de sine, fie el ºi de mahala, fie ºioareºicât comic. Pentru cã, totuºi, omul ne cam este superior, în aceastã direcþie, nouã, celorcare, de ceva timp, ne punem �în poblic�, ba chiar ne dãm în stambã zi de zi ºi ceas de ceas, înmomente de crizã, în momente electorale, în momente semnificative sau lipsite de semnificaþie,ba, putem zice, în toate momentele, mai ales pe micul ecran, mai ales în presã, mai ales peinternet, sub acoperirea anonimatului sau afirmându-ne identitatea, ºi devenim, pe rând, privitorisau actori într-un spectacol de circ sau de bâlci, într-o lume istericã ºi lipsitã de cumpãtare...

Sã trecem peste emisiunile de prost-gust cu tot felul de paraºute ºi de maimuþe boite ºi camlipsite de hãinuþe, cu tot felul de �bagabonþi� lipsiþi de onoare, cu tot felul de moderatori ºimoderatoare care asmut invitaþii unul contra altuia, dar care adesea sunt din aceeaºi pastã cu ceipe care-i provoacã la dezvãluiri ºi scandal. Sã ne limitãm, dar, la reþelele de socializare, mijloaceprin care oamenii ar putea sã iasã din mahalaua lor, sã comunice unii cu alþii, sã învingã spaþiul,sã lege prietenii, sã exprime idei, sã provoace dezbateri, sã susþinã opinii, sã le comunicevechilor sau noilor cunoºtinþe ce s-a mai întâmplat în viaþa lor. Cã socializarea de acest tip poateduce la contrariul ei, e o altã problemã. Ea realizeazã, însã, pe cât se pare, un soi de aspiraþiesecretã a celor mai mulþi dintre noi, anume cea de a ne da în spectacol ºi de a ne pune �în poblic�.Tentaþie pe care Dumitrache al nostru n-o avea, ba, dintr-un soi de mândrie de castã, fie ºicaraghioasã, se ferea de aºa ceva ca dracul de tãmâie ºi ca elevul de azi de bibliotecã!

ªi totuºi, dacã ar fi contemporan cu noi, Dumitrache ºi-ar construi un blog, ba poate ºi douã,pe care ar posta fotografii cu Veta, Chiriac ºi cherestegeria sa, ºi, bineînþeles, ºi-ar crea un cont pefacebook, postând ºi aici poze cu Chiriac ºi Veta, comentând, cu greºeli de ortografie ºi devocabular, evenimentele politice, ori exprimându-ºi adeziunea prin câte-un like sau opþiunea princâte-o frazã cãznitã; care l-ar face sã se punã �în poblic� mai abitir decât i s-ar fi întâmplat odinioarãla Iunion, dacã s-ar fi ridicat de la masã ºi l-ar fi luat de guler pe papugiu! ªi asta pentru cã, suferindºi azi de tentaþia de a face comentarii politice, dacã ar vorbi de bine pretinsa orientare de centru-dreapta, ar fi imediat categorisit drept bãsist ºi corupt, iar dacã ar avea imprudenþa sã deconspiresimpatii de centru-stânga, ar pãþi-o ºi mai rãu, fiind etichetat drept o stafie comunistã, un fascist,un criminal ºi un bolºevic, un antieuropean ºi un plagiator care meritã sã fie trimis, împreunã cu IliciIliescu, nu doar cãtre lada de gunoi a istoriei, dar direct cãtre cimitir!

Drept care, spre deosebire de cei mai mulþi dintre noi, care vom continua sã ne punem înpoblic cu toþi mitocanii, avatarul contemporan al cherestegiului ºi-ar închide contul ºi s-arretrage în prãvãlie, limitându-se la a citi cu amicul sãu Ipingescu articolul vreunui Venturianode azi, bãtând în ciocoii noi, care mãnâncã sudoarea poporului suveran, bunioarã a unuia camine ºi ca dumneata!

N-aº putea sã jur, însã, cã dupã câteva zile nu ºi-ar reactiva contul sau nu ºi-ar deschidealtul nou!...

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aurde cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusivsemnatarilor acestora ca persoane individuale.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I A

Niculae IonelAgnes ErichAna DobreSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan DatcuSultana Craia

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon MãrculescuDan Gîju

DIRECTORTudor Cristea REDACTOR-ªEFMihai StanSECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistãfãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Editura Bibliothecaureazã la mulþi ani partenerilor ºi cititorilor.

In memoriam: Mircea Horia Simionescu, Mihai Gabriel Popescu

3Anul XIII, Nr. 11-12 (152-153) � noiembrie-decembrie 2012

Redacþia publicaþiei �Litere � Revistã lunarã de culturã a SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni� � ureazã cititorilor ºi colaboratorilor, cu ocaziaSfintei Sãrbãtori a Crãciunului ºi a Anului Nou, împlinirea gândurilor,sãnãtate ºi bucurii.

Membrilor SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI:Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu, Henri Zalis, Florentin Popescu,

Corneliu Popescu, Sultana Craia, Gheorghe Buluþã, Emil Vasilescu, MirceaConstantinescu, Ianoº Þurcanu, George Anca, Marin Ioniþã, Daniel Drãgan,George Corbu, Mircea Anghelescu, Liviu Grãsoiu, Nicolae Dabija, VasileRomanciuc, Mihaela Ciocodeicã, Gheorghe Petre Bârlea, Ion Bratu, VictorDavidoiu, Alexandrina Dinu, Christian Crãciun, Sebastian Drãgan, Mihail-Florin Stan, Daniela-Olguþa Iordache, Theodor Iulius Nicolin, Ion Gavrilã,Lucian Grigorescu, Grigore Grigore, Mihail Iurcu, Victor Mihalache, ErichKotzbacher, Alexandru Nicolescu, Ion Gh. Dumitru, Victor Negulescu, LucianPenescu, George Piteº, ªtefania Viorica Rujan, Serghie Bucur, GeorgeSânpetrean, Dumitru Ungureanu, Virgil Voinescu-Oraºanu, Ion Iancu-Vale,Alexandru Manafu, Andrei Gheorghe, Alexandra Tomºa, Andreea MihaelaGluh, Ioan N. Radu, Ion Sorin Ivaºcu, Nicoleta Cojoianu, Nicolae Petrescu,Mihaela Doina Dimitriu, George Cãlin, Alin Zaharia, Mircea Bãdoiu, NicolaeIºtoc, Alex Vâlcu, Anatol Covali, Niculae Ionel, Paul Cristian Ioniþã Moise,Constantin Predescu, Vasile Oneaþã, Dan Viºinescu, Adrian Georgescu,Cristian Buzãþel, Ivan Vasile Ivanoff, Niculae Nãbârjoiu, Manina CeraselaLeaºu, Horaþiu Radu Maniþi, Viorica Pop, Marin Petre Constantin, DumitruRadu Luca, Ana Baity, Ioan Viºan, Gheorghe Canache, Flavia Stoica, ValeriaArsene, Titi Damian, Emanoil Toma, Mihai Antonescu, George Ioniþã, VasileBarbu, Pavel Gãtãianþu, Ionel Stoiþ, Petru Onciu, Ioþa Bulic, Dãnuþ Drãghici,Tiberiu Popovici, Dimitrie Acea, Nicolae Gheyu, Valericã Niþu, Ana Hâncu,Alin Vrãbiescu, Carmen Duvalma, Gheorghe Râmboi-Bursucani, LucianDrãgoi, Oprea Florin Sãlceanu, Iulian Moreanu, Alexandru Bulandra, NicolaePuiu Iliescu, Mirea Maria, Igor ªarov, Aurelian Silvestru, Dumitru CopiluCopillin, Constantin P. Popescu, Costel Agache-Ram, Laurentiu Ciprian Tu-dor, Ioan Suciu, Vasile Groza, Adrian Melicovici, Iuliana Paloda Popescu,Dorina Grãsoiu, Margareta Bineaþã, Rodica Anca, Radu Cârneci, NicolaeVasile, ªtefan Neagu, Marian Nicolescu, Adrian Lucian Scãrlãtescu, CorneliuBerbente, Stella Dobrogeanu-Perdix, Agnes Erich, Iordan Datcu, HadârcãIon, Mihai Miron, Nicolae Rãdulescu, Mihail Octavian Sachelarie, Ioan ªerbanFãlculete, comitetul director al SST (Mihai Stan � preºedinte, Tudor Cristea,George Coandã, Victor Petrescu, Emil Stãnescu � vicepreºedinþi, GrigoreGrigore � secretar, Dan Þop � consilier juridic, Florea Turiac � trezorier,Dan Gîju, Iulian Filip, Constantin Voicu, Corin Bianu, Mihai Cimpoi, VictorSterom, Nicolae Scurtu, Ion Mãrculescu � departamente, George TomaVeseliu � director de comunicare) le ureazã pace, prospeþimesufleteascã, liniºte creatoare, concordie ºi cãrþi de succes.


1.XI.1936 � S-a nãscut Nicolae Petrescu 3.XI.1929 � S-a nãscut Ion Enescu-Pietroºiþa (m. 2012) 3.XI.1942 � S-a nãscut Mircea Bãdoiu 3.XI.1962 � S-a nãscut Valentin Eugen Ciocºan 5.XI.1857 � S-a nãscut Maica Smara (m. 1944) 5.XI.1951 � A murit I.C. Vissarion (n. 1879) 5.XI.1997 � A murit Matei Alexandrescu (n.1906) 7.XI.1922 � S-a nãscut Veronica Crãciunoiu10.XI.1975 � A murit Aurel Iordache (n. 1919)10.XI.1980 � A murit Alexandru Popescu-Runcu (n. 1905)11.XI.1952 � S-a nãscut Florin Rotaru12.XI.1944 � S-a nãscut Ion Mãrculescu12.XI.1952 � S-a nãscut Valericã Niþu12.XI.1999 � A murit Alexandru Ciorãnescu (n. 1911)14.XI.1953 � S-a nãscut Nicolae ªtefan Drãghici (m. 2000)14.XI.1984 � A murit ªtefania Stâncã (n. 1919)15.XI.1911 � S-a nãscut Alexandru Ciorãnescu (m. 1999)17.XI.1977 � S-a nãscut Alin Zaharia18.XI.1939 � S-a nãscut Gloria Gabriela Radu19.XI.1945 � S-a nãscut Ion Ruºeþ (m. 1989)19.XI.1999 � A murit Alexandru Ciorãnescu (n. 1911)19.XI.2002 � A murit Cezar Florescu (n. 1940)21.XI.1818 � S-a nãscut Ioan D. Petrescu (m.1903)22.XI.1924 � S-a nãscut Ioan Alexandru Durac (m. 1998)23.XI.1925 � S-a nãscut Cornelia Vissarion-Mãnuceanu24.XI.1951 � S-a nãscut Vasile Preda (m. 2003)24.XI.1942 � S-a nãscut Lucian Grigorescu24.XI.1946 � S-a nãscut Dumitru Stancu24.XI.1956 � S-a nãscut Marin Neagu24.XI.1957 � S-a nãscut Doru Mareº25.XI.1885 � A murit Grigore Alexandrescu (n. 1814)25.XI.1954 � S-a nãscut Emil Stãnescu26.XI.1936 � S-a nãscut Ion Bratu26.XI.1956 � S-a nãscut Dãnuþ Cristian Þop26.XI.1970 � A murit Vladimir Streinu (n. 1902)27.XI.1964 � S-a nãscut Dan Gîju27.XI.2000 � A murit Nicolae ªtefan Drãghici (n. 1953)28.XI.1952 � S-a nãscut Ecaterina Botoncea29.XI.1917 � S-a nãscut Nicolae Hârsescu (m.1993)29.XI.1944 � S-a nãscut Alexandru Nicolescu1.XII.1874 � S-a nãscut Ion Ciorãnescu (m.1948)2.XII.1972 � A murit Nicolae Untãrescu (n.1903)5.XII.1952 � S-a nãscut Ioana Pãuºescu6.XII.1875 � S-a nãscut Radu Cosmin (m.1959)6.XII.1931 � S-a nãscut Alexandru Stark (m.1992)7.XII.1967 � S-a nãscut Mircea Dinu10.XII.1924 � S-a nãscut Virgil Necula (m.2011)10.XII.1945 � S-a nãscut Tudor Cristea12.XII.1929 � S-a nãscut Marin Bucur (m.1994)13.XII.1887 � S-a nãscut Mihail Cruceanu (m.1988)13.XII.1953 � S-a nãscut Christian Crãciun14.XII.1946 � A murit Ioan Al. Brãtescu-Voineºti (n.1868)17.XII.1940 � S-a nãscut Draga Zoica Cega18.XII.1950 � S-a nãscut Steliana Soare19.XII.1927 � S-a nãscut Grigore Diculescu (m.1989)20.XII.1935 � S-a nãscut Daniel Drãgan21.XII.1935 � S-a nãscut Constantin Manolescu (m.1990)22.XII.1935 � S-a nãscut Eugen Fructer23.XII.1923 � S-a nãscut Sandu David (m.2003)23.XII.1985 � A murit George Colfescu (n.1920)24.XII.1941 � S-a nãscut Eugen Marinescu24.XII.1987 � S-a nãscut Ana Baity25.XII.1923 � S-a nãscut Spiridon Stãnel (m.2002)26.XII.2006 � A murit Mihail Vlad (n.1947)29.XII.1907 � S-a nãscut Petre Iosif (m.1978)

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN


CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � �În poblic� .............................................................. 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Ajunge, va striga Vocea ................................... 6VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Mitul Eminescu ..................................... 10RECITIRI: Henri Zalis � Romantism ºi simbolism ............................................... 13REVIZUIRI CRITICE: Tudor Cristea � Un scriitor aproape uitat .......................... 17CRONICÃ LITERARÃ: Margareta Bineaþã � Poveste în peniþã ........................ 22UN VERS DE EMINESCU: Alex ªtefãnescu � �Vreme trece, vreme vine� ......... 24AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam � Poemele Septentrionului ...................... 25REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � La reeditarea unei cãrþi a lui Ovidiu Bârlea .......................................................................................28EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Scriitori români între creºtinism, paganism ºi deism ........................................................... 31LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Viaþa din spatele destinului ........................ 33ESEU: Carmen Duvalma � Caragiale ºi magia intrãrii în fantastic ..................... 35NOTE DE LECTURÃ: Lucian Gruia � Horia Gârbea � timpul ca o mãnuºã ....... 38NOTE DE LECTURÃ: Mircea Gheorghe � Revanºa unei diariste: Rodica Anca, Jurna Lamar ..........................................................................40STUDII COMPARATISTE: Marian Popa � Anca ................................................. 43ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Cenuºa unei greºeli � In memoriam Alexandru George .................................................................45DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � În faþa alegerii ......................................... 47NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa � Cameleonii joviali ......................................... 48DEBUT LITERE: Ioana-Andreea Mircea � Marin Preda în lumina istoriilor literare apãrute dupã 1990 ...........................................................................49ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Poetul bine deghizat ............... 52DEBUT LITERE: Ioana Mãdãlina Grosu � Probleme tãcute ............................. 54POEZIE: Valeriu Marius Ciungan � Sisif pe casa scãrilor ................................ 56POEZIE: Marina Popescu � Jurnalul serii ........................................................... 58POEZIE: Daniela-Olguþa Iordache � Imberie cãtre Margarona ......................... 60POEZIE: George Coandã � Lirirunã veneþianã .................................................... 62RIDENDO: Corneliu Berbente � Epigrame ºi comentarii satirice ...................... 64POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Andrei Ciurunga. Poetul în schimbul cãruia a înviat Hristos ..................................................................................65RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Trei scriitori ruºi în/despre Lumea Nouã ................................................................................68MARI POEÞI AI LUMII: George Anca � Din O sutã de mii de cântece ale lui Milarepa .............................................................................................71MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Kahlil Gibran. Grãdina Profetului ..... 74PROZÃ: George Toma Veseliu � Moartea unui preºedinte ............................... 77PROZÃ: Iarman Poppart � Uncubus ...................................................................80PROZÃ: Mihai Stan � Zavragiii .............................................................................83FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Noi contribuþii la biografia lui Paul Gore .............................................................................86RESTITUIRI: Dorina Grãsoiu � Alte pagini din «corespondenþa» lui Mihail Sebastian .....................................................................................88PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Vocaþie, destin ºi participare: Ion Mãrculescu ............................................................................................93REMEMBER: Victor Petrescu � Radu Petrescu. Târgoviºtea �miºcãrilor mele zilnice� ..............................................................................95SOPHIA: Pompiliu Alexandru � Teoria unificãrii ºi Cosmologia ....................... 97OPINII: Corin Bianu � Între fizicã ºi metafizicã, sau o istorie a magiei pentru urmaºii lui Toma� ....................................... 100BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu � Dan al II-lea .................. 104ARS LONGA...: Dan Gîju � Careul cozilor de topor. Artizanii presei militare comuniste (3) ........................................................106ORIZONT CULTURAL DÂMBOVIÞEAN: Gaudeamus, 2012 .......................................................................................110 Zilele Bibliotecii, 2012 .................................................................................111 �Scriitori dâmboviþeni� ..................................................................................112 �Moºtenirea Vãcãreºtilor� ..............................................................................112CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu � Corifei ai fotografiei (I) ............... 114REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � Dulce ºi amar ................................... 116


Barbu Cioculescu

BREVIAR

Anul 1947 de ridicare de pe patul desuferinþã, de trecere, cu paºii cuveniþi, apragului lojei Meºterul Manole, deobþinerea diplomei de bacalaureat � aldoilea dintre candidaþi � de intrare, prinexamen, la facultãþile de drept ºi de litere,de încheiere a primului volum de versuriºi de premiere a acestuia cu unicul premiude poezie al anului, de consacrare avirilitãþii � totul promitea un fabulos saltînainte � ºi încã de pe la jumãtatea luidãdea de crezut. Mai precis, pânã prinmiezul verii. Prin iulie-august ne aflam,tata ºi cu mine la Predeal, pe ºerpuitapantã ducãtoare spre �Trei brazi�, la vilaKremer � cândva locuinþa unuicompozitor local de origine germanã,devenitã casã de odihnã. Ministrul culturii,Ion Pas, soluþionase pozitiv cererea tatei,în ciuda diferenþei de apartenenþã politicã.

În holul vilei se afla un pian, nu tocmaidezacordat, pe care fãcea game un altcompozitor, vacanþier ºi el, Mendelsohn,supranumit Burtoldi, din motive la vedere.Mã poftea sã-i dau un refren, fie ºi �Haileliþã-n�deal la vie�, pe care el sã-ldezvolte în maniera de mine doritã, a luiBach, Beethoven, Brahms, Bruckner sauBartok � ºi puteam luneca pe tot eºichierulalfabetului componistic.

� �Nu ºtiu ce premoniþie a avut tata,peste noapte, i-am spus: este neliniºtit�.

� �Sã-þi zic eu: S-a ordonat desfiinþareaPartidului Naþional-Þãrãnesc�.

La aceastã jumãtate de an s-a sunatgoarna semnalului: �Scapã cine poate�.Comparaþia cu un cataclism nu e forþatã,ci doar banalã. Cei ce se gãseau în poziþiaîncã a neangajãrii trebuiau acum sã ia odecizie. Vârtejul polarizãrii nu lãsa penimeni pe dinafarã, pulsul accelerat alevenimentelor prevestea o sincopã.

Ultima noapte a anului am petrecut-o la Ticu Arhip, profesoarã de matematici

AJUNGE, VA STRIGA VOCEA

ºi românã, autoarea romanului �Soarelenegru� în care istorisea legãtura dedragoste cu Vasile Pârvan, în preajmapremergãtoare dispariþiei a acestuia � osepticemie, în urma unei operaþii, fãrãprobleme, de apendicitã. Am fost poftiþi,dar nu la etajul casei de pe strada SfântulConstantin, unde locuia scriitoarea, ci laparter, în apartamentul sorei sale, mãritatãcu un francez, care trãise multã vremeîn Indochina, mobilierul înconjurãtorstãtea dovadã. Mai era o invitatã, SoranaGurian, de asemenea romancierã,preþuitã în cenaclul Lovinescu. Publicasede curând un roman amplu, esenþialmenteerotic, cu posibil caracter autobiografic� avea reputaþia de a fi sedus mulþibãrbaþi, în ciuda unui defect fizic ºi elamplu, un picior cu mult mai scurt decâtcelãlalt. ªchiopãta, cu un mers de umeriagãþaþi, de parcã ar fi fãcut un continuuefort de a zbura, emana un fluid, care puteasã nu fie rodul reputaþiei ei. Retras într-unungher al salonului, contemplam o statuetãde marmurã, un nud dupã anticul modelelen, copie desigur, reducþie la scarã amagnificei Afrodita. Musafira mã chiti,veni lângã mine, bãgându-mi-se cumva subnas � era scundã � ºi întrebându-mã, caîntr-un oftat: �� Îþi plac femeile?�. Cunumai ºtiu ce semicomplicitate i-amrãspuns cã da.

La miezul nopþii se anunþã la radioabdicarea regelui Mihai, abolireamonarhiei, înfiinþarea republicii populare.Petrecerea cãzu. În memoriile sale,Sorana Gurian istoriseºte tragismulmomentului, dar într-o altã companie.Poate cã a plecat ºi a mai dejugat în altloc. Aceastã ultimã noapte a anului 1947încheia un ev, însemna moarteasperanþelor, dar, în ciuda loviturii primite,instinctul de conservare nu ne-a avertizatasupra pericolului iminent. Era, de altfel,


neverosimil, bunul simþ te îndemna sã-lconsideri un episod dintr-o bãtãlie în curs,în care nu eram singuri. Nu mult maitârziu, pe când Iuliu Maniu era încã înlibertate, iar trimisul sãu în S.U.A.,Augustin Popp, îi alcãtuia rapoarteepistolare, unchiul Radu, unul dintre puþiniiþãrãniºti regãþeni din cercul lui Iuliu Maniu,aflã astfel cã, în opinia emitentuluiscrisorii, americanii nu erau moralmentepregãtiþi pentru un nou rãzboi, cã opinieipublice din Statele Unite îi mai trebuiaupatru ani, pentru a accepta rãzboiul cufostul aliat principal � U.R.S.S.-ul. Unfrison ne strãbãtu: cum vom izbuti noi,rãmaºi fãrã nici un mijloc de trai, sãtrecem prin acest interval de timp?

ªerban Cioculescu deschise un micanticariat, pe strãduþa coborâtoare dinspatele Palatului Telefoanelor, întovãrãºie cu un amabil domn Ioniþã ��Monsieur de la Jannotière� îl botezaseVladimir Streinu. Primea, în noua posturãºi în noul local care luase locul cafenelei,vizite dese � mai puþini cumpãrãtori.Treaba mergea târâº-grãpiº, pânã în ziuaîn care anticariatele au fost naþionalizate.Tata fu silit sã aducã acasã maldãre decãrþi cu coperþile sfâºiate ºi cotoaredezlipite, invandabile, cele mai multeromane franþuzeºti gustate de mai vechigeneraþii, cu autori de genul lui Ohnet,Claude Farrère sau Pierre Benoit. Gãsi,cu multã alergãturã, un post la Patriarhie,cu modicul salariu de 600 de lei lunar.Ministrul Cultelor, Vlãdescu-Rãcoasa, seopusese, o întristatã faþã bisericeascã îiaduse la cunoºtinþã vestea �� Vlãdescu-Rãcoasa e un prost�, afirmase atuncitata. �� Cum puteþi spune asta despretovarãºul ministru?�, replicase, fãrãrevoltã, clericul. �� Pãi sã nu facã 600de lei pe lunã, capul ãsta?�, zisese tata.Mama, dimpreunã cu tanti Lola Streinulucrau la o cooperativã cutioarefarmaceutice din foi subþiri de lemn,pentru alifii ºi unguente, la finele luniiangajatorul le scãdea din numãrul de cutiilucrate echivalentul a câte o sutã de leipe care ºi-i însuºea fãrã ruºine. Era preþulrãmânerii la bancul de lucru. Taxa meade student, de 12.000 de lei pe an,echivalând cu un salariu peste medie, sãri,în anul al treilea de studiu, la 180.000 delei � ca duºman de clasã. Neplata duceala repetenþie, reînscrierea în vechiul an

dubla taxa, depãºind de pildã valoareacasei, în cazul în care în care ar fi gãsitcumpãrãtor. Modul de lucru al dresorilorde tigri, prin înfometare. În munþi sestrânseserã formaþiunile de luptã ale celorce se deciseserã ºi rãspundã terorii cuarma în mânã. Opþiune imposibilã pentruun intelectual � în noaptea arestãrii, cândi s-a cerut compozitorului Cuclin sã predeaarmele, acesta întinse invadatorilor stiloul.

Lumea noastrã fu pisatã mãrunt, cuurmãrile cunoscute. Când triumful aºa-ziseiclase muncitoare a devenit evident,presiunea a slãbit, s-au produs acelecaraghios numite perioade de liberalizare,pe care le-au sugrumat revoluþia dinUngaria ºi acele din anii 1964-1968.Ceauºescu, dând pe faþã crimelebestialului Dej, ºtia cã stãpâneºte pesteo masã de supuºi bine dresaþi. Problemelelui de dominaþie priveau numai jocul decadre din lãuntrul partidului, eliminareaoricãrui potenþial concurent. Nu numaibãtrânii credeau cã vor muri în comunism,ci pe încetul întreaga societate. Când, în1968, în plin conflict cu Rusia invadatoarea Cehoslovaciei, Ceauºescu ne-achemat la arme, deveni credibil. M-amînscris în gãrzile populare, cu intenþia dea-mi apãra casa. Mã vedeam instalat peburtã, pe acoperiº, cu puºca cu lunetãîn faþã, aºteptând apariþia la colþul strãziia primilor cioloveci. Mã inspirase,probabil, o fotografie din timpul rãzboiuluicivil din Spania: un ins matur, instalând,în mijlocul strãzii un fel de caprã, pe caresã sprijine arma.

Entuziasmul meu fu apreciat, uimichiar, într-un institut ca acela de literaturã,cuprins din paºnici teoreticieni. Mi sepropuse chiar sã semnez o cerere deintrare în partid, ceea ce, pus pe toatejertfele, am ºi fãcut. Destinul a vrut sãnu mã prãbuºesc din dosul hornului, depe acoperiº, ciuruit de gloanþe, iar cerereamea se rãtãci, în circumstanþe la caren-am avut acces, pânã la a uita de ea.Când de aceastã datã împreunã cu întregpersonalul Institutului ºi al Universitãþiieram chemaþi periodic la un poligon detrageri ºi ni se înmânau puºti gataîncãrcate, explicându-ni-se ºi cum sã lesprijinim de umãr, nimeni nu ne spuneadeci, trãgând cele patru focuri, dacãnimeream, întâmplãtor, þinta. Graba eramare, alþi viteji aºteptau la rând. Cu


excepþia Monicãi Pillat care refuza cuabsolutã hotãrâre sã punã mâna pe armã.

În anul 1977, cererea mea deînscriere în partid a fost în chip miraculosgãsitã � ºi favorabil soluþionatã. În 1947,când, student, refuzam sã mã înscriu înU.N.S.R., premergãtorul U.T.C.-ului,aveam 20 de ani. În 1977, cincizeci. Cãînscrierea în P.C.R. a fost un gest deoportunism sau de oportunitãþi � iatã oîntrebare, o problemã pe care nu o închid.

Cert este cã aceastã concesie s-aprodus dupã ce îndelungatele discuþiipurtate în familie, între amici, referitoarela a rãmâne în þarã sau a pleca definitiv,pe o cale sau alta, pierdeau din actualitate,cel puþin pentru un bucureºtean. Cât defierbinþi au putut fi aceste discuþii, la toatenivelurile de culturã ºi în toate straturilesociale, nimeni nu-ºi poate face astãzi oidee. De pe urma deciziei pozitive, mulþiºi-au pierdut viaþa în apele Dunãrii, alþiilibertatea. Familii întregi s-au rupt, nupuþine s-au stins. În dosar, o rudã, cât deîndepãrtatã în Occident fugitã, prãpãdeatotul. Pentru mine, partea cea mai rea afost, pierderea, în etape, a celor mai buniprieteni, plecaþi: Sandu, Dan cu Gabi,Andrei, Adrian�

Dintre mijloacele de fugã, cel maiatractiv mi se pãrea cel propus de bunulmeu prieten, Stroe Slãtineanu, compozitor,poet, dar de profesie inginer constructoraviatic. Ieºit din puºcãrie nu avea accesla profesia pentru care era pregãtit, lucraîntr-o întreprindere care producea pompede udat � se exportau în China, pe atunciimportatoare din România. Stroe propuneaconstruirea în douã-trei ceasuri, undeva lanu mai mult de 100 de kilometri de Dunãre,noaptea fireºte, a unui balon, din foi deziar, lipite între ele. Era dispus sã-lconstruiascã personal � în aceeaºi noapte,care trebuia sã fie noroasã ºi cu oarecevânt, am fi trecut, nevãzuþi, în Iugoslavia.Trebuia, fireºte, mult pap, pentru lipit.

În primãvara anului 1969, când amprimit prima autorizaþie pentru a cãlãtoriîn Vest, în speþã în Franþa, la Paris, înceasul plecãrii, mama îmi zise: �� Iar tu,Barbule, sã faci cum ai sã crezi cã e maibine pentru tine�. �� Cum adicã?� întrebãtata. �� Sã se întoarcã sau sã rãmânãacolo!� � spuse mama. �� Nu se poate�,replicã tata. �� Locul lui este aici!�.Aveam patruzeci ºi doi de ani, nicio

profesiune liberalã de executat la Paris,afarã de un posibil angajament la postulde radio Europa liberã, ce-ºi avea o filialãîn capitala Franþei ºi unde lucra MonicaLovinescu, vajnicã prietenã. Parisul îmiplãcu � revederea cu cei mai buni prieteni� Cornel, cel puþin îmi propuse sã mãsusþinã materialmente fie ºi timpîndelungat, pânã la gãsirea unui serviciu.Încântãtoare, întâlnirea cu Christine,doctorandã francezã cunoscutã, cu aniînainte la Bucureºti, luã o turnurãneaºteptatã, când la vreo trei sãptãmânide la sosire, primii o cartoletã de laSimona, în care mã vestea cã la Bucureºtiînfloriserã cornii, am simþit ceea ce pânãatunci socotisem cã e o expresie de uzcomun: dorul de þarã. Simona ºi cu mineeram ca ºi logodiþi, înfrângând o severãdiferenþã de vârstã, pe care n-au tocit-oapoi decât 42 de ani de convieþuire Fapteste cã am scurtat cu o sãptãmânã sejurul,ºi am revenit acasã. Am revenit fãrãteamã, cu toate cã, la Paris, în vizitã laO.R.T.F. � Societatea francezã de radio,dãdusem un interviu, pentru Europa liberã.Vor trece apoi douã decenii pânã cândacest post sã-mi redea, nu vocea, cigândurile, în reproducerile dupã articolelemele din Dreptatea, al cãrui editorialist amfost doi-trei ani. Curios lucru, de acel priminterviu nu m-a întrebat nimeni, nimic, laîntoarcere. La coborârea din avion, laBãneasa, vãzând un gradat, am spus, deparcã aº fi fost cine ºtie cine: �� Binev-am gãsit�. ªi numaidecât acela mi-arãspuns: �� Bine aþi venit�.

În dupã-amiaza zilei de 22 decembrie1989, aflãtor în edificiul RadiodifuziuniiRomâne, la chemarea lui Alecu Paleologu,care pleca de acolo la Televiziune, acolo,deci, ºi cu impresia cã fusesem invitat, ampretins un microfon, ca sã vorbesc obºtei,ºi dupã tocmeli mi se puse la dispoziþie oboxã, cu microfonul ei. În alte odãiþe, alþipatrioþi de cea mai vie elocvenþã blestemauregimul ce tocmai se ducea pe copcã, unins recita o interminabilã baladã în stilfolcloric, chiar atunci scrisã. Eu m-ammulþumit a aduce un omagiu postului deradio Europa liberã. Asemenea tuturorvorbitorilor, în acel zgomot general deamestec al tuturor vocilor, de venit-plecat,am avut la îndemânã un microfon mut.Cele ce le-am spus atunci n-au intrat deciîn patrimoniul revoluþiei, n-a fost singurul


cusur al acesteia. Atunci, ºi mai pe urmã,þepuitorilor mei le-a mers mai bine, mãconsolez cu gândul cã în lanþul trofic so-cial naivul îºi are locul necesar, unrãuvoitor mi-ar zice cã, la fel, ºi prostul �ºi chiar când, pentru mai mult efect, esteºi fudul. Dacã regretatul meu prietenMihai Gramatopol a vãzut în cele ce s-auurmat revoluþiei, o tragedie, eu am vãzutnumai o dramã. De pe urma ei am trãit oa doua tinereþe publicisticã � în trio-ul pecare l-am alcãtuit la Dreptatea, PetreStoica � Gheorghe Grigurcu ºi cu mine.Era nevoie de curaj? Întâmplarea a fãcutca seara, dupã încheierea orei de scris sãdeschid televizorul ºi sã-l revãd peOctavian Paler, cel cãruia la o reuniunescriitoriceascã îi spusesem cã-l considercel mai optimist dintre pesimiºti � ºi-mi parecã-i plãcuse � depãnând, la emisiuneaEugeniei Vodã, episoade din viaþa-i. Semãrturisea, acolo fãrã nicio opreliºteasupra a tot ceea ce, privindu-te, obiºnuitrecurgi la eufemisme. Spunea limpede cã,în viaþã, a avut momente de laºitate.Pentru a-i fi ascuns lectorului meu acelenumite momente în care mi-a fost ruºinede mine, ar trebui sã-i cer iertare.

Dar chiar i-ar fi convenit? Sã fi narat,pe larg, luminoasa dimineaþã a copilãriei/adolescenþei, la Eforie, când, singur, îndrum spre plajã, am cãlcat pe margineaunei bãltoace acoperitã de lintiþã, lângãun ºanþ. Iar acolo, am vãzut, cu groazã,ridicându-se, plat, cãtre faþa apei, leºulunui înecat. Îl vor fi gãsit, poate, maitârziu, alþii. Eu am fugit.

În perioada suferinþelor mele deplãmâni, ce se complicau cu câte ogãlbinare, circulând prin spitalulFilantropia, unde mi se dãduse un pat, încel de lângã mine am vãzut un om fãrãmâini ºi fãrã picioare. Plângea. M-am dusla patul lui sã-l alin mãcar cu o vorbãbunã? Am fugit.

Bãrbat în toatã firea, în holul casei,cu ferestre la douã strãzi � casa e pecolþ � am auzit urletele unei femei ce sesprijinea de zid. Cu o forþã de nedescrisþipa: �� Nu mai pot! Nu mai pot! Nu maipot!�. Þipãtul dintr-un vestit tablou danez,era un fleac pe lângã acela, ce pãrea cãnu are sã se mai termine, al femeii.N-am deschis geamul � am aºteptat sãplece, ceea ce, fatal trebuia sã seîntâmple. ªi sã mai spun, iubite cititorule

cã, în clipele de dinainte de adormire, mãpomenesc istorisind întâmplãri în care,sfidând primejdia, dau dovada uneigenerozitãþi incredibile, a unui maximalsimþ al sacrificiului, cum ar fi salvareaunui prunc, dintr-un imobil în flãcãri? Sãmã liniºtesc, în ideea în care nu cred, cãpãcatul mãrturisit e pe jumãtate iertat?Sã mai adaug cã asemenea tuturormarilor egoiºti, care nu ºtiu ce sã mai facãspre a le fi ºi mai bine, sunt milos? Pânãa nu aduce acasã un pui de câine, carealeargã, zãpãcit, dupã trecãtori, dupã unstãpân voluntar?

Dacã vei observa, în aceste amintiri,lipsa prietenilor, a rudelor, lipsa mai cuseamã a unui capitol dedicat celei ce mi-a fost cea mai apropiatã � mama? Cãafarã de Lala, iubita de la 17 ani, niciunalt nume feminin nu apare în amintirileunui bãrbat cãruia i-au plãcut femeile ºia fost iubit de ele? �� Cum ai putut uitacu totul de mine? va întreba Lidia� ��Dar n-ai vrut sã-mi pomeneºti mãcarnumele? Mã mai întreabã Ileana � sauSanda, sau Lizi sau Oana, sau � într-oposibilã reîntâlnire într-o posibilã viaþã dedincolo. Cinci mii de femei afirmã IonBarbu, n-au putut rezista, cedândfarmecului sãu masculin. O cãpeteniepoliticã a amarnicelor noastre zile afirmacã avusese, ºi asta deocamdatã, zece mii� eu mã mulþumesc sã afirm cã am avutîntreaga feminitate, înþelegând prin aceastanu atât lanþul de legãturi, cât plãcutaatmosferã a prezenþei, buna înþelegere cuEva. Aºa cum a fãcut-o Dumnezeu.

Dacã, Dincolo, mi se va lua uninterviu, în vederea unei eventuale cazãri,mai sus, pe la mijloc sau jos � am practicainterviurilor � ºi mi se vor pune întrebãrile:�� În definitiv�?� Aº rãspunde: �� Amtrecut apele, ale Dunãrii, la Giurgiu,Belgrad, Budapesta, Bratislava, aleDaugavei, la Riga, ale Spreei, la Berlin,ale Savei ºi Dravei, în Serbia, aleMoscovei, în Moscova, ale Vâltavei, laPraga, ale Senei, la Paris, ale Iordanului,în Israel, ale Padului, în Padania, am vãzutDunãrea vãrsându-se în Neagra noastrãMare ºi Daugava în Marea Balticã. M-amscãldat în marea Mediteranã.

Am trecut Styx-ul, la vãrsarea înEmpireu.

�� Ajunge�, va striga Vocea. �Aiabsolvit�.


Mihai Cimpoi

MITUL EMINESCU

VALENÞE LITERARE

Mitul Eminescu conþine douã aspecteesenþiale complementare: de o parteinvestirea în timp a poetului cu valoare desimbol, paradigmã (= supra-model), exponent,iar pe de altã parte, impunerea certitudiniivalorii reale a operei, universalitãþii sale. E unmit ce creºte piramidal pe baza personalitãþiipuse sub semnul deplinãtãþii culturale (Noica:�Eminescu este omul deplin al culturiiromâneºti�).

În finalul biografiei sale romanþate,G. Cãlinescu conchidea: �Nu nutrea nicio aspiraþie pentru sine, ci numai pentrupoporul din care fãcea parte, fiind prinaceasta mai mult un exponent decât unindivid� (G. Cãlinescu, Opere, II, Viaþa luiMihai Eminescu, 1969, p. 313).

Friedrich Gundolf vorbeºte despre ointegralitate a chipului lui Goethe, �entitateasupremã în care s-a întrupat spiritul german�.Mutatis mutandis, putem vorbi despre chipullui Eminescu ca entitate supremã în care s-aîntrupat spiritul românesc. Fiind ca ºi autorullui Faust �cel mai mare exemplu investit cueternitate din lumea modernã, care dovedeºtecã forþa plãsmuitoare a unui om, fie cãacþioneazã ca instinct sau ca viaþã conºtientã,se manifestã în întreaga arie a existenþei sale�(cf. Friedrich Gundolf, Goethe, Bucureºti, 1971,p. 4). Eminescu preschimbã evenimenteleconjuncturale în destin, dând vieþii sale oredirecþionare originalã, valorizând toateînsuºirile sufleteºti cu care l-a înzestrat naturaastfel ca sã le transforme � iarãºi asemenea luiGoethe � �în culturã, în plãsmuire vie, în formãde viaþã, cu alte cuvinte a transformat vitalitateaîn productivitate�.

Eminescu reprezintã, astfel, un chip (însensul lui Gundolf), un destin, o naturã, uncaracter (nu vorbea el de lipsa caracterelorla români?).

Mitul Eminescu se datoreazã, în primul rând,puterii sale creative, cuprinderii întregii arii aexistenþei ºi �rostirii esenþiale� a totalitãþii fiinþeicu iluminãrile ºi ocultãrile ei heideggeriene.

Tudor Vianu menþiona în acest sens cãpoezia sa �se desfãºoarã necontenit în

orizontul infinit al lumii ºi al cugetãrii� ºi cãEminescu are darul �de a cuprinde întregurilemari ale lumii ºi ale vieþii� (Cuvânt despreEminescu).

Rosa del Conte, pornind de la o expresiea lui Arghezi ºi adoptând un limbajantropogonic eminescian, vorbeºte, deasemenea, despre o fãpturã de excepþie ºi oexistenþã excepþionalã. În momentuldesprinderii din haos a poetului Luceafãrului�o fericitã conjuncþie astralã lega într-opreþioasã plãmadã, în vederea unei existenþeexcepþionale, molecule extraordinare,materiale translucide þâºnite din imensul or-ganism cosmic�. Dar, completeazã exegetaitalianã, ni se pare mai aproape de adevãr sãreafirmãm cã aceastã fãpturã de excepþie aºtiut sã topeascã în sine nu atât imponde-rabilele esenþe �stihiale�, ci materialele elabo-rate de o veche tradiþie culturalã, care îºicâºtigã în el pe neaºteptate întreaga lorsplendoare, impunându-se ca valoriuniversale. Acesta este pentru noi miracolulpoeziei eminesciene: un miracol cãrui nu-i vafi fricã de timp, �vecinicã minune�, dar care aavut nevoie de timp, pentru cã este o coacereîn timp. �Este, cu alte cuvinte, istorie� (Rosadel Conte, Eminescu sau despre Absolut, Cluj,1990, p. 274).

Miracolul neînfricoºat de timp ºi care,având nevoie de timp, se coace în timp, þine,bineînþeles, de mit.

Creatorul mitului Eminescu este însuºiEminescu. El creºte din propria viaþã ºi în pro-pria operã.

Un factor modelator important estetrasmutarea întâmplãrilor vieþii în planuldestinului, iar a calitãþilor operei în planaxiologic suprem. Procesul mitizãriibeneficiazã de înseºi proiecþiile aliterative dinpoeme (Regele, Cãlugãrul, Ascetul, Magul)ºi ipostazãrile simbolice (Poetul � Bard, Poetul� Geniu, Poetul � Demiurg). Figura realã apoetului este scoasã din sfera noumenalitãþii.Chipul narcisiac personal devine, astfel,chipul hyperionic impersonal. La Eminescu,se întâmplã ceea ce se întâmplã în mit, conform


lui Eliade: transformarea existenþei înparadigmã ºi a personajului istoric în arhetip.

�Mitul lui Eminescu� este aparentcalchiat, dupã cum opineazã Mihai Zamfir,pe mitul romantic al Tânãrului Geniu (dasJunge Genie):

1. �Viaþã scurtã, curmatã brusc în plinãtinereþe de o forþã brutalã, oarbã ºi implacabilãa destinului� (exemple fiind Novalis, Kleist,von Platen).

2. Finalul vieþii întunecat de nebunie,concretizat în pierderea inteligenþei cafacultate primordialã creativã. E o loviturãextrem de crudã a sorþii (Hoffmann, Hölderlin,Novalis);

3. Imaginea fizicã angelicã, tânãrul geniutrebuind sã aibã o figurã fascinantã, astralã(exemplu: Novalis), cu �expresia magnificã� achipului, Eminescu însuºi de o frumuseþe decare sunt fascinaþi Caragiale ºi Slavici;

4. Universalitatea ºi profetismulpreocupãrilor, tânãrul geniu plecând de lasurse de culturã subterane ºi esoterice, refaceîn variantã romanticã statutul renascentist deUomo universale. Conºtiinþa �vieþii scurte�duce la festivitate, lipsa de mãsurã, laschizofrenie creatoare programatã (Kleistcautã sã exceleze în egalã mãsurã în viaþamilitarã, în muzicã, în ocultism, în literaturã,Novalis studiazã cu ardoare dreptul, filosofia,administraþia, mineralogia ºi geologia,literatura. Eminescu are aceeaºi activitateeterogenã febrilã).

5. Ocultismul ºi esoterismul, prin care,atraºi de orizonturi multiple, romanticii germaniîncearcã sã obþinã unitatea superioarã agândirii (von Baader, von Schubert, mai cuseamã Iakob Boehme; aceeaºi întreprindere odovedeºte Eminescu în marile poeme postume,în Sãrmanul Dionis, în Egipetul, în influenþeleschopenhaueriene ºi în tendinþa de a realizaopera unicã, sub formã de �Carmen Saeculare�.

6. Lipsa de succes în timpul vieþii,tratamentul idolatric postum (în cazul luiHoffmann, Novalis, cunoscut doar de ungrup de prieteni, ºi Kleist, ostracizat. Cazullui Eminescu, mai moderat în respingere /idolatrizare ascultã de aceeaºi lege.

7. O iubire extraordinarã, idealã, totalacaparantã, purã, ce leagã �tânãrul Geniu� deo femeie care constituie apoi o componentãactivã a mitologizãrii existenþei acestuia(Sophie von Ruhn a lui Novalis, Julia Marc alui Hoffman, Maria lui Jean Paul, HenrietteVogel a lui Kleist, Veronica Micle a luiEminescu) (cf. Constituirea mituluieminescian: glose despre un mit modern, învol. bilingv român-francez Eminescu dupãEminescu (Eminescu après Eminescu), col.�Eminesciana� � 14, Iaºi, 1978, p. 103-110).

Fireºte cã mitul �Tânãrului Geniu� esteun factor important în constituirea mituluiEminescu, dar simpla �calchiere�, deºi are unanumit rol formator, nu explicã întregulfenomen.

Eminescu impune un mod de a fi (modusvivendi) specific, un univers liric bine articulatºi pus sub semnul armonizator al unitãþiicontrariilor, o lume, care e o lume (arhe)tipicãºi un om �arhetipal� cu o structurã aparte, zishomo eminescianus (arhetipul semnificândatât nostalgia ontologicã a originilor cât ºidesãvârºirea, idealitatea), o poeticã (=mitopo[i]eticã) a sa ºi un cod literar, care îlconvinge pe cititor, prin contact empatic, cã evorba de o proiecþie funcþionalã a unei lumicare e alta decât cea realã.

Impunerea autoritarã a mitului Eminescueste impunerea suveranã a eminescianismului.

Acþiunile recrudescente de detractare ºidemitizare din ultimul deceniu al secolului alXX-lea ºi din primul deceniu al secolului alXX-lea au condus � în mod logic, de fapt �nu la slãbirea, ci la fortificarea mitului. Faptulreconfirmã adevãrul adagiului lui Tacitus:�Pedepsirea geniului sporeºte faima lui�.Dezbaterile privind moartea civilã, cuargumente pro ºi contra i-a adus un nousuport documentar.

În aprigele sale luãri de atitudinepolemice, Theodor Codreanu demonstreazãexistenþa unor categorii umane, mai puþinluate în consideraþie, care alimenteazã mitulEminescu: �Eminescu a întrupat cu asupra demãsurã câte ceva din fiecare dintre cele treicategorii umane pe care el însuºi le-a descris:martirul, eroul, înþeleptul; toate nutrind dinbelºug mitul Eminescu. Toate trei convergîn adevãr, în spaþiul sacrului. Toate trei seîntâlnesc în asumarea sacrificiului propriu(...) Ca erou, Eminescu a cãzut pe un câmp deluptã cu mult mai viclean ºi mai cumplit decâtîntr-un rãzboi obiºnuit, în cel al publicisticii,contra corupþiei morale ºi politice a elitelor.El a avut curajul unui erou: eu adevãru-l spuncãci nu mã tem de-a lui urmãri. Ipostaza sade înþelept o gãsim în deja citata Preot ºifilosof. Eminescu a optat, autosacrificial, înacest sens, încã din vremea studiilor la Vienaºi Berlin� (Theodor Codreanu, MitulEminescu, col. �Eminesciana� � 9, serie nouã,Iaºi, 2004, p. 66-67).

Cultul lui Eminescu a stârnit detractãri,inerente într-o societate caragializatã în cadrulcãreia se reactualizeazã unele complexeprecum cel al inferioritãþii culturilor mici ºiatitudinile critice faþã de sãrbãtoririle cu zelidolatru, faþã de �spectacolul grotesc alsãrbãtoririi, în stil ceauºist, a �poetuluinaþional�, la care se înghesuie sã-ºi aducã


contribuþia televiziunea, radioul, academia,parlamentarii, ziarele, grupul compact alidolatrilor basarabeni, patrioþilor, semidocþiide toate culorile politice grãbiþi sã confiºteidei, grupul mare al sãracilor cu duhul atraºi,ca totdeauna, de subiectele grase ºi care îºiaºazã, instinctiv, neroziile ºi imbecilitatea subo formã nobilã, ticãloºii dar ºi scrântiþii întruEminescu, adicã cei ce au fãcut din pãzireavigilentã a mitului de orice minimã propoziþiecriticã ºi de fireasca lui umbrire în timp un felde ocupaþie eroicã aptã sã-i izbãveascã deporcãriile din trecutul apropiat ori de prostiadin nãscare� (Eugen Negrici, O dilemã, unaveritabilã, în �România literarã�, nr. 8, 1996).

Afiliindu-se acestei repudieri pamfletareºi �magistralului� articol al lui Andrei PleºuEminescu ºi recitatorii, Petru Creþia propunechiar un model alternativ de sãrbãtorire, careprevede �o bunã ºi mereu împrospãtatã ºiextinsã cunoaºtere a operei�, �o informaþie lazi în ceea ce priveºte cercetãrile recente�, �oieºire din lunga deprindere a publicãrii sau adebitãrii unor discursuri eminescolatre, goalede conþinut pe cât sunt pline de o exaltareincompetentã ºi calpã�; �o împrospãtare astilului recitãrilor�, �o hotãrâre de a spune defiecare datã ceva nou, ceva înnoitor� (PetruCreþia, Testamentul unui eminescolog, 1998,p. 237-238).

La un om de creaþie în sânul culturii,adevãrul se poate substitui mitului, afirmãcãrturarul. Valéry a rãmas sub mitulcerebralului, al spiritului pur, cu cele douãzeciºi cinci de mii de file ale caietelor sale. Dincaietele lui Eminescu, care-l scot din mit, potnaºte oameni ºi creatori.

Dincolo de popularitatea imensã, caresperie prin festivism �grotesc� ºi prin tendinþade confiscare ºi aservire ideologicã partizanã,cultul lui Eminescu asigurã posibilitatea uneiîntâlniri a fiecãrui individ în parte, a fiecãreigeneraþii, a elitelor culturale din diferiteperioade cu fiinþa sa, cu �chipul� sãu � mereuacelaºi ºi mereu altul. Rãspunzând laîntrebãrile unei anchete (dacã este �depãºit�?;dacã e o eroare sã-l numim �poet naþional�?;dacã se învecheºte ceva într-o operã odatãcu trecerea timpului?; cum trebuie judecatãpublicistica sa?; dacã trebuie sã existe mitulEminescu?), Eugen Simion afirmã tranºant:�Românii s-au regãsit, în partea cea maifrumoasã, în poezia lui ºi tot ei au creat olegendã în jurul iubirilor ºi al suferinþei sale.Mitul Eminescu e susþinut, desigur, de poezialui. Continuu sã cred cã Eminescu este unmare poet ºi, când îl citesc, nu mã lasã delocrece (o expresie neghioabã!). L-am citit îndiferite faze ale vieþii mele ºi am aflat la el,totdeauna, ceva ce m-a mulþumit esteticeºte

ºi nu numai. Cãci întâlnirea cu Eminescu nueste numai esteticã. Este o întâlnire a fiinþeiîn totalitatea ei, o deschidere enormã, oîntoarcere la cele profunde ºi esenþiale...(Eugen Simion, Fragmente critice, II,Demonul teoriei a obosit, 1998, p. 307).Academicianul Simion afirmã în concluzie:�Cred cã mitul Eminescu trebuie sã existe. Azica ºi ieri. ªi, desigur, în viitor, câtã vreme seva vorbi aceastã limbã romanicã orientalã.Este nevoie de el pentru cã el ºi alþii (îndeosebipoeþi) exprimã spiritul naþional, felul nostrude a ne situa în lume. În lumea în care trãim ºiîn lumea europeanã care se pregãteºte. Noi,românii, avem mare nevoie de Eminescupentru cã, repet, poeþi ca el sau Arghezi,Blaga, Bacovia, Goga, Barbu, NichitaStãnescu ne ajutã, nu sã intrãm în NATO, darsã fim luaþi în seamã ºi sã nu pierim într-ofederalitate cenuºie ºi opulentã (dacã o fi sãfie). Cultura este, totuºi, ºansa noastrã...�(Ibidem, p. 309).

Comentând articolul lui G. TopârceanuEminescu ºi epigonii lui (�Viaþa româneascã�din iunie 1914), în care poetul Baladelorvesele ºi triste constatã cã Eminescu celobiºnuit nu mai existã din cauza admiratorilorlui entuziaºti, Constantin Noica remarcã:�Oricât rãu pot face admiratorii entuziaºti unuimare creator, nu poþi admite cã frumuseþeaînsãºi se degradeazã, prin alãturare cunereuºita. Poate dimpotrivã� (ConstantinNoica, Introducere la miracolul eminescian,1992, p. 151).

Acelaºi rãspuns cãrturarul i-l dã lui Iorga,care deplânge sfãrâmarea omului complet înfragmente: �În faþa acestei imagini pe care þi-odau caietele eminesciene, ce poate însemnajudecata estetului, care se plânge cã i se punesub ochi toatã nepoezia poetului sau care seteme cã ar dispãrea un mit? Miturile leneºepot sã disparã, dacã le înlocuiescprototipurile active. Într-o anumitã zonã aistoriei unei naþiuni, de altfel, mitul nu maipoate fi spulberat de adevãr, cãci a devenit elînsuºi adevãr. Pe ªtefan cel Mare nu-l maipoate scãdea, în istoria noastrã, nici un plusde adevãruri documentare. Iar despre MihaiViteazul nu se mai poate vorbi ca despre unsimplu �condeier�, cum încercase pe vremuricineva� (Ibidem, p. 153).

Bibl.: G. Cãlinescu, Viaþa lui MihaiEminescu, 1932 ºi alte ediþii: 1933, 1938, 1969;G. Munteanu, Hyperion I, 1973; Mihai Zamfir,op. cit.; Th. Codreanu, Dubla sacrificare alui Eminescu. Mitul Eminescu, 2004 ºiEminescu în captivitatea �nebuniei�, ed.definitivã, Chiºinãu, 2011; Eugen Simion, op.cit.; Petru Creþia, Testamentul unuieminescolog, 1998.


Henri Zalis

ROMANTISM ªI SIMBOLISM*

RECITIRI

presupune un estetism sufletesc înainte dea fi un inefabil psihologic.

Funcþionalitatea organicã asimbolismului se regãseºte în inaderenþala mentalitatea burghezã ca ºi în tendinþaspre simplificãri sufleteºti. Romantismulevocã supra-omul, înger sau demon, ºi totceea ce îi defineºte destinul armonios oriinfernal, simbolismul priveºte omul ca oprezenþã prãbuºitã, infuzatã de zumzetulobscur al materiei în descompunere. De-sigur cã la mijloc este vorba ºi aici de unprotest. Cãderea din uman în mineral apoeziei bacoviene particularizeazã elocventnatura divorþului de lumea care îl apasã peartist ºi, ca o consecinþã, imposibilitateaacestuia de a se ridica din amorfistm.Structuri morale hipersenzitive, simboliºtiisuferã atroce în faþa urâtului ºi resimt pânãîn fibra lor cea mai ascunsã crizaidealurilor. ªi cum aceºti poeþi �n-aveaufiri de luptãtori � reacþiunea tipicã este unade introvertire, de însingurare, de izolare�,constatã Lidia Bote (Lidia Bote,Simbolismul românesc, Bucureºti, EPL,1966, p. 47.). Este desigur o reacþie deapãrare sau de autoapãrare. Singurãtateala ªtefan Peticã, retragerea mâhnitã înanorganic la Bacovia prezervã sufletul denoi decepþii. Ruina sufletului acuzã limitaextremã a ieºirii din crizã, sacrificiul cucare a fost plãtitã abdicarea de la viaþaspiritului. Este o soluþie profund discutabilã,ca orice soluþie individualistã, dar ºi un�strigãt de alarmã al conºtiinþei care îºistrigã suferinþa� (Op. cit., p. 53.). Aceastãtendinþã de izolare, cu toate explicaþiile saleadânci, este totuºi departe de a constitui orealitate internã pozitivã. Mai de grabãtrãdeazã o vibraþie distructivã fiindcãprovoacã o senzaþie de apatie, de plictisealã,de alienare agravatã de toate accidenteledepresive ale existenþei. În mod firesc eadegajã o stare de melancolie: �În cerul lumii

Dacã este oarecum firesc sãconsiderãm sãmãnãtorismul drept punctulde plecare al unuia dintre modurileneoromantice de expresie (cel puþin caizvor al gândirismului care este un fel deneosãmãnãtorism), nu toate esteticile deri-vate din romantism aderã la obiectivulcercetãrii de faþã.

Simbolismul pune în luminã unasemenea caz. El propune o esteticãînruditã iniþial cu cea romanticã, în mãsuraîn care face apel la norma sentimentului ºila mesajul confesiv, dar care, ori de câteori cultivã miºcarea de transcendere ºirecurge la înþelesul simbolic ca instrumentde comunicare a absolutului, se depãrteazãºi intrã în divergenþã cu izvorul originar.Cu alte cuvinte, simbolismul opereazã cuo cheie � imaginea abstractã, diametralopusã celei romantice care este concretulspeculativ. De altfel simbolismul nu este ostare sufleteascã ca romantismul, ci odispoziþie poeticã �lucratã� (se vede cât demult se deosebeºte simbolismul ºi deparnasianisim, mai ales în planul tonalitãþii,acesta din urmã învederând o rãcealãcalculatã, un rafinament distant). Dispoziþiasimbolistã a produs în interiorul literaturiinoastre o tehnicã de tip senzorial ºi un stilpoetic adaptat nuanþelor emoþiei. Drumullãuntric al romantismului pleacã dinconºtiinþã, cel al simbolismului dindetracarea mecanismului interior. Primul,cum s-a mai spus, este o stare polemicã,al doilea o formã de interpretare asensibilitãþii, cu subtilitãþi ºi capacitãþianormale de reacþie. Probabil cã impresiade dereglare pe care o transmite artasimboliºtilor nu este strãinã decaracteristica susmenþionatã. Ea

* Din volumul �Aspecte ºi structuri neoromantice�,ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, în pregãtire laEditura Bibliotheca


comun ºi avar.../ Mã zguduie de mult unplâns intern, / ªi-acest fel (de-a fi) va fietern, ªi de nimic pe lume nu tresar.(ªtefan Peticã, Opere (editor N.Davidescu), Bucureºti, Editura Fundaþiilor,1938, p. 300.)

Înclinarea spre autoanalizã este unprocedeu romantic. Prin el simboliºtii îºidescriu scepticismul, tristeþea, presenti-mentul eºecului, disperarea mutã: �Bãtuila porþile strãine, ªi-nchise porþile-aurãmas� (ªt. Peticã, Cântecul toamnei) sau:�Azi nu mai cred în tine � ºi nu mai pot, laloc/ Pe vechile altare, s-aprind eternul foc.(M. Sãulescu, Ultimul credincios)

�Tonalitatea suav obositã a versului�(Matei Cãlinescu, Aspecte literare (ªtefanPeticã sau poezia muzicii), Bucureºti, EPL,1965, p. 39.) simbolist elucideazã sensul uneiîntregi traiectorii literare care se proiecteazãîntr-o lunecoasã ambivalenþã. Câtã deosebireîntre ce susþine ea ºi direcþia romanticã deun farmec dezinvolt, mãrturisind unnealterat vitalism, o excepþionalãimpetuozitate. Fiorul confesiv îl încearcã ºipe poetul romantic care nu o datã abordeazãsubiecte grave, suferinþe feroce. Însãdispoziþia sa e alta � romanticul fiind dinprincipiu ostil expectativei. Aºa cum îl ºtim,poetul romantic se considerã pe sine dintr-operspectivã eroicã, ca un damnat neînþelescare fie cã se închide în sine, fie cã îºi strigãsuperioritatea ºi o face respectatã.

Cu simboliºtii evoluþia se lasãperceputã în direcþia dezrãdãcinãrii. Poetulsimbolist este bolnav, nevrotic, el face laînceput, din maladiile sale ºi din epuizareasa nervoasã vinovatã nu incitaþia de bazãcât avalanºa de senzaþii cu care mediulcopleºeºte structurile solitare ºi hiper-senzitive. E ca ºi cum dezamãgirea nu arecauze obiective, ci este rezultatul puteriide corupþie a celei dintâi negaþii. Darsimboliºtii cred cã lumea se prãbuºeºte nufiindcã existã rãu în lume, cât pentru cãnu mai pot disocia imaginea durerii despectacolul frumuseþii convulsive. Pentrusimboliºti, brutalitatea, mediocritateaumanã sau agresivitatea se traduc îndiminuarea prisosului de forþã dãruitã. Laromantici morala suferinþei are un sensregenerator, la simboliºti unul regresiv.Ieºirea din crizã nu rezidã � dupã ei � înameliorarea condiþiei noastre; ea poate fisoluþionatã prin acceptarea resemnatã aneîncrederii. Coborârea în memorie estetot mai dificilã, creatorul iese însângerat

din acest efort sfâºietor: �Pe stradã urleviaþa, ºi moartea,/ ªi plângã poeþii poemalor vanã.../ ªtiu./ Dar foamea grozavã nu-iglumã, nu-i vis �/ Plumb, ºi furtunã,pustiu,/ Finis.../ Istoria contemporanã.�!(G. Bacovia, Poemã finalã)

Versurile închid în tragicul lor mesajintuiþia prãbuºirii. Nu pot fi însã înþeleseexact decât corelate cu bucuria dezastrului,cu satisfacþia dispariþiei societãþii crude:�Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzindun dor de vremuri noi,/ ªi-n lumea voastrã-abia încap.../ Dar am sã dau curând la cap.// O, dormi adânc, mereu aºa,/ În vise dulci,hidos burghez,/ Oftând, palate de-þi lucrez,/Eu ºtiu ºi bine-a dãrâma.� (G. Bacovia,Serenada muncitorului)

Savoarea acestei revanºe este, poate,o excepþie în iremediabila ºi delirantapasivitate a poetului morbid. AdevãratulBacovia este un ins fragil, aproape infantil,pentru care chiar ºi inadaptarea este unintermezzo fugitiv, o pavãzã vulnerabilã.Singura care conteazã ºi care împrumutãversului sãu o constanþã monotonã esterespingerea agresivitãþii, retranºarea într-ocandoare reparatoare. Când Bacoviaexclamã la capãtul puterilor: �E timpul...toþi nervii mã dor.../ O, vino odatã, mãreþviitor,� nu distingem aici cea mai vagã notãde jubilaþie, ci epuizarea, abandonul de sine:Mâhnit de crimele burgheze fãrã a spuneun cuvânt,/ Singur sã mã pierd în lume,neºtiut de nimeni,/ Altfel, e greu pepãmânt...� (G. Bacovia, Poemã finalã)

În fond este o declaraþie de capitulareîn faþa zãdãrniciei luptei cu un inamic supe-rior. Pesimismul anuleazã revolta. Decepþiilenu sting duelul sufletesc dintre neliniºteasumbrã ºi curajul de a o înfrunta; însãtranºeazã totul în favoarea alienãrii. PrinBacovia se vãdeºte o datã mai mult distanþade tonus moral dintre romantici ºi simboliºti.

La romantici revolta incitã la fapte ºinu la dezorientare tragicã. Idealul uman alromanticilor þine de visul justiþiar ºi de gestuleroic, grandios. La simboliºti inadaptareaoscileazã între langoare ºi dezolarea mutã.La romantici vântul biciuie, imprecaþiaacuzã, spaþiul sufletesc nu e un cadruîmpietrit, devastat de regrete. La simboliºtitot universul imagistic sugereazã ideeaagoniei, a lumii torturate de obsesiasfârºitului. Idealul lor este ineficient, surpatde descurajare: �Tot mai tãcut ºi singur/ Înlumea mea pustie �/ ªi tot mai mult m-apasã/O grea mizantropie.� (G. Bacovia, Ego)


Se insinueazã un sentiment al irealitãþii,ca în fantasticul romantic, cu corectivulcã la simboliºti el este parcã mai terifiantprin stereotipia degradantã. O neputinþã dea-l îndigui, de a-i controla acceseleamplificã chinul pânã la dimensiuneadramei perpetue. De aici provine disperareaînãbuºitã a lui Bacovia, þipãtul derutat,haosul interior: �Stau... ªi moina cade, apã,glod.../ Sã nu mai ºtiu nimic, ar fi un singurmod �/ Un bec agonizeazã, existã, nu existã,�/ Un alcoolic trece piaþa tristã.� (G.Bacovia, Nocturnã)

G. Cãlinescu notase cândva în legãturãcu Bacovia cã acesta, sub influenþa senzaþieisale caracteristice, putrefacþia lentã, seinstalase într-o manierã. De fapt Bacoviaare preferinþe pentru un tip de exprimaresumar, friabil, foarte adecvat sã transmitãameþeala pe care o încearcã poetul ori decâte ori revine la peisajul mizeriei � singurulcare l-a absorbit. Ca ºi la Rollinat sauBaudelaire, gustul pentru oribil ºi satanic esteo formã de protest. Simbolismul, nuîntâmplãtor reþine tipul de poet-osândit, cucirculaþie occidentalã atestatã.

Dar intrând în substraturile stilistice alecurentului vom constata � dincolo desoluþiile bacoviene inimitabile � un trans-fer de aplicaþii spre monologul interior,eliptic, cu pauze logice ºi tablouri terifiante,ca în Edgar Poe. Se mai pot face referiri ºila straniul baudelairean evocat acustic, cudizolvãri ale materiei care trimit la faþahidoasã a lucrurilor.

Aspectul meritã relevat deoarece la noiromantismul este o miºcare pe arianaþionalã, în timp ce simbolismul are au-dienþã mai restrânsã ºi se manifestã doarîn mediile nemulþumite care ºi-au pregãtitterenul receptãrii noii poetici prin luciditateºi prin condiþie socialã (proletariiintelectuali).

Sã închidem aceastã parantezã ºi sãrevenim la paralela pe care am instituit-oîntre romantism ºi simbolism. Romanticiise lasã furaþi de culoare, de pictural.Parnasienii exacerbeazã preferinþaromanticilor ºi ridicã lirismul vizual la rangsuprem. Simboliºtii, în ceea ce-i priveºte,neagã vizualul în favoarea muzicalului.Efluviile sonore din ciclul lui Peticã Cândvioarele tãcurã confirmã interesul pentruaudiþia coloratã, pentru sinestezie, pentrumuzicalitate. Datoritã acestei particularitãþicare diafanizeazã realul, simbolismul estemai puþin retoric decât romantismul.

Patosul e mai reþinut ºi dovada probantã oface chiar Minulescu (deºi Minulescu esteun caz limitã, umorul sãu de tip parodicfiind curat retoric).

Totuºi, chiar ºi Minulescu introduceo oarecare surdinã emfazei prin efectelecomice ale artei sale care dinamiteazã so-lemnitãþile exagerate: �ªi mi-am adusaminte de nopþile de varã/ Când o porneamde-acasã;/ Abia ieºit pe poartã,/ Mã ºivedeam departe, prin nu mai ºtiu ce þarã.../Dar mã trezeam spre ziuã cu ochii tot pehartã./ ªi mi-am adus aminte de ce-aº fivrut sã fiu �/ Un plop ce se ridicã sprecer/ ªi-un vânt grãbit,/ Ce-nconjurãpãmântul mereu.../ ªi-ntr-un târziu,/ M-amcãutat pe hartã, dar nu m-am mai gãsit.�(Ion Minulescu, Pe harta Europei)

Ion Minulescu ambiþionase sã redeamirajul enigmaticului ºi, reflex romantic,al lugubrului. El nu este un simbolist pur.Tudor Vianu scria în acest context:�Adevãrata poezie simbolistã a fost oformã a liricii indirecte (...). Simbolismula însemnat, prin aceastã îndrumare a lui,un gest al rezervei ºi discreþiei lirice, unpas cãtre intimitatea mai adâncã aconºtiinþei, o reacþie anti-retoricã (...).N-a existat însã un poet mai retoric caIon Minulescu� (T. Vianu, Figuri ºi formeliterare, Bucureºti, Casa ªcoalelor, 1946,p. 122-123.). Adevãrata fire a poeziei luieste una iconoclastã, de facilitãþi cuintenþie umoristicã împinsã pânã laderiziune, ºi de bonomie disonantã cuambiþia parnasianã a discreþiei ºi cugesticulaþia fastuoasã a romanticilor.

Locvacitatea minulescianã, tipicãpentru stilul sãu extrovertit, indicã maidegrabã o dispoziþie anti-simbolistã ºi, dece n-am spune-o, o aptitudine romanticãspre hiperbolã, spre îngroºare. Euforic ºidegajat, el pare, prin temperamentul sãuvivace, o structurã câºtigatã de persiflareagravitãþii, de umorul stenic ºi de exotism.În planul acesta, Minulescu este uninepuizabil cântãreþ al priveliºtilor pitoreºti.Imboldul spre orizonturi insolite semanifestã la Minulescu dublat de dorinþaevaziunii din graniþele vieþii radicalizate deabandonuri sublimate: �Trei credincioºidesculþi se-nclinã/ Proptindu-ºi frunþile-ncovor �/ ªi parcã-s trei bolnavi ce mor.../Trei credincioºi desculþi se-nclinã,/ ªi-nsimfonia de luminã/ Ce-ºi plimbã petele pegeamuri �/ Când verzi, când purpure, cândblonde �/ Par trei corãbii vagabonde/


Ce-adorm în legãnãri de valuri.� (IonMinulescu, În templul liniºtii)

Sintezã lirico-umoristicã, cum îldefinea Matei Cãlinescu pe autorulRomanþelor pentru mai târziu, Minulescueste oarecum mai aproape de romanticiicare exultã vital sau suferã atroce ºi careau vocaþia certitudinilor decât de vagulsimboliºtilor atraºi, prin definiþie, de reveriaceþoasã ºi de stãrile de obosealã biologicã.Minulescu graþie poeziei sale muzical-declamatorie, antrenantã datoritã oralitãþiiei balcanice în variantã olteneascã,contagioasã, indiscretã prin fluxul aproapeincontinent al interjecþiilor, chemãrilor ºigesturilor familiare, defineºte prin verstemperamentul meridional în general ºi pecel valah în special. Dar versul sãu sonor,gãlãgios, cantabil este nu atât tributarcrezului simbolist cât modernismuluifiindcã, aºa cum s-a spus, prozaizeazãliricul ºi îi imprimã pecetea culorii localeîn cadenþa liberei spontaneitãþi. Iatã încãun motiv al despãrþirii sale de simbolism.Imaginea voit banalã a cotidianului, aºacum ne-o apropie Minulescu, este un stil,o atitudine ce ocoleºte artificiosulsimbolist, rafinamentul feeric în sugerareavalenþelor sufleteºti. Pudoarea mi-nulescianã evitã expunerea fãþiºã aafectivitãþii (ºi aici el se deosebeºte deromantici), dar nu de pe poziþii simboliste,fiindcã, dupã cum am vãzut, el îºicenzureazã trãirile prin francheþã ºi nubovarizând demonic, cu voluptoasãmorbiditate, ca D. Anghel sau Bacovia.

Spre deosebire de romantici, pentrucare sondarea eului valoreazã cât o invitaþiela cunoaºterea nefalsificatã a naturii umane,simboliºtii se întorc la eu pentru a ieºi dinimpasul în care au ajuns în raporturile culumea. Romanticii vãd în eu izvorulenergiilor elementare, agentultransformator al universului (Nuîntâmplãtor Tudor Vianu spunea desprehugoliana Legendã a secolelor cã pãstreazãdin filozofia romanticã a istoriei concepþiadespre contribuþia succesivã a popoarelorla opera de edificare a civilizaþiei. Procesuls-a realizat prin descoperirea surselorlegendare, mitologice ºi poetice care auslujit la modelarea omului eroic subimperauvul schimbãrii în continuitate.).Pentru simboliºti cufundarea în eul fun-damental are loc ca efect al repulsiei de totce este prozaic, filistin ºi închistat, dupãce ºi-au pierdut speranþele în puterea vreu-

nei intervenþii izbãvitoare. Eul este în acestecondiþii nu un liman reconfortant, ci oultimã parcelã în spaþiul cãreia forþelehãrþuite îºi mai trag sufletul înainte dedispariþie. Surparea temeliilor vechiisocietãþi nu-i salveazã din naiva ºi anarhicalor împotrivire. Simboliºtii se complac sã-ºireprezinte fenomenele universale cuechivocul ºi enigmaticul lor impenetrabil.

În sfârºit, se întrevede ºi aicicontrastul dintre cele douã optici. Poetulsimbolist este un narcisist ce respirã supusaerul în care tânjeneºte estetic, artistul ro-mantic este un nãscocitor orgolios ºidispreþuitor de puterile care îl oprimã.Simbolistul se cautã pe sine izgonit însolitudine, romanticul pleacã de la imagineasa internã pentru a supune lumea.Imaginativul simbolist este un analgezic ºiun demers metafizic încheiat printr-undispreþ inoperant. Fantezia romanticãextrage din realitatea internã argumentelepentru desãvârºire ºi din contradicþia cusine însãºi substanþa pentru urmãrireaperseverentã a idealului justiþiar. Dinunghiul de refracþie romantic se schiþeazãfuziunea eului cu istoria, din cel simbolisto iremediabilã incompatibilitate.

Deºi plecate din acelaºi punct, modulromantic ºi cel simbolist de sensibilizare amateriei poetice devin douã aspiraþii opuseºi reclamã în sufletul artistului o permanentãconfruntare cu târzii ºi improbabile ºansede limpezire. Romanticii sunt voluntari,dinamici, activi sufleteºte (chiar când îiîncearcã îndoiala, amãrãciunile); ei extragdin descurajãrile de ordin sufletesc temeiurinu pentru capitulare, cãinþã ºi smerenie.Simboliºtii sunt ezoterici, ostentativi,fantasmagorici ºi neconsolaþi. Salvarea dinnaufragiu nu o mai vor. Simbolismul esteprimul gest poetic de violentare a tradiþieiprin zbuciumul etic devorator ºi prinpasiunea stilisticã. Romantismul este primulgest profan de biruire a neliniºtilor, nu prinmortificare, ci prin respectarea firii ºiinvocarea veºniciei.

Nu întâmplãtor Tudor Vianu spuneadespre hugoliana Legendã a secolelor cãpãstreazã din filozofia romanticã a istorieiconcepþia despre contribuþia succesivã apopoarelor la opera de edificare acivilizaþiei. Procesul s-a realizat prindescoperirea surselor legendare,mitologice ºi poetice care au slujit lamodelarea omului eroic sub imperauvulschimbãrii în continuitate.


NÃSCUT pe 27 iunie 1893 înBucureºti, Ion Marin Sadoveanu, penumele sãu de botez Iancu- LeonteMarinescu, fiu al medicului NicolaeMarinescu (care ºi-a schimbat numeledupã localitatea de origine, Sadova, dinjudeþul Dolj), cu studii de Drept înBucureºti, continuate (alãturi de cele degermanisticã) la Paris (unde-ºi va lua ºidoctoratul), frecventând înacelaºi timp lecþiile teatrale alelui Jacques Copeau ºi Lugné

Poe, este un semnificativ cazde întârziere a întâlniriiadevãratei vocaþii. Contactulcu mediile culturaleoccidentale (dar poate ºicãsãtoria cu Marieta Bârsan,tânãra actriþã a TeatruluiNaþional din Bucureºti, care,însoþindu-l în capitala Franþei,se va perfecþiona în artadramaticã, devenind mai apoicunoscutã sub numele deMarieta Sadova) l-a determinat ca, odatãîntors în þarã, sã iniþieze, alãturi de TudorVianu, cercul �Poesis�, ºi sã se dedice,pentru multã vreme, unei susþinute activitãþide conferenþiar (într-un interviu din 1963mãrturiseºte cã a susþinut, de-a lungulvieþii, cam 5-600 de conferinþe), activitatemenitã a face cunoscut la noi fenomenulartistic european. A debutat în 1926 cuvolumul de eseuri �Dramã ºi teatru�, a dat,în 1933, ca rezultat al activitãþii sale îndomeniul teatrologiei (ºi al preocupãrilorsimilare din conferinþe) �De la Mimus laBaroc�, o antologie de texte dramaticeadnotate din autori strãini, iar în 1942,lucrarea �Drama ºi teatrul religios în EvulMediu�, o primã secþiune dintr-o proiectatã�Istorie universalã a teatrului�. A scris elînsuºi teatru, douã dintre piesele sale,�Anno Domini�, �parabolã într-un act�, ºi�Molima�, o dramã cu ecouri ibseniene,fiind jucate, prima în 1927, la TeatrulNaþional din Cernãuþi, cea de-a doua, la

Tudor Cristea

REVIZUIRI CRITICE

UN SCRIITOR APROAPE UITAT

Teatrul Ventura, în 1930 (avându-i printreinterpreþi pe Aura Buzescu ºi George Vraca)ºi mai târziu la teatrul Companiei Bulandra.A fãcut, de asemenea, intens, cronicãdramaticã, dar ºi traduceri. Toate acestepreocupãri l-au propulsat în funcþii ca In-spector general al teatrelor în cadrulMinisterului Muncii (1930-1931), Direc-tor general al teatrelor ºi operelor în

Ministerul Cultelor ºi Artelor(1931-1940), iar dupã rãzboiîn cea de director al TeatruluiNaþional �I.L. Caragiale� dinBucureºti (1956-1958).Aducãtoare de prestigiu so-cial ºi succes material, acestedemnitãþi l-au îndepãrtat,totuºi, de la masa de scris. În1930, Ion Marin Sadoveanumai tipãrise volumul deversuri �Cântece de rob�,care-i prilejuia lui TudorVianu, în cadrul cronicii dinrevista �Gândirea�, o

observaþie ce va cãpãta, din perspectivaevoluþiei ulterioare a autorului, o neaºteptatãsemnificaþie: anume cã, între �elanulcriticului� (cel dramatic, desigur) ºi �geniulunui fãuritor de caractere ºi conflicte� existão regretabilã �incoincidenþã fatalã�.Sesizând-o pe baza simplei intuiþii, cronicarulnu bãnuia, desigur, cã elementele cu pricinaaveau, totuºi, sã devinã coincidente pesteaproape un deceniu ºi jumãtate.

În februarie 1944, când apãrea, cusprijinul lui Liviu Rebreanu, la Editura�Socec�, masivul roman �Sfârºit de veacîn Bucureºti�, care intenþiona sã inaugurezeo trilogie, Ion Marin Sadoveanu avea,aºadar, un statut literar ambiguu, fiindconsiderat mai curând un fervent anima-tor cultural decât un scriitor. Poezia sa,indecisã între sãmãnãtorism ºitradiþionalismul spiritualist al gândiriºtilor,era lipsitã de un autentic relief personal,compunerile dramatice fiind ºi ele destul


de eterogene. Cronicile, eseurile ºi studiilededicate teatrului erau ale unui om cultivatºi competent, dar aveau, ca ºi conferinþele,un iz mai curând popularizator. În oricecaz, nimic nu anunþa prozatorul deanvergurã ce avea sã se afirme surprinzãtor(ºi în ciuda accidentelor de ordin istoric,marcând existenþa creatoare a atâtor autoriinterbelici) prin trei romane tipãrite la 51de ani (�Sfârºit de veac în Bucureºti�), la64 (�Ion Sântu�) ºi la 70 (�Taurul mãrii�).Ion Marin Sadoveanu, mort pe neaºteptatela 2 februarie 1964, în urma unui atac decord, mai tipãrise douã povestiri ºtiinþifico-fantastice (Sistemul celor 24 de sori, în1959, ºi Akho ºi Tao, în 1963) ºi plãnuiasã încheie trilogia începutã cu primele saledouã romane, spre a se dedica, apoi,realizãrii unui amplu epos istoric, închinatepocii brâncoveneºti, ce s-ar fi intitulat�Haini la Înalta Poartã�.

PRIMELE fragmente din �Sfârºit deveac în Bucureºti� au fost scrise, conformmãrturisirii din interviul amintit, îndecembrie 1935, capitolul întâi fiindpublicat în 1939, în �Revista FundaþiilorRegale�, dar lucrul efectiv la roman s-adesfãºurat în 1942 ºi 1943. La apariþia sa,în 1944, romanul, editat în trei sau patrumii de exemplare, a cunoscut un evidentsucces, criticii sesizându-i numaidecâtfactura balzacianã în ceea ce priveºte temaºi caracterologia ºi situându-l pe IancuUrmatecu, personajul central, în descendenþaunor Dinu Pãturicã ºi Tãnase Scatiu, sprea-l compara, mai apoi, cu Gore Pirgu din�Craii de Curtea Veche�, Stãnicã Raþiu ºi,mai puþin motivat, cu haimanaua simpaticãLicã Trubadurul, care ar avea, însã, maicurând, asemãnãri cu boiernaºul scãpãtat ºisuperficial, mediocrul cuceritor de inimi ºiamator de petreceri Gunã Licureanu, amicultînãrului baron Barbu B. Barbu, zis, mai înacord cu condiþia sa, Conul Bubi. Nu este,însã, lipsit de interes faptul cã scriitorulsusþine cã, scriind romanul, n-a avut înintenþie înscrierea personajului sãu într-ofiliaþie, acesta valorificând, printr-un procesde sublimare artisticã, propria lui experienþãde viaþã, precum ºi importante elementeautobiografice (care vor domina cel de-aldoilea roman al ciclului, �Ion Sântu�): �L-amcunoscut pe Iancu Urmatecu, poate nuîntreg într-un singur personaj, ci rupt îndouã sau trei, din care am fãcut o sintezã.M-a obsedat mai ales o epocã pe care amapucat-o în familia mea, în timpulcopilãriei�(ibid., ed. cit, p. 230). Dincolode intenþia autorului, filiaþia este (ca ºi înalte cazuri similare), evidentã.

Ca ºi romanul cãlinescian, �Sfârºit deveac în Bucureºti� este rezultatul uneiopþiuni pentru formula discret modernizatãa realismului tradiþional, axatã pe construcþiamasivã ºi pe obiectivitate, într-un momentdominat, totuºi, de cãutãrile post-proustiene ºi gidiene. De altfel, textul a fostelogiat de primii sãi comentatori pentruîntoarcerea la epicã ºi chiar la frescã (acestal doilea aspect fiind, totuºi, de discutat).Scriind despre roman în �Ecoul� din 23februarie 1944, aºadar chiar în luna în careel apãruse, ªerban Cioculescu îl situeazãnumaidecât în descendenþa lui Filimon,arãtând cã Ion Marin Sadoveanu reiavechea problemã a relaþiei dintre mariiproprietari care, �fãrã a fi absenteiºti�, nu-ºiadministreazã moºiile, ºi oamenii lor deîncredere, în seama cãrora lasã aceastãsarcinã. Este însã, observã criticul,trimiþând implicit, pe de o parte, la Filimon,pe de alta, la Duiliu Zamfirescu, pentruprima datã la noi cã �romanul nu seîntoarce în satirã împotriva parvenitismuluiºi în elegie pentru reprezentanþiicrepusculari ai marii proprietãþi rurale�,Iancu Urmatecu, noul Dinu Pãturicã dinromanul lui Ion Marin Sadoveanu,depãºind toate modelele autohtone ºi fiind�prin complexitatea caracterului ºi putereade viaþã de-a dreptul balzacian, fãrã sãaminteascã precis pe vreunul dintreprotagoniºtii Comediei umane�.

Incipitul romanului, cu evidenteinflexiuni balzaciene, îl prezintã, ca ºi titlulde altfel, drept o �cronicã� (amintind decea a lui Ghica, din scrisori sau din�Convorbiri economice�) a unor vremitrecute. Ceea ce el ar fi dorit, poate, sã fie,dar nu este decât parþial, întrucât atenþiaautorului este acaparatã, chiar împotrivaintenþiilor sale, de reliefatul sãu protago-nist. În acest sens, unii comentatori (ºi nudintre cei neimportanþi) exagereazãcaracterul sãu de reconstituire aBucureºtiului de odinioarã, deºi paginile,adesea excelente, de aceastã facturã nulipsesc: �Acolo unde astãzi, în inimaBucureºtilor, e o rãscruce de strãzi ºitramvaie numeroase, pe la sfârºitul veaculuitrecut era o uliþã abia însemnatã, printrelivezi ºi maidane rar împrejmuite, închipuitãnumai pe o singurã laturã, de-a lungul cãreiase înºirau câteva locuinþe rãzleþe.

Binale ºi temelii de o parte, scormonindun pãmânt afânat ºi apos, dospit din vechidepozite de bãligare de la marginea oraºului,iar de cealaltã, cât prindeai cu ochiul, nuci,meri, salcâmi ºi tei, încurcaþi în crengilelor, pe deasupra zãplazurilor, pe jumãtate


putrede ºi dãrâmate. Primãvara era numaifloare albã ºi mirositoare, iar iarna, pe subpomi, zãpadã groasã, cu haimanalezgomotoase ºi câþiva beþivi adormiþi deCrãciun ºi de lãsata secului.

Pe partea clãdirilor, dintre locuinþelescunde ºi ºoldii, se înãlþa de curând casalui Iancu Urmatecu, albã ºi nouã, pãtratã,cu acoperiº de tinichea roºie, cu geamurimari la catul de sus, trei trepte de piatrãºlefuitã la intrare ºi fiare vechi pântecite laferestrele subsolului. Abia de câteva lunifusese lãsatã din mistrie�.

Mai curând decât o reconstituire,pasajul de mai sus este, ca ºi cel cãlinesciandin �Enigma Otiliei�, sau ca numeroasepasaje similare din romanele lui Balzac, unportret indirect, o fiziologie. Casa luiUrmatecu este o emblemã a stãpânului sãuºi, într-o oarecare mãsurã (ca ºi cea abaronului Barbu, în al doilea plan, doar laprima vedere mai puþin important, alromanului), un alt personaj al cãrþii. Spredeosebire de Filimon, care urmãreºtetraseul existenþial al parvenitului sãu de lastarea de umil petiþionar, apãrut în straieorientale tocite de atâta purtat în pragulcaselor marelui postelnic AndronacheTuzluc, Ion Marin Sadoveanu eludeazãlunga perioadã de început a ascensiunii luiUrmatecu, pe care o evocã totuºi într-unracursi care ia forma unui vis în primulcapitol ºi pe cea a unei scurte rememorãri,produse înaintea unei întrevederi cubaronul Barbu, în cel de-al doilea. Fiu allui Gherasie mãcelarul ºi al unei moaºe carea murit de beþie într-o magazie de cãrbuni,Iancu (care vrea ºi reuºeºte sã-ºi facã uitatãoriginea, bãnuitã numai de bãtrânul IonDorodan, întâiul om de încredere almoºierului, amintindu-l, prin corectotudineºi devotament, pe Gheorghe al lui Filimon),se viseazã copil, în casa de sub DealulMitropoliei a asprului diacon care l-acrescut, apoi tânãr crai de mahala,cunoscut ca �Iancu de la trebonal�,îndrãgostit de cai ºi de frumoasa prostituatãBãlãºica. În calitatea sa de arhivar, îºiaminteºte Iancu, sosit în casa lui Barbu C.Barbu, împreunã cu Ivanciu, un partenerde afaceri care doreºte sã cumpere o livadãdin Pietroºiþa, a fost cunoscut de acestautentic baron austriac, ocupat cunesfârºitele procese legate de multele salemoºii, ºtiute mai curând din fotografiilefãcute de el însuºi, decât din realitatea lortopograficã ºi, mai ales, economicã.Remarcându-i priceperea, baronul, agasatde iþãria proceselor, îl face omul sãu deîncredere, poziþie din care �vrednicul ºi

vicleanul arhivar� � sintagmã care, dinpunctul de vedere al naratorului, nu arenumaidecât un aspect incriminant � ºtie,dar cu destulã prudenþã ºi, mai ales, cu ooarecare dozã de bun-simþ (însã nu fãrãcinismul omului decis sã se ajungã), sã-ºiscoatã un bun profit, care-l aduce în situaþiaînfãþiºatã în prima paginã a romanului.Scurtând vorba, Iancu Urmatecu este, spredeosebire de antecesorii sau de congeneriisãi, un arivist pe care scriitorul îl înfãþiºeazãnu doar în privinþa de faptele sale, dar ºiinteresat de psihologie, de mobilurileinterioare ale actelor, urmãrind chiar unproces formativ care, dacã citim primulroman al ciclului fãrã a-l avea în vedere ºipe cel de-al doilea, ar putea fi consideratfãrã finalitate ºi chiar de neînþeles la un inspragmatic, epicureic ºi, în bunã mãsurã,lipsit de scrupule. Întrebarea ar fi dacã unasemenea personaj îmbogãþeºte tipologiasau este, pur ºi simplu, contradictoriu.Faptul cã autorul respinge (fãrã a o declarafãþiº) filiaþiile stabilite de criticã poate sãnu fie nici întâmplãtor ºi nici lipsit desemnificaþie. El fãcea declaraþia cu pricinala ºase ani de la apariþia romanului �IonSântu� (care, deºi nu chiar de valoareaprimului, rãmâne un text totuºi remarcabilal anilor �50) ºi avea în vedere destinul ul-terior al personajului, dar ºi intenþiile sale,deja materializate, de a scrie un roman alfamiliei ºi al formãrii unui tânãr � Ion Sântu,alter ego al autorului ºi nepotul lui IancuUrmatecu. Este surprinzãtor cã, într-unmoment în care cel de-al doilea roman eracunoscut de peste un deceniu, Al. Piru vedeîn personaj numai un �bon enfant, bonviveur, cu o micã patimã de flori ºi de cai,bun tatã ºi bun soþ, cu toate aventurileerotice pe care ºi le îngãduie din când încând cu slugile sau cumnatele sale�.

IANCU URMATECU este, indiscu-tabil, un personaj puternic, bine conturat,reprezentând principalul pilon de susþinereal romanului. Lipsit de culturã, dar inteli-gent ºi practic, priceput la oameni ºi capabilsã-i manipuleze, el este o energie. Însetatde viaþã, cautã satisfacþii pasagere înpetreceri provocate instantaneu ºi are faþãde femei o atitudine dominatoare, bazatãnu atât pe forþa sa de seducþie, cât pepoziþia de ºef autoritar al numeroaselorrude ale soþiei sale, Miþa, pe care le hrãneºteadesea la masa lui, deºi le dispreþuieºte.Va trãi însã o crizã a vârstei când se vavedea pãrãsit de Jurubiþa, tânãra ºi senzualasa cumnatã, mãritatã cu fratele Miþei,cãpitan de pompieri, care va fi ucis, într-un acces de furie, chiar de tatãl sãu, �boier


Grigore�, internat la Mãrcuþa. Întâlnireaacesteia cu Bubi, fiul baronului Barbu,întors de la Viena, va trezi, mai ales dupãmoartea soþului sãu, în tânãra femeie,dominatã pânã atunci de Urmatecu, noiaspiraþii. La rândul sãu, fãrã a-ºi pierdepragmatismul ºi energia, Urmatecu va trãialte nuanþe ale parvenirii, aflate sub semnultânjirii cãtre rafinamentul, nobleþea ºi culturalumii baronului, din slãbiciunile cãruia cãutasã tragã toate foloasele posibile, dar carenu înceteazã sã-l fascineze. În acest sens,arivismul lui aflã o justificare în simþulfamiliei. Deºi o înºealã pe Miþa, soþia sadevotatã casei, extrem de priceputã întreburile gospodãreºti ºi întrucâtva tolerantãfaþã de escapadele soþului, Urmatecu orespectã ºi chiar o iubeºte într-un fel anume,legându-ºi însã toate speranþele de Amelica,fiica sa care, totuºi, fãrã ca el sã-ºi dea cuadevãrat seama, nu-i va realiza speranþelede a face saltul real într-o altã condiþie, ceaa elevaþiei gândului. Bine reprezentatã ºi ea,ca mai toate personajele scriitorului, Amelicae o fiinþã platã sufleteºte ºi are aspiraþii cutotul mediocre. Urmatecu, în schimb,trãieºte, pe fondul unor succesive revelaþii,un fel de metamorfozã, care nu-l schimbãtotuºi în chip radical ºi nici nu-i atenueazãsetea de acaparare.

ROMAN al ascensiunii unui arivist,�Sfârºit de veac în Bucureºti� înfãþiºeazãºi procesul opus, al decãderii mariiboierimi, întruchipatã de baronul Barbu ºide fiul sãu, Bubi. Baronul, cu moºiile luicare, deºi se împuþineazã, îi pot asiguraîncã o lungã perioadã de lâncezealã ºi demimare a existenþei autentice, este un inspierdut în reverii ºi în automatismele uneivieþi lipsite de consistenþã. Ministeriabil decircumstanþã, de sub al cãrui gheroc ce-iacoperã trupul prizãrit iese oricând ºi înorice împrejurare cãpºorul cãþeluºei sale,Fantoche, Barbu C. Barbu nutreºte o iubirecrepuscularã, marcatã de imaginileîndepãrtate ale tinereþii, pentru domniþaNatalia, femeie sensibilã ºi delicatã. Casalui e încãrcatã de mãrturii ale vechimiineamului sãu ºi de obiecte culturale pe caremanagerul sãu le admirã, primind unele cadar ºi transportându-le în propria-i casã,fãrã a reuºi, totuºi, sã-i modifice aspectul.Fascinaþia casei ºi a obiectelor,rafinamentul ºi aerul distant-visãtor ºimeditativ al baronului nu-i altereazã însãlui Urmatecu luciditatea ºi nu-l fac sã vadãîn el altceva decât este: o fiinþã pierdutã înreverii fãrã obiect. Naratorul omniscientcompleteazã, adesea în chip fericit,perspectiva personajului, dinafarã, cu una

din interior, mai relevantã ºi mai subtilã:�Ca întotdeauna, conul Barbu sta la birou,cu ochii þintã într-o ghiulea de cleºtar, plinãcu apã, privind cum pluteau câþivapãianjeni negri ºi aurii, închiºi acolo defantazia cine ºtie cãrui colecþionar.Urmatecu, respectuos, în picioare,corectând situaþia lui deferentã prinostentativul joc al unui lanþ gros de aur ce-itãia vesta din buzunar în buzunar, iarIvanciu, timid, aºteptând sã se desfãºoaretot ghemul gândurilor baronului, pentrucare avea acum un dublu respect: de ommilogit ºi ridicat pe vremuri ºi decumpãrãtor interesat. Urmatecu, mult maifamiliar ºi mai cunoscãtor al stãpânului sãu,nu avea nicio consideraþie pentru meditaþiabaronului, pe care o cunoºtea, de altfel.Numai în capul de cuc al lui Ivanciu puteasã intre ideea cã bãtrânul Barbu gândeºteîn momentul acesta ºi cã, mai ales,gândeºte la treburile lui. Urmatecu citeaaproape în mintea boierului ºi nu se înºela.Era acolo un fel de horã înceatã din aceleaºipeisaje: treierul de la Bobeºti; lunca de laFilipeºti; heleºteul de la Bãlãºoieni ºiconacul de la Urlaþi, prin care se rupea dincând în când, ca o pânzã, o frânturã dePrater vienez, de cariatide baroce,blestemate de sute de ani sã ducã în spinarebalconul vreunui palat austriac, sau de ochermesã din pãdurea Vienei, urzitã înleagãnul vreunui vals. ªi baronul surâdeaîn gând unei siluete graþioase, în crinolinãalbã, cu umbreluþã cât o palmã, þinutãºtrengãreºte pe umãrul stâng, unei femeigingaºe, cu numele Natalia, ce sedesprindea ca un nour leneº de dimineaþãdin inima întunecatã a unei dumbrãvi.

Urmatecu tuºi. Baronul se trezi ca dinsomn ºi privi întrebãtor spre el�.

Luciditatea parvenitului îl ajutã sãspeculeze la maximum starea de spirit aaristocratului, astfel cã, în episodul cupricina, lãsându-l sã facã singur preþulpentru livada ce trebuia vândutã, sigur fiindcã acesta o va subevalua, va scoate ºipentru el un consistent profit. Tot astfel,mai târziu, când fiul baronului are nevoiede o mare sumã de bani pentru a începelucrãrile la o fabricã de oglinzi, el se ocupãde ipotecarea celei mai bune moºii aboierului, convins cã tânãrul Bubi va eºua.Ceea ce se ºi întâmplã, iar Urmatecu,printr-o abilã combinaþie, intrã în posesiamoºiei boierului, obþinând chiar acordulacestuia prin prezenþa la tribunal ºi, maitârziu, când Jurubiþa, din rãzbunare,încearcã prin ajutorul unui procuror sã deaîn vileag dedesubturile afacerii, o semnãturãpe care baronul, devenit ministru al


Justiþiei, o dã cu ultimele puteri, pe patulde moarte, salvându-i complicele caresubevaluase moºia ºi scoþându-l ºi pe elde sub orice bãnuialã.

SUB RAPORT epic, romanul înfãþi-ºeazã, în ultimele sale capitole, decãdereaacceleratã a familiei Barbilor (din care maiface parte ªtefan, fratele baronului, unaventurier risipitor, despre care se vorbeºte,dar care nu este o prezenþã propriu-zisã întext), dupã moartea baronului. Fiul acestuia,Bubi, îndrãgostit de Jurubiþa, o CheraDuduca mediocrã ºi incultã, dar voluntarãºi lipsitã de scrupule, care nu are nicioconsideraþie pentru melancolicul tânãr, nureuºeºte sã iasã din apatia visãtoaremoºtenitã de la tatãl sãu, dar manifestatã înforme mult mai grave. Devenit stãpân alunei importante averi, el resimte ca pe oinfirmitate pe care n-o poate învinge lipsasimþului proprietãþii, care-l face incapabilsã-ºi administreze moºiile. Iniþiativa de a levizita pe rând, sfârºeºte în descurajare ºiobosealã: �ªi astfel a fãcut cãlãtorii lungi,cu briºca sau cu trãsura, cu opriri la movilede vecinãtãþi, sau la maluri de râuri, sau lagene de pãduri, dupã cum se afla. ªi nicãieriBubi nu se putea întregi într-un simþ alproprietãþii. Peste tot, lucrurile închipuiriisau idei uscate veneau sã-l ameþeascã.Moºiile, pentru el, nu erau prelungirea ºiîntregirea fiinþei lui, cum se cãznea sã lesimtã, dupã tipicul aºa-ziºilor proprietariadevãraþi pe care-i cunoscuse cândva ºi pecare acum, într-o râvnã gospodãreascã,încerca sã-i ajungã, ci erau naturã, priveliºti,din care ar fi putut sã cadã trupuri întregifãrã sã-l doarã, cum nu l-a durut nici petatãl sãu. [...]

Tânãrul baron Barbu a petrecut, însingurãtatea cãlãtoriei sale, câteva zilebune. Pe mãsurã ce stãruia însã încercetarea fiinþei sale, Bubi obosea. ªi,într-o searã, lipsa aceasta de faptã, de luptãºi de viaþã vie îl sili pe Bubi sã se coboareîn el ºi sã se priveascã aºa cum era, cuaprinderi, dar fãrã încordare, fãrã legãturã,fãrã putere, fãrã voinþã. A trebuit sã serecunoascã, în afarã de toate nãdejdile pecare a încercat sã le poarte, cine e. S-asimþit fãrã putere ºi fãrã gând limpede de agospodãri ºi struni toatã averea asta mare,care îl înspãimânta cu trudele ºirãspunderile ei. ªi atunci a fãcut iute osocotealã, sã vadã cât îl va þine averea asta,aºa cum îl slujise ºi pe tatãl sãu, înprelungirea unei vieþi mai tinere, a lui. ªi s-ahotãrât sã trãiascã, bucurându-se de liniºteºi de muzicã, fãrã sã se mai cerceteze�. Înaceastã stare de spirit, participând din

inerþie ºi fãrã nicio tragere de inimã lanesfârºite petreceri de el plãtite, organizatemai întâi în casa amicului sãu GunãLicureanu, apoi în propria lui casã, alãturide pitoreasca lichea de presã pe numePanaiotache Potamiani, de procurorulHangiu ºi, desigur, de Jurubiþa, tânãrulbaron, presat de femeie, decide sã-l înlãturepe Urmatecu ºi sã lase administrareamoºiilor pe mâna ei. Înºelat de Jurubiþa ºide Gunã, care-l vor jecmãni ºi vor fugi înstrãinãtate, Bubi se va întoarce, în final, laUrmatecu, rugându-l sã mai salveze ce ede salvat.

FINALUL romanului marcheazã,aºadar, triumful parvenitului care, peparcurs, este numit de bãtrânul baron, ajunsministru, preºedinte al funcþionarilor publici.În aceastã calitate este invitat la balul anualde la Palatul Regal, împreunã cu soþia ºi fiica(prilej pentru autor de a introduce în textcomentarii cu totul nepotrivite cuperspectiva indusã, a familiei Urmatecu,asupra lipsei de valoare a scrierilor regineiCarmen Sylva) ºi continuã sã nãzuiascã saltullui într-o altã lume, având chiar, în urmavizitei fãcute marelui avocat State Iacomin,în salonul cãruia petrece câteva minutesingur, revelaþia cãrþilor ºi, prin ele, a uneialte sfere de exercitare a puterii decât ceacunoscutã de el. Aceste revelaþii (care vorcontinua ºi în �Ion Sântu�, unde el continuãsã fie prezent, o vreme) explicã simpatiapentru Matei, tânãrul medic care vegheazãultimele zile ale bãtrânului baron. Mediculva deveni soþul Amelicãi, care-i va dãrui luiUrmatecu un nepot, pe Ion, a cãrui formarescriitorul o va înfãþiºa în romanul urmãtor,care are un vãdit caracter autobiografic.�Ion Sântu�, apãrut în �obsedantuldeceniu�, destul de puþin tributarmomentului, dar cam stufos ºi risipit înmulte naraþiuni adiacente, nu lipsite însã deinteres, va întregi romanul familiei ºi alnãzuinþei lui Urmatecu de a accede, mãcarprin urmaºi, în sfera gândirii.

Posesor al unui stil estet, din carelipseºte neologismul, Ion Marin Sadoveanu,care nu izbuteºte, în ciuda existenþei unorpasaje descriptive de o realã expresivitate,sã contureze cu adevãrat imagineaBucureºtiului de sfârºit de secol, ºinicidecum sã realizeze o frescã, este uncreator de personaje vii (ºi nu doar de prim-plan), care nu se uitã. El are meritul de a fiîmbogãþit tipologia arivistului, dar ºi pe ceaaristocraþiei crepusculare, într-un roman decreaþie obiectivã solid ºi bine articulat, deputernicã viziune realistã, prin care adie vagpoezia trecutului ºi melancolia trecerii lumii.


Spirit creator prolific, manifestat în direcþiivariate (poet, prozator, publicist, istoric literar),Florentin Popescu ºi-a îndreptat în ultimul timpatenþia asupra memorialisticii, evocând înscrierile sale personalitãþi din viaþa literarã, întrecare unele din spaþiul spiritual târgoviºtean.Mãrturie stau în acest sens numeroasele vol-ume pe aceastã temã - Portrete în peniþã(2002), Amintirea care ne rãmâne (2002),Bucureºtii cafenelelor literare(2007), Un mesteacãn rãtãcitîn câmpie (2007), Siluete peplajele timpului (2009), Noiportrete în peniþã (2010) ºi ceamai recentã apariþie editorialã,Salonul cu portrete în peniþã(2012).

Dupã propria mãrturisire aautorului, �astfel de crochiuripot trezi un anume interespentru cititorii care doresc sãse iniþieze cât de cât în agitataviaþã literarã din ultimii 30-40de ani� ºi sã-i cunoascã,dincolo de cãrþile lor, peoamenii care au creat ºiîntreþinut un climat culturalpropice în jurul grupãrilor dincare fac parte.

Aºa cum însuºi Florentin Popescu afirmã,sintagma portrete în peniþã, larg folositã ºiîn volumele anterioare, este o trimitere directãla caricaturistul Neagu Rãdulescu (evocat, dealtfel, în paginile cãrþii de faþã), care ar fi spusla o întrunire cã puterea din vârful peniþeieste mai mare decât cea din vârful spadei.

Delimitându-se cu modestie ºi fineþe deaceste afirmaþii, Florentin Popescu nu simteîn propria-i peniþã putere ºi impetuozitate, ciplãcerea rememorãrii personalitãþilor evocatedintr-o perspectivã pur subiectivã, dublatãde cãldura sentimentului direct exprimat ºi defilonul autentic-uman care traverseazãîntreaga carte.

Memorialistul ºi criticul literar lasã demulte ori sã se întrevadã printre rândurisensibilitatea sufletului de beletrist, de creator,

Margareta Bineaþã

CRONICÃ LITERARÃ

POVESTE ÎN PENIÞÃ*

pentru cã sunt sesizabile în fiecare dintretextele sale parfumul ºi plasticitatea unorevocãri grefate de ceea ce Liviu Grãsoiunumeºte inspirat �iubirea faþã de confraþi�,�ataºamentul faþã de ceea ce propun ei,înþelegerea atitudinilor ºi reacþiilor ce-idefinesc ºi-i singularizeazã�.

O întreagã galerie de scriitoricontemporani reþine atenþia prin felul în care

Florentin Popescu izoleazã,pentru fiecare în parte, otrãsãturã caracterologicã, oparticularitate definitorie asufletului creator sau oatitudine relevantã: TheodorDamian este, de exemplu,reprezentantul �poeziei însutanã�; Emil Lungeanu seremarcã prin �polivalenþã ºidãruire�; Valeriu Matei este �unpoet printre academicieni�;Lazãr Bãciucu este �expo-nentul entuziasmului fãrãvârstã�, iar Tudor Cristea vedeºi comenteazã �spectacolulliteraturii� de la Gãeºti; BarbuCioculescu se evidenþiazã prin�farmecul discret al lucrului

bine fãcut�, iar personalitatea lui IonMãrculescu este circumscrisã triadei�vocaþie-destin participare�.

Aerul blând-colocvial al evocãrilor seîmbinã inspirat cu voluptatea manifestã arelatãrii, Florentin Popescu dovedind o bunãcunoaºtere a lumii literare contemporane ºi areprezentanþilor acesteia. Deºi intenþiamemorialisticã este anunþatã de autor încã dinscurta prefaþã, succintele radiografii fãcuteoperei celor evocaþi nu lipsesc: cel care afirmanu fãrã mândrie �eu v-am citit pe toþi!�dovedeºte ºi aici, chiar dacã pe spaþii restrânse,plãcerea analizei pertinente ºi argumentate,cãci, deºi apropiat ºi fratern, Florentin Popescunu este encomiastic (vezi Valentin Borda, Dem.Iliescu, Theodor Damian).

Scurtele tablete care alcãtuiesc �Salonulcu portrete în peniþã� au fost publicate, dupãcum însuºi Florentin Popescu mãrturiseºte,în revista �Litere�, precum ºi în �Bucureºtiulliterar ºi artistic� (al cãrui fondator este),* Florentin Popescu, Salonul cu portrete în peniþã,

Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 242 pag.


�Spaþii culturale�, �Pro Saeculum�, �Impactcultural�, �Meandre� etc.

Ineditul acestui volum de memorialisticãîl constituie faptul cã autorul încearcã (ºi înbunã mãsurã reuºeºte) sã surprindã scriitoriiîntre cele douã mari coordonate �viaþa ºi opera� urmãrind felul în care aceºti doi poli îºi punamprenta asupra parcursului lor existenþial.În plus, Florentin Popescu nu ezitã sã oferedetalii savuroase despre modul în caredestinul lui s-a intersectat cu al persona-litãþilor evocate, oferind aspecte interesantedin viaþa privatã a acestora. Semnificativã înacest sens este evocarea întâlnirii autoruluicu Nichita Stãnescu, într-o posturã relativoficialã, aceea de reporter trimis de Radio-difuziunea Românã în vederea unui interviu.Puternic vizualã ºi generoasã în detalii,evocarea îl surprinde deopotrivã pe Nichita-omul ºi pe Nichita-poetul, marcat vizibil detrãiri conjuncturale: �La prima dintre întâlniri,Nichita Stãnescu (probabil bucuros deapariþia noului volum) mi s-a pãrut a fi într-overvã de zile mari ºi m-au impresionatpasiunea ºi cãldura cu care vorbea desprepoezie ºi despre literaturã în general, dândimpresia cã se aflã sub influenþa unui drog.(...) La cea de-a doua noastrã întâlnire (ºiultima!) scriitorul mi-a apãrut obosit (nu demult avusese ºi un accident, avea un piciorîn ghips ºi era imobilizat la pat), încercând,nu fãrã greutate, sã facã faþã onorabil situaþieiîn care se afla: aceea de a purta o convorbireagreabilã ºi de a lãsa o impresie plãcutã�.

Este de remarcat încã de la început tonullipsit de pretenþii, cald ºi apropiat ca într-odiscuþie intim-amicalã cu lectorul, de multeori punctatã de oralitate ºi umor fin, decalitate, niciodatã strident. Vorbind despreefectele devastatoare ale alcoolului asuprahãruitului autor al �Necuvintelor�, FlorentinPopescu opineazã mucalit, dar just: �Sigur,nu sunt nici eu un abstinent ºi ar fi absurd sãsusþin cã la Nichita Stãnescu toþi acei invitaþi,dar mai mult neinvitaþi ar fi trebuit sã se ducãcu ceaiuri de muºeþel ºi cu siropuri de plante,dar nici sã întreacã mãsura în cealaltã extremã,chiar dacã este ºtiut, ºi nu de ieri de azi, cã, îngenere, creatorii se dedau ºi petrecerii cubãuturi alcoolice � întrucât euforia bahicãpoate fi, în anume împrejurãri, un stimulentpentru creaþie�...

Rememorãrilor din �Salonul portretelor înpeniþã� nu le lipseºte nervul epic, badimpotrivã. Autorul decupeazã �felii de viaþã�în care destinul lui ºi al personalitãþilorevocate se intersecteazã, într-un discurssimplu, autentic, de multe ori cu accenteumoristice: astfel, vorbind despre SilviuNeguþ, �geograf cu o personalitate puternicã,pe deplin afirmatã ºi pe deplin recunoscutãde lumea ºtiinþificã de la noi�, FlorentinPopescu îºi aminteºte cu plãcere ºi despreSilvestru Sânpetru, �profesorul lor comun de

geografie�, un dascãl de o severitate absolutã,dublatã de un profesionalism pe mãsurã;momentul întâlnirii cu profesorul NicolaeSimache îi rãmâne memorialistului adâncîntipãrit în suflet, cãci acel �intelectual de rasã,cultivat în stima ºi preþuirea de sine ºi deceilalþi� privise cu înþelegere întârzierea de laîntâlnirea cu un grup de muzeografi ploieºtenia tânãrului gazetar Popescu, aflat la �prima sasarcinã redacþionalã serioasã�; poetulardelean Vasile Borda ºi ziaristul GrigoreDamirescu sunt evocaþi într-o întâmplareplinã de umor: vãzând cã Borda refuzasistematic cã �împartã�, aºa cum se obiºnuia,cu colegii de redacþie micile �atenþii� primitede la colaboratori, Damirescu îi împacheteazãun perforator imens ºi i-l lasã pe birou în chipde cadou. Uneori, aºa cum se întâmplã întableta dedicatã dramaturgului GeorgeAstaloº, Florentin Popescu insereazã, dupãtipicul �povestirii în ramã�, amintiri alescriitorilor evocaþi. Este relatatã, astfel, oamintire hazlie a lui George Astaloº privindu-lpe Zaharia Stancu, pe atunci preºedinteleUniunii Scriitorilor, în legãturã cu solicitareaunui împrumut bãnesc dificil de obþinut.

Nu sunt lipsite de interes nici portretelefizice pe care autorul le face personalitãþilorevocate. Este de remarcat faptul cã schiþasumarelor, dar sugestivelor �portrete înpeniþã� este dublatã de creionarea atentã aprofilului psihologic. Astfel, academicianulMihai Cimpoi, �spãtos, bine legat, amintindîntrucâtva de statura lui Sadoveanu�,ascunde, sub �masca sobrã, aparent rece ºidistantã�, �un ins bonom, plin de umor�;caricaturistul Neagu Rãdulescu esteevidenþiat prin �ochii lui mari ºi negri, arzândde un foc ce voia sã mistuiascã parcã totpãmântul�; Vasile Borda este reþinut în spaþiulamintirii ca �un ardelean tãcut ºi profund,visãtor ºi curat�, �ins exemplar prin moralitateºi seriozitate�; fostul coleg de studenþie TudorCristea îi apare memorialistului ºi peste ani�la fel de timid, poate în plus cu un anume aerde mister ºi cu un zâmbet (a la Omar Sharif)�greu interpretabil.

Sensibilitatea ºi discreta vibraþie arememorãrilor trãdeazã sufletul artist al luiFlorentin Popescu într-un discurs cald,meºteºugit condus, în care nostalgia, emoþiase împletesc cu simpatia ºi admiraþiaconfraternã. Lexicul este bine ales ºi, deºioralitatea stilului se face deseori simþitã,eleganþa stilului rãmâne nota dominantã chiarºi în cazul micilor anecdote spumoase.Enumeraþiile corect dozate, metaforelesugestive ºi comparaþiile, deºi nu foartenumeroase, vin sã coloreze relatarea agreabilã,puternic personalã.

Practic, fiecare dintre scriitorii surprinºide Florentin Popescu în paginile cãrþii saledevine personaj în aceastã bine orchestratãpoveste a literaturii române actuale.


Alex ªtefãnescu

UN VERS DE EMINESCU

Poezia Glossã sunã straniu printrecelelalte poezii ale lui Eminescu. Parcã arfi rostitã de un robot prevãzut cu unsintetizator de voce: �Vreme trece, vremevine,/ Toate-s vechi ºi nouã toate;/ Ce erãu ºi ce e bine/ Tu te-ntreabã ºi socoate;/Nu spera ºi nu ai teamã,/ Ce e val ca valultrece;/ De te-ndeamnã, de te cheamã,/ Turãmâi la toate rece.�

Nici urmã de cãldurã omeneascã înaceastã poezie. Nici urmã din aceaintensitate a trãirii care la Eminescu estecopleºitoare ºi creeazã o adevãratãdependenþã de scrisul sãu.

Impersonalitatea tonului ºocheazã încãde la primul vers: �Vreme trece, vremevine�. Se putea spune, firesc, �vremeatrece ºi vine�. Dar misterul poeziei s-ar fispulberat înainte de a se instaura. �Vremetrece, vreme vine� creeazã o impresie demiºcare mecanicã, simetricã ºi egalã cuea însãºi, ca de metronom. Ceea ce îºipropun astãzi minimaliºtii, sã descrie fãrãsã comenteze, realiza Eminescu acum maibine de o sutã de ani.

Urmeazã o serie de sfaturi adresateunui interlocutor fãrã identitate (probabilpoetul însuºi) de cãtre o instanþã moralãsupremã (în numele cãreia vorbeºte totpoetul). Nu sunt sfaturi paterne, date cugrija de a-l feri pe un tânãr de experienþedureroase, ci sfaturi demiurgice, care vinparcã din ceruri. Sunt sfaturi inutile, rostitenu pentru a fi urmate, ci pentru a divulgainconsistenþa moralã a lumii. Pentru aexprima un scepticism absolut faþã decomedia umanã.

G. Cãlinescu a fãcut cândvaobservaþia cã un poet nu spune mariadevãruri, ci simuleazã spunerea unor mariadevãruri. Cã o poezie emoþioneazã princrearea unei atmosfere iniþiatice, deºi nuiniþiazã în nimic. Aceste idei se verificãperfect în Glossa lui Eminescu. Cã istoriase repetã, cã �toate-s vechi ºi nouã toate�au spus-o mulþi gânditori ai lumii, de la Vicola Schopenhauer. Ceea ce ne spune în plusEminescu, prin solemnitatea non-umanã a

�VREME TRECE, VREME VINE�

discursului sãu, este cã trebuie sã primimfãrã împotrivire, ca pe un dat, logica moralãdescifratã de filosofi în viaþa lumii.

Chiar dacã nu am ºti limba românã,am înþelege poemul lãsându-ne pãtrunºi deintonaþia lui supraindividualã. Ne-am simþica într-un templu în care un sacerdot alunei religii necunoscute ar declama un textstilizat prin repetare de-a lungul secolelorºi ar genera reverberaþii ample în sala cuboltã înaltã: �Cãci aceloraºi mijloace/ Sesupun câte existã,/ ªi de mii de ani încoace/Lumea-i veselã ºi tristã;/ Alte mãºti, aceeaºipiesã,/ Alte guri, aceeaºi gamã,/ Amãgit atâtde-adese/ Nu spera ºi nu ai teamã.�

Eminescu a inventat o tehnicã subtilãde creare a impresiei cã versurile salepreexistã în limbã ºi cã el nu face decât sãle aducã rãbdãtor la luminã, ca un arheologcare scoate din pãmânt o amforã: �Privitorca la teatru / Tu în lume sã te-nchipui:/Joace unul ºi pe patru/ Totuº tu ghici-veichipu-i,/ ªi de plânge, de se ceartã,/ Tu încolþ petreci în tine/ ªi-nþelegi din a lor artã/Ce e rãu ºi ce e bine.�

Nu se poate spune despre acesteversuri cã sunt �compuse� de cineva. Elepar sã fi existat dintotdeauna în limbaromânã, astfel încât poetul n-a fãcut decâtsã le descopere.

Tehnica, inventatã de poet ºi perfec-þionatã de-a lungul anilor, conferã o mareautoritate versurilor sale. Chiar ºi poemeleconcepute ca naive jocuri erotice au cevadefinitiv, incontestabil, care le face sã parãdestinate eternitãþii. În Glossa Eminescu aexploatat la maximum aceastã metodã defabricare a veºniciei la masa lui de lucru.El ar fi fãcut-o ºi pe iubita lui sã înmãrmu-reascã mãreþ dacã ea n-ar fi preferatbucuriile oferite de viaþa de fiecare zi.

Mai trebuie spus cã perfecþiunea pecare o practicã Eminescu nu are nimicmortuar, cã ea este de fapt o iluzie aperfecþiunii, spre care tind marii clasici aioricãrei literaturi ºi cã reprezintã, în fond,o expresie ultimã, paroxisticã, a unui strigãtexistenþial.


Ioan Adam

AFINITÃÞI SELECTIVE

Pe cât de lente ºi anevoioase au fostla noi începuturile poeziei feminine, peatât de agitate ºi de plurivalente suntipostazele ei de acum. Yang ºi-a pierdutde mult sfiala în faþa lui Yin, iar un even-tual studiu sociologic care n-ar omitesexul auctorial ar ajunge la o concluziesurprinzãtoare: în poezia mare s-ainstaurat matriarhatul. Ana Blandiana,Ileana Mãlãncioiu, AngelaMarinescu, Nina Cassian,Carolina Ilica, MartaPetreu, Magdalena Ghica,Liliana Ursu, Grete Tartlersunt astãzi mai vizibiledecât omologii lor bãrbaþi,din rândul cãrora doarMircea Cãrtãrescu maievocã mãreþia patriarhatuluipierdut. Finul cititor depoezie care este GheorgheGrigurcu observa în Poeþiromâni de azi, deci acummai bine de trei decenii, cãlirica femininã, care se ilumina sau înnoraîn funcþie de regimul simþurilor, a evoluat�spre contractarea unui limbaj«vizionar »�, cã �datele epidermei� s-audemonetizat. În absolut, adicã în zonelede gravitaþie esteticã mãritã ale textelor,criticul are dreptate, chiar dacã mai suntîncã poete � nu puþine! � cu cetãþenieliricã în Lesbos. Cum nu-mi propun înaceste notaþii o incursiune în respectivulostrov, mã limitez a constata cã tendinþaspre spiritualizare, cerebralizare � ante-rior opþiune eminamente masculinã � semanifestã ºi în cadrul �eºalonului doi�.Sunt în rândurile lui poete vrednice destimã, dar pe care lipsa de marketing edi-torial, de productivitate, retragerea într-o

POEMELE SEPTENTRIONULUI*

singurãtate mândrã, accidente existen-þiale, drame ascunse le-au þinut într-onedreaptã penumbrã.

Dincolo bine de semicentenar publicãa doua carte de poeme Diana Mariaªincai. Dacã prima se intitula Inorogi ºivremuri (2001), urmãtoarea exploreazãTropicul unicornului (2012),confirmând astfel constanþa unei obsesii

ale cãrei rãdãcini sunt purspirituale. Inorogul,unicornul sau licorna e unanimal de bun augur. I-auascultat tropotul grav-mãsurat al �copiteloralbastre� Dimitrie Cantemirîn Istoria ieroglificã(care-i nota �suneteletraghiceºti�), Lucian Blaga(Unicornul ºi oceanul),Cezar Baltag (Unicorn înoglindã), sensibili tustrei lastrãlucirea acestui simbol alpuritãþii intangibile, al

virginitãþii perpetue. Inorogul transcendesexualitatea, pentru el ceremoniile erosuluinu trec dincolo de pragul logodnei.Inorogul are (vezi Dicþionarul desimboluri al lui Chevalier ºi Gheerbrant)oroare de maculare, fãpturile ataºate luirenunþã la iubire din fidelitate pentruiubire, raþiunea finalã a acestei alegerifiind chiar dorinþa de a o salva de ladeteriorarea inevitabilã. E ceva medieval,cavaleresc, ceva de epos curtean înaceste credinþe care mai fac prozeliþi pânãºi în evul nostru tehnicist ºi pragmatic.Diana Maria ªincai este unul dintre ei,iar poezia sa, expresie a unui tempera-ment hotãrât nesanguin, e populatã decastelani, cavaleri, trandafiri mistici, corbi,vrãjitori malefici, �zei din Nord�, corãbierivikingi în �drakkare lungi�, garguie depradã, elfi, pelerini ºi bãtrâni enigmaticitrãind simultan în realitate ºi în mit. Cutare

* Diana Maria ªincai, Tropicul unicornului, EdituraFundaþiei Culturale, Gheorghe Marin Speteanu,Bucureºti, 2012; Dorina Brânduºa Landén, Lanord de sufletele voastre, Editura Cãlãuza v.b.,Deva, 2011.


poem, laconic, subsumat altui calendardecât cel în funcþie de care ne cheltuimzilele, e o alegorie funerarã implicândParcele ºi simbolistica macabrã a�iluminaþiilor� evului de mijloc: �Torceabãtrâna lângã iazul morii / Tot descântândceva cu voce joasã. / Se auzea tãcereaprintre pietre / ªi-un foºnet prelungit ºisec, de coasã. // Cei din þinut se camfereau de iazuri / De-acolo � spun � nicivântul nu se-ntoarce. / ªi nu se ºtie cinece coseºte, / Sau cine e bãtrâna ºi cetoarce� (La iaz).

Diana Maria ªincai e hispanistã ºi ne-am aºtepta ca mãcar din contagiuneintelectualã sã-ºi dea ºi ea obolul liricacelui Sud torid, mediteranean, pe carebãrbaþii poeziei româneºti fascinaþi de�alte orizonturi� l-au cântat cu deosebire.Asachi beatifica solemn þãrmurile�Ausoniei antice�, Italia, �unde lângãdafin verde creºte olivul cel ferice, / Undefloarea nu sã trece subt un cer ce-i totsenin�, Alecsandri ritma focos Zunarilla,plimbându-se �cu Niniþa-n gondoletã� laVeneþia, Duiliu Zamfirescu, levantin cuchemarea Cicladelor în sânge, îºi lãsaimaginaþia sã cutreiere pânã la Grenadaºi Sevilla, acreditând primul viziuneaminulescianã a corãbiilor încremenite laancorã, Blaga auzea la Estoril freamãtulpotolit al Atlanticului. În general, poetulromân are oroare de frig, de umezealã(Bacovia nu face excepþie), de neguri,iar Alecsandri cu tenebrosul sãu Pohodna Sibir confirmã repulsia genericã.Singur Ion Pillat s-a lãsat furat ºi derecele Septentrion, pictat admirabil de sus,cu o pensulã muiatã într-un alb cu sclipiride oþel: �Noapte albã. Stalagmitenepãtate de ninsoare / Vin gheþarii cete-cete pribegind din Polul Nord. / Nu-i fiorprin valuri clare ºi în zare nu-i fiord, / Doarpe ape, limpezite cataracte selenare. //ªi pe unde, unde stele de argint mãrite-apar, / Firmamentul în oglindã îºirãsfrânge-n cerc ovalul. / Calea Robilorlactee ninge cu luminã valul, / Legãnatãde legende, promoroacã de cleºtar. //Noapte albã. Gheaþã naltã iconitã ca ofrizã / De zãpadã împietritã cu sclipirede oþel / Îºi aratã amãgirea unor aripi fãrãþel, / Fulgerare borealã, enigmaticabanchizã� (Ocean Polar). E unSeptentrion decorativ, naturat, pictat dinafarã. Diana Maria ªincai îºi trage însãarca poemului spre un þãrm brumos, ceþos,

cu ploi extenuante ºi pãduri umede,tenebroase. Când scrie îºi aºazã pupitrulla Marea Balticã, pe un �ponton pierdutla nord de vremea noastrã�. Dacã artrebui transpuse pe muzicã, poemele eiar chema sonoritãþile argintii de pian alelui Grieg ºi Sibelius. Poeta compunebalade (un poem memorabil se numeºtechiar Baladã la Marea Nordului) în linialui Radu Stanca ºi Horia Bãdescu,împingând finalmente micul nucleu epic,povestea, spre un liman metafizic,propice întâlnirii cu Doamna Supremã,Moartea. În aceste istorii erosul pâlpâieagonic, fiindcã membrii cuplului suntmânaþi ca în celebrul Morgenstimmungarghezian de chemãri contrarii:: �În ochiitãi se vede mare caldã / Ce-adãposteºteperle ºi sirene; / În ochii mei ce nu maipot sã creadã, / E marea unui nord uitatde vreme. // În marea ta sunt valuri aurite/ Ce strãlucesc scânteietor în soare; / Pemarea mea trec ceþuri rãzleþe / ªi umbreprintre gheþuri cãlãtoare.� (Nisipuri).Deºi uneori pare a colinda ºi tristul tropicmioritic, surprins în xilogravuri dramaticede burg dezafectat: �Dintre copacii negri,desfrunziþi, / Un câine de pripas ne iese-ncale. / Sunt tot mai mulþi, flãmânzi ºineiubiþi, / În haite scheunând prelung ajale.� (Martie), ori pur ºi simplu disperate:�Seninul tot s-a dus în altã parte, / Pestegrãdini ºi flori, sã soarbã roua, / Dar noi,aici, avem noroaie, moarte, / ªi haine,timp ºi vieþi la mâna-a doua.� (Fiori deprimãvarã), poeta e dincolo de Aici ºiAcum. E în lumea lui Peer Gynt ºiSolveig, în care trandafirul (de gheaþã!)este un ambasador al neantului, în carevinul bun nu mai desfatã simþurile ºi nuînveseleºte inima omului, cum ne învaþãun vechi adagiu latin, ci e mai curând oultimã cuminecare înainte de clipa încare �moartea vastã ce-ºi întinde scutul�vine la inevitabilul soroc. Dar mai e ºilumea lui Ingmar Bergman, cel din Aºaptea pecete, în care cavalerul întorsîn Suedia din cruciadã joacã fatalapartidã de ºah cu Moartea. La DianaMaria ªincai, o blagianã rãtãcitã în AnnoDomini 2012, partida se joacã în trei ºise reia la infinit: �Sunt prieteni de mult:Viaþa, Timpul ºi Moartea; / Tovarãºi dedrum, fac popas la o poartã, / Se-aºazã,scot tabla cu ziua ºi noaptea / ªi joacã,în trei, o partidã de soartã.�

Nu ºtiu care va fi soarta poeziei


Dianei Maria ªincai. Rece, bizarã,saturatã de conotaþii mistice, îmbibatã deamãrãciunea celei care ºtie cã �drumule bun, dar nu ºi veacul�, elegantã ºianecdoticã aidoma poemelorminesängerilor de altãdatã, ea îi va spunetotdeauna ceva cititorului de calitate.Pentru ceilalþi va rãsuna în pustiu.

*�La nord de sufletele voastre� îºi scrie

de la o vreme poemele ºi Dorina BrânduºaLandén. În 1986 îi propuneam un reportajpentru antologia Cãlãtorie spre izvoarecare avea sã fie publicatã la EdituraEminescu ºi îmi justificam alegerea prinfreamãtul de �viaþã intensã, adevãratã ºiadâncã� sub care îºi aºeza instantaneeledin �inevitabila realitate�. La începutulanilor �90 sta sã-i aparã o plachetã depoeme la aceeaºi editurã,redactorul de carte (acumuitatul Nicolae Ioana) afiºaun optimism pe carevremurile l-au dezminþitrepede, apoi i-am pierduturma. Peste decenii aveamsã aflu cã hemoragia etnicãce-a bântuit Româniapostdecembristã n-a ocolit-onici pe ea, cã a emigrat înSuedia ºi-ºi scrie poemele la�lumina lunii polare�. Dacãla Diana Maria ªincaiscenografia Nordului e o proiecþieimaginarã, un fapt de culturã, cu binele ºirãul pe care-l implicã o construcþieintelectualã paralelã vieþii, la DorinaBrânduºa Landén glacialul Septentrion etrãit, asumat cu o încordare paroxisticã anervilor ce nu mai permite rime rare,eufonii studiate, aluzii erudite. Exilul, fie elºi �autoimpus�, nu e aurit, eul are nostal-gia vetrei pãrãsite. Dominã senzaþia de frigparoxistic, de iarnã perpetuã, de coºmartrãit cu ochii larg deschiºi: �Mi-e frig îniarna asta neînsemnatã / în aceastãninsoare cu fulgi de carton / mi-e frig /ºtiu cum grea de durere / i-am strigat /îmbrãþiºeazã-mã sãlbatic mistuitor / eum-am nãscut în plin soare / iarna aceastaucide / pulberea de aur risipitã în mine. /Omul de lângã mine / este iarna aceasta /braþele-i sunt gheþuri / ce mã cuprind / ºimi-e atât de frig încât / întreaga mea viaþãtremurã.� (Insomnia). Acum, când letranscriu dintr-una din filele noului sãu

volum (al doilea!), un freamãt de memorieîmi readuce în minte finalul Nodului 17 allui Nichita Stãnescu: �ªi nu pot sã mor / ªininge ºi nu pot sã mor / ªi-mi este foartefrig când foarte ninge / ªi nu pot sã mor.�

Când s-a �despovãrat de viaþã�, Nichitaera totuºi printre ai sãi. Pierdutã prin �fiorduriscandinave�, sol transilvan printre vânãtoriide elani �îndopaþi cu bune intenþii / cu vin lacarton ºi budincã�, urmaºa lui îºi contemplãcu anxietate metamorfoza, zbaterile, rãnile.Vechea ºi noua temã a exilului, care-i uneºtepeste timp pe Ovidiu ºi Mc David Malouf,ia sub pana ei alurã de spovedanie, demãrturie finalã ce înfãºoarã extincþia îngiulgiul delicat al unei imagini memorabile:�Viaþa mã izbeºte cu precizia glontelui / cucine sã împart vinul cel vechi / cu cinerãsuflarea din urmã / doar pãmântul fertilse hrãneºte cu sângele meu // iatã-mã cu

nervii întinºi de la osingurãtate la alta / imensãranã de fluide zãpezi /locuiesc în sãmânþa clarã aelementelor / ca un muribundîmbrãþiºând o frunzã�(Exilul). Confesiunea, îngenere parcimonioasã, de ommândru, cu oroare de slãbi-ciune ºi lacrimã, împrumutãincidental tonul solemn alverdictului fãrã apel dat celeicare sustrãgându-se �dinºiruri de strãbuni� a încãlcat

�legea� statorniciei: �E prea târziu / sã maiajungi la sfârºitul zilei. / În cimitirul iernilorpolare / culcate sunt legile tale din tinereþe /uitate sunt dimineþile leoarcã de ploaie/ auriulverii / culorile calde / anotimpurile / vârsteleomului � / doar umbra unui lup alb / care ºiel va dispare� (Ceremonie finalã).Manierismului potolit, cultivat cu metodã ºistil de Diana Maria ªincai, îi rãspundedinspre Septentrion lamentaþia zguduitoarea înstrãinatului ale cãrui cuvinte fug sprelumea dintâi: �Tu strigi zadarnic / îmipreschimbi conca urechii / în cavitãþi subþiriprin care cuvintele / înoatã ca un banc depeºti înnebuniþi / fug din întunecimeasãlaºului meu. // Nu mai simt / nu mai aud/ ca ºi cum sângele meu ar curge / pe parteacealaltã a pãmântului / amestecându-se cugrâul ºi macii.� (Cord deschis).

�Notele biografice� aºternute deDorina Brânduºa Landén în �universul ter-minus� al Nordului ostil sunt stenogramadramaticã a unei suferinþe fãrã leac.


Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

LA REEDITAREA UNEI CÃRÞIA LUI OVIDIU BÂRLEA

La 36 de ani de la prima ei ediþie,apãrutã, în 1974, la Editura EnciclopedicãRomânã (600 p.), a fost reeditatã la EdituraAius, din Craiova, Istoria folcloristiciiromâneºti, ediþia ºi bibliografia operei fiindsemnate de dr. Carmen Banþa iar cuvântulînainte de acad. Sabina Ispas. Un evenimenteditorial pe care îl salutãm.

Habent fata libelli! ªi cartea lui OvidiuBârlea îºi are o istorie a sa. O voi evoca pescurt. Când ne-am aflat redactori, eu ºiregretatul meu coleg Ioan ªerb, la Editurapentru Literaturã, el din 1959, eu între 1963ºi 1969 ºi apoi, amândoi, prin restructu-rarea sistemului editorial, în decembrie1969, la Editura Minerva, am redactaturmãtoarele cãrþi ale lui Ovidiu Bârlea:Poveºtile lui Creangã (1967), Metoda decercetare a folclorului (1967), Tipologiafolclorului din rãspunsurile la chestio-narele lui B.P. Hasdeu, pe care a înfãptuit-oîmpreunã cu Ion Muºlea (1970),Problemele tipologiei folclorice, încolaborare cu D. Caracostea (1971),Folclorul românesc (I�II, 1981�1983). Totîn acei ani i-au apãrut Antologie de prozãpopularã epicã (I-III, 1966) ºi Petrea Fãt-Frumos. Poveºti populare româneºti(1967). În fine, a semnat prefeþe la ediþiile:P. Ugliº-Delapecica, Poveºti ºi basme dinCriºana ºi Banat (1968), D. Caracostea,Poezia tradiþionalã românã, ediþie deDumitru ªandru (I-II, 1969), Nevasta ceaisteaþã. Snoave populare româneºti, ediþiede Sabina Cornelia Stroescu (1971), At.M. Marienescu, Poezii populare dinTransilvania, ediþie de Eugen Blãjan(1971), Lazãr ªãineanu, Basmeleromâne..., ediþie de Ruxandra Niculescu(1978), Petru Caraman, Colindatul laromâni, slavi ºi alte popoare, ediþie de SilviaCiubotaru (1983), Ion Micu Moldovan,Poveºti populare din Transilvania, ediþiede Ion ºi Maria Cuceu (1987).

Tot noi, Ioan ªerb ºi eu, i-am comandatlui Ovidiu Bârlea, Istoria folcloristiciiromâneºti, redactor al ei urmând sã fiu eu,

în cadrul Redacþiei de istorie literarã ºifolcloristicã. Conducãtori ai EdituriiMinerva erau Aurel Martin, director,Teodor Vârgolici, redactor-ºef ºi ZiguOrnea, ºeful redacþiei în care lucram eu.Am propus, fireºte, dupã lecturã, tipãrirealucrãrii, una fundamentalã, singularã înliteratura de specialitate de la noi.Conducerea editurii, cu deosebire T.Vârgolici ºi Zigu Ornea, au obiectat cãactivitatea lui Mihai Pop, atunci director alInstitutului de Folclor, este minimalizatã,expediatã, cã în genere ultimul capitol,Folcloristica ultimelor douã decenii, care,în cartea ce avea sã aparã, cum vomvedea, la altã editurã, figureazã între paginile552 ºi 583, nu prezintã �marile realizãri,din timpul regimului de democraþiepopularã�, chestiune care era ºi va fi încãmulþi ani dupã aceea, obsesia organelorcare dãdeau vizã pentru tipãrire. Cei careau adus lucrãrii astfel de reproºuri n-auºtiut sã se comporte cu o personalitate ºiastfel Ovidiu Bârlea ºi-a luat manuscrisulºi l-a predat Editurii EnciclopediceRomâne, unde a ºi apãrut. A apãrut,subliniez, în integralitatea lui, cei de laeditura amintitã negãsindu-i lucrãrii vreoscãdere. Mai mult decât atât, cartea luiBârlea a primit atunci Premiul �B.P.Hasdeu� al Academiei Române.

Supãrat pe Editura Minerva, OvidiuBârlea a fost supãrat, câtãva vreme, ºi pemine, deºi eu fusesem singurul caresprijinise tipãrirea lucrãrii. Ovidiu Bârlea ºi-adat repede seama cã nu avusesem vreunrol în respingerea manuscrisului sãu, ºi i-amfost, la câþiva ani dupã aceea, redactor alcelor douã volume ale sale, Folclorulromânesc (1981, 1983), o altã lucrare carear trebui sã fie reeditatã neîntârziat. Amfost, de asemenea,:redactor al unor ediþiipe care le-a prefaþat: Lazãr ªãineanu,Basmele române..., ediþie de RuxandraNiculescu (1978), Petru Caraman,Colindatul la români, slavi ºi la altepopoare, ediþie de Silvia Ciubotaru (1983).


Ovidiu Bârlea este o personalitatecãreia îi sunt îndatorat în eternitate, elfiind acela care a prefaþat lexiconul meuºi al Sabinei Cornelia Stroescu, Dicþionarulfolcloriºtilor (1979), cartea mea de debut.În fine, a scris recenzii la ediþii ale mele:D. Stãncescu ºi Ion Bârlea. De asemenea,în Istoria focloristicii... a menþionat cã�Efortul editorial depãºeºte prinproporþiile sale oricare altã perioadã dintrecutul folcloristicii. Contribuþia cea maide seamã aparþine Editurii pentruLiteraturã prin Redacþia de folclor (I.ªerb ºi I. Datcu), urmat de EdituraAcademiei R.S. România.�

Este surprinzãtor cã la apariþia cãrþiilui Ovidiu Bârlea ºi mai mulþi ani dupãaceea, a apãrut despre ea decât o singurãrecenzie, aceea în limba francezã a lui IonTaloº, din Cahiers roumains d�étudeslittéraires (1977, nr. 1, p. 114-117).Cartea, �opera cea mai importantã care afost publicatã pânã în prezent în acestdomeniu�, a venit dupã o serie de studiiparþiale, semnate de Ion Muºlea, AdrianFochi, Ion C. Chiþimia, Ion Breazu ºiGheorghe Vrabie. Cercetare asupraactivitãþii a aproape 200 de folcloriºti, cuprecãdere asupra lui V. Alecsandri, At.M.Marienescu, B.P. Hasdeu, OvidDensusianu, portretele despre aceºtia doifiind �de neuitat�, S.Fl. Marian, Béla Bartókºi Constantin Brãiloiu, cãrora le esterezervat cel mai mare spaþiu, cartea i-aîncadrat pe aceºtia în context european.Totodatã, autorul s-a aplecat ºi asupraactivitãþii unor folcloriºti mai puþincunoscuþi, precum D. Boer, D. Cioflec,M. Canianu, T. Frâncu, G. Candrea, A.Corcea, I. Bugnariu, S. Mândrescu, I.C.Mãldãrescu, I. ªoltescu, D. Furtunã, Al.Vasiliu, M. Costachescu, Gh. Cardaº, P.Hetcou, Ion Bârlea. Alt merit al cãrþii estecã autorul ei a mers la surse când a fostvorba de lucrãri inedite ale lui B.P. Hasdeu,P. Caraman ºi C. Brãiloiu. Cât priveºte stilulautorului, el este �alerte, quelquefoissevère, les expresions ont parfois uneagreable saveur paysane�.

În cele trei ediþii ale lexiconului meu,începând cu aceea din 1979 ºi încheindcu aceea din 2006, am fãcut urmãtoareaapreciere asupra cãrþii lui Ovidiu Bârlea:�Superioarã acestui studiu (adicãPoveºtilor lui Creangã) ºi desigur cea maiimportantã lucrare a lui B. este, pânã acum,Istoria folcloristicii româneºti (Buc., EER,1974, 597 p. � carte distinsã de Acad.R.S.R. cu premiul «B.P. Hasdeu» (1974)� vastã sintezã diacronicã a folcloristiciinoastre de la începuturi pânã în prezent,prima încercare de sintetizare acontribuþiilor meritorii ºi de ierarhizare a

valorilor, de la creatorii de ºcoalã ºi«folcloriºtii piloni» pânã la culegãtoriiamatori care ºi-au dat aportul, cu mai multãsau mai puþinã pricepere ºtiinþificã, darîntotdeauna cãlãuziþi de bune intenþii, laadunarea tezaurului culturii noastrepopulare în ultimii 150 de ani. Operã depionierat, nelipsitã de lacune ºi erori deinformare, parþial explicabile prininexistenþa în arhive ºi biblioteci a surselordocumentare fundamentale ºi amonografiilor premergãtoare, nelipsitã declasificãri ºi evaluãri discutabile ºi detonalitãþi uneori accentuat subiective,polemice, Istoria folcloristicii româneºtieste totuºi o carte de referinþã pentru toatesintezele ce vor urma.�

Argumente temeinice, ºi în recenzia luiIon Taloº, ºi în consideraþiile mele dinamintitul lexicon, ºi interesul constant alspecialiºtilor pentru ea, ca Istoriafolcloristicii româneºti sã fie reeditatã.Meritele ei sunt subliniate ºi în cuvântulînainte la noua ediþie al doamnei SabinaIspas, care, reamintind anul când a apãrut,scrie: �Momentul este de referinþã, pentrucã studiul acesta de 598 pagini constituieun neîndoios argument, pentru cei care seîndoiau sau aveau reþineri subiective, cãfolcloristica este o disciplinã autonomã, cuidentitate ºi metodologie proprii, cã existãun obiect bine definit de studiu ºi, cudeosebire, o istorie a preocupãrilor pentrucunoaºterea acestui segment al culturii carese plaseazã cu cel puþin patru secole înaintede momentul actual. [...] Deºi dupã aceastãdatã au apãrut multe alte studii sau articole,ediþii ºi antologii care abordeazã din pers-pective diferite ºi chiar completeazã istoriadisciplinei, caracterizãrile celor a cãrorcontribuþie la definirea ºi identificareaacesteia este prezentatã în istoria amintitã,periodizãrile ºi etapele ei de evoluþie suntrepere pentru toþi cercetãtorii de astãzi.�Totodatã, autoarea cuvântului înainteaminteºte ºi alte contribuþii ale lui Bârlea,ca ºef al Sectorului literar din cadrulInstitutului de Folclor între anii 1950 ºi1969, când a proiectat �marile tipologii aletextului literar folkloric�, când a fost �celmai activ, specializat ºi devotat culegãtorde prozã popularã epicã�, când a participatla ample culegeri în zonele Hunedoara(cercetare coordonatã de el), Maramureº,Suceava, Prahova, Bihor.

Partea slabã a ediþiei de acum esteindicele de nume. Persoana care l-a alcãtuit,Anemona Andrei, n-a avut decenþa de a-lpãstra aºa cum l-a întocmit Ovidiu Bârlea,adicã de a nu include ºi de a nu eliminanimic din el, de a se rezuma doar la autoriºi de a pãstra alfabetizarea fãcutã de autor.Or, în indicele de acum au fost introduºi


termeni precum Collisali, care apare înexpresia �ªi precum Collisalii vechilorromani erau preoþi�. Au fost introduse multepersonaje din baladele populare: GhiþãCãtãnuþã, Demian Delia, Ion Pietrariu,Iancu Sibinianu, Mihu (de fapt MihuCopilul) Opriºan, Mircea Ciobanul, SilaSemondina, Tunsul, personaje din poeziagermanã, ca Balder ºi Wodan. Bârlea nuinclusese nume de informatori aifolcloriºtilor, dar aici apar: Baciul Udrea,cel despre care V. Alecsandri a scris cã i-aoferit, pe Ceahlãu, o variantã a Mioriþei,în indicele de acum alfabetizat Udrea Baiciu(sic). Unii autori au fost trecuþi în douãlocuri ale indicelui: Philemon N. ºi FilimonNicolae, Simiginowicz S. ºi Staufe-Simiginowicz L.A., Micu Moldovan ºiMoldovan I.M. Numele lui Olimpiu Barnadevine O. Bârna, al lui C. Notara, Notarã,al lui J. Bolte devine Boite. Apare la indiceºi Erudiþian, personaj din Þiganiada, de IonBudai-Deleanu. Numele unui cunoscutfolclorist muscelean este trecut în douãlocuri: Codin C.R. ºi Rãdulescu-Codin C.,în aceeaºi situaþie fiind Hinþescu I.C. ºiHinþ-Hinþescu I., ca ºi Chirileanu S.T. ºiKirileanu S.T. Din douã nume s-a fãcutunul; Bolte-Polivka, ei fiind, de fapt, BolteJ. ºi Polivka B. Primul, când este prezentsingur, este... Boite. Autorul care apublicat, la Paris, studiul Le peupleroumain d�après ses chants nationaux estecând J. Crãtiunescu când Crãciuneasa I.,numele sãu franþuzit fiind Cratiunesco.Mulþi autori apar fãrã numele lor mic:Benfey, Hilferding, Jarnik, Mangourit,Mannhardt, Macpherson, Mauss,Rousseau, Stavri. La pagina 107, dupãnumele lui Ioan Popescu, apare precizarea�A. gimn.�), explicatã în rândul urmãtor:�alumn gimnazial�; totuºi, alcãtuitoareaindicelui a trecut ca nume propriu: Gimn,A. La fel, termenul Gedächtnis, din titlulunei cãrþi despre Adolf Schullerus, semnatãde Herman Kügler, este luat drept numepropriu de persoanã ºi trecut în indice.Expresia zum Gedächtnis = in memoriam.Semnalãm alte situaþii regretabile. Lipsesc,spre exemplu, Domokos Samuel, DrãganuNicolae, Dumitrescu Angela, Gulian C.I.,Goanþã ªtefan, Iliescu Ion (folcloristtimiºorean), La Villemarquée H. de,Tuþescu Stan (tatãl folcloristului ªtefan St.Tuþescu), ªaguna Andrei, ªoit Ana, TeahaTeofil, Þichindeal Dimitrie. EliadeRãdulescu I. este trimis, în noul indice,la R: Rãdulescu E. De asemenea, numeleNiculiþã Voronca, Elena, alfabetizat aºa deOvidiu Bârlea, devine, în noul indice,Voronca, N.E., alcãtuitoarea neºtiind cãºi Niculiþã este nume de familie, alpãrinþilor bucovinencei. O altã problemã

slab rezolvatã este alfabetizarea înadâncime. Am dat aceste exemple, la careaº fi putut sã adaug altele, ca sã-i atragatenþia îngrijitoarei ediþiei ca la o viitoareediþie, eventual când va reedita cealaltãlucrare a lui Ovidiu Bârlea, Folclorulromânesc, care este prevãzutã ºi cu unindice de materii, cã indicele este ocomponentã importantã a unei lucrãriºtiinþifice ºi cã nu-l poate alcãtui oricine.ªerban Cioculescu s-a ocupat, într-unarticol, când fãcea cronica ediþiilor laRomânia literarã, doar de indicele denume al unei cãrþi.

O atentã cunoaºtere a ediþiei din 1974ar fi cerut înlãturarea unei serii de greºeli.Vom menþiona paginile din ediþia princeps.La p. 61 Cercetãrii, în loc de Cercetãri.La p. 118 se scrie cã lucrarea lui HenriEhrlich, Airs nationaux roumaines a apãrutîn 1850 la Viena, iar la p. 121 estemenþionatã altã localitate, Iaºi. La p. 224un basm din colecþia M. Eminescu esteintitulat Cãlin nedemnul, în loc de nebunul.La p. 296 un basm cules de D. Stãncescueste intitulat Pãsãrea lainicã, însã formacorectã este Pãsãricã. La p. 394 se spunedespre C. Ciobanu-Pleniþa cã a fost�învãþãtor doljan�. A fost, de fapt,funcþionar superior de bancã la Calafat(1908-1927) ºi Caliacra (1933�1939). Lap. 397 o colecþie a lui N. I. Dumitraºcuare titlul La umbra cerului, dar corect este:carului. O carte a lui Tudor Pamfile, Feþi-Frumoºi de odinioarã are doi ani deapariþie: 1910 ºi 1911. La p. 428 se spunecã activitatea lui Alexiu Viciu a început în1888 cu prefaþa la Poveºti ardeleneºti deIon Pop-Reteteganul, însã a început încãdin 1872, când culege primele creaþiipopulare. La p. 488 numele folcloristuluisârb care a trãit între anii 1787 ºi 1864este transcris Vuk Kara�iæ, însã formacorectã este Karad�iæ. Ar fi trebuit sã sepunã o notã la afirmaþia de la p. 127, undese spune cã �alt bucovinean� ar fi rezolvatchestiunea refrenului �lerui ler� dincolindele româneºti. Este, de fapt, vorbade altcineva, ºi l-am identificat în articolulmeu, Dumitru V. Dan ºi studiul sãu despreun refren al colindelor (în �Revista deetnografie ºi folclor�, tom 26, nr. 2, 1981,p. 205�209). Acesta a publicat, în 1901,Hailerui Doamne, studiu lingvistic. Eraoriginar din Triteni, jud. Cluj ºi a fostprofesor de limbi clasice la Galaþi, întreanii 1908 ºi 1930.

Reeditarea Istoriei folcloristiciiromâneºti a fost o experienþã profitabilãpentru dr. Carmen Banþa, pe care sperãmcã o va fructifica în editarea corespon-denþei lui Ovidiu Bârlea, care ºtim cã opreocupã.


SCRIITORI ROMÂNI ÎNTRECREªTINISM, PAGANISM ªI DEISM

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Relaþia dintre societatea româneascãruralã tradiþionalã, cea urbanã (începândcu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea),cea comunistã, pânã în 1990 ºi cea post-comunistã cu religia, cu Biserica ºi cuDumnezeu este ilustratã (nu în totalitatetotuºi) ºi de literatura fiecãrei perioadesocio-istorice, uneori mai pregnant, alteorimai estompat, dar fenomenul este puþinstudiat secvenþial ºi deloc în ansamblul sãu.

Problematica subiectului nu estesimplã ºi se impun de la început disocieri.Raportatã la literaturã ºi la scriitori, ea relevãmai multe direcþii.

Ce ne intereseazã ºi ce este relevant:felul în care este trãit sentimentul religiosal autorului? Felul în care mentalitãþile ºicomportamentele sociale referitoare laBisericã, Dumnezeu ºi credinþeprecreºtine se manifestã/sunt ilustrate încreaþiile literare? Felul în care paganismulclasic livresc a colorat prin imitaþie/sintezã/artificiu estetic o serie de creaþii,mai ales lirice?

Oricare limitare la fiecare dintreacestea poate genera un eseu separat, darstudiate împreunã deschid o perspectivãintegratoare mai fertilã pentru observaþiipânã acum mai curând accidentale.

Ca reacþie la climatul oficial impus devechiul regim pe parcursul unei jumãtãþide secol, românul stereotip ºi nu numai el,din ultimul deceniu al secolului XX ºi dinprimul deceniu al celui urmãtor se declarãîn sondaje (bun) creºtin, ortodox, mai multsau mai puþin practicant.

Televiziunile au încurajat intensivaceastã convenþie, relatând cu triumfalism,înduioºare ºi lux de imagini, comentarii-stan-dard despre toate busculadele pioase de latoate praznicele, pelerinajele, hramurile ºiexpunerile de moaºte de peste an.

Astfel stimulaþi, mii de bãtrâni ºi adulþi,sãraci ºi needucaþi se calcã pe picioare, iar

uneori leºinã în înghesuialã ºi se simt înacest fel buni creºtini, mãsurândsubconºtient în ore petrecute la coadã opietate care, în mentalul colectiv,valorizeazã persoana ºi ar trebui sã meriteimplicit o recompensã divinã.

Involuntar, din reportajele televizi-unilor, aºa convenþional-formale ºiartificiale cum sunt ele, se observãcomponenta pragmaticã a acestor noiritualuri, numai aparent monoteiste. Defapt, este un politeism neconºtientizat, devreme ce fiecare sfânt are celebrãrile saleºi uneori responsabilitãþi specializate.Fenomenul mediatic-religios nu ºi-a gãsitîncã reflectarea literarã, dar oferã o premisãde la care propunem un drum înapoi, laînceputurile literaturii române, trecând prinromantism, post-romantism, simbolism,parnasianism, expresionism (cât a fost),ortodoxism ºi modernism. Cât a existatîn literatura românã un sentiment creºtinautentic, în ce mãsurã a fost el cuadevãrat reprezentativ ºi pentru cine, câtºi cum s-a împletit cu un paganismantichizant ºi cu unul mitic autohton, ceforme au îmbrãcat ele în modernism, câta fost creºtinism ºi cât deism ºi la carescriitori, iatã o provocare pentru o suitãde eseuri ce vor fi reluate în final ºiregândite într-o sintezã.

Dintru început, la o privire de ansambluasupra literaturii române se observã cãdimensiunea religioasã, ca trãire, ºi Biserica� spaþiu-prezenþã-autoritate sunt cvasi-absente în proza lumii citadine.

De la Dimitrie Bolintineanu ºi NicolaeFilimon pânã la Ion Marin Sadoveanu, casã rãmânem între reperele dinainte decomunism (când aceastã absenþã estefireascã dat fiind climatul oficial), Bisericalipseºte din peisaj. Personajele merg laconcerte private, la curse de cai, laCamerã, în redacþii de ziare, la circ, la


ªosea, pe Calea Victoriei, în birturile dinceea ce numim azi Centrul Istoric, la bãi,la munte, la cafenea, fireºte, la teatru ºimai ales în vizite unele la altele, dar nimeni,niciodatã la bisericã.

Ceea ce, la un popor care se declarãatât de credincios, devine surprinzãtor.

Atât cât se manifestã în literaturã,creºtinismul ºi paganismul-mitic-autohtonapar numai în lumea satului. ªi mai ales înpoezie, mult mai rar în prozã.

Turla bisericii ºi troiþa figureazã înfoarte numeroase poeme la toþi ortodoxiºtii,fireºte, dar ºi la moderniºtii Adrian Maniuºi Ion Pillat. Clopotul, îngerii, simbolurilecreºtine apar foarte frecvent în cicluriîntregi din perioada interbelicã.

În schimb, mai devreme, la VasileAlecsandri, la George Coºbuc ºi la contem-poranii lor mai obscuri, nici chiar figuraþiabucolic-creºtinã nu se face remarcatã.

Biserica este figuratã vag, conven-þional, ca semn al apartenenþei la creºtinã-tate a satului românesc, dar atât.

La Ion Slavici ºi la Ion Agârbiviceanu,în prozã de data aceasta, preotul,mãnãstirea, ideea de pãcat, sunt prezenteaccidental ºi fãrã implicaþii majore.

Cât despre paganismul greco-latin, eleste chiar strãin ardelenilor ºi genereazã oimagerie nostalgic-decorativã numai lasimboliºtii noºtri parnasieni, de la AlexandruMacedonski la Ion Pillat.

Deismul, la rândul sãu, deºi contestatîn cazul lui Mihai Eminescu, este o realitatepe care o vom analiza ºi care îi alãturã înaceeaºi familie pe aceasta, pe Lucian Blaga(cu tot panismul sau/ºi pan-teismul sãu),pe Mihail Sadoveanu cu al sãu Dumnezeuaflat deasupra religiilor (vezi romanulCreanga de Aur) ºi pe Tudor Arghezi înetapa în care se distanþeazã de neliniºtileveterotestamentare, aºadar de pre-creºtinism ºi se împacã-însenineazã în fazacalm ºi luminos deistã, ultima din trãirilesale religioase.

De altfel Tudor Arghezi este singurulscriitor care îl cautã pe Dumnezeu cudisperare, care este consumat de întrebãriºi neliniºti, între atâþia alþi confraþi care îlcunosc pur ºi simplu aºa cum îl primescprin tradiþie ºi educaþie, în mod tradiþional,neproblematic, mai mult (ortodoxiºtii) saumai puþin (moderniºtii) iverenþios.

Deºi au trecut neobservate, existãdouã scrieri în care se regãseºte perfectexprimatã atitudinea lumii þãrãneºti înraport cu credinþa/credinþele ºi cuautoritãþile care le reprezintã.

În Sburãtorul lui Ion Heliade Rãdulescutânãra þãrancã tulburatã de vizitele nocturneale ispititorului cere ajutor mamei sale:

Oare ce sã fie asta? întreabã pe bunicaO ºti un leac ea doarã� o fi un zburãtorOr aide l�alde baba Comana ori Sorica,Or du-te la moº popa, or mergi la

vrãjitor.Creºtinismul românesc s-a grefat pe

magia localã, cu rol practic (combatere aoricãrui rãu, fie el moral sau de naturãmedicalã, de obicei benign, uneori însã ºimalign, cum va fi în scrierile târzii ale luiVasile Voiculescu).

La primul nivel de accesabilitate,acþioneazã babele meºtere, abia apoi �moºpopa�, la acelaºi nivel cu vrãjitorul.

Cei trei agenþi coexistã paºnic într-olume pãgânã-creºtinã ruralã, care nu acunoscut Inchiziþia ºi unde o toleranþã nicimãcar având propria conºtiinþã de sine faceparte din firescul existenþei.

A doua scenã relevantã în acelaºi sens,care confirmã ºi ea tradiþia, la moldovenide aceastã datã, apare în romanul Baltagulal lui Mihail Sadoveanu.

Vitoria Lipan are motive (confirmatede ceea ce numim superstiþie iar eanumeºte semne) sã creadã cã bãrbatului eii s-a întâmplat ceva rãu. Are nevoie deconsiliere, de practici de apãrare, de ajutorulunei instanþe supra-omeneºti. Ca urmare,face tot ce se prescrie bunului creºtin ºiduce la bisericã tot ce se cuvine, dar seara,mai discret, merge ºi la vrãjitoare, pentrua-ºi asigura, în mod complementar ºitradiþional, ºi bunãvoinþa altor forþe. Este,totuºi (cãci ea trãieºte în epoca telefonului)la fel de scepticã în privinþa rezultatelor,cum scepticã este ºi în legãturã cu eficienþaautoritãþilor, ºi se bizuie în primul rând pepropria forþã.

Triada Bisericã-Vrãjitor-Bãtrâne cuputeri magice este totuºi reductibilã ladubletul Creºtinism-Magie ancestralã cares-au conservat ºi s-au combinat înproporþii variabile, în literatura provinciilorromâneºti, mai puþin în Transilvania maiurbanizatã, unitã cu Roma, sau greco-catolicã, unde formele de paganism magicprobabil cândva active, s-au aflat subefectul unui spirit mai burghez (paradoxalchiar ºi în lumea ruralã).

Pe acest fundal, diferenþiat totuºi înmãsura în care nuanþate sunt ºimentalitãþile, în literatura românã s-audezvoltat forme înseriabile tipologic, darºi particulare, ale relaþiei creºtinism/magie-spiritualitate/pragmatism cotidian.


Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

VIAÞA DIN SPATELE DESTINULUI

Primim în dar, când apãrem în luminã, oviaþã ºi un destin. De aceea, unii filosofi careau avut ºi menirea de a schimba ceva înmentalul omenirii au crezut cã toþi oamenii suntegali în faþa naturii ºi a lui Dumnezeu. Ne naºtemegali. Din punctul zero al existenþei pornim caun grup compact de sportivi, cu ºanse egaleîn marea competiþie a vieþii. Oscarul se poateprimi ºi pentru rol principal, ºi pentru rolsecundar. ªi totuºi, lucrurile nu sunt atât desimple, nu pot fi privite atât de simplist.

Unii oameni îºi primesc în dar viaþa ºiodatã cu ea ºi destinul; alþii îºi cautã destinultoatã viaþa, cu îndârjire, în toate meandrele;alþii coboarã treptele umanitãþii în subdestin,alþii nu-l gãsesc niciodatã. Pe unii destinul îigãseºte pregãtiþi, pe alþii îi surprinde, pe alþiiîi lasã indiferenþi. Suntem individualitãþi,personalitãþi, în comparaþie cu alþii, încomparaþie cu noi înºine. Cum spune Platonîn Banchetul: ��deºi despre fiecare vieþuitorse zice cã trãieºte ºi cã-i pururi acelaºi, dincopilãrie pânã îmbãtrâneºte, el nu rãmâneidentic sieºi niciun moment, deºi îºi pãstreazãnumele. Se-nnoieºte necontenit, cu toate cã-ºipierde mereu ceva: din pãr, din carne, dinoase, din sânge, ºi în urmã, corpul întreg�.Aceastã schimbare atinge nu numai trupul,dar ºi sufletul, se schimbã, vorba lui Platon�apucãturile, temerile, fiecare dintre acesteanu se menþine în clipa urmãtoare, ci-n vremece unele dispar, apar altele. Dar lucrul cel maiciudat este cã se-ntâmplã aºa ºi cunoºtinþelor�.

Destinul cutremurã viaþa, mai ales atuncicând este conºtientizat, asumat, responsa-bilizat. În ierarhia lui: supradestin, destin,subdestin, nimic nu este la întâmplare, iar logicaacestor înþelesuri se dezvãluie prin revelaþie.Cred cã destinul este partea de nemurire lacare fiecare are dreptul. Îl cucereºti sau îlprimeºti în dar. Iubirea, fie ea eros în neptuniculsau polimnicul ei, este subordonatã destinului.

Când destinul devanseazã viaþa, am fitentaþi sã credem cã viaþa se desfãºoarã lin,fãrã meandre, fãrã cotituri imprevizibile. Ar fica ºi cum ai merge pe un drum pe care ai maifost ºi pe care îl ºtii în toate detaliiletopografice. Se pare, însã, cã nu suntempregãtiþi niciodatã pentru imprevizibil, pentruimponderabilele vieþii ºi/sau ale destinului.

O biografie ca aceea a ultimului împãratal Chinei, singuraticul Pu Yi, nu urmãreºtedecât aparent evenimentele unei vieþi, ciprobele de iniþiere într-un scenariu aldestinului în care omul joacã un rol de iniþiat.ªirul de revelaþii îl determinã sã se regãseascãpe sine, cel adevãrat. În jurul lui, lumea seschimbã, dar el nu a fost pregãtit pentruaceastã schimbare. El este pregãtit sãstãpâneascã o lume imuabilã ºi eternã.Destinul este previzibil, viaþa, în lumeanoastrã cea de toate zilele, imprevizibilã. Elîºi descoperã destinul când viaþa îldevanseazã. Pu Yi a trebuit sã-ºi descopereviaþa din spatele destinului. El a avut un destinprevizibil în liniile lui generale, cãci urmaobiceiurile ºi cutumele tuturor generaþiilor carel-au precedat, dar nu ºi o viaþã. Acest fapt l-atransformat în �cel mai trist bãiat din lume�,cum spune profesorul sãu occidental, prizoniernu numai în Oraºul Interzis, dar prizonierul luiînsuºi, prizonierul propriului destin.

La trei ani, copilul fusese învestit împãrat� o demnitate pe care nu o înþelege, dar alecãrei prerogative îi impun limite, îirestricþioneazã viaþa, derulându-i doar destinul.Este educat pentru a fi un zeu, inhibându-i-setot ce ar þine de natura lui umanã. E ca uncopac ale cãrui ramuri sunt sever ºi permanentdirijate sã creascã într-o anumitã direcþie, sãarate numai într-un anume fel� Iar felul acestaîi este completamente strãin.

În prima tinereþe, înþelege trunchiat, atâtcât este lãsat, atât înþeles cât poate fura dinînchisoarea destinului. Înþelege, doar cãtrãieºte, totuºi, într-o lume artificialã, OraºulInterzis, cã lumea de dincolo de zidurile lumiisale se schimbã, iar aceastã schimbare arerepercusiuni asupra destinului sãu. Iardestinul acesta îi va rãvãºi viaþa. Aºa înþelegeel sã facã ceea ce este logic ºi în legea firii: sãse schimbe. A schimba înseamnã pentruîmpãratul care încã mai este, cel puþin formal,a reforma. Deºi a fost educat sã se consideredeasupra tuturor, sã se simtã un zeu, niciodatãel nu pare sã împãrtãºeascã ideea lui Agatonîn dialogul lui cu Socrate, potrivit cãreiaoamenii inteligenþi sunt mai de temut decâtproºtii mulþi la numãr. Schimbarea la care segândeºte, revoluþia pe care vrea sã o iniþieze,


a noului contra vechiului vizeazã bineletuturor. Virtualitãþile destinului tind sã sematerializeze într-un pragmatism faþã de careceilalþi sunt nu numai refractari, dar opozanþiîndãrãtnici. Nu aceastã schimbare imperialã afondului pãstrând formele e în scenariulistoriei, ci revoluþia politicã, adicã schimbarearadicalã vizând ºi fondul ºi forma.

Când noua putere � comunismul � seimpune, Împãratul devine prizonierul, de faptºi de drept, al noii structuri. Când a înþelesÎmpãratul cã destinul a luat-o înaintea vieþiisale? Când era prizonier în Oraºul Interzis sauacum când este prizonierul noii structuri? Eleste într-o relaþie defectuoasã cu timpul, cuspaþiul, cu ceilalþi. Schimbarea la care segândise, pe care o voise radicalã îl surprindeprintr-un extremism care nu-i aparþine.Aceastã schimbare îi afecteazã prin chiar acestextremism radical ºi viaþa ºi destinul.

Supus unui proces de reeducare, el,Împãratul, trebuie sã reînveþe existenþa, sã-ºiînsuºeascã alte reguli ale fiinþãrii ºi ale vieþuiriiºi-n cele din urmã, ale supravieþuirii, alteledecât cele ale protocolului imperial. Tragediasa provine din aceea cã, simultan cu toateacestea, el trebuie sã-ºi schimbe modul de agândi, mentalitatea, un întreg sistem degândire. Destinul i-a schimbat rolul pe mareascenã a lumii. Sistemul lui de referinþã esterãsturnat. Prinþul este silit sã devinã figurant.Nimic din ceea ce ºtia, din ceea ce-ºi însuºisecândva, nimic din modul sãu de viaþã nu maieste valabil. O buclã a destinului s-a închis.De aici poate începe o viaþã, o viaþã care sã-ºigãseascã un alt sens ºi sã devinã printr-oevoluþie specificã destin. Între prinþ ºi cerºetornu mai existã romantisme. Între aceste ex-treme, totul pentru el devine, dintr-o datã,uniform ºi uniformizat.

Revoluþia care se petrece în exterior nueste atât de importantã faþã de cea din inte-rior, din sine. ªi aceastã revoluþie îi cutremurãfiecare fibrã a fiinþei. Destinul e abandonatpentru ca el sã-ºi descopere ºi sã-ºiregãseascã viaþa. Înþelepciunea îl faceconºtient, îl face sã conºtientizeze tot acestspectacol al existenþei. ªi atunci înþelege, credeu, cã el este prizonier nu în Oraºul Interzis,nu al noii puteri care vrea sã-l reeduce pentrua-l anihila, ci al propriului destin. E o forþãcare-l transcende, iar el i se supune. Nu serevoltã. Acceptã calm, cu acel calm care vinedintr-o filozofie de viaþã tutelatã de legeaimplacabilã a karmei. Viaþa se dovedeºte unmare spectacol, iar el actorul acestuia. Unregizor, poate plictisit ºi poate maliþios, aschimbat scenariul ºi împarte altfel rolurile.S-a rãzgândit într-un moment anume alspectacolului, dar nu a spus/nu a anunþat penimeni. Actorul s-a trezit cu alt rol pe caretrebuie sã-l înveþe pe mãsurã ce îl joacã ºi pecare trebuie sã-l joace la fel de bine. ªi îl joacãbine, nimic nu i se poate reproºa � cu

discreþia, cu rafinamentul, cu eleganþa unuiaristocrat al spiritului. El are aceeaºi frumuseþeºi mãreþie tragicã în hainele fastului imperial,cu eleganþa lor fanatã ºi caducã, ºi-n salopetauniformizatoare. Iar când se dãruieºte noiiprofesii, grãdinãritul, înþelegi cã florile pe carele cultivã cu toatã dãruirea de care este capabilsunt florile sufletului sãu. Lumea sa interioarãa explodat în acest caleidoscop floral. Deºinu este un voltairean, cãci nu are sarcasmuloccidental al lui Voltaire, nici francheþeanegativismului, ºi-a însuºit un adevãrvoltairean: Omul trebuie sã-ºi îngrijeascãgrãdina�

Omul s-a obiectivat. A reuºit performanþasustragerii de sub zodia infernalã asubiectivitãþii ºi a subiectivismului ºi astfels-a eliberat. Abia acum, el nu mai este unprizonier. În închisoare a înþeles ce estelibertatea. Dualismul lumii i s-a impus, iar ell-a acceptat. A acceptat lecþia spectacolului.A fost mereu actor în spectacolul destinului,niciodatã regizor, niciodatã scenarist. Aºa adescoperit viaþa din spatele destinului.Înþelepciunea vine ca un alt dar când eldevine spectatorul propriului destin.Lucrurile nu sunt frumoase ºi/sau drepte prinele însele, ele devin frumoase ºi drepte prinmodul în care sunt sãvârºite. Altfel, poateurma rãul. Rãul social poate domina,frumosul ºi frumuseþea, dreptatea suntcuceriri personale. A le pãstra echivaleazã,în epoci de teroare a istoriei, cu un triumf alspiritului asupra haosului.

Cu aceste daruri pe care le integreazã vieþiisale, el are puterea de a vizita locul pe careavusese cândva iluzia cã-l stãpânise, locul încare fusese învestit împãrat ºi-n care avuseseputerea, locul în care destinul îi devansaseviaþa. E ca un criminal care se întoarce la loculfaptei. E o întoarcere care-l elibereazã ºi-lpurificã � o întoarcere în punctul zero. De acumpoate muri, cercul s-a închis. Omul care a avutun destin ºi-a recãpãtat viaþa ºi cu ea dreptulde a trece lin în eternitate. Viaþa aceasta devinedestinul lui � Ultimul Împãrat.

Dincolo de spectacol ºi de spectaculosulatâtor contraste ºi contradicþii, din UltimulÎmpãrat rãmâne Omul. Primul Om care sedescoperã ºi, descoperindu-se, redescoperãminunile vieþii. Revoluþia din interior îi aducesingura victorie. În plan social, el poate fi unînvins, în planul destinului � un învingãtor.Dacã înþelepciunea ar avea darul sã se scurgã,vorba lui Socrate cãtre Agaton la banchetulspiritual al lui Platon, de câte ori ne atingemunii de alþii de la cel ce are mai multã la cel cumai puþinã, ne-am însuºi adevãrurile ºi amînþelege minunile ºi frumuseþile vieþii. Amînþelege, poate, cã nu poþi sã trãdezi pe nimenifãrã a te trãda pe tine. Treptele iniþierii deplinesunt pregãtite mereu pentru oricine. Trebuiedoar sã punem piciorul pe prima treaptã. Darrefuzãm mereu urcuºul.


Acelaºi procedeu de intrare înliteratura fantasticã, prin asocierea dintremagie ºi motivul pãlãriei, în momentul încare personajele fac acelaºi gest, de a-ºiacoperi capul cu un obiect � cu o cãciulãsau o pãlãrie � magic, fermecat, este folositatât de Caragiale, în nuvela La hanul luiMânjoalã, cât ºi de Meyrink, în romanulGolem.

C.G.Jung, în cadrul interpretãriisemnificaþiei acelui �obiect carecuprinde capul� (C.G. Jung, �OpereComplete�, vol. 12, �Psihologie ºialchimie�, p.49) comenteazã motivulpãlãriei folosit de G. Meyrink în Golem,ajungând la concluzia cã, pãlãria, avândforma rotundã � deci solarã � este oaluzie la mandala. ªi, deoarece pãlãriaeste o reprezentare a �Sinelui�, pe careºi eroul lui Caragiale ºi eroul lui Meyrinkîl pierd, acel moment al �apariþieiinconºtientului� îi transpune pe ambiieroi în evenimente neobiºnuite.

Folosirea acestui procedeu, în ambelenaraþiuni, cunoaºte o diferenþã, deoareceîn nuvela lui Caragiale, cãciula personajuluieste fermecatã de privirile Mânjoloaiei,care�strãluceau grozav de ciudat� (I.L.Caragiale, �O fãclie de Paºte. Nuvele ºipovestiri�, Editura Minerva, Bucureºti,1971, p. 101), dupã ce aceasta se uitase�adânc în fundul cãciulii�, deci printrasarea cu privirea a unui cerc magic în�fundul cãciulii�, pe când în romanul luiMeyrink, personajul îºi pune din greºealão pãlãrie strãinã pe cap � care de fapt eravrãjitã, aparþinând unui erou nemuritor,devenit legendar � pierzându-ºi identitateaodatã cu acel gest. În ambele cazuri,procedeul duce la �apariþiainconºtientului� (C.G. Jung, op. cit., p.49) absolut necesar în realizarea atmosferei

Carmen Duvalma

ESEU

CARAGIALE ªI MAGIAINTRÃRII ÎN FANTASTIC

fantastice, acesta reprezentând acelaºi mo-ment magic al intrãrii în fantastic.

Nuvela lui Caragiale aparþine categoriei�fantastic-straniu� (Tzvetan Todorov,�Introducere în literatura fantasticã�,Editura Univers, 1973; cap. �Straniul ºimiraculosul�, p. 63) dupã clasificarea luiTodorov, în care personajul oscileazã întreacceptarea existenþei supranaturalului ºiîncercarea de a-l explica în mod raþional.Aceastã stare de incertitudine, în care seaflã personajul, este condiþia esenþialãpentru existenþa fantasticului, deoarecesuprimarea �ezitãrii� distruge fantasticul:�« Mai cã-mi vine a crede »: iatã formulacare rezumã spiritul fantasticului.Încrederea absolutã ca ºi totalaneîncredere ne scot dinlãuntrul hotarelorfantasticului; ceea ce-i dã viaþã esteezitarea� (Ibid., p. 48).

Atmosfera realistã descrisã la începutulnuvelei lui Caragiale conþine elementestrategice, care dau cititorului impresia deveridicitate, ca descrierea atmosferei de lahan, cu þiganii ºi chirigiii de pe lângã focuri,cu mirosul hainelor acestora, apoidescrierea odãii albe a Mânjoloaiei, în care,prin contrast, plutea un miros atrãgãtor demere ºi de gutui. Specific literaturiifantastice, atmosfera realistã descrisã laînceputul nuvelei este accentuatã deprezenþa naratorului ca personaj alpovestirii, denumit de Tzvetan Todorov �naratorul reprezentat� (Ibid., p. 104), castrategie de realizare a fantasticului princrearea iluziei realiste ce dã impresia deverosimil cititorului. Astfel, întâmplareaeste povestitã, la persoana întâi chiar depersonajul principal � Fãnicã � socrul sãu,�pocovnicul� Iordache, care îl puneamereu, ca într-un ritual al povestirii, sã-ispunã �istoria de mai sus pentru a nu ºtiu


câtea oarã� (I.L. Caragiale, op. cit., p.167); acel ritual care, descriind tot un cerc,subliniazã de fapt magia povestirii.

De la descrierea atmosferei realiste dela han, autorul trece la descrierea uneiatmosfere misterioase, cu elemente bizare,ca apariþia cotoiului negru, lipsa icoanelorsau privirile Mânjoloaiei. Atmosferafantasticã a naraþiunii începe cu acea privirestrãlucitoare a Mânjoloaiei �în fundulcãciulii�, care traseazã un cerc magic;gestul magic este responsabil decaptivitatea personajului, care estedepersonalizat, intrând într-o atmosferã deconfuzie, din care nu mai poate ieºi,rãtãcind printr-o �luminã ceþoasã�,drumul sau bizar descriind un cerc �reprezentând astfel tot o aluzie la mandala� deoarece se întoarce în acelaºi loc deunde plecase ºi unde era aºteptat. Gestulde a descrie un cerc magic � ca acela fãcutde Mânjoloaia cu privirea � poate fiinterpretat ca o semnificaþie a captivitãþiiprin magie, conform lui C. G. Jung:

�Descrierea unui cerc care te þinecaptiv este acel mijloc magic, strãvechi,de care se foloseºte oricine are de gând ofaptã deosebitã ºi misterioasã� (C.G. Jung,op. cit., p. 167).

Iar cum cãciula sau pãlãria, în cazulromanului lui Meyrink, sunt reprezentãriale personalitãþii sau ale conºtiinþeiindividului, gestul de a fermeca pãlãria esteresponsabil în ambele cazuri de �inserareainconºtientului în conºtiinþã� (C.G. Jung,op. cit., p. 167), astfel explicându-seintrarea personajului lui Caragiale sau al luiMeyrink într-o atmosferã fantasticã, încare îi implicã inconºtientul.

Eroul lui Caragiale îºi începe rãtãcireaîntr-un cadru alcãtuit din elementefantastico-magice, care sunt prezentate înmod gradat. Vremea neobiºnuitã de afarãeste asociatã cu trãirile personajului careeste depãºit de evenimente:�viforulcreºte�; lumina era �ostenitã�; �vârtejulnorilor� îl ameþea; scoate cãciula care îl�strângea de cap ca o menghinea�, întimp ce ºi calul se împleticea, cãci �parcãbãuse ºi el�.

Dupã ce-ºi scoate cãciula, vremea seschimbã iarãºi, ploaia fãcându-l sã aibãnevoie din nou de protecþia cãciulii, care îidã alte senzaþii dupã ce o pune: �Deodatãsângele începe iar sã-mi arzã pereþiicapului�. În acest timp, calul, obosit,

�gâfâie de-necul vântului�ºi se opreºtela vederea unei �mogândeþe�, care parecând o �cãpriþã�, când un �ied negru�;la aceasta calul reacþioneazã ciudat,deoarece �se cutremurã ºi dârdâie din toateîncheieturile ca de frigurile morþii� (I.L.Caragiale, op. cit., p.103), dupã careporneºte într-o goanã nebunã.

În timp ce se simte �cu trupul îngheþatºi capul ca-n foc�, eroului i se pare cãochii iedului îi aduc aminte de �alþi ochi�ºi îi pare rãu cã a plecat din atmosfera caldãºi protectoare a odãii Mânjoloaiei; în acelmoment, reacþia calului pare cã îi rãspundela gândurile sale, fiindcã �se poticneºte�ºi � cade zdrobit în genunchi�.

Imaginea lunii este nu numai un ele-ment magic: �Deodatã, printr-o spãrturãde nori se aratã felia din lunã aplecatãpe o rânã� (I.L. Caragiale, op. cit.,p.103), dar ºi un element careaccentueazã confuzia eroului, deoareceameþit fiind, crede cã �sunt douã lunipe cer� ºi se rãtãceºte, ºtiind cã luna seafla în spatele lui când a plecat de la han.În final, dupã ce personajul îºi facecruce, iedul dispare, iar calul reacþio-neazã din nou ciudat, sculându-se ºi�scuturându-ºi capul ca de buimãcealã�.Protagonistul ajunge chiar în locul deunde a plecat, dupã o rãtãcire de �vreopatru ceasuri�, timp în care drumul luia descris un cerc, forma drumului fiindo aluzie la mandala.

Nuvelele lui Caragiale se terminã într-oambiguitate specificã fantasticului,deoarece eroul nu este sigur de caracterulsupranatural al întâmplãrii, cãutând întimpul povestirii sale câte o explicaþieraþionalã pentru fiecare lucru ce la începuti se pãrea anormal, deºi socrul lui susþineacã Mânjoloaia îi pusese farmece în �fundulcãciulii�.

Eroul lui Meyrink a avut o senzaþieneobiºnuitã dupã ce ºi-a pus din greºealão pãlãrie strãinã pe cap; dupã ce a avut osenzaþie de teamã când a pus-o, a simþitcã devine altcineva, asistând îngrozit lapierderea propriei identitãþi:

�Faþa mea nu era a mea.Asta nu-i faþa mea, mi-a venit sã strig

îngrozit, ºi-am vrut s-o ating, s-o pipãi. Darmâna nu m-a ascultat. A coborât în buzunarºi-a scos o carte. Întocmai cum fãcuseadineaori. Iatã-mã la masã, dintr-odatã. Fãrãpalton fãrã pãlãrie. Sunt eu. Eu. Eu,


Athanasius Pernath.� (Gustav Meyrink,�Golem�, Editura Cartea Româneascã,1989, p.24)

Personajul principal din Golem, nunumai cã devine altcineva, dar se întoarceîn timp, cu treizeci ºi trei de ani în urmã ºiretrãieºte întâmplãrile din viaþa celuilalt:�Între mine ºi lucruri sta timpul îndesit,ani ºi ani, ºi toate-s vechi, rãsãrite dinvremuri ce s-au stins�.

Dupã ce într-un timp foarte scurt înrealitate � doar o singurã noapte �personajul devine un erou cu forþesupranaturale care trãieºte o mulþime deîntâmplãri neobiºnuite, el se trezeºte ºi,pornind sã restituie pãlãria strãinã pe carea luat-o din greºealã, descoperã cã a trãitîn vis în acea noapte toate întâmplãrile dintrecutul acelui Athanasius Pernath, cutreizeci ºi trei de ani în urmã, care de fapteste identic cu el: �Încet, AthanasiusPernath se întoarce spre mine ºi simt cãinima ºi-a oprit bãtaia: Parcã m-aº uita înoglindã. Atât de mult seamãnã cu mine�(Ibid., p. 282).

Spre deosebire de nuvela lui Caragiale,în care la început este descrisã oatmosferã realistã, iar intrarea în fantas-tic este pregãtitã de o atmosferãmisterioasã, romanul lui Meyrink începechiar cu descrierea atmosferei fantastice,în mijlocul ei aflându-se eroul, care-ºipovesteºte trãirile neobiºnuite, sub luminastranie a unei luni care-i sporeºteneliniºtea, într-o stare specialã, aflat �întrevis ºi veghe�:

�Lumina lunii cade în josul patului �pare o piatrã mare, albã ºi netedã. Cândluna plinã, sfrijindu-se, moare încet, încetîn partea dreaptã � ca un chip lunecândspre bãtrâneþe, când jumãtate de obraz,slãbit ºi tras, se veºtejeºte mai întâi � laceasul acela al nopþii mã cuprinde, tulbure,chinuitoare, neliniºtea. Nu dorm, nu-s nicitreaz, ºi între vis ºi veghe se þes trãiri dintoate câte le-am citit ºi auzit, ape mari ce-ºi adunã culorile ºi limpezimea într-osingurã matcã�.

Tensiunea dramaticã a romanuluicreºte odatã cu apariþiile golemului, legendalui sporeºte dimensiunile fantasticului întimp ºi în spaþiu, deoarece aceastã fãpturãciudatã � coborâtã din scrierile apocrifeale Cabalei � obþinuse viaþa prin magie ºiapãrea la treizeci ºi trei de ani o datã încartierul evreiesc, inducând în locuitorii

acelui cartier sentimente ce variazã de laneliniºte pânã la groazã.: �o datã înrãstimpul unei generaþii, cartierul e lovit cade trãsnet: o molimã a sufletului îlrãscoleºte pânã în adânc�plãsmuind caîntr-un miraj imaginea unei anumite fiinþe,care a trãit poate cândva în locul ãstademult, cu veacuri în urmã, ºi-i arsã dedorul de a se reîntrupa, de a-ºi lua formadin nou� (Ibid., p. 48).

Însã, în afarã de spaimã, cei care s-auîntâlnit cu golemul, au simþit altceva ºi maineobiºnuit: cã au avut în faþa lor �propriulsuflet, ieºit din trup, ºi nimeni altul,privindu-i dintr-un chip strãin�.

Abia în finalul romanului se facetrecerea de la fantastic la real, în ultimulcapitol intitulat �Sfârºit�, în momentul încare eroul se trezeºte din vis ºi îºi dãseama ce s-a întâmplat: în urma faptuluicã îºi pusese pãlãria acelui AthanasiusPernath, a trãit în vis întâmplãrile trecutedin viaþa aceluia:

�ªi acolo, atârnatã de cuier, iatã pãlãriastrãinã pe care am luat-o azi din greºealã,în domul din Hradcin, când m-am ridicatdin stranã dupã liturghie. Tot ce a trãit acestAthanasius Pernath am trãit ºi eu în vis,odatã cu el, într-o singurã noapte. Am privitodatã cu el, am auzit ºi am simþit odatã cuel, de parcã eu aº fi fost în joc�.

Romanul lui Meyrink se terminã într-oambiguitate specificã fantasticului,deoarece nu se ºtie sigur dacã personajuls-a întâlnit într-adevãr cu posesorul pãlãrieisau doar a visat cã a putut ajunge la aceltemplu de pe �Uliþa Alchimiºtilor�, numit�Zidul la ultimul felinar�, care pentruoamenii obiºnuiþi era numai o FataMorgana, dincolo de care în realitate era oprãpastie. Iar dacã întâlnirea dintre ei totuºis-a întâmplat în realitate ºi nu în vis,înseamnã cã personajul ori nu era un omobiºnuit, ori poate cã devenise acelhermafrodit, despre care se spunea înlegendã cã va locui în acel templu �lasfârºitul vremurilor�.

ªi la Caragiale, la fel ca la Meyrink,existã procedeul �naratorului reprezentat�(Tzvetan Todorov, op. cit., p. 104),strategie specificã fantasticului, în carenaratorul, fiind personaj al povestirii, seconstituie ca un �alter ego� al cititorului,cãruia îi transmite senzaþiile de neliniºte ºide teamã.

(continuare la pagina 39)


Lucian Gruia

NOTE DE LECTURÃ

HORIA GÂRBEA �TIMPUL CA O MÃNUªÃ

Aºa cum remarcã autoironic HoriaGârbea /1/, poezia sa se încadreazãpostmodernismului, curent lax, ale cãruicaracteristici generale acceptã orice temãdacã aceasta este întoarsã pe dos ca omãnuºã. Daniel Corbu stabileºte ºaptecaracteristici ale poeziei postmodernistecare încep cu litera �C� /2/,prezente ºi în poeziaautorului, pe care le analizãmîn continuare.

Volumul �Trecutul e osãrbãtoare�, reprezintã înultimã instanþã, o întoarcerepe dos a valorilor prezentuluicare sunt transferatetrecutului ceremonios,situaþie în care cotidianul arerostul de a trezi la realitate,reveriile memoriei individuale:�Aceastã poveste se încheieaici/ din cauza unei femei/care îmi strigã/ sã las poveºtile/ ºi sã vin lamasã/ cã supa e gata.� (cauza)

Colocvialitatea limbajului este ocaracteristicã specificã liricii poetului, chiarcând reflecþiile sapienþiale îmbracã meditaþiibanale în haine tragice: �cine a spus/ cã ogarã de provincie/ roºie ºi ridicolã/ poateamirosi a moarte/ a greºit/ dar destul depuþin�.(marginea) Destãinuirile calofiledevin hazlii prin absurdul lor savuros:�când merg la o femeie/ nu mã gândesc lafemei/ ci la ce a scris nichita stãnescu/despre femei�.(infirmitate)

Regãsim cinismul, în imagineascheletelor pasagerilor unui avion prãbuºit,care continuã sã zboare atemporal, precummiticul Olandez zburãtor metamorfozatliric într-un vehicol aerian tulburãtor: �în

Motto: �Asemenea infirmitate pe care unii onumesc postmodernism este de neocolit nu poþi scãpade ea cum nu poþi scãpa de moarte� (Horia Gârbea)

el 135 de schelete/ cu degetele încleºtatepe / ceºtile de cafea/ piloþii stau cu golurile/orbitelor spre norii din depãrtare/ surâdstewardesele/ numai cu dinþii lor perfecþi/nu mai au buze�. (pãianjenii din iunie)

Cinematografismul structureazãpoemele mai ample, cu desfãºurare epicã

semnificativã. În cãdereadin turn, retrãim nu numaivieþile noastre ci ºi pe celeale strãmoºilor ºi urmaºilornoºtri. Teoria relativitãþiideturneazã cãderea în sensmetafizic ºi nu maidistingem dacã noi cãdemsau turnul se înalþã în cer,în timp ce sufletul desprinsde trup e înãlþat spre tran-scendent pe umerii uneipãsãri psihopompe.

Afirmaþii hilar-para-doxale, mascheazã o

concupiscenþã cinicã: �cele mai frumoase/fraze despre femei/ le-au scris un impo-tent român/ ºi un homosexual american�.(infirmitate)

Faþã de alte cãrþi ale autorului, îneconomia acestui volum citadinismul estemai puþin reprezentat. Menþionarea oraºuluiPraga, invocându-l pe Frantz Kafka, trimitela absurdul existenþei, iar cimitirul de lamarginea mãrii, adãpostind mormântulpoetului, (primãvara în galileea) conducela omologarea defunctului (sub latura sacreator-taumaturgicã) cu Iisus Cristosmântuitorul. Descrierea celulei în carepoetul apare în postura unui deþinutontologic (poemele din capitolul Amintiridin închisoare), fac apel la condiþia noastrãde fiinþe muritoare.


În sfârºit, constructivismul þine deelaborarea arhitectonicã a poemelor ample,alegorice, de care vom vorbi în continuare.Aceste poeme ies, într-o bunã mãsurã, desub incidenþa postmodernismului, prinmeditaþia gravã provocatã de efecteleneantizante ale trecerii timpului.

În poemul care dã titlul cãrþii, trecutule o sãrbãtoare, ludicul, realismul magic ºirâsu-plânsu colaboreazã într-o construcþiealegoricã privind destinul nostru efemer.

Tâmplarul de coºciuge, groparul, popaºi cârciumarul sunt priviþi în douã momentesemnificative, primul ni-i descrie hiperbolizaþiîn postura plenitudinii forþelor lor, exacer-bate de tinereþe; al doilea, în ramolismentulinerent senectuþii, când eroii sunt cu un picorîn groapã. Paradoxal ºi ironic, numaicârciumarul se sustrage trecerii timpului,zburând ca un liliac peste sat, într-o viziunechagalianã postmodernistã.

La fel, în poezia somaþia, pata de sângeprovocatã de împuºcãtura paznicului �a luatforma/ unui fluture� ºi a zburat spre luminadivinã (realism magic sud-american).

În altã alegorie semnifiativã, care dãtitlul primului capitol, Cum se anunþã ovictorie, din ºapte mesageri plecaþi de pecâmpul de luptã sã ducã vestea bunã încetate, ºase se pierd pe drum iar al ºapteleanu e crezul. Deznodãmântul este misteriosºi miraculos totodatã. Mesagerul îl roagãpe Dumnezeu sã-l transforme în stanã de

piatrã, dacã minte. Ciudat, dorinþa îi esteîndeplinitã. Paradoxal, împietrireaeternizeazã victoria necrezutã de semeni.

În sfârºit, sala tronului, ne reaminteºtecã extincþia uniformizeazã/neantizeazãdestinele, atât ale eroilor cât ºi aletrãdãtorilor (fãrã sã facã dreptate): �dartoate nu sunt/ decât o pãdure sub brumã/un ºir de movile albe/ sub care poate zac/eroii putreziþi lângã/ marii laºi calcinaþi/ unºir de muºuroie/ care ascund/ documentelelor amãgitoare�.

Caracterizarea finalã a volumului olãsãm pe seama criticului NicolaeManolescu: �Horia Gârbea este ceea cese cheamã un scriitor multilateral, la unbun nivel, în teatru, în prozã, în eseu (ºipublicisticã), în poezie. (...) Trecutul e osãrbãtoare cuprinde tot ce Horia Gârbeaa scris mai bun în poezie. Poetul are unprofil propriu. Poezia lui e liberã deconstrângeri formale sau de conþinut,amestecând farmaceutic un spirit voitprozaic, neocolind narativul, ºi unul voitpoetic, neocolind lirismul, realist în detaliiºi idealist în concepte, ancorat în cotidianºi þintind spre transcendent, plin, însfârºit, de umor, când pince sans rire,când pus pe ºotii. Inteligenþei, uneorisclipitoare, a eseurilor sau originalitãþiiteatrului, Trecutul e o sãrbãtoare le adaugão poezie nu lipsitã de o anumitãprofunzime ºi bine ascuþitã verbal.�

Caragiale ºi magiaintrãrii în fantastic

(urmare de la pagina 37)

Senzaþia de fricã, la care participãcititorul alãturi de personajul principal, esteo primã condiþie a literaturii fantastice, pecare Roger Caillois a denumit-o �jocul cufrica� (Roger Caillois, �Eseuri despreimaginaþie�, Editura Univers, 1975, Cap.�Imaginea fantasticã�, p. 153); aceastãsenzaþie existã ºi în cãlãtoria eroului luiCaragiale, o cãlãtorie scurtã în spaþiu ºi întimp, dar ºi în cãlãtoria neobiºnuitã aeroului lui Meyrink, cãlãtorie influenþatã delegenda golemului, petrecutã la limita dintrespaþiul real-posibil ºi spaþiul imaginar allegendei, în care eroul era gata oricând dea cãdea în prãpastie, fascinat de o FataMorgana reprezentatã de un templu.

Deºi în ambele cazuri, discursul fan-tastic se terminã înainte de finalul naraþiunii,când personajele revin în atmosfera realã

din care au plecat � sau numai li s-a pãrutcã pleacã �, ambele naraþiuni rãmân în fi-nal în cadrul fantasticului, deoarece, ºi laCaragiale ºi la Meyrink, finalul rãmâne înplinã ambiguitate, ele fãcând parte dintretextele fantastice care �îºi manifestãambiguitatea pânã la sfârºit, ceea ce vreasã însemne ºi dincolo de el� (TzvetanTodorov, op. cit., p. 62).

Fantasticul este definit ca �o rupturã,o irumpere insolitã, aproape insuportabilãîn lumea realã� (Roger Caillois, op. cit.,p. 145), iar în cazul celor douã naraþiuni,acea �rupturã� a realului porneºte de laacelaºi gest, care în lumea cotidianã parebanal, de a-ºi acoperi capul cu o cãciulã,sau cu o pãlãrie.

Gestul, fiind atât de obiºnuit, încât parecã trece neobservat, este ales de ambiiautori ca modalitate strategicã de a ieºi dinlumea realã ºi de a produce �insolitul�,tocmai pentru cã, prin banalitatea lui, poatesurprinde cititorul, care nu se aºteaptã caastfel de elemente atât de bine ancorate înreal sã producã �ruptura�.


Mircea Gheorghe

NOTE DE LECTURÃ

REVANªA UNEI DIARISTE:RODICA ANCA, JURNA LAMAR

Citite cu interes pentru calitãþileliterare ºi partea lor instructivã ºidocumentarã ori cu mefienþã pentrusubiectivitatea care nu ezitã sãdistorsioneze realitatea avantajos înfavoarea autorului, jurnalele scriitorilorsunt texte dependente de personalitateacelor care le semneazã. Cucât autorul este mai impor-tant, cu atât interesul publicfaþã de ceea ce înseamnãsau a însemnat viaþa luicotidianã este mai viu.Acesta este primul argu-ment al editorilor ºi apoi alcititorilor faþã de interesulsuscitat de un text diaristicºi evident cã este vorbadespre un argument de bunsimþ inatacabil. Cãci trãimdintotdeauna într-o socie-tate în care argumentul de autoritate leprecede pe celelalte. Înainte de a analizaconþinutul ce ni se comunicã, minteanoastrã analizeazã instantaneuîndreptãþirea persoanei de a ne comunicaacel conþinut1. Problema se naºte atuncicând argumentul de autoritate blocheazãtot procesul reflexiv ºi din instanþãpreliminarã, se transformã în instanþãfinalã ºi supremã care claseazã totul fãrãsã examineze.

Ne putem afla în aceastã situaþieatunci când un diarist lipsit de odimensiune publicã marcantã �iese înlume� cu un jurnal ce ar trebui sã

producã o primire generalã extrem depozitivã, dar care trece, practic,neobservat. Mesagerul nu pare sã aibãautoritatea necesarã pentru a tulburaatenþia noastrã concentratã doar asupraprotagoniºtilor zilei.

Cred cã acesta este cazul jurnaluluisemnat de Rodica Anca,Jurna Lamar, la EdituraBibliotheca din Târgoviºte,lansat în 2011 la târgul decarte Gaudeamus.

Rodica Anca, deprofesie designer, faceparte, împreunã cu soþul ei,poetul George Anca, dincohorta nu foarte nume-roasa a celor care, pe urmalui Mircea Eliade, au intratîntr-un strâns contactempatic cu cultura Indiei.

Contactul acesta este sugerat ºi deanagrama transparentã a titlului. Care titlupoate fi însã ºi o deghizare pudicã aadevãratului nume Jurnal amar,considerat probabil de autoare prea ex-plicit ºi întrucâtva descurajant.

Cãci jurnalul ei este, în mare parte,într-adevãr trist ºi amar. În majoritateapaginilor temele predilecte sunt sãrãcia,discontinuitatea relaþiilor de comunicarecu cei apropiaþi, complicaþiile bãtrâneþiicare se instaleazã inexorabil, demagogiaºi prostia politicienilor, depresiile,frustrãrile, absurdul, lipsã de sens a vieþiicotidiene, � abordate pe un ton care trece

1 Sã ne reamintim cã într-unul dintre dialogurile sale din tinereþe, Ion, Platon, îi contesta lui Homer exactaceastã îndreptãþire, autoritatea sa ca sursã de adevãr în raport cu anumite subiecte. Când vorbeºtedespre cursele de cai, despre pescuit, despre rãzboi, despre ceea ce stimuleazã setea etc. nu Homer,observa Platon, este deþinãtorul adevãrului, ci cei care prin natura profesiei lor au o legãturã directã cuasemenea situaþii: conducãtorul de cai, pescarul, generalul, medicul. Discursul poetic despre acestesubiecte este datorat unei inspiraþii divine, un dar al zeilor, nu semnul unor competenþe specifice, iarvaloarea lui nu este adevãrul, ci frumuseþea.


prin toate registrele: dezabuzare, tandreþe,ironie ºi autoironie, revoltã, sarcasm,cinism. Aceastã variaþie conferãjurnalului o autenticitate fãrã nici o notãfalsã, fiindcã vocea diaristei, percepþiileºi reflecþiile ei se moduleazã conformimprevizibilului realitãþii. Nu ne întâlnim,ca în cazul altor autori de jurnale cuaceleaºi stãri umorale de la prima pânãla ultima paginã. Nu ne întâlnim, deasemenea, cu aerul de superioritate atâtde cunoscut ºi de iritant, în fond, faþã decontemporani, judecaþi pentru cultura,limitele ºi frustrãrile lor precare în raportcu þinuta eticã ºi intelectualã exemplareale diaristului. Dimpotrivã, autoarea dinJurna Lamar îºi iubeºte prietenii,familia, vecinii, pãstreazã cu sfinþenieamintirile frumoase despre cei cu care is-a intersectat la un moment dat viaþaeste o dona di casa tot timpul atentã lanevoile domestice ale celor din jurul ei.Este copleºitã uneori de obosealã, degânduri triste, de întrebãri fundamentalepentru care nu existã, fireste, rãspunsurisatisfãcãtoare ºi când se încumetã sã-ºiconsemneze reflecþiile o face cu sfialãºi cu un fel de modestie demnã. Voceaei, voit frustã, lipsitã de oricecomplezenþã faþã de sine, apare de laprimele rânduri: �16 septembrie, ora 4.Nu se poate dormi pe tristeþea asta!Încã de dimineaþã, ziua de ieri a începutprin a fi de rahat. Mã dureau toate cele,eram ameþitã ºi-mi mai era ºi lene! Num-aº fi ridicat din pat. Dar voiam sã mãduc sã-i cumpãr fetii veiozele alea la caremi-era gândul de aproape un an, de cândle-am vãzut ºi n-am avut bani. Daracum, cã se mutã la casa ei, trebuia sãle cumpãr repede, pânã nu se terminaubanii. Ce dacã plouã! Pânã vãd celedouã reviste ale presei, Cazan ºiVãcaru, pânã mã dezmeticesc cu treiceºti de ness ºi opt-zece þigãri, pânãmai dau douã telefoane ºi stabilesc cuLenuº ora 10,35 pentru pornire, seopreºte ºi ploaia�.

Este intrarea în materia primei zilea jurnalului, care poartã numele � fiecarezi are un nume � Homo miserabilis.Urmeazã câteva ore stresante dealergãturã ºi scotocire femininã prinmagazine. Scurta listã a cumparaturilorrealizate sau doar dorite este aproapesuprarealistã ºi anticipeazã întregul

univers al jurnalului: veioze, o perdea deduº cu lebede, carne de viþel sau de porc,pantofi, o faþã de pernã cu cai, o husãde blanã pentru scaunul din maºina, openiþã kaki. Dupã trei ore deperegrinare, diarista este epuizatã deobosealã, o doare spatele. Pentru ea ºipentru prietena ei, Lenuº, a fost o zi detârguieli fãrã nimic lejer sau amuzant.Nu o zi de shopping.

Acesta este tonul jurnalului.Ceva mai departe, cititorul este

introdus fãrã ezitare ºi cu naturaleþe încotidianul diaristei. �Toate zilele meleîncep la fel: cafeaua rece, fãcutã de cusearã, revistele presei cu Cheli ºiVãcãrelu, ceva ameþeli ºi amorþeli, caretrebuie neglijate, planificarea celor cetrebuie fãcute în ziua respectivã (a celorcare nu pot fi amânate sau ignorate).Apoi începe o lungã perioadã de «încã oþigarã», «asta-i ultima», «iar mi-a bãut G.aproape toatã cafeaua, trebuie sã-mi maifac un ibric, cã nu mi-am înghiþitgãlbenuºu�» «of, vai, au», «ia sã mai beauuna», «ce viaþã de cãcat», «au, mijlocul!»,«au, capul!» s.a.m.d. Dupã doua ore delãlãialã, de olecãialã, dupã ce mai vãd odatã revistele presei, încã nu mã simt gatasã iau taurul de coarne, aºa cã deschidcalculatorul ºi mã joc niºte joculeþestupide ºi îndobitocitoare, pânã mi seacreºte. Dupã trei-patru ceºti de ness ºicel puþin zece þigãri, mã simt maiviguroasã ºi cu psihicul mai þanþoº, sun laPopeasca sã stabilim traseul lacumpãrãturi, mã extrag dureros dinfotoliu ºi mã echipez de piaþã�.

Dar o asemenea zi poate sfârºifrumos. Diarista aflã cã un dicþionarenglez-dzongha pe care l-a ilustrat cumult timp în urmã, când se afla în Bhutan,în anii �80, circulã ºi este cunoscut printrecãlugãrii budiºti din Tibet: �Gata! Nu maisunt tristã ºi acrã pe viaþã! Ce conteazãniste treburi minore pe care le avem cutoþii de fãcut! Moralul, psihicul, speranþa,au sãrit pânã la cer. Sunt fericitã. Ieri afost o zi de aur.�

Momentele de bucurie carealterneazã cu cele de amãrãciune, fãrã aprevala asupra acestora, sunt totuºirelativ numeroase. Sunt bucurii mãruntecasnice, legate de familie, de prieteni, deun examen reuºit al fiicei, de oaniversare, de o masã festivã de Crãciun,


de o revedere a lui G. dupã o lungãabsenþã ºi altele de acelaºi fel.Evenimentele acestea tipice nu s-ardesprinde de paginã dacã n-ar fi spiritulde observaþie mereu ascuþit al diaristeisub lentila cãruia totul se mãreºte ºidevine interesant. O secvenþã memo-rabilã de umor negru este descriereaunui drum cu peripeþii la Alexandria:�Ãstora cu moartea li se stricase maºina.Moarta trebuia dusã la Alexandria,pentru înmormântare. Apeleazã la Lilisã le dea maºina lui Costicã. Acestafiind în delegaþie, cade în sarcina luiAndrei, fiul lor, sã se ocupe deîmprumutul maºinii. Andrei tocmai seîntorsese de la slujbã, cã lucrasenoaptea. Bãiatul n-are curaj sã deamaºina pe mâna unuia în care nu areîncredere: �ori te urci tu, mamã, la volan(maicã-sa, Lili, nu ºofeazã), ori el, totaia e!� Aºa cã se duce el la Alexan-dria. Dupã ce mai întâi încarcã oalelecu mâncare ºi alte chestii necesare,colivã ºi moarta! Care începuse deja sãmiroasã! Acesteia nu i-au scoscertificatul de deces, poate dineconomie, poate pentru a mai scuti dinalergaturã, aºa cã au proptit-o pebancheta din spate, cu picioarelecrãcãnate peste oala cu salatã orientalã,familia s-a înghesuit cumva pe lângãdecedatã ºi au pornit la drum. �În viaþamea nu mai fac salatã de-asta, cã mi seîntoarce stomacul pe dos�, se indigneazãbiata Lili. �Cum, au plecat cu coana mareca ºi când ar fi fost vie?� �Da, bine cãnu i-a oprit poliþia pe drum, poate îl mai ºiamenda pe Andrei!� O sunase /pe Lili/când au ajuns acolo. Unde îi aºtepta altãtãrãºenie: casa, super-blindatã contrahoþilor � care încercaserã mai demult sãintre peste babã � cu graþii ºi uºã de fier,cu lacãte, yale ºi zãvoare. Dar uitaserãsã ia cheile!�.

Jurnalul se încheie cu paginimemorialistice pline de tandreþe desprecopilãrie asociate cu o revelaþie moralãcare o conciliazã cu toate frustrãrile sale� cea a iubirii dezinteresate care este însine o valoare ºi o ºansã de fericire. �Aziam recitit tot ce am scris în ultimii cinciani. ªi mi-am dat seama unde am greºit.Am iubit oamenii dar, din orgoliu, amaºteptat sã mã iubeascã ºi ei. Nu aºatrebuie. Trebuie sã dai totul fãrã sã aºtepþi

sã te rãsplãteascã iubindu-te, la rândullor. Trebuie sã-þi dãruieºti inima fãrãniciun fel de condiþii, fãrã niciun fel deaºteptãri, fãrã nicio rezervã. Sã iubeºtipe fiecare aºa cum este, cu bune ºi curele, sã-l sprijini când are nevoie, sã simtãcã are în tine un prieten. Din orgoliu, amaºteptat ca relaþia sã fie reciprocã ºi d-aiam-am simtit neajutoratã când m-audezamãgit, când m-au rãnit, când m-aupãrãsit. Acuma ºtiu.

Bine, descoperirea nu am fãcut-o euprima. Cred cã vine din Biblie, de laDomnul Iisus, de la Sfinþi, de la filosofi,de la mari învãþaþi /.../ Mã culcasem,aproape cã adormisem ºi mi-am adus-aminte cã la ora unu, dl. Marcel Petriºoravea un interviu pe TVR. Mi-a fugitsomnul ºi m-am aºezat la tv. Îl ºtiam dinpovestirile lui G., nu l-am întâlnitvreodatã. La sfârºit, dupã ce a povestitmulte amintiri triste din anii de închisoare(cu amãrãciune, cu ruºine ºi un soi devinã mi-am reamintit cã deºi eramadolescentã prin l951-1956, habar n-aveamdespre ce suferinþe ºi nelegiuiri sepetreceau cu oamenii, de parcã am fi trãitîn universuri paralele), la sfârºitulemisiunii deci, spune exact acest principiu:sã iubeºti oamenii fãrã sã pretinzi sã teiubeascã ºi ei la rândul lor�.

S-ar zice un fel de happy-end lasfârºitul unui lung ºi chinuitor exameninterior datorat îndoielilor de sine ºi deceilalþi. Sau o revanºã asupra acestorîndoieli, întãritã de o nouã certitudine:scriind cu dragoste despre alþii, despreoamenii care i-au luminat copilãria,diarista s-a transformat în memorialistãºi a descoperit un sens care-i ordoneazãviaþa cãtre un rost ce trece dincolo depragul cotidianului: �Am întâlnit de-alungul vietii mele, câteva femei pe carele pãstrez în suflet ca pe niºte icoanesfinte. Nu peste mulþi ani nu va mairãmâne nimeni care sã-ºi aminteascã deele. ªi-atunci vor muri pentru a douaoarã ºi pentru totdeauna. Dacã vor aveaun dram de noroc, vor mai trãi un timpprin cartea asta, pe care le-o dedic cuiubire si respect./.../ ªi-apoi, dacã eu nuscriu despre acele locuri, timpuri,oameni, cine sã-ºi mai aminteascãdespre tot peste zece ani? E ca o datoriefaþã de mamã, de Rina, faþã de toþi aceiminunaþi þãrani�.


Marian Popa

STUDII COMPARATISTE

ANCA(2)

3. GENERALITÃÞI Chiar înainte defamiliarizarea cu dodia propriu-zisã, eposibilã definirea ei relaþionalã, în sistembinar.

1. Existã exprimãri care sunt dodii ºialtele care nu sunt, fiecare tip fiind acceptatºi definit ca atare;

2. Alte exprimãri nu sunt dodii, dar potfi dodificate:

a. Prin modificãri de text;b. Prin modificãri în sau de context a

expunerii.3. Sunt posibile exprimãri care sunt

dodii sau dodificate, date drept nondodii.4. Existã lucruri care nu sunt dodii, dar

pot fi date drept dodii. Sub aspectul uzajului:5. Un individ se exprimã numai în dodii

(fapt lesne relevabil prin confruntare cucontextul).

6. Un individ se exprimã ºi în dodii(fapt relevabil prin confruntare cu restulemisiei orale). Distanþa în uz între celedouã tipuri de emisii e variabilã: de laprezenþa comunã în microcontext, la aceeaîn zone separate ale existenþei, ilustrânddeci o formã sau alta de dedublare (Urmuz,bunãoarã, ca scriitor de literaturã ºi dereferate sau de procese verbale).

Dodiile sunt iniþial limitate la limbaj; ede conceput extensia la acþiuni ºi situaþiicare implicã voliþionalul, existenþa unui þel,acþiuni corporale, instrumentale. În funcþiede cele douã posibilitãþi, se contureazã treimodalitãþi de manifestare:

7. Iniþial se exprimã dodii caregenereazã un act dodiesc sau nu;

8. Iniþial se produce un act caredeterminã o exprimare dodiescã;

9. Pe parcursul unui act oarecare seemit exprimãri dodieºti;

Sub raport socio-spaþio-temporal:10. O exprimare poate fi în dodii

momentan sau definitiv;11. Într-un loc anume sau oriunde,

planetar luând lucrurile;12. O exprimare este în dodii într-un

anume spaþiu socio-profesional, etnic saugeneral. În acest sens, dodiile:

a. provin din absenþa pe loc sau deduratã a unei explicaþii semantice:

b. sunt datorate celui ce le emite,având un caracter voluntar, involuntar sau,altfel, indiferent faþã de recepþia discursuluisãu;

c. datorate ignoranþei receptorilor,care nu vor sau nu pot sã facã efortulînþelegerii a ceea ce recepteazã;

d. datorate ambilor termeni, dodianefiind accesibilã ca sens nici celui care-oemite, nici receptorului.

Ilustrãrile unora din ipostaze esterealizabilã de la componentele mentalevizând Absolutul pânã la cele trivialecotidiene. Crearea iudeo-creºtinã a Omuluie un act dodiesc, prin absenþa sau ocultareajustificãrii designului divin. Acelaºi act estedodiesc prin formula �La început a fostCuvântul�. Un tip de exprimare dodiescãeste propriu Sybillei din Cumae. Pãcalã ºiTândalã sunt relevanþi pentru materializareaunor solicitãri orale în acte dodieºti. Înstructura satului românesc, tradiþionalfuncþional prin acte ºi exprimãri este�nebunul satului�. În epoca sovietizatã aliteraturii române, apar prin prozele unorD.R. Popescu, Fãnuº Neagu, Nicolae Veleaºi alþii personaje cu �bizarerii� sau�ciudãþenii�, care sunt pur ºi simplu moduridodieºti de opoziþie blândã faþã de sistemulideopolitic represiv.

Are aparenþã dodiescã limbajulcodificat, pentru cine ignorã codul.Codificarea poate fi executatã:

13. Pentru sine (Eminescu);14. Pentru alþii, ca mod de comporta-

ment aluziv (Hamlet), arogant, provocator,acuzator, salutar (Iisus salveazã pe pãcãtoasaadulterinã scriind pe nisip ceva rãmas definitivobscur), avertizator-profetic.

În sensul cel mai larg, dodii pot fi con-siderate orice abateri de la exprimareadenotativã ºi de la logica primului silogism.Existã, de exemplu opinia cã literaturatotalizatã comunist a fost una a eseului ºipoeziei, salvatã de esopism ºi �vorbitul îndodii�(Adrian Alui Gheorghe, De la


�sfârºitul istoriei� la sfârºitulierarhiilor, Conta, 7, 2011).

Posibilitãþile de existenþã ale dodiilorsunt evidente local ºi global; definescfolclorul ºi literatura cultã, în genere,microcontextual. Dar construcþia ºiidentificarea depind chiar ºi de nivelulneurovegetativ al individului. Într-oextremã, de altfel inexistentã, ar trebui situatomul �normal�, standardizat prin logicapracticã ºi convieþuire socialã: pentru unatare individ, dodiile sunt singularitãþiextinse între gratuit ºi nociv, distractiv ºidemenþial. Fãrã îndoialã, un atare individexistã doar teoretic. La cealaltã extremãs-ar afla individul filosof pentru careUniversul ca totalitate este o dodie sau unansamblu de dodii.

Pentru oricare dintre tipurile date,intereseazã sistemul de evaluare a faptuluisau a faptelor-dodii.

Dodiile sunt relaþii, deci structurisituaþionale sau factuale identificate deindivid în el, dincolo de el sau în raportulEu-Noneu, prelucrabile ºi evaluabile inte-rior, orice text, prin producãtor sau recep-tor fiind validabil ca produs al vieþiiinterioare. Dodiile diversioneazã sauinterzic comunicarea, în mãsura în caredeja funcþia conativã a limbajului esteanulatã, iar celelalte relativ compatibilizateîntr-o comunicare. Aceasta, evident, încazul în care, dacã existã doi locutori,numai unul uzeazã de dodii, pentru cã dacãambii ar dodia simultan, atunci posibilitateade evaluare a textului ar fi nulã.

Factorii vieþii interioare utili pentruevaluãrile de mai sus au fost cândvaprezentaþi de Friedrich Schlegel înPsychologia Universalis. Viaþa interioarãeste decisã de Verstand, Wille, Vernunftºi Phantasie, la care trebuie angajatãinformaþia, în mãsura în care estedeterminantã pentru Verstand ºi Vernunft,termeni nu foarte dificil de diferenþiat înromâneºte; toate se aflã în conflict, fiecareºi cu sine. Vernunft/Raþiunea existã într-oinfinitã evoluþie, cogitaþie de labirint ceconduce exclusiv la irezolubile contradicþii.Verstand/Înþelegerea prezintã variate gradeºi trepte, se împarte în multe sfere ºi specii,generând multe înþelegeri care nu se maiînþeleg deloc, deºi fiecare în felul ei absoluteste corectã, ºi înþelegere de înþeles ºi careînþelege corect. Chiar ºi în cazul aceluiaºiindivid, ceea ce el înþelege cu adevãrat suntcel mai adesea numai combinaþii defragmente ºi de piese unice, care nici nuconcordã cu adevãrat ºi care aproapeniciodatã sau foarte rar se lasã strânse într-oarmonie deplinã. Perspectivele subiectiveºi închipuirile, înºelãrile de sine, meteorii

iute modificaþi ºi fantomele fãrã valoare alepasiunii umane, în tot ceea ce aparþinefanteziei, sunt în genere cunoscute ºi de lasine luminate. Dualitatea interioarã, aºa deprofundã, e moral multiplicatã, ºi duce lamultiplicarea, dar ºi la sfâºierea celor patruoperatori. Important nu e raportul dintreEu ºi Non-Eu, ci ramurile sau pãrþile ºiformele, speciile ºi sferele conºtiinþei înspirit ºi suflet, înþelegere ºi voinþã, înmiitediscordii, dualitãþi ale conºtiinþei ºiexistenþei interioare. E o eroare a filosofieiºi logicii sã omologheze doar ceea ce-i logicpractic sau stereotip sistematizabil. Cinese rãtãceºte nu-i tot una cu cine rãtãceºte,cu conºtiinþa a ceea ce face, crede ºi ºtie.Unitatea originarã este echivalabilã saudeterminabilã cu armonia; dar autenticaarmonie sau cel puþin unica originarã ehaosul. �Nimic nu este mai original cahaosul�, conclude Schlegel.

O idee ce trebuie de acum subliniatã:europeanul e definit de dualitãþi, antiteze,contradicþii simple, cu care se pot producedodii simple, absurditãþi. Anca este unul caredepãºeºte dualul prin trãire de tip hindus.

Acestea fiind zise, nu sunt lipsite deimportanþã unele precizãri asupra�înþelegerii�, care defineºte raportul dintreproducãtorul de text ºi cititorul lui. MichelFoucault a introdus în anii 70 termenuldiscours, pentru a tipiza un text fãrã autor,al vorbirii publice, ca rutinã instituþionalã;Wolfgang Iser a susþinut în Der impliziteLeser (1972) existenþa prin text a uneicomplicitãþi intime între autor ºi un cititoripotetic, prezumþie definindu-l ºi peUmberto Eco, din Lector in fabula(1979): ce afirmã Iser ºi Eco trebuie însãvariat, alãturi de complicitatea empaticãfiind posibile inversiuni ºi variaþii, autorulfiind ºi el dispus sã creeze aversiunea,contrarietatea, furia etc. unui cititor deprogramat. În sfârºit, Peter Sloterdijkcompleteazã tabloul relaþionãrilor cu cea acititorului nonimplicat: a celui care pur ºisimplu nu citeºte textul. Un cititor real sauvirtual pe care un autor se poate baza,bunãoarã, pentru a plagia. (cf. DoktorWenn und Doktor Aber, Der Spiegel, nr.49/ 2011). Dar Anca vrea o artã a scrisuluiîn temeiul unicitãþii textului haosului pentruun cititor unicat. �Nu statuie dupã om/cartenu dupã monom/nici binom nici astronom/cã ne potopi sodom/tu pe cine eu pe gnom/fãrã de nici un incom� (Om). �scriu înromâneºte pentru un singur român pro-hibit/ în englezeºte pentru acelaºi nimenimai liber� (lupi traduºi dupã Dumitru,Dodii. 18-58).



Dumitru Ungureanu

CENUªA UNEI GREªELI*� IN MEMORIAM

ALEXANDRU GEORGE �

ALAMBICOTHECA

De câte ori sunt acuzat de gânduri sauintenþii pe care nici în coºmaruri nu le am,mintea mi se blocheazã. Incapabil sã pricepinfamia, reacþionez cu încetinitorul ºirãspund anapoda, în rãstimp cu întrebarea.Pesemne cã dau impresia unuia vinovat, carecautã justificare. Cum aº putea reacþionaaltfel, când vãd bunele intenþii rãstãlmãcite,afirmaþiile luate drept idiosincrazii personale,iar susþinerea unui adevãr consideratãmanifestarea interesului obscur?

Aºa s-a întâmplat când Nicolae Oprea,preºedintele Filialei Piteºti a USR, mi-a spus,nedumerit, cã Dumitru Augustin Doman,redactor-ºef al revistei Argeº, se vaitã cãl-am ameninþat cu moartea!!! Cum sãcombaþi o enormitate? A deforma fapteleca sã justifici inepþiile proprii, e o vechedeprindere omeneascã. Nici eu nu mãsustrag câteodatã acestei facilitãþi, însã n-ampretenþia cã o fac ireproºabil. Doman nuera la prima comisã, cel puþin de când mãconsideram prieten cu el. Ultima a fost cealegatã de Al. George ºi textul meu contradânsului în revista Litere, februarie 2011.

Cine n-a priceput substratul �atacului�,sã revadã un principiu psihologicelementar. Nimeni nu se deranjeazã pentrufaptele cuiva, dacã acela i-ar fi indiferent!Cum sã nu-i fi replicat lui Al. George, cândel mi-a contrariat sentimentele aproapefiliale pe care le-aveam faþã de dânsul,mãrturisite la aniversarea celor 75 de ani,tot în Litere? Cum sã nu mã supere celesusþinute de d-sa, când minciuna � s-onumim drept � afecta ºi prestigiul revisteiLitere, la naºterea cãreia am contribuit? Amaceastã idee fixã: un scriitor care spuneadevãrul, trebuie sã-ºi asume greºeala,când se întâmplã s-o facã ºi îi estesemnalatã. Recunoaºterea e garanþiaintegritãþii, iar în religia creºtinã minimacondiþie a iertãrii. Scriitorii nu pot sãreclame normalitate, demnitate ºi onoare,

sã pretindã mersul bun al societãþii desprecare dau seamã prin scris, când ei încalcãnorma elementarã de-a nu minþi. ªtiescriitorul român vorba lui Camus:�Libertatea este dreptul de-a nu minþi�? (lacare îmi permit adnotarea - libertatea estedatoria de-a nu minþi!) Destui, pretinscredincioºi, cu dese drumuri la mânãstiri,unde se ºi spovedesc, nu-ºi asumã penitenþanici dupã ce-au fost prinºi cu minciuna întextele semnate cu nume propriu!

Cu jumãtate de gurã, Al. George(iertate-i fie pãcatele!) a recunoscut cã s-arputea sã fi greºit în ce priveºte afirmaþiasa legatã de Paul Goma. Dar Doman apriceput (ºi m-a acuzat repetat) cã am fãcutîn aºa fel încât sã-l gonesc pe maestru dela Litere. Greu am sesizat anomalia, fiindcãluam spusele domane drept împunsãturiamicale, din categoria celor cu care ºi euîl gratulam, zicându-i �cel mai premiatscriitor al Filialei Piteºti, cel mai invitat dealte reviste ºi asociaþii culturale la zile fes-tive prin toatã þara� etc. Îl consideramprieten, iar prietenia deseori e oarbã.

Un diferend major s-a ivit între mineºi Doman la premierea lui D.R. Popescu.Premiile revistei Argeº n-au fost vreodatãsubstanþiale. Însã au configurat, între 2006ºi 2010, orientarea revistei, a literaþilor dinjurul ei, ºi � în ultimã instanþã � a oraºuluiPiteºti, cãtre zona intelectualitãþii perma-nent excluse de la onoruri oficiale. Premiindpe Luca Piþu, Paul Goma, ªerban Foarþã,Mihai ªora, Mircea Handoca, MagdaUrsache, Liviu Ioan Stoiciu, revista Argeºnu le-a sporit valoarea. Mai presus deoperã, le-am apreciat atitudinea, putereade-a merge contra curentului. Exemplul lormerita preluat.

În momentul când Doman, din posturade redactor-ºef, a obþinut premierea luiD.R. Popescu, fost membru al C.C. alP.C.R., preºedintele USR în cea mai neagrã


perioadã a sa, revista Argeº se dezicea deþinuta construitã în ultimii ani. Eu m-amopus, dar votul redacþiei a fost favorabillui D.R. Popescu. M-am conformatprincipiului democratic. Mai mult, amtãcut. Rãu am fãcut!

Mi s-a pãrut necuvenit ca eu,consilier al revistei, sã exprim publicopoziþia la alegerea fãcutã. Am decis cãaºa e bine pentru revista Argeº, amîncercat sã mã autoconving de faptul cãopera lui D.R. Popescu meritã premiatã,chiar dacã persoana... Am greºit cã ampus revista mai presus decât opiniaproprie? Într-o lume în care orice afacerist

dubios îºi motiveazã ilegalitãþile prininteresul naþional, iar când e prins seconsiderã persecutat politic, eu am crezutcã fac un gest normal de solidaritate cucolegii de redacþie. De fapt, fãcusem uncompromis cu mine. Mi l-au semnalatapropiaþii, dar m-am încãpãþânat sã mergînainte.

Mã resemnez cã am fãcut-o în numeleunei idei proprii despre onoare, pesemnegreºite, devreme ce n-are consens. Aºasunt eu, spirit solitar, cu idei fixe. Nu ºipuþine! Este felul meu de-al omagia pe Al.George, de la care am învãþat arta de-acombate ad infinitum.

Alte extrase pot releva faptul cã Ancaîºi extinde perspectiva de comunicare atextului chiar ºi asupra a ceea ce ar trebuisã fie informaþiile asupra artei sale poetice,ºi ea redusã la stilul general de redactare.�Pârâie spaþiul sub hârtie, dacã mai cresccopaci, de s-ar scrie pe frunzã. Câte casejefuite. La toamnã, voi vorbi iar deliteraturã. Cum a fost distrus Eminescu peeºafodul sufletelor neaoºe. Psihologia seregenereazã, vorba lui Culianu. Interdicþiepatriei ºi patrioþilor. Fluture la vale, râpacrapã, n-ai unde te mai duce, eºti pus însituaþia de a pierde. Oricând îþi disparecãpãstrul. Spurcã lumea cap de peºte. LaStângãceaua, baba îi cântã din fifã luibabu� (Swedenborges). �N-am curaj sãdelirez din temã în temã. Aºtern orice. Nuînvãþ verbe italieneºti înaintea cãlãtorieimele. Povestesc în viu grai din Bucureºtiiprieteniei noastre ºi o Alexandrie cubãrãgana primãvãratice...� (Sfinþi în Nir-vana). �De-o viaþã vânez o poeticã din caremã cârmeºte fitecine�... �Ocult pe dupãproletcult, dicþie cosmicã româneascã, im-perialism-ghetto în biblioteci ca oortografie-ortodoxie� (la gioia).�Muºcând norii, nu sunt lucruri mari ºi mici,nu e viaþã, nu e moarte, alegereaincinerãrii, libertatea de cuvinte,neînchiderea în logicã, surpriza de a scriepur ºi simplu, nimic, precum vorbim nimic,mai mereu, cu o intimitate mai din tinereþe,cu atracþii ºi � ºi, dar profunzimile pânãla ocean ºi-n josul lui, mãcar fizice, mãpoartã chiar acum ca altãdatã spreBombay, cu sensibilitatea sãracului, atentãfãrã sã vrea, nerepetitiv, cât cã repetiþia se

aratã istoric ºi academic, doar am cochetatºi-n pãrþi, spre a rãmâne alegerii dintâi, pemodã veche, nedãrãpãnatã de teoriile cetocmai m-au respins.� (Buddha ºiColonelul). �încruciºãri cromozomiale /ºimã târâi hazard/în bafta haosului/când vacleveti clavecin� (încruciºãri, parteanimãnui). �cetãþean de Focºani/deGrãdina Icoanei/scriu în mers dus/pe roþilegratuite//ca ºi versurile/pe muzica luptei declasã� (mortuariºti, partea nimãnui).�Vã fac literaturã, dreptul de a-mi arãtarecunoºtinþa curiozitãþii.� (Ibsenienii,2005). �Scriu într-o limbã care nu se maiaude nici la ea în gurã ºi ce tora.�(Ibsenienii, 2005). �o identificare la haz-ard� (idem). �plãcerea egoului ºi ce mairãmâne/la prima spaimã fãrã discuþie/astae treaba mea scrisul nimicului� (mai multpe mine nu mã intereseazã, Sonetethailandeze). �n-am rãbdare sãpsihologizez, sã produc studiu, sã mãexprim, nu-mi dau libertatea exprimãrii, arînsemna sã-mi dictez ºi expresiile, cum facpropagandiºtii respectivei, numai eidebitându-se a se libera� (idem). �n-amepic nu suspans flori de aºteptare�(Rechinuri). �sfârºitul sau începutul lumii/nu mai am umilinþa scriitorului/rãmân laexil unde oi fi scos/din literaturã degardienii globali� (calmatu-m-am, NewYork Ramayana). �Sfinþenia ºiperfecþiunea literarã se întâlnesc laGrigorie de Nazianz, Ioan alCrucii.Religiosul e dedus din literaturã.Dante, un pãcãtos, a ajuns la perfecþiuneprin geniul literar. Dumnezeu este unsubiect infinit. �(Ibsenienii, 2005). �ce seva alege de poezia mea/din Argentina dardin România/din India s-a cam cules.�

Câte-o idee, o tezã sunt de extras dinasemenea formulãri: dar sunt ele decisive?

Anca


* Consecvenþi în a nu exercita nicio cenzurã, fie ºi prin nepublicare, asupra materialelor sosite la redacþie,redãm articolul lui Dumitru Ungureanu, cu menþiunea cã, în ceea ce-l priveºte pe Alexandru George,ne disociem de combativul jurnalist. (Redactor-ºef Litere)


Aurelian Silvestru

ÎN FAÞA ALEGERII

DIN ISTORIA...

Rãzmuiate de ape, mai multe dealuri aualunecat la vale, rãscolind pãmântul ºi scoþândla suprafaþã vestigii ale unei lumi de mult apuse...

Un vârf de suliþã pe care îl ridic din mâl îmiaminteºte de strãmoºii noºtri geþi care aulocuit cândva aici ºi de la care ne-au rãmas unºir întreg de mituri ºi legende...

Se spune cã un trib de massageþi s-aaciuat pe timpuri tocmai în vecinãtatea MãriiCaspice, unde a gãsit condiþii bune pentrupãstorit. Locurile erau pustii, dar liniºtite. Dela un timp, însã, micul popor a simþit asupra saprivirea lacomã a unui suveran, pe nume Syrus,supranumit regele lumii.

Acesta devenise rege al Persiei, dupã celuase cu forþa tronul bunicului sãu, pe care îlomorâse într-un rãzboi nedrept. S-a întâmplatasta cu 559 de ani înainte de Hristos � timp încare a luat naºtere Imperiul Persan, extinzându-sepânã la porþile massageþilor.

Pe atunci, aceºti rãzboinici erau conduºide regina Tomis (sau Tomyris) care, dupã cummãrturisesc istoricii, i-a trimis lui Syrusurmãtorul mesaj:

� Mãrite rege al perºilor! ªtiu cã þi-ai pus îngând sã dai nãvalã peste noi, de aceea tesfãtuiesc sã renunþi la planurile tale, chiar dacãa trãi în pace este ultimul lucru pe care þi-ldoreºti. Domneºte peste poporul tãu ºi împacã-tecu gândul cã peste al meu domnesc eu!

Syrus ºtia cã massageþii nu erau bogaþi ºinu avea ce lua de la ei, dar, în lungile saleexpediþii, se obiºnuise ca toatã lumea sã-i steala picioare ºi nu putea admite ca o reginãoarecare sã-l înfrunte cu atâta demnitate. Aºacã, vrând s-o învingã cât mai repede, a recursla urmãtorul ºiretlic...

Dupã prima confruntare cu massageþii, aîntins în tabãra sa o masã mare, pentru ospãþ,punând pe ea tot felul de bucate, dar mai cuseamã � un vin amestecat cu ierburihalucinogene. Apoi a lãsat în tabãrã trupelecele mai slabe ºi s-a retras.

Curând, un detaºament de massageþi,condus de prinþul moºtenitor, a nãvãlit asuprataberei, a cucerit-o ºi, crezându-se în siguranþã,a sãrbãtorit victoria la masa lui Syrus. Într-untârziu, turmentaþi de-a binelea, voinicii auadormit, iar, noaptea, persanii s-au întors întabãrã ºi i-au fãcut prizonieri.

Când a aflat cã unicul ei fiu a nimerit încapcana lui Syrus, regina massageþilor i-atrimis încã un mesaj...

� Mã adresez din nou cu vechearugãminte, i-a vorbit ea prin gura trimisuluisãu. Dar îþi mai dau un sfat: dã-mi fiul înapoi,pãrãseºte þara mea ºi mulþumeºte-te cubiruinþele pe care le-ai avut deja.

Înfuriat, Syrus a strigat de pe tronul sãu:� Nu voi pleca nicãieri de aici, pânã când

nu voi nimici ºi ultimul dintre supuºii ei!Aflând cã este folosit ca o momealã în

negocierile cu mama sa, prinþul moºtenitor s-asinucis. Vestea morþii lui a umplut de jale poporulmassaget. ªi atunci toþi ca unul au pus mâna pearme ºi s-au nãpustit asupra armatei uriaºe a luiSyrus. Erau mult mai puþini ca perºii ºi se pãreacã nu au nici o ºansã de izbândã. Dar, în furia lorcumplitã, ºtiau cã luptã pentru þarã, împotrivaunor agresori care veniserã sã le-o calce înpicioare ºi asta le-a înzecit puterile.

Dupã o zi de luptã, armata persanã a fostmãcelãritã. În mijlocul ei, pe câmp, zãceatrupul lui Syrus. Regina massageþilor ºi-aadunat ostaºii ºi le-a spus:

� Vedeþi trupul desfigurat al acestui regeînfumurat? E ceea ce-i aºteaptã pe toþiîmpãraþii lumii care se cred prea mari, ca sã-irespecte pe cei mici!

La scurtã vreme dupã moartea lui Syrus,imperiul persan s-a destrãmat, iar cronicariivremii au dat vina pentru acest dezastru penesãbuinþa suveranului...

Forþa poporului, dupã cum se ºtie, nuconstã atât în numãr, cât în puterea spirituluicare îl ajutã sã rãmânã în picioare.

În faþa marilor primejdii, ca ºi în faþa marilorputeri, existã douã feluri de a te comporta: unulumilitor ºi ruºinos, pe care îl acceptã doar ceice meritã sã fie trataþi ca niºte robi; ºi altul plinde demnitate ºi nobleþe, pe care îl aratã cei ceºtiu cã Þara ºi Independenþa sunt sinonimeabsolute!

Prinºi în închisoarea acestor douã per-spective, nu avem de ales decât între eroismºi laºitate...

Onoarea se mãsoarã cu voinþa de a nupune în cârcã altora propriile noastreresponsabilitãþi faþã de Patrie.


CAMELEONII JOVIALI

ªerban Tomºa

NEGRU PE ALB

Fiind invitat de Horia Gârbea sã rãspundla o anchetã a revistei Luceafãrul dedimineaþã, m-am jucat puþin, încercând sã-miimaginez ce ar mai fi putut scrie Caragiale. Eleste un scriitor al cãrui potenþial creator,ramificat în mai multe direcþii, nu a fost utilizatîn proporþie de sutã la sutã. Nuvelelefantastice sunt la fel de reuºite ca ºi schiþeleori piesele sale de teatru. Pe harta afectivã alecturilor mele, Caragiale figureazã alãturi deAnton Pavlovici Cehov ºi Mark Twain. ªi amînceput sã fac niºte presupuneri naive,pornind de la umanitatea evocatã de cei treimari scriitori care au trãit ºi au creataproximativ în aceeaºi perioadã. Aºadar cucine are Caragiale cele mai multe afinitãþi ºi cear mai fi putut scrie ?

Unele schiþe de Cehov ºi mai multe texteale lui Twain sunt în spiritul lui Caragiale. Umorsãnãtos, ironie debordantã, detaºare narativãbeneficã. Caragiale n-ar fi putut fi însã autorulcelor mai multe povestiri ale lui Cehov, nici alpieselor de teatru semnate de rus. Dar scriitorulromân pare a avea o operã mai modernã, cumrezultã ºi din cartea lui Florin Manolescu,Caragiale ºi Caragiale. Jocuri cu mai multestrategii, Editura Cartea Româneascã, 1983.Fantasticul lui Caragiale este unul modern,definit în planul ambiguitãþii, aºa cum esteacesta teoretizat de Tzvetan Todorov. Cuexcepþia Cãlugãrului negru, Cehov are numaibucãþi în care supranaturalul are, îndescendenþã gogolianã (vezi Serile dincãtunul de lângã Dikanka ), o naturãfolcloricã ºi creºtinã. Sigur, nu intrã în discuþietoate povestirile lui Gogol. În Nasul, Portretulºi Mantaua lucrurile stau cu totul altfel.

Se ºtie cã, în ultimul sãu an de viaþã,Caragiale a mãrturisit cuiva cã vrea sã mai scrietrei cãrþi, printre care un roman. Nu avem ideecare ar fi fost tema acestuia, dar ne putem lãsapradã reveriei. Trebuie sã precizãm cã nu esteobligatoriu ca un mare scriitor sã aibã neapãratîn palmares un roman. Romanul caragialian arfi putut fi asemãnãtor cu Douãsprezece scaunede Ilf ºi Petrov, cu Un yankeu la curtea regeluiArthur sau Prinþ ºi cerºetor de Mark Twain.Eroul caragialian n-ar fi avut statura impozantãa lui Ostap Bender, dar ar fi fost caracterizat de

jovialitate, trãsãturã mai accentuatã în operaromânului decât în a confraþilor sãi. Probabilcã opera caragialianã ar fi fost un roman maiscurt, nuvelele lui Caragiale fiind foarte con-centrate ºi bogate în semnificaþii. Douã loturipoate fi echivalatã, fãrã probleme, cu Viþelulde aur sau Douãsprezece scaune. În vremede rãzboi este, iarãºi, un roman in nuce, ca ºiPãcat sau O fãclie de Paºti.

Dar sã nu divagãm prea mult. În mod cert,Caragiale n-ar fi putut scrie Majurul Priºibeevde Cehov, dar Cameleonul pare ieºit de subpana autorului Scrisorii pierdute. Personajelelui Caragiale sunt oscilante moral, dar încadrul unei umanitãþi relativ calde, tolerante.La Cehov pendularea personajului se faceîntre o intransigenþã aproape inumanã ºiobedienþa care trãdeazã laºitatea. Fãrãverticalitate moralã fiind, personajele luiCaragiale sunt îngãduitoare unele cu altele,dar ipocrizia lor constituie o sursã de comic.Sunt niºte cameleoni caracterizaþi de o anumitãjovialitate. Câte feþe are Miticã ? DarTrahanache ? Tipãtescu face un joc dublu,ca ºi Caþavencu ori ca reprezentantulboborului, Cetãþeanul turmentat. Dacãîncurcã borcanele (sau numãrãtoareasteagurilor !), eroul lui Caragiale nu o þine pe-alui, precum majurul Priºibeev, ci o dã la întorsºi fraternizeazã cu duºmanul sãu. RicãVenturiano e bucuros sã pactizeze cu cei careîl înjuraserã de mamã, iar pentru JupânDumitrache faptul cã Ricã le urmãrise pedoamnele sale devine neînsemnat când îºi dãseama cã maþe-fripte este un mare patriot !Acelaºi Dumitrache nu se supãrã cândgãseºte cingãtoarea lui Chiriac în patul soþiei.Dacã obiectul ar fi fost al altcuiva, altfel ar fistat lucrurile. De dragul prieteniei (dar ºi alenteresului ), unii dintre Miticii lui Caragialesunt în stare sã calce în picioare cele mai se-vere principii din lume, cum ar fi corectitudineadidacticã sau onoarea de familist.

Spuneam, cu alt prilej, cã personajele luiCaragiale au evadat din cãrþile scriitorului ºiau invadat societatea în care trãim. La trecereahotarului însã, ei ºi-au pierdut omenia,pãstrându-ºi numai pãcatele. De aceea ne estedor de lumea lui Caragiale !


Ioana-Andreea Mircea

DEBUT LITERE

Critica literarã a rezervat un spaþiu foarteîntins operei lui Marin Preda, de la numeroasearticole, eseuri sau studii în reviste culturalepânã la eseuri monografice ºi monografiidetaliate ºi nu doar datoritã faptului cãscriitorul este o figurã dominantã a peisajuluiliterar postbelic ci ºi valorii incontestabile aoperei sale. Marin Preda s-a bucurat derecunoaºterea publicã a talentului sãu, atâtîn timpul vieþii, cât ºi dupã moartea survenitãîn condiþii suspecte.

Istoriile literare apãrute dupã 1990 îlmenþioneazã fãrã excepþie în cuprinsul lor cafiind unul din reprezentaþii cei mai de seamãai realismului socialist, înglobând, pe lângãimplicþiile negative ale acestuia ºicaracteristici pozitive precum evitareastereotipiilor lingvistice, prezentarea omuluinou cu o psihologie proprie, etc. Realismulsocialist, dupã modelul declarat al literaturiisovietice, încearcã sã prezinte cât mai veridicºi concret, din punct de vedere istoric,realitatea în plinã dezvoltare ºi omul nou, caprincipal promotor al acesteia. Aceastãrealitate într-o continuã evoluþie, susþinutãºi dictatã de sistemul politic ºi deseori doarteoreticã, marginalizeazã sau dispreþuieºterealitatea necorespunzãtoare programului departid. Autorii ar trebui sã scrie despre orealitate ilustratã de teorie, pe principiulimitaþiei, care ar putea forma aceastã realitateimaginatã ºi doritã. În anii dominaþieicomuniste literatura a fost subordonatã

MARIN PREDA ÎN LUMINA ISTORIILORLITERARE APÃRUTE DUPÃ 1990*

* Premiul I ºi Premiul Revistei �Litere� (constând înpublicarea eseului) la Festivalul Naþional deLiteraturã �Marin Preda� ediþia a XIII-a, secþiuneaReceptare criticã, Alexandria ºi Siliºtea-Gumeºti,18 octombrie 2012

sistemului politic ºi pentru o analizã cât maiconcludentã a acesteia trebuie avut în vederemodul cum s-a scris, în ce circumstanþe ºicondiþionãri, ºi efectul direct al cenzurii ºiautocenzurii. Nu o sã insit asupra acestuilucru, dar o analizã criticã a operelor apãruteîn aceastã perioadã trebuie sã ia în considerareºi aceste aspecte.

În ceea ce priveºte receptarea criticã aoperei lui Marin Preda în anii de dupã cãdereacomunismului vom ilustra, în rândurile ceurmeazã, modalitãþile de interpretare a exegeþilorcare nu au mai fost dirijaþi în formarea opiniilorde sistemul politic ºi care au avut o totalã ºidetaºatã libertate de expresie. Analiza noastrãare în vedere patru istorii literare apãrute dupã1990 ºi anume: Istoria literaturii române. Dela creaþia popularã la postmodernism a luiDumitru Micu apãrutã în 2000, Istorialiteraturii române contemporane 1941-2000a lui Alex ªtefãnescu apãrutã în 2005, Istoriacriticã a literaturii române a lui NicolaeManolescu apãrutã în 2008, ºi Istorialiteraturii române de azi pe mâine a lui MarianPopa apãrutã în 2009.

În Istoria literaturii române. De lacreaþia popularã la postmodernism DumitruMicu îl plaseazã pe Marin Preda în capitolulRealism classic ºi deschideri transrealistealãturi de alþi reprezentanþi ai realismului so-cialist cum ar fi Petru Dumitriu ºi Eugen Barbu.Istoricul literar începe analiza lui Preda cucartea de debut Întalnirea din pãmânturi careprefigureazã apariþia romanului Moromeþii.Romanul Moromeþii este considerat ca piatrãde temelie a creaþiei lui Preda ºi precursorulunui nou model de prozã narativã. Prin

Motto: Omul nu mai e acelaºi dupã ce descoperãceva. (Marin Preda � Cel mai iubit dintre pãmânteni)

Ioana Andreea MIRCEA (n. 24.11.1984, Sibiu) este licenþiatã în filologie, din 2007, a Facultãþiide Litere ºi Arte a Universitãþii �Lucian Blaga� din Sibiu, cu o lucrare despre activitatea criticã a luiNicolae Manolescu (cu titlul: Nicolae Manolescu ºi fragmentarismul critic). Din anul 2009 estedoctorand cu bursã POSDRU al Universitãþii �Lucian Blaga� din Sibiu, având ca domeniu de investigaþiecritica ºi istoria literarã (cu titlul: Istoriografia literarã româneascã dupã 1990). În timpulstudiilor universitare de licenþã ºi de masterat, participã la colocvii studenþeºti cu lucrãri dehermeneuticã literarã � Colocviul Naþional �Lucian Blaga� de la Sibiu. (M.S.)


propunerea unui nou tip de personaj ºianume þãranul intelectual, cu preocupãrifilozofice ºi cu o psihologie proprie,emancipat de sub modelul consacrat de LiviuRebreanu, autorul Moromeþii-lor încearcã sãpromoveze o literaturã ieºitã de sub tutelasistemului politic.

Dumitru Micu, într-o manierã didacticã,propune o clasificare a romanelor lui Marin Predaîn funcþie de tematica abordatã: roman-problemãMoromeþii, roman-biografie / roman-problemã Marele singuratic ºi Intrusul, ro-man-politic Delirul, roman-eseu Risipitorii.Interpretarea propusã, la modul general, decriticul literar, îºi poate dovedi utilitateaelevilor de liceu sau novicilor care doresc sãse familiarizeze cu opera ºi receptarea criticãa operei lui Marin Preda. În capitolul dedicatautorului, aceºtia pot gãsi scurte descrieri aleacþiunii romanelor, caracterizãri punctuale alepersonajelor reprezentative, caracteristici alestilului personal, caracteristici de limbaj ºitehnici narative simplist explicate.

În Istoria literaturii române de azi pemâine, Marian Popa îl încadreazã pe autor încapitolul V. Miºcãri în prozã, în subcapitolulProzatori de tot felul, În desfãºurare cumodificãri � Marin Preda. Prin însãºiclasificare propusã ºi încercarea de grupare ascriitorilor pe epoci ºi genuri literare istoriculliterar demonstreazã o abordare tradiþionalã afenomenului literar românesc, în manierãcãlinescianã. Cele câteva pagini închinate luiMarin Preda trateazã raporturile acestuia cusistemul politic ºi ademonsteazã în mod directapartenenþa conºtientã la cliºeele de partid.

Marian Popa analizeazã într-o formãlapidarã acþiunea, cronotopul, componenþafamilialã, raporturile între membrii familiei,sursele conflictelor, accentul pus pe figurapatriarhalã, etc., a romanului Moromeþii,relativizându-i valoarea prin apartenenþa laregulile realismului socialist. Ceea ce este deremarcat în analiza pe care istoricul o faceeste referirea la comicul de limbaj, monolog,subconversaþia ºi la caracteristicile limbii prinilustrare pe text ºi exemple concrete. La fel caºi Dumitru Micu, Marian Popa realizeazã ointerpretare facilã a operei lui Marin Preda,de uz didactic, cu vagi referiri la psihologiapersonajelor (a lui Moromete ºi a personajuluicolectiv în timpul seceriºului) ºi a curentelorliterare (Moromeþii: în ansamblu ºi înamãnunt, un bun roman între realism ºi natu-ralism, în reþeta a ceea ce aiurea s-a numitverism sau costumbrism) (Marian Popa:2009). Pe parcursul analizei sale istoricul facereferiri ºi la câteva nuvele, probabil cele citite,precum ºi la romanul Risipitorii cãruia îi faceun scurt rezumat, considerându-l conformistºi sub nivelul romanului Facerea lumii a luiEugen Barbu în ceea ce priveºte construcþiapersonajelor.

Marian Popa în Istoria literaturii românede azi pe mâine realizeazã mai degrabã o analizãsociologicã a personajelor care populeazã lumeaficþionalã a operei lui Marin Preda, decât oanalizã esteticã a acesteia. Marian Popa nureuºeºte sã se debaraseze de biografia autoruluiºi se lasã influenþat în analiza esteticã a opereide raporturile acestuia cu regimul politic,negându-i, în mod evident, orice urmã de valoare.

În Istoria literaturii române contempo-rane 1941-2000, Alex ªtefãnescu îi dedicãautorului un numãr însemnat de pagini. Dupão scurtã introducere biograficã, istoricul literaranalizeazã creaþia scriitorului în strânsã legãturãcu viaþa acestuia. Îl numeºte scriitorul de careera nevoie deoarece în operele sale aceste paresã exprime adevãruri general valabile ºi situaþiiposibile ºi aplicabile în orice sãtuc sau orãºeldin România acelor vremuri. Cititorii sunt luaþimartori ºi fie se pot erija în moraliºti,pronunþând-se împotriva anumitor situaþii, fiese pot identifica cu anumite personaje.Valoarea scrierilor lui Marin Preda constã încapacitatea de a se adresa direct cititorului fãrãca acesta sã simtã ca el este cel vizat iar cititoriinu se îndoiesc niciun moment cã acþiunile nuar fi reale sau posibile. Tonul simplu, peînþelesul tutoror, demonstreazã un adevãrattalent de povestitor, care relateazã în modulcel mai obiectiv posibil situaþii ºi realitãþi fãrãsa le comenteze în niciun fel. Istoricul literar îiaduce un reproº naratorului ºi anumeantiidilismul ostentativ al vieþii satului, care sepoate transforma dintr-un realism agresiv într-un naturalism dus la extrem.

În încercarea de a determina care suntmodelele inspiraþionale al lui Marin Predacriticul enumereazã titluri din bibliotecaacestuia, observând faptul cã scriitorului îiplac autorii consacraþi, fãrã ca acest lucru sãse reflecte direct în stilul sau temele abordatede acesta. Alex ªtefãnescu îi recunoaºtetalentul de narator atunci când povesteºteîntâmplãri sau când descrie momente demanifestare iraþionalã a vieþii dar îlamendeazã atunci când acesta interpreteazãsituaþii sau se lanseazã în cugetãri,considerând interpretãrile sale naive (Alexªtefãnescu: 2005).

În capitolul consacrat lui Marin Preda,Alex ªtefãnescu dovedeºte o capacitate deglobalizare, analizã ºi sintezã a operei acestuiadar nu uitã niciun moment de Marin Preda,omul, raportându-se permanent la acþiunilesale ºi conformismul politic. Istoricul literarremarcã concesiile pe care autorul le-a facutideologiei oficiale practicând intenþionat unrealism socialist de sorginte teoreticã.

În construcþia Istoriei critice a litera-turii române, Nicolae Manolescu clasificãfenomenul literar, în manierã tradiþionalã, pecurente literare ºi specii literare, dar tehnicade analizã este una modernã, a interpretãrii


fenomenului ºi în funcþie de vocile consacrateale criticii literare. Pe Marin Preda îl introduceîn capitolul Literatura nouã. Generaþia �40,subcapitolul Proza alãturi de Petre Dumitriu,Zaharia Stancu, Eugen Barbu ºi TitusPopovici. Criticul literar pomeneºte de ºansaunei revizuiri a operei de ficþiune pe care aavut-o Marin Preda dupã 1989. Printr-o scurtãintroducere în receptarea criticã a operei luiMarin Preda dupã 1989, Nicolae Manolescuaminteºte de studiile dedicate acestuia de I.Negoiþescu, Gh. Grigurcu, Eugen Simion ºiGeorge Geacãr în încercarea de a aplica o citireesteticã corectã. Menþionând disputele vremiidespre acest subiect istoricul concluzioneazãcã o revizuire aºeazã pe o temelie solidã ooperã impunãtoare ºi inegalã, victimã în maimicã mãsurã erodãrii inerente a timpuluidecât propriilor limite artistice ºi morale.(Nicolae Manolescu: 2008).

Istoricul literar este rezervat în privinþavalorii estetice a nuvelelor ºi considerãnuvela Desfãºurarea drept model de literaturãnouã ºi materialul didactic cel mai potrivitpentru studierea realismului-socialist înprozã (Nicolae Manolescu: 2008). Criticulliterar considerã romanul Moromeþiicapodopera lui Preda ºi îl analizeazã detaliatca o frescã a familiei lui Moromete într-operioada instabilã din punct de vedere socio-politic cu personaje schiþate psihologic ºicaracterizate de talentul povestirii. Apariþiaromanelor Intrusul, Delirul, Cel mai iubitdintre pãmânteni reconfirmã gustulpublicului pentru romanele social-politicedeoarece aduc în discuþie teme de actualitateprezentate într-un mod credibil.

Nicolae Manolescu ilustreazã utilizareaprocedeelor narative ca oralitatea povestiriiºi omiterea explicaþiilor, rolul dublu alpersonajelor, ca martori ºi povestitori aiacþiunii, observând o perspectivã eticãimplicitã în relatare (de unde uimirea) ºitranscrierea realistã a vorbirii (NicolaeManolescu: 2008). Ceea ce aduce nouabordarea manolescianã este tratarea luiPreda ºi din perspectivã criticilor literari,aprobând sau dezaprobând opiniile acestora,Manolescu reuºeºte sa creeze o imagine a luiMarin Preda ºi a operei sale apropiatã derealitate. Criticul nu emite verdicte definitiveºi nu se pronunþã într-o singurã direcþie, prinaducerea de argumente pro ºi contra, ci oferãºansa formãrii unei opinii proprii. Una dincaracteristicile interpretãrii lui NicolaeManolescu este observarea, cu o dorinþã deobiectivare, a dublei perspective asupra uneiopere literare, prin ilustrarea atât atrãsãturilor pozitive cât ºi a celor negative,evitând extremele.

Pentru a putea înþelege modalitatea descriere a operelor literare trebuie acceptat faptulcã acestea au fost scrise sub influenþa regimului

comunist dacã nu chiar la comanda directã aacestuia. Citirea nuvelelor ºi a romanelor dinpunct de vedere estetic, în aceastã cheie delecturã ne permite o dublã analizã a operei, maipermisivã, cu acele texte care înfãþiºeazãrealismul socialist, omul nou, scrise strict pelinia partidului ºi o analizã corectã a acelor textecare adiacent acestor teme îndrãznesc sãilustreze psihologia personajelor, pãrþile nega-tive ale regimului, cu accent pe procedeenarative ºi mijloace stilistice.

Marin Preda a îmbinat într-un modbenefic literatura scrisã la comandã culiteratura accesibilã ºi pe gustul publiculuide aici rezultând ºi popularitatea de care s-abucurat. Prin convenþia nescrisã, cititorii, auapreciat dedesubturile ºi subtilitatea scrierilorsale ºi au trecut într-un plan secundar parteapoliticã, propagandisticã. Stilul lui MarinPreda este unul duplicitar, el valorizeazã maidegrabã mijloacele de expresie în sens largcu accent pe limbaj, construcþie, tehnicinarative în detrimentul conþinutului.

Poate o recitire sau o reconsiderare aoperelor lui Marin Preda, bazatã doar pe textulpropriu-zis al nuvelelor ºi romanelor ºiclasificarea acestora pe criterii estetice, fãrã ase lua în considerare omul care le-a scris, arînsemna o ºansã la o analizã cel puþinobiectivã. În plus cititorului contemporan,nãscut ºi crescut în democraþie, care cunoaºtecomunismul din cãrþile de istorie sau dinpoveºtile pãrinþilor, nu-i mai pasã neapãratde realitatea politicã, contemporanã scrieriiunui roman, ci se bazeazã exclusiv pe gustulsãu propriu. ªi dacã opera literarã trece acesttest nu cred cã mai are vreo importanþã faptulcã a fost scrisã deasupra, pe sau dedesubtulliniei de partid.

În ceea ce priveºte receptarea opereiliterare a lui Marin Preda în istoriile literareapãrute dupã 1990 putem concluziona cãacesta s-a bucurat de un tratament corect,mãcar în linii mari. Pãrerile sunt împãrþite, înfuncþie de gustul personal al exegeþilor, darfiecare dintre istoricii menþionaþi au indicataportul pe care Marin Preda l-a adus literaturiiromâne. Astfel Dumitru Micu aminteºte detipologia þãranului intelectual, Marian Popasubliniazã valoarea comicului de limbaj, Alexªtefãnescu îi recunoaºte talentul depovestitor iar Nicolae Manolescu remarcãutilizarea procedeelor narative.Bibliografie:1. Manolescu, Nicolae, Istoria criticã a literaturii

române. Cinci secole de literaturã. Bucureºti:Paralela 45, 20082. Micu, Dumitru, Istoria literaturii române de lacreaþia popularã la postmodernism. Bucureºti:Editura Saeculum I.O., 20003. Popa, Marian, Istoria literaturii de azi pe mâine.Vol. 2. Bucureºti: Editura Semne, 20094. ªtefãnescu, Alex., Istoria literaturii românecontemporane 1941 - 2000. Bucureºti: EdituraMaºina de scris, 2005


POETUL BINE DEGHIZAT

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

� �pentru el Insula nu era nici pe departeun teritoriu ideal pentru împlinirea eroticã, cilocul în care construia la fel de fictivnormalitatea, o lume ce, din nenorocire, nuda semne de apariþie, o lume pe care el o creaînsã mental din imagini care mai mereu seplasau în opoziþie cu cea realã de care elîncerca sã se depãrteze evadând tot mai desîn imaginar, conºtient cã undeva, cândva,trebuia sã accepte realitatea, dacã nu doreasã repete experienþa Evelinei.Oricum, ani de zile va evadapoposind în Insula lui idealãºi purã, mai ales atunci cândse va regãsi singur, alienat fãrãsperanþã�. Este conturat aiciun autoportret, în tuºeaproape tradiþional romantice,autoportretul unui autorinstalat dupã multe cãutãri,într-o complexã stare depoezie, înþelegând prin aceastasupunerea la curenþi liricidominanþi pentru o activitatescriitoriceascã neobiºnuit decomplexã, prin cultivarea cu egalã pasiune agenului epic în literaturã, a jurnalismului cul-tural în calitate de ºef de revistã ºi de abilautor de interviuri (de fapt confesiuniprofunde ale celor ce i-au atras atenþia) dar ºia editorului ce înnobileazã meseria alãturi deprea puþini confraþi din alte centre de culturãdecât strãvechea Târgoviºte, la renaºtereaspiritualã a cãreia a contribuit ca puþini alþii.Cred cã am sugerat, prin asemenea detalii,personajul aproape ciudat prin amestecul dedorinþã de evadare în spaþiu ºi timp, curesemnarea acceptãrii unei realitãþi la a cãreiînfrumuseþare a consimþit sã lucreze fãrãnevoia acutã de aplauze ori de onoruriperisabile. Este vorba despre Mihai Stan, celcãruia ºtiu cã nu îi plac cuvintele mari, dar îlrog sã accepte convingerea mea dupã careDomnia Sa reprezintã o personalitate de primrang în urbea mustind de istorie ºi de cãutãriîndrãzneþe spre configurarea unui profil demn,nãscut din asimilarea multitudinii de experienþecontemporane ce vor fuziona, cândva, benefic

Liviu Grãsoiu

pentru cultura naþionalã.Activitatea laborioasã a lui Mihai Stan

nu a rãmas, evident, necomentatã, nici deaceia ce îi datorau mult prin prezenþa în�Litere� ori în �Bibliotheca�, nici de aceiasituaþi pe poziþii de obiectivitate neimplicatã,majoritatea cronicarilor abordând proza sarealistã solidã, atent lucratã compoziþional,completatã surprinzãtor de romaneleîncadrate (poate corect, poate nu) în SF.

Paradisul, Ieºirea dinParadis, Clone, Exodul aubinemeritat aprecierile mereufavorabile, în consens cuacelea generate de volumele deinterviuri (Confreria ºidialogurile cu M.H. Simionescuau devenit repere ale genului).În ceea ce mã priveºte, eu unulfac parte dintr-o categoriespecialã (a 3-a�) deoarece de-a lungul vieþii nu am scris, nicifavorabil, nici aspru, despreºefii revistelor sau editurilor lacare am publicat, dintr-un

simplu motiv, adicã acela de a nu fi suspectatde cine ºtie ce interese meschine, ori de spiritde gaºcã.

Iatã de ce, având în vedere cã, nu pestemult timp mã voi retrage din publicisticã, sprea-mi �savura� bãtrâneþea, am recitit cãrþile luiMihai Stan cãutând ºi altceva decât ceea ce s-aspus, în general aprecieri cu care sunt de acordcând se supun inteligenþei.

ªi nu micã mi-a fost surpriza de aconstata, ceea ce bãnuiam cam demult, cã înmiile de pagini compuse de Mihai Stan seascunde un poet neaºteptat la o lecturãsuperficialã. Atâta doar cã poetul a fost binedrapat în mantia prozatorului realist, a finuluiobservator al comportamentelor ºi speciilorromânitãþii actuale ºi chiar deghizat subprestaþia elegantã, uºor ironicã, probã, mereuoptimistã ºi încurajatoare a domnului ce ducegreul unei edituri ºi al unei reviste care nu s-aunãscut ca sã disparã, ci spre a lãsa cevafrumos, util, contemporanilor ºi viitorimii.

Pasajele intens poetice se regãsesc la


parcurgerea atentã a paginilor unde, ce-idrept, acþiunea ºi naraþiunea dominã. Iatã untablou halucinant: descrierea unui incendiu:�Hardughia arunca o umbrã enormã, ca feþelelor negre, lungã, întunecoasã, contrastând culumina difuzã ce acoperea restul terenului,lumina aceea muribundã stãruindîncãpãþânatã dupã apusul soarelui, atuncicând undeva, în depãrtãri spre care ochiul eatras fãrã voia lui, se stinge mocnit jarul roºupâlpâit. Era ºi focul acesta un motiv deînfiorare. Oare ce ardea acolo departe? Celuase foc� (Paradis - cap.2). Se vede cuuºurinþã economia mijloacelor stilistice,efectul scontat are însã forþã ºi funcþionalitateîn ansamblul gândit de autor. Ca ºi paragrafulce urmeazã, desprins din acelaºi capitol alaceluiaºi roman: �� îi veni ideea sã deaporuncã focului sã se stingã. Îi zise: �Stinge-te focule!� ºi focul ascultãtor pieri, lãsând înurmã o grãmadã înaltã de cenuºã neagrã desub care, din când în când, sclipeau luminiroºii de flacãrã muribundã, ca asfinþitul deacum�. Inspiratã împletire a umbrelorfantasticului cu un sever cromatism de esenþãexpresionistã. Iatã însã o demonstraþie de tal-ent descriptiv în prezentarea unui interior: �Sãfi dat oricât nu gãseai un firicel de praf peservanta unde se aliniau, aºezate în ordineadescrescãtoare a înãlþimii, zeci de pahare dincristal de Bohemia sau porþelanuri de Bavaria,ceºti, farfurii întinse, adânci, mici pentru tort,platouri, tãvi decorate cu picturi bucolice, sticlepline cu lichide colorate, ibrice ºi cãniþe decositor sau aramã pe pereþii cãrora se vedeaualiniate perfect urmele loviturilor de ciocancu care le modelaserã meºterii orfevrii�.Rânduri demne de maeºtrii prozelor ce mizeazãºi pe virtuþi picturale. Ca ºi acestea de maijos, unde rafinamentul artistului are cecontempla comunicând: �Apoi, treptat,covoarele þesute de gherghef fuseserã ºi ele,ce e drept, doar în camerele Helenei, înlocuitecu persane moi, în care piciorul se scufundacând, rar de tot, puteau sã calce pe ele, atuncicând cine ºtie de ce, mãrinimoasã, Helene lepermitea accesul în aceste sanctuare. ªi eleerau imaculate. Geamurile de la ferestre erauatât de limpezi, încât, de câteva ori, câþivamusafiri le spãrseserã pur ºi simpluneputându-le sesiza existenþa� (Paradiscap.6). Mânã de maestru care simte ºi dicteazãritmul romanului, ca ºi în remarcabilul portretdin acelaºi capitol: �Bastonul cu mâner bãtutîn þinte de argint ºi cu monograma GNP sebalansa, metronom agãþat de încheieturabraþului stâng, în timp ce cu mâna dreaptãapropia de ochi ceasul sãu de buzunar cucapace de argint, primit, nu uita el sãaminteascã ori de câte ori cineva era în prejmã,de la Armand Cãlinescu�. Arta portretuluieste obligatorie pentru orice prozator care se

respectã, dar reuºitele depline þin de structuraliricã a scriitorului, mai mult sau mai puþinexpusã cititorului. Iatã acum o pânzã de altedimensiuni, amplã, vãdind capacitãþipronunþat neoromantice. Tabloul esteimpresionant cât un întreg poem epic: �Curteabisericii e plinã de sãteni în straie alb-negre,sobre, de sãrbãtoare; femeile ºi copilaºiicuminþi nevoie-mare aprind lumânãri la crucilemormintelor celor dragi. E o liniºte solemnã,întreruptã rar de sunetul grav al clopotelor saude trilul pãsãrelelor. Prin porþile de lemnsculptate, larg deschise, pe un cal alb, intrã unbãrbat îmbrãcat în alb. Pe spate îi fluturã uºoro mantie de mãtase albã; la cãciulã, albã ºi ea,are o panã de pãun. E coborât din �Mioriþa�:faþa albã, frumoasã, deschisã, sincerã, un chipcuceritor în care ai încredere chiar fãrã sã vrei;pãrul negru ºi ochii sclipitori, zâmbetul larg,hainele, trupul mândru, totul degajã forþaconducãtorului pe care toþi simt cã l-ar urmafãrã ºovãire. Stã drept pe cal ºi tace, tace deºile spune sãtenilor multe într-un dialog mut�.Realmente, o paginã antologicã (Paradis cap.6)bogatã prin reverberaþiile în timp.

Excelente descrieri de interioare sunt degãsit ºi în Ieºirea din paradis (cap.5 ºi 10)unde repet, poetul bine deghizat se manifestãdiscret ºi doar atunci când structura romanuluio permite.

Cu nedisimulat interes am parcurs ºiromanele SF Clone ºi Exodul. Nefiind unconsumator al acestui fel de literaturã careare adepþi frenetici, constituiþi chiar înasociaþii de tip secret (fãrã a dãuna însãnimãnui) am privit cele douã cãrþi nu dupãregulile ºi tiparele acceptate ºi folosite despecialiºti (autori sau cititori) ci dupãadevãrul conform cãruia limitele dintre genuriori specii literare sunt extrem de elastice,permisivitatea fiind unanim salutatã. De aceeaconsider Clone ºi Exodul drept douã poemesuprarealiste ample, fantezia lui Mihai Stanputându-se manifesta fãrã restricþii în toatedirecþiile: în arhitectura operelor, în vocabular,în acþiune, în numele date personajelor, înprezentarea acestora, în provocarea de situaþiiimprevizibile, totul însã într-o logicã internãremarcabilã, oprind haosul ce s-ar fi pututinstaura oricând. Mihai Stan este un vrãjitoral neprevãzutului, al împletirii jocului cuseriozitatea.

Plãcerea ludicului este debordantã,supravegheatã atent de un subtil zâmbetcomplice, adresat lectorului invitat la cãlãtoriiimaginare într-o logicã a obscurului devenitãrealitate. Exemplele, de gãsit la fiecare paginã,ar lungi inutil acest comentariu.

Aici, în aceste lungi poeme suprarealiste,poetul Mihai Stan renunþã parcã la mascã, ladeghizare ºi mã convinge cã nu am greºit îndiagnosticul meu critic.


Ioana Mãdãlina Grosu

DEBUT LITERE

probleme tãcute

în oraº nu doarme nimeni soarele e putredºicâinii muºcã din otravã ca din anafurã.acest bãrbatmimeazã dragostea aruncã în baie rânjetul

caraghiosîl îneacãpânã la brâupânã la buzepânã la pleoapeîl face sã zboare pe fundul gropii.jur împrejurmiroase a câine turbat a mâini care þin

dreptechingile bolii a ploaie care smulge carnea de

pe oase.vine un stol de pãsãri ude ºie ca ºi cum rozi gratiile închisorii ºi-apoi

mori.acest bãrbatbea iertarea la fiecare prânz. din palme iesfluturi de hârtie în jurul mesei joacã pokercu versuri murdare cu urletul lui allenginsberg. ºtiu cã allenaduce fericirea fiecãrei zile dar bãrbatul se

ataºeazãca o cicatricede cerºetorul din colþ. sunt inocentã sunt

orizontalã pisici negrezboarã în fiecare marþi în patul tãu/ undemorþii nu se îngroapãnumai vinul salveazã vieþi.e marþea în care tragi plapuma peste cap.

dragostea eun cabluagãþat de gâtul meuca o problemã tare de mate.

Elevã în clasa a XI-a la Colegiul Naþional �Petru Rareº� din Suceava, Ioana Mãdãlina Grosu estemembrã a Cenaclului Literar �Sãgetãtorul� ºi laureatã a mai multor concursuri literare. A publicat în�Bucovina literarã�, �Dacia literarã�, �Actualitatea literarã�, �Alecart�. Scrie o poezie în caresensibilitatea specificã vârstei se imbinã cu imaginaþia liricã, într-o rostire sigurã, uneori abundentã,dar fãrã excese ºi fãrã stridenþe. Tânãra poetã a obþinut, anul acesta, Premiul I pentru poezie laFestivalul ºi Concursul Naþional de Literaturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor� Târgoviºte. (T.C.)

miracle of morning

e searã ºi brusc �dimineaþã mã urmãreºte bãrbatul cu balon

rozîmi spune e ziua ta norocoasãmã încolãceºte dupã copaci tineri ascundeorice urmã e acum un copil zâmbitorsub frunze pãtrate în patru colþuripicteazã animale fugind iar în noapteîmi pune la piept lanþul cu norocde duzinã norocul chioral servitoarei/ cãmaºa ei din noaptea nunþii

pudra eiexpiratã porþia de râs neruºinat catrenele

desprecãþei despre cumiubirea se dozeazã în pãhãrele se joacã la cãrþicu el e plin preaplin în casã nu mai e loc de

prietenipe pereþi ioana cea micã ioanacea bunã ioana cea frumoasãprietenii mei vin de aiurea/ nu le mai place

mirosulde scorþiºoarã de iepure cald de lumânãriîncã trei luni de iubire/ e searã ºi încet edimineaþãvoi evada în lumea frunþii descreþitevoi sãruta mâini voi cãlca principiiîncã trei luni/ ioana va fi ioana care fumeazã

ioanacea ciudatãioana care se trezeºte noaptea dã mesajedespre trenuri despre minciuni despre

saltele de paiepe care le mai aºteaptã pe care face

dragosteca orbeþii pe carese face muzicã filosofie bunã/ voi scrie pe

foi vechivoi scrie jurnale simandicoase ca ºerpii ºinu va fi nici cer nici pãmântfãrã miezul sãrat al minunii


nopþi în faþã

nu spunecât de frumoasã suntpe întuneric nu aparnici prieteni nici trenuri/ majoratul eo camerã cu multe fotografiioraºul aduce dragostea pâinea cea de toate

zilelecu rãsuflarea tãiatãmama neagrã aduce ºi ea ploaiaziua de10 februarie etoatã odublã

personalitatetrupul vorbeºte ca surdo-muþii cercelul

stângare viziuni legatede vrãjitori de bãrbaþi cu tãlpi fierbinþi care

calcã în golnu e timp de liniºte un mal îneacã altuliolanda stinge foc dupã foctrupul eide copil ia ceaþa în picioaremoartea e confundatã cu un bãieþelbãtaia din uºã eo inimã la care urlã câiniide milã de dor de picioare tãiate/ chiar acumtramvaiul 7 trece prin noapte ca un clopotprin foccineva din spate

repetã pe coridoare verzi desprecum sã scrii / buzunarul se umple singurde tristeþenu fluturi nu acadele nu poveºtirealitatea e agãþatã de ceºtile vechidin cafenele/ lumea se transformã eu suntîn trend port dantelã tocuri ºi un corp frumosridic ochii în oraºe frigul tãios de octombrie pisica uitãsã-þi taie calea mãdã uitã de somnul care

vine mereuca o poveste frumoasã/ dar cumsã-mi explic de ce mã înnebuneºte de cemã sãrutã la colþ de second-handtai aripi de pãsãri uit cã sânii se lasã/ cã mâinilenu mai pot scrievisez un ecran mare îmbrac rochiþacu buline ºi volãnaºe/ mã împletescºi sunt din nou ioana iar altcinevadin spate mã învaþã desprecum sã scrii / ca ºi când m-aº aºtepta la

garã ºin-aº mai veni

legea compensaþiei

nu ºtiu când se face dimineaþãîmi bate inima sofisticat/ mai tare doar mai

tareultimul ac al ceasului stãde ce iubesc finalul de noapte saude ce mã joc de-a versul alb cu delfinii pe

burticãdin plete blonde nu mai zãrescnici copilul nici femeia nici bãrbatulpovestea e cum sã cerºeºti de la alþiicând îþi acoperi ochiin-am înþeles niciodatãmi se înfierbântã mainile când e frigziua mea nu e pe aceeaºi datã/ în fiecare zi

port un numemã cheamã robert am o garoafã roºiepãrinþii mei trec strada în sus ºi în josnu aud marea într-o scoicã nu ordonez

crescãtornici trenuri nici cãlãtorii nici nu ºtiu care e

mâna mea dreaptãde ce n-o sã mã îngroape nimeni gratiscând visezam lângã mine o pãpuºã de porþelanmaºinãria din burtãîngânã cântecelul de leagãn al mameimai vreau 2 pãpuºi de porþelan/ soarele va rãsãripe fereastrã va ieºi ca un fum triunghiul morþiibuzunare de altã culoare

mã uitã în vreo gheretã cu sâniiacoperiþi de privireapaznicului/ sorã-mea scrie în morse despre

cãsãtoriiviaþa îi joacã feste feteicu cosiþe cu manichiurã cu suflet retro/ se

rupe în dragoste ºicrapã tot.tu cu buzunarele tale zici cãmamã-ta te-a uitat cã-þi creºteîn cap moarteaca o muzicã un fum soft o gauloise cevavibreazã sub noi o membranã neagrã pe fundale für elise.ies din casã/ soarele stã în genunchi paºi

de balet în surdinãîn cap nici oameninici umbre nici scauneo chitarã roºie din traversã de cale feratãbãrbatul cu buzunare ca dracu mã þinede rochia mini mã poartã prin aer coloratprin extazul unei peºteridegete lasã sânge ºi aºteaptãsã încalece ziua/ cum alþii nu ºtiu


Valeriu Marius Ciungan

POEZIE

Sisif pe casa scãrilor

urcam pe casa scãrilor,ºi parcã nu se mai sfârºea,vopseaua insalubrã, de ulei, striatã pe betonul

miserabil, rece,spoiala varului, anume nedesãvârºitã,o cenuºie umbrã nedesãvârºitã însoþeaurcam pe casa scãrilor,cu becuri sterpe, imbecile, muribunde,halucinând din douã în douã etajetãcutul martor era balustrada plastic infinitã(scurt circuite isbucneau în negre, umezi,

filamente)la îndrãsneþele-mi virajeera o luminã�absentã, chioarã,becuri de patruzecifrumoasã cum ºtiamte aºteptau pe casa scãrilorsã treci(ºi n-ai trecut)urcam pe casa scãrilorvar pe manºete, pe genunchii altruiºti,

înþelepþi, spre casã,ºi rezemat contemplativ lângã tabloul de

contoarepãrea ca urc (urcam?) ºi poate chiar urcamo scarã nesfârºitã, tot mai naltã, mai frumoasã!Despre mine

ai fost vreodatã pasãre?eºti?nici nu trãisemrãsãritul ce în pieptmi-l creºtio luminoasã pasãreîmi întindeacoastele elasticeºi pielea mi-era mai lucioasãpe arcele de coliviesubþiri,fantastice

Absolvent al Facultãþii de ªtiinþe Economice din Craiova, Valeriu Marius Ciungan (n. 1965),funcþionar de bancã în Mediaº, a tipãrit, la maturitate, trei volume de versuri (�Poveste de toamnã�,2008, �Haina de molton�, 2009, �Oameni în pardesie�, 2011). Din amplul grupaj trimis revisteinoastre, destul de inegal ºi întrucâtva indecis stilistic, am reþinut mai multe texte de o narativitatebacovianã sui generis, atrãgând atenþia printr-un soi de premeditatã ºi plãcutã vetusteþe a lexicului,a sintaxei poetice ºi chiar a ortografiei. În aceastã formulã poetului medieºean pare a-i surâdeºansa originalitãþii. (T.C.)

eram frumos aºacu organele transparentela vedere,o luminoasã pasãre îmi apãsa sternul frumoscu luminoasã putereea nu era o pasãre de pradã,mi-am dat seama,nu îmi va sparge sternul cu ciocul,nu îi vor creºte prin umerii mei aripi fantasticepur ºi simpluaici ºi-a fãcut cuibuleaeram eu!Rãsãritul

scriam? acest poem ascunssub faþa de masã a cantinei, în carouri,sub fustele negre, populare,zãream subþiorii în splendoarea loracele sbârcituri de piele, acel pãr,mãtãsos, prelung, spãlat duminecasuav mirositorpantofii groºi de piele,perechile febrile, încinse, rotative,tropãiau pe tavanîþi cãutam pupila centrifugã-n maioneza boeufºi-n pandiºpanlumina dimineþii se iþea-ntre scânduri

paralelevechi, lungi, de roasã cheresteaun abur mic în urma trenului de turtã dulceºi-a mopului cu plete lungi de catifeacu mâna stângã-mbrãþiºam piciorul ºchiop

de masãsubþioara de rumeguº umedã, suav

mirositoareºi încercam s-ating cu mâna dreaptã

rãsãritulºi sã mã sprijin de luminãcãtre soare!


Etanº

Aveam fereastra la ºoseaua principalãSimþeam cumplit ºi mã durea un soare

ipocrit pe daleUn puzzle cenuºiu, abstract, între borduri,

fãrã-nþeles eraIubita mea în pijamaleTreceau maºini, caroserii fãrã ºofer, cu vise-

ncorporateÎn sensuri unice, opuse, giratorii, îºi cãutau

o caleTreceau haotic, treceau, ci mã durea, ci fãrã

înþeles eraIubita mea în pijamaleMuºcau cupe înfometate un perimetru gri

din viitorul ºantierªenile grele înveleau excavatorul galben în

sclipitoare zaleFãrã-nþeles, clãdiri fãrã proiect ºi fãrã

oameni escaladau spre cerIubita mea în pijamaleAveam fereastra la ºoseaua principalãUn termopan german, perfect etanº, cu albe

balamale,Mã prefãceam cã nu aud cum închidea din

robinetul de la baiePesemne apa caldã, ci fãrã înþeles era,ªtia cã scriu poemul, trecea tiptil spre

dormitorIubita mea în pijamale!Insomnie

credeam frumos în ce avea sã fiefrumoasa literã-ntr-un necunoscut frumos

cuvântfrumoasa noastrã insomniecredeam frumos credeam cã o sã viefrumos vocala arcuind acest frumos cuvântfrumoasa noastrã insomniecredeam frumos, frumos, ºi þienu-þi venea sã crezi c-avea sã-ncapã-ntr-un

cuvântfrumoasa noastrã insomniecredeam frumos, frumos credeam cã aº

putea descriece n-a desãvârºit frumos cuvântulfrumoasa noastrã insomnie!ªotron

urmam atent dunga de cretã,lãsatã de copii pe-asfalt,când ondulatã,când dreaptã,desenul ezitant din lumea lor concretã

când întreruptãde saltul elicoidal al unui gândde dragoste, intens,în sboruri scurte, kamikaze,ceaþã ºi condensºi paºii mei fãrã greºealãurmau aceste mari chenare desenate,ºotronul pãrãsit de salturi, teneºi albi-platformã de aterizare.cuvântul pãrãsit de versplutea într-un desant sinucigaº,în spaþiul de parcare gol, imenspãºeam aproape impecabilurmând tãcut dunga de cretãdesenul ezitant din lumea lorconcretã!Lucruri simple

ºi aº fi vrut sa fii un simplu lucruîn lucruri simple sã mã pierdsã-þi simt pasulcum frunzãreai hârtii nescriseºi-mi înfigeai în coºul pieptuluicompasulºi aº fi vrut un simplu strigãtun drum, o cale sã mã pierd,sã te ascult cum mã citeºti, cum treci,cum frunzãreai hârtii nescriseºi noaptea-ncremenea-ntre zile reciºi aº fi vrut sã fii tuce eu n-am fost vreodatãºi sã pãºeºti tãcutaceste lucruri simplehârtii încã nescriseo datãºi-ncã-o datã!Fereastra

intra soareleprin tãlpile umede de rouãprin coastele fumegând a ceaþãse deschidea prin mine spre pãmânto altã dimineaþãprindeam rãdãcini de luminãsãmânþa mea boemã se risipea în vântºi plete blonde-mi rãsãreau spre soareºi plete blonde rãsãdeau cuvântul în pãmîntîntre soare ºi pãmânteram numai eu: ca o fereastrãprin care se zãrea o altfel de luminãmai purã,mai ecleziastã!


Marina Popescu

POEZIE

Jurnalul serii

Închide ochii, aºterne încã un strat deîntuneric

peste întunericul din camerã.Cineva la televizor vorbeºte despre þara ta

ºi gesticuleazã,cineva ar vrea cu orice chip sã-þi bage niºte

idei în capaºa cum ar îndesa paie într-o sperietoare de

ciori,cineva îþi spune cã trebuie sã mãnânci

sãnãtos,sã te speli pe dinþi, sã zâmbeºti, sã facidoar sex protejat,dar tu ai dat deja sonorul pe mute ºi ai

închis ochii,acum gesturile lor cadca niºte scame pe covor.Ca un semn,ca un autograf bizar

Mi-l amintesc pe Dumitrupurta halatul spãlãcit din molton, miroseaa tutun ºi aer închis ºi boalã, rula o þigarãapoi cãuta scrumiera prin dulapurile verzi

din bucãtãrie,bunicã-mea îi zicea scurt, moldoveneºte,mai lasã þigãrile celea, mãi omule,iar el zâmbea pe la spatele ei,i se zãreau plombele metalice, strãlucirea

batjocoritoareera un fel de rãspunsla grija ei tardivã.Când mergeam pe la el, Dumitru mã mângâiacu oarecare sfialã pe creºtetsingura chestie care nu-mi plãcea delocerau buzele umede apãsate pe fruntea mea,în rest era un tip de treabãvroia sã ºtie mereu cât e ceasul,ieºeam la plimbare cu bicicleta în parcul din

spatele blocului,îmi fãcea poze stângace cu aparatul negru

rusesc,agãþat de gât ca un soi de verdict.Odatã de ziua mea, împlinisem 6 ani,Dumitru mi-a cumpãrat o pereche de

sandale cu flori,

stânga era mai micã ºi tata s-a enervat,a spus vorbe grele ºi le-a dus la gunoieu am plâns atunci pe furiº, a fost cred

singurul momentîn care l-am iubit cu adevãrat pe Dumitru,nici mãcar când a murit, cam un an mai

târziu,nu am plâns pentru elºi uite cã azi mi-am amintit toate asteaprivind ultima pozã pe care mi-a fãcut-o:în cadru, lângã obrazul meu, degetul lui

Dumitru a rãmasca un semn, ca un autograf bizar.Chestii despre care nuse poate vorbi oricândºi oricum

Din când în când o mânã cautã altã mânã,din când în când un înger întindeo aripã de abur peste faianþa din baieºi nu o sã-þi ascund cã sunt zileîn care mã simt vinovat pentru toþi adidaºii

jerpeliþi,pentru toate adãposturile de carton din

lume,sunt chestii care nu se pot explicala o terasã cu prieteniisau dimineaþa printre strãini, în tramvai,sunt lucruri care nu se pot scrie decât

noaptea,trezit brusc din somn.


Poem pentru un iubitimaginar

Între noi sunt kilometri de cuvinteºi sãptãmâni de tãceri,între noi sunt atâtea priviri adresate

trecãtorilorla întâmplare,sunt oglinzile în care eu mã rujez ca ºi cumar trebui sã-þi zâmbesc în secunda

urmãtoare,între noi sunt cauciucurile tale all seasonscare fac oraºul sã parã elastic,sunt fileuri peste care mingea nu trece

niciodatã,între noi sunt rafturile mele cu cãrþiºi cãrþile care încep sã se întindã pe

noptierã,pe covor, rânduite treptat spre uºã,între noi pozele cu flori ºi pisici,Munþii Bucovinei ºi Marea Neagrã(nu ºtiu dacã ai observat, dar în unele seridevine neînchipuit de albã)ºi muzica pe care o ascult când scriu poemesau când mã gândesc cã poate le ºi citeºti.Între noi se ridicã tot mai evident zidulpe care ne atârnãm singurãtãþile,pe care postãm diverse chestii ºi ne credemcei mai interesanþi oameni din lume.Poem cu titlul la final

Pentru cã pe ea o cheamã Andra ºise dezbracã în faþa camerelor webîn timp ce un irakian, un irlandez afumat ºialþi indivizi se excitã cu dreapta sau stânga,pentru cã ea îºi rupe chiloþii ºi le aratã

chestia,cu gândul cã mã-sa mai face o crizã de

nebuniela etajul 8 din blocul ãla plin cu babe&moºi,pentru cã taicã-su bea ºi de fiecare datã o

priveºte umilºi zice �ultimul pahar, taicã�apoi ultima sticlã, ultimul bax, ultimul

camion,ultimul container mereu, mereu ultimul,pentru cã bãrbaþii ãia ejaculeazãºi spermatozoizii lor se transformã în cenþi

ºi eurocenþi,pentru cã seara când pleacãbãtrânu� o conduce la lift împleticindu-se

�sã ai grijã�îi zice, iar ea coboarã diafanã pe alee, poartão rochie albã, uºor transparentã ºi dispareîntr-un Mercedes dubios cu numere

nemþeºti,pentru cã ne jucam când eram miciîn spatele blocului cu alte fete ºi alþi bãieþiºi râdeam, habar n-aveam ce e viaþa,

iar pentru ochii ei verzi o porecliserãmPisicuþa,

deºi asta o supãra�Pisicile aduc ghinion�, izbucnise odatã în

plâns,pentru toate astea eu o sã-i scriu un poem.S. profile on Facebook

O pozã cu un luminiº undeva la munteniciun like,niciun comment sub ea,câteva melodii cu Julio Iglesiasºi Nana Mouskouristatus-uri de dor�Miss you so much, I send you a big hug�,ceva ca o casetã goalã de lemnîn care te gândeºti cã poate a rãmas

încrustatãsperanþa, baþi sfios cu degetele,dar de partea cealaltã doar tãcere,zile toride, plimbãri pe nisipºi cluburi cu stroboscoape orbitoare,apa unui ocean pe care tu nu l-ai vãzut

niciodatã,apusuri ºi rãsãrituri pe care bãnuieºticã ea le împarte cu altcineva.Winter poem

ªi fiindcã e iarnã, o sã scriuun poem cu fulgi mari,un poem cu tãlpile goale desenândprin zãpadã fluturi.Printre rânduri, mâinile noastreîncãlzindu-se una pe altaca niºte pãsãri zgribulite.Þi-am scris un bilet ºi l-am lipit pe frigider:unul fãrã altul suntem doar un subiect fãrã

predicat,o chestie staticã ºi banalã.


POEZIEDaniela-Olguþa Iordache

1.Margaronã,tu, munte de gheaþã cu ochii iezerîn care zãpezile ezitãrilor melese topesc sângerând,cugetul tãu cu fiori de grotãsparge ceaþacu farurile lui reci.Iar eu, Imberie,mã arunc de sus,ca un meteor rãtãcit,printre cearcãnele craterelor talede astru stins.Singur în golte strig disperat.Cad iar în mrejele taleºi mã-nfig în sãgeþi.2.Îmi trec degete închipuitepeste prãvãlirea feþei tale�O înserare crocantãºi amãruie, ca migdala,þi se lipeºte de obraz,petalã de mãlin primãvãratic.Pãrul, o mânã de spicesfãrâmate de o roatã nemiloasãîþi cade calcinat,în uscãþive cercuri subþiri.Fantasma trupului tãutrece prin crevasele oaselorîntr-o militarã ºi sfidãtoaredefilare nervoasã.Doar privirea taîºi mai aminteºte vag de mineºi se îmblânzeºte,galeº albuºdin oul prepeliþei sperioase.3.Logodnica mea tainicã,tu, fiica leului,laºi Munþii luniisã arate insistentpustietatea gurii taleprin care se rãtãceºte timidun fluierat desuet.

IMBERIE CÃTRE MARGARONA

Rãvaºul, ca ºi cartea,se citeºte prin adulmecare,se ghiceºte din tremurul literelorsau din jarul jucãuºce te linguºeºte la începutca apoi sã te muºte.Parfumul mâinii talemã miruie în apus�Creºte vâlvãtaie pe cândochiul tãu vâneazã mici pãsãri auriidin conul rãsturnat al pleoapei.Tu ai zâmbetul tãios�În treacãt îmi strãpunge pieptulºi-mi ajunge la os.4.Frânge-Fier al Femeilor,imperfecþiunea ta rãnitãde 99 de cabiri pe caiºi de stindardele lor fluturândese opreºte pe câmpul de tornade�O clipã tenebrele urlãiar norii stârniþizumzãie ca un roi întãrâtatde albine sãlbatice.Soarele se apãrã de mânia lor furibundãmârâindca un zãvod enorm,cu ochi de rubine.5.Þie, profetesã pe jumãtate nebunã,Cavalerul Zamfiruluicu melc de aurºi eroicul sãu cal,înmuiaþi în albastru,îþi prezintã onorul, lângã gongul lunii,înfrigurat.Jurãmântul lor, orgolios,se aruncã în prãpastiepe urma corului bocitoarelorºi dârdâieca fantoma unui rege îngheþat.Sunt speologul fãrã de norocal dorului de tineºi-n adânc, Margaronã,mã înspãimântã


faþa fluturelui cu cap de mortîn care-mi recunosc mohorâtele spaimeºi ascult murmurul rebegital unui prohod de demult.6.Îmi spuneai cândva:Tu, caimac floriu, cataif þanþoº!Aveai în cuvinte un tic necruþãtorde scrib pãtimaºpãzind enigmatice semneîngropate rituos.Înotam spre tineprintre corali ºi stele de mare.Mã înºurubam în nisipcu flori tentaculare ºi penepe gâtul transparent ºi subþireca fumul de þigare al iluziei, maliþios.7.Ca un sfinx ignoratîn pustiul vorbei tale,încerc sã dau verb tãcerilor noastre,sã dezâmblânzescpalimpsestul feþei tale,sã te limpezescîn bulboana minþii meleºi sã te aleg din plânsu-þi zbuciumatcu cataracte.Îþi descâlcesc, mângâios,ghemele încurcate de gânduricu lira mea,drept limita de dincolo de rânduri�Plouã cu profeþi, Imberie � îmi spun.Þipã o pasãre istericiar eu îþi întindversul invers,pe talerul învechit al unui cuvântce aproape s-a ºters.8.Te vãd, Margarona,cu poala plinã de labirinturi�Puritatea roºeºte la gândul ascunsîn faþa epavelor goalecãci tu eºti reginã peste rãvãºindenaufragii.ªi eu sunt un naufragiupe plaja asta goalã,aºezat cum stau lângã oglinda taîn care te priveºticu capul în mâini.Da, înþeleapta decãdere a trupuluinu ne mintedeºi sufletul viumai pâlpâie în vasele lui comunicantecrezându-se, absurd, nemuritor.Ca o sticlã plutind în tãcerea pãstoasãsora noastrã, Moartea,ne urmeazãcu neclintita-i minã geloasã.

9.În amintirea mea deºteptatãpedalezi, Margarona,pe bicicleta ta stelarã�Cu dinþi necruþãtorimuºti din timpca dintr-un mãr de auriar fustiþa ta din algã verderisipeºte pe albul pulpei taledesfiguraþi fiori;reinventeazã curcubeiedin risipa de scoici ºi culori.Trupul tãu de fetiþã�Sandaua ta cu ºiretele fosforescentedã foc falezeipe care tocmai ai atins-o.Nisipul cade mort.Din infarctul lui se naºte descriereaacestui început de înserare,clãtinarea tragicã a mãriiºi marile ruine din floare.Naivi, genunchii þãrmului tremurã.Tu atentezi la inconºtienþa lor originarãºi ºerpuieºti mai departeca un fum sonor.Orbit, valul suspinã de dor.10.�O, carnea aceasta mult prea închegatã,De s-ar topi ºi s-ar preface-n rouã.�(Shakespeare � Romeo ºi Julieta)Trec pe un val inelarrãtãcit în opalul vag ºi iscoditoral ochilor tãi solzoºi, de gorgonã,sã mã vezi, Caracatiþa Nordului!Sunt uzurpatorul de vegheal propriului meu discurs de tine,eu, Imberie, vãduvul, neconsolatul,un saltimbanc sinistrucu gânduri bufone.Sub mestecenii tremurãtori,îmboldit de aguridastelelor necoaptedescriu azi cu setea meaînceþoºatã de tineholograma a totce în sufletul meu a fost viu.Margarona,sublima ta scrintealãte confundã cu moartea.��Tu te apropii cu tãlpi dure.Nu auzi ºoapta mea stinsãºi continui sã þii în mâiniun craniu ciobit.Calci în neºtirepe aura lui ºovãindã��Tineri fiind ne iubeamºi nu aveam habar!� (Yeats)


George Coandã

POEZIE

Lirirunã veneþianã

Nu mai auzi ecou de carnavaluri,În Campanilã timpul bate stins,Pe Ponte di Rialto zace-nvins;Veneþia se sinucide-n valuri.Pe Canal Grande nu mai trag la digCorãbii din Levant cu mirodenii,Ci Marco Polo vinde dulci vedeniiDin zãri de lampioane fãr� de frig.ªi se mai zbat în sfãrâmate maluriGondolele la Ponte dei Sospiri,Doar Casanova încã-i rob iubirii,San Marco plânge însã prin portaluri.Nu mai auzi ecou de carnavaluri...

Veneþia / Lido di JesoloSeptembrie, 2004

Lirirunã intarsã

Ce-i vremea noastrã dacã nu o farsãTot alergând prin lume însetaþi,De toate câte-s toate cocoºaþi,ªi inima ni-i de-o teroare arsã.Nu cred sã ne tihneascã veºnicia,Chiar dacã-n constelaþii vom pluti,Nu cred cã de blesteme-i vom scutiPe ãi de îºi dospesc nimicnicia.Prezic cã-n noi nu fi-va cale-ntoarsãLa visele ce ne-au iubit cândva,Într-o pierzare zace undevaClipa de-am fost o onticã intarsã.Ce-i vrerea noastrã dacã nu o farsã...

TârgoviºteDecembrie, 2010

Lirirunã de sfârºit de lume

Sfârºitul lumii zice-se e-aproape,Dar când va fi pãrerile-s în dodii,Se cautã ardent rãspuns în zodiiªi-n calendare vechi, de-or sã dezgroapePrezicãtorii mii de-apocalipse,Sodome ºi Gomore, moarte raiuri:Foºnesc escatologic stinse graiuriPitite-n ontologice eclipse.O, astã lume nu ne mai încape!Efect de serã, psihice rãzboaie...

Peste planetã cade-o tristã ploaie...Dar fi-va cineva ca sã ne-ngroape?Sfârºitul lumii zice-se e-aproape...


Lirirunã de risc

Câte-n lunã, câte-n stele,Câte ne cuprind în clipe,Dar e-o larmã de aripe,De tristeþi cu glas de iele.Nu mã prind în hore-ore,Teamã-mi e de o rigoareCe-ar putea sã mã doboareÎntr-un foc de terpsihore.De m-avânt în gesturi greleEste-un risc ce mã asumãªi-n speranþã mã însumã,ªi în zvonuri de vântrele.Câte-n lunã, câte-n stele...


Liriruna ultimei speranþe

Atâta urã, Doamne, ne striveºteÎntr-un noian de prãbuºiri nefaste,Totuºi, pe Terra sunt prea multe casteCe Omenirea-n Duhu-i o sminteºte.New Age ori confreriile oculte,Sau Bilderberg ºi Francmasonerie...O, þiuie a lumii sonerie,De grele spaime cine s-o asculte?Oricum, destinul lumii ne priveºte,Chiar dacã unii-s îngeri negri-ai morþii.Vã-ndemn: �Sculaþi voi oropsiþi ai sorþii!�Cât timpul încã nu ni se sfârºeºte.Atâta urã, Doamne, ne striveºte...


Lirirunã traco-dacã

Ni-i stirpea traco � dacã, nu-i latinã,Este un basm cã de la Râm de tragemªi cã din Tibru limba ne-o abstragem.Da, e un basm cu tâlcuri de rutinã.


Strãmoºii ancestrali ne sunt aceiaºiªi-ntru Obârºii limbile-s surori.Nu suntem vânzãtorii de erori,Însã Destinul într-un Duh e-acelaºi.De nu suntem latini nu-i nici o vinã,Mai vinovaþi am fi de ne-am minþii,Cu Duhul lui Zalmoxis ne-om sfinþii?i într-a Cogaionului Luminã.Ni-i stirpea traco � dacã, nu-i latinã...


Liriruna vestei

Mi-i liriruna vestea-n dor albastrã,Zãlog cã sunt ºi nu m-ascund perfid,Vã zic, priviþi-mã, nu joc arid,ªi nici nu vreau ca sã trãiesc în glastrã.E drept cã lumea nu-i un Paradis,E o pãrere ºi-i o luptã durã,Când ne jertfeºte, când ne mai îndurã,Chiar ºi atunci când ne pitim în vis.Ce-i de fãcut acum cu viaþa noastrã?Nu am la purtãtor nici un rãspuns,Mã simt de-o îndoialã greu strãpunsªi-abia deschid spre mine o fereastrã.Mi-i liriruna vestea-n dor albastrã...

TârgoviºteMartie, 2011

Liriruna duh

Mã caut într-o cratimã de vremeªi mi-i destinul aruncat în vortex.O, este-un zbucium furibund în cortex!,ªi n-aud Duhul care sã mã cheme,Un Duh al clipei care fuge calpã,Dar simt cum sângele-mi se-mpuþineazã,ªi-aº vrea sã-mi fie existenþa treazãªi nu strivitã greu de-a vremii talpã.O iarnã viforoasã-n trupu-mi gemeªi vârstele-s topite-n amintire,Presimt însã o sfântã izbãvireCând voi pleca în cosmice trireme.Mã caut într-o cratimã de vreme...


Lirirunã cosmicã

Ci Univers în Univers strãluce,Big � Banguri au mai fost în ºir, se zice,E-o-nfiorare-n stele ce preziceAcele stãri entropice, nãuce,Cu gãuri negre, sori ºi quasari,Lumi care pier ºi-n clipã se-nfiripã,

E-o ordine în cosmicã risipã,Palpit fãrã de timp între pulsari.Lumina infinitã ne e crucePe care suntem rãstigniþi de veci,Stropi de eoni topindu-ne-n parseci,ªi fi-vom transcendetul Sens in nuce.Ci Univers în Univers strãluce...


Lirirunã filosoficã

O, da, filosofãm în varii speþeCrezând cã vom gãsi rãspunsuri nete,Dar ne alegem doarã cu regretePrivind imago mundi prin ostreþe.Confucius, ºi Platon, dar ºi Kant,Marxismul � leninismul de gulag,ªcoli de gândire eºuând în vagNe lasã / ne-au lãsat în plan vacant.Ne mai îmbie unii cu ospeþeDe cosmicã gândire (fãrã zare),Când ne cuprinde-un hohot de pierzareªi starea lumii face feþe � feþe.O, da, filosofãm în varii speþe...

TârgoviºteSeptembrie, 2011

Liriruna nefiinþei

Nu credeam c-am sã-nvãþ vreodatã sã mor,O clipã am trecut însã pragulÎn neºtiut, frânt fiind toiagulPribegiei mele în Zare ºi Dor.Nu credeam cã neantul e-o clipãDin care, o!, uneori mai revii,Ca ºi cum din tine însuþi învii,ªi-atunci crezi: viaþa nu e risipã.Nu ºtiam cã am putea fi ulciorDe viaþã pe nefiinþã cãlcând.Oricât ar fi trupul nostru plãpând,Suntem de eternitate izvor.Nu ºtiam c-am sã-nvãþ vreodatã sã mor...

S-a întâmplat în Balcic,la 6 septembrie 2011


Corneliu Berbente

RIDENDO

Unei edituriMi-aþi scos aºa puþine exemplare,Încât mi-am zis: � Am fost un dobitocCã n-am zvârlit volumul meu în foc,Cãci soba are un tiraj mai mare!Cãldurã mareCând apa sfârâie pe pietre,Vedem cã nu mai e de ºagã:Se plâng chiar niºte termometre:� Vai de mercurul nostru, dragã!MitologicãConform nescriselor canoane,Eroii greci, fãcând capturãDe luptãtoare amazoane,Nu le legau decât la gurã!Deosebire� E deosebire mare,Scrie unu-n �Litere�,Între o �demitizare�ªi-ntre o �demitere�!ÎmpãrþealãAmericanii cei suspuºi,În lume fricã au de ruºi,Iar ruºii, cât de grandomani,Au teamã de americani.Morala:Când multe-mpart cei mari ºi grei,Împart ºi frica între ei!Slãbiciunea meaCând am vãzut-o-n bãtãturã,Mi-am zis mirat: � Ce slãbãturã!Dar nu credeam cã niºte oase,Pot fi atât de drãgãstoase!ªi totuºiProstia-i mare! Cine sã priceapãCum poate-n biata þeastã sã încapã?ªi totuºi explicaþia e clarã:Prostia-i gol ce dã pe dinafarã!

EPIGRAME ªI COMENTARII SATIRICE

NuanþeE cel gândind la nemurirePlin de iubire,Iar cel gândind ca muritor,Doar plin de-amor.AtitudineÎn faþa adevãrului lumesc,Eu nu mã-nclin ci doar mã îndoiesc;În faþa adevãrului divin,Neîndoindu-mã, adânc mã-nclin.Ajutor� De-atâtea ori mi-e truda în zadar,Cãci, Doamne, Tu m-ajuþi atât de rar!� O, cât de des te-aº ajutaªi nu mã lasã libertatea ta!MãrturisireCu dulce-amar de ani în urmã,Pãºteam de gânduri altã turmã!O, tinereþe! Chiar ºi mieiiNu se sfiau s-atace leii!În fruntea turmei, doi mãgariÎntâmpinau pe adversariCu argumente strãlucite,Mai tari decât orice copite!Mãgaru-ntâi purta în ºaleSamarul logicii formale:Deducþii stricte, monocrome,Dar dependente de-axiome.Or, axiomele-n samar,Erau la celãlalt mãgar,Din toate atârnând mai greuCã nu existã Dumnezeu.Când n-ai pe Dumnezeu la bazã,Ghici, cine-o sã te aibã-n pazã?Deci lupii, ocolind spre oi,Au sfârtecat mãgarul doi.


Iulian Filip

ANDREI CIURUNGA(28 octombrie 1920, Cahul � august, 2004, Bucureºti)

Poetul în schimbul cãruia a înviat Hristos

POEZIA ACASÃ

Andrei Ciurunga (Robert Eisenbraun) s-anãscut într-o familie de coloniºti germani. Dupãºcoala primarã din Cahul ºi liceul din Bolgrad (pânãîn 1939) a fost pedagog (în Tartaul de Salcie, înCahul, Chiºinãu), apoi câþiva ani redactor (lapublicaþiile Raza, Basarabia ºi Basarabialiterarã). Prima sa poezie, publicatã în revistaliceului �Ioan Vodã� din Cahul, are ca subiect UnireaPrincipatelor Române. În 1936 debuteazã editorialcu placheta de versuri Melancolie, urmând Înzodia cumpenei (1939), Poemele dezrobirii(1943), Cântece de dor ºi de rãzboi (1944). DarBasarabia va fi din nou rãpitã, moment în carefamilia poetului se refugiazã în þarã, stabilindu-sela Brãila. Activeazã la publicaþiile locale Expresul,Înainte, iar din 1949 � la Flacãra bucureºteanã.(Noul nume, Andrei Ciurunga, ºi l-a ales în 1946 laîntamplare, dintr-o carte de telefoane. Pânã în 1946a mai semnat Robert Cahuleanu, Radu Calomfir,Matei Scutaru, Nicu Grãdinaru). Calvarul sãuîncepe în noiembrie 1945, datoritã unui articolanticomunist publicat în �Expresul�. Trece prinpenitenciarele Uranus, Galaþi, Jilava, apoi prinlagãrele �cumplitului Canal�. La Canal se lucraaproape continuu. Treziþi din noapte deþinuþii luauîn fugã �ceaiul� - apa coloratã cu puþin zahãr � ºio bucatã de pâine de 100-200 grame, apoi erautransportaþi aproape pe întuneric în ºirurifantomatice dincolo de gardul de sarmã ghimpatã.Acolo, în ger cumplit sau cãlduri toride, mii deschelete vii sãpau, cãrau piatrã ºi pãmânt pânãseara, când erau aduºi înapoi la bãrãci, undeprimeau o zeamã fãrã calorii ºi unde începeareeducarea prin bãtaie ºi durere. Aici poetul aºtiut sã-ºi ocroteascã poezia ºi va gãsi o metodãingenioasã de a pãstra versurile: coase pe pânzã,în cãptuºeala unui pieptar de care nu sedespãrþea niciodatã, versurile-cheie ale câtorvasute de poezii, care astfel vor putea fi refãcuteîn libertate. Poetul era planton în noaptea Învierii.Singur alesese sã stea treaz de la 11 noaptea la1 dinspre zi: râvnea sã audã clopotele Învieriidinspre mica bisericã din Valea Neagrã. ªi câþivadintre prieteni l-au rugat sã-i trezeascã pentru aciocni câte un ou nevopsit� Surprins de cãtre

superior (prietenii s-au refugiat în sforãituri decamuflaj), poetul a raportat literalmente: �Domnule(gradul), sunt plantonul schimbul doi în baracaE4. În timpul schimbului meu a înviat Hristos!� S-aales cu trei zile de carcerã în timpul sãrbãtorilor�Va petrece cei patru ani de condamnare la CanalulDunãre-Marea Neagrã, unde se va împrieteni cuscriitorii George Ivaºcu, I. Peltz, NicolaeDavidescu, ªtefan Ionescu, Horia Niþulescu. Esteeliberat la trei luni dupã termenul aºteptat,interzicându-i-se sã mai aparã în presã. A fosteliberat în 1954, dar rearestat patru ani mai târziu,în 1958, pentru vina de a fi scris ºi difuzat poeziileconcepute la Canal, care circulau atât în þarã,clandestin, cât ºi în afara graniþelor, în antologiisau la posturi de radio occidentale. Va ficondamnat la optsprezece ani închisoare pentrua fi lãsat sã circule poemele scrise la Canal. Înaceastã perioadã leagã prietenii cu scriitoriiAlexandru Ivasiuc, Ion Omescu, Constantin FlorinPavlovici, Alexandru Mihalcea, Mihai Rãdulescu.Aceastã detenþie o executã la Gherla ºi în BaltaBrãilei, fiind eliberat în 1964, în urma decretuluide graþiere a tuturor deþinuþilor politici. În 1967este reprimit în Uniunea Scriitorilor. Va publicaîntr-un ritm alert, încercând recuperarea timpuluipierdut. Înþelege sã editeze carte dupã carte cupoeziile de dincolo, plãtind ºi în aceste timpuripreþuri grele � înþelegerea întârziatã a crucii pecare a dus-o: Decastihuri, Vinovat pentru acestecuvinte, Argumente împotriva nopþii,Echivalenþe, Gestul împãcãrii, Memoriioptimiste. Evocãri ºi versuri din închisori,Poemele cumplitului canal, Lacriumi pentruBasarabia, Ceasuri fãrã minutare. Poeme dinînchisoare, N-aveþi un surâs în plus?, Poemecu umbre de gratii, Versuri pentru Ina. Poeziile�de la Canal�, realizate în stil folcloric, nuanþeazãspectrul poetic variat, în care poeziile dedragoste, patriotice, de rezistenþã se învecineazãºi cu poeziiile din cãrþile dedicate copiilor (Miculmeu atlas, Imn pentru flacãra fãrã sfârºit, Toatãþara-i ºcoala mea), ilustrând potenþialul de creaþieal poetului Andrei Ciurunga. Mai urmeazã sã-icuprindem cu toatã vederea drumului Crucii.

Canalul

Aici am ars ºi-am sângerat cu anii,aici am rupt cu dinþii din þãrânãºi-aici ne-am cununat, cu bolovanii,câte-un picior uitat sau câte-o mânã.

Pe-aceste vãi ºi dealuri dobrogeneam dat cu veacuri înapoi lumina.Amare bezne-am aºternut pe geneºi le-am purtat în inimi rãdãcina.


Parcã n-am fost în lume niciodatã,Duminicile parcã ne-au uitat ºi ele,prietenii prin cârciumi se îmbatã �noi tot aici, noi tot între zãbrele.Cãþui de nuferi ard în rugãciune,pe sub salcâmii înfloriþi trec fete,bâtrâne viori întineresc sub strune,noi tot aici, noi tot în baionete.Þiþeiul nostru spumegã în sonde,scot munþii saci de aur la luminã,cresc cozonaci pe câmpurile blonde �noi tot aici, noi tot pe rogojinã.Împãrãþii cât ºapte þãri într-unase clatinã, pândite de cenuºe,stãpâni ai lumii au muºcat þãrâna,noi tot aici, noi tot între cãtuºe.Cu alte poze vine-abecedaruliar geografia alte hãrþi aduce,istorii noi aºterne cronicarul �noi tot aici, noi tot bãtuþi pe cruce.Noi tot aici, cu rãdãcini amare,Parcã nãscuþi din ghinde ºi blesteme �Noi tot aici, noi tot în aºteptare,Sã prindã visul trup � ºi sã ne cheme.Nu-s vinovat faþã de þara mea

La ora când cobor, legat în fiare,sã-mi ispãºesc osânda cea mai grea,cu fruntea-n slavã strig din închisoare:� Nu-s vinovat faþã de þara mea.Nu-s vinovat cã mai pãstrez acasãpe-un raft, întâiul meu abecedarºi cã mã-nchin când mã aºez la masã,cuviincios ca preotu-n altar.Nu-s vinovat cã i-am iubit luminacuratã cum în suflet mi-a pãtruns,din via datã-n pârg sau din grãdinaîn care-atâþia ºerpi i s-au ascuns.Nu-s vinovat cã-mi place sã se prindãrotundã ca o þarã hora-n prag,sau c-am primit colindãtori în tindã,cum din bunic în tatã ne-a fost drag.Nu-s vinovat cã toamnele mi-s plinecu tot belºugul, de la vin la grâu,ºi c-am chemat la praznic pe oricine,cât m-am ºtiut cu cheile la brâu.Dac-am strigat cã haitele ne furãadâncul, codrii, cerul stea cu steaºi sfânta noastrã pâine de la gurã �nu-s vinovat faþã de þara mea.

Aprinºi sub biciul vântului fierbinte,bolnavi ºi goi, pe ger ºi pe ninsoare,am presãrat cu mii de osemintemeleagul dintre Dunãre ºi Mare.Trudind flãmânzi de cântec ºi de pâine,înjurãturi ºi pumni ne-au fost rãsplata.Sã facem drum vapoarelor de mâine,am spintecat Dobrogea cu lopata.Istoria, ce curge-acum întoarsã,va þine minte ºi-ntre foi va strângeacest cumplit Danubiu care varsãpe trei guri apã ºi pe-a patra sânge.Iar cântecele smulse din robievor ctitori, cu anii care vin,în cãrþile pe care le vom scrie,o nouã Tristie la Pontul Euxin.Bastilia

Mâna care-a strâns de gât se strângevânãtã, în cântec de prohod.A cãzut Bastilia de sângeºi-a murit un veac pe eºafod.Toate pietrele zidite în Bastiliicrapã, mai târziu sau mai curând,ca sã facã loc luminii zilei...- Dar a noastrã, Doamne, oare când?Rugãciune

Luminând feericãinima-i bisericã.Gândul mi se reazimãîn potir ºi-n azimã.Între umeri crucilerisipesc nãlucile.Calde ca velinþelemã-nvelesc credinþele.Somnul vise-nºiruie,liniºtea ne miruie.Doamne-al închisorilor,dã-ne mila zorilor.Noi tot aici

Trec primãveri cu flori la subsuoarã,în struguri mustul toamnelor ºi-l suie,se cern zãpezi a nu ºtiu câta oarã,noi tot aici, noi tot bãtuþi în cuie.Ne cresc orfani copiii pe coclauri,nevestele ca fânul se usucã,rãsar din mame stânjenei ºi lauri,noi tot aici, noi tot cu dor de ducã.


Nu-s vinovat c-am îndârjit ºacaliicând am rãcnit cu sufletul durutcã nu dau un Ceahlãu pe toþi Uraliiºi cã urãsc hotarul de la Prut.Pãmântul meu, cum spune ºi-n izvoade,l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,ºi câþi prin veacuri au venit sã-l pradeîl simt ºi-acum pe piept cât e de greu.De-aceea când cobor legat în fiare,împovãrat de vina cea mai grea,cu fruntea-n slavã gem din închisoare:� Nu-s vinovat faþã de þara mea.Aºteptare

Iubito, astã searã te aºteptcu stelele pe cer îmbobociteºi ca sã poþi intra pe nesimþite,deschid fereastra care dã în piept.Sã nu te temi cã sârma dimprejurVa sfâºia în ghimpi mãtasea rochii.Tu treci hotarul dincolo de ochiiÎnveninaþi ai paznicului sur.Aºa cum ºtiu cã poþi veni acumEºti o luminã numai, o pãrere,Întruchipatã toatã din tãcereCând pleacã magii somnului la drum.Am vãruit pereþii cu argint,În aer simt aripi de libelulãªi-acum presar goaroafe prin celulãCu bucuria crudã cã te mint.Aºeazã-te uºor ºi nu-ncercaSã rupi cu ºoapta armonia sfântã.Claviatura sufletului cântãCând o atingi cu-apropierea ta.Dar zorii bat în gene. Mã deºtept,Acelaºi gol din adâncime suieªi ca sã pot ascunde tot ce nu e,Închid fereastra care dã în piept.Hibernare

Pe drumul iernii, dezgheþat de paºi,mã târâi, trist ºi obosit, în gloatãºi-mi strâng la piept mantaua de ocnaºsã-mi apãr focul inimii de zloatã.Sub zare trupul s-a fãcut covrigiar în adâncul cãrnii vlãguite,în loc de nervi coboarã ºerpi de frig,în loc de oase urcã stalagmite.Pe cuºmã ninge vânãt ºi tãcut,zãpezi topite mi se scurg pe piele,bocancii, rupþi în pãrþi, s-au desfãcutºi colcãie mocirla prin obiele.

Sudorile pe trup mi s-au lipit,cãmaºa � scoarþã � s-a muiat în spate.în fiecare muºchi câte-un cuþitaduce-o veste vieþii-njunghiate.Trec singur ºi trudit ºi duc în sânamarul plâns al unei nopþi polarepe care zeii lutului pãgânde-un car de ani o tâlhãresc de soare.ªi ninge sur ca peste-un cimitirdin care morþii au ieºit în gloateºi-acum se duc pe câte cinci în ºir,cu crucile mormintelor pe spate�Þara mea de dincolo de þarã

Þara mea de dincolo de þarãcu privirea umedã de jind,te-am purtat în mine pribegindca pe-o flacãrã ce arde pe-o comoarã.Încã din pruncia mea de aurm-am simþit cu tine cununat,dar te-a vrut a ei ºi te-a furatnesãtulã pofta de balaur.De-am strigat apoi cã eºti a noastrãtânãrã, întreagã ºi pe veci,m-au închis între pereþii reciºi mi-au pus zãbrele la fereastrã.Azvârlit în temniþa duºmanãgem adânc, însângerat sub fierºi-atunci pun câte-un crâmpei de cerdin seninul tãu � bandaj pe ranã.Foamea când îmi cascã noi abise,vine câte-un pui de cozonacce-a crescut ca mine, în Bugeac,trupul sã mi-l sature prin vise.Þara mea de dincolo de ape,dacã ºovãi în credinþa mea,simt cum îmi trimiþi, vânjoºi, sã-mi steatoþi stejarii din Orhei pe-aproape.Când îmi dau târcoale bezne grele,lilieci când se izbesc de grinzi,numai tu prin noapte îmi rãspunzipolicandrul Nistrului cu stele.Zgribulit în hainele vãrgate,astãzi vântul iernii îl ascult.Hora noastrã a murit de mult,frigul muºcã tãlpile-ngheþate.Dar pândesc la drum o primãvarã,sã o-ntindem iar din prag în praghora mare sub acelaºi steag,þara mea de dincolo de þarã�


Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

(I) Un nãuc ridicol, un filologchiþibuºar, un solitar tributar unei biografiiconsumate ºi fericit, ºi tragic, un poliglotanacronic, un transplant nereuºit înLumea Nouã (de dupã al doilea masacrumondial) � acest Timofei Pavlovici Pnin;ingrat ºi sardonic, VladimirNabokov a ales special unnume de antierou cãrþii,�Pnin�, ºi protagonistuluiacesteia, greu de pronunþatde cãtre latini sauanglosaxoni ºi care mi separe, eminamente, un uni-versitar refuzat la export.Însuºi Nabokov, se ºtie, ºi-a întreþinut familia, dupãexilul în SUA (anticipat decel în Germania, Anglia,Franþa, dupã instaurareaputerii bolºevice), praticând diverseîndeletniciri: traduceri, lecþii de englezãºi tenis, creator de rebusuri (în rusã),analist de ºah, dupã care, debarcat înLumea Nouã, s-a adaptat sistemuluiuniversitar american, respectându-ºitotodatã ºi pasiunea pentru entomologie,fãrã, desigur, sã renunþe la scris (ºi,fireºte, la tãlmãcirile din rusã).

Naraþiunea �Pnin� este evident unexerciþiu de stil (sau o scriere �devacanþã�), unul temperant pentru�Lolita�, la care tocmai lucra în acei ani,ºi premonitor/provocator pentrucapodopera �Ada sau Ardoarea�, pe careo va publica peste o duzinã de ani.Totodatã, un exerciþiu unde idiosincraziileculturale ale lui Nabokov sunt expusecând subtil, când vaticinar, când blajin-ironic ºi prefigureazã volumulmemorialistic �Vorbeºte, memorie�, unde

TREI SCRIITORI RUªIÎN/DESPRE LUMEA NOUÃ

opiniile-medalion sunt tranºante ºi nu odatã virulent de subiective. Pnin este unridicol, un tolerat, un caraghios, într-altfeldecât mult mai celebrul Mâºkindostoievskian. Alte generalitãþi-abþibild:�Amuzamentul ºi satira sunt numai o

micã parte din darurile pecare le oferã profesorulPnin. Parcã venit de pe altãplanetã, în acelaºi timpgeneros ºi altruist,<binevoitorul Pnin> estepersonajul dezorientat caretocmai prin lipsa lui de prag-matism (= ceea ce, pentruLumea Nouã chiar din aceiani, e un pãcat letal, n.mea)îºi câºtigã admiraþiacititorului�, consemneazã�Chicago Tribune�, iar Gra-

ham Greene e de pãrere cã �Din Pnintranspare tot atâta strãlucire pe cât demultã tristeþe.� Bizareria mãruntã aprotagonistului, ale cãrui calitãþi native ºicultivate nu sunt bine/deloc vandabile, areuºit sã subjuge o masã de cititori, cãci,aºa cum anunþã �The Guardian�, la douãsãptãmâni de la ediþia princeps, romanul�avea deja nevoie de al doilea tiraj�.Scriindu-i pãtimaº viitoarei soþii, o femeiealtminteri excentricã ºi nu lipsitã deamanþi, Pnin se autocaracterizeazã camîn aceºti termeni: �Nu sunt chipeº, nu suntinteresant, nu sunt talentat. Dar, Lise, îþiofer tot ce am, ultima picãturã a sângeluimeu, ultima lacrimã, totul. ªi, crede-mã,e mai mult decât poate oferi un geniu,fiindcã un geniu trebuie sã þinã atâtapentru el, încât nu se poate dãrui cutotul, aºa cum fac eu.� Patetic, nu?(Cãsãtoria nu va dura, de unde s-ar


putea trage încheierea cã unele femeipreferã totuºi... geniile).

Acest Pnin �preda rusa la ColegiulWaindell, o instituþie întrucâtvaprovincialã�, precizeazã Nabokov dintruînceput. Titrat, la Praga, în sociologie ºieconomie, Pnin, aici, încearcã sã vârealtceva sub scãfãrlia unor adolescenþi; el�nu putea concura nici pe departe cuuimitoarele rusoaice rãspândite prin toateuniversitãþile americane, care, fãrã sãaibã vreo pregãtire prefesionalã, reuºeaucumva, cu ajutorul intuiþiei, locvacitãþii ºial unui soi de avânt matern, sã infuzezecunoaterea magicã a frumoasei ºi dificileilor limbi unor studenþi cu privirea candidã,într-o atmosferã plinã de cântece despreMama Volga, caviar roºu ºi ceai; ºi nicinu îndrãznea mãcar sã se apropie, caprofesor, de edificiul impunãtor allingvisticii ºiinþifice moderne..., aceltemplu în care tinerilor serioºi le estepredatã nu limba însãºi, ci metoda de a-iînvãþa pe alþii cum sã predea aceametodã...� Lizei Bogolepova, 20 de ani,arhitectã de �anapeºti ºchiopi�, el în vascrie �un teribil bilet de amor..., citit deLiza cu lacrimi duioase de autocompã-timire�, exact tocmai când �îºi reveneadupã o tentativã de sinuciderefarmaceuticã din pricina unei aventuri maicurând prosteºti cu un littérateur care eacum... Dar ce importanþã mai are? Cincipsihiatri, prieteni apropiaþi de-ai ei, îispuseserã: <Pnin...ºi imediat un copil>.Cãsãtoria nu schimbã mai nimic în stilullor de viaþã, cu excepþia faptului cã ea semutã în apartamentul sordid al lui Pnin.Timofei îºi continuã studiile de slavsiticã,ea � psihodramele ºi depunerea ouãlelorlirice, pe care le presãra peste tot, ca uniepure de Paºti...� Idealul lui recent: �s-oþinã, s-o pãstreze � aºa cum era �, cucruzimea ei, cu vulgaritatea ei, cu ochiiei albaºtri orbitori, cu poezia ei mizerabilã,cu picioarele ei groase, cu sufletul eiimpur, uscat, sordid, infantil. Deodatã þitrecu prin minte: dacã oamenii se reunescîn Cer (nu cred, dar sã presupunem), cumam sã împiedic lucrul ãsta stafidit,neputincios, infirm � sufletul ei � sã setârascã peste mine? Dar ne aflãm pepãmânt ºi � destul de ciudat sunt viu, ºi eceva în mine ºi în viaþã...� Cât de...viu?�La început, Pnin fusese foarte stingherit

de uºurinþa cu care se trecea la prenumeîn America: dupã o singurã petrecere, cuun aisberg într-un strop de whisky laînceput ºi cu o mulþime de whisky în puþinãapã de la robinet la sfârºit, trebuia sã-ispui unui strãin cu tâmple argintii <Jim>,iar el îþi spune <Tim>, pentru totdeauna.Dacã uitai ºi îi spuneai a doua zi <profesorEverett> (numele lui real, pentru tine), eibine, aceasta era (pentru el) o insultãcumplitã.� Cât de...viu? �...Pnin fusesecu totul incapabil sã identifice perceptibilmaºina pe care o conducea în mintea luicu maºina pe care o conducea pe drum.Acum, în fine, ele fuzionau. Prima datãnu reuºise sã ia examenul, în bunã partepentru cã începuse sã se certe cuexaminatorul într-un efort deplasat de a-idemonstra cã nimic nu poate fi maiumilitor pentru o fiinþã omeneascãraþionalã decât sã i se cearã sã încurajezedezoltarea unui reflex condiþionat josnic,oprindu-se la culoarea roºie atunci cândnu e picior de om în jur, pe tocuri sau peroþi. Urmãtoarea datã se arãtã mai cir-cumspect ºi trecu examenul. O irezistibilãstudentã în ultimul an, înscrisã la cursullui de limba rusã..., îi vându modesta eimaºinã pentru o sutã de dolari: se mãritacu proprietarul unui automobil mult maiimpozant.� Dar ironiile lui Nabokov nuse opresc aici: �ªi totuºi, colegiul continuasã funcþioneze, scârþâind din toateîncheieturile. Doctoranzi sârguincioºi, cuneveste gravide continuau sã-ºi scrietezele despre Dostoievski ºi Simone deBeauvoir.(...)...o mânã de membrinorocoºi ai corpului profesoral se bucura� sau era pe cale sã se bucure � de di-verse distincþii primite pe la începutulanului. Astfel, o micã donaþie amuzantãîi oferea versatilului cuplu Starr � Chris-topher Starr, cu faþa lui de bebeluº, ºiLouise, soþia-copil, de la catedra de artefrumoase, ocazia unicã de a înregistracântece populare postbelice dinGermania de est, în care tinerii ãºtiauimitori primiserã, cine ºtie cum,autorizaþia sã pãtrundã. Tristam W. Tho-mas (<Tom> pentru prieteni), profesorde antropologie, obþinuse zece mii dedolari de la Fundaþia Mandoville ca sãstudieze obiceiurile alimentare alepescarilor cubanezi ºi ale cãþãrãtorilor înpalmieri. O altã instituþie caritabilã venise


în ajutorul doctorului Bodo vonFalternfels, permiþându-i sã ducã la bunsfârºit <o bibliografie a materialelorpublicate sau în fazã de manuscrisconsacrate în ultimii ani unei apreciericritice a influenþei discipolilor luiNietzsche asupra gândirii moderne>. Însfârºit, dar nu în ultimul rând, acordareaunei deosebit de generoase subvenþii îiîngãduia renumitului psihiatru de laWaindell, doctorul Rudolph Aura, sãaplice pe zece mii de elevi din claseleprimare aºa-numitul Test al Degetului înCastron, în care copilului i se cere sã-ºiînmoaie degetul arãtãtor în niºte cãni cufluide colorate, prilej cu care proporþiadintre lungimea degetului ºi parteaumezitã e mãsuratã ºi reprezentatã în totsoiul de grafice fascinante... Douãcaracteristici interesante îl distingeau peLeonard Blorenge, ºeful catedrei delimba ºi literatura francezã: nu-i plãcealiteratura ºi nu ºtia francezã.� Dar ºi: �Înacea dupã-amiazã, Pnin de-abia aºteptasã porneascã operaþiunile culinare. Leîncepu curând dupã cinci ºi nu leîntrerupse decât ca sã þmbrace, pentruprimirea asopeþilor, un smoking de sibarit,din mãtase albastrã, cu revere de satin ºio centurã împodobitã cu ciucuri, câºtigatãla un bazar de caritate organizat deemigranþii ruºi la Paris, cu douãzeci deani în urmã � cum zboarã timpul! Purtahaina asta la o pereche veche de pantalonide smoching, ºi ei de origine europeanã.Privindu-se în oglinda crãpatã adulãpiorului cu medicamente, îºi puseochelarii grei de citit, cu ramã de baga,de sub a cãror ºa nasul lui rusesc, ca uncartof se bomba uºor. Îºi dezveli dinþiisintetici. Îºi inspectã obrajii ºi bãrbia, casã vadã dacã bãrbieritul de dimineaþãmai era valabil. Era. Între arãtãtor ºidegetul mare, apucã un fir lung de pãrdin narã, îl smulse dupã o a doua smuciturãbruscã ºi strãnutã viguros, un <Ah!> careexprima extazul rotunjind explozia.(...) �Râdeþi cât poftiþi, dar afirm cã singuracale de a scãpa din marasm � numai opicãturã, Timofei: atâta, ajunge � este sã-l încui pe student într-o celulã izolatã fonicºi sã elimini sala de lecturã. � Da, aºa-i,îi spuse Joan soþului ei în ºoaptã... � Mãbucur cã eºti de acord, Joan, continuãHagen. Am fost totuºi numit enfant ter-

rible pentru cã am susþinut teoria asta, ºipoate cã n-o sã mã aprobi la fel de uºordupã ce o sã mã asculþi pânã la capãt.Studentul astfel izolat va avea la dispoziþiediscuri pe toate temele posibile... � Darpersonalitatea conferenþiarului, spuseMargaret Thayer. Cu siguranþã cã are ºiea rolul ei. � Nu are! strigã Hagen. Asta-i tragedia! De exemplu, cine îl vrea pe el� îl arãtã cu degetul pe radiosul Pnin �cine vrea personalitatea lui? Nimeni! Vorrespinge minunata personalitate a luiTimofei fãrã sã clipeascã! Lumea arenevoie de o maºinã, nu de Timofei! �Timofei ar putea fi dat la televizor, spuseClements. � Vai, mi-ar plãcea asta, spuseJoan, privindu-ºi cu ochi strãlucitori gazda,iar Betty aprobã viguros din cap. Pnin seînclinã adânc în direcþia lor, fãcând cuambele mâini gestul de <m-aþi lãsat fãrãglas>.� (Deºi scrisã în 1957, aceastãpaginã pare profeticã în sensul în care,ulterior, s-a încercat ºi se tot încearcã noimodalitãþi de �eliminarea� prezenþeipsihofizice a profesorilor, înlocuiþi fiind cumultimedia). Sau: �I-am vãzut pe Pnin ºipe ea, într-o searã, la un ceai înapartamentul unui emigant celebru, un so-cial-revoluþionar � una dintre acele întâlnirineprotocolare, unde teroriºti de modãveche, cãlugãriþe eroice, hedoniºti talentaþi,liberali, tineri poeþi aventuroºi, romancieriºi artiºti bãtrâni, editori ºi publiciºti, filosofiºi savanþi cu vederi largi reprezentau unsoi de ordin cavaleresc, nucleul activ ºisemnificativ al unei societãþi exilate care,în treimea de secol cât a înflorit, le-a rãmaspractic necunoscutã intelectualiloramericani, pentru care noþiunea deemigraþie rusã a ajuns sã reprezinte, graþieabilei propagande comuniste, o masã vagãºi absolut fictivã de aºa-ziºi troþkiºti (ce-ormai fi fiind ºi ãºtia), reacþionari ruinaþi,cekiºti reformaþi sau deghizaþi, doamnecu titluri nobiliare, preoþi profesioniºti,patroni de restaurante ºi grupãri militareruseºti <albe>, cu toþii lipsiþi de oriceimportanþã culturalã.� (În treacãt fie zis,mi se pare imposibil sã-l cred pe Nabokovcã n-ar fi auzit/ºtiut nimic despre troþkiºtisau de tãtucul acestora, asasinat prinMexic, cu un deceniu înainte, de uncomando dirijat de Tãtucul de la Krem-lin...). Humorul dramatic al lui Cehovguverneazã mai toate paginile romanului.


în româneºte de George Anca

MARI POEÞI AI LUMII

DIN O SUTÃ DE MII DE CÂNTECEALE LUI MILAREPA*

Visul despãrþirii

Stãpân milos, veac neschimbat,Trimite-mã-a cerºi în satLa mine-n Kyagnatsa Korun,Praf s-a ales de al meu bun.De iubire gând mi-asculþi �Sã-mi vãd cu drag iar prag mi-aminteCasa cu patru stâlpi opt grinziDe e-n fiinþã ori morminteDe ploaia strop cu strop tot cadePeste Comoara de dreptate.De câmpul Orma în triungDoar buruienile-l strãpung.Bãtrâna-mi mamã trupS-o vãd de-i bine sãnãtoasã,Sorã-mea Peta scut fericeDe rãtãceºteªi vrednica-mi Dzesse de þineCasa pahar cum se cuvine.Vecini-mi svastik steag de-nfrântDe mai fac umbrã pe pãmânt.Mãtuºa-mi dragã mai tigreºteDe a murit, de mai trãieºte.Tãietor Kion-tchog Lha-bumDe-ºi mai face-acolo drum.Dor mi-e de muma ce-mi nãscuTrup suflet de durere-acu.O datã lasã-mã în satªi vin ºi la picioare-þi cad

Cãtre Marpa dormind

Stãpân milos, veac neschimbat,Trimite-mã-a cerºi în sat �Korun-de-iarbã-rea se cheamã,Rude ne duºmãnesc, copii ºi mamã,Trãim de ani în despãrþireªi nu am viaþã de iubire.Pe mama s-o mai vãd mã lasãO datã ºi fac cale-nroarsã.Cãtre Lesebum

�N câmpul marii fericiriAm pãscut eternã turmã;N-aveam timp, n-aveam ochiriCãtre oile din urmã.Lesebum, þi-s moºtenirii!Mamã milei mari iubiriLam al luminãrii fiu;N-auzit-am gânguriri,Nasul plâns al celui viu,Lesebum, dã-i îngrijirii!�N stei de munte fãr� nisipuriTsa Tsa grija-mi se fãcu;Necând lut sã-l tai în chipuri.Lesebum, urcã stâlpare!Prin bordei de trup de nimeniDam gunoi de gând de fum,Casa n-aveam timp sã-þi primen,Primeneºte-o, Lesebum!

* Potrivit Analelor Albastre, poetul ºi iluminatul budhist Milarepa a trãit în Tibet între anii 1040-1123,dar, dupã Mila Khabum (sau Namthar), anii vieþii lui ar fi 1052-1123. Autobiografia sa, Khabum/Namthar, în traducerea lui Jacques Bacot, i-a fost carte de cãpãtâi lui Brâncuºi, care l-a citit prima oarãdupã procesul cu vameºii americani ºi înaintea cãlãtoriei în India. În piesa Coloana nesfârºitã deMircea Eliade, sub numele lui Brânuºi întâlnim pe Milarepa din Namthar. ªi în contextul exiluluitibetan în America, Mila Grubum, �Cele o sutã de mii de cântece ale lui Milarepa�, a apãrut în traducereenglezã în 1962, ediþie completã � 1977: The Hundred Thousand Songs of Milarepa, în traducerea luiGarma C.C. Chang, Shambala Publicaoons, Boulder, Colorado. În româneºte: O sutã de mii deparabole, versiuni de George Anca, AIME, 2001. (M.S.)


Printre chipuri vii de toate,Maya-n joc am contemplat,Ceºti ºi vase nespãlate,Lesebum, þi le-am lãsat!Cântecul bunilor companioni

Binecuvântã, Marpa, suprem pãrinte,ªi adu-ne dharma în minte.Ascultaþi, stãpâni, aminteAcum ale mele cuvinte.La aleºi nevoie-i dharma,Altfel vulturi au arama �Obrãzaþi pe cer de formãFãrã nicio mare noimã.La de rând nevoie-i dharma,Altfel tigri au arama �De-a puterea tari de formãFãrã nicio mare noimã.La alese-i musai dharma,Altfel fresce au arama �Dragi aratã-n a lor formãÎnsã fãrã uz ori noimã.La de rând nevoie-i dharma,Altfel - ºobolãnci, arama �Iuþi la minte hrana-ºi formãVieþuind mãruntã noimã.La de jos nevoie-i dharma,Altfel � caþaveici, arama �Þipe-le gura ºi normãFapte mai fãrã de noimã.La bãtrâni nevoie-i dharma,Altfel � seci copaci, arama,Celor juni nevoie-i dharma,Altfel boi în jug arama.Junelor nevoie-i dharmaAltfel juninci frez arama.Tineri toþi, nevoie-i dharma,De nu, flori le-nchid arama,Copii toþi, nevoie-i dharma,De nu, hoþi cu draci arama.Fãrã dharma, mic ºi mare,Nu e rost, nu cãutare.Cei ce vor în viaþã noimãPractice-a lui Buddha dogmã.În imensul cer albastru

În imensul cer albastruLunã, soare învârt nimb.Cer albastru, s-ai bun astru,Soare, lunã neabsente,Plec în patru continente.

�N vârf de mune-i naltã stâncã,Cerc de vultur uite încã,Rege-n zbor cu piatra nimbDus-întors timpul schimb.Dragã piatrã, rãmâi tareCã vulturu-i o zburareSpaþiu vast în smulgere.Nu te strige fulgerele,Nici pe min� capcanele.Ne-o fi dharma binele,Noi vom întâlni-ne-reCu noroc ºi þinere.La adânc de râul TsangPeºti cu ochi de aur torc;Dus-întors, timpul bangDe se duc de se întorc.Dragã râu, fii fãrã-necEu în Gange mã petrec.Nu te sece iriganþiNici pescarii ai mei sfanþiNe-o fi dharma bineleNoi vom întâlni-ne-reCu noroc ºi þinere.Floarea Halo din grãdinãPersã roþi îi dã albinãOri sãruturi, timp de fluturi.Dragã floare-nflori cu bine,Flori de Gange schimb pe tine.Nu te bagã grindinãNici pe mine vânt nu mã.Ne-o fi dharma bineleNoi vom întâlni-ne-reCu noroc ºi þinere.Cântecul împlinirii

Mã plec dinaintea lui Marpa, Tãlmãcitorul.Cât am stat în alte pãrþiMi-am dat seama cã nimic nu existã;M-am liberat de dualitatea trecutului ºi

viitorului;Am înþeles cã nu existã cele ªase tãrâmuri.M-am desprins pentru totdeauna de viaþã

ºi moarte.ªi-am priceput cã toate lucrurile sunt egale.Nu m-oi mai agãþa de fericire ori suferinþã.Am realizat iluzia a tot ce percep,Am fost slobod de a lua ori de a pãrãsi.Am realizat adevãrul Non-diferenþei,Am fost liber ºi de Samsara ºi de Nirvana.Am mai realizat a fi iluzii ºi Praxisul,

Treptele ºi StadiileMintea mi-e astfel goalã de speranþã ºi

teamã.


Înþelegerea realitãþii

Pe hotarul dintre Tibet ºi NepalSe-aºterne Diuma-Drin, minune de oraº.Acolo locuieºte doctoresa Deva, protegui-

toarea localnicilor.Pe splendid Muntele Reginei de Zãpadã,

frumuseþea locului acestuiSãlãºluieºte marea doamnã cu noroc de

viaþã lungã �Ea e doamna cu pãrul cosiþe,Cu viaþa petrecându-se ca un diamant.De-a stânga munteluiCoperit de nori peste anVezi pajiºti ºi coline-nzãpezitePe unde curge lin un râu ºerpuitor;Pe-aproape este valea VindecãriiCu mare ardere ioYog MilarepaSingur meditez în acest loc liniºtit.Voi, falnici demoni lumeºti,Furi vieþilor de yogi -De venit-aþi ºi nainte de-a mã înfrunta ori

batjocoriAzi înturnatu-v-aþi.Oare nu sunteþi acelaºi pâlcDe m-aþi înainte chinuit?Târziu asearã spre miezul nopþiiCinci fete frumoase aici veniserã.Jurarã mintea-bodhi a înãlþa-o.Urãri dãruind a plinire,Iar apoi dispãrurã.NoapteaNoaptea asta când limpede lunãLuceºte peste seninul pãmânt,Voi, fermecate codane, vesele ºi

zburdalnice,Iar aþi venit.Eºarfe de mãtase trupurile fragedeTremurã ºi fluruturã, juvaerurileVã licãresc în luminã.Dãruite perfecþiei fost-aþi,Încântãtoare ºi preafrumoase.La chemarea zeiþei doamne, mândriiDevas ºi duhuri din cele opt diviziuniVenit-au cu voi, cerul tot umplându-l.Toþi îmi întind gustoasã hranãªi intoneazã melodii fermecãtoare.De vreme ce-aþi întrebat de marele adevãr

ºi învãþãturile de pe urmã,Luaþi aminte cu toatã grija ºi ascultaþi.Fiinþele sensibile din cele trei împãrãþiiAu felurite bodhis-patimi.Printre ele-s multe soiuri de egoismªi multe purtãri;În chipuri miriade agãþându-ne de ego.Pe înþeles celor neºtiutoriSpus-a Buddha: �Existente lucrurile toate-s�.Ci întru tãrâmul adevãrului absolutBuddha însuºi nu existã;

Nu sunt nevoinþe, nici nevoitori,Nici cale, nici plinire, nici vãmi,Nici trupuri întru Buddha, nici înþelepþie.Atunci nu mai existã nirvanaCum astea-s doar nume ºi gânduri.Materie, fiinþe întru universNon-existente-s dintru început;Ele nicicând n-au fost a fi.Nu-i adevãr, nu e înþelepþie de sine nãscãtoare,Nu karma, nici urmãrile-i,Nu are nume nici samsara.Aºa e absolutul adevãr.Dacã nu sunt fiinþe sensibile, cumPutut-a Buddha a venire în fire trei timpuri?De nu e foc, nici fum.Spus-a, dar, Buddha: �în adevãrul mundanToate lucrurile samsarice ºi nirvanice

existã�.Întru adevãrul ultim, manifestare ºi gol,Existenþã ºi nonexistenþãUna-s, una fiind la �gust�!Nu-i osebire precum �cesta� ºi �cela�.În mãreþie toate dharmas douã întru una

sunt.Înþeleasã-i aceasta de iluminaþii aceiaCe Buddhas vãd ºi nu fiinþe sensibile.Ce nu vãd forme-dharma, ci dharma

esenþã.Dintr-o datã o mare compasiuneLi se revarsã din inimi.Puterile, virtuþile nicicând nu le scapãtã.Au meritele toate ºi puternicii împlinitoare

de dorinþe.Ei au plinit toate virtuþile ºi adevãrul.Oh, voi, duhuri ºi devas aici adunaþi,Voi dharma adâncã n-o auziþiCi doar pãgâna gãlãgie;Când ajungeþi în þara AhbhiraNu vizitaþi înþelepþi,Ci la nebuni învãþãtori vã duceþi.Rãtãcind prin cimitire lupi ºi vulpiSe sperie la urletul leului.De-o fi vreunul dãruit în astã adunareCuvântul ascultã-miLa timp se libera-va.Sunt cel mai bucuros acum;Fiþi veseli, fericiþi ºi voi.


Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

KAHLIL GIBRAN.GRÃDINA PROFETULUI

2. Vorbeºte-ne despre IubireAtunci Almitra zise: �Vorbeºte-ne despre

Iubire.�Iar el îºi înãlþã capul privind mulþimea, ºi o

tãcere adâncã pogorî peste toþi. Apoi, cu ovoce mare, începu:

�Când iubirea vã face semn, urmaþi-iîndemnul,

Chiar dacã drumurile-i sunt grele ºiprãpãstioase,

ªi când aripile-i vã cuprind, supuneþi-vã ei,Chiar dacã sabia ascunsã-n penaju-i v-ar

putea rãni,Iar când vã vorbeºte daþi-i crezare,Chiar dacã vocea-i ar putea sã vã sfarme

visurile, asemenea vântului din miazãnoaptecare vã pustieºte grãdinile.

Fiindcã, precum iubirea vã încununã, eatrebuie sã vã ºi crucifice. Precum vã face sãcreºteþi, ea trebuie sã vã ºi reteze uscãciunile.

Precum ea se ridicã pânã la înãlþimeavoastrã, alintându-vã ramurile cele mai fragilecare freamãtã în lumina soarelui,

Tot la fel va rãzbate pânã în adânculrãdãcinilor voastre, zdruncinând încleºtarealor cu pãmântul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vã secerã.Vã treierã pentru a vã descoji.Vã vânturã spre a vã curãþa de pleavã.Vã macinã pânã la înãlbirea fãinii.Vã frãmântã pânã ajungeþi foarte supuºi,Ca apoi sã vã hãrãzeascã focului sãu, ºi

sã puteþi deveni pâinea sfântã la ospãþul divin.Toate acestea vi le va da iubirea, pentru

ca, astfel, sã vã puteþi cunoaºte tainele inimii,ºi astfel sã deveniþi o parte din inima Vieþii.

Dar dacã, stãpâniþi de teamã, veþi cãutadoar tihna ºi plãcerea dragostei,

Atunci e mai bine sã vã acoperiþigoliciunea ºi sã ieºiþi din treieriºul iubirii,

Spre a vã întoarce în lumea fãrã deanotimpuri, unde veþi râde dar nu cu întreagavoastrã bucurie ºi unde veþi plânge dar nu întoate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dãruie decât pe sine ºi nu iadecât de la sine.

Iubirea nu stãpâneºte ºi nu vrea sã fiestãpânitã;

Fiindcã iubirii îi e de-ajuns iubirea.Când iubiþi, nu trebuie sã spuneþi

«Creatorul este în inima mea», ci mai degrabã«eu sunt în inima Creatorului».

ªi sã nu credeþi cã puteþi croi singuridrumul iubirii, fiindcã iubirea, dacã o meritaþi,vã va arãta drumul spre ea însãºi.

Iubirea nu are nici o altã dorinþã decâtaceea de a se împlini.

Dar dacã iubeºti ºi trebuie sã ai dorinþe,fie ca ele acestea sã fie:

Sã te topeºti ºi sã devii izvor ce susurulîn noapte-ºi cântã;

Sã cunoºti durerea prea marii duioºii;Sã fii rãnit de înþelegerea iubiriiSã sângerezi de bunãvoie ºi bucurându-teSã te trezeºti în zori cu inima întraripatã

ºi sã înalþi mulþumire pentru încã o zi de iubire;Sã te odihneºti la ceasul amiezii ºi sã

cugeti la extazul iubirii;Sã te întorci împãcat acasã la ora amurgului;ªi, apoi, sã dormi înãlþând în inimã o rugã

pentru cel iubit, iar pe buze un cântec delaudã.�

3. Dar despre Cãsãtorie, Stãpâne?Atunci Almitra vorbi din nou: �Dar

despre Cãsãtorie, Stãpâne?�ªi, drept rãspuns, el zise:�V-aþi nãscut împreunã ºi împreunã veþi

rãmâne pentru totdeauna.Veþi rãmâne împreunã pânã ce albele aripi

ale morþii vã vor împrãºtia zilele.Da, veþi fi împreunã pânã ºi în tãcuta

memorie a lui Dumnezeu.Dar e bine sã existe spaþii în acest

împreunã al vostru.Pentru ca vânturile cerurilor sã poatã

dansa printre voi.Iubiþi-vã unul pe altul, dar nu faceþi din

iubire opreliºte.Fie, mai degrabã, o mare vãlurind între

þãrmurile sufletelor voastre.Umpleþi-vã, unul altuia, cupa, dar nu beþi

dintr-o singurã cupã.Împãrþiþi-vã pâinea, dar nu mâncaþi din

aceeaºi bucatã.Cântaþi ºi dansaþi ºi veseliþi-vã laolaltã,


dar faceþi ca fiecare sã rãmânã singur,Întocmai cum strunele lãutei sunt singure,

în timp ce vibreazã în aceeaºi armonie.Dãruiþi-vã inimile, fãrã a le lãsa, însã, una

în paza celeilalte, Pentru cã numai mâna vieþiivã poate cuprinde inimile, ªi þineþi-vã alãturi,dar nu chiar aºa de aproape, Cãci coloaneletemplului înãlþate-s la anume distanþã, Iarstejarul ºi chiparosul nu cresc unul în umbraceluilalt.�

4. Vorbeºte-ne despre CopiiIar o femeie care purta un prunc în braþe

spuse: �Vorbeºte-ne despre Copii.�ªi el glãsui:�Copiii voºtri nu sunt copiii voºtri.Ei sunt fiii ºi fiicele dorului Vieþii de ea

însãºi îndrãgostitã.Ei vin prin voi, dar nu din voi,ªi, deºi sunt cu voi, ei nu sunt ai voºtri.Puteþi sã le daþi dragostea, nu însã ºi

gândurile voastre,Fiindcã ei au gândurile lor.Le puteþi gãzdui trupul dar nu ºi sufletul,Fiindcã sufletele lor locuiesc în casa zilei

de mâine, pe care voi nu o puteþi vizita nicichiar în vis.

Puteþi nãzui sã fiþi ca ei, dar nu cãutaþisã-i faceþi asemenea vouã,

Pentru cã viaþa nu merge înapoi, nicizãboveºte în ziua de ieri.

Voi sunteþi arcul din care copiii voºtri, caniºte sãgeþi vii, sunt azvârliþi.

Pe drumul nesfârºirii Arcaºul vede þintaºi cu puterea Lui vã încordeazã, astfel casãgeþile-l sã poatã zbura iute ºi departe.

ªi puterea voastrã, prin mâna Arcaºului,sã vã aducã bucurie,

Cãci, precum El iubeºte sãgeata cãlãtoare,tot la fel iubeºte ºi arcul cel statornic.�

5. Vorbeºte-ne despre DaruriAtunci un om bogat zise: �Vorbeºte-ne

despre Daruri.�ªi el rãspunse, zicând:�Nu daþi decât puþin, când daþi din ce-i al

vostru.Numai dând din voi înºivã, daþi cu adevãrat.Pentru cã, spuneþi-mi, ce-s averile voastre

decât niºte lucruri pe care le pãstraþi custrãºnicie, crezând cã mâine veþi avea nevoiede ele?

Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâinecâinelui prevãzãtor foarte, ascunzând oaseleîn nisipul miºcãtor, în timp ce-i urmeazã pepelerini cãtre oraºul sfânt?

ªi ce este frica de sãrãcie, dacã nu sãrãciaînsãºi?

Iar groaza de sete, în preajma fântânilorpline, nu-i oare setea cea mai nestinsã?

Sunt unii oameni care dau puþin dinbelºugul pe care îl au, ºi aceasta pentru a li serecunoaºte dãrnicia, însã aceastã dorinþãascunsã umileºte darul fãcut.

Sunt, apoi, alþii care, puþin având, dau totul.Aceºtia cred în viaþã ºi în mãrinimia vieþii,

iar sacul lor niciodatã nu-i gol.Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria

le este rãsplata cea mare.Dar sunt ºi din cei care dau cu durere, ºi

doar durerea rãmâne botezul acestora.În sfârºit, sunt cei ce dau fãrã a simþi nici

durere, nici bucurie, necunoscându-ºi virtuþile;Ei sunt asemeni mirtului din vale, care îºi

rãspândeºte parfumul în spaþiu.Prin mâinile unor asemenea fãpturi

vorbeºte Dumnezeu ºi dindãrãtul ochiloracestora El surâde pãmântului.

E bine sã dai când þi se cere, dar ºi maibine fãrã sã þi se cearã, din înþelegere;

Iar pentru cei dornici sã dea, a-i cãuta pecei necãjiþi este o bucurie mai mare decât darulînsuºi.

Fiindcã, se aflã, oare, vreun lucru pe caresã þi-l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce îþi aparþine va fidãruit într-o zi;

Deci, dã acum, în anotimpul dãrniciei tale,iar nu în cel al moºtenitorilor tãi.

Deseori spuneþi: «Am sã dau, dar numaiacelora care meritã.»

Pomii din livezile voastre nu spun, însã,astfel, ºi nici turmele din imaºuri.

Ele dau pentru ca sã poatã trãi, fiindcã apãstra înseamnã a pieri.

Desigur, cel care-ºi meritã zilele ºi nopþile,meritã totul ºi din partea voastrã.

Iar cel care a meritat sã bea din oceanulvieþii, are tot dreptul sã-ºi umple cupa ºi dinmicul vostru pârâu.

Existã oare merit mai mare decât acel cestã în curajul ºi încrederea de a primimilostenie?

ªi cine vã credeþi voi, pentru ca oameniisã-ºi sfâºie pieptul ºi sã-ºi lepede orgoliul, casã le puteþi vedea meritele ºi mândria terfelitã?

Luaþi aminte, ca mai întâi voi sã meritaþi afi dãruitorul ºi instrumentul dãrniciei,

Pentru cã, într-adevãr, viaþa e cea care dãviaþã, în timp ce voi, care vã socotiþibinefãcãtori, nu sunteþi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiþi � ºi cu toþii primiþi! �nu vã luaþi povara vreunei recunoºtinþe, sprea nu vã pune de bunãvoie un jug vouã ºicelor ce dãruie.

Înãlþaþi-vã, mai degrabã cu cel care dã,primindu-i darurile ca pe niºte aripi;

Fiindcã, a þine prea mult seama de datoriilevoastre, înseamnã a vã îndoi de generozitateadãruitorului, care are pãmântul mãrinimosdrept mamã ºi al cãrui tatã însuºi Creatoruleste.�

6. Vorbeºte-ne despre Mâncare ºiBãuturã

ªi un bãtrân, stãpânul unui han, zise:�Vorbeºte-ne despre Mâncare ºi Bãuturã.�

Iar el dãdu rãspuns:


�O, dacã aþi putea trãi din aromapãmântului ºi, asemenea plantelor, sã vãîndestulaþi cu luminã!

Dar dacã trebuie sã ucideþi pentru amânca ºi sã furaþi mieilor ºi iezilor laptele dela mamele lor pentru a vã potoli setea, atuncifaceþi din acestea un act de sfinþenie.

ªi fie-vã masa un altar pe care cei puri ºinevinovaþi din pãduri ºi câmpii sunt jertfiþi,pentru tot ce este mai pur ºi încã mainevinovat în om.

Atunci când ucideþi o vietate ºoptiþi-i încugetul vostru:

«Aceeaºi putere care te dã morþii mã vaucide ºi pe mine; ºi eu, la rândul meu, voi fidevorat;

Fiindcã legea care te dã mâinilor mele,mã va da apoi unor mâini mai puternice;

Sângele tãu, ca ºi sângele meu, nu estedecât vlaga care hrãneºte arborele cerului!»

Când, cu gura însetatã, muºcaþi dintr-unmãr, spuneþi-i în cugetul vostru:

«Seminþele tale vor trãi în trupul meu, ºimâine mugurii tãi vor înflori în inima mea.

Parfumul tãu va fi rãsuflarea mea.ªi împreunã ne vom veseli în toate

anotimpurile.»Toamna, când culegeþi viile ºi stoarceþi

mustul strugurilor, sã ziceþi în sinea voastrã:«ªi eu, la fel, sunt o vie, ºi rodul meu va

fi cules ºi stors,ªi ca ºi vinul cel nou voi fi depus în vasele

veºniciei.»Iar în iarnã, când veþi pritoci vinul, sã

tresalte în inima voastrã un cântec pentrufiecare cupã.

ªi sã aveþi în fiecare melodie câte un gândpentru zilele toamnei, pentru vie ºi pentruteascuri.�

7. Vorbeºte-ne despre MuncãAtunci un lucrãtor spuse: �Vorbeºte-ne

despre Muncã.�ªi el rãspunse zicând:�Munciþi spre a þine pasul cu ritmul

pãmântului ºi cu sufletul sãu.Fiindcã a trândãvi înseamnã sã rãmâneþi

strãini anotimpurilor, sã ieºiþi din alaiul vieþiicare înainteazã majestuos ºi în nobilãsupunere spre infinit.

Când munciþi deveniþi un fluier, prin caremurmurul orelor se schimbã în cântece;

Care dintre voi ar dori sã fie o trestie mutãºi liniºtitã, atunci când totul cântã la unison?

Totdeauna vi s-a spus cã munca este unblestem ºi truda o nenorocire,

Ci eu vã asigur cã, muncind, transpuneþiîn faptã o pãrticicã din cel mai îndepãrtat visa! pãmântului, care v-a fost hãrãzit când acestvis s-a nãscut.

ªi rãmânând uniþi prin muncã, iubiþi viaþacu adevãrat

ªi iubind viaþa prin muncã, înseamnã cãaþi fost iniþiaþi în cea mai lãuntricã tainã a trãirii.

Dar dacã, în durere fiind, vã veþi blestemaceasul naºterii, iar povara cãrnii o veþi simþica un stigmat pe fruntea voastrã, atunci, vãasigur, numai sudoarea vã va spãla pãcatulde pe chip.

Vi s-a mai spus, cum cã viaþa-i doarîntuneric ºi în slãbiciunea voastrã repetaþimereu spusele celor sleiþi de puteri.

Ci eu vã spun cã viaþa e într-adevãr unîntuneric numai atunci când e lipsitã dedãruire,

Cã orice dãruire este oarbã când nu existãºtiinþã,

Cã orice ºtiinþã este zadarnicã dacã estelipsitã de muncã,

Cã orice muncã este goalã fãrã dedragoste;

Iar când munciþi cu dragoste vã legaþi devoi înºivã, unul de altul ºi, împreunã, faþã deCreator.

Dar ce înseamnã sã munceºti cudragoste?

Înseamnã sã teºi stofa cu fire toarse dinsufletul tãu, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã opoarte;

Înseamnã sã clãdeºti o casã cu tragerede inimã, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã olocuiascã;

Înseamnã sã semeni boabele cu duioºie,iar spicele sã le seceri cu bucurie, ca ºi cândiubita-þi ar trebui sã mãnânce pâinea caldã;

Înseamnã sã pui în toate lucrurile pe carele faci o fãrâmã din sufletul tãu.

ªi sã ºtii cã toþi morþii fericiþi se þin înpreajma ta, veghindu-te.

Adesea v-am auzit zicând, ca ºi când aþifi vorbit în somn: «Cel care taie marmura ºicare aflã în aceasta însuºi chipul sufletuluisãu, e mai presus de cel ce trudeºte pe ogor,

Iar cel care prinde curcubeul ºi îl aºternepe pânzã spre a reda imaginea omului, e maipresus decât cel ce croieºte sandale pentrupicioarele noastre.»

Ci, eu vã vorbesc, nu însã în somn, citreaz, în plinã zi, cã vântul nu grãieºte maimelodios bãtrânului stejar decât celui mainezãrit fir de iarbã;

ªi doar acela este mare care ºtie sãtransforme vocea vântului într-un cântec cese aude ºi mai alinãtor datoritã dragostei sale.

Munca este dragostea scoasã ia luminã.ªi, dacã nu poþi sã munceºti cu dragoste

ci cu scârbã, atunci mai bine pãrãseºte lucrultãu ºi aºazã-te la poarta templului spre a primipomanã de la cei care cu bucurie muncesc.

Iar dacã, cu nepãsare, vei face pâinea, vafi o pâine amarã, care nu va potoli decât pejumãtate foamea omului.

Deoarece dacã, fãrã tragere de inimã, veistoarce mustul din struguri, atunci nepãsareata ca o otravã se va rãspândi în acel vin.

ªi chiar dacã vei cânta asemeni îngerilor,dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor varãmâne surd la glasul zilei ca ºi la cel al nopþii.�


George Toma Veseliu

MOARTEA UNUI PREªEDINTE*

PROZÃ

Chirurgul din el, generalistul excep-þional, recunoscut unanim de toþi, SergiuSoloviev, bãrbatul înalt, frumos, cãruiafemeile divinizându-l îi. cãdeau la picioareca niºte curci blege, absolvise medicina cunota 10.. Totuºi nu fusese oprit ca asistentde vreun profesor. Inteligenþa lui debordantãpusese pe gânduri corpul profesoral emi-nent de la Iaºi. Nu avea goluri în materiilepredate, dar nu mãrturisese, nici mãcar in-direct, dorinþa cercetãrii, condiþie sine quanon a vieþii universitare. Dorea sã fie unfoarte bun practician deºtept, incisiv, ironicpe prostia multora, dar îngãduitor pânã lalimita bunei camaraderi.

Îºi dorea un cabinet de ginecologie alsãu, deocamdatã. Þinta lui imediatã eraspecializarea în chirurgie ginecologicã. Orasemenea lucru nu se putea întâmpla acolo,în fosta capitalã a Valahiei, timp de 400 deani, Târgoviºtea lui Vasile Cârlova, poetulmort, probabil, de dizenterie la 21 de ani,cetate salvatã din pulberea ruinurilorromantice evocate preromantic de poetulmilitar doar de acest petrol, care de lajumãtatea secolului al XVIII, insuflã viaþãunei fiinþe muribunde salvând-o de la pieireca pe o pasãre Pheonix. Doctorul SergiuSoloviev ne anunþase oarecum cã are degând sã plece. Nu fãcuse o laudã dinchestia asta, din contrã, muta piesa de ºahpe eºichier spre a ne þine cât mai departede resorturile intime ale fiinþei sale. Înultima vreme, deºi cu împrumuturi luatedin Ocniþa, intrase în posesiaautoturismului rusesc, o maºinã aºteptatãmult timp de alþii ºi foarte doritã de toþipasionaþii înrãiþi cã nu acced la confortuloccidental de care eram þinuþi straºnic ladistanþã pentru motivul cã societateacapitalistã e o societate de consum, nivelulnostru de trai mãsurându-se cu tona defontã pe cap de locuitor, doritori caregândeau cã trebuie sã se miºte, adicã sã

facã ceva bani alãturi de salariul ce ºtergeaurma celei mai vagi intenþii, dar cum se vavedea mai departe, în timpul incert, amaral aºteptãrii, al speranþei, apariþiaTrabantului redegist crease acea masã deaºteptare celor care trecuserã la autodietacu iaurt. Priveam toþi cu fascinaþie, plinide o uºoarã invidie, autoturismul sãu nou-nouþ, roºu ca o viºinã putredã. Vândusenenorocita aia de motocicletã care-iadusese numai nenorociri lui, dar mai cuseamã ei, nevestei care, zi de zi, erainformatã cum doctorul plimbã numai fetefrumoase pe ºaua înaltã, ºa pe care aceleasãreau ca niºte capre dezmãþate. SergiuSoloviev se centrase pe câteva studiifundamentale din medicina generalã,procurase o bibliografie de ultimã orã,dãduse câteva telefoane, chiar plecase rapidla Iaºi, unde legãturile sale cu lumeaºtiinþificã de acolo nu se rãciserã încã. Cândsosi acasã cu un geamantan plin de cãrþi,articole de specialitate scoase din revistecu prestigiu medical, soþia rãsuflã uºuratã.Era, în sfârºit, un semn bun. Ea renunþasela viaþa universitarã pe care o începuse laIaºi ca asistentã la catedra de limba rusã,învinseserã instinctele feminine, materneale femeii dedicate familiei. I se pãreainoportun faptul de a se crampona de unpost în învãþãmântul superior, iar ca sã-þiurmezi soþul, tânãr medic la þarã, ca maiapoi sã accezi, o datã cu el, la o altã stareera ceva firesc ºi se încadra perfect încurentul de opinie al femeilor ce ºtiau sãse ridice prin bãrbaþi. Câte fete studioasenu se cocliserã învãþând carte ºi, spredisperarea lor ºi a pãrinþilor lor, nu se maiapropia niciun bãrbat de ele? Apoi, ea,femeia, trebuie sã aibã grijã de frumuseþeºi sã fie înþepatã, deºteaptã, pragmaticã,sã aibã, cu alte cuvinte, frâiele gospodãrieiîn mânã, chiar sã fie punga de bani, în caresoþul sã care, sã demonstreze cã e bãrbat,cã o iubeºte numai ºi numai pe ea dacã îioferã ei totul. ªi, într-adevãr, Sergiu îi* Fragment din romanul Colonia III. Moartea unuipreºedinte, în pregãtire la Editura Bibliotheca.


crease deja aceastã stabilitate, era însãstabilitatea construitã de ea ºi împãrtãºitãpublic ºi, mai ales, pentru adversara ei dinºcoalã, Laura �Zambilica, ºi chiar pentrucelelalte neruºinate, leºinate sã i-l sufle, tipede joasã speþã, inculte, dar tupeiste ºi totuºiindivide de proastã speþã, oricum pasagere.Apoi funcþiona subteran concepþiareligioasã a rostului divin al femeii de aprocrea. Un copil, pentru comunitateareligioasã, fie ea ºi estompatã de comuniºtiprin diferite forme de constrângeri e ominune dumnezeiascã la care ea, mama,se face, volens-nolens, parte. Copilultrezeºte în bãrbat instinctul patern, instinctcare îi dã o anume staturã moralã, îlmaturizeazã, dar îl leagã de familie. ªi toatefemeile, sfãtuitoarele acelea de la radio-ºanþ, spun o propoziþie fundamentalã: �Vreisã stea cu tine-copilul, asta e ºmecheria!�Numai cã instituþia sacrã a Cãsãtoriei,legatã în faþa altarului, era, de multã vreme,însoþitã de Contractul social. Pentru omulreligios treaba asta era secundarã, dar cucât femeia va pãrãsi casa, fiind ea însãºiforþã de muncã în diferite servicii, chiarabrutizante, apare instituþia Divorþului ºiconsecinþa juridicã a pensiei alimentarepentru copii. Mai era tatãl capul familiei, elcare trãia în adulter cu subalterna de laserviciu ºi se lupta cu avocatul sã plãteascãpentru întreþinerea copilului cât mai puþin?În naivitatea ei, plecarea cuplului la Ploieºti,însemna anularea tuturor relaþiilorextraconjugale pe care le înghesuia însufletul sãu tulburat de viitura aia depretendente neruºinate la condiþia mult-râvnitã de nevastã de medic încercând sãle înãbuºe. Se minþea singurã ºi., nu rareori, izbucnea în lacrimi, iar Sergiu o împãcaimediat spunându-i cã, din punct de vederemedical, fie el bãrbat, fie femeie cel dinsistem are zilnic de-a face cu omul, aºacum l-a fãcut Dumnezeu în grãdina Raiului.Punct: profesia asta este, inima este unasingurã, pasiunile sunt efemere, nimic nurezistã. Mãnânci carne ºi þi se face silã.Treci pe legume. Acelaºi lucru. ªi�Colonia era muribundã. Ei aveau acum, ºitoatã lumea ºtia, un autoturism. Sergiuluase examenul ºi plecaserã toþi trei,amândoi, ei ºi copilul lor, la Ploieºti. Ocniþai-a uitat pe loc. Probabil cã Laura-Zambilicase afla pe plaja mãrii, unde Iancu Livadãzicea misterios cã aia e spioanã caghebistã,dar nimeni nu-l credea, însã nici nu-lcontrazicea careva. Era parcã întâiseptembrie, cum arãta timpul nu intereseazãdecãt în mãsura unei proze de atmosferã

unde e necesar ca portretul unui personaj,când lectorul este invitat sã mediteze asupraraportului biologic meteo, dat fiind faptulcã, dupã cum bine se ºtie, starea noastrãsufleteascã e de multe ori coloratã de unvânticel, de o ploaie rãcoroasã. MiºuIonescu dispãruse, mai bine zis, cu niºtepile precum ºi cu o logoree plinã deargumente convingãtoare (în realitate aveaun simþ artistic relevant, cânta bine lavioarã ºi citi cu siguranþã cãrþile deetnologie ale lui Dimitrie Gusti, acel artizanal Muzeului Satului. concept original ºi unicîn lume) accesase o funcþie la judeþ laCulturã, fusesem deja numit director deºcoalã în locul lui, iar, când Laura-Zambilica a dat buzna peste mine în cabi-net, am auzit-o zicând: �Fii atent, Matei,cu mine nu-þi merge, sã asculþi de mine,dacã vrei sã-þi meargã treaba bine,altminteri te reclam!� Era fermã, darzâmbea, avea însã o tristeþe care-i marcachipul. �Spune-mi, a plecat Sergiu laPloieºti, cã tu trebuie sã ºtii, doar þi-e naºde cununie, þie ºi Violetei, deºi vã aveþi cadracu�, ai vãzut cã nimic nu þine!?� A trântituºa ca ºi cum ar fi trebuit sã mã pãlmuiascãpe mine pentru infidelitatea lui SergiuSoloviev. Dacã Ocniþa îl uitase pe SergiuSoloviev, chestia asta era în firealucrurilor, fiindcã pe acolo ºi prin Colonielista medicilor care trecuserã în grabã eraimpresionantã, aºa îl uitaserã oamenii,localnicii de la Ocnele mici ot Tãrgoviºte,ºi pe celãlalt medic, Robert LucianNicolaescu. Priveam deconcertat, cu otristeþe specialã, aceastã lume prin caretrecusem. Eram impresionat, am mai spusîn monografiile mele, de o varã uºorploioasã, o varã a bureþilor lãptoºi. Tata ºimama mã luaserã cu ei, cred cã avem treiani, dar, pe semene, plânsesem atât de multºi de înduioºãtor. cã, de voie de nevoie,mã luaserã cu ei la pãdure urcând ºicoborând dealurile pânã în Colonie. Atunci,de acolo, de sus, de pe creºtetul dealuluiunde fusese rasã de pe faþa pãmântuluivestita pãdure rãzvedeanã SfântulGheorghe, am vãzut sondele de sus, pestetot, ca ºi cum ele trebuiau sã rãmânã acolode-a pururi. Trecuserã aproape treizeci deani ºi mai mult de jumãtate din ele fuseserãdemontate. Rãmãseserã doar picioarelemasive de beton pe care fuseserã construiteturlele uriaºe de lemn, apoi cele de fier.Colonia fumega dimineþile ceþoase. Erafantoma unei fecioare surâzãtoare în razeleputernice ale soarelui ca mai apoi sã-ºi aratefaþa posomorâtã de femeie îmbãtrânitã ºi


pãrãsitã Eu, Matei, eram încã acolo, poatechiar în sufletul doctorului Vlãºceanu-Cãpiuþã care strãbate, chemat de urgenþãsatele cu motocicleta lui, o rablã de carenu se putea deslipi ca de Colonia în carese întorsese, fugind de la copiii sãi ca sãmoarã o datã cu aceastã Colonie. Aer devest sãlbatec, de oraº american alcãutãtorilor de aur, clãdiri pustii, asta pãreasã fie Colonia, deºi aici continuau sãtrãiascã încã cei care nu se puteau aranjala Târgoviºte, Ploieºti, Bucureºti,Piteºti.Scena aceea a întoarcerii doctoruluiVlãºceanu-Cãpiuþã, cel care trata pe�coloniºtii� care aveau halucinaþii ºi ziua ºinoaptea, reamintesc lectorului meu, cã seaflã relatatã aiurea ºi, mai cu seamã, estetratatã cu mijloacele teatrului gorkian înpiesa în trei acte �Pensiunea doamneiWeisser�. În aceastã cronicã a unei lumiicu totul deosebite e posibil ca momentul�ridicãrii� de cãtre familie a doctoruluiVlãºceanu nu a fost relatat.Trebuieacceptatã de cititor convenþia scurgeriitimpului prin omisiunea unor întâmplãri,nu cã acestea ar fi cumva neinteresante,ci pentru cã proza nu este o înºiruire deevenimente care se scurg inexorabil uneledin altele. Aºadar, reîntorcându-ne, pedoctor cu promisiuni care mai de caretentante îl ademeniserã copii mutându-l laetajul ºapte al unui bloc nou din Bucureºti.Sã fi durat poate o sãptãmânã, poate douã,nimeni nu þinuse evidenþa timpului scursde la plecarea din Colonie, cãci acesta seîntorsese în vila pe care inginerul directorPanþuru o pãstra în secret pentru schelã,fãrã s-o predea primãriei comunei GuraOcniþei, la fel venise distrusã de la fiulnerecunoscãtor, madam� Weisser erau,fãrã putinþã de tãgadã scenele uneimelodrame ieftine. Astea toate le ºtiadoctorul Medieºeanu ºi mi le împãrtãºeaîngândurat, la un pahar de palincã, la elacasã, în Colonia care agoniza. Alcoolulne schimba gâmdurile. Medieºeanu seîndrãgostise de Ocniþa aºa cum seîndrãgostise Busuioc casierul care, spresatisfacþia lui Walter Florescu ieºise, însfârºit la pensie. Primãria avea acum unalt secretar, pe acel nea Ion Haiducu,colegul de ºcoalã primarã al lui don Carolcare la rândul lui îl promovase în postul decasier comunal pe Damian cel mic, îndesatºi roºu ca un gogoºar, aºa cum îl poreclisecantonierul Brãcinar, vãrul primarului, fugitºi el din schela petrolierã, unde salariilescãzuserã dramatic, ca ºi DamianGogoºarul care, fireºte descinsese acasã

la Busuioc sã ia pulsul comunei direct dela sursã. Dar acum lucrurile stãteau altfel.

Era primãvarã. Un timp superb,doctorul Medieºeanu vrea sã merg cu el,undeva, pe Ruºeþu, cineva îl aºtepta cumasa pusã, avea nevoie de o perdea, îºiiubea nevasta, o profesoarã blândã ºi moaleca o oaie, fiinþã care se lãsa tunsã de elfãrã sã crâcneascã. Tocmai îºi luaseservieta plinã cu instrumentele medicale deconsult, dam sã ieºim pe uºa cabinetuluisãu de la Dispensarul uman când fãpturauriaºã a primarului Walter Floresscu intrã,ºi, palid se aºezã pe scaunul de pe caretocmai mã ridicasem.

�Vin de la Bucureºti. Mi-au spus cã lasfârºitul verii ãsteia va trebui sã mor. Arâs. Eu am îngheþat. Doctorul Medieºeanuºi-a deschis servieta cu instrumente, l-aîntins pe masa aia metalicã de consult, l-ainvestigat cu profesionalism, i-a scris oreþetã pe care Walter Florescu a bãgat-oîn portofel, apoi a fãcut trei paºi ocolindbiroul doctorului, a deschis uºa de unde ascos o sticlã, ºtia locul unde doctorul îºiþinea palinca, a cerut un pahar mare cucare, de obicei, noi toþi, acolo, beam vin,s-a dus la lavoarul improvizat, a spãlatmeticulos vasul, apoi cu o eleganþã care îidãdea întotdeauna clasã, ºi-a turnat, aînghiþit de douã ori, s-a scuturat ºi, într-untârziu, l-am auzit spunând râzând. �Mi-auînfipt aici, în ficat, o seringã din alea cucare face Mircea Gorgoteanu injecþii la vaci.Am crezut cã mi-a picat o stâncã în cap.�

Când am coborât cu doctorul dinRuºeþu, în dreptul Primãriei, ºi dragul meuconfident, ºtii foarte bine chestia asta se totrepetã, Medieºeanu, care ori de câte ori seîmbãta mã ataca frontal pentru cãintervenisem ca jurnalist într-un conflictdintre el ºi Robert Lucian Nicolaescuaplecând urechea la suspinele contrarierateisale soþii care, revoltatã, îmi povestise cu luxde amãnunte mizeriile vieþii profesionale alemedicilor, invidii, rãutãþi, ambiþii ea nu suportafaptul cã, Lucian, aºa fleºcãit cum era el, selãsa condus incorect de generalistulMedieºeanu. Mã rog este doctor, ce înseamnãsã consideri un coleg pediatru inferiorprofesional. Se ambalase ºi era în stare sãmã ia la bãtaie, dar ajunºi în faþa Primãrieistarea lui se schimbã brusc, fãcea mereu cazde secretul profesional, însã în faþa mea,aceastã exigenþã dispãrea ca prin farmec.�N-am încotro, trebuie sã realizezi singur,doar ne e prieten amândurora, ºi mã doarecumplit cã nu pot sã-l salvez, ciroza luiWalter e în fazã terminalã.�


UNCUBUS (2)

DIII.Herr Tropmannsky a extras din ziar

fascicolul cu titlul Frankfurter Marken Gala-Dinner. Galã organizatã de mai mulþi ani deMarketing Club. Sunt foarte multe gale înacest oraº ºi multe dintre ele au ca sediu AlteOper, templu istoric al festivitãþilor cu cei maidistinºi sponzori ºi invitaþi. Cum, seîntrebaserã unii, în aceastã perioadã de crizã,o atare galã, fie ea ºi sub deviza Quality, In-novation & Design? Herr Tropmannskyrãspunsese mental unor atari întrebãri critice,deoarece nimeni nu-i ceruse pãrerea: Da,tocmai într-o atare conjuncturã! De fapt,invidiase pe organizatori pentru ideea lor ºi-iînjurase pentru acelaºi motiv. Succesul fusesedeplin. Participanþi plãtitori 650, care, cum auremarcat mediile, n-au discutat deloc despreafaceri, dar au excelat în comunicativitate ºiau râs mult, totul fiind atractiv ºi fermecãtor.Un plãtitor a fost ºi el, în prealabil fiind necesarsã se înscrie ca membru al Clubului, careînsemna ºi o cotizaþie, plus donaþii. HerrManfie Tropmannsky trece peste paginile doi,trei, patru, cinci ºi se concentreazã asupraultimei, purtând titlul Impresii de la Galã.Impresiile constã în 43 fotografii având di-verse mãrimi reprezentând într-adevãrparticipanþi exclusiv bine dispuºi. Markus-Markus Braun & Zoe Morley. UlrikeBreitenbückel & Ingrid Finkelsteinhof. Un grupcompus din Erika & Jan Ullrich Bollinghagen,Jan Friedhelm & Karin Wankelmann. W.W.Gottnaerdt & cele douã însoþitoare, dintre careuna este ºi mai asiaticã decât cealaltã. HansDood & Sonia Petersen, el fost specialist înwonderbrasuri ºi push-upsuri, de acum înshapewear, prin elasthan, lycra ºi microfaser,deci în Power-Pantus, Slim-Cognito, BodyWrap ºi Spanx, transportate de dânsa. NorbertBrezelbergerbachmann & Gordon Noak.Walter Thunn & însoþitoarea. EngelbertKaltbrügge & Frau Dorly. Dietlinde van derJanzl & însoþitorul de culoare neagrã lucioasã.Dr. Udo Jung & Frau Sabine. Teamul Hyundai,doisprezece colaboratori la o masã. Jens Weiss& noua secretarã. O fotografie de grup cu opt

Iarman Poppart

PROZÃ

topmodele, ºase fete ºi doi bãieþi. Alta, cu cincireprezentanþi ai firmei Sport Forever. RalfStaubach & însoþitoarea. Herr Tropmannskyexamineazã atent fotografiile ºi-ºi confirmã cuele constatãri mai vechi. Iatã, de pildã, Dr.Werner Pohl & soþia. Soþia directorului firmeide administrare imobiliarã e diformã ºi scump,dar fãrã succes îmbrãcatã, adicã în acelaºi felca majoritatea celorlalte soþii: aceasta înseamnãcã au fost luate de soþii pentru averea ºi relaþiilelor sau ale pãrinþilor. Dr. Ing. ThorstenSandmüller & însoþitoarea. Însoþitoarea, carenu-i soþie, e îmbrãcatã sexy ºi nu încapeîndoialã cã la fel de sexy este ºi dezbrãcatã.Incontestabil, grupul de topmodele a fostangajat cu platã pentru a prelua eventual roluride însoþitori ºi însoþitoare. La fel de cert estecã n-a plãtit biletul de intrare în valoare de 1000euro nici Michael Klein, celebrul campionolimpic la nataþie.

Pe mãsurã ce se acumuleazã observaþiile,creºte ºi insatisfacþia. El a plãtit biletul; alþiiau fost invitaþi fãrã a plãti ºi sunt vizibili înfotografii, dar el, society-expertul, nu este,deºi a fost totuºi fotografiat lângã consilierulFranz-Jonas Postdamm. ªi iatã, soþia domnuluiDr. Werner Pohlhaupt este de douã oriprezentã, o datã cu Dr. Werner Pohlhaupt ºiîncã o datã, în cea mai mare fotografie de grup,ca axã pentru o linie de notabilitãþi municipale,popmuzicale ºi fotbalistice care privescexclusiv spre ea, zâmbind ºi râzând, se parecu deplinã înþelegere. E drept cã au existat650 de participanþi plãtitori ºi cã nu toþi suntprezenþi în poze, dar lui îi este indiferent dacãsunt sau nu ºi nu-i poate fi indiferent cãprezenþa sa însoþitã legal n-a fost luatã înseamã.

În fine, sã trecem deocamdatã ºi deaceastã datã cu vederea. Herr Tropmannskyîºi netezeºte treningul ca ºi cum ar fi fost uncostum curent întâlnirilor de afaceri; a lãsatdeschisã uºa casei de bani � una de mãrimemijlocie plasatã în spatele unor rafturi debibliotecã în care sunt impecabil orânduiteediþii din operele unor clasici germani încãnecitiþi de nici unul dintre amicii ºi unii din


partenerii lui de afaceri, care i-au dãruitvolumele cu fericitele ocazii ale sãrbãtorilorde iarnã ºi zilelor de naºtere. Pe aici, cultura ºiartele sunt astfel puternic sprijinite: chitanþeleeliberate de librãrii pot fi implicate în reducereamãrimii impozitului, în condiþiile în care cãrþilecumpãrate sunt justificabile prin activitateaprofesionalã. O justificare lesne de realizat:chiar dacã-i greu de stabilit importanþa luiNovalis ºi nu se ºtie mai cum în privinþacreºterii eficienþei în comercializarea localã asortului olandez de brânzã Gouda sau marcaFrico, librarul poate scrie pe chitanþã titlul unuinou studiu de logisticã abia tradus dinamericanã pentru cei care cunosc doarengleza. Herr Manfred Tropmannsky citeºtemult, dar profesiunea îl obligã sã citeascãîndeosebi texte economice, juridice, de mar-keting, documente cu caracter contabil,diferite alte acte cu caracter profesional, plusarticolele, paginile ºi fascicolele financiare ºieconomice din câteva ziare ºi reviste. Textecare-i dau satisfacþie, dar n-ar recunoaºte înruptul capului cã aceastã satisfacþie estesuperioarã celei pe care i-ar procura-o vonGoethe, Hölderlin, Thomas Mann, HermannHesse ºi alte genii recomandate de un canonlocal compus din câteva zeci de volume cucare, din pãcate, n-a avut încã timpul necesarca sã se delecteze. Goethe sau von Goethe?Da, una din pieþele fundamentale din Frank-furt. Este o întrebare. În mod normal, avândîn vedere însemnãtatea istoricã a omului ºi aartistului universal ar trebui sã fie von. Dar ceînseamnã o atare particulã pentru societateademocraticã modernã? Ba da, înseamnãfoarte mult, dacã se ia în seamã numãrul celorcare decoreazã în acest mod instituþii federale,comitete, reviste, partyuri, asociaþii. Dar sãnu se omitã ºi faptul cã unele magazine desuveniruri comercializeazã plãci albe emailatepe care scrie în diverse limbi Aici a fost Goethe,plãci plasabile dupã gust ºi fantezie, deasuprauºii biroului, closetului, dormitorului saubucãtãriei. Dar se va interesa prin internetcând va veni momentul potrivit. HermannHesse? Dar nu-i numele respectiv plusprenumele exact acela al radiologului cu carea discutat ultima datã despre câteva dinarticulaþiile sale? Ba da, dar radiologul eratotuºi von Hesse! Dar s-a nãscut ºi vreunfotbalist dotat cu particulã? VonBeckenbauer, de exemplu?

ªi mai existã un tip de documente care-iproduc plãcere � o plãcere þinând într-o certãmãsurã de hobby. Cel puþin aºa vrea sã creadãºi chiar a crezut cândva, anume atunci când adescoperit cã preocupãrile sale discrete dintimpul liber ºi nu numai au o valoareexcepþionalã, cel puþin pentru o parte a omenirii.

Herr Tropmannsky se aflã acum în birou.Introduce o foaie într-un dosar care poartãun numãr, unul raþional ºi fãrã zecimale. Peprima foaie, un nume simplu ca bunã ziua:Markus Müller-Schmeitz Mackdamius. Îndosar, câteva alte hârtii, tãieturi din presã,fotografii, o casetã miniaturalã cu bandã au-dio, un CD, un stick digital. Fixând dosarul,ochii capãtã o strãlucire extraordinarã; cinevacare a frecventat cândva o cinematecã saumuzeele Schirn ºi Städel ºi ºtie mãcar relativce este expresionismul, va asocia automatprivirea lui cu aceea a unui psihopat dintr-unfilm fãrã sonor de Fritz Lang. Dar cine maifrecventeazã azi cinematecile, când mãcarjumãtate din filmele fãcute pentru televiziunese ocupã de psihopaþi, iar Parlamentul a votato lege pentru ameliorarea vieþii celor afectaþide demenþã, care nu trebuie sã ajungã înînchisori sau într-un spaþiu de execuþie? HerrTropmannsky închide dosarul ºi-l mângâiecu dosul palmei ca pe o epidermã foarte dragã,tratatã cu balsam Shiseido. Din living-roomse aud relativ slab vocile diferenþiate aleparticipanþilor la un concurs din celetransmise zilnic pe mai toate canaleleteleviziunii; Georgia e uneori irezistibil atrasãde asemenea showuri. Spre deosebire decazurile curente, cu americani care-ºi iau soþiidin Germania când se întâmplã sã revinãacasã, Herr Tropmannsky reprezintã cazul mairar al celui parvenit la iubirea reciprocã ºifulgerãtoare graþie unui cazinou de la LasVegas. ªi-a legat deci existenþa de-o americanãcare acum afirma public, dar prea rezolut casã fie crezutã cã venise din Novokurilovskvia Place Clichy, pentru a afirma cã nu eraimpresionatã de ceea ce se zicea la ea acasãcã e Europa, în primul rând un spaþiu demodat,conflictualizat, imposibil de purificat etnicprin purificare, tixit de rucsacuri explozibileîn locuri publice aglomerate, de gripe,inundaþii, miºcãri politice extremiste,incendii, coaliþii guvernamentale compusedin adversari politici care abia se fãcuserãalbie de porci ºi opere de artã inexplicabil descumpe. Herr Tropmannsky ascultãzgomotele de dincolo, combinate cu celegenerate de unele automobile care iau învitezã curba spre Fürst Huckler-Moskaustrasse, aflatã la câteva sute de metride vila sa. Zgomotul cauciucurilor constituieîncã un neajuns al zonei; mulþi descreieraþiconsiderã cã solitudinea locului reprezintãun motiv pentru viraje de Formula 1. Dar seva obiºnui ºi cu aceste zgomote, care încurând, mai mult ca sigur cã-i vor accentuadispoziþia spre reverie în loc sã i-o tulbure,prin provocarea unor alternanþe de tonussimilare unui tratament medical.


Apare Georgia, deºi zgomotele televizatede dincolo continuã sã aparþinã aceluiaºi episoddin The Real Housewuves of Our New York.

� Cu ce sã încep? Cu biletele. Ni s-a atrasatenþia cã e mai practic sã nu luãm bilete dusºi întors. Ne-am urcat într-un Boeing 767 vechide un sfert de secol ºi n-am sã-þi spundeocamdatã de ce era vechi, dar poþi corela cubiletul, care era numai pentru dus. Avion cuceva peste douãsute de locuri care, am aflat,n-a transportat niciodatã mai mult de cincizecipasageri. Oricum, drum nonstop. Un soi derevistã aflatã în plasa din spate a scaunuluidin faþã avertiza cã în Kabul, dar mai ales îninteriorul þãrii rãpirile pot fi periculoase,drumurile tapate cu explozibile, iar din cer potsã cadã chiar rachete ºi bombe. Dar oameniisunt ospitalieri ºi prietenoºi, iar regimul toler-ant, existând chiar ºi prostituate, dar atenþie,cã ele au rude care sunt sutã la sutãmusulmane. În avion deja auzi o rugãciune într-o limbã impenetrabilã. În ºapte ore la Kabul,pe un aeroport tixit de avioane-cargo ruseºtiºi elicoptere de transport grele. Pãcat cã nuputem merge cu Boeingul ºi la closet, zice unulblond ºi chestia mi s-a pãrut funny-funny.Atunci am fi mai siguri de viaþã. O clãdire nouãpentru aeroport datoratã germanilor, un termi-nal donat de japonezi, din aeroport în oraº unautobuz blindat în care suntem pãziþi de doimilitari supraînarmaþi ºi multe bariere deblindate ºi militari blindaþi ºi superînarmaþi,bariere de beton, garduri de sârmã ghimpatã.O stradã în Kabul e Chicken Street, unde turiºtiipot cumpãra covoare ºi lapis-lazuli, dacã arexista turiºti ºi dacã ei ar avea curaj sã se plimbepe stradã fãrã angajaþii unei firme de Security.

Georgia observã cã mimica soþului esteuna care indicã nedumerirea; aproximeazãexplicaþia ºi se justifiicã.

� Am crezut cã putem inversa programul.Asta în aºteptare ºi neºtiind cum va decurgeseara asta.

Soþul surâde blând ºi ea îi face cu mânaun semn ca ºi cum unul din ei l-ar fi privit pecelãlalt aflat la ferestra unui vagon de tren ºirevine la zgomotele televizate din living, carepar însã acum a fi cele din Undercover Boss.Herr Tropmannsky revine la hârtiile lui. Acelnume simplu de pe prima foaie a dosaruluieste al directorului Oficiului pentrudezvoltarea economicã ºi industrialã aoraºului ºi a câtorva localitãþi satelite. Unuldin oamenii consideraþi influenþi prin relaþiilelui guvernamentale ºi politice. Prin aceasta,membru al Cercului iubitorilor artei creºtinetimpurii în care activeazã cu alþi ºase barosaniai regiunii ºi posesorul unei soþii proeminenteprin aceea cã organizeazã acasã partyuri cucinci sute de euro intrarea, bani pe care îi tot

depune în contul unei societãþi de sprijinire acercetãrilor în domeniul cancerului pulmonarinfantil. Mereu cancer ºi iar cancer! a exclamatodatã excedat Herr Tropmannsky, când a aflatdetaliul de la Georgia. Cancerul nu va finiciodatã vindecat! Sau nu va fi vindecatpânã nu va apare o maladie neperversã celpuþin la fel de impresionantã, care sã justificesolicitarea unor donaþii mai mari, darobligatorii, similare altor impozite de pe venit,automobile, poluare, bere, depoluare,alimente, pompieri, kilowaþi, tabac, bisericã!Herr Tropmannsky a descoperit cândva cãurãºte profund, dar sincer ºi secret, aceastãcategorie de oameni care existã doaradministrând donaþiile altora. Faptul cã trãiescdintr-o atare exploatare l-a durut mai puþin laînceput decât acela cã el însuºi nu se afla însituaþia de a putea valorifica în interes spe-cific roadele muncii sau ºi ale generozitãþiialtora. Apoi s-a întâmplat sã se apropie ºi decâþiva specialiºti din estul Planetei, veniþi sauinvitaþi în Germania pentru a se informaasupra unor posibile comenzi industriale.Imaginea asupra rostului celor foarte bogaþis-a completat, s-a nuanþat ºi s-a fixat. HerrTropmannsky ºi-a descoperit în câtevaprivinþe unele consonanþe cu specialiºtii dinpãrþile mai puþin civilizate ale Planetei, care arputea fi caracterizate ca fiind chiar restulPlanetei, prin faptul cã a fost numit aºa deunii din Vestul Planetei, pornind de la anumitecriterii economice ºi etice. Unele firme dinstatele în care pretenþiile infinite ale unorsalariaþi sindicalizaþi, ale ecologilor amatori ºiale militanþilor pentru echitate socialã globalãau devenit greu suportabile au transferatunitãþi de producþie în aceste zone reductibile,pe de altã parte, la roluri de furnizoare de materiiprime ºi piese brute produse de bãºtinaºifericiþi sã câºtige cât trebuie pentru a sebucura de minimul necesar supravieþuirii, îngenere ignorând ºi consecinþele activitãþilorpentru care sunt salarizaþi. Poate cã lumeaoccidentalã, integrabilã în cea mondialã,bazatã pe atari inegalitãþi ar trebui, dacã nudistrusã din temelii ºi apoi rãsturnatãrevoluþionar, cum visaserã niºte naivi marxiºtiºi leninºtii idealiºti, cel puþin întrucâtvacorectatã prin anume mãsuri. Cel mai bine arfi fost sã fie rãsturnatã, iar el sã fie unicul caresã ºtie precis când, cum ºi începând de undeva fi rãsturnatã, pentru a valorifica adecvatrãsturnarea. Atunci, obscurul, dar nu umilulManfred Tropmannsky ºi-ar putea realizaidealurile: sã trãiascã din dobânzile dobânzilorbanilor plasaþi în bãnci solide ºi sã aibe uncuvânt de spus ºi de auzit oriunde pe aceastãplanetã care vrea sã semene tot mai mult cu ominge, pentru a putea fi globalizatã.


Mihai Stan

PROZÃ

Vãlimãrescu mã surprinde citindu-iagenda. Îl urmãresc cu coada ochiului,pare satisfãcut de atenþia cu care-i citescelucubraþiile ºi din ce în ce chipul i sedesface într-un larg zâmbet desuperioritate care nici nu m-ar deranjadacã n-ar fi combinat, Dumnezeu ºtiecum reuºeºte ex senatorul mixtura asta,cu un rictus ce zice parcã vedeþi mãifraierilor ce inteligent sunt...

Mã prefac cã nu-l vãd, citesc maideparte, vorba vine fiindcã nu mai vãdnimic din scrisul impecabil caligrafic,de nervi îmi zic, fii calm domle,gândeºte-te doar cum sã-l aduci cupicioarele pe pãmânt pe infatuat, altfelun ins de suportat...

� Ei ce zici, Profule?!� Pãi ce sã zic, ideea e interesantã

chiar dacã vine de la nenea Iancu, bravoîmi place cã eºti onest plasând la începutcele câteva informaþii de istorie literarã,în rest, ce sã zic...

� Exact ce-þi trece prin minte înmomentul vorbirii cã dacã temporizezisigur falsifici prima impresie...

� Hâm da, alãturãrile puteau fi unpicuþ mai gândite pentru efectul autentic,ºtiu eu, chiar pentru umorul negru ce-arfi prins atitudinea ta impusã de o realitateîn esenþã tragicã, o atitudine din carerãzbate o suprerioritate a spiritului careprin aceste enumeraþii psihaanalizeazãmulþimea din piaþa vãzutã ca unconglomerat, o multitudine de entitãþi alcãror liant este sloganul jos Cronos...

� M-ai citit, Profesore..., m-aiînþeles!...

� Sigur cã da, iar ce cred eu cã eoriginal stã în faptul cã ai reuºit printr-oatitudine comprehensivã îngãduitoare,

ZAVRAGIII*

chiar sugerând o anume comuniune cuprotestatarii, sã eviþi acea stare desuperioritate agresivã manifestã exteriorce te caracterizeazã.

O clipã de liniºte, pe chipulhistrionului se întinse zâmbetul încântãriinarcisiste, al siguranþei de sine, ceea cemã fãcu sã mã tem cã acest redutabilcabotin îºi va da seama cã tot ce i-am zisnu e altceva decât o disimulatã batjocurã,ironie finã pentru grobieni. De aceea mãhotãrâi cã e suficient, am citit asta ºi înochii, în zâmbetul complice al lui Iacovcare iatã asistase la dialogul meu cuVãlimãrescu, ºi fãrã a lãsa sã se observecã oarecum bat în retragere îi atrãseiatenþia cã are ºi serioase inadvertenþe.

� Mã rog, nu contest, textul e la primavista, îþi dai seama cã-l voi cizela, totuºice nu-þi place?

� ªtiu eu poate mulþimea sloganurilorscandate de protestatari în PiaþaUniversitãþii, poate era suficient sã facio selecþie, ºtiu eu, a celor maisemnificative adicã ce vor protestatariiºi cum aratã aceste solicitãri etalate pepancartele ridicate în mulþime...

� Sã ºtii Profesore cã gândim la fel,la început am vrut sã aleg câteva din celepeste 120 pe care le-am întâlnit laprotestatari � o proastã de la B1 TV ziceprotestanþi � scrise pe pancarte, scandate,etalate ca graffiti pe ziduri.

� Ei, vezi!� Eu, se bãgã-n vorbã Narcis Iacov,

cred cã trebuie lãsate toate, ca documentpentru viitorime, uite Profesore, zi-mi ºimie un slogan-lozincã de la Revoluþia dinDecembrie �89 sau ce-o fi fost atunciloviturã de stat, complot al serviciilor se-crete, se corectã rapid când prinse privireamustrãtoare a lui Vãlimãrescu pentru careautenticitatea Revoluþiei nu putea fi* Fragment din romanul Întoarcerea în Paradis.


contestatã, avea el argumente care maicã-l convingeau pe ocazionalul oponent.

� O clipã, imediat mi-amintesc unul,se strigau cu zecile acum 20 de ani...

� Ei vezi Profesore cã þi-e greu,exultã Vãlimãrescu.

� Ei nici chiar aºa, uite mi-am amintit:�PNL ºi PNÞ sã ne pupe-n FSN�...

Râdeau toþi trei ca apucaþii, ba chiarºi cele douã profesoare de un minutintrate în cancelarie, un râs ciudat,mecanic, nervos efect probabil al greveide curând eºuate.

� Cât am stat în Piaþã � e vorba dezile întregi � am scris ºi o poezie, amcompus-o mai bine zis, pe care o voi in-troduce în textul, poate chiar într-un ro-man, în care voi evoca evenimentele, nusunt poet, cum nu sunt nici prozator saudramaturg, versurile, ºtiu asta, sunt na-ive, puerile dar au meritul de a reda onesto anumitã trãire, o stare sufleteascãunicã, indicibilã, irepetabilã. Am numit-ocu un vers arghezian, care este titlulpoeziei...

� I-auzi, drace...� Domnule Iacov, puþinã decenþã îl

puse la punct Vãlimãrescu, redevenindpentru câteva secunde insul autoritar cenu admitea sã fie contrazis, deranjat.

Titlul este �Din bube, mucegaiuri ºinoroi iscat-am Neptunei ºi funcþii noi�,iar versurile sunt aºa:

Voi acei ce staþi aleneLa TV ºi comentaþiUitaþi-vã cât mai bineªi urechile cãscaþi.Piaþa-ntreagã strigã jos!Frigul ne pãtrunde-n oaseDar guvernul cãcãciosVã cam vrea pe toþi în case.Libertate azi nu mai eAmânãri în nesimþire,Când guvernul tãu NeptuneDelizeazã în neºtire.Deci ascultã PreºedinteTe crezi un bãrbat de statÎnsã ia acum aminte,Ai ajuns un biet ratat.� O adevãratã capodoperã, ricanã

Iacov Narcis.� Sper cã ai decenþa, domle

Vãlimãrescu, sã arunci porcãria asta, ºiun elev dintr-a ºaptea, la concursul�Tinere condeie� faza pe ºcoalã ar potrivimai bine versurile, ºi Adrian CopiluMinune reuºeºte versuri mai frumoasela manelele sale.

� Nu, din pãcate, n-aþi înþeles voiintelectuali subþiri, poezia nu-mi aparþinechiar dacã eu am compus-o, ci ea este aunui om simplu din Piaþa Universitãþii careîn felul acesta îºi manifestã nemulþumirea,nici nu vã imaginaþi cât de greu mi-a fostsã scriu aceste versuri într-adevãrexecrabile, dacã urmaþi aceastã schemã degândire, sigur cã ar trebui sã mã felicitaþi...

� Mã rog, am rezervele mele, nucedã Narcis ºi, ca sã reteze din faºãconflictul ce sta sã se declanºeze � îl ºtiabine pe nebun, pe Vãlimãrescu � Narcisdeturnã discuþia întrebându-l naiv jucat,da� maestrul Henric Zapis ce mai face?

ªi dupã o clipã de liniºte rãspunzândprivirii mele interogative:

� Cum, dragã Profesore, d-ta n-aiauzit de unul dintre cei mai mari criticiliterari, prozatorul Henric Zapis, cel maicunoscut om de litere pe care Delureniil-au dat culturii noastre naþionale...

� Ei bine, mãrturisesc cã habar nuam cine este Henric ãsta Zapis sauPalimpsest, Pergamnet, se vede clar cãe un pseudonim, lãmureºte-mã, te rog. Eun pseudonim ce ascunde etnia ceva genIosif Hechter alias Mihail Sebastian?

� Ciudat, pânã ºi elevii din clasa aopta ºtiu cã este autorul unei originaleistorii a literaturii române, a fãcut valurila vremea apariþiei volumul de eseuri�Aplecarea papurei�, ca ºi cu eseul po-lemic �La gura avenului� în care continuãel o polemicã de 30 de ani cu �Românialiterarã� ºi cu piramidalul critic NaeNamolescu ºi acesta autorul unei istoriia literaturii române, mã lãmuri Iacov.

� Ca sã-ºi dai seama care e omulam sã-þi relatez o scenã pe care încercsã o reproduc cât mai fidel aºa cum mi-adescris-o Iahim Nast, editorul criticuluiºi istoricului Zapis, la rândul sãu unapreciat romancier.

� Pauza viitoare, profesore, uite c-avenit Gurã Mare, ºi Vãlimãrescu privispre Directoarea Micã; nici nu intrasebine în Cancelarie ºi strigând, adevãratãscenã de isterie, îi împinse pur ºi simplupe ocupanþii Cancelariei la clase.


Într-un fel avea ºi ea dreptate, seîntârziase ºi câte 15 minute la intrare laclase ºi nesupravegheaþi copiii ridicauºcoala în aer

Dupã orã, din pricini neclare, grupulclevetitorilor nu se mai reuni ºi povestealui Zapis rãmase nespusã dar NarcisIacov avea sã plãnuiascã un scenariucare sã-i permitã sã afle noutãþile desprerevista �Silabe� ºi despre editura �Valizacu cãrþi�. ªi nu era greu, îºi zisese Narcis,gândindu-se cã directorul editurii era unaºi aceeaºi persoanã cu redactorul-ºef dela �Silabe�. N-avea decât sã ducã laredacþia �Silabe� câteva poezii, ar fi fosta treia încercare ºi spera sã aparã, de astãdatã, nu la rãspunsuri, la �Poºte redacþiei�.

E motivul pentru care, cu proximaocazie, Narcis îi rugã pe cei prezenþi,aceiaºi ca la discuþia despre Henric Zapis,cu un ton modest ce le câºtigã bunãvoinþa,haideþi sã vã citesc o poezie din grupajulpe care-l trimit la �Silabe�; þin enorm lapãrerea unor inºi atât de autorizaþi ºiautoritari în domeniul artei lui Erato...

� Se aprobã, hai s-auzim, îi tãie elanulVãlimãrescu.

� Vã previn cã e o poezie cerebralãce uzeazã de metafore simbol ºiparalelisme poetice accesibile doaraleºilor, cei care...

� Domnule, devii plictisitor, citeºteodatã!

� �Cadavrele visate� anunþã NarcisIacov ºi începu sã citeascã rostindvocabulele asemenea cunoscutului stilIorga-Cãlinescu:

�cadavrele visate mutându-mã cu elepierdutã tinereþea în noapte fãrã steleîn ramuri ciucuri roºii de caprã ziua astadezinvoltura ori frângându-mi-o nevastalai epifenomene memoriei simbol fisimbol financiar mi-l ademeneºte DalfiScriindu-te aramã ieroglifei dusezadarnic stai pe gânduridemult nemaihinduseCum nivelat maidanul decapitatul dâmbfereastra de prin Delhiholbatã-i la hadâmbpe când în miezul toamneimorala e moralã

zburãtãcitã zãrii pe joscadavrele-n oalã.�� De necomentat, rãspunse Caliopi

întrebãrii mute a autorului recitator.Tãceau ºi ceilalþi profesori, între timp

grupul ascultãtorilor se mãrise, LucaPredescu, Veniamin Meleca, Iason ºi-mai-nu-ºtiu-cum, profesorul de logicã, fiullui Veniamin, Pina, Ella Lucescu, AliodorBubulete, ba ºi Directoarea Micã îlpriveau pe Narcis ca pe un extraterestru,o ciudãþenie de neexplicat.

� Hâm, hâm, cam stângace, în dodii,în stilul unic, inconfundabil al lui GeorgeAnca din volumul �Partea nimãnui�apãrut la începutul anului la �Valiza cucãrþi�.

� Nu Profesore interveni Vãlimãrescu,versurile acestea pe care nu le calific nuputeau avea alt autor ºi nici despre oarecemimetism nu poate fi vorba, Narcis, seºtie, ambiþioneazã sã fie unic; dac-ar fitotuºi sã mã pronunþ aº zice cã sunt oideea cam... stângace.

� Stângãcia poate deveni o calitatede invidiat, stângaci au fost Cezar, Na-poleon, Alexandru Macedon, Carol celMare, Churchill, Bismark, Fidel Castro,comentã Corneliu Popescu, proful deºtiinþe sociale...

� L-aþi omis pe Vãlimãrescu, ricanãNarcis, era vorba, domnule profesordespre o altã stângãcie, cea stilisticãdesigur, un comentariu sec, lacunar, plinde fiere ºi invidie, de altfel de la DomniaSa nu mã aºteptam la altceva, vã invitdle profesori la salonul literar al SocietãþiiScriitorilor din Delureni unde sâmbãtãsunt invitat, reþineþi in-vi-tat, sã citescdin volumul meu �Mefisto zburând pemaci�, în pregãtire la editura �Valiza cucãrþi�, veþi asista la comentariiinteligente cel puþin.

Scânteia polemicii licãrea în privirilelui Vãlimãrescu, deschise gura pentru oreplicã distrugãtoare, ca de regulã,convivii se pregãteau sã asiste la un re-gal, la un duel între cei doi intelectualisubþiri, dar Directoare Micã îi lãsãnesatisfãcuþi când, devenise un obiceiexecrabil, strigã la clase, vã aºteaptãcopiii, ºi începu sã-i împingã spre uºã cubraþele întinse în lateral aºa cum seîndreptau spre coteþ pãsãrile din bãtãturabunicilor, dacã vã mai amintiþi...


Nicolae Scurtu

NOI CONTRIBUÞIILA BIOGRAFIA LUI PAUL GORE

FIRIDE BASARABENE

*Societatea Culturalã

a Românilordin Basarabia

Chiºinãu, 26 mai 1917Mult stimate domnule Iorga,

Rugându-vã sã primiþi salutãrile mele cele mai cãlduroase, vã înºtiinþez cã SocietateaCulturalã a Românilor Basarabeni3 are trebuinþã urgentã de cãrþi didactice, istorice, culturale,manuale etc., ºi vechi ºi noi ºi cã ea va primi cu cea mai mare mulþãmire orice carte, care poatefi folositoare neamului ºi poporului nostru.

Cu deosebitã stimã,P[aul] Gore

[Domniei sale domnului N. Iorga, profesor universitar, Iaºi].*

Chiºinãu, 9 februarie [1]918Mult stimate domnule Iorga,

Domnul Valerian Sârbu, român basarabean, pleacã la Iaºi pentru afacerea urgentã, carepriveºte situaþia actualã în Basarabia.

ªtiind bine cã pentru domnia voastrã fiecare chestie naþionalã este lucrul cel mai de vazã,vã rog stãruitor sã ascultaþi pe d[omnu]l Sârbu ºi sã-l sprijiniþi cu acea energie, care este unuldintre cele mai puternice mijloace ale activitãþii politice a domniei voastre.

Sperând cã veþi lua mãsurile trebuincioase, vã rog sã primiþi salutãrile mele cele mai cãlduroase.Al d[umnea]voastrã,

Paul Gore

Biografia istoricului ºi prozatorului PaulGore (1875-1927) suscitã interesul cercetã-torilor, din diverse generaþii, pentru operasa, publicatã în cãrþi ºi broºuri, precum ºipentru activitatea jurnalisticã, extrem devaloroasã, care completeazã portretulultimului mare cavaler al Basarabiei.Biograful sãu, Sever Zotta1, a identificat,încã din anul 1927, câteva dintre momenteleesenþiale ale itinerariului fizic ºi intelectualal celui mai învãþat ºi erudit cãrturar alBasarabiei, autorul unor contribuþii funda-mentale privitoare la istoria ºi destinulacestei pãrþi a României Mari.Cãrþile, studiile ºi cercetãrile sale, aºade preþioase, au fost citite, recenzate ºiuzitate de N. Iorga în unele dintre sintezeleprivitoare la Basarabia.N. Iorga2 ori de câte ori cãlãtorea înBasarabia se întâlnea cu Paul Gore ºi discuta,cu pasiune ºi interes, soarta acestei provinciiatât de vitregitã de istorie ºi, fireºte, de oameniicare o conduceau ºi o stãpâneau temporar.

Revelatoare sunt ºi epistolele pe carePaul Gore le-a trimis, în timp, profesoruluiºi celui mai mare istoric al tuturor timpurilordin România, Europa ºi nu numai.Aceste epistole cuprind note ºiprecizãri referitoare la starea socialã,politicã ºi culturalã a românilor de dincolode Prut, care au nãdãjduit ºi încã mainãdãjduiesc cã într-o zi ºi o anume orãastralã se vor uni cu þara ºi vor redeveniceea ce au fost dintru început.Remarcabilã e ºi epistola lui Paul Gore,pe care o trimite, din Chiºinãu, prelatului ºicãrturarului Visarion Puiu (1879-1964), unadintre cele mai însemnate personalitãþi aleBisericii Ortodoxe Române, în care seconfeseazã despre anumite stãri ºi atitudiniale celor care s-au instalat la conducereaBasarabiei dupã 1918.Este o epistolã, ce conþine tristeadevãruri, de care istoriografia românãtrebuie sã þinã seama ºi sã rescrie aceastãfilã din istoria Basarabiei.


*Chiºinãu, 8 decembrie 1927

Mult stimate ºi scumpe domnule profesor,Astãzi am primit amabila invitaþiune din partea domniei voastre. Vã mulþumesc pentru

atenþiune ºi regret foarte mult cã sunt lipsit de posibilitatea de a veni la Bucureºti la 10 decembrie.Nu ºtiu dacã n-aþi greºit, adresându-mi invitaþia, deoarece eu, fiind numai un prea mod-

est diletant în istorie, n-am drept sã port titlu de �istoric�.Nu mai sunt acuma nici preºedinte al Comisiunii Arhivelor Statului, fiindcã aceastã

Comisiune care a existat la Chiºinãu peste 25 ani a fost desfiinþatã la 1922 într-un mod cel maipuþin civilizat de actualul director general al Arhivelor Statului.

Ideea înfiinþãrii Asociaþiei Naþionale a Istoricilor Români este foarte simpaticã ºi necesarãºi, fãrã nici o îndoialã, aceastã asociaþie va aduce foloase reale intereselor noastre naþionale.

Voi regreta dacã nu voi putea, neavând titluri corespunzãtoare, lua parte în aceastãasociaþie care, fireºte, va fi prezidatã de domnia voastrã.

N-am avut noroc sã vã vãd la Bucureºti când am fost acolo în cursul lunilor septembrieºi octombrie, având procese la Curtea de Casaþie.

De la 1921 n-am fost la Bucureºti ºi am avut o mare dorinþã sã vã vãd.V-am vizita de câteva ori ºi nu v-am gãsit acasã � aþi fost la Vãlenii de Munte.Binevoiþi, scumpe domnule profesor Iorga, omagiile mele respectuoase ºi de a primi

salutãrile mele cele mai sincere ºi cãlduroase.Paul Gore

*Chiºinãu, 1 noiembrie [1]921

Prea sfinte, mult stimate ºi iubite pãrinte,Într-adevãr pãrãsesc Chiºinãul. Dupã o luptã grea ºi dureroasã sufleteascã, am luat aceastã

hotãrâre, care, fireºte, mã mâhneºte foarte mult, dar care a fost inevitabilã pentru mine.E prea dureros sã vãd eu, care am avut alte aºteptãri ºi, poate, ºi iluzii, cum se distruge în

mod vertiginos chestia noastrã naþionalã în Basarabia.Credeam cã pot sã lupt cu aceastã operã nefastã prin diferite instituþiuni culturale.Acum, m-am convins, cu cea mai adâncã tristeþe cã aceastã credinþã a mea a fost numai

o naivitate, cã guvernul actual are alte mijloace, mai puternice, pentru descompunerea iniþiativeinaþionale ºi cã în privinþa aceasta el este aliat cu toate elementele cele mai duºmãnoase nouã.

Fãrã nici o îndoialã domnia voastrã pricepeþi cum pot sã privesc eu liniºtit, fãrã a avea ceamai micã posibilitate de a înlãtura rãul, pe d[omnu]l Vizanti, un grec pripãºit ºi pãcãtos încalitatea de �ºef al propagandei naþionale� (!) în Basarabia, sau pe d[omnu]l Erhan, renegatpericulos în calitatea de ºef al învãþãmântului în Basarabia etc., etc., etc.

Atmosfera, creatã în Basarabia, de cãtre ciocoii d[omnu]lui g[enera]l Averescu, a devenitinsuportabilã, dar, dacã vine la putere partidul liberal, ceea ce este acuma o singurã ºi ultimãscãpare, apare ºi d[omnu]l Inculeþ, un falsificator, cel mai neruºinos ºi iarãº[i], dupã pãrereamea, un om primejdios pentru Basarabia.

Constatând cu sânge rece, cã nu pot sã fiu, în asemenea împrejurãri, folositor �Basarabiei�,cã nu pot înlãtura toate relele existente ºi viitoare, am hotãrât mutarea mea la Iaºi, care sunt înMoldova, care nu trebuie sã fie strãini sufletului ºi trecutului meu.

Acolo, poate, nu voi fi de prisos aºa cum am devenit în �Basarabia româneascã�. Nudezertez. La 1917, când au fugit din Chiºinãu mulþi viteji, foarte modeºti atuncea, eu, care amfost preºedintele Partidului Naþional, n-am fugit ºi am îndeplinit datoria mea ca un soldatconºtiincios. Acuma sunt �demobilizat� ºi am drept sã mã duc unde vre[a]u.

Primiþi, vã rog, prea sfinte pãrinte, împreunã cu încredinþarea distinsei mele consideraþiuni,salutãrile mele cele mai cãlduroase.

Al d[umnea]voastrã devotat,P. Gore

[P.S.]Biblioteca mea este trimisã la Iaºi. Eu trebuie sã rãmân aci vr[e]o douã sãptãmâni.

P.G.Note Originalele acestor scrisori necunoscute se aflã la Biblioteca Academiei Române din Bucureºti ~

Corespondenþã primitã de N. Iorga ~ Volumul 267, f. 156r, Volumul 278, f. 311r ºi Volumul 341, f. 209r�v�210r, iar cea trimisã lui Visarion Puiu se aflã la Arhivele Naþionale ale României, Fond personalVisarion Puiu. Dosar nr. 103, f. 1.

1. Sever Zotta ~ Paul Gore (+ 8 decembrie 1927). Chiºinãu, Tipografia Eparhialã �Cartea Româneascã�,1928, 25 pagini.

2. N. Iorga ~ Paul Gore în Oameni cari au fost. [Volumul] 3. Bucureºti, Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã�Regele Carol II�, 1936, p. 242�243.

3. Paul Gore era preºedinte al Societãþii Culturale a Românilor Basarabeni.


Dorina Grãsoiu

RESTITUIRI

ALTE PAGINIDIN «CORESPONDENÞA»LUI MIHAIL SEBASTIAN

Ipostaza �epistolierã� a lui MihailSebastian este, în genere, cunoscutã. Celedouã volume care cuprind scrisorileadresate lui Camil Baltazar1 sau CamilPetrescu2 pun în luminã, pe rând, fie un ado-lescent patetic, sufocat de atmosferaprovincialã a oraºului natal � Brãila �disperat la gândul cã nu existã o posibilitatede evadare, fie un tânãr fericit de ºansa pecare viaþa i-a acordat-o: sã se confrunte, la22 de ani, cu Parisul. Entuziasmat pânã laextaz ºi, totodatã, complexat pânã la inhibiþiede atâtea intime mizerii (lipsa banilor,cunoaºterea precarã a limbii franceze etc.),pendulând între stãri dintre cele maicontradictorii (de la exaltare la cea maineagrã disperare), Mihail Sebastian sedefineºte întreg, cu toate neliniºtile ºispaimele lui, cu nemãrginita-i delicateþe ºigenerozitate, cu dureroasa-i nevoie deprietenie ºi dragoste.

Scrisorile publicate constituie, de fapt,un alt jurnal intim al sãu. ªi nu e de miraredin moment ce, pentru el, prietenul era unalter-ego: «Un prieten pierdut e un fel dedespãrþire de mine însumi, e un obraz almeu care se duce ºi pe care mai târziu n-amsã-l mai cunosc în lume»3.

Cele 13 scrisori din fondul demanuscrise al Bibliotecii Centrale de Stat,adresate de Mihail Sebastian lui RaduCioculescu în perioada 1937-1939, sedeosebesc fundamental de cele anterioare.

În primul rând, destinatarul nu mai esteun prieten ºi, ca atare, tonul epistolelordevine reþinut, lipsit de efuziunile propriicelor dintâi. (E drept cã la 30 de ani, câþinumãra în 1937, pe Sebastian nu-l maicaracteriza patetismul ci o anumeresemnare, izvorâtã dintr-o remarcabilãluciditate).

De fapt, aceste scrisori sunt � în ceamai mare parte � �depeºe de lucru�. Redac-tor, din 1936, al Revistei Fundaþiilor Regale,Mihail Sebastian a îndeplinit, în absenþa lui

Radu Cioculescu, ºi funcþia acestuia desecretar de redacþie, fapt ce a stârnit un uriaºval de proteste din partea presei de dreapta.De o scrupulozitate maximã, conºtiinciospânã la pedanterie, panicat de oriceamânare, alertat pentru cea mai micãîntârziere a vreunuia dintre colaboratori, el îlþine la curent pe Radu Cioculescu (cândacesta era în strãinãtate sau în concentraremilitarã) cu cele mai mici amãnunte din viaþarevistei.

Dincolo, însã, de caracterul strictdocumentar, aceste scrisori intereseazã,mai ales, pentru modul în care lumineazãun caracter, o structurã psihicã ºiintelectualã de excepþie. Ele relevã, o datãîn plus, delicateþea umanã a expeditoruluilor, teama continuã de a nu supãra, de a nuderanja, cu alte cuvinte de a nu deveni uninoportun. Sebastian se dovedeºte aici de-adreptul terorizat la gândul cã ar putea pro-duce neplãceri sau greutãþi cuiva. (Îºi cerede atâtea ori scuze pentru nepredarea latimp a unei cronici ºi-i mulþumeºte cu atâtagratitudine lui Radu Cioculescu pentruconcediul acordat!)

Încet, încet, printre scrupuloasele listede eventual sumar, colaboratori, ordonanþede platã, etc. se întrevãd ºi preocupãrilescriitorului (care încerca printr-un uriaº efort,sã refacã din memorie romanul Accidentul,�pierdut� în 1937 la Paris), ale melomanului(gata, oricând, pentru un concert, sã parcurgãdistanþa Geneva � Zürich) în sfârºit, alecititorului împãtimit de Proust, despre a cãruicorespondenþã va scrie în 1939 un admirabilstudiu. Deºi traversa una dintre cele mai greleepoci din viaþa sa4, Sebastian nu lasã sã seîntrevadã, în aceastã corespondenþã, decâto tristeþe resemnatã, încercând uneori chiaradoptarea unui ton optimist.

Interesante pentru istoria unei reviste,aceea a Fundaþiilor, scrisorile de faþãcompleteazã fericit imaginea de maturitatea lui Mihail Sebastian.


IBucureºti, 18 august 1937

Iubite Domnule Cioculescu,am primit scrisoarea d-tale, am reþinut instrucþiunile date � ºi mã voi conforma întocmai.

Este un singur colaborator, cu care voi avea probabil, unele dificultãþi, pânã ce-mi va dastudiul promis � unul Mihail Sebastian�

Nu ºtiu dacã te-a informat cineva din þarã despre furtuna provocatã în presa patrioticã,în urma plecãrii d-tale.

Sâmbãtã, coborând de la cabana mea din munþi (unde timp de patru sãptãmâni nuvãzusem niciun ziar) am gãsit un Universul, care reproducea un larg articol al lui Cocoº5,cu urmãtorul titlu fulminant: Distrugãtorii sufletului Românesc la lucru! Cine a ajuns direc-tor al Revistei Fundaþiile Regale!6 Din acest articol am aflat cã d-ta ºi Camil7 fiind înconcediu � eu am rãmas �director de fapt� al �publicaþiei voevodale� � lucru care a fostnotificat printr-o �circularã� oficialã colaboratorilor revistei. Venit la Bucureºti, amputut constata cã articolul cu pricina nu era un text izolat, ci o simplã piesã într-o campaniedezlãnþuitã în toatã regula. Semnalul se pare cã a fost dat prin Buna Vestire8 � urmatã apoide Porunca Vremii9, Þara noastrã10, Neamul ºi Universul. Inutil sã-þi spun în ce termeni ºipentru care motiv sunt înjurat.

Generalul11 � pe care i-am vãzut ieri, împreunã cu Rosetti, m-a sfãtuit sã nu rãspund ºi�sã-mi vãd de treabã�. Totuºi, grozav aº vrea sã fiu edificat asupra surselor acestei afaceri.Le-ai scris d-ta colaboratorilor revistei, spunându-le ceva despre �interimatul� meu?Dacã da, explicaþia devine simplã. O asemenea scrisoare trebuie sã fi primit ºi DragoºProtopopescu � care a predat-o redactorilor lui literari, spre a proceda în consecinþã.

Þi-aº fi recunoscãtor dacã ai vrea sã-mi comunici � pentru a ºti ce conduitã sã am � 1)dacã ai trimis într-adevãr o �circularã� 2) care era conþinutul ei.

Iartã-mã cã-þi tulbur séjourul d-tale mozartian, cu asemenea întrebãri. În orice caz,sper cã nu-þi vei face inimã rea � eu nu-mi prea fac: sunt de mult resemnat.

Îþi doresc vacanþã bunã � ºi ºtiu cã o vei avea: am vãzut magnificele programe de laSalzburg. Spune-i te rog Doamnei sãrutãri de mâini, iar d-ta, iubite Domnule Cioculescu,fii încredinþat de sentimentele mele cele mai bune.

Mihail Sebastian[B.C.S., C 51: S.40/9111]

IIBucureºti, 26 August 937

Iubite Domnule Cioculescu,scrisoarea d-tale m-a încântat. Am citit-o cu puþinã invidie, dar ºi cu mare plãcere.

Este oricum consolator sã ºtii cã în timp ce la noi avem de luptat cu atâtea mizerii, esteundeva în lume un colþ, un refugiu, o insulã, unde se întâmplã atât de frumoase lucruri.

M-au surprins rândurile d-tale fervente despre Requiemul lui Verdi. L-am ascultat ºieu de douã ori, odatã la radio, odatã la Filarmonica din Bucureºti ºi n-am rãmas cusentimentul unei mari revelaþii. E adevãrat cã d-ta l-ai ascultat la Salzburg cu Toscanini,iar eu la Ateneu cu Gogu Georgescu. Ça fait quand même n�est petite différence.

ªi mai intrigat sunt de cele ce-mi scrii despre Weber � compozitor cu care n-am avutpânã acum decât foarte reci relaþii. Îmi propun sã-þi cer explicaþii mai minuþioase la întoarcere.

Dar mai ales, mai ales, mai ales, m-a interesat observaþia despre Mozart ºi maiera luiBruno Walter de a-l interpreta. Nu crezi cã remarca d-tale ar merita sã fie expusã maiamplu într-un articol?

Toate astea m-au fãcut sã-mi reînnoiesc un vechi legãmânt, pe care pânã azi n-amizbutit sã-l þin dar pe care voi încerca sã-l împlinesc totuºi cândva: un voiaj la Salzburg.

Te ºtiu un om mai degrabã sceptic decât fugos, ºi tocmai de aceea elanul pe care îlcitesc printre rândurile d-tale referitoare la muzicã, mi-a redeºteptat nostalgia concertelor.

I-am dat d-lui Rosetti scrisoarea d-tale sã o citeascã, nu numai pentru pasajul privitorla revistã, ci ºi pentru paginile exclusiv �muzicale� � ºi i-am spus ce bunã surprizã auconstituit pentru mine.

În ce priveºte Fundaþiile, campania naþionalistã continuã cu mai puþinã furie, darcontinuã. O suport cu rãbdare, cu o ridicare din umeri, cu puþinã silã. Nu sunt nici descurajat,nici indignat. Sunt obiºnuit ºi nu aflu nimic nou. Explicaþiile d-tale sunt precise � ºi de altfelnici un moment n-am bãnuit cã ar putea fi la mijloc o imprudenþã. Dar asemenea adversarin-au nevoie de imprudenþele noastre: le inventeazã � ceea ce e mai comod ºi mai sigur.

Voi îndeplini cu stricteþe toate indicaþiile d-tale. De pe acum i-am vãzut pe ªerban, peStreinu ºi pe Suchianu. Toþi trei mi-au promis cã vor fi exacþi. Mai delicat va fi cu Dragoººi cu Cantacuzino (cãci unul din ei doi trebuie sã fi fost autorul iniþial al campaniei). Îl voi


ruga pe Camil sã le telefoneze el � ºi în orice caz nu mã voi lãsa pânã nu voi obþinemanuscrisele. Eliade nu s-a întors încã � ºi nici veºti nu am de la el. Comarnescu lipseºte,Hillard12 de asemenea. Sper cã la 1 îi voi gãsi pe toþi.

Acum vine partea cea mai grea a epistolei mele:Cronica va fi gata înainte de 1, dar studiul nu-l voi putea da. Credeam cã revenit la

Bucureºti, voi gãsi trei zile libere pentru a transforma un capitol din �Romanul Românesc�� aºa încât sã devinã publicabil separat. Ei bine, aceste trei zile libere nu le am. Suntsingur la biroul Roman ºi am acolo atâta de lucru, încât abia îmi mai rãmâne din când încând jumãtate orã, pentru a mã ocupa de preparativele plecãrii mele, care se apropie.

Aº fi consternat, dacã aceastã defecþiune te-ar plictisi sau dacã te-ar face sã te superipe mine. ªtiu bine cã simþul d-tale de exactitudine va fi contrariat de aceastã nouã amânare,pe care cutez sã þi-o solicit. Totuºi, te rog, acordã-mi-o. Aº pleca liniºtit la Geneva dacã aººti cã am absolvirea d-tale.

Eu voi pleca de aici în ziua de 7 Septembrie cel mai târziu. Poate chiar o zi, douã, maidevreme. Profesorul Rosetti mi-a spus cã d-ta te vei întoarce la 10 Septembrie, aºa încât nune vom revedea decât abia în Octombrie, la întoarcerea mea.

La plecare, toate instrucþiunile lãsate de d-ta (minus excepþia mai sus notatã) vor fifost îndeplinite � aºa încât dinspre partea aceasta nu trebuie sã ai nicio grijã.

Dacã mai ai sã-mi comunici ceva, în interes de serviciu, îndatã eu mã voi conforma.Altminteri, te rog sã nu-þi pierzi nici cinci minute vieneze pentru a coresponda.La Kunsthistorischesmuseum, te rog sã priveºti ºi pentru mine cele cinci sau ºase

tablouri de Breughel pe care nu le-am mai vãzut din 1931 ºi nu ºtiu când am sã le revãd.Cu cele mai sincere omagii pentru Doamna Cioculescu, cu cea mai bunã prietenie

pentru d-ta, te rog sã primeºti mulþumirile, salutãrile ºi urãrile mele de bine.Mihail Sebastian

[B.C.S., C51: S40/9112]III

Geneva,13-IX-937Hôtel CornaviuGenèveIubite Domnule Cioculescu,sper cã ai primit la timp toate misivele mele: plicul cu corecturi ºi scrisoarea lãsate

Drei. Brabander cu rugãmitea de a þi le înmâna, Revista Revistelor încredinþatã lui MirceaEliade, în acelaºi scop.

Te rog sã crezi cã gândul de a te ºti încurcat cu sumarul numãrului pe Octombrie,constituie pentru mine o adevãratã remuºcare. Am înþeles în scurtul meu interimat, cât e deneînlocuit prezenþa d-tale. I-am spus-o lui Camil Petrescu ºi mai ales lui Vladimir Streinu,care îmi explica de ce nu-mi poate da la timp studiul promis.

�D-ta, domnule Sebastian (spunea el) trebuie sã înþelegi�I-am replicat aproape textual:� Da, înþeleg � ºi acesta e marele cusur. Radu Cioculescu nu înþelege ºi aceasta e marea

calitate. Cãci numai datoritã faptului cã nu înþelege, revista poate sã aparã regulat la timp�.Acum, iubite Domnule Cioculescu, pentru a fi cu totul sincer, cred cã d-ta mai mult te

prefaci cã nu înþelegi dar te prefaci aºa de bine, încât ai bãgat spaima în colaboratoriid-tale, în mine mai ales. Mã crezi cã mi se întâmplã ºi aici sã tresar la gândul cã am �traschiulul� cu studiul promis ºi cã s-ar putea sã te fi supãrat prea tare?

De aceea þi-aº fi fãrã exagerare recunoscãtor, dacã ai vrea sã-mi scrii câteva cuvinte,în care sã-mi confirmi cã nu te-am încurcat totuºi iremediabil ºi cã nu eºti supãrat pe mine.

Despre mine nu-þi pot da deocamdatã veºti prea multe. Sunt cu totul la începutulexperienþei mele genoveze. Adunarea S.d.N. s-a deschis abia azi dimineaþã: ºedinþã festivã,cu caracter pur decorativ. Lucrãrile adevãrate vor avea loc în comitete ºi mai ales � capretutindeni în lume � pe culoare. Voi încerca sã mã orientez, sã vãd, sã înþeleg. Atmosferae confuzã ºi pesimistã. Se vorbeºte de rãzboi cu oarecare resemnare. Când un comitettehnic ajunge la o rezoluþie precisã (dar numai în chestiuni secundare, de ordin sanitar,de exemplu) toatã lumea se felicitã, încercând sã uite cã în marile chestiuni, cele de ordinpolitic, S.d.N.-ul este totuºi falimentar.

Dar nu vreau sã anticipez. De vreme ce sunt aici, mã voi sili sã privesc lucrurile fãrãparti-pris. La întoarcere vom sta de vorbã � dacã te va interesa.

Cât despre Geneva propriu-zisã, e un oraº adormit, în care nu se petrece absolutnimic. În materie de muzicã, o orchestrã vienezã de valsuri ºi o prãpãditã orchestrãcãzãceascã, pe care onor publicul genevez (mame, taþi ºi fete de familie) le ascultã cu oatenþie religioasã, miratã, puþin stupidã. O stagiune de concerte simfonice va fi abia pe la


15 Octombrie când voi fi demult plecat. Totuºi, un lucru aº vrea sã fac în materie muzicalã:un voiaj la Zürich pentru a asculta Lulu de Alban Berg. Pândesc regulat în ziarele dinZürich rubrica spectacolelor, cu speranþa asta.

În schimb la Veneþia � unde m-am oprit douã zile � amicul nostru Mario Rossi (de caredesigur îþi aminteºti) dirija o serie de 10 concerte de muzicã de camerã, cu prime audiþii deSchönberg, Malipiero ºi Jean Françaix.

Eu locuiesc la Hotelul Cornaviu. Te rog încã o datã sã ai amabilitatea de a-mi adresacâteva cuvinte de rãspuns. În acelaºi timp, te rog sã comunici d-lui Cristescu adresa mea,cãci vrea sã-mi facã o comunicare în privinþa unor franci francezi expediaþi pentru mine laParis. De altfel, am sã-i scriu ºi eu.

Te rog sã prezinþi omagiile mele Doamnei Cioculescu, iar d-ta sã crezi în buna meaamiciþie.

[B.C.S., C51: S 40/9113] Mihail SebastianIV

Balcic, 28 Aprilie 1938Iubite Domnule Cioculescu,voi sosi în Bucureºti luni seara aducând cu mine ºi articolul13, pe care mã tem sã þi-l

trimit cu poºta, fiindcã n-ar fi exclus sã socoteascã dupã mine (dacã þi l-aº trimiterecomandat) sau sã se piardã, dacã þi l-aº trimite prin scrisoare simplã.

Aºa e poºta din Balcic.Mi se pare cã luni seara e un concert simfonic la Ateneu. Dacã vin destul de devreme

ca sã mã pot duce la concert, îþi voi aduce articolul acolo. Dacã nu, þi-l voi aduce Marþidimineaþa la orele 9 ¼, la Camera de Comerþ. Aº fi încântat sã ºtiu cã aceste socoteli nu tesupãrã � ºi cã nu consideri cã mã aflu încã o datã în întârziere. Eºti, iubite DomnuleCioculescu, unul din oamenii care mã sperie mai mult în viaþã. Ce qui n�exclut pas � seînþelege � les meilleurs sentiments.

Sunt curios sã ºtiu cum merge traducerea din Proust. Sunt cu atât mai curios, cu câtmã aflu în plinã lecturã proustianã. Þi-am spus cã am întreprins o recitire sistematicã(dupã 12 ani!). Sunt acum la al doilea volum din Sodome et Gomore. Îl citesc cu delicii!

Bucuros de a te revedea în curând ºi rugându-te sã-i comunici Doamnei Cioculescuomagiile mele, rãmân al d-tale devotat

Mihail Sebastian[B.C.S., C 51 S: 40/9114]

VBran, 26 iulie 1938

Iubite Domnule Cioculescu,te rog încã o datã sã ierþi cartea poºtalã nepermis de neglijentã pe care þi-am trimis-o de

la Braºov.Eram grãbit sã-þi comunic adresa mea temându-mã sã nu pierdem prea mult timp cu

trimiterea ºi retrimiterea corecturilor. Pânã în momentul de faþã nu le-am primit încã: suntîn aºteptarea lor ºi te asigur cã le voi citi ºi reexpedia cu maximã celeritate. Dacã nu þi-egreu ºi dacã între timp nu le-ai trimis deja, fii te rog bun ºi adaugã-le un plic încãpãtor gol,pentru ca sã am în ce sã le expediez. Pe aici, e greu de gãsit. La «caz de nevoie» voi faceînsã un pachet. Pot eventual sã reþin manuscrisul, ca sã nu mai încarc plicul?

Dupã cum vezi, nu m-am refugiat la o cabanã, cum proiectasem. Sunt totuºi în pãdureºi � ceea ce e esenþial � sunt în mare singurãtate. Dupã trei zile de odihnã, care � vai! � auºi expirat, m-am apucat de lucru. Deocamdatã, ºase ore pe zi, nu mã miºc de la masa descris. Pe urmã, voi mãri poate numãrul orelor. Sunt decis sã-mi refac romanul14 pierdutanul trecut ºi sunt mai ales decis sã nu-l mai pierd încã o datã.

Voi scrie ºi voi trimite în timp util � adicã pânã cel mai târziu 4 August, cum ne-amînþeles � cronica15 pentru Septembrie. Dacã vrei o «revistã a revistelor», trimite-mi câtevamici (Viaþa Româneascã, Gândirea, Familia, Pagini Ieºene etc) ºi mã voi executa.

Te rog sã transmiþi bune salutãri d-lui profesor Rosetti ºi lui Camil, cãrora de altfel, levoi scrie. Spune-i, te rog, Doamnei Cioculescu omagiile mele, iar pe d-ta te rog sã crezi însincera mea amiciþie.

Mihail SebastianL-am întâlnit pe ªerban la Braºov. Era negru de soare, gras ºi frumos. Dar eram

amândoi foarte grãbiþi.Ai vrea sã dai dispoziþiile necesare ca sã mi se trimitã aici Revista pe August?[B.C.S., C 51: S 40/9115]


VIRevista Fundaþiilor RegaleRedacþia Bucureºti, 17-IV-1939Iubite Domnule Cioculescu,iartã-mã cã rãspund cu o întârziere de douã zile scrisorii Dtale. Vei înþelege cã în

aceste zile teribile, mi-am pierdut puþin calmul ºi punctualitatea.La Revistã16 lucrurile sunt încã în ordine.În locul poemelor Davidescu, am pus � din ordinul D-lui Rosetti � cinci poeme de

Celarianu. Ce sumã trebuie sã-i ordonanþez? Cei 2000 atribuiþi lui Davidescu (ºi pe carenu i-am ordonanþat) sau mai mult? Fragmentul lui Ionel Teodoreanu are ºase pagini.Poemul lui Barbu Brezianu 4 pagini. Articolul Oþetea 7 pagini.

Nu-þi pot încã da, din pãcate, paginaþia cronicilor. Am avut un milion de dificultãþi casã le strâng. Comarnescu, Eliade, Missir ºi Gheorghiu nu mi-au dat cronici. În disperare,i-am cerut lui Lassaigne o cronicã (pe care am tradus-o în aceeaºi noapte) ºi lui Lovinescu� iar în cele din urmã am mai scris ºi eu una.

Vom avea deci la cronici: Lovinescu, Lassaigne Biberi, Mironescu, Alexandru Marcu,Suchianu, Ionescu-Niºcov (un articol. despre o traducere ceheascã a lui Sadoveanu) ºi dedouã ori Mihail Sebastian.

Totuºi, cu toatã aceastã abundenþã (mai mult formalã) îmi rãmân, cred, foarte multepagini pentru Revista Revistelor, care nu trebuie sã fie copioasã, deci mã întreb cu spaimãde unde (n-au prea venit reviste).

De îndatã ce voi avea numãrul de pagini al fiecãrei cronici, þi-l voi comunica, pentruca sã-mi indici onorariile respective.

Primul lot de ordonanþe au [sic!] plecat în strada Lipscani miercuri 13 nov. Pentrucorecturã însã, profesorul Rosetti n-a vrut sã semneze � pe numele lui Byck � decât 3000 delei. Mi-a spus cã te-a rugat din timp sã gãseºti o altã formulã pentru încasarea restului de3000. Te rog înþelege-te cu el asupra acestei chestiuni ºi dã-mi instrucþiuni în consecinþã.

Cam asta e tot, iubite Domnule Cioculescu. Încerc în mod mecanic sã execut tot cetrebuie la Fundaþie ºi în Tribunal. Sunt însã cutremurat de tot ce s-a întâmplat în ultimeledouã zile ºi am renunþat sã mai înþeleg ceva. Cândva, oameni din alte timpuri sau de pealtã planetã, se vor minuna de absurditatea acestor zile, pe care le trãim.

Mã gândesc cu multã afecþiune la D-ta ºi îþi strâng mâna peste noaptea asta care se lasã.[B.C.S., C 51 S.: 40/9121] al Dtale Mihail Sebastian

Note1 Scrisori cãtre Camil Baltazar, Editura pentru literaturã, 1965, pp. 99-1522 Scrisori cãtre Camil Petrescu, Ed. îngrijitã de Florica Ichim, vol. II, Editura Minerva, 1981, pp. 221-2513 Epistolã cãtre Camil Baltazar, vol. cit., p. 1174 În Jurnal scriitorul îºi nota astfel un trist bilanþ: Bucureºti, Luni 18 octombrie 1937.Voiajul ratat (la Paris - n.n.), romanul pierdut, piesa scoasã din repetiþie (�Jocul de-a vacanþa� - n.n.) �

probabil definitiv. Mã aflam în faþa unei toamne bogate, în faþa unei ierni laborioase, aºteptam cucuriozitate atâtea întâmplãri sigure � ºi acum nu mai aºtept nimic. Îmi rãmâne biroul Roman, articolelepentru Independenþã, sila de a fi treaz, un gest groaznic de a bea, de a dormi, de a uita. Mi se parecã sînt la limitã. Nimeni în lume nu poate face nimic pentru mine». - (Mihai Sebastian, Pagini dejurnal, (cu o prezentare de Vicu Mîndra) în Revista literarã, III, nr.16, 1 iunie, 1947, p. 3. (prima citaredin Jurnal) � apãrut în 1996 la Bucureºti, sun îngrijirea Gabrielei Omãt ºi prefaþat de Leon Volovici

5 Pseudonim al ziaristului Nicolae Georgescu, care publicase, în Neamul românesc (12 august 1937), unarticol denigrator la adresa lui Mihail Sebastian: «Estetul» Hechter Sebastian la Fundaþia de Literaturã.

6 Titlul exact este: Destrãmãtorii sufletului românesc la lucru�. Cine a ajuns conducãtorul RevisteiFundaþiei Regale, în Universul, an. 54, nr.. 221, vinei 13 august 1937, p. 11.

7 Evident, Camil Petrescu.8 Într-adevãr, prima care declanºeazã atacul este revista condusã de Dragoº Protopopescu ºi Toma

Vlãdescu Buna Vestire, prin articolul lui Gabriel Bãlãnescu Corifeii (an. I, nr. 135, 10 august 1937, p.1).

9 C.T., Al Rosetti îºi continuã cura de pachidermizare, în Porunca Vremii, an. VI, nr. 326, 13 august 1937.p. 2.

10 Ilie Radu, Obrãznicie toleratã, în Þara noastrã, an. XVI, nr. 1443, 18 august 1937, p. 1.11 Este vorba despre generalul N. M. Condiescu, pe atunci secretar general al «Fundaþiilor Culturale

Regale» ºi preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români.2 Richard Hillard, comentatorul politic al revistei.3 Este vorba de Notã despre Balcic, apãrut în R.F.R., an. V, nr. 6, iunie 1938.4 Desigur, Accidentul, manuscris pierdut la Paris, în 1937.5 Notã despre teatrul francez contemporan, în R.F.R. an. V, nr. 9, sept. 1938.6 Este vorba de pregãtirea pentru tipar a numãrului 10, din octombrie, 1939 al R.F.R., numãr în care au

fost publicaþi toþi colaboratorii indicaþi aici de Sebastian.


Florentin Popescu

VOCAÞIE, DESTIN ªI PARTICIPARE:ION MÃRCULESCU

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Mãrturisesc cã, mai ales dupã 1989,când condiþiile sociale, politice ºi culturalele-au permis sã se afirme, i-am admirat fãrãmãsurã pe toþi cei care au avut/au curajulsã-ºi ia propriul destin în propriile mâini,dând formã concretã vocaþiei cu care s-aunãscut, riscând ori sã-ºi piardã ºi brumade siguranþã profesionalã de dinainte, orisã se aventureze în acþiuni ºi activitãþi pecât de promiþãtoare ºi de surâzãtoare totpe atât de necunoscute ca finalitate. Mãrefer aci la temerarii care au fondat revisteºi edituri, la cei care ºi-au fãcut diversefirme particulare în domeniile artistice (nunumai literare).

E adevãrat, imediat dupã întâmplãriledin decembrie 1989, deopotrivã naivii ºivisãtorii, pragmaticii ºi cei cu simþulrealitãþii foarte dezvoltat au trãit scurtãvreme în iluzia cã libertatea de expresiecâºtigatã atunci le deschidea larg porþileafirmãrii personale ºi slujirii culturii cumnu se putuse petrece înainte. Cã între timpmulte dintre iluzii s-au spulberat, cãnumeroase iniþiative s-au stins (ori au fostajutate sã se stingã) pe drum ºi cã legiledure ale pieþii i-au lãsat pe destul de puþinisã reziste pânã azi e o altã temã de discuþie.Chestiune de conjuncturi, de împrejurãri,de ambiþie ºi tenacitate, dar cel mai multºi mai mult � ca un factor hotãrâtor pânãla urmã � chestiune de fonduri, de banisau de lipsa lor.

Unul dintre puþinii învingãtori ai acesteidure confruntãri îmi pare a fi IonMãrculescu, dâmboviþeanul din satulIoneºti, comuna Petreºti, cel pe careevenimentele din rãscrucea de vremuripetrecutã în 1989 l-a gãsit simplu profesorde desen într-un sat din apropiere Gãeºtilor,pe numele lui Gura ªuþii.

Ajuns în acest punct, ori mai exactspus trasând aceste prime linii ale

portretului sãu aº putea foarte bine sãdivaghez ºi sã insist asupra condiþieiintelectualului de la sat în aniitotalitarismului, asupra �îngropãrii� lui ºi aaspiraþiilor sale în ceaþa anonimatului devreme ce oficialitãþile de atunci erau preapuþin preocupate de destinul profesorilorde þarã (ºi cu atât mai puþin al celor care,în opinia aceloraºi oficialitãþi, predau omaterie secundarã; desenul). N-am s-o fac,însã, ºi am sã revin la �subiectul� portretuluide faþã.

Aºadar, Ion Mãrculescu era unintelectual cu vãditã chemare spre artã dinmoment ce scria prozã încã de prin anii�60 ai veacului trecut, dacã nu cumvachiar de mai înainte. În 1963 debutasepublicistic în ziarul Secera ºi ciocanul cuo povestire, Motorul, iar mai apoi tipãriseo altã povestire în revista ºcolarã Trimes-tre din Gãeºti.

În paralel cu prestaþiile d-sale, pãstratecu grijã (�pentru vremuri mai bune�) însertarele de acasã, Ion Mãrculescu sededica, tot de pe atunci, ºi arteifotografice. ªi nu numai cã putea fi vãzutîn diferite locuri purtând un aparat defotografiat pe umãr, dar, în plus încercasã se consacre acestui al doilea domeniuîn mod cât se poate de serios ºi temeinic,ºtiinþific. Cã este aºa o poate dovedi prinnenumãratele colaborãri cu texte decriticã, teorie ºi istorie a fotografiei,apãrute în revista de specialitate,Fotografia

Iar dacã afirmarea pe plan literar pãreaa fi mai greu de atins în vremurile desprecare este vorba, ca o compensaþie artistulfotograf era recunoscut ºi preþuit pemãsurã de cãtre cei chemaþi s-o facã. Aºa,bunãoarã, în ultimii treizeci de anifotografiile lui au putut fi vãzute ºi admirateîn saloane deschise la Târgoviºte,


Bucureºti, Oradea, Braºov, Botoºani, Sibiu,ba chiar ºi în saloane internaþionale, undea obþinut distincþii importante, dintre caredacã ar fi sã menþionãm numai cele douãmedalii de aur de le Salonul �Foto-sport�din Reus (Spania) ºi tot ar fi de ajuns. Pesteani, în 2010 acelaºi salon internaþional îiacorda Medalia Salonului ºi TrofeulComitetului Internaþional.

Nu sunt foarte mulþi cei pentru caredouã preocupãri ºi pasiuni merg, cum sespune îndeobºte, mânã în mâna. Dl. IonMãrculescu face parte dintre aceºtia,întrucât artistul fotograf ºi scriitorul sedãruiesc cu egalã largheþe, întru exprimareaºi cultivarea frumosului: a celui din paginascrisã dar ºi a celui din imaginea surprinsãpe peliculã.

Învingãtor în sensul cel mai deplin altermenului s-a vãdit a fi dl. IonMãrculescu din clipa în care a înfiinþatEditura Pandora-M, în care ºi-a propussã publice cãrþile scriitorilor români ºistrãini, cãrþi de care � o ºtia foarte binedin experienþa pedagogicã de la þarã! �era mare nevoie la sat. ªi nu numai acolo.Cine are curiozitatea sã consulte planurileeditoriale ale acestui temerar intelectualdescoperã, cu plãcere cã de sub teascuriletipografiilor Ion Mãrculescu a dat la ivealãcãrþi semnate de I.L. Caragiale,Baudelaire, Apollinaire, Keats, Whitman,Sade, Tolstoi, Leonardo da Vinci,Shakespeare, de o serie de scriitorifrancezi, dar ºi de condeieri târgoviºteni.Cu alte cuvinte iatã o adevãratã operãpusã în slujba binelui public.

Dar scriitorul? Sã fi rãmas el în um-bra editorului ºi a artistului fotograf? neputem întreba. ªi tot noi ne putemrãspunde: Nici vorbã! Nici vorbã devreme ce între 1998 (când debuta edito-rial cu romanul �Cioara ºchioapã�) ºi2011 dl. Ion Mãrculescu a publicat numai puþin de ºapte volume de prozã, deo originalitate ºi valoare incontestabile,fapt subliniat de majoritatea criticilor carele-au recenzat. Dacã în volumul de de-but, roman parabolic, autorul �preferasimbolul, insolitul, grotescul, bizarul� iarcartea se constituia într-o �parabolã aunui sumbru moralist amintind de creaþialui Emil Cioran, care pune totul subsemnul îndoielii reliefând mãreþia ºimizeria vieþii ce transformã unele visuriîn eºecuri� (Tudor Cristea), în �Nastasia,un amor de aproape un an� (2007) el se

vãdea a fi �un vizionar paradoxal, sigur,exigent� (H. Zalis). Acolo, meditativ ºiînþelept, poate întrucâtva ºi ironic, darîn orice caz pragmatic ºi bine intenþionat,autorul noteazã la un moment dat:�Degeaba vezi dacã nu înþelegi. Degeabaînþelegi dacã nu poþi schimba câtuºi depuþin. Degeaba schimbi câte ceva dacãîntregul rãmâne intact. Poziþia noastrã sedefineºte între ceva ºi nimic�.

Parabolic este ºi romanul Al treileapicior (2011), unde talentul unui individeste ca un �al treilea picior�, care �deºinu-þi trebuie, îþi creºte fãrã sã-l fi vrut, fãrãsã-l fi cerut. Un capriciu al Prividenþei. Ociudãþenie de care se mirã toatã lumea. Unceva în care te împiedici, o ºtiu din proprieexperienþã: e un picior care þi se împleticeºteprintre celelalte douã picioare�.

Stranietatea viziunii incitã, trimite cugândul la straturi mai adânci, filosofice, deînþelegere a semnelor ºi simbolurilor.

În noiembrie 2011, când în cadrulFestivalului ºi Concursului MoºtenireaVãcãreºtilor� dl Ion Mãrculescu a deschiso expoziþie de fotografii artistice în sãlileMuzeului Judeþean de Istorie din Târgoviºteam avut sentimentul cã trãiesc poate celmai emoþionant moment din multele clipeplãcute ºi revelatoare ale manifestãrilor dinacele zile de toamnã.

Fotografiile d-lui Ion Mãrculescu aufost realizate la o înaltã cota artisticã, prinmijloace doar de d-sa ºtiute ºi sunt de unfarmec cu totul aparte. Opere de artã înînþelesul deplin al cuvântului, imaginilesurprinse pe peliculã în diferite momenteale zilei � peisaje, dar ºi oameni cufizionomii ºi expresii ce trimit cãtre abisurilesufleteºti ale personajelor, pãsãri, clãdirietc. alcãtuiau un univers tulburãtor prin totºi prin toate: prin culoare, unghi deimortalizare a clipei perspectivã etc. etc.

Mai mult sau mai puþin fascinaþi de celece li se înfãþiºau pe simeze, mai mult saumai puþin sensibili la frumosul fotografieiartistice, toþi cei care se perindau prin faþaimaginilor erau deopotrivã impresionaþi demãestria celui ce prilejuise acele clipe derevelaþie.

I) într-un colþ al sãlii, tãcut, emoþionatºi el, dar din cu totul alte motive decât celeale vizitatorilor, dl. Ion Mãrculescuurmãrea cu mare curiozitate reacþia/reacþiile privitorilor.

ªi � sunt sigur � din toate avea deînvãþat câte ceva.


Victor Petrescu

REMEMBER

RADU PETRESCUTârgoviºtea �miºcãrilor mele zilnice�

Prozatorul, criticul literar (31 august1927 � 1 februarie 1982) este consideratca unul din precursorii postmodenismuluiromânesc, autorul aºa zisei �ªcoli de laTârgoviºte�, alãturi de Mircea HoriaSimionescu, Costache Olãreanu, TudorÞopa, reper al generaþiei optzeciste.

În perioada 1936-1946 locuieºte cufamilia la Târgoviºte unde vafi elev de gimnaziu ºi liceu la�Ienãchiþã Vãcãrescu�,absolvit în 1946. În 1942rãmâne orfan de tatã. Din1944, împreunã cu MirceaHoria Simionescu ºiCostache Olãreanu, scoate înmanuscris câteva reviste cestau la baza cercului literarde mai târziu, cunoscut înistoria noastrã literarã drept�ªcoala de la Târgoviºte�.Astfel, apar în manuscrisrevistele: �Cântece noi�scoasã de Radu Petrescu, sau cele aleprietenilor: �Carnet literar� (Mircea HoriaSimionescu), �Oraºe de nikel� (CostacheOlãreanu), �Spada� (Emilian Georgescu).Îl cunoaºte pe violonistul MihaiConstantinescu, de care îl va lega o trainicãprietenie. Tot din acest an va începeredactarea �jurnalului�, anticipând diaristulde excepþie, dar ºi prozatorul analitic,subtilul eseist. Despre laboratorul creaþieisale afirma în 1962, cã �În iarna lui 1942am început sã învãþ sã scriu, compunândversuri pe care le am în ladã ºi le voi bãgape foc pentru cã sunt proaste. În 1944 amînceput sã scriu Jurnalul ºi abia doi ani maitârziu m-am apucat cu râvnã de acestexerciþiu zilnic, pe care îl continui ºi astãzi.Adevãrata mea ºcoalã a început atunci, în1946, cu jurnalul. Peste alþi doi ani, în 1948,am renunþat definitiv la versuri ºi mi-atrecut prin minte ideea de a face un ro-man�. Pe care l-a ºi realizat de altfel:�Matei Iliescu� apãrut în 1970 (Premiul

pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Alãturide acesta notorietate îi va aduce jurnalulsãu publicat fragmentar în volumele�Ocheanul întors� (1978) ºi �PãrulBerenicei� (1981). Un al treilea volum �Atreia dimensiune�, va apãrea postum(1984). În 1999, vor fi reunite sub titlul�Catalogul miºcãrilor mele zilnice, Jurnal

1946-1951; 1954-1956�(scos de Editura Humanitas).Tot postum mai apar:�Meteorologia lecturii�(1982), �A treia dimensiune�(1984), �O povestire�(1985), �Matei Iliescu� (alteediþii), sau fragmente deprozã ºi jurnal în revistele�Vatra�, �Viaþa Româneascã�,�Manuscriptum�, �Dialog�,�Opinia studenþeascã�.

Se fac dese referiri lavechea Cetate de Scaun,oraºul copilãriei ºi

adolescenþei sale de care rãmâne veºniclegat. ªi în romanul �Matei Iliescu�(1970) sau volumul �Proze� (1971)întâlnim descrieri de locuri, case, persoanedin Târgoviºte sau împrejurimi. O astfelde descriere, sugestivã, este cea a gãriioraºului: �Era lume multã, însã gara, cuumbrela ei de sticlã pe schelet de fier, cuautomatul Stollwerck pentru caramele ºicu zidurile netencuite, era sãracã,insuficient luminatã. Din dreapta ºi dinstânga peronului venea rãcoare de la niºtesãlcii stufoase, ori salcâmi. Când coborârã,domnul cãruia i se fãcuserã semne înaintãspre ei ºi sãrutã mâna doamnei Iliescu. Peel nu-l observã. Era grãbiþi toþi sã prindãtrãsurile. Trãsurile, câte mai rãmãseserã,aºteptau în spatele gãrii, într-o piaþã rotundãînconjuratã de castani atât de înghesuiþiunii într-alþii ºi atât de frunzoºi încât nulãsau sã se vadã nicio casã ºi Matei avusenzaþia cã a picat într-o pãdure. Pestecastani licãreau stelele.� În acest context


relevante sunt însemnãrile din 1946, ultimulan petrecut în aceastã urbe înaintea mutãriidefinitive la Bucureºti. Dupã o iarnã grea,primãvara este o încântare: �Ziua enepãmântesc de frumoasã, toate lãmuriteparcã de brize venite din afara ordineinoastre cunoscute. Pe stradã întorc priviriledupã picioarele femeilor, pânã acum n-amobservat niciodatã cât de frumoase pot fi�(9 aprilie). ªi descripþia în stil pictural, cuceea ce-l înconjoarã continuã: �Plimbareacu M.H.S., pe câmp, spre Viforâta. Întrepersoana mea ºi cea a arborilor dealurilor,norilor, e ceva care ne desparte, mã simtca între decoruri, ceea ce mã enerveazãfantastic. Sunt exterior lumii. Amcertitudinea, acum, cã numai dragostea deculori ºi forme nu explicã de ce punemmâna pe creion ºi pensulã� (20 aprilie).Aºterne pe hârtie, ºi nu pe ºevalet, peisajultârgoviºtean aproape în stil impresionist,predominantã fiind coloristica: �Iau Rilkeîn buzunar ºi plec pe malul gârlei. Treceîncet prin faþa mea ºi tãcutã. Pe malulcelãlalt foºnesc tufiºuri de sãlcii ºi maideparte, printre plutele cu tulpini subþiri ºialbe, dealurile ridicându-se din lanurilegalbene de porumb. Peste tot, cerulalbastru cu luciri cenuºii îndulceºte petelemari de verde ºi galben. Dinspre apus,din susul gârlei, rãsunã tãlãngi � ºi dinspreoraº cocoºii, zgomotul pe care-l facfemeile bãtându-ºi covoarele, glasul pe podal unui cãruþaº. Cât îmi plac dealurileacestea pentru impasibilitatea lor, pentruînþelegerea lor cu cerul! Dacã privesc înspate, am grãdinile sârbilor cu vegetaþieaproape animalã ºi, rãsãrind dintre arbori,acoperiºurile roºii ale oraºului� (31 au-gust). ªi multele descrieri continuã înacelaºi ton: �În faþã, gârla îngustã,repede, cu reflexe violete, ºi, pe malulcelãlalt, spre N-V, prundiº alb cenuºiucu nuanþe galbene, stufãriºuri verzi cuflori albe ici-colo; în penultimul plan, opãdure de plute uriaºe înãlþându-ºitrunchiurile albe printr-o dantelã defrunzare verzui ºi roºcovane spremonumentele norilor. În ultimul plan,abia zãrindu-se printre golurile pãdurii,dealul aurit ancoreazã în soare (3septembrie). Descoperim în paginile salede jurnal multitudinea preocupãrilorartistice, rafinamentul gusturilor sale,solidele cunoºtinþe de picturã, istoriaartelor, muzicã, cultura Renaºterii ºi nunumai. Stilul este sãrac uneori, conciziaimpunându-se, în descriere se apropie decel cãlinescian, depãºindu-l prin vastitateaºi varietatea cunoºtinþelor la careapeleazã. De altfel comun cu opera

bunului sãu prieten, Mircea HoriaSimionescu. În vicisitudinile politice aleanilor �50 cade victimã, fiind �demascat�ca elitist, într-un articol, apãrut, în�Contemporanul�. Nota în �Jurnal�: �Suntviolent atacat, demascat ca socialist dedreapta, duºman al poeziei noi.� (12februarie). Drept consecinþã, pentru a-ºiîntreþine familia, va practica diverse profesii(cadru didactic în aproprierea Bistriþei �localitãþile Pietriº ºi Prundu Bârgãului;funcþionar la Institutul de Statisticã,Institutul de Cercetãri HortiviticoleBãneasa, laborant, bibliograf etc.)

Din perioada târgoviºteanã seconsemneazã ºi debutul literar cu poeziile�Tãceri�, �Ploaie�, �Tristeþe� (1944),publicate la ziarul �Ancheta�, subdirectoratul lui I.G. Vasiliu. În 1946, pentruo scurtã perioadã în redacþia ziaruluitârgoviºtean �Chemarea�. Atmosfera eraapãsãtoare: �Dupã-masã cãldurã de iad.Muncã de salahor la «Chemarea»� (15august) pentru ca, la câteva zile (20 au-gust) sã consemneze: �În fine, am scãpat.La capãtul primului numãr, Rãdulescu mãdã afarã pentru cã i-am modificat niºtearticole fãrã sã-i fi spus. Pot plãti astfelfratelui, librarul, o parte din datorie ºi amscãpat de experienþa mea gazetãreascãnedoritã ºi nici o clipã luatã în serios, acolo,în odãiþa ridiculã de sub acoperiºulincendiat, veneþian, de deasupra plãcintãrieiDacos, la etaj, unde se aflã ºi încãperea încare am fost sechestrat anul trecut decontrolorul de bilete de la cinematograful«Doina» (Schmidt)�.

Despre �alegerile din acel an� (1946)nota: �Astãzi s-a votat. Sunt doi morþi�.[...] �Unul dintre morþi e colonelulStãnescu. Reprezentanþii liberali ºi þãrãniºtila numãrãtoarea voturilor au fost evacuaþidin sãli încã de la ora 8. ªi dacã nu mi-arfi teamã, aici mãcar de vorbele mari, aºspune cã sunt foarte aproape de insul deceaþã pe care-l caut, cãtre care merg.�(20 noiembrie)

Idealul în care credea ardent este cãarta �Nu ascunde nimic, dar pretinde oureche muzicalã foarte exersatã precumºi o retinã capabilã sã înlãture imaginilearmonic ºi sã le reþinã în timpul lecturiipentru a avea plastica acþiunii propriu-zise.O astfel de carte nu ar fi deci, preaaccesibilã, deºi este destinatã sã fie prinexcelenþã inteligibilã�. (25 septembrie)

Este, de fapt, o autocaracterizare ascrisului sãu. Afirmã cã încã din perioadatârgoviºteanã se �distileazã dincolo de hârtieesenþa preþioasã în numele cãreia amobligaþia sã cred în geniul meu�.


Pompiliu Alexandru

TEORIA UNIFICÃRII ªI COSMOLOGIA

SOPHIA

Existã astãzi un domeniu extrem deactiv, care însoþeºte filosofia ºtiinþei ºicercetarea exactã, purã � este vorba devulgarizarea ºtiinþei. Când luãm în mânã orevistã de genul Science et Vie, La recher-che, Pour la science, National Geo-graphic, Science, sau, la noi, ªtiinþã ºiTehnicã, intrãm de fapt pe terenul acestaal vulgarizãrii ºtiinþifice. Ceicare se ocupã cu cercetareapurã sau cu domeniul fun-damental al ºtiinþelor, aruncão anatemã destul de prizabilãla public în legãturã custatutul acestui domeniu alvulgarizãrii. Dar în cercurilemici ale cercetãtorilor atât dindomeniile ºtiinþelor exactecât ºi în la celor care vindinspre filosofie, domeniulacesta devine din ce în ce maimult unul necesar, fãrã decare nu se poate sã mai existeo comunicare eficientã între disciplinelecare devin din ce în ce mai înguste ºi maiizolate ale ºtiinþelor exacte, pe de o parte,ºi public, pe de altã parte. S-a format chiaro categorie profesionalã, cea avulgarizatorilor ºtiinþifici, care apar ca noiispecialiºti din cadrul jurnalismului cultural.Aceºtia sunt �traducãtorii� intra lingua;adicã ei trec un discurs specializat, cumeste cel al matematicienilor sau alfizicienilor, într-un discurs comun,cotidian. Iar acest lucru nu este deloc unfenomen simplu ºi bagatelizant, intrândîntr-un spaþiu al lucrurilor de �mâna adoua�. Existã teze de doctorat dedicateanalizei modalitãþilor ºi logicii acestei treceridintr-un discurs într-altul, care nu estedeloc atât de simplã ca la o primã vedere.De multe ori oamenii de ºtiinþã, chiar ºi ceicare au rezultate remarcabile în domeniilorlor, se declarã incapabili sã-ºi treacãrezultatele cercetãrilor lor într-un alt

discurs, comun. Explicaþia lor ar fi aceeacã orice încercare de a �coborî� discursulnu face nimic altceva decât sã piardãsemnificaþia adevãratã a descoperirii re-spective. Pe de altã parte, individul care seaflã în afara cercetãrii ºtiinþifice se gãseºteîntr-o situaþie ºi mai dificilã deoarece acelconþinut semantic îi scapã în totalitate �

limbajul prea specializatdevine o adevãratã limbãstrãinã pentru acesta. Astfel,vulgarizatorul ºtiinþific, chiarcu riscul de a da echivalenþeaproximative ale semnifi-caþiilor noilor descoperiri, seaflã în postura medianã întrecompleta ignoranþã a omuluicare nu iese din limitelecotidianului, dar avânddorinþã de a cunoaºte, ºicercetãtorul care trãieºte înuniversul discursiv strictspecializat al sãu. Existã, în

schimb, o situaþie fericitã, în care muncaaceasta de vulgarizare nu este fãcutã deun individ care se interpune între acestedouã categorii despre care vorbim: estevorba de însuºi omul de ºtiinþã. În raremomente ºi numai dupã ani buni decercetare, dublaþi de preocupãri caredepãºesc de multe ori cadrul strict al uneicercetãri unilaterale, anumiþi cercetãtorisimt nevoia de a-ºi exprima altfelrezultatele cercetãrilor lor de o viaþã. Acestlucru nu se întâmplã, de exemplu, în cazulcelor care studiazã ani în ºir ameliorareadiodei sau a tranzistorului, adicã cei caresunt ultraspecializaþi ºi care, în plus, nusunt nici interesaþi de alte deschideri, sprealte problematizãri privind aspecteletransdisciplinare sau al conexiunilorposibile cu alte discipline. S-ar pãrea cãcei care rãmân în istoria omenirii ca fiindgenii incontestabile sunt cei care au oconºtiinþã universalistã, totalizatoare, sau


cel puþin unificatoare pânã la un anumitpunct. Stãm aºadar în schema lui M.Gandhi în care nu avem cu adevãratcunoaºtere farã caracter, nici ºtiinþã fãrãumanism sau politicã fãrã principii mo-rale. Omul de ºtiinþã care îºi transformãactivitatea sa de cercetare din corvoadãrutinatã în mod al sãu de viaþã, are tendinþasã îºi �coboare� universul acesta în lume.Iar acest lucru se petrece în mod obligatoriuprintr-o schimbare de tip discursiv. Existãmulte riscuri care însoþesc aceastã mutaþie� schimbarea nu se face fãrã pierderi ºifãrã sacrificii.

Dar care este motorul schimbãrii unuidiscurs ultraspecializat într-unul deschisspre un cadru ceva mai general? Sunt multeelemente care pot fi menþionate cadeclanºatoare ale acestei mutaþii; sã nelimitãm doar la una care ni se pare cuadevãrat principialã. Mutaþia aceastadiscursivã se produce în momentul în careomul de ºtiinþã sau vulgarizatorul urmãreºteo schimbare de direcþie a semnificaþieicurente pe care o are un anumit curs decercetare. De exemplu un discurs desprecurentul alternativ ºi producerea sa tehnicãpoate sã devinã un subiect foarte intersantpentru omul de ºtiinþã, dar pentru cel carenu deþine �cheia interpretãrilor� în limbajulfizico-matematic devine repede o limbãstrãinã care nu prezintã niciun interes. Darîn momentul în care un Tesla, de exemplu,însoþeºte acest discurs de un anumespectacol care are ca scop principal sã seadreseze intenþiilor sau aºteptãrilor (carede multe ori pot pãrea futile pentruprofesionist) unui auditoriu non-profesionalizat, atunci se intrã în sferaaceasta a vulgarizãrii. Termenul acestapoate cãpãta într-un sens valenþesociologice ºi/sau chiar mitice. Individuleste atras într-un subiect nou, necunoscut,dar care îl fascineazã ºi îi satisface anumitenevoi culturale. Apoi, un alt nivel este ºiacela care trimite aceastã direcþie decercetare spre probleme fundamentale �de tip filosofic. Când limbajul geometrieiiese din cadrul sãu spre o fundamentarede tip filosofic, atunci ea repune întrebãricu alte deschideri decât cele pur formalcantitativiste. Adicã acel limbaj formal esteîntr-un fel pus în paranteze ºi se încearcão re-discutare a sa din altã perspectivã, degenul �cum putem vorbi despre geometriela modul neserios, adicã sã tratãmproblemele sale ca ºi cum am încerca sã oluãm de la capãt?� Dacã tabloul geometriei,

sau al fizicii, sau al oricãrei direcþii decercetare deja bãtãtorite ar fi oprit dinconstrucþie ºi am proceda ca în muzicãsau ca în mitologie, când vorbim desprerepetiþie ºi timp ciclic, atunci am simulao dãrâmare a castelului-tablou, precumîntr-un joc (neserios) de copii ºi amspune: dacã ar fi sã o luãm de la început,pentru a evita greºelile de pânã acum, oarecum am proceda? Sau, ºi mai autenticfilosofic ar fi exerciþiul prin care amajunge sã ne întrebãm din timp în timp:oare care este esenþa exerciþiului acestageometric, fizic etc.? Suntem în acest cazîn plinã dezbatere metafizicã � ne întrebãmdupã un numãr de acumulãri de cunoºtinþecare este fiinþa, statutul ontic al acestorachiziþii. Bine, bine, veþi spune acum, daraceasta nu este vulgarizare, ci filosofie �filosofia nu este o vulgarizare, ci un altdiscurs care are la rându-i gradul sãu deprofesionalizare ºi deci plin de obscuritãþi.Dar filosofia nu poate fi conceputã delocîn afara vulgarizãrii � în sensul acestaprezentat mai sus. Apoi, ideea aceasta adiscursului universal accesibil nu este defelun criteriu necesar ºi suficient pentru aavea vulgarizare de tip ºtiinþific. A vulgarizaºtiinþa nu înseamnã a o bagateliza ºi a oschimonosi în forme uºor recognoscibile.Nu este egalã în semnificaþie cu noþiuneade simplificare, chiar dacã are drept scopprincipal acela de a aduce simplul la nivelulde înþelegere al omului.

Sã luãm un exemplu astãzi la modã deastfel de exerciþiu filosofic de vulgarizare.În toamna aceasta a apãrut în Canada ocarte a unui fizician destul de cunoscut înmediile universitare; este vorba de NassimHaramein. Titlul acesteia este L�Universdécodé ou la théorie de l�unification(Louise Courteau, Quebec 2012). Carteareprezintã o reluare fidelã a ideilor expusede autor în cursurile pe care acesta laprezintã în diferite medii, precum ºi formasub care aceste idei sunt prezentate într-undocumentar de succes în 2011, BlackWhole. Autorul traseazã o linie logicã întregeometrie, fizicã ºi manifestãrile culturalede-a lungul istoriei omenirii. Intrã aºadarîn cadrul unui sistem holist de explicare anaturii sub toate aspectele sale, pornind dela câteva mici schimbãri ale semnificaþiilorunor concepþii de tip ºtiinþific. Harameingãseºte un cod geometric dupã carearhitectura existenþei se ghideazã. Pe lângãargumentele matematice ºi fizice alefuncþionãrii acestui cod, autorul îºi susþine


teoria cãutând în manifestãrile istorice dintoate culturile elemente care cuprind într-unmod mai mult sau mai puþin voalat acestcod. Astfel, întreg edificiul teoreticurmeazã un curs de tip axiomatic. Estecunoscut cum au pornit revoluþiile înmatematici � prin reinterpretarea unoraxiome. Geometriile non-euclidiene suntedificii teoretice care se sprijinã doar pe omicã schimbare de la baza sistemului. Maiexact, interpretând axioma a V-a dinElementele lui Euclid � cea care vorbeºtedespre faptul cã printr-un punct exteriorunei drepte nu poate trece decât o singurãdreaptã paralelã � ºi reproblematizândstatutul validitãþii acestei axiome, au luatnaºtere geometriile non-euclidiene care auconstituit de altfel, mai târziu, baza teorieirelativitãþii.

Haramein procedeazã într-un fel ana-log interpretând, de astã datã, prima axiomãdin geometrie: punctul este entitatea carenu are dimensiune. Cu toþii ºtim din ºcoalãcã aceasta este prima propoziþie care nefrãmântã minþile de copii. Cum adicãpunctul nu are dimensiune? Douã puncte,constituind o dreaptã deja, au dimensiune� spunându-se câteodatã cã dreptele aulungime. Dar cum se trece de la zerodimensiunea punctului, la semi-dimensiunea dreptei? De fapt, Harameinvorbeºte de o lipsã de dimensionalitate ºiîn cazul dreptei. Punctul nu existã, dreaptanu existã, o intersecþie de drepte sau ofigurã geometricã în plan nu existã cuadevãrat � acestea sunt premiseledemonstraþiei sale. Doar figura tridimen-sionalã existã � aceasta este primul momentîn care apare noþiunea de dimensiune.Conteazã mai puþin unde stabilim punctulacesta prim în care vorbim de instituireaunei dimensiuni pozitive � adicã în cazuldreptei, care are o dimensiune, lungimea �sau în cazul unui corp alcãtuit din mai multeplanuri, un cub, de exemplu. Problemarãmâne aceeaºi: Cum se trece de la non-dimensionalitatea punctului, la dimeniunea1, apoi 2, apoi 3 ºi aºa mai departe? Noiputem intui, adicã simþi ºi înþelege ºirulacesta doar pânã în momentul 3. Cum aratãun corp qutrodimensional, nu putem ºti �putem în cel mai fericit caz sã imaginãmacest corp, aºa cum fãcea adeseaLovecraft în scrierile sale. Interpretarea pecare o face Haramein porneºte de lacontrariul axiomei: singurul lucru careexistã ºi are o dimensiune primã, estepunctul. Toate celelalte dimensiuni nu sunt

decât forme, �vibraþii� ale acesteidimensiuni. Dar cum se leagã teoria aceastade fizicã? ªtim cã geometria non-euclidianã � de curburã pozitivã, adicã înplanul sferei, plan care �vine spre noi� dinorice punct l-am privi � de tip Riemann(1867), ºi-a gãsit aplicþia fizicã odatã cuEinstein. Dar în cazul acesta, alreinterpretãrii punctului, ce corespondentfizic putem gãsi care sã dezvolte înþelegereanoastrã? Haramein vorbeºte despreaplicarea primã a acestei analize a axiomeipunctului în fizica vidului. Este de altfel deaºteptat ca lucrurile sã stea aºa, deoareceproblemele filosofice pe care axiomageometricã o prezintã se pot origina înrelaþia dintre Fiinþã ºi Nonfiinþã. Problemaaceasta filosoficã, care îºi gãseºteformularea în faimoasa întrebare: de ceexistã ceva mai degrabã decât nimic?, nueste soluþionatã nicidecum prin geometriesau prin teoriile fundamentale din fizicã.Doar asistãm la o repunere a problemei dinalte perspective.

Astfel, putem vorbi de douã tipuri deviduri: unul conceptual sau absolut, cãruianu-i corespunde nimic în existenþa fizicã,fiind transcendent acesteia � fiindidentificabil cu sunyata sanscritã, careînseamnã vacuitate esenþialã tuturorlucrurilor, ºi care nu este sinonim cu vidulfizic � ºi unul în ordine fizicã, ca vacuum.Acesta din urmã este cel luat în calcul defizician ºi aratã cã de fapt el nu este un vidîn sensul de nimic, lipsã totalã de materieºi de existenþã. Din contrã, vidul luiHaramein este plinul absolut, suma tuturordimensiunilor. De altfel, fizicienii au arãtatcã vidul fizic este de fapt un supraplinpotenþial energetic. Toate celelaltedimensiuni iau naºtere de aici printr-ospecificare a acestuia, printr-o preferinþãformalã care se instituie la acest nivel.Esenþa oricãrei fiinþe sau corp din univers,fie macrocosmic sau microcosmic, are încentrul sãu un punct, ca vid creator, dincare se desfac manifestãrile acestuiaindividualizate. Atomul se constituie în jurulunui astfel de punct infinit-dimensional totaºa cum o galaxie sau un soare seconstituie în jurul unui alt astfel de punct.Oriunde ne deplasãm în Univers, la oricescalã, nu întâlnim decât puncte. Problemanu este soluþionatã, cãci întrebareapersistã: cum dintr-un punct iau naºterediferite forme individuale?



Corin Bianu

OPINII

IIISfârºitul lumii sau sfârºitul unui

ciclu lumesc?...Tot despre energie voi vorbi, ca în

capitolul de mai înainte, dar cu un ocoloarecum filozofic ºi oarecum astronomic,dar de-a dreptul astrologic! CalendarulMayaº, descoperit la Dresda ºi subintitulatCodex Dresden, în lectura ºi interpretareaunor specialiºti, stabileºte ca datã asfârºitului lumii, ziua de 21 decembrie2012! Necunoscãtorii, alarmiºtii, ageamiii,s-au grãbit sã tragã semnalul boceteloruniversale, în timp ce tot mai mulþi oameniascunºi de felul lor sau pur ºi simplusupergrijulii, s-au apucat sã-ºi construiascãbuncãre ºi sã strângã provizii, în ideea cãvor mai trãi vreo bucãþicã de timp dupã cesfârºit-au cei ce le fuseserã contemporani,în scopul înãlþãtor de a continuadezvoltarea spiþei umane pe pãmânt!

Sfârºitul lumii, aºa cum e arãtat înCalendarul Mayaº se va produce prinreactivarea a numeroºi vulcani cu erupþiiincandescente ce vor zdruncina seriosplaneta prin seisme catastrofale, plusincendii imense declanºate descurtcircuitele electrice cauzate de rupereabarajelor hidrotehnice ºi ridicarea unuiuriaº nor de smog ce va întunecaatmosfera planetarã, cu tot scenariulapocaliptic cunoscut. Cercetãtorii deacest tip iau în calcul ºi date reale aleevoluþiei planetare, cum ar fi cã scoarþaterestrã din Munþii Stâncoºi ai Americii,de la Yellowstone, sub care se aflã unvulcan gigantic, s-a înãlþat în ultmiii anicu câþiva centrimetri, mai mult decât s-aîntâmplat în întreg secolul al XX-lea,semn cã activitatea vulcanicã s-aintensificat ºi abia aºteaptã sã izbucneascãla suprafaþã! De asemenea, la datarespectivã se va produce alinierea perfectã

ÎNTRE FIZICÃ ªI METAFIZICÃ,SAU O ISTORIE A MAGIEI

PENTRU URMAªII LUI TOMA�

a Pãmântului cu Soarele ºi centrul galaxiei.În ultima jumãtate de secol, exploziile solares-au tot amplificat, aruncând spre Pãmântbucãþi enorme din Soare (adicã energiisolare incomensurabile), care chiar dacãnu ajung fizic pânã la noi, îºi fac simþitãinfluenþa nocivã, cu toate consecinþelenefaste, constatabile ºi ele omeneºte! ªitot aºa, într-o cavalcadã de exemple ce neridicã pãrul-mãciucã! Din toate acestecalcule, toþi promotorii aceºtiasuperinteligenþi îl exclud tocmai peDumnezeu, ei fac ºi dreg totul, ei suntcei ce se vor salva ºi vor continua sãtrãiascã pentru umanitate, dovedind astfelcât de generoºi sunt cu noi, ceilalþi cene-am dus pe apa Sâmbetei la propriu,într-.un potop ce nu va întârzia sã vinã ºiel, dupã explozii vulcanice, seismecatastrofale ºi tzunami uriaºe!

Majoritatea covârºitoare a oamenilorcontemporani procedeazã în spiritulumanitãþii ce-l caracterizeazã pe bipedul cuacest nume comun ºi considerã caimprobabil un cataclism aºa de apropiat (vafi sfârºitul lumii, dar nu chiar acum, ci maitârziu, încolo!), ori ºi mai cuminte, gândindcã fiecare va împãrtãºi soarta tuturorcelorlalþi, dacã va fi sã fie ceva în felulacesta (funest)!

În ce mã priveºte, mã autoinclud înacea majoritate covârºitoare, atât dinpricina modului relativist de a fi ºi a gândi,cât ºi din cea a lipsei oricãror posibilitãþimateriale substanþiale, ceea ce e în fapt unfel de consecinþã a lui! Iar pentru ca sãelucidez dupã puterile proprii aceastãproblemã de viaþã ºi de filozofie a vieþii (ºisã exprim ºi eu una dintre cele �jde mii desoluþii!) pe cale parapsihologicã, mã vãdnevoit a explica mai înainte, mãcar în parte,modalitatea mea de scriere a unor astfelde opuri, provocat fiind în acest sens de


un prieten romancier insiduos (da, estechiar din Târgoviºte!), care m-a întrebatpersuasiv, dacã scrierile mele de acest gensunt niscaiva simple rezumate dupã alealtora; orice întrebare este binevenitã, maiales acum, când îmi tot caut motiveparanormale de actualitate spre a le aplicape corpusul artelor ºi a mã încadra im-plicit în tematicã! Una dintre cãi (dacãvrei sã scrii riguros ºi la obiect!) estedocumentarea livrescã, similarã tuturorlucrãrilor de cercetare ºtiinþificã saucvasi- (bibliografia), dar ca sã fii origi-nal într-adevãr, este musai ca pe lângãinterpretãrile personale ale lecturilor, sãaduci ºi cazuisticã personal-cercetatã dinrealitatea imediatã, ceea ce aº numidocumentarea evenimenþialã!

Ajuns aici, trebuie sã spun cã,discutând recent cu doamna D.P.C.,persoanã cu abilitãþi paranormale ºi soþiede poet patentat (C.V.), despre cam cumvedem noi tãrãºenia hibernalã a sfârºituluide an 2012 (poftim, am anticipat, atenuândori chiar anihilând surpriza!) spre folosulprompt al omenirii (în viaþã), dânsa aînceput a se confesa în temã: �Mãi Corine,oricâte percepþii intuitive ai avea ca om,tot le cântãreºti în minte dupã aceea! Iatãce spun eu: 21,22 ºi 23 decembrie 2012,au cele mai multe doiuri din calendarulnostru obiºnuit! Astfel, 21.12.2012cuprinde 4 de 2, 22.12.2012 5 de 2, iar23.12.2012 are 4 de 2! Cifra 2 înseamnãenergia împlinitã, suma lui 1+1! Prinurmare, cei 5 de 2 reprezintã un vârf, oculme, un prea-plin, o încheiere de ciclu!�

Cum discuþiile între specialiºti nu trecîn revistã toate cunoºtinþele acumulate pânãla data respectivã, care sunt însã,subînþelese, eu personal, mai ales cãsimpatica doamnã schimbase vorba,întrebându-mã despre niºte chestii maiterestre ce o interesau, n-am reluat dialogul,spre a nu-i da impresia cã doresc sã-mifacã vreun serviciu, dar am continuat sãcântãresc ºi eu în minte numãrul maximde �doiuri�! Ceva mai târziu mi-am amintitcã parapsihologii ºi ceilalþi oameni de ºtiinþãcare studiazã datele din Calendarul Mayaºau ajuns la concluzia cã respectiva metodãde enumerare a anilor ºi zilelor, ar privi unciclu de 5125 de ani, iar perioadele serepetã, nu chiar identic! Ba au gãsitcorespondenþe ºi în vechile calendarehinduse, care nu se exprimã într-atât decatastrofal, dar statueazã ºi ele acelaºifenomen ciclic de peste cinci mii de ani,presãrat cu destule evenimente nefaste!

Astronomic vorbind, Pãmântul seînvârte în jurul Soarelui în miºcarea lui derevoluþie într-o perioadã de timp de 26.000de ani tereºtri, pe care astrologii o impartîn zodiace solare identice ca denumire cucele terestre: Berbec, Taur, Gemeni etc.,numai cã, dupã �zodiacul solar�, o zodienumãrã aproape 2150 ani de-ai noºtri! Înmomentul de faþã suntem în zodia solarã aPeºtilor, care se va încheia cam prin 2150,perioadã de timp guvernatã de spiritulchristic binar, �peºtii� fiind de la începuturisimbolul creºtinismului. Fãrã a intra înamãnunte, amintesc aici teoriileescatologice privind sfârºitul lumii prinexplozii nucleare cauzate de om, ce ar sfârºicu distrugerea catastrofalã a mormântuluiMântuitorului ºi instaurarea unui deºertatomic în zonã! Dupã aceastã zodie se vaintra în cea a Vãrsãtorului (invers ca lazodiacul terestru), iar momentul astro-nomic de faþã corespunde cu perioada detrecere de la o zodie la urmãtoarea, carenu se face nici ea schematic, ci este unhotar mai vast, cam ca o linie de graniþãcu fâºiile de frontierã ºi într-o parte ºi încealaltã, care fâºii sunt supusefrãmântãrilor, infiltraþiilor, influenþate brutalcând de sfârºitul zodiei anterioare, cândde începutul celei urmãtoare!

Mai fac un ocol ºi fãrã a nega realitateafenomenelor astronomice ºi meteorologicecu consecinþele lor negative din ultimajumãtate de veac, anticipez (alãturi de mulþialþii) cã data de 21 decembrie 2012(solstiþiul de iarnã), este limita finalã,dincolo de care fenomenele nefaste deacest tip încep sã descreascã, însãrezultatele pozitive vor apãrea abia pestecâþiva ani, dupã ce s-au consumat efecteletragice ale acumulãrilor din aceastã ultimãjumãtate de veac� Sigur cã �umplându-i-sepaharul�, sau ca sã folosesc o expresie dindialectica marxistã, mult mai cunoscutãprintre contemporanii noºtri care au trãitºi învãþat în epoca comunistã, acumulãrilecantitative s-au încheiat ºi au declanºat unnou salt cantitativ! Voi aproxima urmãrileimediate, care sunt în mod sigur multe ºinefaste, dar ceva mai încolo!

Dacã urmeazã ca prin anii 2150 sã-ºiintre în depline drepturi ºi manifestãri,solara zodie a Vãrsãtorului, opinez eu,alãturi de numeroºi alþi gânditori, Soareleîºi va menþine sistemul planetar aºa cumeste de ceva vreme ºi nu va plimba în jurulsãu un pãmânt mort, o planetã Teraîngheþatã, ucisã, ci aceeaºi omenireterestrã, vie ºi activã pe solul ei planetar!


Voi adãuga acum, la toate acesteconsiderente ale altora, expuse îninterpretarea mea personalã, dar nu ºioriginalã (deoarece aceastã opinie pozitivãeste împãrtãºitã de numeroºi alþi gânditoriºi suporteri), concluziile mele originale,rezultate precum am spus, din cercetareapersonalã a unor fenomene umane trãitede unul sau de altul (printre care ºi eu), oriterestre ºi sesizate într-un fel sau altul.

Pornesc de la cazul meu ºi afirm, înbaza cercetãrilor din ultimii douãzeci de ani,cã mare parte din prezicerile la adresa mea,ale unor persoane cu capacitãþi paranormalede precogniþie, s-au adeverit într-o manierãmai mult sau mai puþin conformã cu ceaexpusã, dar explicatã ulterior de mineasupra inexactitãþilor, þinând cont de felulcum �i-a fost datã� subiectului paranormalinformaþia �de sus�, fragmentar, oridisimulat (ºi interpretabilã ulterior). Precizezdin capul locului cã principala concluzie eaceea cã multe evenimente personale ar fiputut avea pentru mine un parcurs ori unfinal mai bun, dacã m-aº fi strãduit maimult, renunþând la orgolii ori idei greºiteca la balastul spiritual care sunt ele, dacãaº fi invocat sau m-aº fi comportat maiasiduu întru legãtura omeneascã cuDumnezeu. Ca sã-o scurtez spre a nuplictisi, afirm explicit cã din toateaproximãrile clarvãzãrorilor de ocazie, viaþamea personalã nu se va sfârºi atât derepede, în decembrie a.c., mai am încãmulte de tras în existenþa mea pãmânteanã!Aici trebuie s-o dau pe artã, ca sã mãmenþin cât mai mult posibil în temã, mãmai aºteaptã câþiva ani de trudã la alteproducþii literare ºi respectiv, câtevabucurii omeneºti egolatre prilejuite depublicarea unora dintre ele! Exemplific doarprintr-o întâmplare personalã cu caractergeneral: documentându-mã pentru romanulDrum fãrã întoarcere, cu ocuparea Dacieide cãtre romani, o doamnã simpaticã mi-aconfiat parapsihologic, cã viitorul seism ceva surveni în viaþa noastrã a românilor vascoate la ivealã galerii subterane din Carpaþi,inscripþionate cu alfabetul dac! Dacã n-arsupravieþui aproape nimeni, cui i-ar maifolosi descoperirea?! Elocvent, da?! Iarpentru viitoare confirmãri, anticipez cãpeste un an-doi îmi va apãrea o carte (aflatãde ceva timp la o editurã) în care sintetizeznumãrul înveliºurilor corpurilor umane ºial Universului la numai ºapte (cifra divinãaflatã la baza creãrii universului nostrupãmântean) din cele multe ºi foarte multecâte disting unii sau alþii dintre

parapsihologii mult mai celebri ca mine!(A se lua notã cã anticipez supravieþuireapãmântenilor, nu evenimentul scontat alpublicãrii!).

Cele de mai sus, despre mine, dar nimicdespre apropiaþii mei, dintre care unii,rivali, sau mai blând spus, concurenþi încursa vitalã literar-artisticã?! În ce priveºtesupravieþuirea generalã, profeþiileprecognitivilor din jurul meu sunt ºi maioptimiste! Astfel, revista Litere dinTârgoviºte va continua sã aparã (nu doarpentru cã mã numãr printre colaboratoriiapropiaþi), ºansa de a se întâlni încontinuare membrii Societãþii literarepolarizatã de Târgoviºte în întruniri lunareanimate ºi memorabile va rãmâne pe maideparte la fel de generoasã, iar preºedinteleei, romancierul Mihai Stan va fi sãrbãtoritcu mult fast ºi grandoare naturalã laîmplinirea a ºapte decenii de viaþã ºi cincide creaþie artisticã, fix pe 9 iulie 2013! Maimult decât se preliminã în modconvenþional, în mod paranormal seestimeazã cã va fi organizatã o festivitatespecialã, pe motiv cã data cu pricina cadela începutul vacanþei estivale, binemeritatãde scriitorii asociaþi, vis-à-vis de rezultatelelor spectaculoase ºi de-a dreptulnemuritoare� Cu aceastã relatare tonicãam ajuns din nou, unde eram mai sus,anume la descrierea ºi a efectelor nociveale recentelor fenomene astronomico-geologico-meteorologice planetareacumulate în jumãtatea de veac scursã înultima vreme!...

Referirile la urmãrile nefaste aleexploziilor solare din ultimele cinci deceniicu oscilaþiiile presiunii atmosferice cauzatede schimbãrile meteorologice corespun-zãtoare vor avea la bazã atât surse oficiale,qvasioficiale, cât ºi experienþe ale subsem-natului, între care numeroase confesiuniale unorm persoane ce au trãit momenteparapsihice, însã nu le voi preciza pentrua pãstra cursivitatea expunerii�

Au tot fost sesizate tot mai multeafecþiuni cardiace la oamenii vârstnici, caºi la suferinzii de alte boli (un ghinioncheamã pe altul) ori copii mici, pe fondulenergiei fizice ºi psihice diminuate, tot maimulte comoþii cerebrale sau riscuri de aºaceva, pe de altã parte se anunþã o iarnã2012/2013 foarte geroasã etc. Este posibilca alinierea perfectã a Pãmântului cuSoarele ºi centrul galaxiei sã provoacemaree gigantice ºi inundaþii corespun-zãtoare, cu efectele lor nefaste. Mai estede aºteptat ca numãrul deceselor în rândul


vârstnicilor, al bolnavilor ºi al copiilorsubnutriþi ori neîntreþinuþi sã creascãalarmant, de asemenea poate surveniîmbolnãvirea subitã a altor oameni pe fondde obosealã sau surescitare din cauzacondiþiilor mai vitrege de viaþã, dar toateaceste afecþiuni mai mult sau mai puþintragice nu vor avea caracter de masã, nuvor fi în valuri masive, ca de exemplu,istoricele epidemii de ciumã, holerã, decinu vor fi momente de panicã generalãîntrucât nici cataclisme nu se vor întâmpla!

Nu pot sã închei acest episod alsfârºitului Calendarului Mayaº (nu al lumiiterestre) fãrã a aminti ºi de patimaconstructiv-strategicã pe care a cauzat-ola modul cel mai concret ºi bizar! Mulþioameni din toatã lumea s-au molipsit aprioride panica aferentã ºi s-au apucat sã facãpregãtiri urgente de supravieþuire acataclismului virtual, clãdind adãposturisubterane blindate ºi aprovizionându-se cualimente, unelte ºi toate ustensilele necesarepe timp de 10-25 de ani, ori practicândtehnici de supravieþuire! Un scriitor belgianface posturi negre de câte patruzeci de zilespre a se obiºnui cu foametea cruntãpostcataclismicã ºi nu mai pridideºte dândpe blog sfaturi adecvate cititorilor sãi, carenu-l urmeazã ºi în privinþa rãbdãrilor în sucpropriu, optând pentru metoda urseascãde a aduna grãsime sub piele înaintea dehibernãrii� Unul dintre gospodarii cei maicunoscuþi este americanul Robert Vicino,care ºi-a fãurit pentru el ºi ai lui, darconstruieºte contra cost ºi pentru alþidoritori, la preþuri variind între o sutã demii de dolari ºi câteva milioane, în funcþiede mãrime ºi de confort! Tot el a identificat(ori a auzit despre) un adãpost subteran înEuropa Centralã, lung de ºapte kilometri,datând probabil din ultimul rãzboi mondial,care poate fi amenajat, ori chiar este încurs de amenajare! Avem ºi noi înRomânia, cel puþin un astfel de pionier alsupravieþuirii dupã virtualele catastrofe dindecembrie a.c., este inginerul orãdeanCornel Zamfirescu! Acesta din urmã,nedispunând de bani suficienþi, a identificato grotã în Munþii Bihorului ºi a început decâþiva ani s-o amenajeze în secret,blindând-o pe dinãuntru cu tone de cimentºi fier-beton ºi aprovizionând-o cu de toate,precum am spus!

Numai cã ºi aceºti oameni ce seaseamãnã prin pregãtirile vitale ce le faccu asiduitate se mai ºi deosebesc între ei!De pildã, Robert Vicino (beneficiarul unoradãposturi mai vaste) vizeazã oameni din

toatã lumea pentru a-i îndritui cu misia desupravieþuitori în buncãrele sale, selectaþipe baza profesiilor lor, ultranecesarereconstrucþiei omenirii ºi probabil cãfederaþia noastrã europeanã plãnuieºte totcam aºa ceva în adãpostul subteran pre-existent înfiinþãrii UE, dar �predestinat�,în timp ce românul nostru procedeazã multmai sentimental (ºi mai pãgubos pentruviitorul umanitãþii) el ºi-a asigurat doarfamilia ºi câþiva prieteni contributori! Darnici cu ceilalþi din alte þãri nu pot sã mãlaud prea mult, pentru cã au ºi preocupãrilelor lacune, oricât de meticuloºi se aratã cutoþii! De pildã, acelaºi Robert Vicino,arhitect talentat ºi merituos, percepe pentruconstrucþiile sale (ce pot fi ºi deplasate cuavionul sau vaporul) un preþ care includecheltuielile efectuate cu edificarea lor, celede întreþinere a curentã pentru a-ºi con-tinua existenþa ºi a mai putea lucra, celenecesare aprovizionãrii adãposturilor ceurmeazã a-ºi prelua rolul vital cât decurând, dar ºi o sumã ce reprezintã pur ºisimplu beneficiu curat; dar dacã toatebãncile din lume vor pieri în cataclismuluniversal, nu vor duce cu ele în hãul cos-mic ºi banii reprezentând beneficiulacela?! Un alt rezultat ce poate fi chiarprimul ºi unicul e similar rãzboiului dinVietnam (respectând proporþiile!), cândtoate echipamentele de luptã, de lapuºcoace la tancuri ºi avioane, fabricatepe bani, nu mai contribuiau la recuperarealor prin vânzare pentru a-.i reintroduceîn circuitul finaciar, ci ajungeau în groaparãzboiului, prin distrugere totalã, faptcomplex ºi neaºteptat care a dus la oinflaþie atât de parºivã încât a determinatoprirea rãzboiului, deºi armament ºimuniþie pentru distrugere ca nemaifolo-sitoare, ori pentru testare ca nouã, precumºi vieþi de scrificat se mai gãseaudestule!...

Îmi dau seama, cã dacã pânã acummai existau posibilitãþi sã fi fost inclus devreun iniþiator printre viitorii favorizaþi aiamenajãrilor lor supravieþuitoare pe postulvital omenirii de lãutar (arta fiind pentrunumeroºi contemporani, un fel de lãutãrie),dupã publicarea acestei luãri de poziþie, numai am nici o ºansã! Dar, cum arta enemuritoare, iar eu sunt ºi artist, mãgândesc sã conving pe vreunul dintrefericiþii întreprinzãtori sã accepte un con-tainer cu opere de ale mele, sã le protejezeºi sã le asigure un viitor prelungit, avândîn aceastã variantã ºi ei, meritul lor cuvenitºi de necontestat!


BASARABII DE TÂRGOVIªTE

DAN AL II-LEA(august 1420�mai 1421; noiembrie 1421�vara 1428; vara 1423�dupã

12 decembrie 1424; mai 1426�ianuarie 1427; primãvara 1427�martie 1431;* = înainte de 23 octombrie 1422-înainte de 24 ianuarie 1427;

6 aprilie 1427-30 ianuarie-14 iunie 1431)

Gabriela Niþulescu

Emite la Târgoviºte 12 documente(unul în latinã, restul în slavã ºi românã).Încã 1 document este emis la Creaþa, înslavã. Documentul din 28 februarie 1424întãreºte mãnãstirilor Cozia ºi Codmeana10 case de oameni din Târgoviºte, scutiþide dãri ºi slujbe. La 10 noiembrie (1424)dã, la Târgoviºte, un privilegiu de comerþpentru braºoveni, prin care se stabilesclibertatea de comerþ, taxele vamale fixateîn bani (n.n. � moneda bãtutã de domn),locurile de vamã, mãrfurile nevãmuite.Revine cu privilegiul în documentul din 23octombrie 1422, întãrind condiþiileanterioare ºi stabilind vama pentrucategoriile ºi cantitãþile de mãrfuri aduseîn Þara Româneascã. Într-un ultim act, datbraºovenilor la 30 ianuarie 1431 înTârgoviºte, domnul le întãreºte privilegiulde negoþ dat de bunicul sãu Mircea celBãtrân, stipulându-se libertatea comerþuluiîn toatã þara, precum ºi vama care se vada pentru mãrfurile aduse.

Este fiul cel mic al domnului Dan IBasarab ºi al Mariei, fiica þarului sârb VukBrancovici; cu el începe ramura Dãneºtilor,formatã din descendenþii lui Dan I, dat fiindcã fratele sãu Ioan nu se preocupã depoliticã, în 1397 pribegind la Raguza. Afost cunoscut în spaþiul balcanic subnumele de Dan Cel Viteaz, un cognomenpreluat ºi pus în circulaþie de Nicolae Iorga.Ajunge la domnie dupã ce petrecuse untimp ca soldat în armata otomanã (inclusivla asediul Constantinopolului, în 1422) ºi,apoi, trece în tabãra împãraþilor de la Bizanþ.În ceea ce priveºte venirea la domnie,istoricii nu concordã în datareamomentului, dar documentele certificã �în general � cronologia domniei, aºa cumam prezentat-o aici.

Domnia lui, cu întreruperi ºinumeroase conflicte cu turcii, începe încondiþiile incursiunii otomane fãcutã desultanul Murad II în Transilvania ºi adispariþiei lui Mihail I � domnul lãsat deMircea pe tronul Munteniei. Însã preluareadomniei nu se face fãrã numeroaseprobleme, pentru cã un alt pretendent vinela domnie imediat dupã moartea lui MihailI, luptând alãturi de Dan II împotrivaturcilor: el era un fiu natural al lui Mirceacel Bãtrân, ºi va domni sub numele de RaduPraznaglava, beneficiind de sprijinulturcilor.

Spre deosebire de el, Dan al II-lea vafi un duºman înverºunat al acestora,sprijinit în acþiunile lui de regele ungarSigismund de Luxemburg ºi detransilvãneni (în special cetatea Râºnov,unde se ºi retrage în 1426, aºteptândarmata maghiarã ºi pe prinþul Don Pedro,fiul regelui Potrugaliei, pentru a merge înÞara Româneascã sã-l rãstoarne de pe tronpe Radu Praznaglava). Despre victoriaobþinutã de Dan al II-lea împotriva lui RaduPraznaglava, la 23 februarie 1423, semenþioneazã în Kalender-Chronik (1423-1616), iar doi cronicari maghiarimenþioneazã ºi ei acest moment: PetthöGergely, în Rövid magyar cronica�scriedespre �al ºaptelea rãzboi al regelui(Sigismund de Luxemburg) cu Dan-Vodãîn Þara Româneascã�, adicã aceeaºicampanie din 1423; ºi Carol Wagner, înDiplomatarium comitatus Sarosiensis(Bratislava, 1780), dedicã patru paginiajutorului dat de soldaþii maghiari lui Danal II-lea. Dintre aceºti soldaþi trimiºi deregele maghiar în Valahia, unii vor firãsplãtiþi cu posesiuni, precum Ioan deMaróth � care în 1427 este recompensat


pentru �meritele acestuia în lupta dusãcontra lui Radu Praznaglava cu Danvoievod�.

Domnia lui Dan al II-lea este marcatãde o constantã ºi intensã activitate militarãexternã, campaniile antiotomane fãcute deel rãmânînd ca modele de tacticã ºistrategie în arta militarã medievalã. Pe dealtã parte, abilitatea cu care a ºtiut sã-ºifacã ºi sã-ºi pãstreze aliaþii � regatulmaghiar, voievozii Transilvaniei, comiteleBanatului, o serie de principi din coridoruleuropean al Dunãrii, infantele Ioan Pedrode Portugalia � a fost unul din factoriidecisivi în victoriile obþinute de el spresudul Balcanilor, teritoriu controlat deturci. Beneficiind ºi de ajutorul lui PippoSpano, comite de Timiºoara, Dan obþinecontrolul total asupra Dunãrii, de la Porþilede Fier pânã la vãrsarea în Marea Neagrã.

Se poate spune cã, în contextulgeopolitic al primei jumãtãþi de secol XV,acest domn reuºeºte sã înþeleagã perfectrolul deosebit al coridorului dunãrean ºi,prin luptele purtate, obþine controlul total.În aceeaºi mãsurã, a înþeles cã nu poatemenþine aceastã situaþie decât revenind laraporturi de înþelegere cu Imperiul Otoman� finalizate prin tratatul încheiat în 1428-1429, un tratat destul de avantajos pentruÞara Româneascã.

În plan intern, domnia lui � marcatãde luptele pentru tron ºi de conflictele cuRadu Praznaglava � se remarcã prin douãaspecte mai importante. Primul constã înprivilegiile comerciale date de la Târgoviºtenegustorilor polonezi ºi transilvãneni,

tratatele de comerþ încheiate cu Braºovulrãmânînd ca opere remarcabile alecancelariei domneºti d la Târgoviºte. Aldoilea aspect se referã la luptele purtatepentru ocuparea cetãþii Chilia (aflatã înstãpânirea Moldovei), pe care nici în 1430nu poate sã o ocupe. De la aceastã rivalitateasupra Chiliei pleacã pierderea cetãþii înfavoarea Transilvaniei ºi, în 1484, ocupareaei de cãtre turci.

La 30 ianuarie 1431, cancelariadomneascã din Târgoviºte emite ultimuldocument datat sub domnia lui Dan al II-lea. A murit în acelaºi an, pânã la 14 iunie,în timpul luptelor date cu turcii. Nu se ºtieunde ºi cum a murit, sau unde esteînmormântat � deºi Nicolae Iorgapresupune cã ar fi fost dus la Cozia.

Familia lui Dan al II-lea include atâtcopii legitimi � Danciu ºi Basarab al II-lea(ajuns domn), amândoi menþionaþi într-undocument emis la Târgoviºte, cât ºi copiinelegitimi � Valdislav al II-lea ºi Basarabcel Bãtrân Laiotã (care vor domni ºi ei),precum ºi pe Dan al III-lea cel Tânãr,pribeag în Transilvania ºi mereu folosit decãtre Ungaria ca pretendent ameninþãtorla tronul Þãrii Româneºti.

Cu domnia lui Dan al II-lea, Ungariaîºi începe activa politicã sud-est europeanã,de influenþare ºi dominare geopoliticã, opoliticã prelungitã pânã în 1526. Tot cuacest domn, luptele dinastice între urmaºiilui Mircea cel Bãtrân vor aduce la tron,succesiv, cele douã ramuri ale fiilor sãi,cu lupte continui ºi urmãri negative asupravieþii politice interne.

Teoria unificãriiºi Cosmologia


Rãspunsul nu îl obþinem niciodatã dela Haramein � de altfel, aceastã problemãrãmâne deschisã ºi în filosofie. În schimbacesta vorbeºte despre o primã formã-arhetip care constituie baza oricãrei altecreaþii: prima formã de manifestare avidului punctiform ia forma unui tetraedru� ºi de aici începe extinderea teoriei salespre produsele culturale. Tetraedrul esteelementul care apare cu obstinaþie în religie� Yahve înseamnã chiar tetraedru, tablelelui Moise sunt de fapt saphire, structuricristaline sub formã tetraedricã, pãstrateîntr-un artefact interesant, chivotul legii;

steaua lui David este o schemãbidimensionalã a structurii de bazã aalcãtuirii antagoniste a existenþei etc. �apare ºi în arta chinezã anticã, înarhitectura antichitãþii foarte târzii de petoate continentele...

În ordine fizicã, dacã am putea exploataenergia infinitã a vidului, am rezolva toateproblemele principale ale omenirii. Tesla esteunul dintre inventatorii care a intuit existenþaunei astfel de surse de energie infinitã, iar eleste amintit de Haramein tocmai în acestsens. Avem aºadar o teorie unificatoare aTotului, un cod al acestuia care convergespre o structurã de tip geometric careexploateazã la maxim potenþialul energetical vidului ca singura formã existentã cuadevãrat în Univers, o concentrare a Totuluiîntr-un punct.


Dan Gîju

ARS LONGA...

3. O victimã a propriului caracter:genistul Ion Eremia. Un personajoarecum atipic rãtãcit în masa de trãdãtoriºi mercenari bolºevici cu origini alogene,deºi nu întâmplãtor nici el nimerit acolo,este Ion Eremia (1913-2004), fiul unuidocher din Constanþa, ofiþer în arma geniu(promoþia 1935), inventator al aºa numitei�torpile terestre dirijate� care, conformobiceiului la români, a rãmas nevalorificatãde armata românã în schimb, se vapresupune, a ajuns pe cãi oculte la nemþi:proiectul �Goliat�. Atipic la prima vedereºi pentru necunoscãtori, desigur, întrucât,în realitate, generalul Eremia � cel devenitnume de bibliotecã de unitate prin anul2006, ºi unde?, în ºcoala militarã al cãreimediocru elev a fost � nu se putea prezentaaltfel decât Petrusin, Neulander,Oiºteanu ºi ceilalþi copii de suflet ai luiStalin, chiar dacã el nu i-a servit direct peruºi, ci mai degrabã pe interpuºii acestora.Absolvent de liceu militar, aºadar, apoi deºcoalã militarã de ofiþeri (vara lui 1935),genist ca formaþie � o armã foarterespectatã la vremea aceea �, tânãrulsublocotenent, care terminase în coadapromoþiei din secþia combatanþi, pe locul35 din 38, primeºte repartiþie la Regimentul7 Pionieri din Timiºoara. Dincolo declasament, nici caracterizãrile coman-danþilor din ºcoalã nu-l prea favorizeazã,dimpotrivã: Este un element mediocrupregãtit ºi leneº, spune la un moment datcomandantul ºcolii militare pregãtitoare deofiþeri de geniu, este inteligent însã îilipseºte voinþa. Trebuie sã fie îndeaproapesupravegheat pentru a-l forma ca ofiþer.La regimentul de pionieri, proasta reputaþiese menþine pe linie, ba chiar un picpigmentatã cu noi fapte demne de un ofiþer

CAREUL COZILOR DE TOPOR.ARTIZANII PRESEI MILITARE

COMUNISTE* (3)

* Fragment din Istoria presei militare. vol. 1, încurs de apariþie la Editura Bibliotheca, Târgoviºte.

al armatei regale: Ofiþer slab pregãtitprofesional, bârfeºte ºi criticã camaraziiºi pe comandanþii sãi, puncteazã ºicomandantul regimentului în cauzã,anunþându-l de pe acum, parcã, pegeneralul de peste 15 ani, care va procedala fel cu �binefãcãtorii� sãi giraþi deMoscova, dar care, în schimb, nu se vorsfii sã-l opereze fãrã mãnuºi. ªi mai adaugãcomandantul sãu din regimentul de pionieri:Are simþul datoriei neformat, trebuieºteîndeaproape controlat ºi supravegheat înviaþa particularã pentru a se ameliora. Afost pedepsit cu 15 zile de arest sever pentrulipsã de disciplinã, lipsã de caracter ºilacune în educaþia militarã de ofiþer. Iainiþiative greºite, rãu înþelese ºi cuîncãpãþânare întârzie lucrãrile, punândregimentul în situaþie proastã faþã de alteeºaloane. Se eschiveazã de la muncã ºiregulat pãrãseºte ºantierul de lucru. Evi-dent, nu va face purici mulþi la acest regi-ment, geniºtii fiind oameni duri cu nulitãþileprofesionale (vezi cazul locotenentuluiConstantin I. Creangã, fiul mareluipovestitor, fondatorul Revistei periodice).Aºa cã ziua declanºãrii ostilitãþilor contraURSS, pentru recuperarea Moldovei dintrePrut ºi Nistru, ruptã samavolnic din trupulþãrii cu un an înainte, îl prinde pesublocotenentul Eremia în Târgoviºte, maiexact încadrat în Batalionul geniu moto dinDivizia 1 blindatã. Mare unitate cu care,de altminteri, ºi pleacã pe front, în primasa campanie, pe cãlduþa funcþie de... ofiþercu popota ºi ºef al coloanei auto. ªi aicieste vãzut drept superficial, cu simþul derãspundere neformat, bifând alte zile dearest pentru diverse abateri disciplinare. Învara lui 1943, este iarãºi pe frontul de est,comandant al Detaºamentului 125transmisiuni de pe lângã Divizia 1 pazã(Trupe de ocupaþie). Acum are loc otransformare miraculoasã, pare în largul


lui ºi e notat foarte bine. Cum se explicãfenomenul? Existã aici inclusiv un substratpsihologic, dupã cum vom vedea mai jos,cãci tocmai sãvârºise o gravã infracþiunecare, momentan, îl va propulsa, printr-unconcurs de împrejurãri favorabil, în cerculrarefiat, dar bine conservat al agenþilorMoscovei, cu iþe care duceau pânã la EmilBodnãraº, recent eliberat din închisoare.Aºa cã nu-i exclus ca, simþindu-se cumusca pe cãciulã, sã devinã mai atent ºi,deci, probabil cã ºi în urma unui instructajcorespunzãtor, mai... responsabil. Astfelcã, trimis imediat dupã 23 august 1944 pefrontul de vest, se metamorfozeazã într-unbrav ofiþer, fiind felicitat pentru modulcum ºi-a executat misiunile de asigurare alegãturilor, factor decisiv în câºtigareaunor lupte, aºa cã nu mai mirã nici cãimediat încep sã curgã ºi decoraþiile(Steaua României, Coroana Românieiº.a.). Împrejurãrile în care a devenitcomunist le redã el însuºi în carteaautobiograficã Insula Robinson. Memorialdin închisoare (2006), capitolul intitulatinterogativ-provocator De ce m-amrãzvrãtit?, unde puncteazã cum, în varalui 1943, în calitate de ofiþer încomandamentul Diviziei 9 infanterie, aflatãatunci în refacere în Dobrogea, dupã lupteledin Cotul Donului, îl instigã (sau îlconvinge, efectiv, prin bani sau ºantaj,pãrerea noastrã) pe subofiþerul de la cadresã opereze o mutaþie falsã în dosarul unuiofiþer rezervist, de profesie avocat, ºefulunei reþele subversive � care tocmai fusesearestat dupã ce executase un sabotaj gravºi se afla în pericol de a fi condamnat lamoarte �, din care sã reiasã cã acesta, ladata derulãrii ºedinþei conspirative pentrupregãtirea actului criminal de care eraacuzat (aruncarea în aer a unui depozitgerman cu piese de schimb), fusese,chipurile, prezent la... serviciu. Devenitomul de legãturã al acestui relativ influentcomunist, mai apoi, folosit ca mesager întreel ºi agentul NKVD Emil Bodnãraº, chiarîn preajma actului de trãdare în daunamareºalului Ion Antonescu, indisciplina-tului ofiþer Ion Eremia, cel cu lacune încaracter de pânã mai ieri, aveau sã i sedeschidã, logic, dupã rãzboi, câtevaoportunitãþi direct spre vârful ierarhieimilitare, aripa... politicã. Pentru moment,cãpitan fiind încã, în vara anului 1945,imediat cum a revenit de pe front, pus lacurent cu faptul cã avea înclinaþii cãtreºtiinþele umaniste ºi cãtre sport, Bodnãraºl-a numit în fruntea sectorului cultural-sportiv din armatã, reprezentat de Casacentralã a armatei, nou înfiinþatã, cum

însuºi mãrturiseºte Eremia în carteaautobiograficã amintitã. De fapt, de la 1august 1945 ºi pânã în februarie 1948, vafi primul redactor-ºef al ziarului Glasularmatei, înfiinþat de Dumitru Petrescu(detaliu de care nici nu pomeneºte înscrierile sale publicate pânã acum), abiaapoi ºeful Direcþiei propagandã ºi agitaþiedin DSPA ºi, în fine, din octombrie 1948,în mai 1950, ajunge în fruntea CaseiCentrale a Armatei, poziþie din care, vaspune el, pe fundalul gâtuirii proprietãþiiprivate în România ocupatã, va �militariza�Opereta ºi Teatrul Ciuley, angajând aiciactori ºi cântãreþi (în special baritoni)renumiþi precum Ion Manolescu (1881-1959), George Vraca (1896-1964), LuciaSturdza-Bulandra (1873-1961), MarietaSadova (1897-1981, Regizoare ºi actriþãde teatru ºi film (Maiorul Mura, 1928º.a.), simpatizantã legionarã, arestatã ºicondamnatã de comuniºti pentru cã aintrodus în þarã materiale de propagandãcontra regimului, 1959)., Leny Caler(Cântãreaþã de muzicã uºoarã ºi actriþãevreicã de mare talent, �cochetã ºi frivolã�,cu aer de fascinantã curtezanã. A trãit înperioada 1904�1992, ultima jumãtate a vieþiiîn Germania, fiind muza ºi amanta unoradintre importanþii noºtri scriitori interbeliciîntre care sunt citaþi Mihail Sebastian,Camil Petrescu ºi Tudor Muºatescu(http://ancasoleil.blogspot.com/2011/09/marea-iubire-lui-sebastian-spectacol.html),protejatã de Liviu Rebreanu, adulatãinclusiv de Tudor Arghezi ºi simpatizatãchiar ºi de rivalele sale, Elvira Godeanu),Mircea Criºan (n. 1924, Pe numele de lanaºtere Mauriciu Kraus, alias MirceaKrishan, actor de cabaret ºi regizor deorigine semitã, rãmas în Occident dupã unturneu la Paris, în 1968), Miticã Popescu,Petre ªtefãnescu-Goangã (1902-1973),ªerban Tassian (1909-1983), OctavEnigãrescu (1924-1993), pe scriitorulValentin Silvestru (român neaoº, evident,pe numele iniþial Marcel Moscovici (1924-1996), fost reporter la Victoria (1944),România liberã (1946) º.a., soldatcredincios al proletcultismului autohton,ironist ºi umorist consacrat, preocupatîndeosebi de arta dramaticã, de jurnalismulde radio ºi, nu neapãrat tangenþial, decinematografie.), în calitate de consilier alsãu º.a. Tot acum o cunoaºte ºi pe viitoareasa soþie, actriþa evreicã ReghinaAbramovici, fiica unui negustor demãrunþiºuri, angajatã la ceea ce se va numiTeatrul armatei. Ulterior, va mai îndepliniºi alte funcþii grele, între altele fiind ºef alAcademiei Militare Politice, ºef al Trupelor


de transmisiuni, ministru adjunct pentruconstrucþii ºi cazarea trupelor (aceasta în1952, când este avansat la gradul de gene-ral-maior), apoi ºi altele, tot maiimportante, cam pânã dupã moartea luiStalin când, dintr-o datã, laolaltã cu amultor granguri comuniºti, ºi steaua saapune iremediabil, din primãvara lui 1955,momentul culminând cu arestarea de cãtreSecuritate, judecarea ºi condamnarea, întoamna lui 1958, pentru �uneltire contraordinei de stat� ºi �tentativã la crima detrãdare de patrie� (ce tristã ironie a sorþii!),dovada prezentându-se, între altele, subforma unui roman intitulat Guliver în ÞaraMinciunilor, redactat cu doi ani înainte ºiintrat, prin mijloace specifice muncii in-formative, pe mâinile Securitãþii. Evident,este mult de comentat aici, cazul luiEremia fiind unul tipic pentru orice muritorde rând atins prea rapid ºi grav, la un mo-ment dat, de morbul puterii. Sigur cãromanul Guliver în Þara Minciunilor,însãilat dupã debarcarea sa din tramcarulroºu al stalinizãrii armatei române (terminatde redactat, de fapt, în septembrie 1958),poate fi interpretat ºi ca o refulare, dar certeste cã acest roman are o poveste deincubare aparte, un destin deosebit ºi cãreprezintã, dupã cum a constatat cineva,prima carte antistalinistã scrisã înRomânia comunistã de cãtre un fost�ilegalist. Dupã eliberarea din închisoare, în1964, fostul general I. Eremia a publicatmai multe cãrþi cu subiect istoric, la EdituraMilitarã, Guliver în Þara Minciunilorapãrând însã dupã recuperareamanuscrisului din arhivele Securitãþii, învreo trei ediþii succesive, începând cu1992, în tandem cu cartea de memoriiInsula Robinson în care, bineînþeles,autorul nu spune mai nimic despreactivitatea sa de combatant pe fronturilecelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, cu atâtmai mult pe baricadele Glasului armatei,ca redactor-ºef. Iar anii cât s-a aflat îngraþiile comuniºtilor, urcând treptele cariereiprecum Fãt Frumos, adicã într-un an câtcamarazii sãi de promoþie în zece, îiacoperã atât cât sã iasã basma curatã,insistând în schimb, fireºte, pe încon-deierea �satrapilor din fruntea þãrii�, adicãGheorghe Gheorghiu-Dej, IosifChiºinevschi, Leonte Rãutu,Alexandru Drãghici ºi toþi ceilalþi mai marisau mai mici � nu ºi Ana Pauker, sãrmanãvictimã ca ºi el! �, din sectorul propagandeisau al Securitãþii statului, inclusiv peNicolae Ceauºescu (interesant de studiatdin ce motive îl urãºte pe viitorul preºedinteal României socialiste), care nu vor întârzia

sã-i dovedeascã inevitabila �recunoºtinþã�a partidului pentru serviciile aduse,aruncându-l în închisoare în clipa în care,crezându-se un fel de zeu, conformcaracterului sãu remarcat de foºtiicomandanþi de odinioarã, ºi-a permis sãmiºte ºi în noul front. Analizând la rece,însã, acum, peste ani, �lupta� sa contra�satrapilor� roºii nu a fost nici pe departemai periculoasã ºi nici mai importantã decâta fraþilor Arnãuþoiu, de pildã, ca sã oferimdoar un exemplu mai la îndemânã, care sederulase cam în acelaºi timp, numai cãutilizând mijloace diferite. În plus, mariledezvãluiri pe care le face el despre �regimuldespotic� instaurat de Moscova, inclusivsatirizarea acestuia cu mijloace literare, rodmai degrabã al inconºtienþei decât alcurajului, nu reprezintã cine ºtie ce noutãþiavând în vedere cã o fãcuse cu ceva timpmai înainte, încã din 1917 ºi pânã în aniirãzboiului la care participase ºi Ion Eremia,presa timpului, inclusiv cea militarã, prinpene mult mai viguroase decât a lui. Ce-idrept, odatã intrat în vrie, el va gãsidisperarea necesarã sã mitralieze dininteriorul sistemului ºi va avea demnitateasã nu-ºi toarne cenuºã în cap, ducându-ºicrucea pânã la capãt. Astãzi, prinstrãduinþele soþiei sale din a doua cãsãtorie(cea dintâi, actriþa dramaticã ºi mamacopiilor sãi emigrând spre alte zãri de soarepline, de cum i s-a oferit ocazia), care seocupã cu o tenacitate demnã de respectde recuperarea memoriei fostului soþ,numele îi este purtat, discutabil, de ostradã din oraºul natal. Evident, dinperspectiva de victimã a comunismului(Speculând aceastã poziþie, soþia sa din adoua cãsãtorie avea sã câºtige, de altfel, osumã importantã drept despãgubire înprocesul intentat împotriva statului românca urmare condamnãrii politice arãposatului ei soþ, http://www.antena3.ro/romania/sotia-fostului-general-ion-eremia-intemnitat-de-comunisti-a-castigat-despagubiri-de-un-milion-de-euro-stat),nicidecum ca un perdant în bãtãlianemiloasã pentru putere, când primiisacrificaþi sunt întotdeauna pionii. ªi, laurma urmei, în cazul lui Ion Eremia, dacãeste sã credem în legea compensaþiei, aniide închisoare pe care-i va face între 1958�1964 nu reprezintã altceva decât loviturade copitã a sorþii datã tardiv, totuºi datã,pentru grava infracþiune sãvârºitã într-unadin cele mai crâncene veri ale rãzboiuluianti-rus, în 1943, când, profitând depoziþia sa în staff-ul diviziei, salvase de lapedeapsa meritatã un periculos sabotor,posibil agent al NKVD-ului.


1. Liviu Ioan Stoiciu, Substanþe interzise, [versuri],Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2012, 72 pag.

2. Vasile Romanciuc, Lasã un semn, [Antologie],Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 336 pag.

3. Titi Damian, Fidelitatea lecturii, Editgraph,Buzãu, 2011, 280 pag.

4. Silvia Bitere, De-a Coraline, [versuri], EdituraGrinta, Cluj-Napoca, 2012, 150 pag.

5. Margareta Bineaþã, Cãrþi ºi autori de azi, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2012, 248 pag.

6. Florentin Popescu, Nicolae Labiº, monografie,ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, Editura RawexCons, Bucureºti, 2012, 332 pag.

7. Ionel Popa, Recitiri din literatura românã, vol.III, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brãila, 2012,188 pag.

8. Ioan Adam, Afinitãþi selective, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2012, 322 pag.

9. Maria Niþu, Prezent continuu, Eseuri ºi croniciliterare, Editura Eubeea, Timiºoara, 2011,200 pag.

10. Dumitru Popescu, Spaþiile dintre negru ºi alb.Dialog printre gratii, Editura BibliotecaBucureºtilor, Bucureºti, 2011, 272 pag.

11. Tudor Cristea, Revizuiri ºi consemnãri,Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 294 pag.

12. Gabriel Stan, Întoarcerea doctorului Honiberger,Editura Kron-Art, Braºov, 2011, 136 pag.

13. Raia Rogac, Punþi de suflet. Convorbiri, EdituraBiblioteca Bucureºtilor, Bucureºti, 2011, 428 pag.

14. Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, ediþieîngrijitã, prefaþã, comentarii ºi note de IoanAdam, Editura, Biblioteca Bucureºtilor,Bucureºti, 2012, 200 pag.

15. Dumitru Popescu, Diformitatea liniilor înportret. Dialoguri fictive despre întâmplãrireale, Editura Biblioteca Bucureºtilor,Bucureºti, 2011, 506 pag.

16. Daniel Gligorie, Locaºuri de cult din Argeº ºiMuscel pânã la Sfântul Neagoe Basarab,Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 216 pag.

17. George Vulturescu, Cronicar pe �FrontieraPoesis�, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2012,198 pag.

18. Iulian Moreanu, Cerbul însetat, Editura Pre-mier, Ploieºti, 2012, 198 pag.

19. Mircea Dinutz, Anamneze necesare, EdituraRafet, Râmnicu Sãrat, 2012, 126 pag.

20. Ioan Suciu, Ever green never green, [versuri],Editura Limes, Floreºti � Cluj, 2012, 100 pag.

21. Grigore Grigore, Amircal, [versuri], EdituraAcademiei Internaþionale Orient-Occident,Curtea de Argeº, 2012, 100 pag.

22. Nicolae Puiu Iliescu, ªi alþi paºi, [versuri],Editura Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 2012,124 pag.

23. Ioan Vasiu, Bolnav de poezie, [versuri], EdituraMãiatra, Târgu-Jiu, 2012, 100 pag.

24. Ioan Vasiu, Aruncând cu pietre dupã vânt,[versuri], Editura Emma, Orãºtie, 2012, 86 pag.

25. Stan V. Cristea, Marin Preda. Reperebiobibliografice, Editura RCR Editorial,Bucureºti, 2012, 612 pag.

1. Apostrof, revistã a Uniunii Scriiitorilor, anulXXIII, nr. 10(269), octombrie 2012, Cluj-Napoca, redactor-ºef, Marta Petreu;

2. Cafeneaua literarã, Anul X, octombrie 2012,editatã de Centrul Cultural Piteºti sub egidaConsiliului Local ºi a Primãriei MunicipiuluiPiteºti, director, Virgil Diaconu;

3. Bucovina literarã, revistã a Societãþiii ScriitorilorBucovineni, serie nouã, anul XXIII, nr. 9-10 (259-260), septembrie-octombrie 2012, Suceava;

4. Acolada, Revistã de literaturã ºi artã, sub egidaUniunii Scriitorilor din România, editatã deSocietatea Literarã Acolada ºi Editura PleiadeSatu Mare, anul VI, nr. 10 (61), octombrie 2012,director general Radu Ulmeanu, director,Gheorghe Grigurcu, redactor-ºef, Petre Got.

5. Helis, Revistã de culturã, editor AsociaþiaCulturalã Helis, anul X, nr. 10(114), octombrie2012, Slobozia, redactor-ºef � Gheorghe Dobre.

6. Poesis internaþional, anul III, nr. 10, septembrie2012, Satu Mare, director Dumitru Pãcuraru,redactor-ºef Claudiu Komartin

7. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã lunarã, anulII, nr. 11(14), noiembrie 2012, nr. 12(15),decembrie 2012, Bucureºti, fondatori Coman ªova� director ºi Florentin Popescu � redactor-ºef;

8. Acasã, periodic cultural, anul V, nr. 3-4 (19-20), iulie-decembrie 2012, Bucureºti, editorFundaþia Naþionalã �Satul românesc�,preºedinte Alexandru Brad;

9. Cronica Gãeºtiului, anul VII, nr. 193, 11noiembrie � 29 noiembrie 2012, Gãeºti, redac-tor Cãtãlin Marcu;

10. Convorbiri literare, anul CXLVI, nr. 10(202),octombrie 2012, nr. 11(203), noiembrie 2012,revistã a Uniunea Scriitorilor din România,fondatã de Societatea Junimea din Iaºi, la 1martie 1867, redactor-ºef Cassian MariaSpiridon, redactor-ºef adjunct Dan Mãnucã;

11. Sud, nr. 2, Serie nouã (144), anul 15, octombrie2012, Bolintin Vale, redactor-ºef, Vasile Grigore;

12. Eroica, revistã de culturã istoricã ºi de cinstirea eroilor neamului, anul XV, nr. 3-4(39-40)2012, Târgoviºte, redactor-ºef, George Coandã;

13. Poesis, anul XXIII, nr. 10-12(261-263),octombrie-decembrie 2012, Satu Mare, redac-tor-ºef, George Vulturescu;

14. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã alUSR, nr. 11(1029), noiembrie 2012, nr.12(1030), decembrie 2012, Apare cu sprijinulPrimãriei sectorului 2, Bucureºti, primarNeculai Onþanu, redactor-ºef Dan Cristea;

15. Palia expres, sãptãmânal de opinie, informareºi culturã, anul XVII, nr. 42(656), 8-14noiembrie 2012, Orãºtie, director fondatorNicolae Brânduº;

16. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, anul 48(148), nr. 10(563), octombrie 2012, Oradea, di-rector Ioan Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef;

17. Nord literar, anul X, nr. 11-12 (114-115),noiembrie-decembrie 2012; apare sub egidaConsiliului Judeþean Maramureº, Baia Mare,director Gheorghe Glodeanu;

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie


În perioada 21-25 noiembrie, s-adesfãºurat, în Pavilionul Central Romexpodin Bucureºti, cea de-a nouãsprezecea ediþiea Târgului Internaþional GAUDEAMUS -Carte de învãþãturã, eveniment editorial ºicultural de vârf al anului 2012. Ca ºi la ediþiaprecedentã, dar parcã mai substanþial, au fostprezenþi la acest eveniment ºi au lansat cãrþiapãrute anul acesta ºi scriitorii dâmboviþeni.

Dupã cum se ºtie, majoritateascriitorilor care trãiesc pe aceste meleagurisunt reuniþi în cadrul Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, care a luat naºtere în 2005,în jurul revistei �Litere� ºi al edituriitârgoviºtene Bibliotheca.

La Gaudeamus, Editura Bibliotheca aavut stand propriu ºi a organizat mai multemanifestãri. Astfel, joi, 22 noeimbrie,Grupul Editorial Valahia University Press& Bibliotheca a prezentat lucrãri apãruteîn cadrul colecþiei �Cartea de manage-ment� coordonatã de prof. univ. dr. IonStegãroiu, semnate de: Laurenþiu Baranga,Gabriela Istrate, Daniel Dumitru Stan,Dragoº Mihai Panagoreþ, Andreea Cojoacã,Nicolae Alexandru Panã, Octavian AdrianPopescu, Vali Niþu, Nicoleta Florea. Au fostprezentate, de asemenea: �Bucureºtii înimagini� (DVD), de Vasile Loghin; �Dinabecedarul credinþei � Reflecþiinoutestamentare asupra noþiunii deÎmpãrãþia lui Dumnezeu�, de Florin Vârlan;�Textul Sfintei Scripturi în BisericaOrtodoxã Românã�, de Anton Savelovici;�Târgoviºte, centru tipografic european�,de Agnes Erich; �Servomotoare electricede curent alternativ cu mai multe armãturi�,de Mihail Florin Stan; �Piaþa produselor ºitehnologiilor electrice�, de Nicolae Vasile.

Zilele de vineri ºi sâmbãtã au fostconsacrate literaturii. Pe 23 noiembrie, de la

Orizont cultural dâmboviþean

Gaudeamus, 2012ora 12, au fost prezentate cãrþi ale poeþilordin Societatea Scriitorilor Târgoviºteni: �Adiofantastic secol XX�, de George Coandã;�Fiinþã ºi lucrare�, de Corneliu Berbente;�Secunda celestrã�; �Ultimul impact�, de ValiNiþu; �Neodihna cuvintelor�, de AurelianSilvestru; �Lasã un semn�, de VasileRomanciuc; �Imberie cãtre Margarona�, deDaniela-Olguþa Iordache; �Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Petersburg�, Antologie depoezie bilingvã românã-rusã � Mihai Stan,Iulian Filip. Au vorbit despre cãrþi ºi despreautorii lor: Ioan Adam, Tudor Cristea, LiviuGrãsoiu, Florentin Popescu.

Tot în ziua de vineri, la ora 15, au fostprezentate cãrþi de prozã ale autorilor dinSST: �Marmurã albã�, volum de povestiride Constantin P. Popescu; �Reinventareaomului�, de Nicolae Vasile; �Haralamba�(roman), de Ion Mãrculescu; �Paradis.Ieºire din Paradis� (romane), de MihaiStan; �Colonia� (trilogie) � �Sãrutulcopacilor�; �Noi exilaþi la Pontul Euxin�;�Moartea unui preºedinte�, de GeorgeToma Veseliu; �Paradisul cenuºiu�, roman,de Ecaterina Chiriþã-Bazilescu. Despre cãrþiau vorbit Mircea Constantinescu, TudorCristea ºi Dan Gîju.

Momentul de vârf al prezenþei EdituriiBibliotheca la Gaudeamus, 2012 a fostreprezentat de volumul de memorii�Amintirile unui uituc�, de BarbuCioculescu. Tipãrit iniþial, sub formã defoileton, în revista �Litere�, a aparut,pentru moment, primul dintre cele patruvolume proiectate, în care scriitorul îºiaminteºte de copilãria sa gãeºteanã, deatmosfera din familia Cioculescu, deambianþa literarã bucureºteanã din anii1935-1945 ºi de personalitãþile cu care aluat contact pânã la vârsta de 20 de ani.


Despre carte au vorbit Monica Pillat, Tu-dor Cristea, Mihai Stan ºi, desigur, autorul.

Ziua de sâmbãtã a editurii târgoviºtenea fost consacratã volumelor, nu puþine, decriticã ºi istorie literarã sau publicisticã. Unprim moment a fost consacratmicromonografiei �Ion Ghica. Amintirea caexistenþã�, de acad. Mihai Cimpoi, partedintr-un proiect mai larg, în curs de realizare,la Editura Bibliotheca. Eseul de anul acesta(care vine dupã cele dedicate lui Ion HeliadeRãdulescu, Grigore Alexandrescu, VasileCârlova, Ioan Al. Brãtescu-Voineºti) a fostprezentat de Tudor Cristea ºi Mihai Stan. Afost lansat, de asemenea, volumul �Salonulcu portrete în peniþã�, de Florentin Popescu(a prezentat Margareta Bineaþã), dupã careau venit volumele de criticã ºi istorie literarã:�Afinitãþi selective�, de Ioan Adam, �Cãrþiºi autori de azi�, volum de debut în criticaliterarã de Margareta Bineaþã, �Revizuiri ºi

consemnãri�, de Tudor Cristea ºi�Cronologia lumii literare româneºti�, deMarin Neagu.

Prezenþa Editurii Bibliotheca ºi aautorilor legaþi de Societatea ScriitorilorTârgoviºteni ºi de revista �Litere� la TârgulGaudeamus de anul acesta a fostdeosebitã, indicând o efervescenþã realã afenomenului literar din aceastã vatrã despiritualitate. Interesul manifestãrilorrealizate de editurã a fost dovedit ºi deprezenþa unui public interesat, în rândulcãruia am sesizat, în afara celor directimplicaþi, prezenþa unor scriitori precumEugen Uricaru, Iordan Datcu, MihaiAntonescu, Iuliana-Paloda Popescu,Georgeta Adam, Ana Selejan, LiviuGrãsoiu, Simona Cioculescu, NicolaeScurtu, Vasile Bardan, Maria Niþu,Laurenþiu Orãºanu, Corin Bianu, GeorgeCorbu ºi alþii. (Observator)

Pe 28 ºi 29 noiembrie, s-a desfãºurat,la Gãeºti, tradiþionala manifestare �ZileleBibliotecii Orãºeneºti�, organizatã cusprijinul Primãriei oraºului ºi în colaborarecu Biblioteca Judeþeanã �Ion HeliadeRãdulescu�, Colegiul Naþional �VladimirStreinu� ºi Societatea ScriitorilorTârgoviºteni. În cadrul acesteia, autorilegaþi de oraº ºi-au prezentat ultimele apariþiieditoriale.

Miercuri, în jurul orei 11, în absenþaprimarului, ing. Dan Iacobuþã, solicitat deevenimente mai acaparante, cuvântul dedeschidere a fost rostit de bibliotecar-ºefValentina Tufescu ºi de Vlãduþ Andreescu,metodist al Bibliotecii Judeþene. Dupãdeschidere, a fost omagiatã memoriascriitorului Alexandru George, fostcolaborator permanent al revistei �Litere�ºi prieten al scriitorilor dâmboviþeni,personalitatea dispãrutului fiind evocatã decriticul literar Tudor Cristea, poeta DanielaOlguþa Iordache ºi prozatorul DumitruUngureanu. În continuarea manifestãrii demiercuri, a fost prezentat volumul deversuri �Imberie cãtre Margarona�, alDanielei Olguþa Iordache, apãrut la edituratârgoviºteanã Bibliotheca. A vorbit desprecarte autoarea, iar un grup de elevi de laColegiul Naþional �Vladimir Streinu�,îndrumat de profesoara Andreea Ratea, asusþinut un recital din versurile volumului.În continuare, a avut loc o întâlnire cuscriitorul Marin Ioniþã ºi invitaþii sãi,scriitorii piteºteni Cristina Onofre,Gheorghe Baciu ºi Daniela Voiculescu,

Zi le le B ib l io tec i i , 2012care au citit din textele lor. A fost prezentatvolumul 10 al antologiei �Ucenicii vrãjitori�,din creaþia membrilor Cenaclului Literar alElevilor ºi Studenþilor din Piteºti, ºi s-a cititdin creaþiile tinerilor din acest cenaclu.

Cea de-a doua zi a manifestãrilor, joi,29 noiembrie, s-a deschis cu o discuþieprivitoare la critica literarã azi, susþinutãde criticul Tudor Cristea ºi istoricul literarVictor Petrescu. În continuare au fostprezentate noi apariþii editoriale: �Revizuiriºi consemnãri� (eseuri de criticã ºi istorieliterarã), de Tudor Cristea, Ed. Bibliotheca,Târgoviºte, 2012, �Cãrþi ºi autori de azi�,de Margareta Bineaþã, Ed. Bibliotheca,Târgoviºte, 2012 (carte de debut în criticaliterarã aparþinând fostei eleve a C.N. �Vl.Streinu�, Margareta Cristea, actualmenteprofesoarã în Bucureºti) ºi �Haralamba�de Ion Mãrculescu, Ed. Trei, Bucureºti,2012. De asemenea, au fost prezentatepatru volume apãrute la Editura TipoMoldova din Iaºi, în colecþia Opera Omnia:�Arta derivei�, de Tudor Cristea (reeditarea volumului cu acelaºi titlu apãrut anultrecut la Ed. Bibliotheca), �Paradis. Ieºireadin Paradis�, de Mihai Stan (reeditare aromanelor cu acelaºi titlu publicate aniitrecuþi), �Jurnalul de la Marcona�, de IonMãrculescu (incuzând romanele �O iubescenorm, Domnule Judecãtor!�, �Al treileapicior� ºi �Haralamba�) ºi antologia poeticã�Galaxii cu dor�, de George Coandã. Ungrup de elevi (îndrumat de prof. FlorinaStoica) a recitat câteva texte din volumullui George Coandã, poetul însuºi rostind


Ajuns la cea de-a 44-a ediþie,Festivalul-concurs naþional de literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor� (9-11 noiembrie2012) a reunit un numãr semnificativ deconcurenþi din majoritatea judeþelor þãrii,din Bucureºti ºi Republica Moldova, dar ºidin Columbia ºi Italia, la aceastã ediþiefestivalul având un caracter internaþional.

Ediþia 2012 a fost organizatã de ConsiliulJudeþean Dâmboviþa, Centrul Judeþean deCulturã Dâmboviþa, Societatea ScriitorilorTârgoviºteni în colaborarea cu BibliotecaJudeþean �Ion Helaliade-Rãdulescu�,Complexul Muzeal Naþional �CurteaDomneascã�, Teatrul Municipal Târgoviºte.Preºedinte de onoare in memoriam al juriului

�Moºten i rea Vãcãreº t i lor�� Mircea Horia Simionescu. Juriulfestivalului (preºedinte: acad. Mihai Cimpoi;membri: Tudor Cristea � poezie, Iulian Filip� teatru, Florentin Popescu � eseu, MirceaConstantinescu � prozã; juriul de preselecþie:George Coandã, Grigore Grigore � poezie,Corin Bianu � prozã, Nicolae Ionel � eseu,George Toma Veseliu � teatru; secretaruljuriului: prof. Mihai Stan).

În prima zi (deschiderea oficialã laCasa Aramã din cadrul ComplexuluiMuzeal Naþional �Curtea Domneascã� dinTârgoviºte), dupã prezentarea juriului afost lansatã cartea �Ion Ghica. Amintireaca existenþã�, studiu monografic, semnatãde acad. Mihai Cimpoi care a þinut ºi

�Scr i i tor i dâmbov i þen i �

La Colegiul Naþional �Vladimir Streinu�Gãeºti a fost reluat luni, 25 noiembrie,proiectul �Scriitori dâmboviþeni de ieri ºide azi�, coordonat de profesoara FlorinaStoica ºi sprijinit de Catedra de limba ºiliteratura românã. Proiectul se desfãºoarãîn parteneriat cu Biblioteca Judeþeanã �IonHeliade Rãdulescu� ºi angreneazã elevi dincâteva clase, având ca scop mai bunacunoaºtere a contribuþiei literare a zonei încare trãim, dar ºi extinderea oriaprofundarea unor cunoºtinþe ºi noþiuniprivind literatura românã. Demersul este,deopotrivã, justificat ºi lãudabil, având învedere cã în aceast spaþiu s-au nãscut oriau trãit sau trãiesc cei care au pus bazeleliteraturii noastre moderne, de la PoeþiiVãcãreºti la paºoptiºtii Heliade Rãdulescuºi Grigore Alexandrescu, iar mai târziu �reprezentanþii ªcolii prozatorilor târgoviºteni,dar ºi autorii contemporani, reuniþi, înmajoritate, în jurul revistei �Litere� ºi încadrul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni.Activitatea de acum, derulatã în sala mul-timedia a Colegiului, l-a avut ca subiect peMircea Horia Simionescu, marele scriitorplecat dintre noi pe 18 mai 2011.

În cadrul manifestãrii, un grup de elevide la clasa a XI-a A, cooordonat de prof.Adela Pãun a realizat o prezentare video a

vieþii ºi activitãþii scriitorului. A fostproiectat, de asemenea, un scurt materialde realã importanþã documentarã, filmat în2003 de cãtre prozatorul gãeºtean DumitruUngureanu, conþinând o confesiune a luiM.H. Simionescu. Au fost susþinute referateevidenþiind diferite aspecte ale creaþiei, decãtre prof. Florina Ratea ºi de cãtre eleveleGeorgiana Mihalache (XII G), FlorentinaMarin (XII G), Mihaela Simulescu (XI F),Cristea Rebecca (XII G). De asemenea, ungrup de recitatoare, alcãtuit din eleve de laclasele a IX-a F ºi G, îndrumate de prof.Florina Stoica, a susþinut un grupaj liric dinvolumul �Versete de unicã folosinþã.

Luând parte, ca invitat, la manifestare,scriitorul Tudor Cristea le-a vorbit celorprezenþi despre felul în care l-a cunoscutpe Mircea Horia Simionescu, subliniindfaptul cã scriitorul s-a simþit legat, mai multca oricând, în ultimii ani de viaþã, deambianþa culturalã dâmboviþeanã, susþinândtimp de zece ani o rubricã în revista�Litere�, publicându-ºi toate cãrþile noiexclusiv în Editura Bibliotheca ºi participândla numeroase manifestãri cultural-literare.

Realizate cu efort, atât din parteaprofesorilor cât ºi a elevilor, manifestãriprecum cele din cadrul acestui proiectmeritã toatã aprecierea! (Observator)

unul dintre poemele antologate. Deasemenea, editorul Mihai Stan a prezentat,sub emblema �poezia dâmboviþeanã pemeridianele lumii�, antologia bilingvã(româno-rusã) �Târgoviºte, Chiºinãu,Sankt-Petersburg�. Tot acest bogat pro-gram, urmãrit cu interes de un public

sensibil, alcãtuit din elevi ai Colegiului, darºi din iubitori de culturã din oraº, a fostcompletat de o expoziþie de carte(�Literatura la Gãeºti�) ºi una de fotografie(�Din activitãþile culturale ale anului 2012�),realizatã de Biblioteca Orãºeneascã �AurelIordache�. (Observator)


conferinþa intitulatã �Începuturile literaturiiromâne ºi reprezentanþii ei târgoviºteni�.

S-a continuat cu masa rotundã cu tema�Locul poeziei în revistele literare ºi deculturã din spaþiul dâmboviþean�, la careau participat laureaþii concursului, scriitorimembri ai Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, redactori-ºefi ai revistelor:Trivium (George Anca), Bucureºtiul literarºi artistic (Florentin Popescu), ProArme(Dan Gîju), Eroica (George Coandã),Litere (Mihai Stan), Viaþa Basarabiei(Mihai Cimpoi), Impact cultural (Vali Niþu),Climate literare (Ion Iancu-Vale). Au fostlansate mai multe cãrþi: Aurelian Silvestru� Neodihna cuvintelor, George Coandã �Cronografii melancolice, Vasile Romanciuc� Lasã un semn, Vali Niþu � Secunda celestã,Ultimul Impact, Constantin P. Popescu �Marmurã albã, Ion Mãrculescu �Haralamba (roman), G.T. Veseliu �Colonia. Trilogie: Sãrutul copacilor, Noiexilaþi la Pontul Euxin, Moartea unuipreºedinte, Miroslava Medleeva � �ªasemaladii ale spiritului contemporan� de C.Noica � traducere în limba rusã.

Sâmbãtã, 10 noiembrie 2012, laMuzeul de Istorie în cadrul Simpozionului�Scriitori târgoviºteni de ieri ºi de azi înviziunea criticilor din Societatea ScriitorilorTârgoviºteni� au fost lansate cãrþile decriticã literarã apãrute în 2012 la EdituraBibliotheca sub egida Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni ºi a Consiliului JudeþeanDâmboviþa: Florentin Popescu � Portreteîn peniþã, Tudor Cristea � Revizuiri ºiconsemnãri. Eseuri de criticã ºi istorieliterarã, Margareta Bineaþã � Cãrþi ºi autoride azi, Niculae Ionel � Scriitori târgoviºteni,Marin Neagu � Cronologia lumii literareromâneºti. S-a bucurat o bunã primirelansarea antologiei de poezie bilingvãromânã-rusã �Târgoviºte-Chiºinãu-SanktPetersburg�. Pentru al doilea an consecutiv,la festival a fost lansatã cartea �FestivalulNaþional de Literaturã �MoºtenireaVãcãreºtilor� ediþia a XLIV-a, Târgoviºte2012� � cuprinzând textele primilor patrulaureaþi la cele patru secþiuni, volum editatde Consiliul Judeþean Dâmboviþa ºiSocietatea Scriitorilor Târgoviºteni.

Premiile ediþiei a 44-a:Prozã scurtãPremiul naþional: Silvia Bitere (Constanþa)Premiul II: Liviu Augustin Chifane (Brãila)Premiul III: Adrian Nicolae Popescu

(Rãdãuþi)Menþiune: Mirela Ramona Neagu

(Fãurei)

Teatru scurtPremiul naþional nu s-a acordatPremiul II: Edith Negulici (Bucureºti)Premiul III: Mãdãlina Elena Olteanu

(Dragomireºti, Dâmboviþa)Menþiune I: Andra Ioana Bucur

(Târgoviºte)Menþiune II: Mirela Ramona Neagu

(Fãurei)PoeziePremiul naþional: Ionela Mãdãlina

Grosu (Todireºti, Suceava)Premiul II: Valeriu Mititelu (Brãila)Premiul III: Dorina Lãcrãmioara

ªcurhan (Negreni, Cluj)Menþiune: Adelina Georgeta Dozescu

(Timiºoara)La secþiunea Eseu nu s-a acordat nici

un premiu.Premii speciale constând în publicare:Loredana Molea (Chiºinãu, Republica

Moldova) � Prozã, premiul �Mircea HoriaSimionescu� oferit de SocietateaScriitorilor Târgoviºteni

Dan Dediu (Bârlad): Poezie, premiulrevistei �Impact Cultural�

Anamaria Berilã (Oneºti): Poezie,premiul revistei �Eroica�

Ruxandra Chiþescu (Târgoviºte):Prozã, premiul revistei �Litere�

Steliana Cristina Voicu (Ploieºti):Poezie, premiul revistei �Bucureºtiul literarºi artistic�

Ioan Alexandru Despina (Bogota, Co-lumbia): Prozã, premiul revistei �Pro Arme�

În acest an trofeul Festivalului nu s-aacordat

A fost una dintre ediþiile reuºite ale�Moºtenirii Vãcãreºtilor� ºi prin prezenþascriitorilor din Republica Moldova (MihaiCimpoi, Iulian Filip, Vasile Romanciuc,Ianoº Þurcanu, Aurelian Silvestru,Miroslava Medleeva) cu care SocietateaScriitorilor Târgoviºteni are o colaborarefructuoasã. (Observator)


Ion Mãrculescu

CALIGRAFIA CU LUMINÃ

CORIFEI AI FOTOGRAFIEI (I)

Nicephore Niepce (1765-1833)Încercarea de a transpune o imagine

pe un suport material, cu ajutorul luminii,dateazã de multã vreme. Dar primafotografie, în sensul pe care i-l dãm astãzi,a fost realizatã în anul 1826 de NicephoreNiepce, un personaj curios din fire,inventiv, complex, care a fost profesor,ofiþer în armatã iar ca gravor a realizat,pentru prima datã, gravuri cu ajutorulluminii, pe care le-a denumit heliografii,adicã ,,scriere cu soare�. Cea maicunoscutã dintre acestea ºi care se ºipãstreazã, realizatã în 1825, reprezintã unbãrbat care duce un cal de cãpãstru.

Prima fotografie ,,Curtea casei dinGras� � casa de la þarã a lui Niepce, a fostrealizatã cu un aparat rudimentar.,,Obiectivul aparatului� a fost o simplãperforaþie în una din laturile camerei ob-scure. Materialul ,,fotosensibil� folosit afost un amestec de bitum dizolvat în uleide lavandã, denumit bitum de Iudeea, întinspe o placã de cositor. Dupã o expunere deopt ore, placa a fost spãlatã cu acelaºi uleide lavandã îndepãrtându-se bitumulneexpus la luminã. În timpul expunerii,datoritã schimbãrii poziþiei soarelui ºi,bineînþeles, a umbrelor, imaginearespectivã are un aspect ciudat. Niepce adãruit aceastã fotografie unui botanist,Franz Bauer ºi abia în 1898 a fostprezentatã public. În 1952 a fost cumpãratãde Helmuth Gernsheim, istoric alfotografiei ºi fotograf el însuºi, care, în1972 a vândut-o Universitãþii din Texas,unde se aflã în prezent.

Moartea lui Nicephore Niepce în 1833întrerupe cercetãrile începute cu Daguerre,pe care acesta le continuã ºi reuºeºte, în1838, sã obþinã fotografii printr-o metodãmai avansatã.

Louis Jacques Mande Daguerre(1787-1851)

Este considerat, de fapt, pãrintelefotografiei, pentru invenþia sa numitã

daguerrotipie, care se bazeazã pesensibilitatea la luminã a sãrurilor de argint,pusã în evidenþã, pentru prima datã, deJohan Schultze în 1727. Daguerrotipia serealizeazã pe o placã de cupru acoperitãcu argint, folosindu-se, ca agentstabilizator, iodul. Developatã în sãruri demercur, se obþine o imagine negativã înrelief, o matriþã ce poate fi copiatã pehârtie. Durata expunerii, 15-30 de minute.Din aceastã cauzã, persoanele care treceauprin peisajul fotografiat, nu apãreau înimagine. Cu timpul, întrucât Talbot, înAnglia, pusese la punct un procedeu desensibilizare a hârtiei (operaþie fãcutã doarcu puþin timp înaintea fotografierii),precum ºi experimentarea a altor substanþefotosensibile de cãtre alþi fotografi (deexemplu bromura de argint în amestec cuiodura de argint), timpul de expunere s-amai scurtat, dar nu cum se întâmplã înzilele noastre. Astfel cã, în acele vremuri,pentru portrete se foloseau scaune saumobilier adecvat, care sã þinã subiectulrigid, uneori minute, cât timp duraexpunerea.

Amintim cã procedeul daguerrotipieia fost folosit, pentru prima datã în þaranoastrã, începând din anul 1843, de cãtreCarol Pop de Szatmari, unul dintre cei zecefotografi existenþi atunci în Europa.

Odatã cu apariþia ºi evoluþia fotografiei,s-a pus problema cã aceasta o sã detronezepictura. Temerile veneau ºi din faptul cãunii fotografi realizau imagini cu scene ºipersonaje asemãnãtoare celor din picturileclasicilor. Realitatea a demonstrat, întimp, cã fotografia, ca artã graficã, arepropria cale de exprimare emoþionalã pecare ºi-a gãsit-o într-un timp chiar foartescurt, în mai puþin de un secol deexistenþã. Daguerre a beneficiat foartepuþin timp de invenþia sa, cca. 13 ani, darimaginile lãsate de el, în special portreteleºi autoportretele, demonstreazã cãfotografia are propriul ei limbaj prin carecomunicã ceea ce are de spus.


Nicephore Niepceºi prima fotografie realizatã

de el în 1826

Louis Jacques Mande Daguerreºi fotografie realizatã de acesta

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, lalibrãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã laredacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Dulce ºi amarRevista revistelor

Primim, prin bunãvoinþa redacþiei, de la Suceava, revista �Bucovina literarã� a SocietãþiiScriitorilor Bucovineni. O publicaþie elegantã ºi serioasã, tipãritã în condiþii excepþionale ºiavând colaboratori permanenþi de primã mânã: Adrian Aluigheorghe, Liviu Antonesei, LeoButnaru, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Constantin Dram, Horia Gârbea, Liviu IoanStoiciu, Matei Viºniec. * Numãrul dublu, pe septembrie-octombrie 2012, este consistent, cade obicei, oferind interesante texte publicistice, recenzii ºi cronici literare, eseuri (precum�Condiþia paradoxalã a destinului ca dat ºi misiune�, de Irina Ciubotaru, omagiindu-l pe N.Steinhardt la centenar, sau �Europenitatea lui Bacovia�, de Theodor Codreanu) ºi, desigur,destulã poezie. Cu precizarea cã obiºnuitele materiale de umpluturã, de aflat cam în oricepublicaþie, lipsesc din acest numãr al �Bucov inei literare�, mã voi opri, pentru cã altfel nici nuse poate, doar asupra câtorva. * Mai întâi ar fi un incitant text dintr-un �Jurnal comentat� alpoetului Liviu Ioan Stoiciu, care a þinut, pânã nu demult, un jurnal asemãnãtor pe blogul sãupersonal, intens frecventat, ºi care apeleazã, ca noi toþi, pentru documentare, la internet. Prinintermediul cãruia conºtientizeazã, �luni, 15 octombrie, la prânz�, cã �separatismul teritorial eîn floare�, dar cã �în acest context, România lasã senzaþia cã merge împotriva curentului ºi cãteritoriile sale pierdute ar putea sã se întoarcã la patria mamã�. Dupã câteva consideraþiimenite sã amelioreze, ba chiar sã punã la îndoialã aceastã senzaþie, LIS noteazã ºtirea uluitoare,provenind de la un oficial ucrainean pe numele sãu Serghey Deev, cã þara noastrã s-ar pregãtisã anexeze Bucovina de Nord, act la care Ucraina nu s-ar putea opune, pentru cã România emembrã NATO. * Dincolo de caracterul elucubrant al consideraþiilor acelui Deev (care pot fi,aº observa eu, ºi niºte elemente de intoxicare tipic sovietice), vine comentariul amar al poetului,care socoteºte, pe bunã dreptate, cã a vorbi de o alipire a Bucovinei de Nord �la România, azi,e un vis al bieþilor români (în majoritate declaraþi oficial...moldoveni ucrainieni la Cernãuþi), defapt, abandonaþi de Iliescu-Constantinescu-Bãsescu în Ucraina�. * ªi ca sã nu pãrãsim aºade repede reflecþiile amare, s-o reþinem, dintr-un amplu interviu-confesiune al poetului LucianVasilescu, pe urmãtoarea: �În mod normal, poezia ar trebui sã fie un simptom al sãnãtãþii unuipopor, al limbii ºi al valorilor sale. Acum ºi aici, din pãcate, nu este cazul�. * ªi sã mai notãmunul dintre aforismele lui Gheorghe Grigurcu, foarte potrivit acestor zile: �Unele calomnii, prinexagerarea lor stridentã, se dizolvã în stupiditatea lor care devine o paradoxalã formã decenzurã moralã�. * Nu pot încheia însã succintele referiri la aceastã revistã care, alãturi dealtele, se zbate sã menþinã, în aceste vremuri, fãclia literaturii aprinsã, apãrând-o de atâteavânturi potrivnice, fãrã a mã opri la un �interview� cu Mihail Sadoveanu al Vioricãi Pintilescu,reprodus din �Bucovina literarã�, Cernãuþi, anul III, duminicã, 19 decembrie 1943. Un interviuoarecum necanonic, cu întrebãri strecurate �la masa de searã împreunã cu membrii cerculuiBucovina literarã� ºi rãspunsuri transcrise, probabil, mai apoi din memorie. Dintre care l-aºreþine pe acesta: �Câteodatã realitatea îmi trezeºte în suflet anumite probleme, dar ºi sufletul,stãpânit de un anumit sentiment, urmãreºte ceva, îmi descoperã în realitate ceea ce mãintereseazã, ceea ce-mi împlineºte cadrul sufletesc! Un singur lucru însã e foarte sigur: N-amscris niciodatã, nicio carte la comandã sau de comandã�. * Nobil principiu, demnã atitudine!* Cum sã bãnuiascã, însã, cel care le subliniazã, în 1943, cu atâta mândrie, cã ºase ani maitârziu avea sã publice �Mitrea Cocor�?! (T.C.)

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

7,00 RON

„În poblic” - bibliothecabibliotheca.ro/reviste/litere/nr_11_12_2012/litere152153.pdfsterom,...

Documents