279560

ATTOL II. BUCURESCI, 1— 31 MAR ПЕ No. 10.

Nu este măr i re fără •virtute, dar nici virtute fără lumină. Deci, lumină 'na inte de tote

Şcola este arma vii torului.

Familia şi şcola t re-buc î ă m c r t z e împre­ună la educaţia copii­lor.

Naţiunea сё maî mare este acea care are cele maî multe şcdle Scopul principal al

educaţiei este forma­rea caracterelor e-nergice şi morale.

Educaţii, 'şî ajunge scopul prin ajutorul ins t rucţ iuni i . '

R E V I S T A I L U S T R A T A DE ENCICLOPEDIE ŞI DE PEDAGOGIE PENTRU LUMINAREA POPORULUI

D I R E C T O R : E Ş T I ti ЗЭ. B A L T E N U

Redacţia şi administraţia se află la Pensionatul «ENIU-BACIENU,» Calea Moşilor, 138

Apare de doue ori pe lună în 24 pâgiiie sau o dată în 48 pagine Abonamentul pe an 10 leî, pe 6 luni 5 lei

Pentru stre7nătate 11 leî pe an. Ediţia de lux costă îndoit

T I P O G R A F I A C. P E T R E S C U - C O N D U R A T U 1 8 8 7

I Bibi Univ. Ciuj г

R E V I S T A PEDAGOGICA „LUMINA P E N T R U TOTI ' APARE ÎN BUCURESCÎ

C A L E A M O Ş I L O R 1 3 3 , 3?И A.N XO LKI

S t t p j m j w t GJZ-iwtui 10, 2, oFebswaîe i887 P a g înştiinţare însemnată pentru abonaţii anului II, Direcţia. . . . 469 Despre origina ouelor roşit, de M. C. Floretitiu 470—472 Sentinţe pedagogice pronunţate de diferiţi omeni mari, culese de

Christ. Stef. Reverenu. . ' 472—476 Suvenir! din copilărie (poesie), de P. Drăghicescu 476—477 Ateneul Român, de Mercur . . . 477—480 Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii, de Ion Russu 480—485 Cronica teatrală . . . 485—488 Gimnastica (dupe D-l Dr. A. Debay) . . . . . . . . 489—490 Doctorul Barbu Constantinescu (dupe „Convorbiri pedagogice") . 490—492 Cum învaţă GerLruda copiii seî ? de E. B. , 492—498 Dorul inimii (poesie), cnlesă de Pr St. Stoicescu 498—499 Omul sfinţeşte locul, de Ion Rusii . 499—502 Educaţiunea copiilor noştri, de Pr Al. Popescu. . . . ". . . 502—S06 Doue note bune D-lor Stra?«v4aret, de Edembal 506—508 Pedagogie educativă. Ce maî neapărată trebuinţă de educaţiune.

de E.-Băltemi ' . . 508—516

L U C R Ă R I L E L U I ENIU-BALTEANU, TIPĂRITE 1. Studiu asupra, poeziei la Eleni, 4 lei. 2. Din Metoda de a învăţa pe copil cu înlesnire scrierea şi citirea,

ediţie nouă d'abia a apăru t din conduc to r CĂRTICICA I ca re costă 35 bani .

Din învăţământul intuitiv pentru copii de amândouă sexele, dupe metoda şi procedurile lui Pestalozzi şi Froebel, au a p ă ­ru t următore le l ec ţ iun i :

3. Lecţia I, F L O R E A , costă 20 ban i . 4. Lecţia II, MINGE, costă 30 bani . 5. Lecţia III, CUBUL, costă 20 bani . 6. Lecţia IV, CILINDRUL, S F E R A şi C E R C U L , id. 20 ban i . Din Biografiile omenilor mari au apă ru t până a c u m n u m a i u r ­

mătore le : 7. CARMEN SYLVA, i lustrată , 40 b a n i . 8. DAVILA, i lustrat , 50 bani . Din Studiul naturei, numai : 9. CĂRTICICA I , i lustrată, 20 ban i . 10 «LUMINĂ PENTRU TOŢI», revistă pedagogică, a b o n a m e n t u l

10 lei pe an şi 5 lei pe 6 luni , p e n t r u România , 11 p e n t r u s t ră inăta te .

11 D I S C U R S ASUPRA STILULUÎ DE B U F O N , t r aduce re , 30 b a n i . N B . Se găsesce în deposit la pens iona tu l E î^ IU-BĂLTENU, calea

Moşilor 138, Bucureşt i .— De a semenea аћи! I al revistei 11 lei legat şi 10 nelegat, dar cine vine [de le ia de la admin i s ­traţ ie direct, are scădemint de 1 leu*

ANUL П. BUCUKESCI, 1—31 MARTIE, 1887. Ко. 10.

REVISTA I L U S T R A T A

DE ENCICLOPEDIE Ş I DE PEDAGOGIE PENTRU LUMINAREA POPORULUI

D I R E C T O R : E N U ТУ. B Ă L T E A N U

ÎNŞTIINŢARE ÎNSEMNATĂ PENTRU ABONAŢII ANULUI III.

Peste doue luni se sfârşeşte anul al II al acestei reviste şi pen t ru că avem dorinţa a'i aduce nouii imbnnălăţ i r i cu inceperea anului al III, vrem să vedem mai ânteiu numeruJ abonaţ i lor siguri pe cari p u t e m compta in viitorul a n ; de aceea personele cari ne vor t r imite abonamentu l pe anul al III înainte de 1 lunivi viitor, vor t r imite numai none lei in ioc de dece. Pen t ru o jumeta t e an nu p u l e m face seâdement . DIRECŢIA.

470 Lumina pentru toţi

DESPRE ORIGINA OUELOR ROŞII Mulţi s 'au în t reba t şi încă se 'n t rebă de u n d e au prove­

nit şi ce în semnare au ouăle roşii sau mai b ine ouăle colo­ra te ce se obic inuesc la sărbătorea Paşcelui , şi n imeni nu s'a dat şi nu 'ş î pote da un r ă spuns pe deplin satisfăcător. Ba incă unii au în t rebu in ţa t t imp şi îndelungate osteneli în a scrie cărţi voluminose sub denumi rea de origina ouelor roşii, şi în u r m ă citindu-le la lumina ra ţ iunei n 'au maî cre-du t nici înşi-şi ei în cele ce au scris . Iar alţii, înzestraţ i cu s imţul b u n u l u i gust , au luat de obiect acest s imbol , şi la facla religiosităţei lui a crea t opere pline de talent şi mo­ral i tate.

Noi însă, p r o p u n e n d u - n e a scrie următore le linii a sup ra acestui s imbol , nu vom face nici o aba te re de la cele ce ne spune istoria şi usu l deosebitelor popore asupra aces tu i subiec t .

Din timpii cei mai depărtaţ i , sau mai b ine din copilăria omenir i i , tote poporele lumii şi mai in par t icu lar ale Asiei şi Europei , celebrau sărbătorea anului nou la echinocţiul primăvereî , epocă în care moderni i celebrăză sărbă torea Pasceluî . Şi în acea di în loc de cofeturi alese, sachar ica le şi alte lucrur i cum se oferă ăstă-di, ele 'şi t r imeteu ca sim­bol de fecunditate şi afecţiune reciprocă ouă văpsi te în deo-vebite culori şi maî cu samă in roşu , colorea favorită a mai mul to r na ţ iuni . Mai târdiu insă m u t â n d u - s e , pr in pro­gresul civilisaţiuneî, sărbătorea anului nou la solstiţiul ter­nei, epocă în care găinile nu ouă sau ouă prea pucin , omeni i au născoci t ca s emn de afecţiune reciprocă alte obiecte de oferit, r emânend oule a se distr ibui tot la vechia lor epocă, în care astă-di cade sărbătorea Pasce lu i .

Călătorii globului ne spun că chiar astă-di Perşii şi alte popore ale Asiei celebreză sărbătorea anulu i nou la solsti­ţ iul solar, şi în t re alte darur i işi trimit şi ouă mult i -colori . Chiar în Rusia , şi mai cu osebire in Moscva, se serbeza

Despre origina ouelor roşii 471

anul nou pr int r 'o d i s t r ibu ţ iune de ouă colorate, pe care se vede adesea inscr ip ţ iunea Christos a inviat.

Acest obiceiu, care s'a t r ansmis pote chrest ini lor de la păgâni sau Evrei, es te însă mul t în t rebu in ţa t in Italia, Is-pania şi chiar in ore-cari părţi ale Francei şi mai cu ose­bire în Provincia. Şi ceea-ce ne face a c rede şi mai mul t in acesta t r ansmis iune este obiceiul ce ne cons ta tă istoria, că femeile ebree la sărbătorea lor pascală puneţ i pe o masă ouă tari, ca simbol al pasăreî mitologice numi t ă Ziz, des­pre care s'ati povesti t a tâ tea mii de fabule fantastice şi bi­zare. ,

La s t răbuni i noştri i Romani tinerii colorau ouă în roşu şi pe lângă alte darur i ce'şi făceii la sărbătorea lui J anus , în t r ebu in ţau aceste ouă şi in ore-cari jocur i . Ouăle mai fi­gurau incă la Roma şi în nişce ceremoni i religiose p r e c u m era a espiaţiunilor.—Oul se dice că repres in tă pe Creatorul lumini i , care p roduce tot şi conţ ine in s ine totul .

La Perşi , Egipteni, Greci, Gali şi la pr imele popore ale Italiei oul era emblema Universului , opera Divinităţei su­p reme . Egiptenii , cari n u m e r a u mai tot a tâ tea divinităţi câ te animale şi p lante , avătî un deu numi t Koref, n u m e care in l imba lor însemna bun şi bine făcător, şi pe care ' l r epresen ta sub figura de om, p u r t â n d pe cap un acupiter (pasere răp i -tore) spre a î n semna activitatea şi c 'un ou eş indu ' i din gură , s imbol al fecundităţ i i .

La începutu l lumii, diceu Perşii vechi , nu se afla n imic afară de Dum.ned.eu. Noptea ehaosuiui domnia pes te spaţiu. In fine apăru un ou, noptea îl acoperi cu aripele ei, şi oul fecundat se desch i se : Soreie şi luna eşiră din el şi se ridică in sus , iar pămen tu l fiind mai greu se lăsă in jos cu tote depedinţele lui . Acăstă nopte , oul, soreie şi luna ce eşiră de aci, rentaseră ne­ş terse in mintea aces tor popore primit ive, cari le făcură obi­ectul sacrelor lor imnur i , păs t răndu- le suveni rea pr in aces te ouă colorate , ce face pa r te in tote sărbători le lor p â n ă şi in jocur i le circuri lor in cari figurau din dis tanţă in dis tanţă ouă sculp ta te in lemn sau. in petră .—De la Perşi pote a î m p r u m u ­tat Moise vers iunea din genesa, care d i c e : «La începu t D-LIOU

472 Lumina pentru toţi'

fecunda apele p lanând a supra lor, p r e c u m găina cloceşce oul său.»

Voiagioriî globului ne maî spun , că la poporele din sudu l Americei , la serbă torea anului noii se golesc ouele şi li se u m ­ple coja cu ape mirosi tore, şi 'şi a runcă aceste ouă unii a l tora pr in ferestrele caselor, p r e c u m şi-aruncă Italienii confeti la epoca carnavalului . Străinii alergă s t imei din tote părţi le spre a se b u c u r a de privirea plăcută ce pres in tă an imaţ iunea stra-delor pline de o mul ţ ime de lume galantă, veselă şi sgomo-tosă, care se impresa ră de ouă umplu te cu lichide miro­si tore, şi care pe jos , călare sau în i t răsur i resping cu acele'şi a rme tote aceste a tacur i , sub forme de projectile cu mii de profume, plecate din balconele şi ferestrele fie-cărei locuinţe a oraşu lu i .

La noi ouele roşii sint în aşa s t imă, că in ult imele dile ce preced serbătorea Paşte lui , nn se găseşte o s ingură casă românescă in care ele să nu fie obiectul de pr ima preocu-pa ţ iune .

Ast-fel a fost dar la tote poporele celebra origină a ouelor roşit. Şi daca la unele din aceste popore a peri t mai de tot vechia lor s t rălucire , ca tote lucrur i le acestei lumi, apoi ele nu păstreză mai puţ in prest igiu, ca semn de onore , în a face să nască următore le doue probleme, ce se p ropun celor mai inteligente c a p e t e : 1, daca se pote face cea mai b u n ă prăji tură fără ou, şi 2, să spună cu cer t i tudine , cine a fost creat mai ânte iu , oul sau găina? M. G. F L O R E N T I U .

S E N T I N Ţ E P E D A G O G I C E PRONUNŢATE

DE DIFERIŢI OMENI MARI

Nimic nu perfecţioneză societatea ca b u n a educa ţ iune a femeilor. * SAINT MARC GIRARDIN

*

Educa ţ iunea copilului , in ideia modernă , este organisarea

Sentinţe pedagogice 473

unei forţe, forţă eficace, product ivă , este crearea unu i creator . Educa ţ iunea fetei este unei armoni i , este a rmonisarea une i religiunî. U N DISTINS CUGETĂTOR.

* ¥ ¥

Faceţi mame care să ştie a-şi creşte copii. D - N A CAMPAU

¥ ¥ Trebue să inveţăm pe femee să ştie ce este măr i rea şi

vi r tu tea , ca să avem omeni mar i şi vir tuoşi . P L A T O N E *

Eu aşi vre să ştiu mai b ine şi mai ântâiu l imba mamii mele şi aceea a vecinilor mei , c u c a r e de ordinar am mai mult de-a face. MONTAIGNE

¥ ¥ Educa to ru l este dator să eserci te mai ântâiu s imţuri le , apoi

memor ia şi inteligenţa, şi la u r m ă ra ţ iunea . Căci ştiinţa se naş te din o b s e r v a ţ i u n e ; impresiuni le dobândi te se graveză apoi in memor ia şi îmag ina ţ iune ; inteligenţa p r imeş te a tunci noţ iuni le aduna te in memor ie şi estrage dintr 'ensele idei ge­nerale ; in fine, ra ţ iunea formedă conclusiunî despre lucrur i c u n o s c u t e şi coordonate in inteligenţă. COMENIUS

* ¥ ¥

/ Desvoltarea na tur i i omeneş t i es te s u p u s ă legilor na tura le , că rora orî-ce b u n ă educa t iune t r ebue să se conforme.

¥ ¥

Religiunea şi morala sînt primele base ale une i b u n e edu-caţiunî . VATISNESNIL . *

¥ ¥

Ins t ruc ţ iunea este zestrea minţ i i , şi serveşte mai mul t ma­ter ia l ismului , pe când educaţ iunea este zestrea inimii şi a min­ţii, şi serveşte spir i tului .

In s t ruc ţ iunea fără educa t iune are puţ in p r e ţ ; s'au vedut omeni ins t rui ţ i , cu inimă de granit , daţi viţiuluî, inplinind acte criminale. D R . DRĂGESCU

* ¥ ¥

Dacă femeia ar co respunde chemări i sale, perfecţionarea omeniri i ar ii adeveratul eî dest in. D-NA N E C K E R S A U S S U R E

¥ ¥ Prospera rea societăţii a tâ rnă de la virtuţile bune lor m a m e

de familie. * D-NA CAMPAU

474 Lumina pentru toţî

Ce maî fotositore si сё maî onorabi lă şt i inţă es te ocupaţi-unea unei m a m e de familia : şi acesta este şti inţa menagiului .

* MONTAIGNE

Scopul educaţ iuni î este desvoltarea umani tă ţ i i în om. * N l E M E Y E R .

Un uî om de spiri t nu ' î t r ebue de cât o femeie cu s imţ i re ; e pre mul t doue spirite intr 'o casă. BONÂLD.

*

Femeia este flacăra iubirii şi a vetrei domest ice , es te legă-n u l vi i torului , este Şcâlâ şi Altar. D R . DRĂGESCU

T6te product iuni le creierului isvoresc din impresiuriile ce le a avut. " ' X.

Spre a c o n d u c e o t rupă de copii vicioşi şi îndără tn ic i , nu-eua este indispensabi lă . PESTALOZZI .

Dupe ce a c rescut pomul s t r âmb şi а inbet râni t , maî cu-r e n d il vei frânge de cât îndrepta . ° ASHAM.

*

1 Scrie, dar scrie pen t ru cine te 'înţelege; nu scobori ideia pen t ru a triumfa interesul . X.

Şcolele nos t re sînt nişte adevărate temni ţe pen t ru copi i ; n 'audî in ele alt-eeva de c â t ţ ipete de copii şi strigăte de înveţător i furioşi şi nu vedi de cât o metodă de nimic şi str icată, . . * MONTAIGNE.

* Ne n u m i m civilisaţi, flind-că am luat veriga din nas , si o

pu r t ăm pe dege t ; vom fi civilisaţi când ne vom cultiva inima.

Ţinta educaţ iuni î este vir tutea, care este indispensabilă omulu i , spre a obţine nu numa i st ima şi amorul seu, dar şi mul ţumirea de sine însăşi . L O C K E .

Sentinţe pedagogice 475

In mater ie de educa ţ iune , abilitatea principală constă in a şti să aliăm, p r in t r 'un t emperament înţelept, autori ta tea, care ţ ine in frâu pe copii, cu dulce ţa ce'î atrage. R O L I N

•

Poesia fiinţei u m a n e este caracterul , el es te semnul dis­tinctiv ce dei tatea a impr imat in inima nostră .

Lipsiţi bă rba tu l de caracter , şi va deveni un m o n s t r u ; lip­siţi femeia de pudore şi va deveni un reptil .

* D R . DRĂGESCU.

Treime să se incepă de t impur iu educa ţ iunea copiilor. Să li se inspire o incl inaţ iune p e n t r u personele vir tuose şi anti­patii pen t ru omeni i rei şi perverş i . Es te forte impor tan t a li se fortifica sănăta tea p r in t r ' un regim simplu şi b ine regulat . Cât pen t ru ins t rucţ ie t r ebue să urmeze na tu ra .

Disciplina t r e b u e basa tă pe esemple. F E N E L O N .

Nu t rebue to t -deuna să spui ceea-ce cugeti , ci maî de pre­ferinţă să gândeşt i la ceea-ce altul dice. X.

Sînt păr inţ i cari duc pe copii la spectacole. Asemenea pă­rinţi t r ebue să aibă pre puţ ină cunoş t in ţă de spiri tul uman , căci a semenea petreceri- nu vor interdia a desgusta pe elevi de o viaţă ocupată şi seriosă.

Prima îngrijire a înveţătorului este să cunoscâ caracterul fie­cărui elev. R O L I N .

In t re datoriile femeii, in pr imul rang intră educa ţ iunea copiilor, condui ta servitorilor, menagiul şi alte afaceri. "Cuno­ştinţele necesa re unei femei s i n t : o lectură, o scriere corectă , noţiuni' do ar i tmetică şi ţ inerea unei comptabil i tăţ i . Musica şi pictura sint necesare fetelor, o viaţă laboriosă este recoman-daţi imea ce mai bună . F E N E L O N .

Omul, când se naşte , nu e nici b u n nici re i i ; el este jucăr ia împrejurăr i lor de cari este î ncon ju ra t ; el devine reii, când aceste împrejurăr i s int rele şi b u n , dacă aceste Împrejurăr i sint b u n e . PVOBERT O W E N .

476 Lumina pentru toţi

Totul e b u n când ese din m â n a Creatorelui ; tote sub mâna

Formaţ i in ima in acelaş t imp cu inteligenţa. J U L E S SIMON.

Culese de Christ. Stef. Reverenu.

SUVENIRI D I N C O P I L Ă R I E

0 m a r e 'n t r is tare sufletu'mî apasă Şi dorul pribeg în pace nu me lasă, Pe ale lui aripi gânduri le mele Mar iute de cât ventul , stol de rândune le , Sboră către locul u n d e m 'am născu t Ş 'aurora vieţii frumos mî-a apăru t . Câte suvenirî dulci deş teptă in mine Acele dumbrave ş'acele coline, Acel câmp înflorit, livedea verđie , Unde şerpueş te Vedea argintie ! • — Lucrur i deliciose, cari i n c u n u n ă Cu atâtea graţii mica m e c o m u n ă . — Locuri p re iubi te şi de veselie, Cât aţi desfătat a me copilărie !! Şi nu e mirare că 'n ochi 'mî se ivesc Lăcrămiore de dor, când la voi m e gândesc .

Pe când pr imăvara , gonind aspra iarnă, Privia radiosă de sub mândra ' î genă, Şi împodobi tă cu uă haină verde Creştea floricele prin câmp şi levede, Eii mergeam adese in crângul mititel , Care umbr ia p 'a tuncî f rumosul deluşel , Care işî r idică cu mul tă mândr i e Spre cerul azuriu fruntea lui verdie ; Mergeam, dic, adese 'n b ran i ş tea 'nverdi tă Cu seculari arbori de paser i iubi tă ,

omului degenereză. J . J . R O U S S E A U . *

*

Suvenir? din copilărie 477

Ş'ore întregi acolo sorbiam in tăcere Atâtea delicii ce ni se ofere De na tu ra 'ntregă, mare şi frumusă, Când este scăpată de iarna gerosă.-, Eu, care vădusem şapte pr imăvere , Câtă bucur i e şi câtă plăcere In sufletu'mî s imţiam, când mici păsărele Săltau p r in t re frunde şi pr in floricele, Iar cu al lor cântec făceau să r e s u n e Dumbrava , vălceua şi Vedea in s p u m e ! Aci s tând pe iarbă sub un stejar m a r e Priviam cum t rec prin foi radele de sore Şi cum îşi a ra tă m â n d r a viorica La a lor lucire faţa albăstr ică Apoi cum fluture, muscă , albiniţă Săru t pe 'n t recute dulcea eî gur i ţă ; Aci de-odată săr ind in piciore P r indeam fluturelu, care sta pe flore, Sau zăriam in frunde două păsărele F rumose la pene , iuţi şi spr intenele , Cum işî făceau cuibul cu o ar tă mare Tot in veselie, in sbor şi cân ta re . S t rângeam floricele şi făcend o chită O d u c e a m acasă la m a m a iubită.

1886, August. P . DRĂGHICESCU.

Satul descris aci este Plosca de jos, judeţul Teleorman, unde autorul acestej poesil a vedut lumina «iiieî penlru ântâia oră. Nota Reducţiei

Mişcare literară a fost titlul conferinţei ţ inută de către D. A. Vlahuţă în sera de 19 Februar ie înaintea u n u i publ ic de tot n u m e r o s .

Nici că se pută alt-fel: titlul ce'l dădese conferinţei, era des tu l pen t ru ca publ icul să vină, şi mai ales cucouele , sâ ascul te pe mul t desmerda tu l cronicar de la Epoca şi apoi Lupta.

A T E N E U L R O M A N

478 "Lumina pentru t o p

Atât însă, şi maî mul t n imic , căci făcend şi D. Vlahuţă par te din clubul celor de la Vrancea, se vede ca şi D-luî ş'i-a ţ inut de o sfântă datorie să îmbete lumea cu apă rece, p r e ­cum citiam într 'o cronică că a făcut D. B. Ştefănescu eu Patr ia , — căci numa i mişcarea li terară de acum nu am p u -t u f o cunoş te din confermţa D-luî Vlahuţă.

Me aş tep tasem, ca D. Vlahuţă ca om literat cum se pre­t inde, sa ne vină înainte cu o ic6nâ fidelă a mişcare! nos t re l i terare de acum, să ne ara te poeţii , nuveliştii şi alt soiu de scrii tori , cari s 'au ivit în anii aceşti din u rmă , să ne ci tescă fragmente, ori cel puţ in în general să facă analisa estet ică, critică dacă-i place, asupra opuri lor apăru te în anii ceşti din u rmă . . . Aşa! A bă tu t câmpii a ră tând fragmente din nişte r omane şi poesiî t r imise la vre-una din multele redacţi i u n d e a slujit D-luî, făcend haz din scrii toraşii cari to t -deuna au fost şi vor fi.... Lucru comod, căci n imic mai uşor de cât a r ide de niş te băieţi , cari pote sînt încă prin şcoli, şi mai ales când din acesta bat jocoră mai ai aerul de a te arăta ca un fel de mar t i r literar, a tacând pe cei ce vor să infec­teze l i te ra tura nos t ră , făcendu-te ast-fel apără tor înfocat al frumoselor ar te . . . Publ icul aplauda, de sigur însă, nu pen­t ru că D. Vlahuţă se făcea că apără cu atâta foc l i teratura , ci pen t ru că'i plăcea hazul care se manifesta în scr isorea pe care un eroii din romanu l ce ni Га citat, t r imite scr i ­sorea de amor la domiciliul fetei de care se î namorase , şi versuri le alegorice ort maî b ine dis scâlciate ale unui alt amorezat . . . Nu, D. Vlahuţă nu ne-a arătat mişcarea l i terară, ci dăscălea lumea, spunea că la noi sint o mul ţ ime de ne­săbui ţ i , cari se năpus tesc a supra litera turei scri ind cole întregi cu nimicuri , şi că tot ce se scrie pe vremea nos t ră , ar t rebui să se ardă.!. . Presa nu face nici un serviciu lite-ra ture i , gazetele sînt pline cu flecuri, sete de scandal stră­bate din fie-care colonă, necuvi inţa in or-ce discuţie , etc. etc.

Are, in adever, mul tă (treptate D. conferenţiar . . . . Lumea, insă care cunoş te şi judecă , işi cunoş te omenii , şi aseme­nea sfaturi şi biciui turi numai aşa ar avă valore, când am vede, că cel ce le spune face şi ei aşa după cum s'ar cădea să facă; alt-fel ne face impresia pe care ne-o face povestirea despre popa beţiv, care predica credincioşi lor săi cont ra beţiei . . . Căci cine răsfoeşte din când in când prin Lupta, u n d e D. Vlahuţă este pr im colaborator , va pute ceti mul te lucrur i scrise de D. Vlahuţă, cari nu sint de ioc clasice şi cari de minune cad sub critica aspră pe care a p r o n u n -ţat'o D. Vlahuţă contra al tora. . . Sfatul prin faptele sfătuito­rului se dau, nu pred icând! . . . Eu, măr tu r i sesc , am avut o

Ateneul Homân

deosebi tă plăcere să citesc poesiile D-luî Vlahuţă ; ca nuvelist es te maî slab, iar de când citesc cronicele ce le scrie a cum, 'mî-am pe rdu t i lusiunile ce le avem despre acest literat. De când am audi t însă şi conferinţa, ra'ara convins că D. Vla-hu ţă este şi forte falş, căci falş se pote numi omul care in ochii al tora vede ţ andăra , dar în ai lui nu ! Şi apoi să mergi până in extremita te cu bat jocura , să dici că absolut n imic b u n nu se p roduce acum pe terenul l i teratureî , este u n ce absu rd . Un om care câtuş i de puţ in ţ ine a epr ima adevărul , n u se p r o n u n ţ ă cu "atâta uşur in ţă , mai ales este greii a te p r o n u n ţ a in cestie de l i teratură, căci t r ebue să citeşti mul t , să fii u n f6rte profund crit ic pen t ru a alege ce-î b u n şi ce-i reu,i'şi n u m a i dupe aceea să vii înaintea publ icului , cu probe şi apoi să dai sent in ţa de mor te .

S'ar const i tu i t a c u m un fel de clică între nişte literaţi ti­ner i , cari miros ind şi ei în t re ale l i teratureî , se s imt in drept de a lovi in drepta şi în stânga, de a nu lăsa nimic ne scă rmăna t din cele ce s'a scr is până acum. . . Cu o indig-naţie 6reş-care cetiam mai dilele t recu te cum un m e m b r u din acesta clică, porecli tă de unii socialistă, îşi bă tea joc de Alexandri , Bolint inenu, Odobescu e t c , şi ne aducem aminte cu ţoţiî, c u m tocmai acum este anul," in „Convorbiri lite­rare" chiar D. Maiorescu a scris un articol, în care îi p u n e a la colţ pe aceşti băieţi l i teraţi , cari se pă reau că au ui ta t de respect . . . . N 'au inveţat insă minte , se vede că aş teptă mai mul t . Ei b ine , o să vină acea critică, cu care amenin ţa o-dată D. Vlahuţă în t r 'un articol pe nesăbuiţii scriitori de versuri, pe smintiţii visători de statue, cari adună tote gunâiele şi scot idealuri din mocirlă dicencl că întemeiază o nouă şcolâ, —cam aste le dicea D. Vlahuţă maî a c u m sint câţi-va ani, iar acum se vede a cădut şi D-lui în păcatul de a voi să sporescă n u m e r u l discipolilor acelei şcoli, a apucat 'o în di­recţ ia pe care o combătea D. Maiorescu,—dar c u m dic, o să vină acel mare cri t ic, marele public şi o să claseze şi o să judece , şi eu aşa cred, D. Vlahuţă ar t rebui să ţ ină şi să se t emă şi D-lui° de acea judeca tă .

A apăru t in t impuri le aceste din u r m ă o mul ţ ime de opur i , şi nu sint aceste fără interes pen t ru noi, s int unele de valore chiar . . . Poesiile lui Pleşoianu, Şonţu nu sint lipsite de s im-ţ imente frumoso, forma este şi ё îngrijită. Romanţu l D-lui Miile, publ icat in Lupta, scos acum de cu rând in b roşură , va peri la tot cazul. . . Un Cocite a scos poesii. Vor peri şi as te . . . Pes te munţ i în Familia poţi ceti câte o dată lucrur i bune . . . In Tribuna de Ia Sibiu un a n u m e Coşbuc scrie poesii de o rară valore. . . . Pădurenca D-lui Slavici şi alte opur i

480 Lumina pentru tott

apăru te dincolo, sînt valorose. . . D-nul Russu p romi te mul t , j u d e c â n d dupč nuvelele sale publ ica te în diferite diare . . . . Cetiam despre u n tenăr , T. Demetrescu, care a scris o piesă de tea t ru ce s'a juca t la Craiova, greşită rău în unele păr ţ i , dar nu făr' de ore-care valore. . . In aceşti doi ani din u r m ă s'au t ipărit maî mul te cărţi de conţ inut cu ra t l i te rar ; au apă ru t maî mul te rev i s te : „Ţara nouă," „Lumina pentru toţi,u „Convorbiri pedagogice"'etc., îşi vor fi avend şi ele meri te le şi însemnăta tea lor l i terară. . . A amint i t D. Vlahuţă despre tote a s t e? . . . Nu. Pen t ru c e ? . . . - P e n t r u că t rebuia să ci tăseă despre tote aste, şi nu citesc la noi omenii când o dată au a juns şi ei ceva.'.. Le mai place a tunci să judece asupra celor vii şi celor morţ i . . .

Aş maî ave încă mul te de dis relativ la conferinţa D-luî Vlahuţă, dar . . . pre ' î -am da mul tă a tenţ ie , şi este zadarnic să stai de vorbă cu omeni , cărora dacă le dai sfat, te iau în r is , dacă îi critici, te în jură ! ^

Aş dori maî mul t , să ш ё pot ocupa de lucrur i şi omeni c a r i ' n e face plăcere tu tu ror , iar nu să d iscut asupra uno r lucrur i , cari ar fi maî b ine să nu se fi pe t recut . . .

D. Dr. Stefăneseu a vorbit despre Câmpu-Lung şi vecină­tăţile sale sub punctul de vedere balnear şi pitoresc, u n d e ara tă frumuseţi le acestui ţ inut , însemnăta tea lui din punc t de ve­dere igienic, spune ce înr îur i re ar ave asupra acestui ţ inut împre jurarea dacă s e vor instala localuri de băi şi alte locuri de pe t recere pe acolo, şi cât de folositor ar fi, ca în loc de a se duce mulţ i din noî in s t ră inăta te pe vară, ar conlucra p e n t r u r idicarea băilor nos t re din ţară , care sînt în mul te locuri maî b u n e de cât chiar cele din s t ră inăta te .

M E R C U R . . ° I ^ I E | ^ S ^ 5 ^ I O

J5rl)ttc Mu istoria peîmgugki- d r m i (Urmare) 1)

A R I S T O T E L f )

Din scrierile cari ne-au r ămas de la el ne pu tem convinge, că el a fost cel mai învăţat om dupe t impuri le sale. Ba în-

(1) Vedî mimčrul trecut. (2) Aristotel s'a născut la a. 384 n. đ Christ. în Stageiros (Macedonia). Tatăl

seu era medicul regelui Amyntas al Il-lea. Pe părinţii seî perdendu-i de timpuriu,

Schiţe đin istoria pedagogie! 481

văţături le sale aii r ămas unice şi ne în t recu te până în evul-mediu , şi de şi acum sun t mul te lucrur i cari de la el încocî ori că s'au desaprobat , ori că s'au desvoltat şi lămur i t maî b ine , totuşi şi a c u m ori şi cine pote ceti cu ce maî mare plăcere scrierile lui.

Ga pedagog se r idică a supra antecesori lor sei pr in aceia, că el pe lângă acea că dicea ca educaţiunfea să desvolte în­t r ' un m o d a rmonic puter i le fisice şi intelectuale a copiilor, că mai ales s imţuri le pr inc ipa le , că s imţul de demni ta te , iubirea de drepta te , compăt imirea şi s tăpâni rea de sine să se desvolte prin educa ţ iune , dar mai dicea, ca părinţii să fie primii şi cel mai principali educatori, statul să aibă numai controlul asupra acestei educaţiunî.

Mai are mare le meri t , că a dat un avent mai m a r e ştiin­ţelor na tura le prin aceia, că el in învă ţă tu ra sa se ocupă mul t cu aceste şti inţe. Mai ales s'a ocupat cu antropologia şi p r in ­cipiile stabilite de el în acest s tudiu , pot fi pr imite şi de noi fără de nici o reservă.

«Minte sănă tosă in corp sănătos,» iată punc tu l de plecare al lui Aristotel in privinţa asta. Voeşte să se dea mul tă os te-nelă şi pen t ru întăr i rea şi desvoltarea corpului , căci şi in­teligenţa şi in ima numa i a tunci ne pote ferici, când corpul este sănă tos .

Nu mai puţin' impor tan t este aceea, că el în privinţa m e ­todului , u rmădă nu pe învăţătorul său Pla tone , care tot-dă-una u r m a metodu l deducţiunii, ci se întorce la me todu l in­ductiv al lui Socrate. Şi prin asta se face în temeie toru l adevăratului empirism, adună mai nainte noţ iuni , face intui­ţia a supra lucrur i lor , şi numai dupe aceea stabi leşte apoi le­gile, numai dupe aceea dă defmiţ iunea!

Iar prin aceia, că el totă observaţ iunea şi-o în temeiase asupra ideilor, a supra spir i tului , şi nu a fenomenelor — ne­greşit că a conlucra t mul t la desvoltarea ştiinţei despre su­flet, îna in te de el, aprope toţi învăţaţii se ocupau, mai ales cu na tu ra şi felul lucruri lor , Aristotel începe numa i să se

la versta de 20 anî se duce la Athena, unde timp de 17 anî ascultă învăţăturile lui Platone, care în urmă se făcu amic bun cu el'. Dupe nOrtea lui Platone, de­vine educatorul luî Alexandru cel mare, al cărui tată, Filip, a ţinut atât de mult la Aristotel, în cât a dis : „Nu me bucur atât că mi s'a născut un fiu, de cât că acela s'a născut pe timpul luî Aristotel !•' Dupe mortea luî Filip, Aristotel nu maî este educatorul luî Alexandru Macedon, prietenia însă nu se strică între eî, ba Aristotel sufere chiar din pricina asta, căcî îiitorcendu-se la Atena unde deschide în Lykeion şcolă, şi întreţinând relaţhmî cu Alexandru Maceđon, este pârît de partida antimacedoiiă că este imoral, conrupt, numai ca să'l p6tă perde. El fuge atunci din Atena, dicend că „nu voeşte să dea prilegiu Ateuienilor ca să maî pă-cătuiască o-dată contra filosofieî!" More la anul 322 n d. Chr.

№ Lumina pentru toţi

ocupe cu forma, cu diferitele grade de desvoltare ale sufle­tului . Şi in privinţa asta stă mai p re sus decât toţi cei-lalţi inveţaţi innain te de el. Şi de şi nu are ar ta orator ică a me­şterului seu, prin aceia că şi-â dat bine socotâlă despre ori ce s i tua ţ iune sufletescă, că a căuta t în tote causa, a căuta t scopul şi hotaru l — pr in acesta c u m dic, a fost in s tare să ne dea cele mai precise doriniţiuni, să ne lămurescă mai mul t a supra căuşelor lucrurilor. Pa t ru cause sînt, fără de cari omul nu- pote să inţelegă iilosofia. Iată acele cause : a formei, a, materiei, a mişcării, şi la sfârşit causa finală.

In privinţa asta cât de îndără t erau faţă cu el anteceso­rii sei, ne-o pu tem lesne esplica, dacă ne gândim Ia aceea, că Platone aşa definia pe o m : este o fiinţă fără aripi şi fără fulgi!

Atât filosofîa cât şi pedagogia este dusă nainte de că t re el prin aceia, că el a dis că t r ebue să ne ocupăm mai ales cu filosofia, de 6re-ce filosofia este s tudiu l despre suflet, iar aceea şt im că in l u m e nu numai mater ia există, ci şi suflet, ba acesta este ce, mai valorosă par te a omului .

Pen t ru pedagogie — ce pe noi ne priveşte mai de aprope — este impor tan tă mai ales Etica lui Aristotel , pe care o p u t e m r e s u m a in următore le : Scopul este fericirea, care numai din virtute pote sâ se nască. Virtuţile etice s u n t : nobleţă sufletului, curagiul, amiciţia, şi mai pre sus de tote simţul de dreptate! Virtuţile filosofice s u n t : inteligenţa, ştiinţa şi arta.

Moralitate numa i acolo pote fi, unde este l ibertate , căci nu­mai când omul e liber, când pote face ceva din propria s a v o e şi convingere, numai a tunci pote face fapte m o r a l e !

Viaţa pe t recu tă ocupându-ne numai cu şt i inţe şi ar te , este Dumneze iască , viaţa u n u i om politico-moral este omenâscă , iar acei cari t răiesc numa i în plăceri t rupeş t i — d u c o viaţă a n i m a l ă !

In privinţa vederi lor sale sociale, dice că omul este s u p u s s ta tu lui , că binele public este mai p re sus de aceea unui in­divid, că statul este dator să îngrijescă de viaţa şi fericirea ome-nilor cari compun acel stat prin educaţiune şi instrucţiune şi numa i a tunci este dreptă guvernarea , când îşi împlineşte în conşt i inţă acea da to r i e !

Asta ar t rebui să se p u n ă în vedere şi in elitele nos t re t u t u ­ro r g u v e r n e l o r ! ! !

Schiţe din istoria pedagogiei 483

D I F E R I T E L E SCOLI

Urmaşii lui Socrate aii fost mulţ i . Gel mai valoros a fost Platone. Despre acesta am vorbit deja în t r 'un capitol deosebit .

Mai însemnaţ i u rmaş i d'ai lui Socrate au fos t : Euclide, care a în temeiat şcola de ia Megara. Toţi acei cari

apar ţ ineu acestei şcoli îşi aflau plăcerea mai ales in aceea, ca să incurce prin discuţi i inteligenţa nedesvol tată în loc să lu­mineze sufletul. Ei dar in loc d'a convinge pe cineva cu probe şi fapte, mai mul t se ocupau cu ar ta unei gole discuţi i pen t ru care apoi li s'a şi dat numele de eristici. Stilpon işi dădea si­linţa să dovedescă că totul este nimic in lume , şl că ce maî naltă morală e să te laşi in apatie pr in u rmare să nu simţi ni­mic ; asta e ce mai mare filosofie, pe care dacă o u r m e d ă cine-va, nu va simţi nici-odată nici un fel de neplăcere . • Nicî nu t rebue dar să scriu, că ce greşit era 'acest pr incipiu; căci in t reb : mai are ore viaţa înţeles, când a Încetat lupta în­tre viaţă şi om, luptă in care de şi suferim dar care de mul te oi i măreş t e cupr insu l vieţii, şi mai pote să se desvolte a tunci sufletul, când s tăm în ne lucrare , intr 'o letargie care este egală cu m o r t e a ? !

Gu totul cont rar iu acestor principii este Aristipe, care mai pre sus de tote p u n e plăcerile, căci sint cele mai positive sim­ţiri , că plăcerea este scopul'vieţii, insă numa i câtă vreme ţ inem niesur i in e le !

In privinţa vederilor sale filosofice, se apropie mul t de so­fişti, căci şi el dice, că adever absolut nu este, că fie-care ju­decă dupe părerea sa, şi aşa n imeni nu judecă b i n e ! Iar în observaţ iunea asupra lucruri lor , u rmedă pe Socrate.

El a fost în temeietorul şcolei de la CÎrcucia, în care p recum vedurăm, în locul abs t rac t al ideii despre fericire, se p u n e o ideiă mai concretă , aceia a plăcerii! Şi pr in aceia că discipulii acestei şcoli in observaţ iunea lor se întemeiaţ i .mai ales pe morala şi na tu r a sufletului omenesc , ci cons ideră etica ca unica ştiinţă.

Diogenc şi Antistene sun t representanţ i i cinismului. Aceştia se pot caracter isa prin aceea, că ei in Ioc de a face la teorii şi a stabili legi despre moral i ta te , a ţ inut mai mul t la aceea, să fie ei însă-şi mora l i ! Lucru demn de u r m a t ! Simţurile ma te ­riale innain tea lor injoseu pe om, de aceia şi lepădau de la ei ori-ce plăcere, pr in asta insă aii cădu t intr 'o altă ex t remi ta te ; de a descons idera tot ce există, de aici apoi manie ra groso­lană ii» caracterul Jur, pen t ru care Atenienii le diceu că, s inţ

484 Lumina pentru toţi

«câini.» Stau in forte apropiată rudenie de idei cu sofiştii. Ori ce definiţie na intea lor era o pa radă de vorbe ! Ei esclud exi­s tenţa ori-cărei ş t i in ţă !

Dintre u rmaş i i lui Aristotel pu t em in semna pe următor i i : Teofrat, nă scu t la 372 n. d. Chr. Ştia mul tă car te , era u n

b u n ora tor şi dotat cu o minte ageră. Meritul cel mai m a r e insă pe care Га a d u s şt i inţei, a fost aceea, că a sus ţ inu t şi des-voltat mai depar te ideile lui Aristotel .

El a fost conducă toru l şcoiei lui Aristotel şi sub el acesta şcolă ajunge ia un r e n u m e forte m a r e şi es te cercetată de ăprope două mii de Învăţăcei.

In Etier să zice, că omul să fie moral şi cu vir tute numai pent ru vir tute şi morală , făr de alte cons idera ţ ium dar, şi că tar de vir tute nu pu tem ajunge fericirea!

Endemn esplică teoriile inveţă torulm şeii. Are mul tă incl i -na re spre teologie.

Dikăarch se ocupă mai ales cu observa ţ iunea şi intuiţ ia prac­tică in locde a cultiva şi a s e gândi a supra teoriilor lucrur i lor .

Aristotel şi urmaşi i sei aparţ in şcoiei peripatetice, care n u ­mire şi-a luat 'o de Ia acea par te a gradinei din Atena unde a inceput să dea învăţă tură pen t ru pr ima oră, şi unde Aristotel trei-spre-dece ani de dile a respândi t invă ţă tura sa.

Totă acesta şcolă se pote caracter isa pe scur t pr in aceea, că ei au r idicat fllosofia teoretică la un grad atâ t de inalt , în cât până in secolul al XVII l e a tote legile stabili te de denşiî au r ămas ca dominan te în fllosofia teoret ică.

Ba vedem că unii dintre ei, cum a fost susci ta tu l Dikăarch s'a incercat şi in fllosofia pract ică, şi in privinţa as ta n u m a i stoicii îi în t rec , ale căror principii* apoi şi î n tunecă pe u n t imp ore-care tote teoriile lui Aristotel .

Să trăeştl o viaţă cât se pote de perfectă, să cugeti asupra ade­vărului, care este s ingurul teu mijloc de a te ridica, — iată in pu ţ ine vorbe basa principiilor lui Socrate şi a urmaşi lor săi, principii cari de Pla tone au fost u rma te , iar sub Aris­totel ajung la cel mai inalt grad.

Iar metodul de învă ţământ s'a perfecţionat prin aceea, că eî to tul din observare , pr in intuiţ iune' dar, voesc a şti , şi dacă aii şi stabilit mul te legi şi regule, au făcut'o asta nu­mai iu u r m a experienţelor dobândi te .

Cu Aristotel însă apune şi fllosofia pen t ru u n t imp ore-care şi de aci încolo fllosofia împreună cu pedagogia devine mijloc

Schiţe din istoria pedagogiei 485

pen t ru a ajunge cu ajutorul lor la diferite scopur i , iar nici de cât nu se cultivau pen t ru a perfecţiona cu ajutorul lor pe om. De aci încolo nu mai găseşti l iber-cugetător, filosofii devin ni­şte omeni cari dacă avi un meri t , apoi acest mer i t nu este alt­ceva, de cât că vedend ei că este greu a împlini locul lui So-crate , P la tone ori Aristotel, apoi s 'au încercat & merge pe altă cale, a predica alte principii , mai practice, şi aşa pen t ru un timp ore-care viaţa practică devine obiectul preocupaţ iuni î sufletelor omenilor ele pe a tunci , şi prin asta mai intreţ in lupta, din care apoi mai târdiu ese omul cu principii mai frumosc şi mai sănătose . IOAN R U S S U

(Va urma).

Nu vom cont inua în acesta cronică cu plângerea nos t ră contra direcţiuneî Tetruluî Naţional. Ar fi un ce zadarnic , ar fi cum zice Românul a bate toba la urechia su rdu lu i . . . . Direcţ iunea şi-a pus o dată in gând să arate publ icului bu -eureşcen tot ce s'a scris in s t re inâta te , fie cele scr ise b u n e , fie rele, fie lucru clasic, fie un pamflet, să se de numai , şi pace ! Publ icul pote apoi să judece cum îi place, pote să se ducă la Tetru, ori nu , celora de la Tetru ce le p a s ă ? Ei fac după capul lor, să-facă ceea-ce ar t rebui , să ajute l i teratura nost ră , să repres in te operile scrii torilor noşt r i , as ta se vede nu ' i este lăsat să o facă direcţia de astă-dî. . . Să aş tep tăm dar t impul fericit in care vom vedea cele pro­mise şi aş teptate de atâta vreme. . . .

Una dintre cele mai însemnate piese t raduse , este come­dia Gringoire, scrisă de T. Bauville, şi repres in ta tă pe scena Tetrului Naţional odată cu Mecleea, despre care am vorbit în cronica t recută .

Neavând nici t imp, nici spaţiu pen t ru a'î face o analisă mai i namănun t , ne mărginim a da pe scur t cupr insu l eî, care atât ca composiţ ie cât şi ca in tocmire de scenă, este valorosă. . . . De la început şi până la sferşit vedi în ё spiri­tu l p u r u r e plin de schintei şi vioiciune al au torulu i lui So-crate şi femeia sa.

СЏШКА TEATBAIA

486 Lumina pentru toţi

«.Ludovic XI, acel rege care a dat lovitura сё maî puter ­nică aristocraţiei feudale şi a pus cea ântâiu piatră la clă­direa puternici i regalităţi franceze, vine într 'o di în casa unu i bogat negus tor Simon Faumiez, însoţi t de u n curtezan Olivier-Le-Daim. Pe Simon ăl cunoş tea înainte de a fi rege. Şed la m a s ă : Ludovic Fourniez şi sora sa Nicola Andry şi, d in t r ' una într 'a l ta regele p r o p u n e negus toru lu i ca, drept res-plată a vecheî prietenii pen t ru densul , să'l facă ambasador în Flandra. Se înţelege că el a pr imit cu totă bucur ia , dar ave o fată, pe Loysa, pe care nu putea s'o părăşescă , fiind­că o iube pre mul t . Singurul mijloc, dise el regelui, e s'o mări t . Dar u n d e se găseşte aşa r epede? Ş'apoî e nici nu pre vre să se măr i te . Pote că maies ta tea vostră o va pu te decide ca unu l ce'l este naş .

Ludovic chiămă pe Loysa şi o în t rebă care 'î e voia în privinţa acesta. Ё spuse că nu iubeş te pe n imeni , căci vi­sul eî nu şi Га găsit în n imeni .

Atunci , dise regele, vorba e să'l găsim un bă rba t pe care să'l potă iubi .

Loysa plecase şi eî tocmai vorbeu asupra acestui punc t , când se audi afară nişte cântece şi declamărî .

— E. Gringoire, poetul de s t radă, poetul sărac şi flămând. Nicola r ecomandă regelui pe nenoroci tu l cântăreţ şi ace­

sta dă ordin luî Le-Daim să'l aducă . Ordinul se împlineşte . E a d u s de soldaţi . El se tot mira de ce '1 o fi adus , dar când vedu pe masă

o s u m ă de buca t e b u n e şi cu miros îmbătă tor , îi pă ru bine şi ceru să'î de şi luî. I se promise cu condiţie să recite vre-o poezie şi a n u m e „Balada spânzuraţilor". Dupe mul te esi taţ iunî o recită.

Regele se cam s t râmbă din nas la audul ei, căci fie-care strofă se t e rmina cu r e f renu l :

Asta'î codru cel regesc.

Când unu l din ceî de faţă, adresându-se luî Ludovic, îi dise : sire! Tenerul , audind , îngheţă de frică mai ales că recitase acea poesie.

Cronică teatrală 487

Regele dise să'l spânzure , dar maî na in te să'î de demâncare . Gringoire se aşedă la masă zicend : acesta e u l t imul prînz

b u n din viaţa me , sau. . . . maî b ine , va fi cel ânlâiu. P e u r m ă începu să spuie mul te din viaţa luî şi între al­

tele că a vedu t într 'o di la teres t ra casei aceleia pe o t e -neră fată frumosă ce 'î-a plăcut .

Ştii ce ? îi dise regele r e m â n e n d s inguri . Te ert de spăn-zură tore , da r în sch imb să faci ce'ţî voiu spune . Să te în­sori . . . .

La audu l aces tor cuvinte , t âneru l t resăr i . După mul tă in­sis tenţă , regele 'î dise că va t rebui să ia de soţie pe aceia care a vedut 'o a tunci la te res t ră şi p e n t r u asta va t r ebu i să se facă iubi t de e. El tot zice că nu pote , că nu va reuş i , er regele râde cu bucur i e de t imidul copil.

De odată, in t ră Le-Daim, spunând că a găsit o scr isore prin care se descoperea unu ia din nobili nişte p lanur i ale regelui, scrisă tot de u n nobil . In clipă, totă veselia dina­inte i se sch imbă în tu rba re şi plecă in grabă, s p u n e n d că Gringoire va fi lăsat o oră s ingur cu Loysa şi de nu o va hotăr î să'l ia să fie spânzura t .

Urmeză scena ce mai însemna tă din piesă în care Grin­goire în loc să vorbescă fetei despre dragoste luî, 'î vorbe­şte despre acela pe care regele '1 des t ina (fără să'i spue că e el) a re tându ' l ca un adeverat poet cu inimi s imţi tore la tote suferinţele nenoroci ţ i lor şi r ec i tând câte-va versur i face pe Loysa să plângă, ё spune că 'î ar fi s impatic un ast-fel de om şi că vre să'i ştie numele .

Atunci ora se sfârşeşte. Le-Daim intră ca să-1 ё la spân-zură tore , toţî aî casei se rogă să'l lase şi tocmai a tunci in- * t ră regele.

Vesel că p u t u s e p u n e mâna pe adversarul de care era vorba şi că '1 p u t u s e pedepsi (căci Ludovic to t -d 'auna pe­depsea forte repede), el în t rebă de resul ta tu l intrevorbireî >

şi iar tă pe tener de spânzură tore . Loysa, aflând că acela pe care i'-l des t inase regele era

Gringoire declară că'şl a găsit visele împlinite şi'l p r imeşte de soţ.»

488 Lumina pentru toţi

Atâta este pe scur t cupr insul acestei piese. A vorbi des­pre jocul artiştilor, ar fi a repeţ i aceleş vorbe de laude, spuse şi scrise zilnic despre D-na Aristiţa Rom. Manolescu (care a juca t in acesta piesă rolul Loysei) şi D-l C. Nottara (care a juca t rolul regelui) ; D-nul Costescu, a juca t des tu l de b ine rolul săracului poet, care însă aşa cred, (unii ziceţi că rolul este scris aşa) a exagerat pre mul t in scena unde poetul este adus în odaia -cu masa încărcată de mâncăr i , şi când se îndrepteză ca un sălbatic şi om lipsit de cu l tură şi conscienţă de sine spre masă , rogă şi se tângue înain­tea meseni lor se'l dea şi lui ceva demânca re , căci more de fome.. . . Asta nu o face nici un om comun , cum ar face-o da r un poet de mâna lui P. Gringoire, care prin versur i le sale pline de o nobilă demni ta te , s torce lacrimi şi din ochii Loysei . . .

Piesa fiind şi ć scur tă , numa i u n act, alte persone cu roluri mai în semna te , nu au jucat . . . .

Piesa este t r adusă de D-l Costescn, şi de şi am citit de uni i că este reu t r adusă , to tuşi atâta ii p u t e m aduce spre scuze, că nu este mai mul t vinovat, ca şi d i rectorul tetruluî , care încuragiază t raducer i le fie acele chiar şi mai slabe ca a D-luî Costescu.

Memento. In zilele ceste din u r m ă am fost imformaţi , că în locul D-lui Gantacuzeno, de aci încolo D-l S tăncescu este p u s în capul direcţ iunel tetruluî . . . Gât pu tem să aş tep tăm de la noul director , o p u t e m şti de nainte : şi-a început noua func­ţie cu pune rea pe scenă a comediei ,,Francilonu t rad . de D-sa din franţuzeşce, o piesă care de şi este scrisă de Витая, fiul, to tuşi la noi nu ar fi permis să se de, ori dacă se dă, nu aşa cum s'a dat, în unele locuri atât de neruş inosă , în cât omul cu adevărată cul tură şi gus t neinfectat de genuri le mai noue a l i teraturei franceze, r omane a la Zola, poesii a la dop de plu­tă,—se intorce cu supăra re de a semene lucrur i .

Vom reveni . Bucureşti-, 1 T / a s Martie 1887.

Gimnastica 489

G I M K A - S T I C А О

Mişcarea corpului , şi cu deosebire exerciţiile gimnast ice , sînt o garanţie de sănăta te şi de viaţă lungă. Aceste exer­ciţii favoriseză funcţiunea respiraţ iuni î , mis tu i rea al imente­lor şi as imilaţ iunea lor, diversele secreţ iunî şi escreţ iunî , c i rcula ţ iunea fluidelor şi în genere tote funcţiunile corpului . Cu cât se p u n e mai mu l t în mişcare numerose le legături ale muşchi lor , cu atât se reguleză funcţ iunea nervosă şi desvoltă forţa fisică; acestea sînt, în r e sumat , bine-facerile gimnast icei .

Gimnast ica este , în genere, educa ţ iunea diverselor organe ale- corpului şi cu deosebire a s is temelor muscu la r e , os6se, prin o serie de exerciţii şi mişcări combinate . .

Gimnast ica desvoltă forţa fisică şi f rumuseţea formelor : p resen ţa , v igorea ' ş i mlădierea corpului şi a membre lo r şi p rocu ră o sănăta te robus tă .

St imuleză curagiul şi emula ţ iunea ; dă sen t imentu lu i forţa s a ; în tăreş te corpul contra tu tu lo r înrîurir i lor atmosferice şi os tenel i lor ; dă patr iei cetăţeni vârtoşi şi familiei şefi cari perpe tuâză o rasă vigurosă. Acestea e rau o dată şi t r ebue să fie şi astă-dî resul ta te le exerciţielor gimnast ice .

Dar bine-facerile gimnast icei n u se mărginesc n u m a i la desvol tarea fisicului, ci chiar şi a mora lu lu i . Gimnast ica are o influenţă îndoită a supra corpului şi spir i tului , când ea să con t inue dupe tote regulile şi se duce până la perfecţ iune.

Dupe ce fortifică corpul , ea desvălueşte sent imente le , cu­ragiul şi p rocură patriei apărători voioşi şi v iguroş î ; ea stinge relele, plăceri şi face să se nască cele bune , p r e c u m : generosi ta tea , bine-facerea, devotamentu l , în fine tote vir­tuţ i le sociale.

Mărginindu-ne de a ară ta mai pe larg bine-facerile gim­nasticii , vom afirma că ea este de un folos netăgădui t pen ­tru t iner ime, pen t ru versta ma tu ră şi chiar pen t ru bă t râne ţe .

(1) Dupe D-l D r . A D e b a y .

490 Lumina pentru toţt

Minunatele eî efecte, p u t e m dice, că recons t i tuesc edificiul u m a n sdrunc ina t . Cu u n cuvent , g imnast ica este de un fo­los publ ic , înşişi medicii şi filosofii 'î fac laudele cele maî ins t ruct ive .

A fost o giganta luptă aceea, pe care a suportat-o membrii respândîriK de carte în popor, pînă ce a putut să facă, ca să străbată lumina pînă şi prin cele Mai ascunse ungh'nr! alp terii româneşti Era, dupe cum se esprimă marele Lazăr, un ogor părăsit, ace"sfă ţeră, şănţuită în atâtea rgnduri şi de atâţia duş- * mani, şi a trebuit ca 6menT cu o tărie de fer, cu o credinţă mare. şi desbrăcaţi de orf-ce ce interes egoist, să lucreze mult pentru {fră, ca ace"sta să ajungă acolo unde este astă-flî. Neajunsurile erau multe, şî pre puţine puterile, tim­purile erati grele şi 6meniî cu esperienţe ne lipscu, şi numai acea pleiadă de 6menî mari, cari a urmat dupe 49, a putut să ne mântuiescă. Acesta pleiadă, numită şi eră nouă, în şc61ă şi prin şcolă începe mai ales a da rćdele sale, şi noi cei de astă-<JÎ trebue să ne ocupăm mult cu istoria acelui trecut nu toc­mai depărtat !n timp, dar atât de bogat în cuprins, pentru-că numai resfoind In acea istoria, putem apreţui pe acei cmenî, cari vieţa lor întregă au lucrat pentru binele patriei, pe acpi 6menî cari, dară nu ar fi luptat atâta, noi, cei de afli. multe lipse şi multe greutăţi am avea de învins.

Unul dintre cei mai iluştrii representanţi ai erei поиё, pe lerîmul scolastic şi bisericesc, este D. Dr. B. Constantinegcn.

Născut în Ploeşti, dupe terminarea şcclelor primare şi a liceului, se duce Ia Atena, de unde se retntćrce licenţiat în teologia, pieră aroi la Lipsea, unde stu­diază filosofia şi de unde se reîntcrce ca doctor în filnsofiă.

ReîntorcSndu-se în ţeră, îl vedem cum ani d'a rendul fde la 1853 şi până adjf), este condus de o singură ideiă : a'şî pune t6te puterile fisice şi morale în serviciul instrucţiunii şi educaţiunrî. Şi putem ţlice, că nirî nu se întâmplă ceva mai important pe terenul scolastic şi bisericesc ce să nu fie în legătură cu nu­mele s8u.

Ştim cu toţii in ce întuneric era perdnfă ce" maî mare parte a prpoţimiî n6-stre, cât bigotism şi rată mărginire era în sufletele acelora cari erau meniţi a conduce poporul şi a'l ridica dupe trepta unde se afla.

D. Dr. B. Constantinescu făcăndu-se profesor la seminar, prin prelegerile sale pline de iubire de causă şi de nouă înţelepciune modernă, face, ca viitorii preoţi, atunci seminarişti, să se gândfeeă de aci încolo cu totul alt-fel la che­marea lor, versă In sufletele acelora o nouă lumină, se face propagator numai

ЬШШ BARBU CONSTANTJNESCU O

( 1 ) Reprodusă dupe «Convorbir i pedagogice», Ко. 3 anul I I .

Doctorul Bartm Constantinescu 4ă%

a! adeveruluî, pentra-că пиша! prin punerea şi cercetarea adevărului se p6te face lumina.

Efectele : tinerimea Începe a'l iubi, a'l lăuda, începe a lucra şi gândi cu totul într'o altă direcţiune de cât cea cunoscută pînă acum, şi acest liberalism, acesta iubire de independenţă în tinerime displace scolasticilor, scepticilor pro­fesori şi director de pe atunci, iar apostolul este aprćpe a deveni martirul noi­lor sale învăţături. I). Constantinescu ese învingetor, şi acest triumf îl dă mal mult curagiu, a merge nainte pe calea apucată, îî face nume, îşi asigură sim­patii, şi In adevgr, dupe ce se înfiinţeză facultatea de teologia, îl vedem ca de­can al acestei facultăţi, unde, nici nu trebue dcră să amintim, îşi îndeplineşte cu sfinţenie datoria, dar cum adese-orî se întâmplă, cause, mai ales politice, îl silesc să abdică de acest loc ce'l ocupă, Causa bisericeî şi mai ales preoţimea, a perdut mult atunci . . .

Pentru-ca să dea un impuls şi o direcţiune maî sănăt6să studiului religiei în. şcolele secundare, retipăreşte „Confesiunea ortodoxă* îndreptată şi adăugată, tot de-odată însoţind-o de o prefaţă plină de nişte observări, care-î fac onćre şi'I asigură loc între prosatoriî şi scriitorii didactici români. Asemenea a mai publicat prin diferite djare maî mulţi articol! privitori la biserică şi şc61ă.

Ca om de şc61ă s'a distins mal ales prin următ6n>le: A fost primul care în calitate de director de studii hAsilul Elena Damna

a introdus pentru prima oră grădinile de copil, ori cu alt cuvînt a fost pri­mul care a înfiinţat, scoli froebeliane române. Pînă aci ast-fel de şcoli erau conduse în România numai de către străini, el a fost primul care a arătat că nici Românului nu'i lipseşte puterea şi priceperea de a face ceea ce fac străi­n i i . . . Şi cel mai pipăibil esemplu că românii Гай înţeles şi aprobat în ini­ţiativele sale, este împrejurarea, că dupe ce a înfiinţat ast-fel de şc61ă la Asii, mal înfiinţeză una şi în vecinătatea Sc61el Normale a Societăţii, care la început a fost susţinută de cotisatorl (mai ales elita din Bucureşti contribuia la susţi­nerea el), iar acum este frecuentată de atâţia copilaşi, în cât pe lângă t6te că dintre aceia sînt mulţi, ai căror părinţi nu plătesc nimic, totuşi acea şc61ă este în stare de a se susţine şi a înflori pe ţii ce merge . . . Fac o adeverată sensa-ţiune esamenele şi serbările ce se ţin cu micii copilaşi la „Moş Crăciun" şi vara.

A fost primul, care în calitate de director al Scoleî Normale a Societăţii pentru înveţătura poporului român, Introduce pe lângă Scćla Normală (institut pedagogic) scotele primare de practică, unde tot sub conducerea D-sale elevii Scalei Normale fac practica pedagogică, care pînă atunci nu se pomenea pe aici.

Iar pentru mal bună prosperare şi ridicarea Scćlel Normale, al cărei direc­tor este şi astă-j)I, a maî Introdus scotele preparatore, unde se prepar viitorii normaliştî.

Cât pentru Scala Normală, a cărei direcţiune îî este încredinţată de atâţia ani, este lucru recunoscut de totă lumea, că aceea s'a ridicat mult prin el, a ajuns a fi recunoscută ca una dintre cele mai bune şcoli normale din ţeră, care pînă acum a dat maî mult de cât 300 înveţători rurali.

Pentru a maî ajuta respândirea de carte în popor, a mal scris un ABeCedar, care pînă acum a ajuns 30 ediţii, şi pentru a procura înveţătorimei hrană

492 Lumina pentru toţi

sufletescu, în colaboraţiune cu D. Slavirî, Dulf şi alţî fruntagt aî literaturi! nd-Stre, a redactat Educatorul.

Nu maî puţine merite şi-a câştigat în Asii, unde pînă în anul trecut a fost director de studii iar acum, ca profesor de pedagogia, îsî continuă lucrarea sa începută : a lucra cu stăruinţă în interesul educaţiuniî şi instrucţiunii, şi diu landele ce i se aduc Asiluluî, o parte cu drept cuvînt i se cuvin D-luî B. Con-stantiniscu.

Cu un cuvînti D-l B. Constantinescn este unul dintre aceî dmenî de şc61ă, care are îndărătul seu un lung şir de anî, în carî a lucrat în contiuuu pentru ridicarea cnlturiî poporului... De politică s'a reţinut, nu şi-a p< rdut nicî-o-âată timpul de cât cu instrucţiunea şi educaţiunea tinerimii. Şi ca să ne facem ideî despre z lul ce trebue să'I aibă, trebue să no gândim numai la aceea, că şi astă-djf este ocupat cu predarea Istoriei la cursul superior de ia liceul Mateî Basarab cu predarea pedagogiei la Asii şi Sr61a Normală.

Alt-fel meritele sale ati fost recunoscute şi de autorităţile şcolare, carî drept semn đe recunoştinţă Гай făcut cavaler al ordinului ,Steua României* şi al ordinului iBene-merenti11 . . .

Ей am înregistrat uumaî fapte, şi unde sînt atâtea fapto, scriitorul este scu­tit de a vorbi el mult.

Am scris despre un om, care trăeşte şi acum, lucrcdă, osteneşte îtitre noî, pe aceeaşî spincsă carieră, şi aşa cred, esprim o dorinţă generală, dacă, înche-iând aceste şiruri, d, ic :

Să trăpştî încă mulţi ani, D-le Constantinescu, să mergi înainte pe aceeaşi cale, noi te-am înţeles, şi dacă nu ai ava alte merite, unul este de netăgăduit; ca un model stai înaintea înveţătorimii, care te va urma şi imita, şc61a пб-stră, cel maî puternic mijloc pentru înălţarea poporului, — va progresa, şi de la acest progres aşteptăm noî mântuirea nemuluî nostru român.

Bucureşti, 6 Februarie, 1887. I "

— *ф§ФН> CUM Î N Y E T Â G1RTRTIDA COPIII S-EI?

(CAPUL D'OPERĂ PEDAGOGIC AL LUI PESTALOZZI , COMPUS DIN 14 EPISTOLE ADRESATE AMICULUI SEU GESNER)

EPISTOLA Â S E P T E A ( ' )

(Urmare)

Sunete cântate. Dupe ce am s tudia t sunete le vorbite, ar t rebui acum să dic ceva despre s tudiul sunete lor cânta te . Dar cântu l propr iu dis nu pote fi privit ca un mijloc de a

(1) Vedî No. 9 dupe Februarie.

Cum învaţă Gertruđa copiii seî? 493

conduce de la intuiţii eonfuse la noţ iuni precise . Cântul con-s t i tue maî mul t un talent, un dar na tura l , care cere să fie desvoltat pen t ru alte consideraţi i şi în vederea altui scop. Adică el nu face par te din mijlocele de învăţă tură de care m 'ocup eu aci. Las deci să me ocup de s tudiul aces tui obiect cu ocasia reflecţiunilor ce-mi p ropun să înfăţişez a-supra edueaţ iuni î întregi, şi voiu face acum o singură ob­servaţie : învăţarea cântu lu i t r ebue să se conforme regulelor generale , adică să începă cu noţ iunele cele maî simple, să le înveţe b ine şi numa i t repta t să t recă de la o cunoş t in ţă perfect învăţată la un nou exerciţiu, fără însă să se p roce­deze pr in t r 'o aparen ţă de răcelă care ar paral isa sau ar t u r b u r a activitatea inteligenţei nos t re ,

STUDIUL VORBELOR

Ar t rebui să dic maî b ine studiul numelor. E al doile mijloc special de învăţare derivat din facultatea

ce avem de a emite, de a scote, sune te , sau derivat din sune t cons idera t ca element de ins t rucţ ie .

Am maî dis că şi în acesta privinţă, copilul t r ebue s ăp r i -măscă pr ima sa direcţie de la cartea mamelor. Planul gene­ral al cărţii e făcut ast-fel ca să. se t recă în revistă luc ru ­rile cele maî esenţiale ale lumii es terne , maî ales genuri le şi speciele, pentru' că ele îmbrăţ işăză colecţii întregi de o-biecte ; insă planul cărţii e făcut aşa ca să se dă m u m e i pu­tinţa de a învăţa pe copilul eî, de a-1 familiariza cu numir i le cele mai precise pen t ru numi rea ^acestor lucrur i . Cu modul acesta copiii, din etatea că maî t înără, vor fi preparaţ i la s tudiu l numelor , adică la al doile mijloc special de învăţare derivată din vorbire.

Acest s tudiu cupr inde ş i rur i de n u m e , ară tând obiectele cele maî însemnate din tot domeniul na turei, istoriei şi geo­grafiei, din tote ramuri le ocupaţ iuni lor şi condiţ iuni lor ome­neşt i . Aceste ş iruri de vorbe vor fi puse între mâinele copilu­lui, numai ca eserciţii de citire, îndată ce el va fi t e rmina t a-becedaru l . Şi esper ienţa mi-a dovedit că-i e cu put in ţă să le cunoscă pe deplin, ba chiar pe dinafară, fără să perdă pen t ru

494 Lumina đentra toţi

acesta maî mu l t t imp de cât pen t ru a învăţa să ci tescă cu­r en t . Şi cunoş t in ţa completă a şiruri lor de n u m e aşa de va­r ia te şi aşa de numerose , dobândi tă de copil în acest scur t t imp, i va da o forte mare înlesnire pen t ru studiile lui mai depar te ,

STUDIUL LIMBAGIULUI

Al treile mijloc special de învăţământ t r a s din vorbire este însuş i s tudiu l l imbagiului .

Iată-mă ajuns la acel pun t al subiec tu lu i meu , u n d e înce­pe s 'apară adevărata p rocedură care pe rmi te artei , t răgând prof i t d in t r ' un a t r ibut perfecţionat al speţei nos t re adică din l imbagiu, permi te , dic, artei de a ajunge să mergă cu acelaş pas ca şi n a t u r a în lucrarea desvoltăriî nus t re . Ba încă văd apărând p r o c e d u r a care va servi omului să smulgă învăţătura de la 6rba na tu ră , de la orbele eî s imţur i , pen t ru ca să o în­credin ţeze u n o r pu te r i maî b u n e ce el cultivă în sine de mii de ani. Acesta este p rocedura mul ţămi tă căriia omul pote în­t ipări evoluţiuniî , adică desvoltăriî , facultăţilor, puter i lor lui direcţia că maî precisă, că maî generală şi mersu l cel maî r e p e d e ; căci na tu ra i-a dat, pen t ru împlinirea acestei sarc ine , n u m a i facultăţi şi i n s t rumen te , ё nu i-a t ras nici o linie de condui tă şi tocmai pen t ru că el e s t e om, ё nu- î va pu tă trage nici odată o linie de conducere . Acesta este proce­d u r a care ne permi te să dobând im tote aceste resu l ta te , fără să t u r b u r ă m măr imea şi simplicitatea mersu lu i na tu re î fisice, nici a rmonie i care presidă la creş terea corpului nos t ru .

Ast-fel este scopul ce u rmăr im, când din învăţarea l imba­giului facem o artă completă şi când ne însufleţim din psi­hologia сё maî înaltă, pen t ru ca ast-fel să ducem la perfecţi­u n e a сё maî înaltă mecan i smul mersu lu i na tura l care ne con­duce de la intui ţ iunî confuse la idei l impedi. In adevăr, cea-ce pot în această privinţă e pre puţ in şi s imt că aci sînt glasid ca re strigă în pust ie .

Singurul m e u mer i t e că voiu să scap învăţămîntul şcolar a t â t de vechiul obiceiu neraţ ional , de acei dascăli gângavi, de acei logofeţi făcuţi dascăli fără ştirea lui D-deu, cât şi de acei

Cum învaţă" Gertruđa copiii gel? 49S

noî dascăli neînveţaţî cari au îmbrăţ i şa t acesta carieră, p e n -t rucă n u sînt b u n i de nici o t rebă pe lumea asta. Voiu să leg acest învă ţământ de pu te rea neclinti tă a na ture î înseşi , să-1 încăldesc la flacărea ce D-deu apr inde şi reînviază neînceta t în in ima tatălui şi a 'mumeî , să-1 u n e s c cu in teresul care îm­pinge pe părinţ i să'şî facă copiii plăcuţi luî D-deu şi omenilor.

Dar, pen t ru ca să de te rminăm modu l sau maî b ine diferi­tele modur i de învăţare a l imbagiuluî cari ne pot conduce la scop, adică a n e aduce să ne espr imăm precis asupra obiecte­lor ce cunoş t em şi a supra a tot ce pu tem şti despre ele, avem să ne î n t r e b ă m :

I. Care este pen t ru omeni scopul ul t im al l imbagiuluî ? II. Cari sînt mijlocele sau, maî b ine , care este mersu l p ro ­

gresiv ce u rmeză na tu ra însăşi , în desvoltarea t repta tă a artei l imbagiuluî , pen t ru ca să ne facă să at ingem acest resul ta t final?

Respunsu l la în t rebarea ântâia este că scopul ult im al l imbagiuluî este negreşi t r idicarea omenilor de la intui ţ iunî î n tunecase la noţ iuni precise.

La în t rebarea a doua r e s p u n d e m că mijlocele în t rebuin­ţa te de l imbagiu pen t ru a ne conduce t repta t la scop se suc­cedă în modu l u r m ă t o r :

1-a. Recunoş t em un obiect în t r 'un m o d general şi-1 nu­mim ca o uni ta te , ca un obiect.

2-a. Noî avem puţ in câte puţ in conşti inţă de caracterele luî şi învăţăm să le n u m i m . 3-a. Mulţămită l imbagiuluî , noî dobândim puterea de a p re ­cisa mai b ine condiţiile obiectelor, cu ajutorul verbelor şi adverbelor , şi de a ne lumina asupra schimbări lor stării lor, prin ajutorul variaţ iunilor vorbelor şi ale combinăr i lor lor.

In ce priveşte mijlocele pen t ru a in vel и numi rea obiecte­lor s'a vorbit mai s u s ; cât despre mijlocele de a învăţa să cunoştem şi să numim caracterele obiectelor, ele se împar t în trei grupe .

Grupa ântâia cupr inde mijlocele pen t ru învăţarea copilu­lui să se espr ime precis asupra număru lu i şi formei. Nu­măru l şi forma, fiind calităţile e lementare propri i t u tu ro r

496 Lumina pentru t o #

obiectelor, sînt cele clone abst racţ iuni generale cari îmbră -ţişeză cele maî mul te lucrur i în na tu ra fisică şi formeză cele doue pun te la cari se alipesc tote cele lalte mijI6ee pen t ru luminarea ideilor nos t re .

Grupa a doua cupr inde mijl6cele pen t ru înveţarea copilului să se exprime precis asupra t u tu ro r condiţ iuni lor lucrur i lor , altele de cât n u m e r a l şi forma, de asemenea şi asupra ace­lora cari ne sînt cunoscu te prin s imţuri le nčs t re , p r e c u m şi a sup ra acelora ce noî, cunoş tem, nu numa i pr int r 'o sim­plă intuiţ ie , ci pr in imaginaţia şi judeca ta n6stră .

In cea-ce priveşte n u m e r a l şi forma, ântâile proprietăţ i generale ale materiei ce (dupe esper ienţa maî mul tor miî de anî, s imţuri le nos t re ne-au înveţat să abs t ragem de la condiţ iunile t u tu ro r corpurilor) copilul t r ebue să le cuncscă de t impur iu şi pe deplin, nu numa î ca calităţi propri i ale obiectelor in pa r t e , ci ca proprietăţ i generale ale mater ie i . Nu t r ebue ca copiiul să ştie n u m a i să mimescă ro tund sau pă t ra t u n lucru ro tund or pă t ra t ; maî c'ar t rebui , dac 'ar fi cu pu t in ţă , ca 'nainte chiar de a ave noţ iunea cercului , — pătra­tului , — unităţ i i — să fi fost întipărită in min te o abs t rac ţ iune cura tă , care să permită a se raporta a n u m e la cuventu l care espr imă general i tatea acestei noţ iuni , a se rapor ta , dic, tot ce se infăţişeză.in na tu ră sub o formă ro tundă , păt ra tă , simplă, complexă, etc. Din acesta se vede, de ce l imbagiul, conside­rat ca mijloc pen t ru eşpr imarea formei şi numeru lu î , t r ebue să fie s tudiat a par te şi examinat sub o altă faţă, de cât lim­bagiul considerat ca mijloc pentru e s r r i m a r e a ce lo r la l t e con-diţiunî ce descoper im prin s imţuri le nos t re in lucruri le nature î .

Iată, pen t ru ce in insăşî car tea dest inată ântâieî copilăriî, am dat de la început noţ iunea clară a acestor generali tăţi . In acesta car te vei găsi o vedere generală a formelor obişnui te şi tot oda tă mijlocele cele maî s imple prin cari copiiul pr icepe ântâile rapor tu r i ale numere lor .

Dar u r m a r e a acestui s tudiu va veni maî tardiu, de-odată cu deprinderi le de l imbagiu. Acest s tudiu se mai legă şi cu capi­tolele dest inate a n u m e numeru lu î şi formei, ce voiu s tudia a

Cum învaţă Gtertruda copiii se*î ? 497

par te in t ru cât sini considerate ca e lemente ale cunoşt in ţe lor nost re , dupe ce insă voi fi t recut in revistă tote deprinderi le de l imbagiu.

Desemnuri le ce cupr inde car tea e lementară dest inată ace­stui inveţăment,—voiu să vorbesc despre Cartea mamelor sau. car tea pen t ru prima copilărie, — aceste desemnur i , de şi cu totul amesteca te , sint alese ast-fel in cât, ele t rec pe sub ochi diferitele proprietăţ i generale ale corpilor cunoscu ţ i de noi prin cele cinci s imţur i ale nos t re şi pun pe m a m e in s tare ca, fără nici o ostenelă, să imprie tenescă pe copii cu termenii cari espr imă forte precis aceste diferite proprie tă ţ i ale cor­pur i lor .

Gât despre caracterele lucruri lor cari nu ne sint cunoscu te direct prin s imţuri le nost re , ci prin intervenirea facultăţilor nos t re de comparaţ ie , de imaginaţie şi de abs t rac ţ iune , eu ră ­mân , şi aci, credincios principiului meu , de a nu da nici-odată unei judecăţ i omeneş t i aparen ţa unei matur i tă ţ i grăbi te ; dar eu profit din cunoş t in ţa ce au negreşi t copiii de cu ta re sau cutare alte vorbe abs t rac te , şi trag folos din acesta numa i pen t ru m e m o r i e , in t rebu in ţând 'o ca o h rană uşoră oferită funcţionării imaginaţiei lor şi presimţir i i din par tea lor a lu­cruri lor . Din contra , pen t ru lucrur i le ce ne sint direct cuno­scu te prin s imţuri le nos t re şi in privinţa cărora deci t r ebue să învăţăm cât mai cu rend pe copii să se espr ime cu prec is iude , iată s is tema ce întrebuinţez eu.

Aleg din dicţ ionar n u m e de lucrur i ce se deosibesc prin ca­ractere însemnate , caractere cunoscu te de noi prin a jutorul s imţuri lor , şi a lătur cu aceste subs tant ive puiii adiectivele ce esprimă aceste carac tere .

De exemplu : D i i u i u e ţ ă frumosă, veselă, recorosă, posomor i tă . Seră liniştită, senină, norosă, ploiosă, recorosă . Câmp nisipos, argilos, semănat , ingrăşat , product iv , nepro­

ductiv. Ş c o l a r b u n , răii, silitor, leneş, pă t rundă to r , mediocru . Pe urmă fac din c o n t r a ; adică caut tot in dicţionar adiec-

tive arătând calităţi însemnate, cunoscute prin simţurile no-

498 Lumina pentru toţi

stre şi puiu dupe ele subs tant ive cu cari se potr ivesc calităţile ară ta te de adiectiv. De exemplu :

Bdtnnd mince , tă r tăcuţă , lună, s o r e ; UŞOR fulg, puf, pană, a e r ; Greu aur , argint, piatră, ţar ină ; î n a l t t u rn , clopotniţă, m u n t e , a rbo r i ; Adânc măr i , lacuri , pimniţe,_gropi; etc . Dar me feresc cu totul ca să completez aceste arătăr i , cari

s int numa i niş te exemple, căci a tunci aş răs t r inge câmpul deschis copilului pen t ru reflecţiunl. E u ii fac numa i câte-va inlesnirî şi acestea numai a sup ra faptelor cari isbesc simţuri le lui şi il in t reb pe dată : «Ce cunoşt i tu incă care să fie tot aşa?» Apoi iarăşi : «Ia, spune-mi , maî cunoşt i alt-ceva care să fie tot ca asta ?» Adese, copiii găsesc cu înlesnire , in cercul ob-servaţ iunilor lor, r ă spunsu r i noi, şi adese chiar — răspunsur i la cari dascălul n 'a r fi cugetat . Şi cunoşt in ţe le lor dobândesc ast-fel o in t indere şi o l impedime mal mar i de cât prin metoda cat ichetică.

învăţarea cat ichet ică inchide pe copil, tot-odată, in subiec­tul precis şi mărginit asupra căruia este in t rebat , in forma ce imbracă in t rebarea , in hotarele chiar ale ştiinţei profesorului său şi, maî mul t incă, in hotarele t rase cu mare rigore ca să-1 împedice de a se depăr ta de d rumul bă tu t al rut inei . Amice Gesner, ce barierî grosnice pent ru copil! Dar ele cad, pier cu to tul prin me toda m e !

(Va urma în No. viitor).' • E * ^ 3 ,

14>

DOfrUi INIMII ( O A N T E O P O P U L A R )

Frunzuliţă ş'o riehită, Inimidră, ce stai tristă ? Orî de dor eşti prididită ? Rabdă inimă şi tu, Că vedî vremea cum e-acu.

Rabdă inimă şi taci.

Frunzuliţă treî copacî,

Inimă mâncate-ar câinii, Câinii şi chiar corcaniî C'aşa te vor duşmanii, Duşmanii, duşmancele, Că nu'şî păzesc casele, Şi rasmă gardurile,

Dorul inimii 499

Raţele măcănela, Căştile gâgâela, Curcile târomela, Pisicile tuşea rea, Şi pe câini jigodia, Ca să'şî vedă pedepsa!

Frunzuliţă trei măsline, N'a lăsat D-deu bine, Ce iubesc fuge de mine, Şi urâtu calea'mî ţine ! Că n'a lăsat D-deu, Ce oî iubi să fie al шей, Şi să mor când oî vre eu ? Să ia frumos pe frumos, Să trăiască mângâios; Şi ia frumos pe urât De trăeşte amărât!

Culesă din gura poporului de P R E O T U L ST . STOIGESCU (Bălăcenca).

—

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL SAU

A P Ă R Ă T O R I I F R A Ţ I L O R N O Ş T R I D E P E S T E M U N Ţ Î

Sînt multe neajunsurile şi nevoile, cu cari trebue să lupte fraţii noştri de peste munţi... Mult ni s'ar îndu­ioşa inima, dacă am citi multele plângeri scrise în zia­rele de dincolo, plângeri îndreptate maî ales contra ungurilor, cari nu vor să ţină cont de drepturile şi aspiraţiunile naţiunii române, ale carii sentimente în loc de a le întări contra lor, ar trebui să le câştige chiar în propriul lor interes... Şi nu este o singură cestiune, în care maghiarii, cu egemonia lor, să nu jignescă în desvoltarea românilor asupriţi pe di ce merge...

Este o adevărată comoră şi isvor de mângâiere pen­tru noi, dacă în aceste grele timpuri putemu totuşi

Ş'ascultă gemurile, Şi strică dragostile.

Frunzuliţă dudele, Bele sînt frigurile, Maî iele dragostile! Cine iubeşte şi lasă, Trimete-î, Domne, pedepsa La copii şi la nevastă, Sâ-î ved mărăcini pe casă, Şi buşteni pe la ferestră! Dragostea e-o lipiOră, Ce 'mî-o eî la subţiOră, Şi ciupeşti pîn-о sfârşeşti Sătul nu te maî găseşti! Cine strică dragostea Lovi-iar casa ciuma, Doî boî de la jug b61a, Gamele ţâvnela,

500 Lumina pentru toţi

înregistra numele acelora dintre fraţii noştri de dincolo, care în timpuri de mare încercare cum trăim, luptă din tote puterile lor pentru înaintarea nemuluî nostru ape-sat... Cel maî larg teren se pare a fi şcola, pe lângă tote că contra şcoleî române îşi îndrepteză guvernul maghiar cele maî multe lovituri... In administraţie de loc, pe calea economică pre puţină putere îşi pot des-volta fraţii noştri de dincolo, fiind pretutindeni învinşi de pâşalicul maghiar... In politică ce să maî vorbim...

Şcola dar, şi tăria nemuluî nostru, sînt cele maî pu­ternice mijloee de luptă ale fraţilor noştri.

Ne ţinem de o sfântă datorie, a împărtăşi numele ace­lora cari, prin munca lor, prin curagiul şi devotamen­tul lor pentru causă, susţin şi ridică nivelul şcolelor de peste munţi... Iar făcend asta, servesc în cel maî iminent mod causa naţională...

Cine sînt aceia?!... Nu-î vom căuta între academi­cieni, nu între omenii cu nume dus peste teri şi mări, ci-î vom căuta între popor, în cel maî modest cerc, dar tot-de-odată cel maî sfânt şi maî lipsit de interese la cari pote să încapă niscai-va bănuelî, de cari omenii politici rare-orî sînt scăpaţi...

Sînt fiii poporului, cei maî sincerî amici şi bine-voi-torî aî naţiunii : învăţătorii...

Vor fi mulţi la numer, nicî-o-dată nu însă destul, şi cei de cari ne vom ocupa acum, şi atunci se vor dis­tinge între cei aleşi...

Noi când trecem frontiera, care ne desparte de Tran­silvania, şi când sîntem dincolo, cercetăm cel mult lo­curile de plimbare, nicî-o-dată nu lăsăm restauraţiunile şi câte unul se abate şi pe la biserici... Nici unul nu ne gândim, că ajungând la Braşov, sîntem într'un cen­tru de cultură românescă, într'un loc, de unde multă lumină se revarsă asupra românilor de prinprejur, că sîntem pe un loc sfinţit, cum se dice,—că în acest loc doi bărbaţi stau cu condeiul în mână şi cu multă căl­dură în inimă, şi lucreclă pentru luminarea poporului:

Omu sfinţeşte locul 501

sînt D-niî Ion Dariu şi Ştefan Iosif, învăţători şi re­dactori aî revistei pedagogice Scola şi Familia...

Iar dacă ne-am duce maî departe, în fundul Arde­iului, între munţii Bistriţei, într'o vale care de sigur nu este străbătută nici de căi ferate, nici de mulţi căletorî, am da de un sat mic, acum sărac şi cu o populaţie săracă pote, cu învăţătură de carte puţină, dar care sat s'a sfinţit, care popor se va îmbogăţi şi în ale pămân­tului şi în ale duhului prin D-nul I. Pop Reteganul, învăţător şi redactor al revistei Convorbiri pedago­gice... Tinăr încă, şi d'abia de adî de erî în luptă, şi stă deja în capul unei mişcări, a cărei conducere ar fi meritosă şi pentru unul încărunţit în lupte... Nimic maî frumos, ca un om tînăr cu merite şi cu speranţe, cari sîntem în drept a le avea faţă de omul care sfinţeşte locul...

Coleg de muncă îi este D-nul P. Stoica... Mergând în sus pe Dunărea bălană, şi ajungând în­

tre munţii bănăţeni, acolo vom da de un orăşel, până acum de sigur necercetat şi neamintit nici de istorici, nici de romanţierî, iar acum sfinţit prin D-l Ion Si mu, redactorul revistei Pedagogul Român, zelos învăţător şi maî ales zelos apărător al intereselor învăţătorilor din Banat... Reciţeniî nu îşi ştiu preţui omul, nu cred să fie în curent cu cele ce face acest om nici pentru eî, nici pentru popor în genere, căci alt-fel sa r alia cu toţii împrejurul drapelului desfăşurat de D-l Simu, şi i-ar înlesni maî mult lucrarea întreprinsă de omul care sfinţeşte locul, căci nimic maî frumos, de cât când omenii îşi înţeleg omul, nimic maî de mângâiere, de cât aceea, când omul care ani d'a rândul oboseşte cu trupul şi sufletul pentru o sfântă şi nobilă causă, vede în sfârşit visul cu ochii... Şi este frumos, este atât de înalt visul, idealul D-luî Simu: a deştepta poporul, a creşte cu îngrijire copiii, viitorii bărbaţi aî naţiunii...

învăţătorilor cari staţi împrejuru-î, grăbiţi-vă sub drapelu-î! *

602 Lumina pentru toţi

Sîntera în ajunul sfintei învieri. Obiceiu străbun, a ne pofti unii altora tot ce simţim in inimă...

Ştiind ce mare, ce grea este munca unui om care voeşte a sfinţi locul, cunoscând ce greutăţi întîmpină confraţii noştri de dincolo : a deştepta un popor, care atâta vreme a fost aruncat ca într'o letargie, a seri pen­tru cititori, cari acum trebuesc formali, a lupta cu ne­cazurile dilnice, cu sărăcia şi contra ignoranţei, de multe ori contra relelor voinţe, căci câte nu întempină un om bun în viaţă, — şi pentru a pute isbuti şi a învinge asupra acestora, nimic maî mult nu le-aşî pute pofti de cât sănătate şi voie bună!

Să dea D-deu, ca întocmai cum învierea luî Christ este o serbătore pentru creştinism, numele omenilor no­ştri să fie o adeverată înviere pentru popor şi bucurie pentru românism, iar resplata celor cari acum luptă şi ostenesc, vor fi locurile sfinţite...

Acesta este cel maî mare lucru, cel pote ajunge omul in acesta viaţă plină de deşertăciuni... Cei cari au sfin­ţit locul, cari nu s'au mărginit a lupta în cercul deşer­tăciunilor, ci mânaţi tle un nobil avent, sau ridicat la merite, primescă a nostră dragoste şi recunoştinţă.

Bucureşti, Martie 1887. fox R u s s u .

— .—cc°>x|5o EDUCAŢIUNEA COPIILOR NOŞTRI

„Educaţiunea copiilor este o „meserie, la care trebue să ştiî „a perde timp ca să câştigi timp."

J. J. R O U S S E A U

Influenţa ce are educa ţ iunea asupra vieţei orî-cării fiinţe este netăgădui tă . Asupra acestei cest iuni au fost lupte con­siderabile in t re toţî pedagogii şi filosofii, ce s'au succedat dupe t imp. Păreri le emise de unii au fost mai pract ice , iar păreri le emise de alţii au fost mai puţ in pract ice . Cu cât

Edueaţiunea copiilor noştri 503

cine-va a neglijat maî mul t mersu l na tu ra l al desvoltăriî omului şi a diferitelor fiinţe de pe globul te res t ru , cu atât şi principiile p ropuse au fost mai abs t rac te , maî nepotrivite cu na tu r a lucruri lor . Din contră , cu cât s'a observat maî b ine şi maî de aprope na tu ra şi legile na tura le dupe cari se desvoltă orî-ce în lume, cu atât şi resul ta te le căpăta te au fost maî pract ice , maî solide şi mai folositore.

Copilul ca or-ce altă fiinţă ia inceput fiind debil, în des-voltarea sa are necesi ta te de o călăuză, de un mentor , care să'î dirigă paşii atât din p u n c t de vedere fisic, cât şi din p u n c t de vedere intelectual . In besvoi tarea copilului t r ebuesc observate ore-cari reguli pedagogice : a nu da o pre m a r e es tens iune sensur i lor es terne in dauna sensur i lor in terne şi vice-versa. Gel mai b u n lucru este ca, cul t ivând spiritul, să nu neglijăm corpul , nici cul t ivând corpul să nu neglijăm spiri tul . Viaţa iisică este tot aşa de necesară omului ca şi viaţa psichică sau intelectuală. Eduea ţ iunea copilului începe chiar din m o m e n t u l concepţ iuni i şi merge p â n ă la e ta tea сё mai înaintată a copilului. Insă acesta educa ţ iune de mul te ori suferă modi i ica ţ ium dupe na tu ra omuiu i , dupe tempe­ramen tu l lui şi dupe deosebitele împre ju ră r i ; căci, cu totă buna-voinţă a educa toru lu i , cu tote silinţele ce 'şi-ar da, s 'au veclut copii cari in creş terea lor au luat o cale cu totul piedişe dorinţei educatorulu i . A pre t inde de la educa tor o creştere îngrijită, o di recţ iune b u n ă şi fără nici un defect, când este vorba de un copii cu u n carac ter reu şi pros t de felul seu. este mai mul t de cât o absurd i ta te . S'au vedut omeni cari din şcolă 'şi-au făcut» idolul lor de adora ţ iune spre a'şi ajunge ia scopul dorit. De felul acesta a fost Rous-seau,—care , dupe cum ne p u t e m încredinţa din Emilul seu, a în t rebuin ţa t tot felul de mijloce spre a face d in t r 'un copil de u n caracter reu , ceea-ce voia să facă ; însă cu tote si­linţele ce 'şi-a dat ca adeverat pedagog, de mul te ori dorin­ţele lui au r emas aprope infructuose. Dupe densu l Pestalozzi, Frcebel şi alţii, in u rma experienţelor făcute, au a tes ta t ace-laş lucru .

Acesta înt ru cât priveşte omenii de profesiune. Deci, dacă

504 Lumina pentru toţi

au încercat nişte asemenea greutăţ i bărbaţ i i de profesiune, eminenţ i pedagogi, ce vom dice ore de lumea incultă , ce n 'are nici ce mai mică noţ iune , nici ce mai mică cunoş t in ţă pedagogică ? De şi se dice de unii că pedagogul cel mai b u n este na tu ra , adică a observa calea n a t u r a l ă ; cu tote astea noî nu s în tem mulţumiţ i numa i cu aces t a ; căci, dacă era vorba de natură, '—de a lăsa pe copil a se creşte dupe legile na ture î fără o călăuză, care pe ici, pe colea, să'I m a n u d u c ă dupe niş te reguli, a tunci n 'a r maî fi fost necesi tate de men­tori , de pedagogi, de ins t i tu te de educaţ tui ie , de şcoli, ci totul s 'ar fi mărgini t a lăsa pe copil a se creşte de sine fără nici o normă .

Am dis mai sus , că copilul la început este debil , în im­posibil i tate de a pu te creşte s i n g u r ; prin u r m a r e necesi tă îngrijirea sa, creş terea sa de la o altă personă, care t r ebue să'I dirigă cu regulă pe căile vieţeî. De alt-fel creş terea lă­sată de sine, fără nici un control , fără nici o regulă, de şi firescă, este însă defectuosă şi cu totul depar te de scopul ce se cuvine a u rmăr i omul in viaţa sa. O creştere firescă sau na tura lă şi fără nici un scop găsim la animale şi la sălbatici .

După rolul ce omul are a îndeplini în lume faţă cu cele l 'alte fiinţe, u rmeză a i se face şi educa ţ iunea . De o educa-ţ iune super ioră este esclusiv capabil n u m a i omul . De şi pr in depr inder i , prin osteneli mar i , unele mamifere şi chiar paser i ajung la ore-care grad de cul tură faţă cu semenii soi, c u m de esemplu, se dice în istorie că Etiogabal, un impe-ra tor Roman , a intrat în Roma, în carul seu de triumf t ras de pa t ru pan te re , că Androclu ore-când, dupe t recere de maî mul t t imp, fiind osândi t a fi mânca t de fiarele sălba­tice în parcul Roman , fiara care era chemată a nimici pe Androclu a r ecunoscu t pe bine-fâcetorul seu şi '1-a cru ţa t de m o r t e ; de şi papagalul imiteză în t r 'un mod bizar câte-va sune te şi vorbe, e t c , cu tote as tea şi acestea nu le vedem de cât tot ca u n resul ta t al deprinderi i , al ostenelelor ce omul adesea îşi dă şi cu animalele. Aşa c ă : animalele po­sedă numa i niş te începutur i de educa ţ iune , care dupe felul

Eduđntinuea copiilor noştri 605

lor, la une le începutur i le acestea de educa ţ iune ating un grad maî mare , iar Ia altele un grad maî mic. Nici o dată însă cantum de educa ţ iune acelor-l 'alte fiinţe nu p6te a ba lansa cu cantum de educa ţ iune de care este capabil omul . Şi pe cât în ceî d 'ântâiu anî aî copilăriei omul este aşa de debil, aşa de lesne e spus a fi jucăr ia fie-căruî accident , pe atât mai t e rd iu ajunge a fi regele tu tu lor vieţuit6relor, ba chiar şi al puter i lor na ture î . Pr in artă şi şt i inţă elementele nature î , ce altă dată erau privite ca inamici aî omului , el le s u p u n e , face de i se înch ină luî, îl servesc în căletoriile sale pe apă, pe usca t şi în aer.

Avendu-se în vedere nişte a semenea lucrur i la cari omul este capabil a ajunge maî târdiu, fi-va 6re resonabi l de a n u ajutora desvol tarea elevului şi a nu ' l pregăti pen t ru scopul la care es te c h e m a t ? Nu, nici de cum. Şi cine sînt ceî cari sînt orândui ţ i a îndeplini acest mare act faţa cu copi lul? Negreşit , aceştia s î n t : părinţi i , mentor i i sau educatori i de meser ie , învăţători i , profesorii şi alţii. Rolul ce '1 au aceste pe rsone în educa ţmnea copiilor este aşa de mare , în cât, p u t e m dice, că de la eî, de la îngrijirea mai m a r e sau maî mică ce eî vor şti a da copiilor,— t inerelor generaţ iunî , de­p inde viitorul orî-căreî naţ iuni . Sînt ore tote aceste pe rsone capabile de a da copilului o adevărată educa ţ iune , şi în cas dacă nu sînt, care ar fi mijlocele cele mai eficace în casur î u l t ima re? In acesta privinţă sînt deosebi te părer i . Noî însă p u t e m aproba une le până la un p u n c t ore-care, altele însă în tută pu te rea cuvântulu i . Ca părer i de pr ima categorie s î n t : că, după cum sînt părinţ i , cari nu au ce maî mică ideiă de educa ţ iune , tot de asemenea sînt şi profesori , cari de şi posed până la u n punc t ore-care, ore-care cunoş t in ţe de e d u c a ţ i u n e ; însă ori că sînt lipsiţi de abilitatea, ce se cere în condiţ iunî de asemenea n a t u r ă ; or că le l ipsesc gustul de a se osteni pent ru a educa copiii încredinţaţ i ma-nuducere î l o r ; sau că de şi fac ore-cari eserciţiî cu copiii în privinţa educaţ iuni î , însă le fac cu tutui defectuose şi î n t r i m mod cât se pote do superficial. Unde maî pui , când. aceste pe r sone sînt lipsite de s imţul datoriei şi de a rderea

506 Lumina pentru toţi

ce se cuvine a ave u n adeverat educator , u n adeverat pe­dagog, ale cărui principii t r ebue a şi le estrage par te din esper ienţă , pa r te din s tudiu l na tu r e i ?

D O U E N O T E B U N E D - L 0 R STURZA-HARET

Dacă am pro tes ta t şi p ro tes tăm contra nedreptăţ i i ce se face învă ţământu lu i sătesc prin proectul de lege al D-lor Sturza-Haret , datori sin tem să recunoş tem că aceşti doi domni au luat une le măsur i forte b u n e şi au făcut câte-va numir i p re nemer i te . Despre asemenea fapte am vorbit la t impul lor, aci însă vrem să vorbim n u m a i de două din ele. Es te vor­b a despre dis t i ţu i rea revisoruluî şcolar al judeţe lor Pu tna-Râmnicu-Săra t şi despre numi rea D-nei Felicia Racoviţă ca d i rec tore a Asiluluî Elena Domna.

In -adevăr, cit ind cine-va Monitorul OficialNo , în care s'a publ ica t rapor tu l D-lui Sturza către M. S. Regele pen t ru dis t i ţu i rea D-lui Stefu din funcţia de revisor şcolar al nu­mite lor jude ţe şi vădând din acel rapor t abusur i le , abate­rile de toi felul, săvârşite de acel funcţionar, nu-ţî pote scă­pa alt cuvânt din gură de c â t : ((bravo Ministru /» ccvedi, aşa-mi place!»—«Dar, de ce n u s'o fi depăr ta t mai de mul t a semenea funcţionar ?»—Mulţi se indoesc că acel funcţionar a p u t u t săvârşi a tâ tea nelegiuiri câ te se văd în Monitorul Oficial. Până la p robă contrar ie însă, t r ebue să c redem de adevăra te cele spuse de gazeta s tăpânir i i .

Dar noi maî avem un motiv ser ios care ne face să cre­dem că acel funcţ ionar a p u t u t săvârşi asemeni fapte. Iată p r o b a : în Augus t t recu t s'au t r imis liste de abonamen t de la adminis t ra ţ ia revistei nos t re la uni i din domnii revisorî şcolari , în t re cari era şi D-l Stefu de la Focşani . Pres te câte­va dile s'a pr imi t o scr isore de la D-lui prin care asigură că a făcut maî mulţ i abonaţ i şi speră să facă abonaţ i din to te clasele socie tă ţ i i ; de aceia cerea să i se t r imită u n

(Va urma), P R . A L . P O P E S C U

(Cernica),

Doue note bune D-k>r Sturza-Haret 50?

exemplar din revistă pe anul ântâiu p lus maî mul te exem­plare din numer i le apăru te ale anului al doilea, angajân-du-se să tr imită lista şi banii încasaţ i . Drept r e spuns i s'a t r imis imediat cele ceru te , ba încă pe anul l-ivi i s'a t r imis u n exemplar , legat de lux.

Eî b ine , n 'am maî primit nici un resul ta t de la D. Stefu. E ram în nedomir i re despre tăcerea D-luî Stefu, până când

s 'au pr imi t rec lame de la maî mul te pe rsone că au subscr i s înt r 'o listă de abonamen t la revista „Lumina pentru toţi", p e n t r u care au şi r e spuns preţul şi cu tote acestea până a c u m a n ' au primit nici un n u m ă r din revistă. Pe de o par te s'a r e spuns unora din aceste pe r sane că nu s'a pr imit nici o listă de abonamet de acolo şi nicî un ban , iar pe de alta s'a scris D-luî Stefu cerându-I să dă desluşir i a supra mer­sului lucrur i lor , D-sa însă n 'a r e spuns nimic absolut . In t impu l din u r m ă au început să curgă noi rec lame din par­tea maî mul to r învăţători şi preoţi că eî au dat bani D-luî revisor şcolar Stefu pen t ru revista Lumina pentru toţi" şi de a tunci au t recu t 7 luni fără să li se t r imită nicî u n nu­măr . Iată la ce fel de omeni s'a încredinţa t sor ta sculelor să teş t i ! Şi să ne mal mi răm ore că scola poporului nu face progresul la care s 'aştăptă totă l u m e a ? Să ne maî m i r ă m ore că învăţătorul este prigonit de unele autori tăţ i comu­nale şi adminis t ra t ive, când însăşi unele din personele puse vă-1 lumineze , să-1 protegeze şi să-1 înalţe în tote privinţele, însă-şî unele clin aceste pe r sone îl persecu tă , îl înşală şi-1 jefuesc ? De aceia am dis şi o r e p e t ă m : bine au făcut D-niî Sturza-Haret c'afi depăr ta t ace pe rsonă din corpul domni lor revisorî-scolarî în care nu t r ebue să se afle de cât pe r sone mora le cari să serve de exemplu din tote punc te le de ve­dere întregului corp al învăţători lor şi inst i tutori lor . In faţa faptelor credem de pr isos orî-ce alte esplicărî.

Alt fapt pen t ru care meri tă laudă D-niî Sturza-Haret este numi rea D-nei Felicia Racoviţă în postul de Directore a Asiluluî Elena-Domna. Când a demis ionat D-ra Alessiu din acesta funcţie şi am auclit că D-na F. Racoviţă. are să fie numi t ă in locu-I directore la acesta scolă, mi-am dis că

508 tiumina pentru toţi

acesta este ce mai nimeri tă numi re ce s'a făcut de acest minis te r în r amul sc61elor. In ađevčr, D-na Felicia Racoviţă, soră mai m a r e a reposateî D-ne Ana Davila, este u n mo­del de moral i ta te , de umani ta t e şi de hărnicie . Ar dice cine-va că bune le calităţi ale mare lu i Dinicu Golescu şi ale celor p a t r a fraţi Goleşti s 'au concen t ra t în fiinţa acestei no­bile Dumne. Ferici te de o mie de ori fericite elevele Asilu-luî Elena-D6mna că au dobândi t a semene d i r ec t č re ! Fie n u m a i ca săneta tea D-neî F. Racoviţă să-î permi tă a con­d u c e cât maî lung t imp acesta sc61ă care este cel maî în­s emna t ins t i tu t d e e d u c a ţ i u n e din România ! Dar.. . dar dacă n u m i r e a aces ta o ap robăm din tot sufletul nos t ru , apoi cu du re re aflăm că D-l Dr. Barbu Constant inescu , profesor de pedagogie al Asiluluî Elena-Domna, a fost înlocui t la ace­sta ca tedră pr int r 'o dăscăli ţă de la o scolă p r imară . Orce s'ar dice, dar depăr ta rea sau re t ragerea D-luî va aduce o m a r e scădere Asiluluî din p u n t u l de vedere al înveţătureî . Se vede că este scris ca la noî nici o ins t i tu ţ iune să nu mergă inainte , tot înainte m e r e u ! Până în vara t recu tă D-l Cons tant inescu era şi directorul de s tud iu al Asiluluî. Atunci a fost silit să demisioneze, nu ştiu din ce causă şi în locu-î s'a numi t d i rec tore de s tudiu o ge rmană care nu ştie nici româneş te şi care nu face alt-ceva de cât să ia lefă. Apoi progres este aces ta? vedeţ i o s t re ină care nu e bună de n imic este p u s ă să controleze pe profesorii Asiluluî al că­ror n u m e r t rece de 20. Când vor înceta ore aceste rele ?

Сё mai neapărata trebuinţă de educaţiune

Este drept deci să recunoştem că progresele ştiinţei şi cultivarea raţiunii omeneşti încă formeză una din căuşele cari au contribuit la slăbirea credinţei religiose;

1) Vedî numeiile precedente ale acestei reviste.

EDEMBAL

PEDAGOGIA EDUCATIVA C1)

Pedagogie educativa m

de 6re-ce cu înaintarea ştiinţei multe lucruri conside­rate maî nainte ca săvârşite de o putere dumnedeescă, s'au constatat că sînt produse de puterile natureî şi pentru că cu cultivarea raţiunii omului multe lucruri privite mainainte ca mistere, ca taine dumnedeeştî, cu încetul au fost pătrunse, esplicate de mintea omenescă şi reduse la nişte lucruri comune.

Acum, când am vedut căuşele principale cari aii fă­cut ca religia să piardă atât de mult din puterea sa morală, rămâne să găsim mijlocele la care ar trebui să recurgă fruntaşii societăţii, pentru ca să potă vin­deca acest reu atât de mare şi care cu timpul ar ame­ninţa să distrugă cu desăvârşire din temelie societatea nostră. Ei bine, cari ar fi acele mijloce înnemerite la cari ar trebui să alergăm pentru salvarea, mântuirea societăţii moderne?

Pe scurt s'ar pute răspunde că aceste mijloce sînt în număr de trei şi anume: Religiunea, filosofia şi e-ducaţiunea morală.

In adevăr, religiunea creştină simplificată şi cură­ţită de multele formalităţi, aşa în cât să domine nu­mai partea morală a eî, ar recâştiga influenţa, puterea ei de altă dată, pentru-că înveţăturele eî trăiesc cât viaţa, ba încă au puterea să ne susţie şi să ne conso­leze chiar în momentele supreme, chiar atunci când viaţa părăseşte corpul nostru. Afară de acesta, învăţă­mintele eî sînt de mare folos pentru societate, căci ele propagă frăţia între toţi membrii societăţii, ba chiar între toţi locuitorii pământului, şi de sigur că nimeni nu pote tăgădui binele ce ar resulta pentru omenire, când frăţia, concordia, ar domni între toţi membrii omenirii. Dar, cine să lucreze pentru introducerea ace-

510 Lumina pentru toţi

stei înfrăţiri ? Noi am vermut maî sus (*) şi o ştim cu toţii în ce stare se află сё maî mare parte a clerului înalt. Şi dacă s'ar maî afla cineva care să se îndoescă despre acesta, na re de cât să se apropie pre lingă unii din eî, n'are de cât să intre într'o chinovie de călugări sau chiar şi între preoţii uneia şi aceleiaşi bi­serici, şi dupe câte-va rjile va constata că nu este nici o braslă socială, unde neunirea, pîra, duşmănia şi pri­gonirea să existe în aşa grad. Ceva maî mult: chiar unii din preoţii puşi profesori Cel Set prede religiunea în gimnasiî şi licee, în orele când ar trebui să propage principiile sfinte ale religii şi preceptele moralei cre­ştine de înfrăţire; eî bine, chiar în acele ore, eî fac personalităţi, insultând în faţa şcolarilor pe unii din colegii lor sau pe unii din cetăţenii cari i-au pus la locul lor or le a u refusat o favore ore-care, ba încă unii insultă chiar pe mitropolitul care nu i-a ridicat la un rang maî inalt (*). Ce fel de simţiminte se înti­păresc în inimile şcolarilor cari asistă la ast-fel de lec­ţii de morală ?! Câtă deosibire între aceşti profesori de religie şi între acei cari-şî fac datoria în conştiinţă ?! In adever, în t runa din dilele trecute am asistat la lec­ţia de morală ce făcea un profesor în clasa IV de la gimnasiul L.... din Bucureşti. Era vorba tocmai despre o cestiune morală de mică însemnelate; de aceea îmi cliceam în mine : «am păţit'o; este o pedepsă pe neaş­teptate.» Dar când profesorul începu să vorbescă, ca s'o esplice, fui aşa de tare interesat, în cât cele trei car­turi de oră, cât ţinu esplicaţia, trecură ca trei minute

(1) In No, trecut. (1) Un model de felul acesta e profesorul de religie al unui liceu din В

care n'are altă învăţătură de cât doue trei clase de sinrinar.

Pedagogie educativă 511

şi la urmă simţiiu că câştigasem mult, căci multe sim-ţiminte indecise pînaci, prinseră putere în sufletul meu şi me făcură să judec maî bine multe acte morale, despre cari maî nainte aveam îndoelă.

De ce nu sînt ast-fel toţî profesorii de morală! Gât îţi pare, tot ar aduce un bine omenirii. Dar, din ne­norocire, asemeni profesori nu sînt de cât escepţiî. Dacă într'o şcolă, un profesor bun face o întipărire aşa de bună^ dar un predicator apt de misia sa, cât bine n'ar face auditoriloru sei!? Tribuna bisericeî româneşti însă a amuţit de lung timp şi apoi chiar dacă la unele dile mari, vorbeşte câte cine-va credincioşilor, este ore ace personă aşa de onestă în relaţiunile sale, în cât să. nu se găsescă nimeni printre auditori care să-î dică : «Minţi sau vedi-ţî maî ântâiu bârna din ochiul teu şi apoi paiul din ochiul nostru?» Me îndoesc forte. Dar, pentru ca să fie cine-va bun predicator, .nu este destul să fie cinstit, ci trebue maî ântâiu să fie om înveţat, cu esperienţă, să aibe darul vorbirii şi un trecut ne­pătat. Nu dic dor că nu s'ar pute găsi p'icî pe cole asemeni persone, dar reul este că nu se face nimic pentru a-î încuragia şi a-î pune în mişcare. Prin ur­mare, dacă guvernul, fruntaşii societăţii şi clerul cult ar voi ca să redea religiuniî o parte din puterea eî de altă dată, ş'anume puterea morală; eî bine, atunci ar trebui pe de o parte să înalţe clerul printr'o învăţătură seriosă, profundă şi completă, sinceră şi practică, aşa ca să nu se maî hirotonisescă nici un preot, nici măcar

-în colţul cel maî retras al ţereî, pînă când aspirantul n'ar fi cu adevărat apt şi demn din tote punctele de vedere pentru o asemene carieră, atât de decădută în diua de astă-dî. Afară de acesta, profesorii de religie,

Slâ Ltmihia pentru tot - , __ ____ ,

de prin şcolele secundare, toţi ar trubui să fie persone capabile şi demne de acesta sarcină, iar nu nişte intri­ganţi şi.răutăcioşi, incapabili şi demoralisaţî, cum se văd unii; căci un singur profesor de aceştia, este în stare să corupă, să strice sufletul şi inima a sute de şcolari într'un singur an, de 6re-ce el vorbeşte în numele re­ligiei şi al moralei, în numele lui, D-cJeu şi al princi­piilor sfinte, cari tot maî aii ore-care influenţă asupra multora din şcolarii cursului gimnasial. Un profesor de religie, neavend trebuinţă să-şî perdă timpul curesol -varea de probleme ca la matematici, cu facere de hărţi ca la geografie, ста espliearea formelor limbistice, etc, etc, are timp să vorbăscă, să tot vorbescă mereu şcolarilor săi; de acea dacă acesta vorbire este rău dirigătă, este cu atât maî rău făcătore. Dar de 6re-ce nimeni nu sa ocupă la noî de o reformă radicală a clerului, nici chiar de formarea unor profesori de religiune folositori noii generaţiunî, învederat că religia va pierde şi maî mult pe viitor din influenţa sa morală, lucru care s'a constatat de' toţi omenii observatori, ba înşişi streinii învăţaţi carî au vieţuit maî mult timp în România, au recunoscuta Ast-fel, între alţi streini, putem cita pe călugărul catolic Palma, care, trăind de lung timp în România, ca profesor la şcolele catolice şi ca funncţio-nar pe lîngă episcopul catolic din Bucureşti, apoi ajun­gând el-însuşî episcop catolic de vr'o doi ani, iar de vr'o câte-va luni fiind înălţat de către papa de la Roma la trepta de mitropolit catolic în Bucureşti, acest călu­găr catolic, фс, a observat că Românii se răcesc din ce în ce mai mult de religie, cea ce Га făcut să creclă că i ar fi cu putinţă să atragă pe Români la catolicism. In acest scop a adus la mitropolia catolică, cu hramul

Pedagogie educativă BIS

sf. Josif, din capitală, un preot român unit, din Tran­silvania, care a înveţat la Roma, anume popa Radu Dumitru, şi Га pus să predice, să ţină discursuri ro­mâneşti in fie-care serbătore, Dupe ce a vedut că prin acesta atrage mulţi români la ace biserică, a credut că a sosit momentul să spună pe faţă scopul ce urmăreşte; de acea acum doue luni a tipărit o scrisore în româ­neşte şi în franţuzeşte, prin care spune că dacă popo-rele şi guvernele voesc să se ridice din căderea lor, atunci ele trebue să-şî îndrepteze privirile către papa din Roma, singurul în stare de a mântui lumea şi de a o face religiosă. Dacă n a ş fi vedut acesta epistolă, naş fi credut pe orcine mî-ar fi spus'o. Părintele Palma, autorul acestei epistole, este om înveţat şi care lucreză neîncetat în carira S-sale, d'acea a ajuns să Cunoscă nepăsarea Românilor către cele religiose, dar S-sa s'a înşelat dacă ne-a credut aşa de uşori, în cât ne-am le­păda de religia nostră, îmbrăţişată din copilărie, pentru/ ca să ne aruncăm în braţele catolicismului. Nu, Româ­nii nu se vor lepăda nicî-o-dată de religia lor, pentru ca să îmbrăţişeze o religie care nu-numaî că nu este în nimic superioră religiei lor, dar care are încă în spina­rea sa grozăviile închisiţieî şi alte nelegiuiri revolţante. Religia românilor este liberală şi nepângărită de crime, numai că clerul eî este incult, fără direcţie, fără mijloce. Repet deci că Românii nu vor schimba religia lor cu nicf una din religiile existente.

Este ştiut că morala creştină, comună de alt-fel Româ­nilor ca şi catolicilor, este superioră or-căriî alte religiuni. Chiar dacă Românii, cel puţin cei culţi, vor ajunge odată să nu mai ţină la popii lor, adică la formele religiose, chiar atunci eî nu vor îmbrăţişa catolicismul şi nici o altă.

514 Lumina pentru toţî

religie, ci se vor mulţumi cu morala creştină, modificată pote ici şi colo de morala filosofică. Dar să sperăm că lu­crurile nu vor ajunge acolo, şi că pînă în cele din urmă se va deştepta lumea la noi şi în acesta privinţă şi se vor lua mesurî de îndreptare. Mî-e temă însă că acesta de- 4

şteptare va sosi pre târziu; d'acea datoria nostră este să cercetăm cele-lalte mijloce pentru ridicarea şi înălţarea societăţii pe teremul moral, care să ocupe locul lăsat gol de religiie.

Ara dis maî sus că alte doue mijloce sînt : filosofia şi educaţiunea morală.

In adever, filosofia a stabilit reguli de conduită către sineşî, către apropele seu şi către autorităţi, în confor­mitate cu principiile de justiţie şi de umanitate înte­meiate pe firea raţiunii, voinţei şi a inimii omeneşti. Reul însă în acesta privinţă stă în faptut Că unii filo­sofi ved într'un fel şi alţii în alt-fel acesta fire a ra­ţiunii omeneşti, de aci şi principiile de conduită stabilite de eî, variaţia dupe natura ce fie-care atribue raţiunii omului. Filosofia numai atunci ar fi folositore, ar pute servi de model, când ar exista o societate, care s a r conduce dupe prescrierile eî, dar nu, aşa ceva nu există în timpurile de faţă. .'«In acesta privinţă societatea mo­d e r n ă e maî puţin favorisată de cât societăţile grecă «şi romană. Acolo, în adever, alături cu religiunile lor, «cari nu pre erau păţlitorî scrupulos! şi veghetori aî «moralităţii publice, se aflau şcole filosofice în adeve-«ratul sens al cuvântului; şcole cari, precum ce pita-«gorică, сё socratică şi stoică, erau şcole de virtute, «în cari erau exemple mari de imitat şi unde princi-«piile sănătose erau traduse în reguli de purtare. Astăzi «filosofiiele sînt cuprinse în cărţi unde ele se află in

Pedagogia educativă 515

«stare de teorie; ele au numai o influenţă mică în.prac­tică--şi asupra purtării omenilor. Pe când în menţio­na te le societăţi antice, recunoşteai pe dată nu numai

" -- /(dupe vorbe, ci dupe purtarea sa, pe discipolul cutăruî «mare filosof sau cutării doctrine, astă-dî este greu să «deosibeştî nu numai între denşiî pe partisaniî diverselor «sisteme filosofice, ci şi pe partisaniî sistemelor filosofice «de ceî-l'alţî omeni. Filosofiiile adî sînt numai teorii «neaplicate în practică, ele пай devotaţi şi stau închise «numai în domeniul ideilor şi al abstracţiunilor. Filo-«sofiî de tot felul sînt îmbrăcaţi ca şi ceî-l'aţî omeni şi «viaţa lor semăna vieţii celor-l'alţî muritori,)) ast-fel vor­beşte D 4 Vessiot.

Din cele dise pînă aci, s'a învederat deci că în starea actuală a spiritelor, şi a mersului societăţii, nici religia, nici filosofia nu maî sînt în stare a ridica moralul socie­tăţii nostre, de unde resultă că în lipsa religiei şi a filoso­fici trebue să se pună alt-ceva. Eî bine, dupe tote studiile făcute, nimic alt nu pote lua locul autorităţii religiose şi filosofice de cât edueaţiunea; de acea trebue sâ se a-dopte, să se pună în aplicare un sistem bun de educaţiune românescă, căci dupe religie o asemenea educaţiune este singurul isvor de moralitate. Datoria nostrâ dar este ca în locul autorităţii religiose care se duce, piere sub ochii noştri, să ne grăbim a stabili, a înfiinţa o altă auto­ritate, dacă nu tot aşa de impuitore, cel puţin tot atât de bună, tot atât de folositore şi umanitară, ba pote chiar maî convingetore, căci va trebui să se întemeieze pe un înveţament moral solid şi complet. Cine va da însă ast-fel de educaţiune fragedelor odrasle? Fireşte ar tre­bui ca acesta să li še de de părinţi, dar de unde au eî în­văţătura şi timpul necesare pentru îndeplinirea acestui

Lumina pentru toţi

scop măreţ ? Acesta sarcină revine deci învăţătorului ur­ban sau rural ; de acea «el este dator să se gândescă că «printre copiii încredinţaţi lui, mulţi vor primi numai de «la el lecţiunile necesare desvolîăriî raţiunii şi eonştiin-, «ţeî lor, că în faţa lor el este singur respuncletor de su-«fletul, de viaţa şi de purtarea lor pe viitor».

Pentru purtarea unei sarcine aşa de grele, se cere ca persona, adică înveţătorul, obligată a o duce, să aibe ca­lităţi rari atât intelectuale cât şi morale : trebue să fie în-veţaţî şi virtuoşi, cinstiţi. Stării de acj.î a societăţii naţiunii trebuesc adeveraţî educatori, şi pentru a-î găsi, pentru a-î forma, pentru a-î face să se devoteze, să se jertfescă misiunii lor; de acea guvernul, camerile, judeţele, comu­nele, în sferşit ţara întregă sacrifice ce maî mare parte din mţjlocele lor; «căci, într'un ast-fel de moment, pen-«tru un ast-fel de interes, economia ar fi maî mult de «căt o greşală, ar fi o nebunie», elice un mare pedagog.

De ce ore nu se face pentru şcole cea ce se face pentru armată ? - •

De ce ore legea şcolară nu se aplică, aşa cum' se aplică legea militară ?

In fine,.... în fine, pentru ce ore Maiestatea Sa Regele nu ia sub a Sa înaltă protecţie şcola şi maî ales şcola poporului de la sate? ! Pote cam clis pre mult, đar acesta am făcut'o numai împins de ardorea de a vedea c'o di maî curând, pe de o parte oprindu-se căderea morală a societăţii, iar pe de altă ridieân-du-se şatenul din ignoranţa în care zace..

Acum puţin, altădată mai mult. E N I U - B Ă L T E N U ,

T A B E L A MATERIILOR C U P R I N S E IN REVISTA « L U N I N A P E N T R U T O Ţ I » ANUL I I

din cele 9 numere, apărute pînă acum de la 1 IuniU 1886 înştiinţare însemnată.—Câte-ceva d'ale examenelor şi d'ale vacanţelor.—Studii pe­

dagogice.—Simţurile estetice şi formarea lor îh şcdlă. —Cum învaţă Gertrada copit «eî, dupe Pestalozzi.— Către mama ^poesie),— Proverbe morale. — Sentinţe morale.— Proverbe.—Ştiinţa pentru toţi.—Despre hrană.—O spovedanie.—Creşterea gândacilor de mătase.—Lumina pentru toţi.— Pedagogie practică. — Educaţia simţului vederii.— Bio­grafie.—Şaradă.— Aritmogrif.—Deslegărî.—Corespondenţă—înştiinţare pentru unele persdne abonate. - Sentinţe pedagogice. - Monastirea Nemţu.— Iiiveţămîntul in'uitiv (Lec-ţiunî făcute cn copii începători) — Ivirea primă-vereî (Poesie).—Literatură Popular». —Metodologia Pedagogică. ~ Scobi rurală şi învăţătorul eî faţă cu obstacolele ce în­tâmpină.—Curier Bibliografic—Pedagogia practică.—Datinele şi credinţele poporului. —Maxime şi cugetări.—Mortea Mitropolitului Calinic — Educaţia aurului.—Buletin ofi­cial.—Instrucţiunea femeii. împărţirea premiilor la o şc61ă rurală.—Apicultura saS «reşterea albinelor.—Pentru D-niî învăţători rurali. — Literatură de spirit şi de petre­cere. —Do-torul fără arginţi.—Sala Ateneului Notiţe literare.—Relele ce bântne astă­zi societatea română.—Cântecul Păstorului [stro-Român. — Geva de peste munţi.—Es-iract din conferinţele învăţătorilor din Muscel.—Cântec Macedo-Român. — Orbii vM.— Din p. Cantemir. — lmpresiunile ce mi-a produs conferinţele inveţătorilor din Muscel.— înştiinţare importantă pentru cititorii revistei «Lumină pentru toţî». — Recolta anulat 1886,— Băutorii de sânge din Neapol.— Tot se mai găsesc omeni ai luî D-iJeii.— 25 de milione de soldaţi.—Practica pedagogică — Primul cerc de intniţinne Şcdlă.— Că­derea frunzelor (poesiei.—Educatorul şi omenirea.—Studiu pedagogico-social.— Discur­sul D-luî Dr. B, Constantinescu. — Cum trebue să facă profesorul clasă cu şcolariî?— Şcdlele şi consiliul general de instrucţie.—Notiţe istorice asuora şcdlelor din Giurgiu.— Abecedarele nostre. — Un fapt de maro importanţă No. 5.— Discursul D-luî Dimitrie Sturža, Ministru şcdlelor.— Scliiţe de pedagogie naţională. - Sinceritate din puntul de vedere pedagogic—Ţara Romanească (poesie).=Cromcă teatrală. — Neapărata trebuinţa de o pedagogie educativă practi-ă. -Anul nou 1887. —Albumul vieţeî.—Relele ce bân-tue astă-<|i Societatea Română. -Românisme, adică ospresiî, vorbe sau djcerî proprif poporului român.—Ateneul Român.—Pesimistul.—Pluguşorul.- Sentinţe pedagogice pro­nunţate de diferiţi dmenî mari.— Datinele şi credinţele poporului.—Cum învaţă Ger-truda copii seî?—învăţământul musiceî şi şcdlele secundare.—D'ale biserica?, un mi­tropolit şi trei episcopî.—Gazeta săteanului sau omul sfinţeşte locul. —S-sa Părintele Par-tenie Clincenî, episcop al Dunării de jo?. —Rolul mumei în educaţiunea fetelor. —Viitdrea sdrta a şcdlelor nostre săteşti. — Bibliografie. Manualul de geogr. jud. Mehedinţi, de D. Stăncescu şi poetul Sorenu —Pedagogie Educativă. Ce maî .neapărată trebuinţă de educa­ţiune.—Semne inveselitdre pentru şcdla poporului. - O şcdlă nouă.—Notiţe istorice asupra şcdlelor din oraşul Giurgiu şi din judeţul Vlaşca.—Tot se mai găsesc dmenî ai lui D-deS.— Notiţe Literare.—Buletinul Oficial. - Semne buue pentru industria romană.—O carte reco­mandabilă profesorilor sau calendarul şcdleî pe anul 1887.—O carte mult aştemptată sau dicţionarul latino-român.—Sfaturi folosito're. — Literatura de Spirit.—Spirit franţuzesc.— Corespondenţă.—Şcdlele ateliere. -Metodologia privită din punt de vedere filosofic. Nea­părată trebuinţă de metodă. — Sentinţe pedagogice pronunţate de diferiţi dmenî mari. — Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii.—Cetatea luî Ţepeş de la Căpăţinenî, pe Mul Argeş.— Rolul mumei în educaţiunea fetelor.—Pedagogie educativă. Сё maî neapărată trebuinţă de educaţiune. —Pde verde arţăraş (cântec popular). —Maxime şi cugetări. — Colindă.—Viitd­rea sortă a şcdlelor ndstre săteşti.—Notiţe literare.— Mulţumiri —Principiile pedagogice ele lui Pestalozzi, în cărticica marelui pedagog Roger Guimps. — Scdla rurală şi proiectil de lege asupra şcdlelor presentafc de d-nul Sturdza, ministrul respectiv. — Fructe bune de ldc.—O carte minunată.—Adaus la notiţe literare.— \pel.—Tot se maî g&sesc dmenî d'af luî D-§efl. — Corespondenţă.— Justificare pentru întârziere,—Sentinţe pedagogice pronun­ţate de difnriţî dmenî mari.—Ateneul român.—Lumea (poesie). Cronica teatrală.—O cestiune pedagogică. Nu desmerdaţî copii.—Boia de care suferă societatea română. —Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii.—Literatura populară Bonaparte.—Pedagogie educativă C6 mai neapărată trebuinţă de educaţiune.—Maxime şi cugetări.—Cum învaţă gertruda copil eăî ?—Minun t ! Minunat de tot '.—Compătimire. —Tot se maî găsesc dmenî d'aî }nî D-je&V —Corespondenţă.

TABELA* M A T E R I I L O R ? , ' C U P R I N S E ÎN REVISTA «LUMINA PENTRU TOŢI» ANUL L

Apărută de la 1 Iuliu'i885 şi până la 1 luliu i8S6. I. Pedagogie şi metodologie

Pedagogia. —< Educaţiunea. — Inveţămentul intuitiv. — FI6rea, lecţia I d# lcveţăment intuitiv.—Surdo-muţii şi metoda d'a'I face să vorbescă.—Pesta-kzzi. Ceva despre pedagogia lui Pestalozzi.—:Cum luvaţă Gertrţida copiii seif, («apul de operă pedagogică a JuI Pestalozzi).— 0 aruncătură de ochiu asupra Edţicaţiuniî.—Mince, lecţia а II de înveţămeut intuitiv.— Pedepsele copiilor.-^-Scrierea şi citirea.— Ceva despre j . J. Roussea«, despre metoda lui şi a IQT Pestalozzi; întă ceva despre J. J. Rousseau—Met6d«le de înveţăment.—Cubul, luţia III de înveţămfint intuitiv.— Sfera, cilindrul şi cercul, lecţia IV de înve-ţâaiSut intuitiv.—Studiu pedagogic—Despre caracter în genere.— Formarea-«aracterulul. — Pedagogie practică, educaţia simţurilor (gustul, mirosul)/ — Disciplina în şc6iă.— Gestiunea pensionatelor. — Şcc4elo din puntul de vedere igienic—Sentinţe pedagogice.—lnvfiţâtorul rural.—încă ceva despre pedepse»

I I . JmtSţătornl şi şcola Staree §c61eJor ndstre. — Şcclele săteşti din jud. Ilfov. — Şcdlele săteşti şi

congresul djdactic?—Suferinţele sectelor săteşti.—Distribuirea premiilor de la Bfirlad: — Şcclele din China. — Şcclele din Macedonia. — Şcclele populare. — Câte-rva vorbe asupra şeclelor făteştl. — Câte-va cuvinte asujira proiectului de;

Ifge al D-lnî Stuiza. — Inveţătorî buni nedreptăţiţi.— Proteste contra proiec­tului de lege al D-luI Sturza. ,

I I I . Literatura. Poesii.—Prosă.—Poesii populare.—Maxime.

1У. Biografiile omenilor mari Carmen Sylva.—Davila. .

T. Bibliografii sau dări de seniă de publicaţii. Un pas înainte în istoria României.— jŞtiinţa şi economia politică.— Econe--

mia naţională.—Geografia de Clasa II primară.—Reviste literare de dincolo de Carpaţî.-r O carte, (Datoriile soldatului).— Conferinţa D-luI Jipescu.—.0 cri-; tkâ folositćre multor pers6ne, dar pentru puţini înţelesă. — Anunţuri biblio^ grafice.

TI. Felurite lucrări. prospect.—Apel.—Doctorul fără argint.—La mormentul auulul 1885 şi Ia'

pragul lui 1886,— Iu memoria lui G. Lazăr.—Discurs ţinut Ia Ateneu.—Ro­mânismul.— Tot se mai găsesc ćmenl ai lui Dumnezeu.—Teştîmângâet6re.— Ce bă facem pentru cultura ţăranului ?. — Studiul natureî. — Obiceiuri' alba--neze. — Starea economică a. României. — Inaugurarea statueî lui G. Lazăr.—• Acum e timpul oportun. — Către e'ititorl. — Creşterea albinelor.— Diverse.—, Şarade, enigme, ghicitori, etc