Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in crizaPsihoterapeut Daniela PeristeriPsihoterapeut Razvan PeristeriPsihoterapia cognitiv-comportamentalapentru cazurile dificileAsociatia de Hipnoterapie si PsihoterapieCognitiv-ComportamentalaPsihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza

Termenul de criza se refera la trairea unor evenimente negative care ameninta integritatea fizica si psihica a unei persoane sau a familiei acestuia, locuintei, proprietatii sau bunastarii sale (accidente, calamitati naturale, violuri, sechestrari, atentate, razboaie, etc) (I. Holdevici, 2003).

Din punct de vedere psihologic, criza reprezinta pierderea sau amenintarea cu pierderea a unei relatii apropiate, a prestigiului ori pozitiei sociale, sau confruntarea cu o situatie cu caracter competitiv (I. Holdevici, 2003).

In cartea sa Interventia psihologica in situatii de criza, G. Caplan (1964) definea criza ca fiind starea de dezechilibru psihologic in care o persoana nu poate nici evita, nici gestiona evenimente neasteptate sau seroase de viata.Dupa Freeman si Fusco (apud I. Holdevici, 2003), oamenii vin la terapie din 4 motive:Disconfort psihic (trairea subiectiva a unor stari afective negative nemultumire, depresie, anxietate, iritabilitate, etc)Disfunctii la nivelul diferitelor procese psihice (vizeaza modul concret de functionare a pacientului in diverse sectoare de activitate si se bazeaza pe date mai obiective)Lipsa autocontrolului (trairea subiectiva si experienta obiectiva a pierderii controlului asupra evenimentelor vietii si a propriilor stari psihice)Dezorganizarea (incapacitatea persoanei de a elabora si a duce la indeplinire un plan in vederea schimbarii sau a stabilirii prioritatilor, astfel incat obiectivele personale sa poata fi atinse).

Obiectivele psihoterapiei cognitiv-comportamentale:

identificarea si modificarea schemei cognitive care directioneaza organizarea si procesarea informatiilor, precum si interpretarea experientelor de viata. Abordarea se va focaliza initial pe gandurile negative automate, apoi asupra schemelor cognitive care se refera la atitudinile si supozitiile persoanei cu privire la sine, lume, experientele de viata si viitor.

Cunoasterea si modificarea modului de raportare a persoanei la ceilalti;

Achizitionarea unor abilitati de a face fata existentei.

Evaluarea

Deoarece in criza este esentiala o interventie cat mai rapida, evaluarea trebuie realizata cat mai devreme. Dupa Greenstone si Levinton (apud I. Holdevici, 2003), evaluarea are cateva caracteristici, considerate si ca etape:

Caracterul imediat

Asumarea controlului

Evaluarea propriu-zisa se face pe loc

Decizia in legatura cu strategia de interventie aplicata Dupa Freeman si Dattillio (apud Irina Holdevici, 2003), psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru interventia in situatie de criza presupune 5 etape:

Realizarea unei aliante terapeutice bazata pe incredere si siguranta, terapeutul va adopta o atitudine non-evaluativa si-l va trata pe client cu caldura si intelegere.

Evaluarea severitatii crizei elemente care pot constitui potential pericol pentru client sau pentru altii, informatii in legatura cu schema cognitiva prin care pacientul proceseaza informatiile, definirea problemei, realizarea unor liste de probleme.

Evaluarea si mobilizarea resurselor interne si externe.

Alcatuirea unui plan de actiune menit sa ajute la rezolvarea problemei bazat pe motivatia si dorinta pacientului de a duce la indeplinire planul.

Directionarea pacientului, in cazul in care rezolvarea de probleme nu se potriveste terapeutul va deveni un fel de avocat al pacientului, ajutandu-l intr-un mod mai directiv sa adopte decizii sau sa testeze strategii de coping noi.

Aspecte specifice ale interventiei cognitive in situatia de criza (Freeman si Dattilio, 2000):

Caracterul confidential al demersului terapeutic

Modul de functionare cognitiva

Doliul si pierderea

Personalitatea premorbida, stilul de viata si interesele

Discrepanta dintre dificultatea reala si cea perceputa de a face fata situatiei

Intarirea pozitiva a fiecarui succes terapeutic .

Accentuarea aspectului colaborativ al relatiei terapeutice Etapele interventiei in situatie de criza

DiagnosticStabilirea scopurilorPlanificareaInterventia propriu-zisaEvaluarea rezultatelorDiagnostic -consecintele asupra persoanelor implicate si motivele care au dus la aparitia situatiei de criza (colectarea de informatii, aplicare de teste, etc). Colectarea informatiilor va viza:Abilitatile intelectuale, fizice, emotionale, socialeRelatiile cu ceilalti Istoricul relatiilor sale cu ceilalti.Aspecte care tin de bunastarea fizica si psihica a persoanei. Se evalueaza astfel:Natura si gravitatea suferinteiCompetentele si activitatile sociale, barierele care apar in manifestarea acestora.Modul in care este afectat comportamentul, mecanismele de aparare.Natura factorilor care intretin problema.Factorii care ar putea proteja persoanaImportanta si riscurile interventiei.

112. Stabilirea scopurilor:

Asigurarea securitatii fizice si psihice a persoanelor implicate in criza

Asigurarea confortului psihologic si a dezvoltarii psiho-sociale optime

Cresterea increderii in sine, a sentimentului competentei, a intelegerii relatiilor sociale, a capacitatii de reflectie asupra evenimentelor trecute si de planificare a celor viitoare, a autonomiei

Contrazicerea modelelor internalizate de functionare a lumii

Scaderea riscurilor si a factorilor de stres

Cresterea influentei unor factori de sprijin

Construirea unor sisteme de sprijin care sa incurajeze si sa intareasca eforturile persoanei de a face fata.

3. Planificarea

Cadrul in care se va desfasura interventia (acasa, la cabinet, la locul de munca, in comunitate)

Interventia poate fi centrata pe individ sau pe grup

Stabilirea resurselor materiale si umane si modalitatea de obtinere a acestora.

4. Interventia propriu-zisa

Stabilita in functie de mediu, persoanele implicate, obiectivele stabilite, informatiile care pot aparea, etc.

5. Evaluarea rezultatelor

facuta atat de terapeut, cat si de pacientFactorii vulnerabilitatii la stres

Boala organica acuta (de ex, migrena, durerea de dinti, etc)Boala cronicaDeteriorarea sanatatii datorita inaintarii in varstaDeprivarea de hrana sau alimentatia insuficientaStare de iritare sau furieObosealaSinguratateaPierderi emotionale majore (deces, divort, separare)Abilitati de rezolvare de probleme insuficient dezvoltateAbuzul de substanteDureri cronice persistenteAutocontrol scazutSchimbari majore in viata subiectului (schimbarea locuintei, a locului de munca, a statusului marital, aparitia unui copil, etc)

Psihoterapia cognitiv-comportamentala la pacientii supraactivatiPersoanele cu nivel ridicat de activare psihica sunt mai vulnerabile la evenimentele stresante, se simt in permanenta depasite de evenimente si incapabili sa faca fata problemelor de zi cu zi.

In aceasta categorie se includ mai ales persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B (borderline, narcisic, histrionic, antisocial).Un element important al succesului terapeutic cu astfel de persoane il reprezinta strategia de a-i determina sa-si reia controlul asupra gandurilor, emotiilor si comportamentelor, lucru nu tocmai usor datorita factorilor de vulnerabilitate la stres care scad pragul de toleranta, accentueaza dificultatile in sfera rezolvarii de probleme si contribuie la mentinerea starii de criza.Terapeutul va trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:

Criza reprezinta un fenomen temporar

Pacientul percepe in mod deformat realitatea si traieste stari afective negative puternice

Pacientul este dezorganizat

Terapeutul trebuie sa actioneze astfel incat sa reduca probabilitatea manifestarii unor comportamente periculoase pentru sine si pentru cei din jur.

Modelul de interventie in criza a lui Roberts (2000) are sapte stadii:Planificarea si realizarea unei evaluari a crizeiStabilirea unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei relatiiExaminarea dimensiunilor problemei in vederea definirii eiIncurajarea explorarii sentimentelor si a emotiilorGenerarea si incurajarea alternativelor. Explorarea modalitatilor de a face fata situatiilor din trecutDezvoltarea si formularea unui plan de actiuneFollow-up

1. Planificarea si realizarea unei evaluari a crizei. Deoarece persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B au un risc crescut de suicid, acesta este primul lucru care va fi evaluat. Freeman si Fosco (2000) ofera un ghid de evaluare a riscului suicidal si homicidal:

Ganduri care se refera la sinucidere/omucidereIdeatiaNevoia cognitivaPlanulNevoia comportamentalaIntentiaTentativa/gestA doua tentativaImpulsivitatea Lipsa de sperantaComorbiditate psihopatologicaControlul impulsuluiImpulsivitatea poate face trecerea de la gand la fapta intr-un timp foarte scurt. Avand in vedere faptul ca persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B au un slab control al impulsului, este necesar ca terapeutul sa il ajute pe pacient pas cu pas in depasirea crizei.verificarea motivatiei individului in ceea ce priveste controlul crizei determinarea capacitatii clientului de a rezolva problemeevaluarea rezistentei la schimbareidentificarea si selectarea celui mai bun mod de a face fata situatiei

2. Stabilirea unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei relatii

Roberts sugereaza ca acest stadiu este integrat in primul stadiu. Intr-adevar, fara o relatie terapeutica pacientul nu se poate destainui in intregime (pot aparea rusinea, jena, frica de a nu se face de ras).

De aceea, Roberts sustine ca principala sarcina a terapeutului este sa arate respect, acceptare, si reasigurare si sa ceeze o atmosfera securizanta.

3. Examinarea dimensiunilor problemei in vederea definirii ei:

Evenimentele precipitatorii

Metodele de coping anterioare

Pericolul si letalitatea4. Incurajarea explorarii sentimentelor si a emotiilor

Aceasta se va face intr-un mod suportiv si non-evaluativ, tinand cont de faptul ca pacientii sunt foarte sensibili si sunt tentati sa reactioneze la disconfort modificand sentimentele privind situatia prezentata.

5.Generarea si incurajarea alternativelor. Explorarea modalitatilor de a face fata situatiilor din trecut:

Identificarea grupului de suport social

Daca pacientul este de acord, aducerea unor persoane din grupul de suport social la prima sedinta pentru a descoperi si punctul lor de vedere.

Identificarea resurselor interne ale pacientului

Identificarea situatiilor in care a facut fata

Cum ar fi procedat X in situatia de fata? (unde X este o persoana reala si de incredere)

6. Dezvoltarea si formularea unui plan de actiune

Freeman si Fusco (2000) sugereaza urmatoarele lucruri in vederea dezvoltarii unui plan de actiune:

Obtine angajamentul de la pacient pentru planul de actiune

Asigura suport pentru a furniza back-up si motivatie in vederea definitivarii planului

Fii avocatul pacientului (de exempl, ia legatura cu asigurarile sociale, asigura alternative de suport, etc)

Utilizeaza imaginatia (pentru imaginea indeplinirii scopurilor, vazandu-se pe sine indeplinind toate sarcinile, etc)

Fii concret si specific in identificarea planurilor de viitor si a scopurilor legate de acestea.7. Follow-up

Cheia unei interventii in criza de succes o constituie follow-up-ul, de aceea se poate stabili cu pacientul un program de sedinte de urmarire pentru mentinerea progresului si prevenirea recaderilor.

Tehnici cognitive:Precizarea sensului termenilorAdresarea de intrebari cu caracter provocativ pentru a verifica veridicitatea gandurilor negative si a supozitiilor disfunctionaleRedistribuirea responsabilitatilor pentru o situatie cu continut negativIdentificarea unor alternative si optiuni de viataDecatastrofizarea Imaginarea consecintelorExaminarea avantajelor si dezavantajelorTransformarea unui eveniment negativ intr-un avantajTehnica descoperirii dirijateUtilizarea exagerarilor sau paradoxuluiUtilizarea scalelor de evaluare a evenimentelorArgumentarea directa (mai ales in iminenta unui suicid) tehnica se va utiliza cu mult tact si prudenta, deoarece ar putea activa rezistentele si reactiile pasiv-agresive ale pacientului, inclusiv suicidul.Provocarea si modificarea gandurilor negative disfunctionaleTehnici comportamentale:

Realizarea unor orare si programe (pacientul este dezorganizat)Monitorizarea activitatii dupa eficienta si placereAchizitionarea si antrenarea unor abilitati socialePrescrierea unor sarcini gradateAntrenamentul comportamental si jocul de rolTehnica expuneriiTehnici de relaxareSarcini pentru acasa

Psihoterapia cognitiv-comportamentala in cazul crizelor pacientilor cu boli somatice

Atitudinile si convingerile disfunctionale cu privire la starea de sanatate reprezinta elementul-cheie al transformarii unei probleme medicale intr-o situatie de criza prin:

neperceperea amenintarii si negarea necesitatii unor modificari comportamentale (de ex, in cazul unui infarct, nu tine regim alimentar, face efort in continuare, etc)renuntarea la stilul de viata nesanatos nu merita ostenealaabsenta informarii sau lipsa resurselor financiarelipsa compliantei la tratament.

Cauzele crizelor pacientilor somatici:Factori declansatori: tipul, frecventa, perioada si natura specifica a evenimentelor stresante, efectul combinat al unor agenti stresori, semnificatia data de individ evenimentelor, etc.

Factori de natura cognitiva: Convingerile, atitudinile si supozitiile nerealisteDistorsionarile cognitivePerceptiile si amintirile deformateViziunea negativa asupra propriei persoane, a lumii si a celorlaltiAutoeficienta Insuficienta informare

Factori comportamentali:Insuficienta sau absenta unor strategii adecvate de a face fata stresuluiUtilizarea unor strategii negative de a face fata stresului (alcool, droguri, suicid)Absenta unor suporturi sociale adecvateIncapacitatea de a solicita sprijin

Factori de natura fiziologica o disfunctie somatica poate contribui la reducerea tolerantei la stres.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala in cazul pacientilor oncologici

In orice boala, persoana se confrunta cu doua probleme foarte diferite:

cu procesul bolii propriu-zise, cu afectiunea in sine-in acest caz cancerul cu dimensiunile sale medicale si stiintifice.

cu modul in care societatea sau cultura ei trateaza afectiunea-cu toate judecatile, temerile, sperantele, miturile, povestirile, valorile si semnificatiile pe care o societate le anexeaza fiecarei afectiuni.Demersul psiho-oncologic are urmatoarele scopuri principale:

reducerea sentimentului de alienarecresterea compliantei la tratamentreducerea anxietatii, depresiei, ostilitatii, agresivitatiiterapia complementara a durerii gasirea unor strategii de coping adecvate pentru a face fata stresului generat de boala oncologica.

Problemele majore carora li se adreseaza demersul psihoterapeutic sunt:

travaliul de doliu al eului pierdut (afectarea imaginii de sine, al stimei de sine)

sentimentul de pierdere a controlului asupra vietii sale, asupra corpului sau;

limitari realiste impuse de starea fizica

tratamentul durerii

cresterea compliantei la tratament

orice impas psihologic care afecteaza starea de bine a pacientului

Cele cinci faze ale durerii sunt:

Negarea

Furia

Negocierea

Depresia

Acceptarea

Tulburarile emotionale ale pacientului oncologic

Strain si Grossman subliniaza sapte categorii generale de stres psihic care afecteaza pacientul spitalizat:

Amenintarea integritatii narcisiceFrica de strainiSupararea determinata de despartireFrica de a-si pierde dragostea si afectiuneaFrica de a pierde controlul asupra functiilor vitale dobandite.Frica ca de a pierde sau distruge parti ale corpuluiReactivarea sentimentului de vina si rusine.

Anxietatea

La bolnavul de cancer, anxietatea poate fi acut (i este cauzat de simptomele bolii si/sau de tratament) sau cronic, adic poate preexista dinaintea diagnosticului de cancer i este exacerbat de boala actual (Gabriela Clement, 2005).

Anxietatea acut apare n anumite circumstane:n timp ce se ateapt diagnosticul;cnd se ateapt procedurile i testele de confirmare a diagnosticului (puncie lombar, biopsie, examen histopatologic);nainte de tratamente majore(chirurgie, chimioterapie, radioterapie);cnd se ateapt rezultatele testelor;odat cu schimbarea tratamentului;dup ce se nva c poate exista recidive;la aniversarea bolii etc.

Pacienii cu cancer au temeri comune, denumite n practica medical cei 6 D:

drum spre moarte;

dependen de familie, so/soie, doctor, personal de ngrijire;

-desfigurare, schimbare n imaginea corporal i n imaginea de sine; pierderea sau schimbarea n funcia sexual;

deprecierea capacitii de a avea succes n munc, coal sau activiti libere;

distrugerea (ntreruperea) relaiilor personale;

- disconfort sau durere n stadiile terminale ale bolii.

Disfunciile psihologice apar de obicei sub urmtoarele forme:

fric i suspiciune nainte de nceperea primei cure; incertitudine, anxietate, depresie; stri afective oscilante; iritabilitate; dificulti de concentrare i cognitive; efecte psihologice secundare efectelor fizice produse de chimioterapie (n special accentuarea anxietii i depresiei); complexul nu mai sunt eu nsumi; efecte psihologice ale perturbrii funciilor sexualeDepresia

n oncologie, cel mai frecvent se ntlnesc tulburri de adaptare cu dispoziie depresiv, iar cel mai comun tip de depresie l reprezint depresia reactiv. Aceasta face ca bolnavul s fie prost dispus i incapabil s i desfoare activitile obinuite. Simptomele dureaz mai mult i sunt mai pronunate dect n cazul unei reacii normale i previzibile, dar nu ntrunesc criteriile pentru diagnosticul de depresie major.

Depresia prezint un potenial suicidar, potenial ce poate fi amplificat de supraadugarea urmtorilor factori de risc: durere, lipsa controlului, probleme familiale, epuizare, anxietate, o psihopatologie preexistent, tulburri de personalitate. Exprimarea ideilor suicidare poate merge de la un comentariu considerat ca nepoliticos, rezultat al frustrrii sau dezgustului fa de tratament: Dac trebuie s mai fac o singur biopsie medular, m arunc pe geam, pn la reflectarea unei disperri semnificative i a unei situaii de urgen: Nu mai suport ceea ce face boala din noi i m voi sinucide. Explorarea seriozitii acestor gnduri este imperativ.

Factorii de vulnerabilitate sunt:

-depresia cu lipsa sperantei-durerea ineficient controlata-delirium de intensitate medie-sentimentul de pierderea controlului-epuizarea-anxietea indelungata-psihopatologie preexistenta (mai ales abuz de substante psihotrope, tulburari de personalitate, boli psihice majore)-problematica familiala-antecedente de tentativa de suicid-antecedente suicidare n familie.

Durerea

Deoarece durerea este resimtita de fiecare pacient intr-un mod personal (datorita pragului de durere specific fiecarui om), se recomanda folosirea scalelor pentru stabilirea intensitatii durerii. De asemenea, daca nu este tratata prompt si eficient, durerea din cancer, poate afecta calitatea vietii provocand: depresie, ineficienta terapiei, oboseala, retragere sociala, stare de stres, insomnie, ingrijorare, suparare, inapetenta, singuratate.

Durerea poate fi localizata, difuza, surda, cu carcater de arsura, fantoma, nou instalata, ca efect al cancerului, al medicatiei sau al complicatiilor, etc.

Controlul durerii din cancer determina ca pacientul sa:

fie activ;doarma;aiba o activitate sexuala normala;faca fata mai bine afectiunii si tratamentului;se bucure de compania familiei si a prietenilor;aiba apetit normal.Abordarea psihoterapeutica a bolnavului neoplazic

Probleme care decurg din condiia de bolnav neoplazicAbordarea relatiei terapeutice

Pentru a se simti inteles, pacientul are nevoie ca terapeutul sau sa aiba atat cunostinte solide de psihoterapie, cat si cunostinte minime medicale despre boala oncologica, nu pentru a-i citi analizele, ci pentru a-l ajuta sa-si contureze o strategie de coping eficienta, in functie de stadiul bolii si de etapele de tratament.Scopurile specifice ale psihoterapiei sunt deci:asistarea bolnavului oncologic i a familiei acestuia prin acordarea unor rspunsuri privind ntrebrile acestora referitoare la boal i tratamentul ei; clarificarea unor informaii;corectarea nenelegerilor; acordarea unor reasigurri privind situaia prezent;normalizarea reaciilor la boal i a efectelor acesteia asupra familiei; explorarea situaiei prezente a bolnavului i a conexiunilor ei cu experienele anterioare legate de cancer; asistarea cu rezolvare de probleme; ntrirea aprrilor adaptative; asistarea bolnavului i familiei n dezvoltarea unor mecanisme de coping adaptative i utile n viitor; identificarea mecanismelor de coping dezadaptative i asistarea n dezvoltarea unor strategii alternative; explorarea factorilor de stres asociai, a rolului familiei i a schimbrilor survenite n stilul de via;ncurajarea membrilor familiei de a-i mprti preocuprile i de a-i acorda reciproc support;la sfritul tratamentului, cnd se trece la msuri paleative, se va urmri meninerea confortului, controlul durerii, pstrarea demnitii pacientului i a familiei acestuia.Conform Irina Holdevici (2003), Kimble, Riggs i Keane (1998) au elaborat un model de psihoterapie multifazic, flexibil, ce ine seama de prioriti i include 6 etape:

etapa de stabilizare emoional i comportamental, care presupune focalizarea demersului psihoterapeutic asupra gestionrii crizei;etapa de educaie legat de evenimentele traumatice;etapa managementului stresului (nsuirea unor deprinderi de a face fa stresului, anxietii i problemelor interpersonale);etapa de focalizare asupra traumei (utilizarea unor tehnici specifice de expunere, n vederea reducerea efectelor anxietii);etapa de prevenire a recderilor (nsuirea de ctre pacient a unor abiliti i strategii de a face fa recderilor, precum i aciunii altor factori stresani);etapa de consolidare a achiziiilor.

Sotii Simonton au cateva sfaturi practice pentru bolnavii oncologici:

1) scrieti scopurile care sa reflecte credintele si dorintele personale din mai multe directii:-ce va doriti de la viata: maturizare, relatii interpersonale de calitate, reusita in cariera, reusita financiara-scopuri pur recreative-scopuri orientate spre miscare fizica2) elaborarea unui plan concret si amanuntit pentru a realiza scopurile3) stabiliti scopuri masurabile4) stabiliti scopuri realizabile5) stabiliti scopuri ce stau in puterea voastra 6) nu va fie frica sa visati

Tehnici cognitiv comportamentale n cazul tratamentului depresiei, tratamentul se realizeaz n trei etape: rezolvarea inactivitii pacientului prin intermediul unor tehnici comportamentale; sprijinirea pacientului s identifice gndurile negative automate care stau la baza strilor depresive, i modificarea acestora; descoperirea i modificarea schemelor cognitive, care produc declanarea gndurilor automate.

Tehnicile cognitiv-comportamentale sunt centrate pe terapia durerii cronice (de intensitate medie), pe controlul apetitului, pe simptomele de depresie i anxietate.

Tehnicile comportamentale includ: automonitorizarea, relaxarea neuro-muscular (Jacobson), auto-concentrarea sau trainingul autogen (Schultz), respiraia profund; imageria mental; desensibilizarea sistematic.Psihoterapia cognitiv-comportamentala urmareste identificarea si restructurarea gandurilor negative ale pacientului oncologic, distorsiunilor cognitive cele mai frecvente fiind:

Inferenta arbitrara Am cancer, deci voi muri, toata lumea crede acest lucru.Abstragerea selectiva Durerea e insuportabila, voi muri curandSuprageneralizarea Niciodata nu voi mai fi un om intregMaximalizarea si minimalizarea Ce daca nu mai am semne de boala, uite cum arat; Personalizarea Daca nu faceam..., Dumnezeu nu ma pedepsea asaGandirea dihotomica Nu mai am un san, nu mai sunt femeie

Demersul cognitiv-comportamental pentru situatiile de criza are un caracter activ, directiv orientat spre scop, colaborativ, psihoeducational si centrat pe rezolvarea de probleme (Irina Holdevici, 2009).

Tehnici utilizate in hipnoza si psihoterpia ericksoniana (Irina Holdevici, 2004):

principiul utilizarii, porneste de la ideea ca terapeutul trebuie sa utilizeze tot ceea ce face clientul in cabinet, inclusiv simptomul.tehnici netraditionale pentru inductie: inductia metaforica, tehnica de inductie fara voia clientului (pe perechi), tehnica levitatiei bratului, tehnica surprizei, a suspansului, etc., capcanele psihologice (preferi sa intri in transa acuma sau peste 5 minute?)principiul flatarii terapeutul ii spune clientului ceva agreabil pentru a realiza alianta terapeuticastrategia similaritatii intre client si terapeut (si mie mi s-a intamplat asta, si eu tin cu echipa X, etc.)strategia unui caz similar se aplica in cazul clientilor rezistenti care aparent nu doresc sa se schimbe si carora li se sugereaza indirect schimbareastrategia setului de raspunsuri afirmative informatiile empirice au demonstrat ca o persoana daca a raspuns la o serie de intrebari in mod afirmativ, este predispusa sa rapsunda afirmativ si in continuare.principiul opus principiului flatarii are ca scop socarea clientuluistrategia sarcinilor dificile clientul este pus sa indeplineasca anumite activitati dificile sau neplacute (sa-si scrie istoria vietii pe mai multe pagini, sau sa completeze teste foarte lungi, etc.)prescriptia paradoxala reprezinta o varianta a principiului utilizariistrategia provocarii nu este nevoie sa-mi spui acel lucru daca nu vrei, ci mi-l vei spune mai tarziu, cand vei fi mai matur..metaforele sunt utilizate atat in inductia hipnotica cat si in procesarea terapeutica; pentru hipertensiune arteriala se imagineaza traseul parcurs de un rau de munte, in cazul astmului bronsic se imagineaza niste tuburi de cauciuc care se dilata. Regula construirii metaforeleor este aceea de a se tine cont de particularitatile personalitatii clientului si de preferintele sale.ritualurile ingroparea casatoriei in terapiile de cuplu; se utilizeaza in terapiile persoanelor drogo-dependente (ritualuri de purificare si initiere dupa modelul ritualurilor orientale).

Pentru ca o imagerie dirijata sa fie eficienta trebuie sa respecte cateva principii (O.Carl Simonton;Stephanie Matthews Simonton; James Creighton):

1) celulele canceroase sunt slabe si dezorganizate2) tratamentul este puternic si eficient3 )celulele canceroase isi pot reveni cu usurinta in urma oricaror leziuni minore aparute pe parcursul tratamentului4) armata celulelor albe este mult mai numeroasa decat cea a celulelor canceroase5) celulele albe sunt active, eficiente, rapide, ataca si distrug rapid celulele canceroase6) celulele canceroase distruse sunt indepartate din corp in mod normal si firesc7) la sfarsitul exercitiului pacientul este sanatos si eliberat de cancer8) persoana trebuie sa se poata imagina atingandu-si scopurile, implinindu-si sensul vietii

BibliografieF. Dattilio, A. Freeman, - Cognitive-Behavioral Strategies in Crisis Intervention, Ed. Guilford Press, N.Y., Edit. aIII a, 2007I. Holdevici Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru cazurile dificile, Bucuresti, 2003I. Holdevici, V. Neacsu Consiliere psihologica si psihoterapie in situatiile de criza, Edit Dual Tech, Bucuresti, 2006I. Holdevici Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala, Edit Trei, Bucuresti, 2009http://psihologia.wordpress.com/2008/01/21/personalitatea-bolnavului-de-cancer/http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer/durerea-in-cancer_780#Tipuri_de_durereL. Radu Poti trece peste asta-suport psihologic pentru pacientii oncologici, Edit Niculescu, Bucuresti, 2009