3/27/2012

1

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

2

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate (inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

3

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

4

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

5

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele, cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

6

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

7

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

8

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate

(inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu

fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic

Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

3/27/2012

9

PROFILAXIA INFECŢIEI PRIN PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

PROTECŢIA GAZDEI RECEPTIVE

•

• Măsuri profilactice specifice

• Medicamente antimicrobiene

• Izolarea de protecţie

MĂSURI PROFILACTICE SPECIFICE

•

• imunizări active

• imunizări pasive

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ ACTIVĂ

• vaccinare

• eficienţa vaccinării:

– calităţi imunogene ale vaccinului

– capacitatea organismului vaccinat de a elabora şi memora răspuns imun

– un interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari

• Imunitatea postvaccinală persistă un interval relativ lung şi poate fi întărită prin vaccinări de rapel

Tipuri de vaccinuri

• vaccinuri vii cu virulenţa atenuată

• vaccinuri corpusculare inactivate

• vaccinuri cu componente microbiene purificate

• vaccinuri clonate

• vaccinuri sintetice

Indicaţiile vaccinării

• Vaccinările generale - toată populaţia infantilă - program guvernamental

– În România: anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-tetanică, anti-difterică, anti-

pertussis, anti-rujeolică, anti-rubeolică, anti-poliomielitică

• Vaccinările selective - grupe de populaţie cu risc crescut de a contracta o anumită

infecţie

– vaccinarea anti-holerică şi anti-tifoidică în colectivităţi calamitate (inundaţii,cutremure)

– vaccinarea anti-gripală şi revaccinarea anti-hepatită B a personalului medical

– vaccinarea turiştilor în arii endemice de holeră ş.a.

– vaccinările contra bolilor carantinabile impuse de autorităţile de frontieră ale

statelor

– programele de vaccinare ale militarilor (anti-gripală, anti-adenovirus, anti-

pneumococică, anti-meningococică)

• Vaccinările elective - pacienţi sau categorii de pacienţi la care anumite infecţii sunt

mai frecvente şi mai grave decât în populaţia generală

– vaccinarea anti-rabică a persoanelor muşcate de animale turbate sau necunoscute

– vaccinarea anti-gripală a pacienţilor cu boli respiratorii şi cardiace cronice

– vaccinarea anti-Pseudomonas aeruginosa a pacienţilor arşi

Calea de administrare

• parenterală, în general

• orală, când bariera imună a mucoaselor este esenţială (producere de IgA) –

vaccinuri vii atenuate

Complicaţiile vaccinărilor

• Boala infecţioasă indusă prin vaccinuri vii la persoanele cu deficite ale apărării imune

•

• Accidente alergice apar la persoane sensibilizate

– la antigenele vaccinante

– la impurităţi antigenice provenite din substratul de cultivare a tulpinii vaccinante

(ou embrionat, creier de animal)

– la antibiotice adăugate în procesul preparării vaccinurilor

Contraindicaţiile vaccinărilor

• Contraindicaţiile temporare:

– Sarcina - vaccinuri virale atenuate; sarcina este contraindicată timp de 3 luni după o asemenea vaccinare

– Boli febrile acute

– Sugari aflaţi încă sub protecţia anticorpilor materni

•

• Contraindicaţii permanente:

– imunodeficienţele contraindică administrarea vaccinurilor vii atenuate

– în general, bolile alergice (astmul bronşic, urticaria, eczeme) contraindică

vaccinările

Calendarul vaccinărilor

•

• anti-tuberculos, anti-hepatită B – în maternitate (1-7 zile după naştere)

• anti-tetanic, anti-difteric, anti-pertussis, anti-poliomielitic, anti-rujeolic – începând cu fereastra imunologică a sugarului

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• induc o infecţie inaparentă urmată, în general după o singură inoculare, de

instalarea unei imunităţi de durată

• stimulează puternic imunitatea celulară

•

• Vaccinarea anti-tuberculoasă

– vaccinul atenuat BCG, strict intradermic pe faţa postero-externă a braţului stâng,

0,3 ml

– cicatricea post-vaccinală, iniţial violacee, ulterior sidefie, cu diametrul de 3-6 mm, persistă 1-3 ani

– Injectarea subcutanată a vaccinului BCG este o greşeală microabces.

– imunitate antituberculoasă relativă şi starea de sensibilizare la tuberculină

– toţi copiii în a 4-a zi după naştere, dacă sunt normo-ponderali

– revaccinările BCG se fac numai selectiv la persoane cu testul intradermic la

tuberculină negativ

•

• Vaccinarea anti-poliomielitică

– vaccin atenuat Sabin

– condiţionat în bomboane / picături pe o bucăţică de zahăr

– infecţie inaparentă imunizantă

– vaccinare completă (vaccinare cu două doze şi două revaccinări cu cate o doză)

imunitate toată viaţa

– vaccinarea copiilor cu tulburări gastrointestinale se temporizează până la vindecare

Imunizări cu vaccinuri vii atenuate

• Vaccinarea anti-rujeolică

– vaccin viu atenuat subcutanat, o singură doză, copii > 12 luni

– imunitate solidă şi de durată

– nu se administrează copiilor sensibilizaţi la proteine din ou şi polimixină sau neomicină

•

• Vaccinarea anti-rubeolică

– vaccin viu atenuat administrat subcutanat, de la vârsta de 1 an

– fetiţele trebuie vaccinate până la pubertate, iar femeile neimunizate, premarital

– se poate administra asociat cu cel anti-rujeolic

•

• Vaccinarea anti-dizenterică

– tulpină de Shigella flexneri 2a cu virulenţă atenuată

– administrat oral în colectivităţi închise pentru a preveni dizenteria ca infecţie

încrucişată

– imunitate specifică de tip

•

• Vaccinarea anti-variolică

– variola este o boală eradicată începând cu anul 1980 vaccinarea obligatorie

sistată

– vaccin anti-variolic viu atenuat = virusul vaccinal

– administrat percutan pe faţa externă a braţului, deasupra inserţiei inferioare a muşchiului deltoid

– vaccinarea sau revaccinarea sunt eficiente în prezenţa unei reacţii majore: pustulă, ulceraţie sau crustă cu areolă congestivă pe fond infiltrativ indurat

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• suspensii microbiene omorâte prin căldură sau substanţe antiseptice diluate

• subcutanat, intradermic sau intramuscular

• injectarea repetată la interval de 10—14 zile: microbii omorâţi nu se multiplică în

organismul vaccinat, aşa cum o fac tulpinile vii atenuate

• Vaccinarea contra tusei convulsive (anti-pertussis)

– suspensie omorâtă de Bordetella pertussis (trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis)

– intramuscular

– primo vaccinarea = 4 doze administrate la vârsta de 2, 4, 6 şi 18 luni; doză de

rapel la 4-6 ani

– după vârsta de 6 ani este interzisă primo-vaccinarea cu componenta pertussis din cauza accidentelor grave pe care le poate determina la copii mai mari (encefalite).

• Vaccinarea anti-gripală

– virusul gripal suferă variaţii antigenice periodice, chiar anuale vaccinul anti-

gripal trebuie schimbat anual pentru a include variantele antigenice noi

– vaccinul conţine proteine din oucontraindicat la persoanele sensibilizate faţă de

proteinele din ou

– subcutanat

– vaccinare anuală, înaintea sezonului epidemic

– grupele de populaţie cel mai expuse la gripă (personalul medico-sanitar, din transporturi ş.a.) şi persoane care prin bolile de fond au rezistenţă scăzută faţă de

gripa şi complicaţiile ei (vârstnici, bolnavi cardiaci, pulmonari, diabetici ş.a.).

Imunizări cu vaccinuri corpusculare inactivate

• Vaccinările anti-tifoidică, anti-holerică şi anti-pestoasă

– suspensii omorâte ale microorganismelor respective

– subcutanat, două doze la interval de 4 săptămâni + rapel la 6 luni (contra holerei sau pestei) sau la 1 an (contra febrei tifoide)

– administrare selectivă: populaţii din zone calamitate (risc de febră tifoidă sau holeră), celor care călătoresc în zone endemo-epidemice sau pentru obţinerea

certificatelor de vaccinare cerute de autorităţi la frontiere

• Vaccinarea contra tifosului exantematic

– cei care călătoresc în arii endemice ale bolii

– subcutanat în două doze la interval de 10 zile

– nu se administrează persoanelor sensibilizate la proteine din ou

• Vaccinarea anti-rabică

– preparat prin inactivarea suspensiei de virus rabic, cultivat în cultură de celule umane

– intramuscular sau intradermic

– protejarea personalului expus riscului turbării (hingheri, speologi, îngrijitori de animale, medici veterinari) - 3 doze de vaccin în zilele 0, 7 şi 21-28. Inoculări de

rapel sunt indicate la fiecare 2 ani, dacă riscul continuă.

– după muşcătura de animal turbat sau de animal necunoscut - vaccinare imediată

cu 5 inoculări în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28.

•

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• bacilul difteric şi bacilul tetanic - puternic toxigene (exotoxine)

• antitoxine (anticorpi specifici)- neutralizează toxinele respective şi împiedică apariţia bolii

• anatoxine- exotoxine care şi-au pierdut toxicitatea, dar au rămas imunogene

• vaccinările anti-difterică şi anti-tetanică se fac cu anatoxină difterică, respectiv tetanică, adsorbite şi purificate.

•

• Vaccinarea anti-difterică

– primovaccinarea generalizată a copiilor de 2-3 luni cu trivaccin DTP

– revaccinări la intervale de cca 4 ani (anatoxină difterică sau bivaccin diftero-tetanic, i.m.)

– revaccinările anti-difterice selective, funcţie de rezultatul testului intradermic Schick.

Imunizări cu anatoxine şi alte vaccinuri purificate

• Vaccinarea anti-tetanică

– primovaccinarea cu DTP

– revaccinări de rapel la intervale de 10 ani cu bivaccin difterotetanic sau numai cu anatoxină tetanică, i.m.

– revaccinări sunt indicate la persoane expuse profesional riscului traumatismelor: militari, sportivi etc.

– plagă la vaccinaţi o inoculare de rapel cu anatoxină tetanică

• Alte vaccinuri purificate

– polizaharide bacteriene capsulare (vaccin anti-pneumococic, anti-meningococic etc.)

– lipopolizaharidul peretelui unor bacili gram-negativi (vaccin antipiocianic ş.a.)

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ

•

• avantaj - protecţie imediată

• dezavantaje:

– eficienţa strict limitată în timp

– sensibilizarea la proteinele străine. Purificarea şi concentrarea serurilor hiperimune

heterologe reduce riscul bolii serului după administrarea terapeutică, dar nu pe cel al şocului anafilactic după administrări repetate. Anticorpii umani (imunoglobuline

umane) reduc foarte mult riscul sensibilizărilor.

IMUNIZAREA ARTIFICIALĂ PASIVĂ - PREPARATE

•

• seruri hiperimune heterologe brute

• seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate

• gamaglobuline umane standard

• imunoglobuline umane hiperimune specifice

Indicaţiile imunizării pasive

• Protecţia pacienţilor cu agamaglobulinemie faţă de viroze cu fază viremică şi infecţii

cu bacterii piogene

– injectare intramusculară a 1 ml soluţie 16% imunoglobulină umană normală per kg corp la intervale de 4-10 săptămâni

– dureroasă

– numai preparate speciale de imunoglobulină se pot injecta intravenos

• Protecţia persoanelor nevaccinate în condiţii de risc crescut pentru:

– tetanos

– difterie

– gangrena gazoasă

– hepatita A, hepatita B

– rujeola

– rabia

• Terapia specifică a unor toxiinfecţii sau intoxicaţii grave

– difterie, botulism, tetanos

ADMINISTRAREA VACCINURILOR ŞI SERURILOR IMUNE

•

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor şi efectuează inoculări necesare.

• În general, aceste produse se conservă prin refrigerare şi este interzisă folosirea lor

după termenul de garanţie.

• Injectările trebuie făcute cu ac şi seringă sterile, individualizate pentru fiecare pacient: fie ac şi seringă de unică folosinţă, fie curăţirea şi sterilizarea acului şi seringii după fiecare injecţie. Este un act iresponsabil şi criminal injectarea mai multor persoane la rând cu acelaşi ac şi seringă nesterilizate după fiecare injectare: hepatitele B şi C sunt infecţii persistente care pot determina hepatite cronice sau cancer hepatic; infecţia cu virusul imunodeficienţei umane este sigur mortală.

• Cadrele medii sunt responsabile de pregătirea materialelor necesare pentru

efectuarea vaccinărilor:

– Seringile şi acele

– Tampoane sterile şi alcool de 70°

• Înainte de administrarea vaccinurilor, persoanele care urmează a fi vaccinate sau mamele (în cazul copiilor) trebuie chestionate asupra stării actuale de sănătate,

asupra stării fiziologice (prezenţa sarcinii la femei), eventualelor sensibilizări la proteinele din ou şi la antibiotice persistente în unele vaccinuri. Serurile hiperimune

heterologe se administrează numai după testarea intradermică a sensibilizării

CHIMIOPROFILAXIA ANTIINFECŢIOASĂ

•

• definiţie: prevenirea infecţiei sau a complicaţiilor ei majore prin administrare de

chimioterapice gazdei receptive

• eficienţă imediată, dar numai pe durata administrării medicamentului antimicrobian

• dezavantaje: disbioze, rezistenţa la antibiotice

•

• Indicaţii individuale:

– prevenirea infecţiei: chimioprofilaxia tetanosului şi gangrenei gazoase la pacienţi cu plăgi; profilaxia primară a bolilor poststreptococice prin penicilinoterapia

streptocociilor

– prevenirea unei infecţii latente contractată natural în condiţii de mare risc: chimioprofilaxia tuberculozei la copii cu virajul intradermoreacţiei la tuberculină

sau surprinşi cu salt tuberculinic în condiţiile contactului ori convieţuirii cu un bolnav cu tuberculoză contagios

• Indicaţii colective:

– stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise (e.g., boală meningococică)

IZOLAREA DE PROTECŢIE

•

• gazda imunocompromisă prin boală de fond sau imunosupresie

•

• spitalizare sub cort steril / în boxă cu aer sterilizat, cu presiune pozitivă şi regim sever de acces

TRATAMENTUL INFECŢIILOR

Generalităţi

• izolarea previne contagiul

•

• tratamentul simptomatic ameliorează pentru moment suferinţe ale pacientului

• tratamentul igienico-dietetic şi cel patogenetic susţin funcţiile organismului

•

• tratamentul etiologic: tratament specific (imunizare pasivă) sau tratament antimicrobian.

•

Tratamentul antimicrobian

• cu substanţe chimice care au rolul de a omorî agentul infecţios sau cel puţin de a-i

opri multiplicarea până la apariţia răspunsului imun

• toxicitatea selectivă

•

• antiseptice şi chimioterapice

– antisepticele - molecule relativ simple, obţinute prin sinteză chimică

– chimioterapice

• prin sinteză chimică (de ex., sulfamidele, chinolonele ş.a.)

• antibiotice sintetizate de anumite mucegaiuri sau bacterii: e.g., penicilina -Penicillium notatum

• cloramfenicolul a fost sintetizat şi de chimişti

• antibiotice modificate prin semisinteză

MECANISME DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR ANTIMICROBIENE

•

• Antiseptice - denaturarea neselectivă a proteinelor şi enzimelor sau a acizilor nucleici

ori a membranei citoplasmice toxicitatea insuficient de selectivă

• Antibioticele au o toxicitate selectivă mai bună decât antisepticele

– inhibă sinteza peretelui bacterian cea mai selectivă toxicitate, pot fi

administrate în doze mari. E.g., antibioticele β-lactamice: penicilinele,

cefalosporinele

– perturbă sinteza proteică, a acizilor nucleici sau permeabilitatea membranei

citoplasmice pot fi toxice necesită o supraveghere atentă a pacienţilor în

cursul tratamentului antimicrobian (funcţiile rinichiului, ficatului, măduvei osoase).

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

•

• Antiseptice - acţiune nespecifică

•

• Antibiotice antibacteriene

– spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative şi spirochetelor): ampicilina,

cefalosporinele, chinolonele şi sulfamidele

– active şi asupra rickettsiilor, chlamydiilor sau micoplasmelor: tetracicline,

cloramfenicol

– penicilina - numai asupra bacteriilor gram-pozitive, cocilor gram-negativi şi spirochetelor

– antibioticele aminoglicozidice (streptomicina, kanamicina, gentamicina ş.a.) - mai ales împotriva bacililor gram-negativi

– numai câteva (hidrazida acidului izonicotinic, etambutolul ş.a.) sunt active

împotriva bacililor tuberculozei

• Antibiotice antivirale - puţine şi toxice

MODURI DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI ANTIMICROBIENE

•

• aplicaţiile locale sunt utilizate când focarul infecţios este superficial: infecţii ale

conjunctivei, mucoaselor bucală şi vaginală, infecţii ale pielii sau ţesuturilor denudate prin plăgi şi arsuri

– soluţii antiseptice mai puţin iritante: apa oxigenată, hipocloriţi (soluţie Dakin ş.a.),

cloramine (soluţii 0,4—1%), rivanol, nitrat de argint etc., pulberi care conţin iodoform

– efectul antimicrobian al rivanolului şi iodoformului mai puţin influenţat de substanţele organice

– incluse în pomezi, în colire, în supozitoare sau ovule.

• per os (ingerate)

• parenteral (injectate)

REZISTENŢA LA SUBSTANŢELE CHIMIOTERAPICE

•

• rezistenţă naturală

–micoplasmele, natural rezistente la toate beta-lactaminele

– speciile de bacili gram-negativi sunt rezistente la penicilină

– speciile de streptococi sunt rezistente la aminoglicozide

• rezistenţa dobândită la antibiotice şi antiseptice

–mutaţie genetică (modificare spontană a informaţiei genetice a microbului)

– transferul unui factor genetic de la o celulă bacteriană rezistentă la una sensibilă

• în cursul terapiei antimicrobiene se selectează tulpini bacteriene rezistente nu numai

în focarul de infecţie, ci şi în microbiota indigenă, mai ales în colon rezervor al

factorilor de transfer al rezistenţei de care beneficiază multe bacterii patogene

• mecanism frecvent de rezistenţă: producerea unor enzime care inactivează

antibioticele (de ex., penicilinaze).

MĂSURI PENTRU PREVENIREA REZISTENŢEI DOBÂNDITE LA CHIMIOTERAPICE

•

• Utilizarea restrictivă a antibioticoterapiei: când este posibilă şi necesară.

•

• Dozarea adecvată a unui antibiotic corect ales pentru tratament.

•

• Asocierea a două sau mai multe antibiotice în cursul tratamentului antimicrobian de

durată (ca în tuberculoză).

•

• Prevenirea infecţiei încrucişate şi a colonizării cu tulpini bacteriene periculoase de spital.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30