255218019-cetatenia-europeana.doc

8/20/2019 255218019-Cetatenia-Europeana.doc

1/124

INTRODUCERE

Ce înseamnă să fi cetăţean al Europei? Care sunt drepturile şi responsabilităţile caredefnesc cetăţenia europeană? Este oare sufcientă deţinerea actelor civile ale naţionalităţiiunui stat membru al Uniunii Europene? Care este spaţiul public în care se exercită această

ormă de civitate: statul supranaţional, ederaţia interguvernamentală sau coaliţia unorpolit!" naţionale? Ce el de identitate colectivă este cetăţenia U#E#? Care sunt sistemele salede legitimare şi mobili$are civică? Cum se raportea$ă cetăţenia U#E# la democraţia euro%peană? Cum se poate transorma cetăţenia naţională într%o cetăţenie supranaţională şi caresunt mi&loacele acestei construcţii identitare?

'ceste întrebări generice sinteti$ea$ă premisele conceptuale ale acestui curs, destinat în primul r(nd studenţilor în ştiinţele sociale şi politice, precum şi tuturor celor interesaţi deproblematica integrării europene# )aţă de alte demersuri *consacrate studiilor europene",dreptului comunitar, instituţiilor şi politicilor U#E#+, cursul de aţă are propria identitate:• el pleacă de la conceptul integrator de cetăţenie", considerat ca o paradigmă a ştiinţelor

politice• circumscrie problematica democraţiei europene *îndeosebi aspectele controversate

ale repre$entativităţii, transparenţei, participării şi răspunderii publice+ în contextul specifcal cetăţeniei europene

• interpretea$ă cetăţenia europeană într%o vi$iune lărgită *ca statut juridic, identitatecolectivă, cultură organizaţională şi acţiune socială+, ceea ce permite abordareaunor aspecte înrudite, devenite teme ma&ore ale ştiinţelor politice, precum globali$area,suveranitatea şi declinul statului naţional

• plasea$ă de$baterea actuală privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ alştiinţelor politice, aşa cum sunt teoria neo%uncţionalistă *care undamentea$ă metodaconsensuală şi dreptul comunitar+, instituţionalismul *ba$a teoretică a europeni$ării"+ şiguvernanţa *ca alternativă la guvernare+

• ace distincţia între comunitatea culturală şi comunitatea politică, între identitateaculturală europeană şi identitatea politică a U#E#

• propune căi şi mi&loace ale construcţiei identitare a eurocetăţeniei, care pot interesadirect pe viitorii ormatori şi specialişti în politicile publice, pe diverşii actori ai spaţiuluicivic comunitar#

-e scurt, în intenţia noastră, cursul de aţă are în vedere amiliari$area cu problematicagenerală a Uniunii Europene ca proiect politic# 'cest proiect trebuie susţinut de o

construcţie identitară adecvată, de sc.imbarea normelor şi proceselor instituţionale dinfecare sistem naţional, de redefnirea rolului statului şi a spaţiului public, de asumareadrepturilor şi a responsabilităţilor care decurg din cetăţenia europeană#

/n această perspectivă, cursul nostru vi$ea$ă următoarele obiective generale:• înţelegerea şi utili$area conceptului de cetăţenie *şi a variantei sale, cetăţenia europeană+

ca paradigmă a ştiinţelor politice• defnirea cetăţeniei europene în dubla sa iposta$ă, de statut &uridic *cetăţenia ormală sau

ansamblul drepturilor supranaţionale ofcial recunoscute+ şi identitate colectivă *cetăţeniainormală sau apartenenţa subiectivă+

•

caracteri$area identităţii culturale europene ca sursă posibilă de legitimare a identităţiipolitice a U#E# dierenţierea comunităţii culturale de comunitatea politică în care seexprimă cetăţenia


2/124

• înţelegerea democraţiei supranaţionale a Uniunii Europene, a instituţiilor, politicilor şimetodelor de guvernare pe care le%a produs

• caracteri$area enomenului de europeni$are" a spaţiului public naţional şi a consecinţelorsale asupra euro%cetăţeniei

• anali$a construcţiei culturale a identităţii U#E# şi înţelegerea mecanismelor care deosebescidentifcarea naţională de identifcarea postnaţională#

)iecăruia din aceste şase obiective îi este consacrat c(te un modul relativ autonom, cuobiectivele sale specifce şi instrumente proprii de evaluare *teste%grilă, proiecte personale,construcţia unor reader", aplicaţii în grupuri de lucru+# /ntre aceste module există relaţii deinterdependenţă şi continuitate, astel înc(t învăţarea unuia nu este posibilă ărăac.i$iţionarea cunoştinţelor şi a competenţelor prevă$ute în modulul precedent# /n acest el,cursul nostru îşi propune să promove$e şi să aplice c(teva elementec!eie ale asigurăriicalităţii: centrarea pe obiective precise, cunoscute şi asumate în prealabil olosirea unorcriterii clare de măsurare a perormanţei *obiectivele specifce ale fecărui modul+ evaluareaormativă, după fecare unitate de conţinut *după fecare modul+ olosirea unor metodeparticipative, care să anga&e$e studenţii în construirea propriului parcurs academic# -onderea

se va deplasa astel de la cunoştinţe la activităţi de învăţare, de la textul predat", memoratşi reprodus la o abordare interactivă şi responsabilă# 0uportul de curs va f distribuit încă de la

început în ormă electronică sau tipărită, urm(nd ca fecare modul să genere$e propriileactivităţi de cercetare, re$olvare de probleme concrete şi de$voltare de proiecte de cătrestudenţi#

/n elaborarea acestui curs am benefciat de spri&inul colegilor de la )acultatea de 1tiinţe-olitice a 020-' 3 4ucureşti şi de susţinerea programului academic 2e5 Europe Colege 3 2EC%6in7# 6e mulţumim tuturor şi pe această cale#

2


3/124

"ODU#U# I TEORI$ %I &R$CTIC$ CET'(ENIEI

Cetăţenia europeană este o provocare pentru teoria şi practica ce tăţeniei# Ea vi$ea$ă ocetăţenie postnaţională care, pentru prima dată, se reeră la un set de valori şi instituţii, înlocul apartenenţei obligatorii la un teritoriu, la o cultură şi un stat naţional# Ea îşi propune săconstruiască o comunitate politică transteritorială şi să acă din Uniune un spaţiu publiccomunitar#

/n această perspectivă, studiul conceptului de cetăţenie este indispensabil# El permite înţelegerea undamentelor legale şi politice ale drepturilor supranaţionale şi defnireapracticilor sociale care decurg din aceste drepturi#

0tudenţii şi cercetătorii în ştiinţele politice au însă un motiv suplimentar pentru a seconcentra asupra acestui termen# Cetăţenia este o pa radigmă a )tiinţelor politice carepermite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenenţei, a participăriipolitice, a identităţii, a drepturilor şi responsabilităţilor# Ea valorifcă diverse concepte%c.eieale teoriei politice *democraţia participativă, societatea civilă, drepturile omului, &ustiţia

socială+, într%un model explicativ al societăţii democratice# Ea uneşte comunitatea academică în &urul unui concept integrator, capabil să relanse$e interesul public pentru problematicasocială şi politică# /n s(rşit, cetăţenia inspiră o serie de norme şi practici sociale, un sistemde instituţii şi relaţii care reglea$ă comportamentul public şi orientea$ă acţiunea colectivă#

'cest prim modul precede anali$a propriu%$isă a cetăţeniei europene ca proiect cultural şipolitic# Este o introducere în problematica generală a cetăţeniei şi a consecinţelor sale asuprapoliticilor publice# 6a înc.eierea acestui modul, studenţii vor f capabili:• să defnească cetăţenia ca statut &uridic şi politic *naţionalitatea+ şi ca identitate• să explice consecinţele acestei dualităţi asupra cetăţeniei europene• să înţeleagă undamentele politice, culturale şi istorice ale cetăţeniei• să deosebească cetăţenia ca sistem de valori, ca instituţie politică şi acţiune socială• să conceapă şi să de$volte acţiuni voluntare inspirate din principiile cetăţeniei şi să

defnească societatea civilă din perspectiva participării politice• să defnească competenţa civică şi cultura politică subiacentă• să olosească cuplul drepturi 3 responsabilităţi în situaţiile cotidiene ale vieţii publice#

*+ Redescoperirea cetăţeniei, dezbaterea contemporană

Conceptul de cetăţenie *citizens!ip"+ este central pentru ştiinţele politice şi sociologie#

)ără o înţelegere minimală a acestui concept, ar f difcil să explicăm probleme conexeprecum participarea democratică, drepturile omului, coe$iunea socială, ordinea civică,politicile publice, relaţia dintre stat şi societatea civilă# 8in acest motiv, cetăţenia ace partedin cultura pro-esională de bază a studenţilor în ştiinţele politice şi sociale#

Cetăţenia a marcat g(ndirea occidentală încă de la începuturile sale# 0e poate c.iarafrma, împreună cu 9eater *;;


4/124

Criza democraţiei *anii ;


5/124

elansarea interesului public pentru cetăţenie în anii G;< nu se datorea$ă unei modetrecătoare sau motivaţiei pur academice# Un public din ce în ce mai larg se interesea$ă astă$ide cetăţenie deoarece cetăţenii şi oamenii politici sunt preocupaţi de ceea ce datele statisticeşi spe cia liştii au numit de.citul democratic# 'cesta este pre$ent at(t în 0#U#'#, c(t şi înEuropa# /n 0#U#'#, aşa cum arată raportul 2oua generaţie a democraţiei" *;@;+ şi studiile lui-utnam *KL#

Cea mai completă anali$ă a situaţiei din Europa o găsim însă în datele European Aalues0tud!" *EA0+, o undaţie independentă care întreprinde anc.ete periodice asupra valorilordominante la fecare < ani încep(nd cu anul ;F


6/124

&rogresul general Discrepanţe globale

R e g i m u l p o l i t i c

• /ncep(nd cu ;@


7/124

sau ţări cu un -D4 scă$ut dar cu un indice mare al democraţiei *de exemplu, Costa ica+#Pricum, aşa cum se observă din fgura , datele raportului -2U8 arată că există o relaţiepo$itivă între democraţie, modernitate şi de$voltare economică# 'ceastă relaţie nu esteneapărat una de cau$ă%eect ea constituie însă un actor predispo$ant: regimul democraticavori$ea$ă acumularea de capital uman şi reduce inegalităţile sociale# 0ă notăm că, înclasifcarea -2U8, om(nia ocupă locul M, cu indicele de de$voltare umană de *submedia mondială de a&unsese la


8/124

• agravarea defcitului democratic" în special datorită aproprierii democraţiei ca bun deconsum, ără susţinerea civică adecvată *de exemplu, reducerea progresivă a ratei departicipare la alegeri sau la de$baterile civice, apatia şi neîncrederea în orţa democraţieica liant social+#

8e$baterile pe marginea acestor probleme de societate, pe de o parte, au generat mariaşteptări *uneori nerealiste+ aţă de capacitatea cetăţeniei şi virtuţii civice de a mobili$aenergiile populare# -e de altă parte, ele au pus sub semnul întrebării însăşi tipul modern desocietate şi civili$aţia subiacentă# 0%a afrmat de unii autori, de exemplu, că cetăţenia şidrepturile omului sunt un apana& al modernităţii# NerrQn *K


9/124

0+ Conte1tul cultural )i istoric al cetăţeniei

'şa cum am vă$ut, cetăţenia se aOă în centrul de$baterilor contemporane# 'cest conceptcontroversat şi mobili$ator are meritul de a exprima c.intesenţa g(ndirii politice dintr%oepocă istorică şi de a sinteti$a ansamblul problemelor care re$ultă din relaţia stat%cetăţeni#Este un termen paradigmatic, caracteri$at prin următoarele trăsături:

a+este o construcţie culturală, specifcă anumitor valori şi semnifcaţii

b+are o evoluţie istorică, în uncţie de tipul de societate şi modul de guvernare cu carea ost asociat

c+este expresia dominaţiei occidentale, find re$ultatul g(ndirii politice europene cares%a impus în toată lumea

d+are un conţinut contradictoriu, find capabil să desemne$e at(t drepturile c(t şiobligaţiile, să încorpore$e at(t o vi$iune individuală c(t şi una colectivă asuprasocietăţii#

Nermenul ca atare vine din g(ndirea greacă, find preluat de limbile europene moderne *înspecial rance$a şi engle$a+ prin intermediul limbii latine# El a apărut mai înt(i în cetăţile%stat

din Hrecia antică şi a ost transerat la oma o dată cu alte produse ale culturii anticegreceşti# 'ici a cunoscut o nouă de$voltare, legată îndeosebi de asocierea cu virtutea civică*idealul moral al omei republicane+ şi de problemele de implementare a cetăţeniei romane#Uitat mult timp, termenul de cetăţenie a reapărut în timpul evoluţiei )rance$e *F@;+, c(nd aost coroborat pentru prima dată cu drepturile omului# 0ecolul D a consacrat relaţia dintrecetăţenie şi statul%naţiune pentru ca, din nou, să urme$e o a$ă de declin, în perioadainterbelică# 0ensul multidimensional de astă$i *cetăţenia politică, civilă şi socială+ îl datorămsociologului engle$ =ars.all *;>


10/124

a2apartenenţa la polis" *republica ateniană+b2 participarea 3 dreptul de a lua parte la 'dunarea -opulară *Ecclesia"+c2identitatea 3 este ceea ce 'ristotel numeşte met.exis", respectiv m(ndria de a f grec#

Exista astel o dublă identitate: ca cetăţean al republicii şi ca grec, membru al diasporei*ansamblul comunităţilor greceşti, reunite anual în cadrul &ocurilor olimpice+#

• Roma antică 3 statutul de cetăţean roman *civitas"+ conerea dreptul de mobilitate şi drepturi

civice *de exemplu, participarea publică+ acordate inclusiv populaţiei din teritoriile ocupate *deexemplu, 0aul din Narsus devenit 'postolul -avel+# -entru a%i dierenţia, romanii au introdus douăcategorii de cetăţeni: cei care proveneau din metropolă şi noii cetăţeni, ără drept de vot *civitassine suVragio"+# omanii au păstrat cele trei caracteristici iniţiale *apartenenţa, participarea,identitatea+, cărora le%au adăugat o codifcare elaborată *dreptul roman+ şi virtutea civică *virtus"+,un ideal moral care promova patriotismul şi devoţiunea aţă de interesul general# Cicero, Cato şi Nitus 6ivius au exacerbat acest sentiment al loialităţii şi altruismului, preluat ulterior ca o valoarecentrală a enaşterii italiene şi a omantismului german#

• Iluminismul 3 după o uitare de aproape o mie de ani, cetăţenia revine în atenţia g(ndrii politice#

Pmul politic Oorentin =ac.iavelli relansea$ă republica ca alternativă la guvernarea autocratică#=ontesWuieu reia te$a participării populare# ousseau se inspiră din modelul cetăţeniei la scarăredusă din cetăţile antice, propun(nd micro%comunităţi politice de tip contractual#

• Revoluţia -ranceză a asociat cetăţenia cu drepturile omului *8eclaraţia 8repturilor Pmului şi aleCetăţeanului", F@;+#

• #iberalismul, repre$entat de Xo.n 0tuart =ill, a accentuat această dimensiune: cetăţenia

înseamnă în primul r(nd drepturi şi libertăţi acordate individului *dierit de abordarea colectivistădin republica ateniană, unde prevala interesul comun+#

• Naţionalismul, specifc secolelor ADDD şi D, a asociat cetăţenia de o construcţie politică şi

culturală nouă, naţiunea# 0tatele teritoriale devin state naţionale *natio" R comunitate omogenăav(nd o identitate culturală unică şi care adoptă un sistem comun de organi$are politică+#8repturile civile şi politice se acordă în uncţie de apartenenţa la naţiunea dominantă# 0e o losescdouă criterii de acordare a cetăţeniei: &us sanguinis" *dreptul descendenţilor+ şi &us soli" *dreptul

celor născuţi pe teritoriul naţional+# 'ceastă sc.emă este perturbată de migraţiile umane, îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale, dar şi după dispariţia acestora, în anii ;


11/124

• egalitatea tuturor indivi$ilor• guvernarea este legitimată prin acordul fecărui individ• existenţa unei tensiuni între indivi$i şi stat, exprimată printr%o negociere continuă a

drepturilor şi obligaţiilor• ocus pe drepturi, nu pe obligaţii• încura&area indivi$ilor să%şi depăşească condiţia socială şi statutul civic, prin emancipare

politică• exercitarea mutual benefcă a drepturilor individuale *drepturile unei persoane nu trebuie

să aducă atingere drepturilor altor persoane+#c+ "odelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunităţilor

constituite istoric# El a ost promovat îndeosebi în societăţile multiculturale *de exemplu,Canada, 'ustralia+, care recunosc drepturile colective ale entităţilor etnice şi culturale# 'cestmodel presupune următoarele trăsături:• recunoaşte drepturile colective ca ba$ă de reerinţă *drepturile omului sunt drepturi

individuale care se exercită însă colectiv+• cetăţenia este condiţionată de apartenenţa la o comunitate culturală *nu doar la una

politică+• accentul este pus pe identităţile colective• comunitatea constituie mediul cel mai avorabil expresiei şi de$voltării personale• apartenenţa la o comunitate nu este predeterminată şi imuabilă: membrii săi au libertatea

de a alege şi a decide conorm propriilor afnităţi• relaţiile intercomunitare sunt mai clare şi mai stabile dec(t relaţiile interindividuale *se

previne astel posibilitatea pre&udiciului reciproc prin exercitarea abu$ivă a drepturilorindividuale+#'ceste trei modele au interacţionat continuu# Ele au ost combinate într%o vi$iune

multidimensională de către =ars.all, autorul care a reuşit să acă din cetăţenie conceptul%

c.eie al de$baterilor privind societatea democratică#

3+ Ce este cetăţenia4

Cetăţenia *citi$ens.ip"+ este unul din acele concepte care sueră de pe urma proprieipopularităţi# Ca şi alţi termeni%c.eie din ştiinţele sociale şi politice *societatea civilă,guvernarea, capitalul social+, cuv(ntul cetăţenie pare accesibil şi clar tocmai pentru că esteolosit de toată lumea şi în orice împre&urare# 0impla sa re$onanţă civică" şi reerinţa impli%cită la relaţia stat%cetăţeni par satisăcătoare pentru a asigura un consens terminologic

minimal#Cu toate acestea, literatura speciali$ată este mult mai eterogenă şi discordantă dec(t parela prima vedere# Dată, spre exemplifcare, o colecţie de defniţii semnate de autori celebri îndomeniul nostru de reerinţă#

"ars!all *;FM+: Cetăţenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri eectivi aicomunităţii# Cei care benefcia$ă de acest statut sunt egali în ce priveşte respectarea drepturilor şi aobligaţiilor consecutive# Cetăţenia presupune un sens direct al apartenenţei la comunitate ba$at peloialitatea aţă de civili$aţia pe care o împărtăşesc în comun# Este loialitatea unor persoane liberedotate cu drepturi şi prote&ate de o legislaţie comună#"

56mlic7a )i Norman *;;>+: Cetăţenia nu este doar un statut, defnit de un set de drepturi şiresponsabilităţi# Ea este de asemenea o identitate, expresia apartenenţei la o comunitate politică#"

8arbalet *;@@+: Cetăţenia constă în participarea la viaţa publică a celor dotaţi cu drepturicetăţeneşti#"

11


12/124

Ic!ilov *;;@+: Cetăţenia este un concept complex şi multidimensional# Ea constă în elemente &uridice, culturale, sociale şi politice care coneră cetăţenilor anumite drepturi şi obligaţii, un sens alidentităţii şi interacţiunii sociale#"

9ano:itz *;@M+: Cetăţenia se reeră la relaţiile dintre indivi$i şi stat#";abermas *;;J+: Cetăţenia este lupta paşnică de tip YdialogicZ pe arena publică#"Turner *;;M+: Cetăţenia se reeră la drepturile legale şi la expresia lor politică în viaţa publică#"Da!rendor- *;;J+:Cetăţenia este un concept non%economic care presupune practica at(t a

drepturilor civice sau undamentale, c(t şi a drepturilor generice *drepturile politice şi sociale+#";a6e7 *;F+: Cetăţenia este practica unui cod moral 3 un cod care este orientat spre interesele

celorlalţi 3 ondat mai degrabă pe de$voltarea personală şi cooperarea voluntară dec(t pe puterearepresivă şi intervenţia 0tatului#"

Aarietatea acestor defniţii ne obligă la o încercare de sistemati$are# Aom apela astel latrei criterii: dicotomia statut%identitate, cetăţenia ca proces social şi cetăţenia ca instituţiepolitică#

a) Cetăţenia statutară şi cetăţenia identitară

8in tabloul de mai sus re$ultă că defniţiile oscilea$ă în &urul a două iposta$e ale cetăţeniei:

%tatut legal )i politic/n acest sens *care predomină, find mai bine structurat, mai precis şi mai uşor de

codifcat+, cetăţenia constă în ansamblul drepturilor şi responsabilităţilor conerite de statcetăţenilor săi# Este statutul legal al cetăţenilor ca subiecţi ai dreptului, care defneşte regulileşi limitele apartenenţei la o comunitate politică *de exemplu, cetăţenia recunoscută de statulnaţional+# 'cest statut se ba$ea$ă pe reciprocitate, sub orma unui contract civic inclus îndrepturile constituţionale: pe de o parte, statul acordă, recunoaşte şi garantea$ă drepturile şiresponsabilităţile care decurg din statutul de cetăţean pe de alta, în sc.imbul acestora,cetăţenii trebuie să fe loiali ordinii civice pe care trebuie să o apere şi să o promove$e#

)orma cea mai concretă a acestei relaţii este naţionalitatea *apartenenţa ofcială lastatul naţional+, recunoscută sub orma diverselor documente publice: certifcate de naştere şide deces, paşapoarte, cărţi de identitate#

/n ca$ul cetăţeniei U+E+, acest statut se limitea$ă la cele J drepturi supranaţionaleintroduse de Nratatul de la =aastric.t *vom reveni pe larg+# Este un statut care se aplică doarcetăţenilor unui stat membru al U#E# şi care completea$ă cetăţenia recunoscută deconstituţiile naţionale ale statelor respective#

'ceastă dimensiune &uridică a cetăţeniei ormale este însă limitativă# /ntre altele, eacondiţionea$ă accesul la drepturile omului de statutul de cetăţean# 8in acest motiv,9anna 'rendt şi 8a.rendor au recomandat ca drepturile omului să fe aplicate persoanelor

f$ice, nu cetăţenilor# 'ceasta ar împiedica, de exemplu, să se a&ungă la situaţiile de excluderecivică ofciali$ate prin acordarea statutului bi$ar de noncetăţean" *de exemplu, [n 6etonia,Estonia şi 0lovenia+ care, de apt, înseamnă lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigranţi,minorităţi sau persoane dislocate în urma conOictelor militare#

Identitate )i rol social/n acest sens, cetăţenia este una din identităţile individuale# )ără să se restr(ngă în mod

necesar la un teritoriu, această identitate poate excede spaţiul legal de apartenenţă# 8eexemplu, în acest sens identitar şi cultural, cetăţenia se poate raporta la o localitate, la oregiune, la un amplu spaţiu cultural şi istoric# )ără să presupună o constr(ngere &uridică sau

politică propriu%$isă, cetăţenia inormală este o ormă de apartenenţă culturală şi psi.ologicăpe care individul şi%o asumă şi prin care preeră să fe recunoscut# -oate exista astel uncetăţean al regiunii, al naţiunii, dar şi un cetăţean european şi c.iar un cetăţean al lumii#

12


13/124

8acă statutul de cetăţean este strict şi gestionat printr%o legislaţie precisă *9eater îl numeşte.ard core" al cetăţeniei+, cetăţenia identitară este supusă unor mari variaţii culturale: eadisocia$ă apartenenţa de teritorialitate, este contextuală *un individ poate avea simultan maimulte identităţi civice+ şi Ouctuantă#

/n acest sens, identitatea europeană poate f asumată de orice locuitor al Europeigeografce şi nu numai#

b) Cetăţenia normativă şi cetăţenia efectivă)aţă de limitările distincţiei anterioare, unii autori *0ommers, ;;M 4ernbaum, ;;+

preeră să vorbească de o cetăţenie normativă şi de una eectivă# -rima se reeră la idealul decetăţean, susţinător activ al virtuţii civice# Este mai degrabă un sens moral care conerăcetăţeniei valoarea unui cod al conduitei $ilnice# /n acest sens, 4ella. *;F>+ consideră cetă%ţenia ca o religie civilă" capabilă să regle$e ansamblul relaţiilor sociale#

Cealaltă iposta$ă pune accentul pe cetăţenie ca proces, nu ca simplu input al vieţiipublice# Nurner *;;M, p# K+, de exemplu, defneşte cetăţenia ca un set de practici politice,economice, &uridice şi culturale, care caracteri$ea$ă persoana ca membru competent al

societăţii"# 'ceste practici pun în evidenţă capacitatea individului de a f cetăţean eectiv şidimensiunea interactivă a cetăţeniei: nu există cetăţeni în sine, ci doar cocetăţeni#Cetăţenia se defneşte astel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor dedrept ai comunităţii &uridice, ci prin modalităţile concrete în care aceste drepturi sunt olositepentru a regla relaţiile dintre cetăţeni şi autorităţile publice#

c) Deniţia pragmatică a cetăţeniei

8upă alţi autori, cetăţenia se conundă cu existenţa socială, astel înc(t este ilu$oriu şiimposibil să o cuprindem într%o iposta$ă unică# =ai degrabă, spune van Hunsteren *;;@, p#

+, ne interesea$ă capacitatea operaţională a cetăţeniei ca program de acţiune socială:Cetăţenia nu este o esenţă eternă, ci un arteact cultural# Este ceea ce oamenii reuşesc săobţină de la ea# Ca şi limba&ul, ea depinde şi se modifcă în uncţie de utili$are: sc.imbările deregim politic sau de pe agenda publică implică de obicei sc.imbări în valorifcarea şisemnifcaţia cetăţeniei"#

'ceastă interpretare pragmatică, tributară &ocurilor de limba&" ale lui Bittgenstein,consideră că cetăţenia are un sens strict sau ormal *participarea şi egalitatea în drepturi caurmare a statutului de cetăţean+ şi un sens substantiv care se reeră la capacitatea reală acetăţenilor de a inOuenţa politica# /n această perspectivă, van Hunsteren de$voltă o teorieneo%republicană" a cetăţeniei ba$ată pe trei elemente:• cetăţenia este o instituţie a vieţii publice la care are acces fecare cetăţean, în mod

egal şi ne%discriminatoriu• cetăţenia este un pluralism organizat, o comunitate politică ce recunoaşte şi încura&ea$ă

diversitatea• cetăţenia este o acţiune socială care constă în practica eectivă a drepturilor şi

responsabilităţilor într%un context dat#

/n această vi$iune, cea mai importantă condiţie a cetăţeniei este utili$area sa în situaţiilecotidiene ale vieţii publice# Cetăţenia, conclu$ionea$ă van Hunsteren, este o acţiune civică"sau ceea ce ac cetăţenii în mod real: prin participare activă *la instituţiile politice, la vot,

viaţă asociativă, serviciu militar+, prin contestaţie civică *cetăţenia critică"+, sc.imbaresocială şi guvernare democratică#

13


14/124

\\ \

6a capătul acestei incursiuni terminologice, vom încerca să propunem o de.niţieoperatorie care să ţină cont de toate aspectele identifcate mai sus# -ropunem astelurmătoarea defniţie pe care să o subînţelegem pe tot parcursul acestui curs:

Cetăţenia este apartenenţa şi participarea activă la viaţa publică a cetăţenilor

beneciari de drepturi şi responsabilităţi, care au astfel capacitatea de a inuenţa politicile publice#

8in această defniţie re$ultă următoarele caracteristici:3 apartenenţa la o comunitate politică, cee ce coneră un sens comun identităţilor personale

şi colective3 participarea activă, prin acţiuni civice şi co%cetăţenie"3 statutul &uridic re$ultat din setul de drepturi şi responsabilităţi recunoscute ofcial *este

ceea ce se numeşte de obicei naţionalitate"+3 capacitatea de a inOuenţa deci$ia politică, ceea ce presupune un minimum de competenţe

civice şi conştiinţa acestei capacităţi#


15/124

Unele din aceste aspecte vor f aproundate în cele ce urmea$ă#

a) Teoria cetăţeniei

8e ce este nevoie de o teorie a cetăţeniei? /n ce măsură mai poate f interesatăcomunitatea academică de o astel de problemă, din moment ce toţi cetăţenii, sau aproapetoţi, benefcia$ă de drepturi şi libertăţi? Cui poate olosi un astel de eort?

Cu toate e$itările sugerate de aceste întrebări, cetăţenia s%a impus ca o temă ma&oră înspecial în legătură cu rolul statului în societatea modernă# )ie că este vorba de 5elareliberals" *a5ls+, de minimalists" *9a!e7 şi 2o$ic7+, de conservatori *Pa7es.ott+ sau decomunitarişti *2isbet+, există o reticenţă clar exprimată aţă de capacitatea statului de agaranta în continuare &ustiţia socială, interesul comun şi ordinea civică# 8e apt, spune Iell!*;;>, p# F;+, această neîncredere privind rolul statului a avori$at deplasarea interesului sprecetăţeni şi cetăţenia organi$ată *societatea civilă+# 'ceste aşteptări alimentea$ă încercările decodifcare a cetăţeniei sub ormă de teorii, modele sau practici explicitate#

Unii analişti, precum I!mlic7a şi 2orman *;;>, p# K@J+, spun că presiunile în avoareaunei teorii a cetăţeniei sunt nerealiste, din cel puţin două motive:

• o astel de teorie este potenţial ără limite căci obiectul" de reerinţă *cetăţenia+ esteextrem de vast de obicei, cei care se .a$ardea$ă să producă astel de teorii fe selimitea$ă la modele *orme inerioare ale anali$ei teoretice+, fe reduc obiectul" la unelecomponente ale sale

• al doilea risc provine din dualitatea cetăţeniei ca statut legal *dedus din apartenenţa la ocomunitate politică+ şi activitate concretă *participarea eectivă la viaţa societăţii politice+#-entru a depăşi aceste adevărate obstacole epistemologice", pentru ca teoria

cetăţeniei să nu se limite$e la o teorie a bunului cetăţean", s%a procedat la o departa&arepragmatică# Neoreti$area asupra cetăţeniei poate f o teorie a discursului despre cetăţenie,o teorie a instituţiilor democratice şi o teorie a practicii sociale# 'ceste distincţii sunt

cel mai clar exprimate de Hiesen şi Eder *K


16/124

3 paradigma politică pune în primul plan participarea activă pe arena publică accentuleste pus nu pe drepturile şi libertăţile ormale, ci pe societatea civilă, parteneriatul civic,negocierea colectivă şi critica socială *critical citi$ens.ip"+ acţiunea politică este vă$utăca principala sursă a cetăţeniei

3 paradigma identităţii colective asocia$ă cetăţenia la o comunitate culturală istoricconstituită ea pune în valoare solidaritatea umană, valorile şi proiectele comune,apartenenţa şi simbolistica identitară se ocali$ea$ă pe coe$iune socială şi construcţia

culturală a cetăţeniei#

/n continuare, am ales c(teva contribuţii teoretice care să exemplifce această sc.emă#-aradigma individualistă va f susţinută de modelele lui =ars.all şi 8onati# -aradigma politicăva f ilustrată de modelele lui 8a.rendor şi Nurner# /n s(rşit, paradigma identităţii colectiveva f exemplifcată într%o primă a$ă de modelul lui 6eca şi, într%o secţiune ulterioară, de teoriacetăţeniei multiculturale a lui I!mlic7a#

i) Modelul evoluţionist al lui Marshall

'm evocat de mai multe ori p(nă acum numele acestui sociolog engle$, proesor la 6ondon

0c.ool o Economics, care a relansat practic interesul academic pentru cetăţenie#Contemporan cu -arsons, =ars.all *;>


17/124

exercitarea puterii politice şi dreptul de asociere# 'ceste drepturi au ost instituţionali$ateprin sistemul parlamentar şi pluralismul politic#

Componenta socială a apărut abia în sec# şi este încă în curs de consolidare, înpofda perormanţelor obţinute de statul bunăstării# 8repturile sociale respective se reerăla standarde minimale de viaţă, securitate socială, asistenţă şi protecţie socială, acces laserviciile publice etc# 0e reali$ea$ă prin serviciile sociale *educaţie, sănătate, cultură,transporturi+ susţinute de stat#

Criticii acestui model tripartit *de exemplu, 4arbalet, =ann, Pldfeld, Nurner+ au invocaturmătoarele lacune:

3 cele trei dimensiuni nu sunt ec.ivalente ca importanţă şi nici nu pot f separate sau tratateca sedimente succesive

3 modelul este linear şi simplifcator3 se ignoră aspectele economice *de exemplu, rolul reglator al statului în relaţia cu piaţa+ şi

drepturile culturale3 lasă impresia că drepturile sunt acordate automat şi ec.itabil, ără să invoce negocierile şi

tensiunile dintre stat şi cetăţeni pe tema drepturilor omului *cetăţenia poate genera ea

însăşi conOicte sociale+3 nu este clară distincţia între cetăţenia ca expresie a egalităţii şi cetăţenia ca suport al

solidarităţii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratifcat#

-e scurt, =ars.all lasă desc.isă întrebarea dacă există o singură -ormă de cetăţenie*multidimensională însă unitară, ec.ivalent al conştiinţei colective" a lui 8ur7.eim, oapartenenţă seculară comună care transcende dierenţele de gen, proprietate sau grup etnic+sau, din contră, cetăţenia este conte1tuală )i multi-ormă, în uncţie de circumstanţe,context cultural sau priorităţi#

ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf

/n literatura politică britanică, lib%lab" desemnea$ă combinaţia ideologică dintre liberalismşi laburism *liberal%labour"+# Ai$iunea lib%lab asupra cetăţeniei, promovată între alţii şi de8a.rendor *;@>, ;;J+, pune accentul pe ec.ilibrul care trebuie să existe între oportu%nităţile oerite de economia de piaţă şi drepturile garantate de stat# Cetăţenia ar f o ormă deegalitate redistributivă, modalitatea practică de a ec.ilibra oportunităţile *provisions"+ cudrepturile *entitlements"+#

Ca şi a5ls *;F+, =ann *;@F+ şi oc.e *;;K+, 8a.rendor consideră că cetăţenii nudispun niciodată de un statut identic# 'cordarea de drepturi civile nu anulea$ă inegalităţileeconomice structurale# =ai mult, cri$a statului bunăstării din anii G;< a ăcut ca principiile

cetăţeniei să fe practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cetăţeni *pe care 6ister îinumeşte second class citi$ens"+:

3 non%cetăţenii" *de exemplu, imigranţii+3 cei care nu mai sunt cetăţeni *persoanele ără discernăm(nt, deţinuţii+3 cei care sunt doar parţial cetăţeni *persoanele ără adăpost, marginali$ate sau excluse

social+3 cei care nu sunt încă cetăţeni *tinerii şi copiii+#

-entru 8a.rendor *;@>, p#


18/124

stat, o ormă de reparti$are a bunăstării pe ba$ă de ec.itate şi &ustiţie socială# /n ca$ul UniuniiEuropene, spune 8a.rendor *;;J, p# F+, cetăţenia este incompletă şi inefcace tocmaipentru că Uniunea răm(ne o piaţă globală *capabilă să oere oportunităţi şi bunăstare+, darcare nu asigură încă drepturi supranaţionale corespun$ătoare#

)reedom vs# s!stem", libertate contra sistem, oportunităţi şi drepturi 3 sunt aspecteledicotomice care caracteri$ea$ă cetăţenia duală promovată de curentul lib%lab"#

iii) Modelul co-cetăţeniei al lui Donati8onati *;;M, ;;>+ are re$erve aţă de cetăţenia lib%lab pe care o consideră utopică şi

inoperantă# Cetăţenia nu poate f reali$ată prin simpla extensie a sistemului de securitatesocială iar statul bunăstării şi%a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalităţilestructurale#

8upă 8onati *;;>, p# M


19/124

iv) Modelul individualist al lui Leca

-roblema esenţială a ştiinţelor politice, spune 6eca *;;J, p# J;+, este tranziţia de laindivid la cetăţean# =ai exact, se pune întrebarea în ce măsură este posibilă o ordine civicăcare depinde de gradul său de acceptare şi susţinere de către indivi$i? 8upă 6eca, această

întrebare suscită trei c.estiuni particulare:3 care este legitimitatea obligativităţii politice şi care sunt limitele acesteia?3 care este conţinutul comun al statutului de cetăţean dat find aptul că punerea sa în

aplicare se exprimă prin dierite iposta$e civice *proprietar, plătitor de taxe, posesor denaţionalitate, membru al unui grup etnic sau religios, re$ident al unui anumit teritoriu,cetăţean european etc#+?

3 în ce măsură natura drepturilor şi obligaţiilor varia$ă conorm acestor iposta$e particulareale cetăţeniei?

8at find aptul că drepturile omului sunt drepturi ale individului, a apărut ecuaţia individB cetăţean@ pe care mulţi o consideră de&a ca o axiomă a anali$ei politice# Ca urmare,individualismul nu este incompatibil cu cetăţenia, aşa cum considera, de exemplu, 6amennais*individualismul duce la anar.ie+ sau Coc.in *te$a coruperii cetăţeniei de către individualism+#

8acă admitem că individualismul înseamnă de apt valorifcarea în plan colectiv aindividualităţii *prin sel%interest" şi sel%development"+, atunci nu există nici o incom%patibilitate între aceasta şi cetăţenie# Conştiinţa valorii individului şi dorinţa de emanciparepersonală devin motorul cetăţeniei# /n acest sens, individualismul nu înseamnă auto%i$olare,egoism şi ragmentare socială, ci autonomie, afrmare de sine şi dorinţa de a decide asuprapropriului destin# 0era privată se valorifcă astel în sera publică, prin cetăţenie#

'ceastă dinamică a cetăţeanului%individ are eecte asupra apartenenţei# 8upă 6eca,sentimentul de apartenenţă varia$ă pe trei axe:

3 a1ul particulargeneral@ care permite individului să se exprime în raport cu o entitateglobală *comunitatea politică amplasată pe un teritoriu+ şi diverse grupuri particulare *deexemplu, grupurile de interes, clasele sociale+

3 a1ul comunitatesocietate@ care se reeră at(t la grupurile primare de apartenenţăcolectivă *amilia, grupul etnic, vecinătatea+, c(t şi la grupurile secundare precumorgani$aţiile proesionale

3 a1ul centruperi-erie sau centrallocal defneşte apartenenţa la entităţile naţionale saula comunităţile locale#

Ddentifcarea personală aţă de aceste coordonate, spune 6eca, nu se traduce doar prinafliere, ci şi prin sentimentul angajării publice, esenţial pentru cetăţenie# 8eşi individuleste titularul drepturilor şi al libertăţilor, cetăţenia se maniestă doar în plan colectiv, prin

anga&are publică: )ără o ormă oarecare de viaţă comunitară nu există cetăţenie căciYcomunitatea politicăZ nu este doar suma indivi$ilor ce o compune" *6eca, ;@, p# K


20/124

-o$iţionarea indivi$ilor pe cele două tipuri de axe *apartenenţa şi anga&amentul+ permite săse identifce mai multe niveluri de cetăţenie, sub orma următoarelor cupluri opo$abile:

3 cetăţenie militantă vs# cetăţenie civilă3 cetăţenie participativă vs# cetăţenie privată#

-rimul cuplu se reeră la o cetăţenie ba$ată pe apartenenţă exclusivistă şi anga&amentputernic *cetăţenia militantă+ în contrast cu o apartenenţă Oexibilă şi un anga&amentdierenţiat *cetăţenia civilă+# 'l doilea cuprinde o participare puternic motivată şi clar afrmatăpe scena publică *cetăţenia participativă+ aţă de o apartenenţă discretă şi bine circumscrisă*cetăţenia privată+#

'ceastă tipologie confrmă te$a susţinută de 8onati, după care cetăţenia are ocomponentă empirică importantă care re$ultă din variaţia individuală a situaţiilor şiconduitelor# 'ceste variaţii, după 6eca, provin din următoarele surse: modul de interpretarepersonală a normelor generale, gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co%cetăţenie,capacitatea individuală de a gestiona tensiunile care re$ultă din dierenţierea socială şiapartenenţa comună#

v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner

Una dintre criticile aduse modelului lui =ars.all, în special de către =ann *;@F+, a ostetnocentrismul: modelul său tripartit s%a redus la ca$ul 'ngliei, pe care =ars.all a considerat%o exemplară pentru statul capitalist# Ca alternativă, =ann *;;J+ a elaborat o anali$ă maicomplexă, extinsă la cinci modele istorice de cetăţenie, în uncţie de societatea de reerinţă:liberală, reormistă, absolutistă, ascistă şi socialist%autoritaristă#

Cetăţenia nu este unică şi unitară, spune la r(ndul său Nurner *;;J+# Ea nu este produsulunei singure culturi politice şi nu se reduce la un tip ideal# 8e aceea, în locul unei teoriistandard a cetăţeniei, Nurner propune o sc!emă euristică capabilă să surprindă diverselevariaţii culturale şi istorice# 'ceastă sc.emă combină două axe *ve$i fg# >+, corespun$ătoare

următoarelor dimensiuni ale cetăţeniei:3 diviziunea privatpublic3 distincţia conducere acţiunea populară+

/ig+ + Tipurile istorice de cetăţenie *Nurner, ;;J+

CetăţeniaConducere 'cţiunea populară

=odelul republicanrevoluţionar

8emocraţia pasivă 0paţiulpublic

-luralismul liberal 'utoritarismulplebiscitar

0paţiulprivat

8in intersecţia acestor axe de anali$ă re$ultă patru modele de cetăţenie:3 tradiţia republicană -ranceză combină presiunea de &os în sus cu un interes puternic

pentru viaţa publică, asociat cu reticenţă şi c.iar suspiciune aţă de sera privată3 pluralismul liberal, specifc liberalismului american, se caracteri$ea$ă prin ample mişcări

de &os în sus în avoarea drepturilor individuale, dar cu recunoaşterea şi apărareaconsecventă a vieţii private

3 democraţia pasivă, exemplifcată de pasivismul politic britanic, recunoaşte legitimitateainstituţiilor repre$entative *de exemplu, &ustiţia şi statul de drept+, dar nu există o tradiţiepropriu%$isă a luptei pentru cucerirea drepturilor cetăţenia răm(ne o strategie de

reglementare şi instituţionali$are a conOictelor sociale a căror re$olvare este atribuită însăunor instituţii şi agenţii guvernamentale modelul britanic este considerat o democraţiepasivă" pentru că lipseşte cererea populară şi elementul de presiune de &os în sus

20


21/124

3 autoritarismul plebiscitar, exemplifcat prin regimurile totalitare *de exemplu,Hermania na$istă descrisă de =ax Beber şi Carl 0c.mitt+, impune autoritatea de sus în

&os, statul find principalul gestionar al spaţiului public cetăţenii sunt invitaţi periodic să%şidesemne$e conducătorul *deci$iile sale nu sunt însă controlate printr%un sistem curent deresponsabilitate publică+ viaţa privată răm(ne un tab^ şi constituie deseori un reugiupentru contestaţia cetăţenească#

Evident, aceste tipuri istorice primare au evoluat# 8e exemplu, strategia autoritarismuluiplebiscitar a dispărut din spaţiul european, find astă$i pre$entă doar în societăţile non%occidentale# 6a el, există dubii privitoare la unele departa&ări, după cum pluralismul liberal nu

înseamnă neapărat de$etati$are *4irnbaum, ;;+#C.iar dacă nu se mai aplică întocmai la societăţile europene, tipologia lui Nurner păstrea$ă

totuşi unele constante: viziunea conservatoare asupra cetăţeniei *consideratăpreponderent pasivă şi privată+ contrastea$ă cu ideea republicană a unei civităţi active şipublice#

\\ \

Cele cinci modele sau teoreti$ări" de mai sus au ost alese pentru că au ceva în comun:ele încearcă şi pretind că avansea$ă o teorie" a cetăţeniei care să explice ansamblulsituaţiilor# /n realitate, fecare din aceste tentative este subiectivă şi incompletă, astel înc(t,

în cel mai bun ca$, nu reuşeşte să explice dec(t o parte a problematicii#Cetăţenia răm(ne un termen amplu şi controversat asupra căruia nu există încă o teorie

ex.austivă, care să acopere toate aspectele# -robabil că, la el ca în ca$ul altor obiecte"complexe, şi în acest domeniu se va opera în continuare cu defniţii pragmatice, modele sauteorii parţiale# Pricum, este cert că fecare sistem sau teorie politică ma&oră include de&acetăţenia şi explicarea sa ca o componentă de ba$ă# 'ceasta demonstrea$ă aptul că este

nevoie de anali$a şi înţelegerea cetăţeniei ca enomen general, care traversea$ă practic toateactivităţile umane# e$ultatul acestui demers este dublu: pe de o parte, sub orma unorteoretizări parţiale şi conte1tualizate, de tipul celor pre$entate mai înainte pe de altăparte, sub orma unor aserţiuni explicative reeritoare la cetăţenie, încorporate însă în cadrulunor teorii politice mai generale+

b) Teritorialitate, stat naţional, cetăţenie

Evoluţia istorică a apartenenţei a cunoscut în timpurile moderne trei momente:servitutea *sub&ect.ood"+, naţionalitatea şi cetăţenia# -rimul se reeră la situaţia

supuşilor aţă de autoritatea eudală av(nd la v(r monar.ul absolutM

# Cealaltă marc.ea$ătrecerea de la statul teritorial la statul naţional după modelul )ranţei secolului ADDD# 6iantulsocial era asigurat de naţiune, o comunitate culturală *unitate de limbă, origine etnică,tradiţie şi identitate+ care a devenit mai t(r$iu o comunitate politică# P dată cu evoluţia)rance$ă, statul naţional a căpătat dreptul la autodeterminare politică# 'partenenţa la acelaşistat se suprapune cu apartenenţa naţională iar discursul lor comun de legitimare estenaţionalismul# 2aţiunea devine în acelaşi timp o comunitate etnicăJ şi una politică iar statulnaţional consfnţeşte această simbio$ă# 8in acest moment, aşa cum observă 4endix *;J+,9abermas *;;K+ şi _a5ads7i *;;+, construcţia naţională se dierenţia$ă în vestul şi estul

3

C.iar şi astă$i cetăţenii britanici se numesc supuşi ai =a&estăţii 0ale# 'ceastă denumire relevă însă mai mult de o excepţionalitate culturală dec(t de o dierenţă de ond privind statutul &uridic alcetăţeanului britanic#

4 /n mitologia romană 2atio] desemna $eiţa naşterii şi a originii#

21


22/124

Europei# -e de o parte, Europa occidentală este mai mult conectată ideii de naţiune politică*modelul enan+ care presupune că naţiunea este mai înt(i o comunitate de cetăţeni, nu unaetnică# -e de alta, sub inOuenţa spiritului naţional" *Aol7sgeist"+ promovat de 9erder,Europa centrală şi orientală răm(ne ataşată naţiunii etnice# 'ceastă ormă de afliere se %explică prin carenţa istorică a statului şi prin nevoia unei identităţi naţionale care săcontracare$e dominaţiile imperiale# 8acă, în primul ca$, statul naţional s%a transormat într%ocomunitate politică, în celălalt ca$ naţionalismul etnic a rămas principala sursă a identităţii şi

suveranităţii *ve$i în acest sens principiul naţionalităţilor" promovat de -reşedintele Bilson+#Un important moment de ruptură în evoluţia apartenenţei este cel al evoluţiei

'mericane# 0e ştie că 8eclaraţia de Dndependenţă a ost de apt o negare a servituţii şi aobligaţiilor fscale aţă de Coroana 4ritanică# 8in acest motiv, una din primele sc.imbăriaduse de Constituţia )ederală *F@F+ a ost înlocuirea termenului de supus *sub&ect"+ cu celde cetăţean# 8in acel moment, apartenenţa cetăţenilor americani nu se mai raportea$ă nici lateritoriul propriu%$is, nici la ordinea colonială, ci la o nouă simbolistică identitară centratăpe valorile textului constituţional# Este ceea ce 4ella. *;F>+ a numit religie civilă" iar'nt.on! 0mit. *;@+ a desemnat prin naţionalism civic" *deosebit de naţionalismul etnical statului naţional+# 0tatul se eliberea$ă astel de atributul naţional", devenind o comunitatepolitică a cetăţenilor titulari de drepturi şi obligaţii# /n acest el, naţionalitatea *apartenenţa laun anumit stat+ a ost combinată cu identitatea şi participarea în cadrul conceptului modernde cetăţenie *citi$ens.ip"+# 'şa cum remarcă -arsons *;F, p# M+, cetăţenia înlocuieşteundamentele tradiţionale ale coe$iunii sociale *religia, etnicitatea şi teritoriul+ cu o platormăseculară comună care îmbină naţionalitatea cu identitatea#

/n noul context al Europei, teritoriul nu mai este o reerinţă exclusivă a apartenenţei,datorită migraţiilor umane, globali$ării şi &ocului ără limite al opţiunilor identitare# 6a el, nicinaţiunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a u$ionat de&a cu statul şicomunitatea politică sub orma statului naţional# 6a r(ndul său, nici statul naţional nu mai

satisace exigenţele unor societăţi tot mai diversifcate şi multiculturale# Este deci nevoie dealte construcţii identitare, la el de efcace cum au ost la vremea respectivă naţiunea şi statulnaţional# 'ceste construcţii trebuie să susţină eortul de instituţionali$are a cetăţeniei postnaţionale care repre$intă marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol#

/n această perspectivă, vom trata în continuare două situaţii care ne pot a&uta în acestdemers# 'cestea sunt cetăţenia multiculturală şi cetăţenia supranaţională#

i) Cetăţenia multiculturală

Nradiţional, de$baterile despre cetăţenie erau iniţiate şi conduse de &urişti# Dnteresulacestora, preluat şi de marele public, se concentra asupra statutului de cetăţean *defnit

printr%un set de drepturi egale şi prin naţionalitate+, termenul de citi$ens.ip" saucito!ennetQ" find tradus de obicei prin naţionalitate#

'ceastă abordare a devenit prea îngustă în momentul în care s%au luat în consideraţieidentitatea )i diversitatea situaţiilor de aplicare a statutului de cetăţean# 8e exemplu,s%a constatat că este oarte greu să se separe apartenenţa la stat şi societatea civilă, pe de oparte, de apartenenţa la societatea culturală, pe de alta#

Cu alte cuvinte, apartenenţa la comunitatea politică şi identifcarea cu comunitateaculturală sunt două planuri dierite, dar interdependente# 0tatul naţional a ost prima

5

-rin identitate înţelegem acele elemente ale culturii pe care o persoană şi le atribuie şi prin caredoreşte să fe recunoscută# Un individ poate avea astel mai multe identităţi în acelaşi timp: mem brual unei amilii sau comunităţi etnice, exponent al unui grup social, aderent la o religie sau credinţă,practicant al unei proesii, purtător al unui nume propriu, vorbitor al unei limbi materne, persoană cu oapartenenţă de gen etc#

22


23/124

entitate de integrare a celor două orme de apartenenţă# Ea s%a reali$at prin raportarea lacultura dominantă al cărei exponent politic a ost naţiunea#

Ddealul omogenităţii culturale şi politice promovat de statul%naţiune este astă$ic.estionabil# 8e apt, nici o societate europeană nu mai vi$ea$ă să obţină coe$iunea socială şiordinea civică prin politici publice desc.is integratoare şi omogeni$ante# 8in contră,diversitatea şi pluralismul sunt valori undamentale ale democraţiei repre$entative caredetermină vi$iunea modernă asupra cetăţeniei# 0ocietăţile noastre sunt multiculturale, la el

şi spaţiul public în care se exprimă cetăţenia#-ornind de la aceste premise, I!mlic7a *;;>+ a propus o nouă ormă de cetăţenie,

specifcă în primul r(nd contextului canadian# Este cetăţenia multiculturală, o ormăinedită de articulare a comunităţii politice cu mo$aicul comunităţilor culturale# /n loc să sereere la cadrul rigid al statului naţional, imposibil de aplicat în ca$ul Canadei şi 0U', I!mlic7avalorifcă conceptul de cultură societală" introdus de 85or7in# Este ansamblul semnifcaţiilorpe care diverse grupuri şi comunităţi le dau activităţilor umane şi produselor acestora# 'cesteactivităţi se desăşoară în domenii variate, inclusiv [n arena publică şi în sera privată#

/ntr%o societate multiculturală, termenul de minoritate nu%şi mai are sensul: orice individ,grup sau comunitate poate f minoritate în uncţie de criteriu şi de context# P persoană poatef minoritară după o anumită identitate *de exemplu, proesiunea sau aflierea politică+ darpoate deveni ma&oritară după alt criteriu şi în alte împre&urări *de exemplu, după criteriullimbii, al genului sau al religiei+# 8in acest motiv, în anii G@


24/124

bilingvă, şcoli proprii, exceptări fscale în legătură cu unele practici religioase, ca măsuri depre$ervare şi afrmare a propriei identităţi culturale spre deosebire de drepturile de auto%guvernare, drepturile multiculturale promovea$ă mai degrabă integrarea într%o societatepluralistă dec(t autonomia locală#'ceste propuneri readuc în discuţie caracterul dual al cetăţeniei# -e de o parte,

cetăţenia este o expresie a ordinii civice ba$ate pe drepturi egale pentru toţi# /n aceastăvariantă, cetăţenia are un rol integrator şi repre$intă cel mai important actor de coe$iune

socială# /n cealaltă iposta$ă, cetăţenia susţine pluralismul şi diversitatea culturală, încura&(nd multiculturalismul, identitatea şi expresia personală# /n acest sens, nu existăcetăţenie în sine, ca statut universal sau standard unic al democraţiei, ci o mare varietate desituaţii şi experienţe individuale#

Ddeea de cetăţenie di-erenţiată" este ea însăşi contradictorie, ceea ce explică aptul cănu a ost încă instituţionali$ată în toate societăţile# Ea valorifcă aparteneţa şi încura&ea$ădierenţele culturale şi sociale prin măsuri de ec.itate, descentrali$are administrativă şiresponsabili$are politică# Ea menţine însă caracterul unifcator al cetăţeniei căci ba$a po%liticilor publice răm(ne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru toţi#=ăsurile preconi$ate de cetăţenia multiculturală" sunt de apt demersuri de incluziunesocială pentru grupurile care se consideră marginali$ate sau c.iar excluse, pentrucomunităţile cu nevoi specifce sau cele care solicită mai mult spri&in din partea autorităţilorpublice#

Un ca$ aparte îl repre$intă patriotismul american# 0pre deosebire de imperiile şi puterilecoloniale europene, care şi%au obţinut diversitatea prin cuceriri şi alianţe dinastice,pluralismul american s%a reali$at prin adiţionarea de indivi$i# /n aceste condiţii, etnicitatea şinaţionalitatea nu au coincis cu teritoriul# Pameni şi comunităţi oarte dierite s%au stabilit peacelaşi spaţiu geografc devenind cetăţeni americani, c.iar dacă şi%au păstrat rădăcinileidentitare şi cultura de origine# /n acest ca$, comunitatea politică *defnită prin ade$iunea la

Constituţie şi N.e 4ill o ig.ts"+ a precedat comunitatea culturală americană# Cea maiefcientă cale de a uni primele comunităţi de imigranţi a ost cea emoţională, prin aflierea lao patrie de adopţiune şi la valorile constituţionale americane# 'cest sentiment de devoţiunecivică s%a transmis de la o generaţie la alta, astel înc(t şi astă$i recunoştinţa şi ataşamentulpatriotic sunt sentimente oarte puternice printre cetăţenii americani# 0pre deosebire deEuropa, unde patosul patriotic a dispărut practic din discursul public, în 0U' patriotismulrăm(ne o componentă esenţială a cetăţeniei identitare#

ii) Cetăţenia supranaţională

-rocesul în care s%au anga&at statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de

la state naţionale la o comunitate politică supranaţională, de la dreptul interguvernamental ladreptul comunitar şi de la etnos la demos# 8acă, în ca$ul american, patriotismul şi Constituţiaau precedat cetăţenia propriu%$isă, construcţia cetăţeniei europene a pornit de la drepturilesupranaţionale înaintea Constituţiei#

-rincipala problemă a cetăţeniei supranaţionale răm(ne însă difcultatea de a reali$aambele componente, respectiv cetăţenia legală şi cetăţenia identitară# -(nă în pre$ent,diversele proiecte de integrare europeană au ost relativ uşor de acceptat: ele nu au avutrepercusiuni ma&ore asupra ocupării, mobilităţii, re$idenţei sau securităţii sociale# 8ifcultăţilepropriu%$ise au apărut din momentul în care s%a pus problema statutului &uridic şi politic alcetăţeniei europene ca atribut al statului supranaţional# Cele patru drepturi supranaţionaleintroduse prin Nratatul de la =aastric.t *;;K+ sunt doar un început şi, în orice ca$, nugarantea$ă dec(t o cetăţenie limitată# 8in acest motiv, aşa cum vom vedea în modulele DD şiDDD, problema cetăţeniei europene răm(ne în continuare desc.isă şi controversată#

24


25/124

/n această perspectivă, ne vom reeri în continuare la două exemple care pot a&uta reOecţiaprivind cetăţenia europeană# -rimul aduce în discuţie o versiune de cetăţenie statutarăpropusă de 9abermas# 'l doilea are în vedere o ormă inedită de identitate postnaţională,anume cetăţenia cosmopolită#

&atriotismul constituţionalCa să re$olve contradicţiile inerente cetăţeniei, 9abermas *;;>+ creea$ă un .ibrid statut%

identitate pe care îl propune ca nucleu al cetăţeniei europene supranaţionale# Estepatriotismul constituţional" sau loialitatea aţă de valorile şi instituţiile europene în caredemos%ul prevalea$ă aţă de etnos iar apartenenţa se raportea$ă la o comunitate politică, nula un teritoriu# Dndividul se identifcă cu sistemul de drepturi şi obligaţii supranaţionale într%omanieră patriotică", în acelaşi el în care patriotismul şi constituţionalismul alimentea$ăcetăţenia americană# Ddentitatea se suprapune cu statutul, astel înc(t acestea încetea$ă sămai fe alternative opo$abile# Unitatea indivi$ilor re$ultă din ataşamentul aţă de o comunitatepolitică *Euro%polit!"+, ără să existe neapărat şi o unitate culturală#

/n acest ca$, comunitatea supranaţională uncţionea$ă pe ba$ă de deliberare şi negociere,după acelaşi principiu consensual pe care 'ristotel îl numise p.ronesis" iar N.omas dG'Wuino

îl desemnase prin prudentia" *deci$iile importante se iau prin reOecţie şi consultare ce%tăţenească+#

Este ceea ce a!mond 'ron *;;J+ a numit cetăţenie ără inamici"# Ea nu se construieşteneapărat contra altor identităţi ci printr%o lărgire considerabilă a apartenenţei şi acţiuniicolective#

Cetăţenia cosmopolită't(t 8iogene, c(t şi Comenius sau 0c.iller s%au considerat cetăţeni ai lumii"# 6a r(ndul

său, Iant în -acea eternă" a susţinut ideea unei ius cosmopoliticum" în care toţi indivi$ii săse simtă cetăţeni ai unui stat universal al umanităţii"#

'stel de reerinţe sunt însă mai degrabă utopii identitare dec(t proiecte politice plau$ibile#Ele nu ac dec(t să prelungească proiecţiile personale dincolo de propria cetate sau statnaţional spre o entitate globală, ără rontiere, numită cosmopolis"#

4ineînţeles, oamenii politici şi guvernanţii nu au luat niciodată în consideraţie astel despeculaţii identitare# -entru ei, singura certitudine era teritoriul şi statul în interiorul căruia îşiputeau exercita puterea#

'ceastă vi$iune strict etatistă a ost însă pusă la îndoială de unii autori contemporani*=ee.an, ;;M 4auboc7, ;;J P.mae, ;;> 6in7later, ;;; 8elant!, K


26/124

diversele acorduri bilaterale sau sisteme de integrare regională, rontierele spaţiului politicdevin desc.ise şi permeabile, astel înc(t drepturile şi responsabilităţile depăşesc cu uşurinţăspaţiul public al teritoriului naţional#

Cetăţenia cosmopolită este însă mai mult un principiu şi o opţiune identitară, re$ultată dininterdependenţa şi globali$area comunităţilor politice, dec(t o reerinţă explicită,instituţionali$ată şi recunoscută ca atare de legislaţia naţională# Ea se regăseşte doar înanali$ele politice şi discursul academic, nu şi în textele constituţionale sau în dreptul in%

ternaţional#

+ Cetăţenia )i societatea civilă

0ocietatea civilă este spaţiul public în care interacţionea$ă cetăţenii organi$aţi# Ea esteastel un sistem de relaţii organi$aţionale, un set de valori şi o acţiune colectivă#

/n contextul anali$ei noastre, societatea civilă repre$intă at(t o oportunitate c(t şi omodalitate de exprimare a cetăţeniei# 8in acest motiv, cele două concepte au ost adeseoriasociate, incrimin(ndu%se o relaţie de interdependenţă# Xanos7i *;;@, p# F+, de exemplu,

unul dintre autorii care s%au ocupat îndeaproape de această relaţie, elaborea$ă c.iar otipologie a cetăţeniei în uncţie de participarea în spaţiul public# 'r exista astel uncomportament autocentrat *sel%interested be.aviour"+ şi un comportament altruist*ot.er%interested be.avior"+# -rimul denotă o opţiune pe termen scurt şi are în vederebunăstarea materială reciprocă, pe ba$a unei mutualităţi bine circumscrise: ' oeră ceva lui 4iar 4 îi dă lui ' altceva# )orma altruistă acţionea$ă pe termen lung şi vi$ea$ă scopuri spiritualeşi ideologice, pe ba$a unui sc.imb generali$at"# Ea presupune oerta de servicii şi bunuri dela o persoană către un grup sau o comunitate, ără să existe neapărat reciprocitate directă#=otivaţia acestei acţiuni este interesul general sau cea ce anticii au numit virtute civică"#

'ceste relaţii au ost sinteti$ate de Xanos7i sub orma sc.emei din tabelul #

Interacţiunea limitată este specifcă pieţei, unde contractele sunt pragmatice, se stabilesc în termeni precişi şi urmăresc benefciul direct# Este relaţia de v(n$are%cumpărare care s%aextins şi asupra sc.imburilor sociale şi culturale *de exemplu, negocierea condiţiilor demuncă+# Ea se caracteri$ea$ă prin reciprocitate, indierent dacă interacţiunea are loc întreindivid%individ, între individ%grup sau grup%grup#

Tabelul *+ Tipologia interacţiunilor civice *Xanos7i, ;;@+

De la individla individ

De la individ lagrup

De la un grup la alt grup

Interacţiune

limitată

*+0c.imbul diadic

'↔4

*K+0c.imbulmultiplu

'↔4 *t+'↔4 *tK+'↔4 *tM+

*M+Către un grup

limitat

'↔C8E)H

*J+Către o

comunitate largă*societatea,naţiunea+

'↔4C8E)H9DXI

*>+eciprocitate limitată

*suprapunerea parţială aintereselor+

'4C8E)A↔C8E)H9

*+Excluderea reciprocă *între

grupuri cu interese similare+

'4C8E)↔H9DXI6

Interacţiune

generalizată

*F+0ecvenţiere

'→4→C→8→E→'

*@+Circuit înc.is

'→4C8E,4→'C8E,C→'48E,

*


27/124

8→'4CE,E→'4C8

*;+Circuit desc.is

'→4C8E,4→C8E),C→8E)H,

8→

E)H9,_→'4C8

B`_→`_'

*+Excludere reciprocă

'4C8→E)H9→DXI6→B`_→'4C8

Interacţiunea generalizată, pe de altă parte, este generoasă şi unidirecţionată# Ea nuobţine avanta&e pentru iniţiatori, ci doar eecte în olosul comunităţii sau al altor indivi$i#=otivaţia acestei orme altruiste de interacţiune este interesul general sau benefciul înavoarea altor indivi$i, grupuri sau comunităţi *de exemplu, acţiunile flantropice sau ca%ritabile, recursul la drepturile omului pentru a apăra interesele unor persoane sau grupurioprimate, sensibili$area publică în avoarea unor idei sau proiecte civice etc#+# 'stel de

demersuri sunt voluntare, pentru că decurg din opţiunea morală a iniţiatorilor, nu dinobligaţiile care revin din statutul de cetăţean#'ceastă ormă de patos civic, de acţiune în benefciul general stă la ba$a societăţii civile#

8upă Xanos7! *;;@, p# ;>+, nu orice deţinător al statutului de cetăţean este capabil şi dispussă se implice în societatea civilă# /n uncţie de gradul şi orma participării civice, există şasetipuri de cetăţeni:

3 cetăţeanul Fncorporat 3 este parte a elitei sau se consideră ca atare se identifcă cuacţiunea guvernamentală şi o susţine ără re$erve

3 cetăţeanul oportunist 3 participă la activităţi politice doar în măsura în care îi convinesau obţine un avanta& personal

3 cetăţeanul activ 3 ia parte la viaţa obştească, find deseori implicat în conOicte cuautoritatea publică poate f anga&at în partide politice sau alte organi$aţii şi se preocupăde interesul general, într%o manieră altruistă

3 cetăţeanul pasiv 3 acceptă autoritatea şi conducerea politică deşi nu este convins căacţiunea acestora este cea mai potrivită se maniestă incidental şi periodic, cu oca$iavotului sau a unor evenimente deosebite

3 cetăţeanul cinic 3 este similar cetăţeanului activ, find capabil şi interesat de participareapolitică conruntat cu difcultăţile unui sc.imb generali$at, specifc societăţii civile, elease mulţumeşte cu o critică indirectă *de exemplu, ironie politică, absenteism+ sau seopreşte la o interacţiune limitată

3 cetăţeanul marginalizat 3 este inactiv şi alienat, datorită lipsei de mi&loace şioportunităţi este categoria celor cu drepturi ormale, lipsiţi însă de posibilitatea reală de ale exercita poate ace obiectul manipulării politice, mai ales în situaţii pre%electorale

3 cetăţeanul -atalist 3 este apatic, inactiv şi deetist el neagă c.iar utilitatea participăriipolitice, find neîncre$ător în oportunitatea unui atare eort#-articiparea la societatea civilă se ba$ea$ă în special pe orma altruistă de cetăţenie şi pe

cetăţenii activi *primele trei orme din tipologia lui Xanos7i+# 'şa cum vom vedea încontinuare, altruismul şi activismul politic sunt esenţiale pentru disputa cu statul înnegocierea drepturilor civile şi politice#

27


28/124

a) Deniţia societăţii civile

Ca şi cetăţenia, termenul de societate civilă înseamnă dierite lucruri pentru diversepersoane# Este un termen care captea$ă atenţia şi benefcia$ă de o largă circulaţie, în pofdalipsei de acord conceptual# 8in acest motiv, 0eligman *;;K+ preeră să se reere la ideea desocietate civilă" în locul unei defniţii standard# 0ensul acestei sintagme se preci$ea$ă prinutili$are, în uncţie de context şi epocă istorică#

/n tabelul K am sinteti$at principalele po$iţii clasice aţă de societatea civilă# Nermenul caatare a ost introdus de 9egel, pentru a desemna sistemul de solidaritate colectivă alburg.e$iei în negocierea drepturilor sale cu statul#

Ceea ce ne interesea$ă în contextul de aţă este sensul contemporan al societăţiicivile, aşa cum apare în teoria politică# -utem decela astel trei tipuri de defniţii:

3 contraputere sau alternativă aţă de stat şi de piaţă *societatea civilă este societateminus stat" sau ceea ce răm(ne din societate în aară de stat+ 3 această defniţie a ostintrodusă de iluminismul scoţian din sec# ADDD *'dam 0mit., 8avid 9ume, )rancis9utc.inson şi 'dam )erguson+

3 sectorul nonpro.t al societăţii, unde cetăţenii desăşoară activităţi benevole, ără

benefcii economice aceste activităţi sunt în avoarea interesului comun, al unor persoanesau grupuri oprimate *este sensul introdus de comunităţile puritane din 0U' în secolulD+

3 organizaţiile nonguvernamentale pe ba$ă voluntară, ca expresie a drepturilor şilibertăţilor dob(ndite la s(rşitul secolului D şi începutul secolului #

Tabelul 0+ De.niţii clasice ale societăţii civile

$utorul Criteriul De.niţia

'D0NPNE6 participarea politică un tip de societate *Ioinomia+ carepermite participarea politică a cetăţeniloregali

0)# 'UHU0ND2 separarea 2aturii deHraţie

este Urbis] *societatea umană+ înopo$iţie cu civitas 8ei] *lumeatranscendentă+

9P44E0 coe$iunea socială interesul comun şi uniunea tuturorentităţilor politice *guvernanţi, grupuri,cetăţeni+ pe ba$a unui contract social

6PCIE primordialitateaindivi$ilor aţă de stat

comunitatea politică a cetăţenilor pentrua prote&a proprietatea privată

I'2N distincţia dintrelegalitate şi moralitate

un spaţiu public comun unde suntgarantate participarea la structurile civileşi autonomia indivi$ilor societatea civilă

este o sinte$ă a raţiunii, egalităţii şilibertăţii, care ace posibil controlul vieţiipublice de către moralitatea privată

9EHE6 respectul reciproc aldrepturilor individuale*în special a dreptuluide proprietate+

solidaritatea etică ba$ată pe reciprocitateşi recunoaşterea mutuală a drepturilorunitatea dintre dreptul public şi eticaprivată statul răm(ne garantulcontractului social

=' tensiunea dintre statulcapitalist şi clasamuncitoare exploatată

o $onă de inOuenţă a non%statului care$ultat al capitalismului şi industriali$ăriieste arena publică unde se desăşoarălupta de clasă

28


29/124

'cest din urmă sens predomină în literatura politică şi sociologică din ultimele decenii#'stel, după 0c.mitter *;;F, p# KJ


30/124

3 mi)cările sociale se centrea$ă pe activităţile de lobb!", de promovare a imaginiipublice, pe campanii de presă, colectare de semnături, demonstraţii, acţiuni deprotest

3 grupurile religioase ac parte din sera publică *nu din cea privată, restr(nsă laaderenţi+ în măsura în care oeră servicii de interes comun *de exemplu, asistenţăsocială şi medicală+ sau propun politici publice alternative *de exemplu, eliminareaavorturilor pentru susţinerea politicii demografce+ intră aici asociaţiile şi ederaţiile,undaţiile religioase, cluburile pe ba$e conesionale şi ondurile de caritate#

/ig+ G+ Componentele sistemului social *Xanos7i, ;;@+

Executivul

%ustiţia

&egislativul

Poliţia

Armata

In#ormaţiileinterne şi externe

Statul

Partidele politice

Securitateasocială' mediilede stat' educaţia

publică'cercetarea ∗

Contractele privindapărarea

$eglementările

ederaţiilesindicale

Asociaţiile patronale

Asociaţiileconsumatorilor

Sfera

publică

!edia particulare'educaţia' sănătateaAsociaţiile

voluntare

!işcărilesociale

)rupurile de*ntra"utorare

+iaţa privată

anali,ată de mediaşi tribunale

irmele de

#amilie' cluburilede elite

Sfera pieţii

irmele Sindicatele

Pie ele

amilia

Prietenii şicunoştinţele

Sfera privată

Intimitatea

+iaţa privată

\ /n această $onă sunt constituite corporaţiile publice sub autoritate tripartită *de exemplu,parteneriatul social+#

/n această repre$entare multidimensională, spaţiul public este un c(mp de orţe careanga&ea$ă interacţiuni cu toate celelalte sere ale vieţii sociale, respectiv statul, piaţa şi seraprivată# Cetăţenia nu este o relaţie simplă între cetăţeni şi stat, ca în defniţiile etatistetradiţionale, ci un sistem de acţiuni şi negociere colectivă care anga&ea$ă toate cele patrucomponente ale societăţii globale: sera publică, sera privată, statul şi piaţa#

6a r(ndul său, societatea civilă nu se reduce la organi$aţiile non%guvernamentale, ciinclude:

3 discursul public *de legitimare, mobili$are, argumentare sau contestaţie+3 ansamblul interacţiunilor dintre componente, exprimate pe arena publică3 cele cinci organi$aţii voluntare descrise mai sus#

/n această optică, societatea civilă este comunitatea politică cea mai dinamică şi maiefcientă, care oeră cele mai diverse şi mai repre$entative oportunităţi de exercitare acetăţeniei#

30


31/124

c) Tipologia regimurilor politice

Confguraţia propusă de Xanos7i nu trebuie să ne inducă imaginea unei superorgani$aţiiarmonioase, identice pentru toate societăţile, în care interesul comun prevalea$ă întotdeauna#8in contră, defnirea celor patru sere interdependente nu anulea$ă posibilitateacomportamentelor impredictibile şi atipice sau, pur şi simplu, absenţa cooperării întrecetăţeni# 'ctivismul şi modelul altruist coexistă cu celelalte orme de cetăţenie din clasifcarealui Xanos7i, astel înc(t este posibil ca anga&amentul civic şi conduitele colectiviste să nu fe

atitudini dominante# 'ceasta explică, de altel, incidenţa destul de mare a maniestărilor carecaracteri$ea$ă defcitul democratic" *apatie, absenteism, individualism exacerbat,intoleranţă+ la care ne%am reerit cu altă oca$ie#

Există însă şi altă sursă de variaţie, care inOuenţea$ă orma concretă de articulare a celorpatru componente ale societăţii# Este vorba de regimul politic şi ideologia subiacentă@care pot determina ponderea eectivă a statului, a pieţei şi a serei private în raport cu arenapublică#

Xanos7i a sesi$at oarte bine acest aspect şi a încercat el însuşi să aplice tipologia binecunoscută alui 9eld *;@F+ după care există patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist, modelulelitist, modelul neo%corporatist şi modelul societăţii de masă# )iecare dintre acestea se caracteri$ea$ăprin anumite relaţii între componentele vieţii sociale, pe care Xanos7i *;;@, p#


32/124


33/124

/n modelul societăţii de masă, mediile de inormare domină sera publică# Estesocietatea%spectacol", exemplifcată cel mai bine de 0U', unde media nu constituie doarunul din grupurile de interes *ca în celelalte trei modele+, ci principalul actor de inOuenţăpolitică# -uterea lor este at(t de importantă, înc(t tinde să monopoli$e$e întreaga seră pu%blică# iscul în acest ca$ este ca mesa&ul civic propriu%$is să%şi piardă autenticitatea şi să sebanali$e$e, find pus pe acelaşi plan cu reclamele comerciale, manipularea politică şipropaganda în interes personal#

d) Globaliarea societăţii civile

Una din limitele anali$ei lui Xanos7i este că cele patru sere de activitate sunt circumscrisestatului naţional# =odelele sale de societate au ost exemplifcate prin regimuri politicespecifce unor state şi guverne# Cetăţenia se exercită doar în interiorul acestei entităţi politicepe care Xanos7i o desemnea$ă prin sistemul social global"# 'ceastă abordare răm(netributară ecuaţiei etnocentriste a lui =ars.all, după care naţionalitatea *statutul de cetăţean+este o precondiţie a drepturilor omului şi se exercită în interiorul unui stat suveran#

'ceastă condiţionare a accesului la drepturi de aflierea statală şi de statutul de cetăţean

este astă$i c.estionabilă# -roiectul de unitate politică europeană este o provocare directă aacestei condiţionări tradiţionale# 'm vă$ut, de asemenea, cum cetăţenia postnaţională sedetaşea$ă de un teritoriu anumit, lu(nd ca reerinţă drepturile omului, care sunt universale#Unii autori, ca de exemplu Nurner *;;M+, 0o!sal *;;J+, 4adie *;;>+ şi P.mae *;;>+, se

întreabă în acest context dacă nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamnă de apts(rşitul cetăţeniei ca paradigmă politică#

/n realitate, drepturile omului în sine nu asigură automat participarea la comunitateapolitică# C.iar şi versiunea postnaţională a cetăţeniei *de exemplu, patriotismul constituţionalal lui 9abermas+ presupune anumite competenţe civice şi înţelegerea mecanismelorinstituţionale ale democraţiei participative#

/n plus, aşa cum vom vedea imediat, drepturile singure nu sunt sufciente ca statutul decetăţean să uncţione$e# Ele sunt de obicei asociate cu responsabilităţile care instru%mentea$ă loialitatea aţă de comunitatea politică şi obligativitatea morală a participării civice#

Exemplul societăţii civile şi confguraţia multipartită a lui Xanos7i ne%au atras însă atenţiaasupra aptului că statul nu este singura ormă de comunitate publică# Dnteracţiunilegenerali$ate" care caracteri$ea$ă indivi$ii altruişti şi responsabili traversea$ă practic întreagasocietate, sub orma societăţii civile#

/ntrebarea este însă dacă această interpretare a societăţii civile poate f extinsă dincolo deun teritoriu sau tip de societate# Xanos7i nu abordea$ă acest subiect, însă alţi analişti *9ann şi

8unn, ;; 0c.olte, ;;;+ vorbesc de&a de o societate civilă globală"# 0c.olte *;;;, p#


34/124

-(nă în pre$ent, problemele mondiale globale au ost abordate prin prisma agenţiilorinternaţionale ca P2U, sistemul 4retton Boods *4anca =ondială şi )=D+, P0CE, Hrupul H@#=esa&ul acestor organi$aţii interguvernamentale, c.iar dacă ele au promovat standardecomune ale democraţiei, nu a ost întotdeauna credibil# /n mare parte, activismul civic globals%a orientat c.iar împotriva acestor organi$aţii, considerate nerepre$entative pentrusocietatea civilă globală#

Cu alte cuvinte, ără participarea eectivă a tuturor părţilor *statele şi business%ul+, aşa

cum preconi$ea$ă de apt modelul lui Xanos7!, nu este posibilă o societate civilă globală#'ctivismul transrontalier, solidaritatea internaţională a cetăţenilor şi mobilitatea P2H%urilor,ca şi reerinţa comună la drepturile omului, nu sunt sufciente pentru a reali$a o societatecivilă cu vocaţie universală#

G+ Competenţa civică

8emocraţia nu este de conceput ără cetăţenie iar cetăţenia nu este posibilă ără cetăţenicompetenţi şi anga&aţi# 'ceastă relaţie simplă stă la ba$a competenţei civice@ pe care =ead

*;@+, Nurner *;;M+, 'lmond şi Aerba *;;+ o plasea$ă la originea cetăţeniei# Estecapacitatea persoanelor, grupurilor şi comunităţilor de a participa activ la viaţa publică, ceeace presupune:

3 o cultură civică minimală3 un set de drepturi şi responsabilităţi3 oportunităţi civice#

Cu alte cuvinte, dincolo de statutul ormal al cetăţeniei, deţinătorul de drepturi şiresponsabilităţi trebuie să fe capabil să le exercite în mod eectiv, să aibă competenţeleadecvate şi să benefcie$e de şanse reale de exprimare a acestor competenţe#

Aom anali$a cele trei aspecte în continuare#

a) Cultura civică

-rin cultură civică înţelegem ansamblul cunoştinţelor, valorilor, atitudinilor şi abilităţilorreeritoare la comunitatea politică, la instituţiile publice şi la actorii participanţi# Este aceeaparte a culturii umane care susţine cetăţenia şi comportamentul politic#

Există trei iposta$e ale culturii civice, în uncţie de cadrul de reerinţă: Cultura civică ideală este ansamblul cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru par%

ticiparea politică şi reali$area democraţiei ca proiect istoric# Ea cuprinde competenţeleminimale ale cetăţeniei într%un regim democratic şi se reeră la valorile şi instituţiile

democraţiei, la sistemul de deci$ie colectivă, la drepturile şi responsabilităţile cetăţeanului,la cunoştiinţele privind procesele politice, legislative şi fnanciare, la modul de uncţionarea societăţii civile#

Cultura civică speci.că unui tip de societate democratică se caracteri$ea$ă prin

anumite pattern"%uri psi.o%culturale, în uncţie de condiţiile particulare ale comunităţii

politice# 'lmond şi Aerba *;;, p# JF+, de exemplu, au identifcat trei modele

predominante, respectiv cultura paro.ială, cultura dependentă şi cultura participativă#

Cultura civică a unei comunităţi politice se defneşte prin cunoştinţele, atitudinile şi

ataşamentul cetăţenilor aţă de sistemul politic în general, aţă de input%urile sistemului

politic *roluri, actori şi politici publice+, aţă de output%uri *procesele administrative careaplică politicile publice+ şi aţă de sine ca participant activ# Cultura civică *pe care 'lmond

şi Aerba o mai numesc şi cultură politică"+ cuprinde astel trei componente: orientarea


35/124

cognitivă", respectiv cunoştinţele despre sistemul politic, instituţiile şi actorii săi orien%

tarea aectivă" sau atitudinile şi dispo$iţiile reeritoare la sistemul politic orientarea

evaluativă", care re$ultă din &udecăţile şi opiniile cu privire la sistemul politic şi reali$ările

sale într%un context dat#

Cultura civică )colară este de apt o anali$ă a bunului cetăţean", sub ormă de

competenţe de$irabile# Este o versiune normativă dedusă din celelalte două *cultura civică

ideală şi cultura civică specifcă+ care, după 'lmond şi Aerba *;;, p# >;+, poate fetic.etată drept raţionalist%activistă" pentru că pune accentul pe participarea raţională în

interiorul input%urilor sistemului politic# 0%au propus diverse inventare de competenţe care

să defnească această iposta$ă a culturii civice, aşa cum se pre$intă ea în curriculum şi

manualele şcolare# 0inte$a din anexa DD, unde am reunit cele mai cunoscute variante

*'udigier, Ael.uis şi Civitas+, pune în evidenţă patru tipuri de competenţe: cunoştinţe,

atitudini, valori şi abilităţi# Noate cele trei inventare de competenţe sunt acceptabile în

măsura în care răm(n orientative, sub ormă de repere curriculare#

Cu alte cuvinte, cultura civică poate f considerată ca un standard sau un reerenţial comun

al societăţilor democratice doar în măsura în care luăm în consideraţie iposta$a sa ideală, aşacum este pre$entată în tratatele de ştiinţe politice# /n momentul în care se trece la defnirea

politicilor publice dintr%o anumită comunitate politică sau la curriculum%ul naţional dintr%un

anumit sistem de învăţăm(nt, modelul ideal are nevoie de adaptări şi contextuali$ări, în

uncţie de specifcităţile culturale şi priorităţi# 'ceasta nu înseamnă nici denaturarea

principiilor democratice, nici olosirea de standarde duble sau reali$area unor .ibri$i

euemistici de tip democratura" *0c.mitter+, ci doar contextuali$area şi concreti$area

cetăţeniei ca acţiune socială#

b) Drepturile şi responsabilităţile

Neoria politică admite astă$i ără re$erve că cetăţenia presupune apartenenţa la o

comunitate politică, participarea, identitatea, drepturile şi responsabilităţile ce decurg din

statutul de cetăţean# 8incolo de acest consens relativ încep însă controversele, reeritoare în

special la drepturi şi responsabilităţi: 0unt drepturile sufciente pentru a garanta statutul

&uridic de cetăţean? 8repturile civile, politice şi sociale sunt reciproc contradictorii sau

unitare? Cum se articulea$ă între ele şi cum interacţionea$ă drepturile şi responsabilităţile?

Care este statutul lor &uridic? 2e reerim la obligaţii şi îndatoriri sau la responsabilităţi?

'ceste întrebări sunt sufciente ca să ne convingă de aptul că problema drepturilor şiresponsabilităţilor se aOă în centrul de$baterilor privind cetăţenia# Unii autori, ca N5ine

*;;J+, )reeden *;;@+ şi Xanos7i *;;@+ consideră că at(t ideologiile, c(t şi clasifcarea

regimurilor politice se ac în uncţie de po$iţia aţă de drepturi şi responsabilităţi# 8e o

manieră generală, liberalismul a pus accentul pe drepturi şi potenţialul lor emancipator, pe

contribuţia pieţei şi a iniţiativei private# 6a polul opus, doctrinele conservatoare şi social%

democraţia au acordat mai multă importanţă obligaţiilor şi statului ca garant al egalităţii şi ca

mediator al conOictelor sociale#

'ceastă opo$iţie este însă ultrasimplifcatoare# 8e exemplu, liberalismul ca doctrină nu

este deloc omogen, c.iar dacă primii teoreticieni *6oc7e şi -aine+ privilegiau indivi$ii aţă decomunitate# Ulterior, aşa cum arată )aul7s *K


36/124

indivi$ibil, astel înc(t nu pot uncţiona ca un actor de dierenţiere a ideologiilor şi regimurilor

politice#

8e apt, principala eroare aici este însăşi interpretarea celor două ca alternative

opozabile# 8repturile şi responsabilităţile sunt inseparabile, astel înc(t orice considerare

i$olată a uneia, prin excluderea sau în opo$iţie aţă de cealaltă, este artifcială şi

pre&udiciabilă# Ele alcătuiesc împreună nucleul tare al competenţei civice şi dau substanţă

statutului de cetăţean# )ără drepturi şi responsabilităţi, apartenenţa şi identitatea ar f sterile,find imposibilă acţiunea socială şi participarea politică# 8in acest motiv, preerăm să ne

reerim la responsabilităţi, nu la obligaţii şi Fndatoriri# Pbligaţiile scot în evidenţă

obligativitatea respectării legii şi a deci$iilor ma&orităţii iar îndatoririle decurg din loialitatea

aţă de stat# Pbligaţiile şi îndatoririle sunt impuse şi nu se negocia$ă# esponsabilităţile, în

sc.imb, decurg din liberul arbitru şi exprimă o opţiune, o deci$ie personală, o îndatorire

morală# Competenţa civică este mai efcientă în ca$ul responsabilităţii asumate dec(t ca eect

al obligativităţii şi constr(ngerii#

-rincipalul motiv pentru care drepturile şi responsabilităţile au avut un tratament

asimetric a ost regimul lor &uridic dierit# 8repturile au ost concepute pentru a apăralibertatea şi autonomia individului în aţa statului şi a oricărei orme de putere laică# /n

consecinţă, toate instrumentele universale şi europene de protecţie *8eclaraţia Universală,

Carta Europeană, Carta 8repturilor )undamentale+ se reeră la drepturi, nu la responsabilităţi#

-entru a palia acest de$ec.ilibru, în ;;; anul aniversării 8eclaraţiei Universale a 8repturilor

Pmului, un grup de oşti şef de state conduşi de 9elmut 0c.midt *Hrupul Dnteraction"+ a

înaintat P2U o 8eclaraţie Universală a esponsabilităţilor# -roiectul a eşuat pentru că nu s%a

că$ut de acord asupra instituţionali$ării acestei 8eclaraţii şi, mai ales, nu s%a găsit un

instrument de implementare a responsabilităţilor care să evite recurgerea la statul totalitar#

8repturile şi responsabilităţile au ost deseori interpretare ca opo$abile pentru că

255218019-cetatenia-europeana.doc

Documents