2 foaia oravitei 2015

8/20/2019 2 Foaia Oravitei 2015

1/18

OraexacTA

Finalizarea lucrărilor la

CAMPUSUL PREUNIVERSITAR

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII din ORAVIŢA

La 15 decembrie 2015, Liceul Tehnologic „Mihai Novac”din Oraviţa marchează inaugurarea noilor spaţii dedicate

învăţământului. Primăria Oraviţa finalizează cu succesproiectul, mai mult decât ambiţios, de a realiza într-un timpscurt (ceea ce în urmă cu şapte ani era început şi apoi imediatabandonat) un modern campus şcolar pentru elevii orăviţeni şidin împrejurimi. În anul 2007, administraţia locală din aceaperioadă demara lucrările de modernizare şi suplimentare aspaţiilor liceului, lucrări ce aveau la bază susţinere financiarăguvernamentală, ulterior – la niciun an – acestea fiindabandonate datorită sistării distribuirii fondurilor necesare.Acest fapt a perturbat serios activitatea didactică , îngreunândfoarte mult situaţia elevilor navetişti în primul rând, procesul de

învăţământ putând continua doar în serii.Conducerea actualei administraţii publice locale a reluat

proiectul şi a reuşit să acceseze sumele necesare continuării şifinalizării acestui campus, sume obţinute din fonduri europenenerambursabile, valoarea alocată Liceului Tehnologic “Mihai

Novac” depăşind 2,5 milioane euro. Primăria Oraviţa se poatemândri astfel că se află în fruntea administraţiilor din judeţ careau alocat fonduri şi finalizat lucrările tuturor instituţiilordidactice subordonate, grija faţă de copiii oraşului nostru fiinddoveditădeefortul şiatenţia manifestată de conducerea____________________________________________________1

orăviţeană. În acest sens, pot fi amintite investiţiile realizatepentru reabilitări totale, reparaţii capitale, renovări şimodernizări ale tuturor unităţilor de învăţământ din oraş saulocalităţile suburbane. Dacă până la nivelul anului 2012 LiceulTehnologic „Mihai Novac” din Oraviţa nu avea niciun atelier saulaborator dotat modern pentru pregătirea profesională acursantului, astăzi, pe lângă noile săli de clasă, instituţiabeneficiază de spaţ ii largi multifuncţionale destinate organizăriide ateliere de lucru, laboratoare, concursuri tematice saurecreative, activităţi de studiu şi lectură sau vizionării deproiecţii documentare. Campusul mai cuprinde un cămin-internat cu o capacitate de cca. 100 locuri, sală de sportmodernă, bază practică, o cantină şi un bloc de apartamente cuo cameră destinat cazării cadrelor didactice. Evenimentul a fostdeschis de primarul oraşului Oraviţa, dl. jr. D umitru Ursu careşi-a reafirmat grija faţă de prioritatea administraţiei actuale, 2____________________________________________________


2/18

copiii. Acestora le vor fi destinate cele mai bune condiţii deeducaţie şi formare profesională, proiectul finalizat astăzi fiind0 mărturie elocventă.

Proiectul, în toată integralitatea sa, a fost expus de d-naRamona Stângu, asistent manager în cadrul Biroului Dezvoltareal primăriei. Directorul acestei instituţii de î nvăţământ, dl. RaduBompa, a reliefat în cadrul conferinţei de presă impactul viitorasupra pregătirii de bază a elevilor, unitatea urmând a-şidiversifica specializările şi programa de învăţământ în vederearacordării acestei şcoli la piaţa muncii. Urmează derularea altui

program de finanţare, care va utila complet şi la standardeeuropene spaţiile campusului, dotările noi înlocuind a stfel bazamaterială existentă. Proiectul are o valoare totală estimată la 19.358.561,96 lei şi beneficiază de asistenţă financiarănerambursabilă de 9.951.258, 28 lei prin REGIO – Programul____________________________________________________3

Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa Prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, Domeniul Major deIntervenţie 3.4 – Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şiechiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare,universitare şi a infrastructurii pentru formare profesionalăcontinuă, în baza contractului de finanţare nr. 4781/20.10.2014,

încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi AdministraţieiPublice în calitate de Autoritate de Management pentru P.O.R.2007 – 2013 şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest încalitate de Organism Intermediar. Beneficiarii direcţi ai acestuiproiect vor fi cca. 800 de elevi, minimum 30 cadre didactice,minimum 4 noi locuri de muncă permanente, 10 cadre didact icecazate în noile garsoniere şi cel puţin 1500 de tineri din Oraviţaşi împrejurimi ce vor beneficia de facilităţile acestui campus. 4____________________________________________________


3/18

Felicitări administraţiei publice locale pentru realizare,d-lui primar Dumitru Ursu, d-nei viceprimar Lorena Ion,managerului de proiect Cătioara Ghilezan, asistent managerRamona Stângu, d-lui director Radu Bompa şi tuturor celor careau contribuit la concretizarea acestui proiect.

Cristian Gabriel GHINEA

____________________________________________________5

BISTURIU

Norocul de a fi român

prof. univ. dr. Viorica B ĂLTEANU

Nu cunosc defini ţ ie mai tulbur ătoare dat ă apartenen ţ ei la

neamul românesc ca aceea datorat ă lui Petre Ţ u ţ ea: „Eu n-amcerut s ă fiu român! Am avut noroc”.

Recunosc: m ă trec fiorii. Pentru c ă autorul acesteim ărturisiri uluitoare a pl ătit îngrozitor de scump norocul de a sefi n ăscut şi de a fi tr ăit 89 de ani cu recuno ştin ţ a intact ă fa ţă dePronie în suflet (partea noastr ă nemuritoare), pentru c ă i-a fostdat a se na şte în 2 octombrie 1902, în Boteni (Arge ş ), fiindu-ih ăr ăzit a face studii universitare str ălucite la Cluj, fiind, apoi,arestat şi condamnat politic, îndurând torturi, umilin ţ eînfior ătoare timp de peste 12 ani (fiind chinuit inclusiv la Aiud).

S-a num ărat între ultimii condamna ţ i de c ătre abjectele tribunale“revolu ţ ionare” bol şevice, care-au fost elibera ţ i în 1964, printr-undecret de gra ţ iere colectiv ă ce aducea extrem de palide repara ţ iimartirilor din “sumbrul deceniu”, ce a durat , de fapt, mai mult deun deceniu şi jum ătate.

De ce scriu aceste rânduri?Pentru c ă istoricii veritabilitrebuie s ă î şi fac ă auzit cu putere glasul, şi la noi, adev ărurilecrâncene ale istoriei recente a şteptând — înc ă , de şi p ăşim deceva timp în veacul al XXI-lea — a fi afirmate deschis, limpede,definitiv, f ăr ă ascunzi şuri la şe, nedemne. V ă amintiti ţ i, dragiconcitadini timi şoreni, despre tevatura stârnit ă de patru

personaje de la Universitatea de Vest din Timi şoara, cuaproximativ un an în urm ă? Protestau vehement — Vai! Vai! — pentru c ă , prin decizie a Consiliului Local, o strad ă din Timi şoaraurma s ă primeasc ă numele acestui intelectual de seam ă , a c ăruiexisten ţă a fost pur şi simplu bulversat ă de du şmanii de moarteai omeniei, dar care se autoproclamaser ă a fi exact pe dos.

6____________________________________________________


4/18

Am luat atitudine, în scris, atunci, exprimându-mi opiniaferm ă pe blogul ziari ști online. Reiau subiectul, din motive

punctuale. Nu înainte de a preciza, totu şi, c ă niciunul dinsemnatarii acelei scrieri imunde anti- Ţ u ţ ea şi anti-Timi şoara,urbe cu voca ţ ie anticomunist ă recunoscut ă pe toat ă planeta, nueste vreun istoric merituos! Nici azi nu pricep de ce un cadru

didactic din cei tineri, pe care l-am stimat mult, a acceptat s ă se

bage într-o t ăr ăşenie ilogic ă , deloc onorabil ă ca respectivascrisoare publicat ă în pres ă , atunci. O afirm ca om care a ctitoritşapte realit ăţ i de importan ţă foarte mare în UVT, aproape toatenimicite, de doi ani încoace, de c ătre ni şte neica nimeni, care vorfi tot mai aspru judeca ţ i de studen ţ i, de opinia public ă , spre a nuaduce în prim-plan judecata cea mai de temut: aceea aposterit ăţ ii.

M-am sup ărat, iar, foarte mult pe sute din amicii meivirali. De ce anume? Pentru c ă numai 51 (num ărându-m ăşi pemine) am apreciat pagina care ne rede şteapt ă memoria, princhiar numele s ău, pagin ă care coincide cu citatul datorat lui PetreŢ u ţ ea şi reprodus în debutul prezentelor rânduri. Pe temaaceasta viu dureroas ă îmi propun s ă revin chiar mâine.

Le mul ţ umesc mult de tot, cu abur în ochi, prietenilor dinpatrie şi din afara ei care au apreciat pagina men ţ ionat ă!

____________________________________________________7

Secvente din cotidian

Casa de Cultură a Oraviței a dobândit numele

celebrului clarinetist George Motoia-Craiu

În evoluţiile sale de-a lungul propriei istorii, parte a istoriei

Banatului Montan, oraşul Oraviţa a avut, firesc, propriile deveniriculturale, nu doar prioritatea românească şi europeană a fondăriiTeatrului Vechi, la 1814-1815 şi inaugurării sale, la 1817. În cadruinstituţionalizat, toate activităţile culturale se concentrează în acestedificiu.

În februarie 1948, în locali tatea Oraviţa Română ia fiinţă Casade Cultură „Eftimie Murgu” iar în Oraviţa Montană o instituţie avândcompetenţele unei case culturale funcţionează, alături de uncinematograf şi de o bibliotecă, în incinta teatrului. În 1951, o dată cupreparativele unificării celor două localităţi, Română şi Montană, înlocalitatea urbană cu denumirea Oraviţa, activităţile Casei de Cultură

se desfăşoară în continuare în Teatrul Vechi dar pentru diverse alteactivităţi conexe sunt folosite, periodic, locaţii din perimetrul centralal urbei. În 1957, când teatrul orăviţean este trecut, conform uneiHotărâri a Consiliului de Miniştri (HCM 1619), pe lista monumentelorde istorie şi de artă a României, activităţile Casei de Cultură suntlocalizate în spaţiul pe care, parţial, îl ocupă azi instituţia în vreme ceun cinematograf, spre a degaja de astfel de activităţi sala istorică ateatrului, unde se organizau astfel de evenimente, a fost ridicat înpreajma parcului central din Oraviţa. În 1972, clădirea în care şi azifuncţionează cu toate activităţile sale Casa de Cultură Oraviţa a trecutprintr-o etapă de modernizare şi consolidare, multe operaţiuni de

acest gen durând până la 1977.O bogată tradiţie cultural-artistică ar impune, azi, dobândirea

firească a unei denumiri oficiale a Casei de Cultură Oraviţa, întrenumele personalităţilor care, cu activitate strălucită aici, au dus faimalocului în toată lumea, în promovarea tradiţiilor folclorice, a literaturiişi artelor. Ne-am gânditla celebrul George Motoia-Craiu, acela care

8____________________________________________________


5/18

se binemerită cu un festival anual organizat aici, apoi poetul MihaiNovac, apoi profesorul Gheorghe Luca, acela care a condus instituţia

în deceniile celor mai prestigioase succese, Nia Petre Chiriţescu,farmacistul cu vocaţie artistică şi coordonatorul multilaureatei trupeteatrale de diletanţi (amatori) locali. Între aceste nume care potcompleta denumirea oficială a Casei de Cultură din Oraviţa, cel mai

potrivit ar fi numele maestrului George MotoiaCraiu. Este şiargumentul nostru de dreaptă cinstire a acestei personalităţi dindomeniul promovării folclorului autentic din Ţara Caraşului în ţară şi

în ţările Europei şi ale lumii.

„Foaia Oraviței”

Își reia activitatea, din 11 ianuarie 2016

Studioul de Teatru și Film„Muntele” Î n cadrul Centrului Cultural Oravița se

redeschidestudi oul de teatru și f i lm . Atelierele de pregătire au loc săptămânal, în fi ecare zi de mar ț i , dela orele 18.00 , la sediul Teatrului Vechi Mihai Eminescu.

Întâlniri cu literatura Banatului Montan

Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu ” și

Primăria Oravița au organizat în 5 martie 2015, colocviul„Corespondențe. Poezie și religie ”, cu participareascriitorilor Anton Georgescu, Nicolae Sârbu, GheorgheZincescu. A fost lansată și antologia lirică apărută laEditura TIM din Reșița, Se-nalță gândul frunților plecate… *******************************************************************____________________________________________________9

pe aripile poemului

IONUȚ CARAGEA Ionuţ Caragea este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Ia şi,

cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţ iei Scriitorilor de Limbă Română dinQuébec, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţ e, membru

onorific al fundaţ iei MaisonNaamanpour la Culture din Liban, membru al Elis – Reţ eaua românilor remarcabili din lume, membru de onoare al Asocia ţ ieiInternaţ ionale de Paradoxism, membru al organiza ţ iei culturaleDiversitéArtistique din Montréal, membru al organiza ţ iei culturalePoetasdelMundo din Chile etc. În urma prieteniei şi leg ăturii de nume cu

prinţ ul Eugen Enea Caraghiaur, primeşte în 2008 titlul nobiliar de Baron alCasei Cumane de Panciu. Este unul dintre cei 20 de autori publica ţ i în

Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013).În perioada 2003-2011 a tr ăit în Montréal, Canada, devenind cet ăţ eancanadian în anul 2008. A activat ca instructor sportiv şi sportiv de

performanţă, continuându-şi cariera de rugbystînceput ăîn România. A fondat pe 16 iulie 2008, împreun

ă cu poetul Adrian Erbiceanu, Asocia

ţ ia Scriitorilor

de Limbă Română din Québec şi Editura ASLRQ și a realizat în 2009,împreună cu Adrian Erbiceanuşi Dumitru Scor ţ anu, prima antologie ascriitorilor români din provincia Québec. În februarie 2012 se întoarce înRomânia şi se stabileşte la Oradea.Este prezentat cu întreaga lui creaț ie încomentarii literare, și cronici în publicaț ii românești și str ăine de Daniel Corbu,

Ana Blandiana, Ionel Bota, Ştefan Borbély, Adrian-Dinu Rachieru, Maria-AnaTupan, Theodor Codreanu.


6/18

10___________________________________________________ ___________________________________________________________

Casa cuvintelornumai poetul ştie câtă singurătateeste în casa cuvintelor saleatunci când păşeşte pe scări sau merge prin holuri întunecoaseşi muzele sale zâmbescîn portrete simandicoase

numai poetul ştie cât frigeste în casa cuvintelor saleatunci când inima i se strânge într-o poemă

şi aşteaptă sosirea cititorilor aşa cum aşteaptă primăvara

numai poetul ştie câtă dragosteeste în casa cuvintelor saleatunci când crengile bat în ferestre şi razele Soarelui timid înaintează prin istoria prafului acolo, din acel sâmbure de lumină încolţeşte iluzia

numai poetul ştie câtă speranţă

este în casa cuvintelor saleatunci când moartea coboară prin visecu dansuri, confeti şi măştişi poartă o mască surâzătoare

___________________________________________________11

PRIORITĂȚI ORĂVIȚENE ÎN MITTELEUROPA

Barocul flamboaiant. Forme și structuri îndecorațiunile și organizările sălii barocului vienez

de la Teatrul Vechi din Oravița

În Banatul Montan, cea mai reprezentativă clădire din perioada de expansiune a barocului vienez este Burgtheater -uldin Oraviţa, Teatrul Vechi, azi Teatrul Vechi Mihai Eminescu.La exterior şi mai cu seamă interioarele edificiului poartăamprenta unui stil baroc cu elemente simplificate, principalargument pentru încadrarea clădirii în categoria monumentelor barocului târziu sau barocul vienez din România. Ansamblulelementelor artistice se păstrează intacte până astăzi şimărturiseşte prioritatea clădirii, prima de acest gen din spaţiulculturii române actuale, în vreme ce vechile clădiri şi sceneimprovizate din Sibiu, Oradea, Arad s-au modificat radical ori au


7/18

12___________________________________________________alt sediu. Teatrul Vechi din Oraviţa nu s-a modificat deloc delainaugurarea sa, nici la exterior şi nici în organizarea interioarăa spaţiilor.

Descrierea ansamblului arhitectural şi a elementelorartistice ale barocului vienez, barocul târziu, a fost realizată

pentru prima dată în monografia pe care am dedicat-o TeatruluiVechi din Oraviţa, începând cu 2003, volumul I, 2005, volumulII, 2007, volumul III și 2013, volumul IV. Toate concluziileconverg spre originalitatea reprezentărilor şi dezvoltă impresia puternică pe care Burgtheater -ul din Oraviţa o impune din 1817şi până astăzi.

1. Coordonarea proiectului și-o asumă arhitectul Ion Niuni (Niuny), for mat la Berlin, Viena, Roma și Napoli.Principalii sprijinitori i-au fost colegii săi de generație, valoroșiiFriedrich Schinkel (1781-1841), W. Tischbein (1751-1829),Reinhart (1761-1847), prietenul lui Schiller, tirolezul Koch

(1768-1834) și vienezul JeronimusPlatzger, cel care va rezolva, pentru orăvițeni, schițele și planșele care au servit imităriimodelului Burgtheater-ului imperial, la scară mică, de 1/6, prinefortul echipei conduse de artistul Francisc Knée. Cum modelulvienez nu mai există, de la de zafectările acelei clădiri între 1888-1890, a crescut și mai mult valoarea copiei de la Oravița care,firesc, a preluat importanța vechiului model.

2. Cel dintâi element de identitate barocă la clădirea dinOravița, în tiparul vienez al barocului târziu, este faţada pe careansamblul edificiului o păstrează intactă ca organizarearhitecturală de la 1817. „Schauseite”, adică faţada principală,are o demarcaţie de volută pe cele trei zone lucrate în modspecial fiecare ca ornamentică, zidărie, impresiuni şi exprimaretehnic-artistică. E zona care alcătuieşte faţada centrală şicelelalte două zone, faţada stânga şi faţada dreapta cum privimfrontal şi direct perpendicular întreagă simetria faţadei principale. Elevată mai în faţă în raport cu faţada principală,

___________________________________________________13 perimetrul reprezentând faţada centrală are aspectul unui porticş isusţine un decroş cu frontonul triunghiular al etajului. Înmonografia noastră am arătat că această postare oferă simetrie şimonumentalitate severă aspectului integral al faţadei teatrului.

O identitate artistică proprie are porticul de la intrare, cu

patru co loane geminate „ gekoppelt ”, cu trei boltiri frontale sprestradă şi două boltiri laterale, la cele două extremităţi ale faţadeicentrale. Aceste boltiri dau sugestia unui intercolonament„interlumnium”. O boltire de acest tip, gen şi reprezentareartistică în modelul barocului vienez este realizată în metodadubloului triumfal, specific al artei baroce europene. Tipic barocă este arcatura baluştrilor care substituie sugestiaareostilului din lumea şi civilizaţia antică, prin recursul ingeniosal constructorului şi arhitectului Ion Niuni la caroiajulextradosului prin elevaţie, „bogenreihe”, la boltă exterior fiecarecoloană fiind lucrată atent, în stilul mixtum compositum

„bogenrüken”, „aberbogen”. 3. Geneza, germenii arhitecturii baroce, îi găsim cu

frecvenţa reprezentărilor reale în dispunerea consolei întredeschideri. Impresia de ieri şi de astăzi este aceea de boltä înreţea „entre-deux”. Un epistil este mimat peste coloane şirezolvat prin îmbinar ea între o cavetă mulură concavă „halbehohlkelbe” şi o dosină mulură cu dublă curbură concavă-convexă care întretaie paralel şi orizontal faţada principală. Iarfaţada principală e împărţită în trei registre care au continuitate pe cele două laturi extreme, spre înăuntrul faţadei centrale, cu prelungire pe laturile stânga-dreapta ale faţadei principale, aiciseparând linia ferestrelor de la parter şi etaj. Dar mai sus,originalitatea aplicării modelului barocului vienez în situaţiaedificiului de la Oraviţa se adevereşte într -un alt dublu bandou„bandgesims”, realizat prin aceeaşi inventivă asociere dosină-cavetă. Acesta închide la bază frontonul triunghiular, cu aceleaşi prelungiri spre laturile extreme ale faţadeicentrale, apoi pe


8/18

14___________________________________________________stânga-dreapta faţadei principale, sub şarpanta acoperişului.

Identitatea artistică a faţadei teatrului de la Oraviţa esporită prin modul de elevare şi reprezentare la frontonultriunghiular, arhivolta „bogenein-fassung ”, „bogenläute”,„bogenleiste”, care este sugerată prin rezolvarea elementelor

antablamentului clasic, cu arhitrava, friza şi cornişa într -osincronie de arc ascuţit (fronton rupt), cu frontonul triunghiulardublu expus: un triunghi mic înscris într-un triunghi mare, avândamândouă o bază comună, prin reţeaua liniară, dispusă orizontal pe înălţimea coloanelor faţadei centrale, dungile„manerverband ” care pleacă, pentru fiecare coloană, de lamijloc, câte şase paralele, a şaptea şi a opta fiind închise întrapez, deasupra fiecărei coloane. Faţada centrală e închisă sus prin frontonul bi-triunghiular. Spaţiul de deasupra coloaneloreste împărţit în mod egal de trei ferestre cu ancadramentdreptunghiular, simplu, lemnăria unei ferestre („ochiurile de

geam”) fiind încrucişată octopartit. La parter şi la etaj, la stânga-dreapta faţadei principale, ferestrele sunt hexapartite iar la parter,deasupra fiecărei ferestre, a fost realizat un fleuron- baghetăliniar, egal cu latura mică (lăţimea) a ferestrei, la începuturileclădirii din piatră fasonată apoi, după anii 1830 cel mai sigur, totla ideea arhitectului Ion Niuni, din gesso-ipsos (grund italian).5

4. Farmecul baroc al Teatrului Vechi din Oraviţa îlconferă decoraţiunile din sala de spectacole şi ansamblul de artăaplicată, butaforia, consacrând argumentele şi replicaargumentelor privind un monument de istorie culturală realizatîn stilul barocului vienez. Impresia generală este de „méplat ”,„ flachrelief ”, un triumf al artei barocului vienez. Spațiul definit prin for mă își află prin astfel de organizări o bună definițieteoretică și o reprezentare practică. Butaforia a fost realizată până la 1893, probabil, din gesso-ipsos, grund italian folosit laedificiile culturale model Bibiena iar de atunci se foloseşte, lafiecare din restaurările clădirii, carton presat la cald şi un strat de

___________________________________________________15 bronz auriu, „ schlagg ” sau chiar foiţă metalică fixatăcupoliment, „mordant ”, „mixtion”.

5. La zona semicircularităţii balconului şi galeriei estecaracteristică o succesiune de curbe şi semicurbe, imediat sub plafon. Adică, un parament discret, semicircular, ornat deasupra

cu brâuri, fals întrerupte de capitelurile coloanelor.6. Iar între plafon şi podesta galeriei, capitelul coloanei,

în „kymarecta” şi „kymareversa”, sub lacrimarul „kranzgesims”,are un decor tip helix cu imposta simplificată, „bogenkampfe”.

7. Pe manşonul de lemn, acela care îmbracădreptunghiular coloana, e aplicat, sub capitel, un compusornamentic sugerând o „ panglică” liniară, centrală, verticală, şidouă „cravate” imobile desfăcute la stânga-dreapta iar toate celetrei elemente pleacă dintr -un punct-rozetă, tematici dezvoltate, prin imitaţie, după ornamentica sculpturală a celebrului AndreasSchlütter din Berlin.

8. Discutând, în ordine, butaforia în stilul baroculuivienez, barocul târziu, la Teatrul Vechi din Oraviţa, se poatespune că ornamentaţia balconului şi a galeriei, din panouri de parament (tăblii cu ornamente) fixate cu o agrafă or i cu uncrampon metalic, a fost realizată prin casetajul paramenteloradică împărţirea suprafeţei în casete pe care, separat, le lucreazăartistul baroc. La galerie, o casetă reprezintă spaţiul dintre douăcoloane şi are pătrate, delimitate în perimetrul lor pr in bagheteliniare de ornament, în fiecare pătrat motivul ornamental este unrondel de tipul „chapelet de piastre” după modelele prelucratede J. L. Hildebrant.

9. Rondelul din pătratul central are în completare, sus şi jos (nord-sud), un „ perlenschnur ” iar în stânga-dreapta (vest-est)două motive fitomorfe iar pătratele din stânga şi de la dreaptacelui central au în completare patru „perlenschnur”, dispuse încruce, în jurul rozetei.

16__________________________________________________


9/18

10. Pe paramente, toate casetele sunt delimitate între ele prin două colonete false, având ca decoraţiune, în centru, un„rollwerk ” (un „ gargouille”).

11. Balconul are şi el organizarea ornamentelor pecasete. În partea de sus, în semicercul triumfal al unui „brâu derensoane”, coloanele de sprijin se pierd treptat iar capitelul unei

coloane are deasupra un medalion „rondbild ”, sugerând cochilia„muschel ” (emblema cartuş) în vreme ce capitelul are unlăcrimar terminat în „ gât de lebădă” („ schwamenhals”) şi o bazădin „akanthus”, „bärenklau”.

12. Un „cul de lampe”, o frunză trilobată de stejar (arţar),un ornament cu decor vegetal, avem la mijlocul coloanei, în partea care se vede imediat deasupra semicercului de paramental balconului.

13.Casetajul are foarte multe elemente şi amenajări şiorganizări originale pe paramentele balconului. O casetă are caelement central o ghirlandă stilizată „laubgewinde”,

„blumengehange”: sus, o rozetă con de pin „ pinienzapfen”,având stânga-dreapta panglici buclate iar pe vertical o „cravată”,oblic, stânga-dreapta, coboară câte un lujer „laubwerk ” decorat,la mijloc şi la capătul de jos, cu un „trandafir ” stilizat întipologia „rosenkranz”, din simbolica lojilor masonice de lafinele veacului XVIII şi de-o parte şi de alta a casetei avemsugerată reconstituirea aceluiaşi ansamblu ornamental pe jumătate. Mai mult, casetele balconului sunt demarcate între ele prin colonete imitaţie, şi creează, ca şi la galerie, impresia decontinuitate cu coloanele ce sprijină structura acestei galerii,false coloane care delimitează casetele balconului şi au ca decorvertical, pe toată lungimea, o „baghetă” întreruptă în trei zone de„crinul regal” stilizat, „cupalui Dientzenhoffer ”.

14. Pe toată suprafaţa plafonului circular suntdecoraţiuni: un antefix rondelă în zona centrală; o rozetă mare,dublă, cu brâu la exterior, cu opt ornamente în jur, un „culde

_____________________________________________________________________________17

lampe” în centrul ornamentului, croşete din frunze lanceolate,„knospe” marcate, la punctul de întâlnire, de motivul crinuluiregal pe marginea ornamentului. Brâul e lucrat în relief şi întreg plafonul demonstrează o lucrare amplă în „trompe l’oeil ” sprescenă, cercul pare turtit (retezat), pe latur ile stânga-dreapta ieseîn evidenţă un contur lotiform, lotusul „lotozartig ”, „lotosblume”

iar pe tavan, chiar în faţa scenei, avem ornamente colţar, încentru domină rozeta mare, dublă, cu brâul exterior în relief, în partea opusă, spre semicercul balconului şi galeriei este lucrat undecor „ frunză de laur ” în volută circulară şi contorsionată,îmbinat cu un decor circular, mai mic, în aceeaşi tehnică destilizare. Ornamentica pentru îmbinări, plecând imediat de lângă brâul mare al tavanului, lucrat tot în relief, este reprezentată de„ ghirlandele” stilizate, îmbinate şi dispuse „in gloriam”, lafel ca decoraţiunile de pe paramentele balconului.

15. Ornamentarea din zona celor patru loji are alteaspecte specifice în cazul teatrului de la Oraviţa, descrisă în

manualele de artă barocă ale lui Guido Peni şi B. E. Murillo. Seîmbină două nivele, încadrate de două coloane canelate„ godron”, „bückel ”, „rundfalte”: loji „baignoire” la parter,stânga-dreapta şi loji „belleétage” la etaj, stânga-dreapta. Lojile„baignoire” se deschid spre spaţiul sălii printr -un portic în boltă,gloriolă „triumpf ”, în partea de sus iar deasupra deschiderii porticului avem situat central un ornament „ gargouille”,completat la stânga-dreapta de crin „cupa lui Dietzenhoffer ” şiun brâu ornamental din rensoane- îmbinări, în continuareadecoraţiunilor de la acelaşi nivel al sălii. Paramentul lojilor „belleétage” este bombat şi decorat cu un dreptunghi din baghete în relief, perimetru îmbinat la colţur i de rensoane. Maisus, spre plafonul (planşeul) sălii, legarea ansamblului e puternicsugerată prin stucaturi în două registre, delimitate prin denticuliîn linie iar un registru, cel mai de sus, spre plafon, e ornat cugaloane, litze iar cel de jos prin rozete mici.

18___________________________________________________


10/18

16. Butaforia coloanelor poartă amprenta baroculuivienez, barocului târziu, într-o bună măsură, capitelul uneicoloane având un decor compozit, lotus şi laur cu ambrazura în„trompe l’oeil ”, bine scoasă în evidenţă. La baza unei coloaneavem un cartuş fitomorf, frunze, lujere (ferigă, palmier, smochin,viţă-de-vie, în sincronie stilistică) iar în centru-grindă trestia ca

decor, modul de lucrare a perimetrului lojilor, pe verticală, de la plafon la podestul sălii, imitând modele din celebrul PalatOdescalchi din Roma, cu interioarele aparţinând faimosuluiBernini.

17. Butaforia de la fruntea scenei e reprezentată de rozeteornamentale cu prelungiri laterale ale registrului pe grinda dinfaţa scenei, brâuri ornamentale în faţa scenei, cu lezene cu bazaacanţi, stânga-dreapta şi chenare cu ornament stânga-dreapta laoglinda scenei, un ornament central la grinda de la oglindascenei, ornamente laterale cap-chenar, rozete cu ornamente încruce spre loji, stânga-dreapta, între lezene, sus şi la plafon fosă,

ornamente mici stânga-dreapta deasupra capitelurilor coloanelorcanelate ale lojilor (pro-scena).

18. Realitatea decorațiunilor exprimă mai degrabă perspectiva albertiană a lumii ca edificiu. Dar e vorba și deexcelența variațiunilor și mixajelor luminii consacrată din perspectiva fluidelor. Experiența elevării clădirii, conform proiectantului și executanților, decorațiunile iscate din tratareaformelor structurând imaginarul complex al lumii previzionatăca integrare a materiilor naturii în materiile artei, formeletransfigurând elanuri spirituale pe care meșterul (meșterii)edificiului le-au transpus în semanticile materiei, au creat de laanul inaugurării, 1817, formula propriei posterități.

Ionel BOTA

__________________________________________________ 19

EVENIMENTE _______________________

Serile culturale orăvițene continuă

Alte două edițiii ale manifestării „Seri de Poezie șiMuzică la Oravița” au fost realizate de Centrul Cultural „TeatrulVechi Mihai Eminescu” și Primăria Orașului joi, 7 mai 2015 șimiercuri, 13 mai 2015. În 7 mai 2015evenimentul l-a avut cainvitat special pe poetul Gheorghe Zincescu. Protagoniștii

întâlnirii au fost, însă, maeștri și ucenicii lor de la ȘcoalaPopulară de Artă din Reșița, coordonată de atâția ani spre lauriisucceselor de doamna director Mariana Dănescu. Deasemenea, altă bucurie a maifestării a fost prilejuită deretrospectiva de artă plastică a elevilor de la promoțiileprofesoarei și artistei Gabriela Bocioagă, după care un Concert-Recital, la care și-au dat concursul prof. Dumitru Boru, chitară șivoce, prof. Eduard Aileni, violoncel și elevii Denisa Guran șiRareș Ivănuș, chitară și voce, au completat o seară

miraculoasă.În 13 mai 2015, invitații speciali ai organizatorilor,Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” și PrimăriaOrașului Oravița, au fost poeta Elena Crețiu și Vlad GeorgeMusteța, pe un traseu ascendent cu minunata lui chitară șivoce.

Liceenii „în fața cărților deschise” Liceul Teoretic „General Drăgălina” a fost gazda bună

pentru Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” și astfel, în ziua de luni, 18 mai 2015, s-a întâmplat reușitaevenimentului-proiect „În fața cărților deschise”. Elevii audialogat cu scriitoarea Viorica Bălteanucare, după încheiereacarierei universitare ca italienist apreciat și în afaragranițelor,este autoarea unei cărți recente, pentru copii, Stropide soare. Despre autoare și despre carte au vorbit directoarealiceului, doamna prof. AlideiaȚepeneu, prozatoarea NinaCeranu, directorul Editurii „Eubeea” din Timișoara, criticul deartă și plasticianul Igor Isac și criticul literar și istoricul IonelBota.


11/18

20__________________________________________________

Oravița cul tur ii poporale ____Colocviile de Etnografie, Etnologie și Folclor

„Vasile Tudor Crețu”

Un eveniment deja de tradiție în viața culturală orăvițeanăsunt Colocviile de Etnografie, Etnologie și Folclor „Vasile TudorCrețu”. Ediția 2015 a avut loc în 30-31 martie, Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”având sprijinul Primăriei Oravița șicolaborareaCentrului Județean pentru Conservarea și PromovareaCulturii Tradiționale Caraș-Severin, a Bibliotecii Județene „PaulIorgovici” din Reșița, a Editurii TIM din capitala județului și a Caseide Cultură „George Motoia-Craiu” din Oravița. Tema ediției a fostaceea vizând Tradiții, simbolici, cuvânt, mental poporal , prima zi amanifestărilor, luni 30 martie 2015, prilejuind participanțiloraudierea conferințelor sub genericul „Vasile Tudor Crețu, omul,opera”,susținute de Gheorghe Jurma și Ionel Bota. La secțiunea „Obiceiuri de primăvară în Banatul de munte” a urmatdezbatereacărții Practici carnavalești de Lăsata Secului , de Adela Schindler. Orevistă de etnografie, etnologie, folclor din Banatul de munte, „Nedeia”, Reșița, apoi revista „Bună dimineața”, editată la Liebling ș i prezentată de prof. Irina Goanță, președinta fundației „ProLiebling” ,soția unui valoros prozator român Ștefan Goanță au determinat altemomente frumoase în desfășurarea evenimentului. O abordareetnografică intitulată „Port poporal cărășan, cazul Oravița”, acontinuat în prezentarea specialistei Leontina Prodan, din Timișoara iar la capitolul „Etnografie și conștiință identitară. Povestea ieiromânești” , a putut fi audiată și aplaudată conferința prezentată deprof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Universitatea de Vest, Timișoara.

Marți, 31 martie 2015, a însemnat a doua zi aevenimentului, sub genericul „Provincii ale cărții”. Secțiunea „Culturăși destin. Gheorghe Jurma” a îngăduit șansa abordării unui volum

monografic realizat de Ionel Bota și dedicat editorului și istoriculuiliterar Gheorghe Jurma, personalitate marcantă a culturii românepostbelice. A luat parte și referentul de specialitate al BiblioteciiJudețene, prof. Ion Bujor. Iar la secvența intitulată„Puncte cardinale în poezia românească”prozatorul și reporterul Nicolae Pătruț aprezentat volumul „În casa cuvântului”, un debut în poezie purtândmarca Oana Diana Mureșan, o foarte tânără poetă din Maramureș.

„Foaia Oraviței”

_____________________________________________________________________________21

pe aripile poemului

heorghe

Zincescu

Un destin exemplar de scriitor autentic pe care

provincia îl oferă istoriei culturii române postbelice

este Gheorghe Zincescu, stabilit de foarte multedecenii în Banatul Montan, la Reșița. Despre poezia șiproza sa, despre volumele apărute la edituri deprestigiu în țară sau traducerile în limbi de circulațieinternațională au scris condeie de marcă ale criticii șicomentariului literar de la noi sau din străinătate.


12/18

22_____________________________________________________________________________

Un plop era

lui Octavian Doclin

...Și m-am uitat - și chiar era un plop.

Culcat de vânt, plângând cu depărtarea

aproape negre lacrimi. Te uită!,-o să-mi îngrop,

mi-am zis, la rădăcina lui

singurătatea, visul, disperarea...

Și iarăși m-am uitat – era un cal

cu totul și cu totul dintr-o smoală

era înșeuat și șaua goală –

am vrut să- l chem și chiar l-am și chemat

L-am fluierat ușor, am șuierat,

am spus o vorbă, nu mai știu, mă crezi?,

venea așa, domol, peste livezi

un nor era, dar cu copite grele

și cred că l-am încălecat cumva –

ca grindina bătea în trupul cărnii mele...

Și m-am uitat din nou. Era un plop.

În urma mea își apleca înaltul

subtilul trup tremurător și singur

și frunze negre-n zare lepăda

văzându-mă cum trec

și cum mă-ngândur...

___________________________________________________23

ACOLADE---------

Apocalipsa lui Ezdra

Apocalipsa lui Ezdraeste de fapt o modestă imitaţie a cărţiiapocrife 4 Ezdra. Thilo o menţionează în prolegomenele la Faptele luiToma, dar nu se ştie cu certitudine dacă este sau nu vorba despre 4Ezdra. Părţi din această lucrare au fost publicate de dr. Hase de laBiblioteca din Paris, dar la vremea aceea păreau să facă parte dinlucrări diferite. Apocalipsa lui Ezdraeste cel mai bine păstrată într-otraducere etiopiană. Manuscrisul datează din secolul al XV-lea, iarporţiunile mai vechi sunt foarte greu de descifrat. Au existat cusiguranţă versiuni în greacă, care trebuie să fi fost traduceri ale unuitext în ebraică redactat pe la sfârşitul secolului I d.H. (după uneleopinii, secolul al II-lea sau al III-lea d.H.) dar nici una nu s-a păstrat, cu

excepţia versiunilor târzii în limba latină. Sunt cunoscute douăzeci şiunu de manuscrise conţinând această apocalipsă, cele mai multedatând din secolele XVII-XIX. Să mai precizăm că textul nu a figuratprintre scrierile de la Marea Moartă.

Profetul Ezdra este plin de uimire în faţa tainelor vieţii şi îl întreabă pe Dumnezeu despre toate lucrurile; însă ceea ce îl tulburăcel mai mult sunt suf erinţele pe care le îndură păcătoşii, întrucâtaceştia au păcătuit ca urmare a căderii lui Adam, soarta lor econsiderată chiar mai rea decât cea a făpturilor lipsite de raţiune.Descrierea chinurilor îndurate în regiunile infernale sunt prezentatecu amănunte sadice chiar. Ezdra apare ca un călător prin Tartar dar şi

invitat în Ceruri, el implorând de la Dumnezeu milă pentru ceipăcătoşi, insistând în acest sens şi chiar propunând să se jertfească pentru mântuirea lor. În cele din urmă profetul îşi dăruieşte spiritul luiDumnezeu, care a pregătit pentru el nemurirea.

Dumnezeu este prezentat ca fiind un Dumnezeu milostiv, însă numai cu cei drepţi, faţă de cei păcătoşi nu are milă iar Ezdra este


13/18

cel care vrea să negocieze cu Dumnezeu pentru cei păcătoşi şi încearcă să facă un fel de troc cu Dumnezeu: să îşi dea sufletul lui spre 24__________________________________________________ osândire în schimbul sufletelor păcătoşilor. Dumnezeu apare astfel caun Judecător căruia i-a dispărut mila şi răbdarea faţă de cel păcătosiar Ezdra parcă încearcă să îi retrezească aceste sentimente lui

Dumnezeu. Apoi Ezdra îi prezintă lui Dumnezeu un episod de lacrearea omului, lui Adam, şi faptul că dumnezeu a lăsat în modintenţionat, ca Adam să păcătuiască. Deci Dumnezeu mântuieştenumai pe cine vrea El, iar pe cine vrea să îi nimicească, îi nimiceşte.Astfel s-a întâmplat şi cu Sodoma şi Gomora. Aici, apocalipsa vrea săprezinte ideea eronată conform căreia păcatele oamenilor întrecmilostivirea lui Dumnezeu. Deşi apocalipsa îşi propuneconştientizarea păcatelor celui care intră în contact cu ea, totuşi eaexagerează gravitatea păcatelor punând la îndoială milostenia şibunătatea lui Dumnezeu.Textul continuă cu prezentarea unui joc

între Dumnezeu şi Ezdra în care, cel din urmă îi cere lui Dumnezeu să

afle timpul, anii, ceasul şi cum va fi sfârşitul lumii iar Domnul îi oferărăspuns doar dacă proorocul va putea număra stelele din cer şi nisipulmărilor, florile pământului, etc.Mai apoi, Dumnezeu îi arată l ui Ezdralocurile de dedesubt, ale Tartarului şi observăm o structurare, dupăgravitatea păcatelor: cu cât cobora mai multe trepte, cu atât suferinţaera mai mare.Soarta omului este una tragică, iar Ezdra repetă aceastăidee: mai bine ca omul să nu se fi născut . Dumnezeu apare ca fiindunul de o cruzime de neuitat, sufletele păcătoase sunt chinuite într -un mod sadic, apar în ipostaze de neimaginat, iar dacă Dumnezeu afăcut omul din iubire şi toate le-a făcut pentru el, acum, deoareceomul este păcătos, Dumnezeu nu mai manifestă milă şi iubire faţă de

el.La sfârşit, autorul oferă o binecuvântare celor ce cred în apocalipsă,iar celor ce nu cred, îi blestemă să ardă precum Sodoma şi Gomora. Observăm că autorul vrea să atingă sufletul omului prin

prezentarea unor pedepse ce rezultă din păcătoşenia omului, şi vreasă ofere un îndemn spre pocăinţă, însă exagerează prezentareasfinţeniei lui Ezdra şi cade în erezie, diminuând iertarea şi bunătatealui Dumnezeu.

dr. Alexandru GHERMAN

_________________________________________________25

CRONICA PLASTICĂde Ionel BOTA

Parabola discursului cromatic. Despre arta lui Bogdan Piperiu

Sondând visceralul culorii, încă de la începuturile afirmării depline a

plasticianului din Banatul Montan, pictura lui Bogdan Piperiu a depășit demult dezinhibarea în fața stadiului artei ca bucurie privilegiată și consacrăacum, la dimensiunea propriilor sale performanțe estetic-axiologice, tot ceeace înseamnă, în termenii cercetătorului specialist depășirea realului. Analizatuturor paradigmelor și a eminenței culorilor în perimetrul elaborărilor ideii caficțiune vizualizată ne aduce în preajma unui bilanț al semnificativului catrăsătură specifică propensiunilor artistului către acest dialog al său cu lumeași într-o modalitate în care până și parabola discursu lui cromatic trebuiemereu re-modelată spre a depune mărturie propriei identități. Căutările luiBogdan Piperiu ne arată în primul rând un pictor a cărui condiționare,asumată firesc, ca un cod al efortului artistic, este perpetua implicare ainterogației, reflecția și exprimarea unei manifestări de conștiință prinangajarea elaboratului cromatic mai întâi ca document de umanitate. Dacă la

începuturi, Bogdan era partizanul formulei implicării etice iar fiorulautenticismului său însemna revelarea unei interesante spovedanii cathartice

în fața frumosului din peisajul locurilor natale ori în descifrarea profunzimilormateriei ca spațiu închis, al memoriei care, la un moment dat, re -personalizează secvențe ale vieții ca așteptare tragică, dramă a proiectuluiinițiatic.


14/18

26__________________________________________________ CEEA CE SE VEDE SI CEEA CE NU SE VEDE------------- ---------------------------

Satele Oraviței cu vestigiile lor istorice

Că Oraviţa e un oraş al istoriei româneşti şi europene și căaici, astăzi, se poate practica un turism cultural-istoric inclusiv înlocalităţile rurale administrate de oraşul nostru o demonstrează, depeste două veacuri și până la cercetătorii de-acum, vestigiidescoperite, interpretate, comentate și analizate de istorici șispecialiști ai științelor auxiliare ale istoriei. Oferim câteva notațiidistincte pentru fiecare din aceste așezări rurale.AGADICILocalitate interioară suburbană în administrarea oraşului Oraviţa ,aşezare daco-romană din secolele III-IV, atestată în zona Locul

Popii-Sălişte.BROŞTENI Localitate interioară suburbană în administrarea oraşului Oraviţa , cuurme vechi de locuire umană, din epoca bronzului şi fieruluihallstattian, în punctul Micleni, din cadrul Culturii Basarabi, aşezaredaco-romană din secolele III-IV cu vestigii în punctul Rovină, înpunctul Ogaşul Mic/La Fântână, aşezare medievală din secolele VIII -IX, cu urme în punctul Coastă .

CICLOVA MONTANĂ Localitate interioară suburbană în administrarea oraşului Oraviţa .Urme vechi de locuire umană, din preistorie, oase de mamut înPeştera La Trei Cleanţuri/Peştera Elena, vestigii paleolitice, neoliticeşi din epoca bronzului în Peştera Lenuţa, aşezare dacică, daco-romană, medievală, minerit cuprifer, aur şi argint, Prima Fabrică deBere din România, 1718, Primul Furnal din România actuală, 1718.BRĂDIŞORUL DE JOS/MAIDAN

Localitate interioară suburbană în administrarea oraşului Oraviţa .Urme vechi de locuire umană, din paleolitic, neolitic, epoca bronzuluişi fierului hallstattian şi La Tene, în punctul OgaşulBogdanului, dincadrul Culturii Basarabi, aşezare daco-romană din secolele III-IV înpunctul Cetate şi în punctul OgaşulLiubii, în punctul Ogaşul Mic/LaFântână, aşezare medievală din secolele VIII-IX, minerit aurifer dinepoca dacică, daco-romană, medievală.RĂCHITOVA Localitate interioară suburbană în administrarea oraşuluiOraviţa.Urme vechi de locuire umană, din epoca bronzului şi fieruluihallstattian, în punctul Poştaloc, aşezare daco-romană din secoleleIII-IV, aşezare medievală din secolele VIII-IX.___________________________________________________27

CRONICA MUZICALĂ de Ionel BOTAUn spectacol al Colegiului Național de Muzică „Ion Vidu”

pe scena celui mai vechi edificiu teatral din România

S-au întâmplat lucruri frumoase în spectacolul „Hai -hui deZiua Muzicii”, organizat astă-vară, în 21 iunie 2015, zi de duminică, lacentrul Cultural Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița și merită,chiar și acum, să le consemnăm. Au fost secvențe de muzică șiinterpretări autentice, momente originale în care s-au produs elevi șicadre didactice de la Colegiul Național „Ion Vidu” din Timișoara,instituție de prestigiu în învățământul de profil din România, locul deunde, an de an, tineri talentați ajung în universități și academii alegenului, de la noi sau din lumea largă, demonstrând altminteri o bunătradiție și justificând o dată în pl us un statut mai mult decât privilegiat

în dinamica muzicii universale. Acum, spectatorii au admirat un recitalde trompetă cu Elias Maghiari, DevisAlăzăroaie, Andreea Caba, de laclasa profesorului Ilie Obeșterescu, protagoniștii consacrând, firesc,priza mesajului muzical din această seară de excepție care a continuat


15/18

cu un recital coral remarcabil. Am văzut la lucru Corul de CopiiCantanti, întemeiat cu puțin timp în urmă (mai precis în februarie2014), membru al Proiectului Național „CantusMundi”, coordonat deCorul de Cameră Madrigal, cu care a și concertat, deja, aflăm dinprogramul spectacolului. Dirijat de profesoara Maria Gyuriș, cuMariana Sânmărtinean la pian, Corul de Copii Cantanti a oferitspectatorilor locului interpretări din„Către Tine”, de Liviu Comes și„Ah, ce bucurie!”, de Alexandru Pașcanu, apoi „Coborâi din deal învale”, de George Vancu. Minunate au fost și secvențele„Sonntagsmorgen”, de Felix Mendelssohn Bartholdy și „Chitty, Chitty,Bang, Bang”, deRichard M. și Richard B. Shermann. Au fost și ointerpretare din „CantusMundi”, de Ion Marin și „AntiphonalAleluia”, de John Leavitt, acestea împreună cu altă grupareexcepțională din orașul de pe Bega, Corul de Copii de laclasele V-VIIdin cadrul Colegiului Național „IonVidu”, Timișoara,colaboratorulconstantal FilarmoniciiBanatul, laureat al unor

28___________________________________________________

concursuri naționale tematice, participant la Festivalul InternaționalCoral „Gavriil Musicescu”, protagonistul unor concerte în cadrul„CantusMundi”, alături de Corul de Cameră Madrigal. Prezentațielogios de actorul Adrian Jivan de la Teatrul Național Mihai Eminescudin Timișoara, elevii au mai avut în program pagini memorabile din„TanzenundSpringen”, de H. L.Hassler, „Na nasemsadku” (La noi înlivadă”), de P. Eben, „Cioară, neagră cioară”, de Bela Bartok, „Gluma”,de M.Moldovan, pe versurile Anei Blandiana și „Paparuda”, de D.Voiculescu, pe versurile lui Sorescu. Am apreciat momentele solisteiAlexandra Peica și pe Ana-Maria Carabenciov, Amelia Trif și DanielJumugă-Cuibariu la percuție.Desigur, seara a avut și miracolul ei,

numit Ioan Mihăilescu. Recitalul de pian al acestui tânăr,demonstrând chiar de la debutul de la finele anului 2010 pe scena dela „Capitol” a Filarmonicii Banatul o maturitate artistică bruscă,viguroasă, elev al Colegiului Național „Ion Vidu” la clasa profesoareiLucia Pârvănescu, mereu laureat la edițiile de până acum aleConcursului Euroregional Alma Cornea Ionescu, la olimpiadeleșcolare, la Concursul Internațional Carl Filtsch de la Sibiu (ediția din

2012), deținătorul trofeului „Pro Juventutae” oferit de ConsiliulJudețean Timiș în două ediții (2011, 2012), concertând în Timișoara,Oravița, Cluj-Napoca, Sibiu, Vârșeț (Serbia), Neckarsteinach(Germania), absolvent al cursurilor de măiestrie muzicală cu celebriiMichelangelo Carbonara, El. Eschwé, M.Valenti și G.Konstantinou.Piesele, destul de dificile, au fost interpretate nu doar cu verva unuilider de promoție dar și cu vocația celui care a parcurs deja, deși încăfoarte tânăr, pagini însemnate din componistica universală pentrupian și a dovedit aptitudini și argumente solide pentru viitorul său și almuzicii românești. Prestația lui Ioan Mihăilescu a însemnat, așadar, odistincție remarcabilă în interpretarea Toccatei din Suita Op. 10enesciană, Arabesque Op. 16, dintre creațiile lui Schumann și ScherzoNr. 3 în Do Diez Minor, de Chopin, încheind un spectacol remarcabilprin care nu doar metaforic tinerețea municipiului de pe Bega a venitpe scena celui mai vechi edificiu teatral din România actuală săpuncteze un moment al desăvârșirii prin arta autentică.

___________________________________________________29

CLĂDIRI ȘI ISTORIEUn proiect unicat în România: muzee tematice într-un oraș i storic

În anul 2015, comunitatea Oraviței a continuat punctualconcretizarea proiectului vizând recuperarea istoriei locale și,prin extensie, cărășene, la inițiativa unui grup de intelectuali și

în coordonarea directă a primarului orașului, jurist DumitruUrsu. Astfel, Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” adobândit noile sale secții, după aceea din 2003, când MuzeulFarmaciei Montanistice, fondat la 1993, a devenit parte

componentă a ariei de activități prin care să fie puse ladispoziția publicului vizitator exponate, fotodocumente, piese șiobiecte tridimensionale, toate acestea ilustrând trecutul istoricși cultural-artistic al zonei, argumentele integrării ținutuluicărășean și Oraviței în istoria României și a Europei Centrale,importanța priorităților deja cunoscute precum cel mai vechiedificiu pentru spectacole de teatru și muzică, 1817, cel mai


16/18

vechi traseu feroviar pe distanța Oravița-Baziaș, 1854, cel maivechi traseu feroviar montan între Oravița și Anina, 1863,primul furnal din industria românească, la Ciclova Montană,1718, prima distilerie (fabrică) de bere din România, monetăriaimperială de la Ciclova Montană, 1811-1855, primul liceu alBanatului Montan, 1873.

Noi secții ale Centrului Cultural de la Oravița, încoordonarea primăriei locale, au devenit deja active iar altelesunt în etapa concretizării lor. Centrul Cultural „Teatrul VechiMihai Eminescu”, aprobat de CIMEC, Muzee şi Colecţii dinRomânia, cu avizele unor organisme competente în dinamicilevieții culturale naționale precum Institutul de MemorieCulturală, Institutul Naţional al Patrimoniului, instituţii şiorganisme instituţionale aflate în subordinea competenţelor 30___________________________________________________Ministerului Culturii şi Patrimoniului şi jurisdicţiei aferente, cu

nr. cod 6920502, are în componență, ca s ecții active, Muzeul deIstorie a Farmaciei Montanistice, amenajat încă din 1993 lasediul fostei farmacii Winter-Lederer-Knoblauch, într-o clădiremonument istoric, Muzeul Monetăriei Imperiale Oraviţa,organizat și inaugurat în Casa Fira-Gropșianu, clădire monumentistoric, Muzeul de Istorie al Oraşului Oraviţa, la sediul fosteiŞcoli de Muzică, într-o veche clădire din patrimoniul oraşului, tot aici fiind reorganizat fondul de bibliotecă al orașului, Muzeul Speologiei Cărăşene, în clădirea depozitului vechi CLF,tot o clădire din patrimoniul oraşului, Muzeul Etnografiei

Cărăşene, deja amenajat și organizat structural în vecheaprimărie Oravița Montană, clădire din patrimoniul oraşului.

În curs de amenajare intensivă, pe baza organizăriiștiințifice, conform reglementărilor din legislația românească șieuropeană a muzeografiei și muzeologiei, începând cu vara șitoamna anului 2015 se află Muzeul Teatrului Vechi Mihai

Eminescu, sediul fiind chiar clădirea monument istoricinaugurată la 1817, tot aici Muzeul Masoneriei Orăviţene, apoiMuzeul Mişcărilor Sociale şi al Lotriei din Banatul Montan,spațiu din clădirea monument istoric a vechii închisori imperiale, Muzeul Primelor Căi Ferate din România, la sediulgării, clădire monument istoric, Muzeul Primului Cuptor de

Redus Minereul de Fier (Furnalul) din România ș i Muzeul PrimeiFabrici de Bere din România, la sediul vechii fabrici, clădiremonument istoric, amenajări în directa coordonare a primarului

jr. Dumitru Ursu, Muzeul Învăţământului din Ţara Caraşului, într-o sală a Liceului Teoretic „General Ion Drăgălina”, clădiremonument istoric. Dar și Muzeul Meşterilor Armurieri dinBanatul Montan, dobândind o sală de la sediul Primăriei, altăimportantă clădire monument istoric din orașul Oravița, Muzeul

_____________________________________________________________________________31

de Istorie al Ţării Caraşului, amenajat la sediul primăriei vechi aOraviței Montane, clădire monument istoric, Muzeul ApelorTermominerale şi al Staţiunilor Balneoclimatice din Oraviţa, cutoată documentația pregătită și în așteptarea obținerii unuispațiu de amenajări expoziționale, Acvariul, la demisolul Caseide Cultură, clădire din patrimoniul oraşului. Alte puncte deatracţie turistică sunt sau urmează a fi amenajate pentruutilități publice precum Ștrandul Termal Viaductul Primei CăiFerate din România, Oraviţa-Iam-Baziaş, Centrul Istoric şi ParculBaroc, Cetatea Medievală parțial reconstituită, Salina, Pârtia

de schi.1.Pr imaru l Dumitru Ursu la i naugurarea Muzeului Monetăriei Imperiale(20 septembrie 2015). 2. Vicepr imarul Lorena Ion la inaugurarea

Bibliotecii Germane „Renate și Tibor Lichtfuss” (8 octombrie 2015)


17/18

***********************

*************************ORAVIȚA ÎN ISTORIA ȘI CULTURA NAȚIONALĂ

PrimariaOravita si Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” organizeaza in 14-15 ianuarie 2016 o noua editie din

FESTIVALUL NATIONAL DE POEZIE

„Eminescu la Oravita” Fondat la 15 ianuarie 1989, Oravita, ROMÂNIAConcursul are două secțiuni:

1. La secțiunea Debutanți , pot participa autori de

poezie care încă nu au debutat editorial, expediind

pentru jurizare un număr de cel mult zece creații

lirice pe adresa Centrul Cultural „Teatrul Vechi

Mihai Eminescu”, strada Mihai Eminescu, nr. 18,

cod 325600, Oravița, județul Caraș-Severin, până

cel târziu la data de 10 ianuarie 2016. Premiul va

consta în editarea unui volum de debut pentru

câștigător, la Editura TIM din Reșița.

2. La secțiunea Consacrați , pot participa cu un

manuscris de poezie, trimis la aceeași adresă, până

la data de 10 ianuarie 2016, autori deja debutați

anterior dar care acum, ca laureați ai festivalului

nostru, vor obține drepturile de editare a unui nou

volum la Editura TIM din Reșița.

Festivitatea premierii are loc în ziua de 14

ianuarie 2016. A doua zi, laureații vor fi invitații

speciali ai manifestărilor de la Oravița dedicateZilei Culturii Române, ediția 2016.

____________________________________________________33CUPRINS

ORA EXACTĂ Cristian Gabriel GHINEA,Finalizarea lucrărilor la CampusulPreuniversitar Școala de Arte și Meserii din Oravița/p. 1BISTURIU

Viorica BĂLEANU, Norocul de a fi român/p. 6 SECVENȚE DIN COTIDIAN Casa de Cultură a Oraviței a dobândit umele celebrului clarinetistGeorge Motoia-Craiu/p. 8PE ARIPILE POEMULUIIonuț CARAGEA, Casa cuvintelor /p. 10-11PRIORITĂȚI ORĂVIȚENE ÎN MITTELEUROPA


18/18

Ionel BOTA, Barocul flamboaiant. Forme și structuri în decorul șiorganizările sălii barocului vienez de la Teatrul Vechi din Oravița /p. 12EVENIMENTE Serile culturale orăvițene continuă/p. 20Liceenii „în fața cărților deschise” /p. 20ORAVIȚA CULTURII POPORALE Colocviile de Etnografie, Etnologie și Folclor „Vasile Tudor Crețu” /p. 21PE ARIPILE POEMULUI

Gheorghe Zincescu, Un plop era/p. 22-23ACOLADE

Alexandru GHERMAN, Apocalipsa lui Ezdra/p. 24CRONICA PLASTICĂ Ionel BOTA, Parabola discursului cromatic. Despre arta lui BogdanPiperiu/p. 26CEEA CE SE VEDE ȘI CEEA CE NU SE VEDESatele Oraviței cu vestigiile lor istorice/p. 27CRONICA MUZICALĂ Ionel BOTA, Un spectacol al Colegiului Național de Muzică „Ion Vidu” pescena celui mai vechi teatru din România/p. 28CLĂDIRI ȘI ISTORIE Un proiect unicat în România: muzee tematice într-un oraș istoric /p. 30ORAVIȚA ÎN ISTORIA ȘI CULTURA NAȚIONALĂ Festivalul Național de Poezie „Eminescu la Oravița” /p. 33

34____________________________________________________

2 foaia oravitei 2015

Documents