10 - oglindaliterara.rooglindaliterara.ro/oglinda148/files/oglinda148.pdf · păstorel teodoreanu...

9962 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se poate procura de la sediul re-dacţiei şi de la chioşcul Muzeului Litera-

turii Române Bucureşti şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adrian FrăţilãAdrian GrauenfelsAlina Florica

StasiucAna Maria RăuAndreea IonAngela BaciuAnica AndreiAureliu GociBogdan DogaruBogdan UlmuBoris MarianBruno ŞtefanCaius DragomirClaudia VoiculescuŞtefania OproescuDan AnghelescuDan SanduDumitru AnghelDumitru DănăilăEne DumitrescuEugen CalcanGabriel MălăescuGabriel RusuGeorge AncaGeorge MotrocGeorge PeaguGeorge PruteanuGeorge RizescuGeorge Roca Gherbaluţă N.

GabrielGina ZahariaGirel BarbuIlderim RebreanuIoan BarbIoan GroşanIoan ToderiţăIon CojaIon Ionescu BucovuIon Pachia-

Tatomirescu

Ionel Mony Constantin

Ionel NeculaIulia StoleruIulian BitoleanuKirály IstvánLina CodreanuLiviu PendefundaLucia PătraşcuLucian GruiaLucreţia BerzinţuMaria Cătălina RaduMariana Vicky

VârtosuMarius ChelaruMatei-Romeo

PitulanMihaela NeacşuMihaela R. BobocMihai ŞtirbuMircea ColoşencoN. SăvescuNichifor CrainicNicolae DabijaNina E. PlopeanuOana DuganOttilia ArdeleanuPaparuz AdrianPăstorel

TeodoreanuPetrache PlopeanuPetre Ioan CreţuPompiliu ComşaRadu C. RatzoneRiad AwwadŞtefania OproescuTeofil IvanciucTerezia FilipVictor MihăilescuVictor Sterom

9963www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

La maşina de scris HERMES am însăilat primele texte ale revistei Oglinda Literară, ajunsă acum la pagina 10.000. Dacă n-ar fi fost voinţa redactorului şef de a numerota paginile în continuare, de la număr la număr, n-am fi ştiut de această cifră. Şi poate că nici n-are importanţă prea mare. Doar că, privind înapoi, constat că nici n-au trecut bine zece mii de pagini şi o sumedenie de lucruri au rămas în urmă cu o rapiditate în care este greu de ţinut ritmul. Doar 12 ani şi câteva luni au trecut de la apariţia primului număr, în ianuarie 2002.

Îmi amintesc cum veneau materialele pentru publicare, în plicuri, multe scrise de mână, altele scrise la maşină, ceea ce uşura desigur munca. Fiecare număr apărut lăsa în urmă o sacoşă de manuscrise. Le-am păstrat o vreme, până au ajuns aproape să umple o cameră şi atunci le-am dus, nu fără regrete, la containerul de hârtie. Culesul textelor în condiţii de finanţare precară a determinat şi apariţia unor greşeli, motiv de supărare uneori. Nu că acum nu s-ar mai produce, dar cauza este alta.

Maşina mea de scris o găsesc acum pe situl de vânzări Aki Vintage Boutique, alături de alte obiecte de colecţie, bijuterii, ceasuri, la penibilul preţ de 150 lei. Chiar şi aşa, mă întreb ce ar mai face cineva, ceva cu ea. Ar sta cel mult pe raftul vreunui muzeu, alături de fiarele de călcat cu cărbuni. Tot un fel de muzeu a devenit şi dorinţa mea de a păstra ziarele dinainte şi, un timp, după – hai să zicem - Revoluţie. Câte opt pagini imense dedicau zilnic Scînteia şi Romînia liberă rapoartelor, cuvântărilor, plenarelor conducătorului „iubit”. Înghesuite în câteva rânduri pe un colţ de pagină, rubricile Vremea şi hilarul Program T.V., cuprins între telejurnalul de la ora 20 si telejurnalul de la ora 22. Într-un număr din Scânteia, JEAN, Mare duce al Luxemburgului, trimite patru rânduri scurte conducătorului, drept răspuns la felicitările transmise de acesta cu ocazia zilei de naştere a ducelui. Formule diplomatice din care nu lipseau cele mai cordiale urări de fericire personală. Sinistre sunt chiar şi după atâta vreme. Cine erau cei care aveau puterea să scrie şi să tipărească atâta potop de vorbe inutile, nu-mi dau seama, dar mă gândesc la ei cu milă. Nu le citea nimeni, poate doar ideologii sistemului, ca sarcină de serviciu. Norocul era că existau filarmonici, librării, biblioteci, cinematografe. Şi foarte important, cât

toate celelalte la un loc, relaţii interumane.În martie 1990, cu două luni şi ceva de

democraţie în spate, scria Mircea Nedelciu în Suplimentul Literar Artistic al ziarului Tineretul Liber, sub titlul Provizoriu Dom` Mitică, provizoriu, despre: „…o noxă foarte puternică, o grindină de o vigoare deosebită şi de care românii nu ştiu cum să se ferească: guerila de presă… Sîntem pentru libertatea presei, dar sîntem împotriva funcţionării ei anomice... Fărădelegile presei sunt azi gloanţele vidia din aerul pe care îl respirăm…”

Au trecut 25 de ani? Cine i-a luat ? Ce a făcut cu ei de ne-a mutilat iar timpul ? Generaţia de după 1944 n-a trăit atrocităţile războiului, dar a fost schilodită de comunism şi, după 1989 de bâlbâiala neadaptării la libertate. În plus, a înghiţit pe nemestecate hălci mari de timp între lampa cu petrol, fierul de călcat cu cărbuni şi internet pe smartphone. Dintre toate părerile exprimate pe tema invaziei tehnologiei în natura umană, cea a lui Constantin Noica, în textul O lume fără ispitire, îmi pare cea mai reală și frisonantă: „Căci într-adevăr lumea de mâine ar fi una a focului rece, respectiv a electricităţii şi fluxului electronic controlat…--în timp ce până acum am trăit sub civilizaţia focului cald, cel furat de Prometeu din cer…” (din volumul Cuvânt împreună despre rostirea românească, ed. Humanitas, 2011).

Discutând cu o persoană tânără, înţelegând prin asta mai uşor adaptabilă, am aflat că există deja unele filme care aglomerează atât de mult numărul mare de personaje şi viteza dialogului, până când mintea nu mai reuşeşte să înţeleagă mesajul.

Revin la cărţile şi revistele pe hârtie, pe care poţi să le citeşti în ritmul uman limitat în comparaţie cu maşina, să te opreşti sau să reiei lectura, dacă receptorul simte nevoia. Revin la numărul 1 din Oglinda Literară cu mesajul de pe copertă: „…să reuşim să nu pierim sufocaţi de magma subculturii şi a vulgului cultivat de clanuri şi caste mânate de interese obscure, dezumanizante…”

Am reuşit ? Ne mai lasă vremea răgaz? Nu ştim ce fel de hibrid uman se va naşte din concubinajul analfabetismului cu viteza tehnologiei. Minunata lume nouă a lui Huxley parcă începe să se arate la orizont. Să sperăm că, acolo măcar, amintirile nu mai dor.

10.000

Ştefania Oproescu

Într-un dulap,sub un teanc de ziare apărute în jurul acelui 25 decembrie 1989, găsesc o cutie metalică de culoare verde palid,cu un design cochet,portabilă,dar destul de grea. În ea, maşina mea de scris HERMES Apaillard Product, achiziţionată după ce s-a ridicat interdicţia comunistă. Trofeul mult visat, care mi-a transformat un timp zilele în sărbători. Ca perechea de pantofi noi de Paşti, în copilărie. Pantofii au rămas doar în amintire,maşina de scris este pe cât de prezentă, pe atât de inutilă. Am sentimentul că m-i s-a furat o parte din timp. Sentiment potenţat de asocierea „relicvei” cu presa anilor ‘90, eruptă din subteranele patimilor .Alchimia democraţiei grefată pe circumstanţele date, neprotejată de educaţia cumpănirii, au topit spaţii care, privite acum,par a nu fi fost locuite.

Cine erau cei care aveau puterea să scrie şi să tipărească atâta potop de vorbe

inutile, nu-mi dau seama, dar mă gândesc

la ei cu milă. Nu le citea nimeni, poate doar

ideologii sistemului, ca sarcină de serviciu. Norocul era că existau

librării, biblioteci, cinematografe. Şi foarte

important, cât toate celelalte la un loc,

relaţii interumane.


Doamna Georgeta Munteanu, directoarea Librăriei „M. Sadoveanu”:

Doamna Adela are motive să fie mândră. Este preţuită pretudindeni şi vă veţi convinge imediat. Îl invit pe domnul ministru Caius Dragomir să vorbească – probabil, tot despre sărbătorita mea de astăzi. Domnule ministru, aveţi cuvântul:

Vă mulţumesc doamnă directoare, şi vreau să spun că am sentimentul că această librărie, pe care o conduceţi de atâta vreme, începe să fie în egală măsură, un loc al literaturii vorbite ca şi al literaturii scrise. Pentru că aici, se fac asemenea lansări de cărţi care încarcă sufletele noastre şi cultura română cu o mare bogăţie de idei, până la urmă. De idei, de metafore, de situări în istorie a unor personalităţi actuale. Vă felicit pentru asta, în primul rând pe dumneavoastră.

Mai daţi-mi voie să fac o paranteză, înainte de a începe a mă referii la Adela Popescu.

Moldova, este o ţară puternică, pe urmă, Iaşiul este o capitală, aşa încât, nu ştiu cum sunt moldovenii! Treaba lor, ei decid! Cei care îi apreciază, pot să îi aprecieze într-un mod sau altul, dar în Iaşi ai acelaşi sentiment pe care îl ai şi în Bucureşti. Anume: că te afli într-un loc unde s-a născut istoria României actuale, nu cea de altădată; nu ca în Târgovişte, sau nuştiu unde. Deci: e un lucru, aţi referit la el, şi am ţinut să spun acestă istorie.

De altfel, George Muntean venea de undeva şi mai de departe de Iaşi, din Bucovina. Nu mi-a fost niciodată, atât de greu să vorbesc, într-o prezentare a unor personalităţi, aşa cum îmi este acuma. Şi o să vă spun de ce: Pentru că toate lucrurile astea le-am trăit. Am fost alături de ei în toate aceste situaţii, eram mereu împreună, discutam despre lucrurile astea.

Aici nu este un volum de poezie. Aici este o existenţă integrală: nu în text, ci în realizarea cărţii însăşi. Viaţa lor este, se desfăşoară, ca o suită de volte în jurul poeziei Adelei (pe de o parte) şi a multitudinii de gesturi pe care le-a făcut în viaţă schiţându-şi profilul de personalitate, George Muntean.

Pot să îi caracterizezi pe fiecare cu câte un singur cuvânt: George Muntean este generozitatea. Dacă avem nevoie să găsim o figură umană care să întrupeze generozitatea (ca în poveştile acelea de copii în care apare avetura, apare fantezia, fascinaţia şi aşa mai departe, întrupate,) atunci, aş putea spune că în istoria literară şi în istoria propriuzisă, română, actuală, George Muntean este generozitatea.

Adela Popescu este persistenţa în fapt. Ea este cea care continuă mereu ceea ce a decis să fie. Nu a derapat de la acest lucru. Este continuu:

acelaşi om, aceeaşi persoană, aceeaşi fiinţă. Ceea ce o îmbogăţeşte este creaţia, dar fiinţa este una. Toţi, mai mult sau mai puţin, suntem unitari; aşa ne şi simţim în interioritatea noastră. Dar suntem oare, realmente? Foarte adesea avem o mulţime de schimbări, de oscilaţii, variaţii de atitudinii; deci, eu nu văd, aproape că eu nu mai pot să văd poezia Adelei, pentru că eu văd viaţa lor, a celor doi soţi.

George trăia prin poeziile Adelei. Adela scria poeziile prin existenţa în literatură a lui George Muntean. Totul era o viaţă. Nu era o creaţie literară. Literatura rezulta: Ei erau literatura. Aşa îi văd eu.

Observaţi, dacă ar fi să mă refer, cum să vă spun, prezentările de cărţi sunt un fel de concurs de alte poezii, care nu sunt în cărţi de poezii, adică la metaforele autorului se adaugă metaforele prezentatorului. Nu voi ceda acestor capcane. Ceea ce mi se pare că reprezintă poezia Adelei, este o superbă colecţie de definiţii. Ea defineşte. Defineşte existenţe din lumea acesta la care asistă, la care participă, în care persistă. Şi de altfel, lucrurile care s-au citit, în

fiecare s-a definit ceva: o fiinţă, o personalitate, o condiţie, ceva, în acest sens. Trebuie să recunosc că, treptat am ajuns să mă mir cât de mult a scris, faţă de cum ştiam că scria cândva. Deci, iată cum surprizele ne parvin chiar şi de la cei pe care credeam că-i cunoaştem aproape mai bine decăt pe noi înşine.

Problema se pune: Când, se scrie poezie mare, când, nu se scrie poezie mare?! M-am întrebat, datorită ţie: dacă se poate scrie o poezie mare, într-o limbă deja constituită, deja articulată. Pentru că poezia mare, ca la Eminescu, sau ca la, mă rog, Dante, în proporţii şi grade diferite, este poezia care creează şi limba. Acum, cu limba română, cum-necum, stăm, ne aflăm, la un înalt nivel: că o ştim, că unii nu o mai ştiu, ea există ca limbă a poeziei. Cred că da. Ca exemplu este chiar Eliot, pentru engleză, Saint–John Perse, pentru franceză. Deci se poate scrie, cu condiţia de a depăşi tot ce-a fost ca expresivitate anterioară. Eminescu ceează practic limba română. Nu sub raport semantic neapărat, nici gramatical, sau structural – dar o creează sub raportul expresivităţii, o aduce la o expresivitate maximă. Ei, maximul acesta întodeauna poate fi completat cumva. Deci, aici cred că este locul în care persistenţa unui om asupra propriei sale

Între noi–timpul, 115 poeme de Adela Popescu

opere, poate să însemne o poezie cu adevărat mare. Mă întreb. Alţii poate că răspund mai bine decât mine. Dar, mă mai întreb un lucru: Care e sensul poetului? Şi de ce vă spun. Şi de ce mă întreb acest lucru...

Eram la Buenos Aires (şi mă iertaţi că fac o mică digresiune sub formă confesivă), când s-a dat Lovitura de Stat a unui grup de parlamentari, împotriva preşedintelui Elţin. I se ia un interviu la CNN, Doamnei Thatcher (o să vedeţi că are legătură cu ce am eu să vă spun). Este întrebată de reporter: „De ce-l susţineţi atâta pe Elţin?!, este el atât de democrat încât să merite?” Şi Doamna Thatcher spune un lucru fantastic, care cred că se aplică şi în artă: „Domnul meu, nu asta are importanţă, fiecare om în istorie are un rol al lui: Gorbaciov a avut rolul să încheie Războiul Rece; Elţin să creeze o economie de piaţă. Despre democraţie, mai vorbim, altădată.”

Care este rolul poeziei Adelei Popescu? Eu cred că are unul extraordinar. Nu a creat poezie pentru asta, dar joacă acest rol minunat mai bine decât alţii care au încercat să-l mai joace. Anume: exprimă capacitatea de traductibilitate a limbii române. Eminescu nu e traductibil. Salut! Este universalist, dar e universalist prin noi şi numai pentru noi. Tradus, nu mai este poetul universalist pe care, numai noi, îl cunoaştem. Avem acest secret şi această bogaţie, de a şti despre Eminescu, ceea ce nimeni nu poate şti (câtă vreme suntem români şi câtă vreme vorbim româneşte).

Adela ne arată că limba română este o limbă a traducerilor, că poate suferi traduceri. Îmi spuneţi: bine, dar mai există şi alţii! Mai există depildă, neîndoielnic, Marin Sorescu: Marin Sorescu, nu poezia ş-o traduce, ci tezele şi textele! Pentru că e foarte uşor de tradus o poezie filozofică de Blaga, sau o poezie de joc cu semantica a lui Marin Sorescu. Dar aici, e chiar poezie. Se poate traduce poezia? Eu cred că se poate! Japonezii, ce zic? Ei zic, că da. Englezii? La fel.

Iată ce cred că aduce Adela pentru cultura română, în general. Deci, nu pentru ea. Nu

pentru noi, care o citim de plăcerea lecturii literare, ci, neapărat, pentru ştiinţa faptului că, poezia română nu va fi obligată să rămână todeauna numai în România.

Este formidabil, cum spuneam, că putem să avem acest secret al fericirii noastre de-al înţelege, de-a fi singurii care, vorbind româneşte, îl înţelegem pe Eminescu: Dacă vrem să îl înţelegem... Că dacă n-avem minte, nu-l mai înţelegem deloc (e problemă, şi de inteligenţă, aici!). Spun, despre Eminescu, cum spunea Voltaire despre Dumnezeu: „Eu sunt împotriva ecleziaştilor, afirma Voltaire,

dar cine crede că nu există Dumnezeu, ăla nu e întreg la minte, e puţin deraiat”. Aşa e şi cu Eminescu: poţi să ai ce vrei împotriva celor care l-au imitat pe Eminescu, dar dacă nici pe Eminescu nu-l pricepi, atunci eşti puţin defect (dacă e cineva aici, dintre aceştia, pot să îi stau la dispoziţie, pentru dispută).

Cred că n-aş mai spune nimic despre Adela Popescu, decât că, ştiu sigur că atâta vreme cât există, ea e poetă.

Caius Dragomir


După destrămarea U.R.S.S. am putut afla, măcar în parte, despre crimele şi ororile petrecute în spaţiul ex-sovietic. Stalin şi alţi conducători ai „Marelui prieten de la răsărit”, prin felul în care au dirijat lucrurile în vastul teritoriu al fostului stat (în fapt fostul imperiu) comunist au lăsat cu adevărat o „moştenire de neşters”.

Astăzi mulţi consideră că faţă de ce s-a petrecut în trecut este de dorit o cale a „moderaţiei”,a care ar presupune, între altele, şi ceva de genul „să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi să pornim de aici”. Este, fără îndoială, de cele mai multe ori un mod forţat de vedea lucrurile, dacă nu o desconsiderare a istoriei unor popoare.

Drama poporului tătar, victima unui genocid rămas cvasi-necunoscut în Occident până după 1990 începe să fie devoalată pas cu pas. La intrarea trupelor ruse în Crimeea, în 1736, bună parte din tezaurul, din comorile literare adăpostite în încăperile Palatului Hanilor de la Bahcisaray a fost distrusă, arsă. Au pierit în flăcări şi biblioteca hanilor, care adăpostea mii de pagini din literatura tătară şi din marile cărţi ale Orientului, poezia hanilor ş.a. S-au păstrat puţine pagini, literatura de secole a acestui popor a fost distrusă pur şi simplu. Au fost apoi valurile de emigrări ale tătarilor, deportările, surghiunul.

Una dintre cărţile care vorbeşte despre „relaţiile spinoase” dintre Rusia/ URSS şi poporul tătar este aceasta semnată de Fevzi Altug, cu o versiune în română de Güner Akmolla, pregătită pentru tipar de doamna Inci A. Bowman (care a tradus aceste memorii în limba engleză).

Structura cărţii este următoarea: după „mulţumirile” semnate de Inci A. Bowman (în care sunt explicate şi demersurile de până la ajungerea în forma pentru tipar a volumului), prefaţa traducătoarei şi Introducerea autorului: Cap. I – Articole publicate în revista „Crimeea”, 1918 („Tineretul crimeean şi soluţia lichidatoare a Rusiei”, „Agricultura crimeenilor în Crimeea şi Anatolia”, „Instituţiile de învăţământ în Crimeea”), Cap. II – Amintiri crimeene. Războiul civil rus şi foametea. 1918-1922, Cap. III – Poemele, şi, în final, o serie de texte originale, fotografii şi bibliografie.

Apariţia acestei ediţii în limba română a fost o muncă anevoioasă. Memoriile, publicate în alfabet arab în anii 1918 şi, apoi, în 1933, a fost necesară întâi transcrierea lor în alfabetul latin (între alţii de către Bâki Asilturk, Şule Tezcian ş.a.), documentarea, bună parte în cadrul Bibliotecii Congresului SUA din Washington D.C:, apoi a fost posibilă şi versiunea cu selecţia în limba română.

Fevzi Altug – sau Fevzi (Eltiok) Altuğ, cum apare numele său în revista „Crimeea”, nr. 14, 1996, Ankara – este considerat un reprezentant notabil al „învăţământului şi naţionalismului turc”, s-a născut în 1878, într-un sat din Crimeea, Eltiok, nu departe de oraşul Gözleu. Inci A Bowman consideră că familia acestuia descindea din familia unor şeici din Anatolia, trimişi cu sarcini de la Curtea Otomană în Crimeea. În 1898 familia sa se mută în Turcia, el lucrând între anii 1898-1910 în Comisi9a de Emigrări din Eskişehir, iar în 1900 s-a căsătorit cu Asiye, fiica unui hagi care se născuse în 1884 în Constanţa. În 1905, fără familia sa, rămasă la Eskişehir, revine în Crimeea unde, împreună cu Ismail Gaspirali3, a lucrat la Bahcisaray în domeniul editorial/ publicistic.

Având diverse activităţi legate de limba, cultura tătarilor, colaborând la ziarul „Translatorul”4 (care avea deviza „unitate în limbă, gândire şi acţiune”), cu merite în distribuţia acestuia, în 1907 a reuşit să îşi aducă familia în Crimeea. Însă, nu mult după asta, a trebuit s plece de aici, urmare a atacurilor simpatizanţilor ruşilor sau/ şi conservatorilor tătari. Astfel, în 1908, revine cu familia la Istanbul, având o activitate civică şi didactică. Către sfârşitul primului război mondial revine în Rusia, în Crimeea, pe valul de emulaţie generat de schimbările care au dus la căderea ţarismului şi de proclamaţia lui Lenin cu referire la drepturile minorităţilor. Evenimentele s-au precipitat, a fost căderea guvernului otoman, învins în primul război mondial, în Crimeea, ajutaţi de armata germană, au sosit demnitarii refugiaţi, între care şi Enver Paşa, apoi armata germană s-a retras din Crimeea iar guvernul Suleyman Sülkevici, sprijinit de aceştia, s-a prăbuşit, instaurându-se un altul, condus de Salomon Krym, sprijinit de ruşi şi ucraineni, au venit armatele lui Denikin, pe urmă Crimeea a fost ocupată de bolşevici, în primăvara lui 1919, apoi iarăşi albii ş.a. În cele din urmă a trebuit să plece din nou din Crimeea, în 1921, apoi a rămas văduv, s-a recăsătorit, tot cu o descendentă a unor tătari de loc din România. A

Marea Neagră în contextul ascensiunii marilor puteri europene (secolele XIX-XX)

La Editura Muzeului Marinei Române din Constanţa, spre finele lui 2012 a apărut, în coordonarea comandor conf. univ. dr. Olimpiu Manuel Glodarenco, o selecţie de texte cu titlul Marea Neagră în contextul ascensiunii marilor puteri europene (secolele XIX-XX).

În contextul geopolitic actual, iată, a situaţiei create în Crimeea recent, Marea Neagră se dovedeşte o zonă de mare interes din punct de vedere istoric, social, politic, economic, strategic ş.a. (Cu ani în urmă citeam o carte aparte, a cărei publicare în timpul regimului comunist a stârnit nu doar simple discuţii, eufemistic vorbind, semnată de Gh. I Brătianu, anume Marea Neagră, care face obiectul studiului publicat de Claudia Tănăsescu în această selecţie) Cu atât mai interesantă este şi această carte care reuneşte texte dintre cele mai diverse, cu subiecte variate, din diferite domenii de interes, care relevă, dincolo de cele ştiute, şi tot felul de detalii.

Mai multe texte au ca subiect Basarabia, altele interesul Rusiei şi/ sau al marilor puteri faţă de această regiune. Altele se referă la teritorii mai depărtate de noi, de pildă textul semnat de Marian Zidaru, Ştefan Georgescu, Marinela Carastoian, Conflictul armeano-azer, pe care l-am citit şi cu gândul la cele pe care le-am văzut personal în Armenia ori Nagorno Karabach.

Sunt în total 17 texte, în ordinea în care apar în carte: Elena Predescu, Ioan Damaschin, Nave şi navigaţie în antichitate, dr. Vlad Mischevca, 1812 – Annus Horribilus (problema basarabeană – 200 de ani), dr. Dinu Poştarencu, Sub regimul lui I.M. Harting, drd. Ana Olivia Şerban, Marile Puteri şi interesul lor în construirea unui canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră (1838-1918), drd. Gabriela Tănase, Aspecte ale turismului la Techirghiol (1878-941), dr. Traian Brătianu, Personalităţi dobrogene, născute în Basarabia, dr. Maria Danilov, Activitatea comisiei de zemstvă în vederea pregătirii culegerii jubiliare către suta de ani de la anexarea Basarabiei (1907-1911), comandor univ. dr. Olimpiu Manuel Glodarenco, drd. Tanţa Măndilă, Atitudinea Rusiei faţă de strâmtorile Mări Negre, la începutul Primului Război Mondial, reflectată într-un document diplomatic secret al epocii, prof. Claudia Tănăsescu, Importanţa Mării Negre în viziunea lui Gheorghe I Brătianu, dr. Marin Voicu, Rapoartele Partidului Naţiunii despre declanşarea evacuării Basarabiei şi Bucovinei, Marinela Carastoian, Holocaust. Act antisemit. Act antievreiesc, Marius Chelaru, Cărţi uitate, oameni care au fost în Basarabia, dr. Marian Zidaru, dr. Ştefan Georgescu, Marinela Carastoian, Conflictul armeano-azer, dr. Ion Teşa, Rezolvarea diferendelor maritime pe cale diplomatică, dr. Ion Moiceanu, 16 mai 1812-16 mai 2012. O gravă pierdere teritorială printr-o înaltă trădare internaţională, comandor dr. Marius-Adrian Nicoară, Principalele acte normative cu specific aeronautic pe timpul pregătirii, desfăşurării şi încheierii celui de-al doilea război mondial.

Este greu de vorbit pe scurt despre atâtea şi atâtea aspecte interesante analizate de autorii care semnează textele în această selecţie. Sunt multe studii despre Basarabia, despre felul în care a fost tratată România de către Rusia ori Marile Puteri în diverse momente ale istoriei, despre oameni care au lucrat pentru neam şi azi, pe nedrept, sunt cu totul uitaţi cei mai mulţi dintre ei ş.a.

Mi-am propus doar să semnalez apariţia cărţii, şi să ofer cititorului posibilitatea să afle, fie şi prin simpla enumerare a titlurilor acestor texte şi a semnatarilor lor (nume cunoscute în domeniile lor de activitate), că merită să răsfoiască aceste pagini.

Coordonator: Olimpiu Manuel Glodarenco, Marea Neagră în contextul ascensiunii marilor puteri europene (secolele XIX-XX), Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2012, 364 p.

Despre „relaţii spinoase”, peste secole

În lumina evenimentelor recente din Ucraina, mai cu seamă din Crimeea (unde am călătorit nu o dată, am stat un timp, am cunoscut mulţi oameni şi am văzut tot felul de locuri, încercând să înţeleg istoria, dar şi prezentul lor, am scris ce am priceput într-o carte care a fost tradusă şi în tătara crimeeană1), propun cititorilor revistei şi acest text2 care se referă la trecutul acestei zone, la felul în care au trăit unele evenimente oamenii vremii.

Marius Chelaru

(continuare în pag. 9972)


î

puseuri dramatice, fie şi judecând după încarcerarea la închisoarea Văcăreşti. Îl vom vedea pe fostul elev la Şcoala de marină din Galaţi în teribilismul expedierii, pe adresa lui Nicolae Iorga, a unui exemplar dintr-o revistă a sa, numită pe şleau, în amintirea elementului decis de divinitate ca distincţie a lui Adam de funcţionalitatea reproductivă a Evei. Respectabilul tată de istorii a cerut arestarea, ca premiu pentru cutezanţa estetică a tânărului jurnalist, în adeziunea unor mari poeţi, precum Octavian Goga.

Debutul îl face cu poezii la revistele alge şi unu, cochetează cu scrisul în «leopardă « promovat de Virgil Teodorescu şi în 1929 îşi leagă toate poeziile într-un volum « Jurnal de sex». «Cred într-o viziune sexuală a întregului univers», declară poetul în «Credoul» său publicat la «unu». Dar, nemulţumit de mişcarea «unu» o părăseşte spunând că e eşuată în burghezism şi mediocritate. Scoate în 1933 «Poemul invectivă», un volum şocant, «deşănţat» cum l-a numit G. Călinescu şi nepublicat decât târziu, în 1986.

Fiind un autentic vărsător, Bogza nu-şi va trăda marile iubiri, astfel că va continua mai apoi în proză poezia scrisului inconfundabil. E o caracteristică a vărsătorului talentul de a nu tranşa definitiv calea dintre trecut şi prezent, îngăduindu-şi să penduleze, după geniul momentului, între iubiri niciodată abandonate definitiv. E o formă de fidelitate, trebuie să recunoaştem. Din consfinţirea estetică a acestor legături s-a născut reportajul românesc.

„Cartea Oltului” (1945) este un reflex uman al cosmosului, este istoria parcurgerii tuturor regnurilor de la steaua polară şi până la om a divinului mister denunţat de poet cu surlele şi trâmbitele unui stil literar unic; pentru că o lectură a acestui text homeric nu se acomodează niciunui gen, chiar dacă multe îl pot revendica. Nu ştii, după această lectură, dacă inorogii ei îşi datorează gloria

liricii sau astronomiei. E adevărat că Geo Bogza nu a îngăduit vreo apropiere între literatură şi alcătuirea scrisului său. E unul din puţinele momente de candoare manifestată în mod explicit.

Reportajul este, spune scriitorul, modul coborârii din „turnul de fildeş”, o împărtăşire nerăbdătoare, imediată, cu Omul de care îl leagă prietenii de neuitat, dar şi altarul unei generoase ofrande dedicate cititorului necunoscut.

Perioada proletcultistă

Crezul artistic al poetului era coborârea în stradă care să se petreacă fără pierderea unei altitudini spirituale, lipsă care ar prăbuşi scrisul în pălăvrăgeală. Un scris dedicat, un ochi atent contemplând clar ţinta colectivă prin lunetă. Scop şi mijloace artistice angajate, aşa ar vrea să apară Geo Bogza, un crez de care nu s-a dezis nici înainte de 1944 şi nici după instaurarea regimului comunist de la care aştepta o dreptate istorică. Perioada proletcultistă este o sintagmă eşuată estetic numai în

consecinţe, dar nu şi din premise. Geo Bogza a fost un om de stânga, precum marii intelectuali europeni ai vremii. El a privit cu speranţă manevrele de instalare a noii lumi socialiste, iar în timp a constatat derapajele şi, în final, s-a opus totalitarismului , considerându-l o denaturare a unui ideal pe care îl visa împlinit în noua orânduire politică. „Până în 1964 era mai bine” , mărturiseşte el unor confraţi, citat de un informator al securităţii. Sintagma folosită de fostul preşedinte Ion Iliescu despre puritatea maculată în practica politică a idealurilor comuniste e o ilustrare emblematică a rătăcirilor profesionalizate, perpetuând spectrul speranţei mult după ce aceasta a murit o dată cu societatea născută cu malformaţii. Dar instaurarea comunismului era pentru mulţi o mare speranţă. În acea fază a creşterii sale, cultul proletariatului se identifica estetic, la începuturi, cu atenţia la care o realitate incipientă obligă orice ochi critic. De altfel, faţă de perioada de dinainte de 1945, Geo Bogza pare să nu mai fi publicat în ritmul în care s-a consacrat, în ciuda faptului că în anul 1955 devine membru al Academiei Române. După ce, în 1945, a publicat „Cartea Oltului”, în 1946 îi apare „Ţara de piatră”, în 1947 lansează volumul „Cântec de revoltă, de dragoste şi de moarte” dar şi „Oameni şi cărbuni în Valea Jiului”.

Ce a scris Bogza după 1948 în proză este de o calitate lamentabilă ne asigură Nicolae Manolescu în volumul «Istoria Critică a literaturii române».

Anul 1951 este marcat de o directivă politică inspirată din tendinţele sovietice ale momentului de a dezavua proletcultismul şi de a frâna astfel prăbuşirea artei şi literaturii. În 1971, scriitorul este decorat cu titlul „Erou al muncii socialiste”, dar, abia în 1976, publică volumul „Orion”. În 1978, primeşte premiul Uniunii Scriitorilor, fiind deja un cunoscut opozant al sistemului, aşa cum ni-l arătau note ale informatorilor securităţii, mulţi dintre ei prietenii lui apropiaţi. Revoltatul Geo Bogza trebuie arătat în ipostaza onorantă a verticalităţii

Scotocind prin hârtii mai vechi am descoperit o corespondenţă uitată, schiţa unei teze de doctorat despre opera jurnalistică a lui Geo Bogza, a unui amic frământat de nevoia de a repara o nedreptate: pe aceea de a nu se mai fi scris decât sporadic despre acest autor de referinţă al culturii române. În 2013, 20 de ani de la decesul poetului au trecut fără ecou. Amicul, Adrian Onicescu, descoperă un practic avantaj. A trecut destul timp de la moartea poetului, timpul necesar limpezirii contextului literar în care s-a aşezat personalitatea lui. Lectura operei dar şi a ecourilor ei în contemporaneitate ni-l revelează proaspăt şi actual, aşa cum a fost şi în timpul vieţii. Centenarul lui Bogza a suscitat, în anul 2008, o serie

de articole şi eseuri în presă, dar niciun studiu notabil al operei poetului. Au existat vagi promisiuni de a ne dezvălui aspecte şi documente necunoscute din partea publicistului Nicolae Ţone, fapt care indică totuşi intenţia unei abordări fragmentare care nu ar putea cuprinde statura literară impresionantă a creatorului de facto al reportajului românesc. Lipseşte, aşadar, un studiu aprofundat la care Onicescu se angajează. Întreprinderea nu mi-a părut facilă şi nici lipsită de anumite riscuri. L-a tulburat ideea de a cuprinde în cuvinte un poet despre care el spune:

« O încadrare în epocă impune o familiarizare cu detaliile peisajului literar în care, prin zvârcolirile estetice ale marelui visător, Oltul şi-a mutat albia în epopee. Vor ieşi la iveală, cu siguranţă, secrete de arhivă, frământările aventurilor dadaiste de la începuturi, suprarealismul, avangardismul, experimentele care au supravieţuit uitării istorice şi cele care s-au irosit în neant. Temperatura temerilor urcă pană la incandescenţă pe măsură ce ne apropiem sideraţi de vâltorile galaxiei Bogza. Căci e greu să scrii despre un poet altceva decât o poezie. Dacă îi ridici o statuie, el se va răci oarecum de poezie până la temperatura marmurei sau a bronzului iar tu, năzuitorul cuprinderii cu mintea, vei fi vinovat de a fi rătăcit căile celor ce îl caută. Cum să răspunzi decent grandorii, care e ea însăşi o exagerare? Supunerea truditoare oferă doar o îngenunchere, imaginea ei are mai mult din neputinţă decât din religiozitate. Este nevoie de o detaşare rece, calculată pentru a reflecta obiectiv o subiectivitate fascinantă”.

La 21 de ani după moarte Onicescu convoacă umbrele asupra operei sale deja scrise. Dispariţia fizică a unui autor îi pecetluieşte opera cu o taină, cu un mister inefabil pe care îl dorim dezlegat. Onicescu reconstruieşte o viaţă posibilă, plauzibilă, dar, fără doar şi poate, nu acea viaţă care este a lui şi numai a lui, de neîmpărtăşit nici cu iubita, nici cu mama, străină până şi de propria cunoştinţă. Abordarea personalităţii marelui revoltat este pândită de multe din primejdiile implicate de marile alăturări de contraste. Geo Bogza este unul din ele şi trebuie văzut aşa cum era atunci când cultura aceasta l-a născut cu un strigăt revoltat împotriva pudibonderiei moralizatoare, zguduind cu sârg adolescentin ţâţânile inocenţei adormite printre vocabulele îngăduite de sus. Trezirea, ne avertizează Nietzche, nu e cea mai comodă dintre modurile de a înceta să dormi. Iar el a avut de tras ponoase de chefliu matinal al adevărurilor în deşteptare. E dimineaţa pe care voi încerca să o surprind răzvrătită, aşa cum a început ea în fiinţa poetului abia ieşit din adolescenţă. Îl vom vedea prins în „schema exasperării creatoare - una din cele câteva glande din ale căror tulburătoare secreţii porneşte toată activitatea noastră”(1), răsculat, în egală măsură, împotriva cuminţeniei obediente canoanelor estetice dar şi academismului ermetic, pierdut de oameni. În obsesia fecundă a crezurilor sale literare, a vitriolat „incapacitatea poeţilor de a trăi cot la cot cu viaţa”(2). A făcut-o cu un acut simţ al justiţiei, alimentând un verb acid, o alură estetică şi fizică impresionante, căci nimic nu e întâmplător în legea seriilor care ne guvernează. Teza lui Onicescu propune să-l evoce pe Geo Bogza angajat jurnalistic cu mijloacele artei, dăruit definitiv luptei „împotriva oprimării”. „Faţă de ceea ce se petrece acum pe pământ, astrala poezie de cabinet trişează şi trebuie denunţată”(2), se revoltă poetul. Pornografia lui Bogza este de fapt un strigăt de trezire a conştiinţelor estetice, lansat de un tânăr pe care tocmai timpul nescurs al vieţii lui îl despărţea de credibilitate. Freud a peţit mireasa creaţiei direct din concupiscenţa în care îşi ispăşea păcatul ancestral. În onoarea acestui precedent onorabil îi era permis tânărului aspirant la cuminecare literară să-şi aţâţe visceral revoluţia bâjbâită dadaist pe la colţuri de bodegă pariziană? Odiseea îndrăznelii sale a străbătut un parcurs previzibil dar nu lipsit de

Geo Bogza - O teză de doctorat propusă de

Adrian Onicescu

Geo Bogza - O teză de doctorat propusă de

Adrian Onicescu

Adrian Grauenfels


î

La noi, la creştini, dincolo de fireasca durere a des păr ţirii, mortul aduce şi foloase… Pomenile, de pildă, sunt o formă de câştig pentru cei rămaşi în viaţă, iar dis pariţia cuiva, în general, creează un loc ce trebuie nea-pă rat ocupat de altcineva.

Şi în politică se întâmplă la fel!Am visat zilele trecute că mă aflam la parastasul unui Partid politic.

Adunare mare, oameni cu nume cunos cute, aplauze ca pe vremea Odiosului şi cuvântări (de părere de rău după decedat) dintre cele mai specta cu loase.

Nu mă pricep la politică şi atunci am stat mai mult la parastas pentru imensa Colivă ce ştiam că se pre gă tise decedatului.

Coliva politică are, dacă-mi permiteţi, un gust spe cial, un miros aparte, o prezentare emoţionantă şi se serveşte de fiecare dată cu mult fast şi cu prefăcută du rere de cei care au ucis Partidul politic respectiv.

Am întrebat bucătarul care se ocupase cu prepa ra tele culinare dacă ştie din ce este făcută o astfel de Colivă şi mi-a spus cu nonşalanţa celui care abia aşteaptă să pre gătească şi altfel de colive că pentru el, ca specialist în funeralii politice, nu compoziţia Colivei are impor tanţă, ci „ingredientele ce se adaugă fac toată faima”…

Aşa am aflat, de pildă, că la Coliva politică platoul se ornează mai întâi cu „minciunele”, un fel de bom boane mici, viu colorate şi extrem de dulci peste care se aşază „o pastă roşie de ideologie obligatoriu stângistă”, pudrată cu „prafuri albe de speranţe deşarte”, după care se aşază fiertura specială din făină de grâu, obligatoriu din import, conform toanelor Partidului decedat, peste care se toarnă din belşug un fel de „ciocolată electo rală” ieşită din garanţie, ca o dovadă clară că Decedatul Partid nu se va mai întoarce de la groapă niciodată.

– Sigur, mi-a zis maestrul bucătar, toată Coliva asta specială, are în compoziţia sa o esenţă de dor de ducă plăcut mirositoare şi, după voia celui

ce a fost preşe din tele Decedatului, se mai adaugă câteva picături din su-doarea fostelor aplauze de pe vremea când Decedatul se simţea bine şi conducea Ţara!

Ca unul care ştie totuşi cum se pune de-o Colivă poli tică, am rămas uimit când am aflat că la actuala Colivă i se spune Naţională, că este ceva mai mult decât o simplă Colivă de Partid, că are foarte mulţi îndureraţi şi, ceea ce este mai trist, are şi mila unui Popor des cu rajat, pă că lit, minţit, batjocorit, umilit…

Am crezut că maestrul bucătar ar fi vrut să spună „ura” unui Popor… dar m-am înşelat!

– Domnul meu, a zis maestrul bucătar, Poporul ăsta are simţul iertării şi, acolo unde ar trebui să pună ură, el pune milă, acolo unde ar trebui să pună foc, el să deşte flori, acolo unde ar trebui să judece şi să con damne, el zâmbeşte şi cântă… Din această cauză, la noi, la români, Coliva politică nu este tocmai un semn al morţii, al tre cerii în nefiinţă… Nici n-o să ştiţi când „mortul” înviază şi prin tot felul de alianţe, care mai de care mai împo triva firii, ajunge iar la guvernare şi iar se ocupă de binele Poporului, de fericirea noastră atât de nefe ri cită… Din cauza asta nu punem lumânări la o astfel de Colivă şi niciodată nu aducem preoţii… Coliva Naţională de azi poate fi foarte bine Actul învierii de mâine… Înţelegeţi ce vă spun?

N-am răspuns la întrebare.Şi ca să fiu sincer nici nu prea ştiu cum se poate răs punde la o astfel

de întrebare…Speriat, am luat o lingură din Coliva politică a ulti mu lui Partidului

proaspăt decedat şi am aruncat-o la câinii ce se plimbau, ca şi noi, nedumeriţi, prin curtea răposatului!

George Rizescu

Coliva naţională

sale în momente când, în numele angajării literaturii, scriitorii, cu puţine excepţii, au cedat şi s-au lăsat angrenaţi în viciosul sistem de propagandă. Bogza nu apare în multe din volumele omagiale publicate în acea vreme , iar când publică în volume de slavă o face cu demnitatea de care a dat dovadă, de pildă, în cazul culegerii de reportaje „Te slăvim, ţară nouă”, editura E.S.P.L.A 1960 , în care publică reportajele „Laudă electrificării”(1953), „Un fluviu puternic şi generos”, „Carpaţii răsăriteni, sudici şi apuseni , „Marile şantiere, marile transformări”(1953) .Calitatea literară a acestor reportaje nu este cu nimic afectată de tendinţele vremii, autorul nu face niciun compromis estetic, nu glorifică Partidul după tipic. În cercetările sale, Adrian Oisteanu caută motivaţia lăuntrică a poetului, corespondenţa cu prietenii, mărturii ale discuţiilor dar, mai ales, reflectarea personalităţii scriitorului în oglinda, adesea fidelă, a Securităţii.

Disidenţa

Cartea albă a Securităţii, editată de Serviciul Roman de Informaţii la Editura „Presa Româneasca”, ne spune Onicescu, a fost un reper iniţial pentru superficiala căutare a acţiunilor subversive din perspectivă comunistă, a lui Geo Bogza. În conţinut, cartea are o coloratură prolixă. Ea nu oferă ceea ce pretinde că face - adevărul gol-goluţ - şi nu este evident că s-ar fi dorit descifrarea conţinutului în ansamblul său, în esenţa sa. De aceea doar accesul la datele clasificate va putea să ne redea aspecte esenţiale care au modelat viaţa lui Geo Bogza şi a altor scriitori, precum şi opera lor. Revolta, însuşire caracteristică a lui Bogza, estompată puţin în perioada proletcultistă, revine în forme tot mai insidioase, expunând răul social, făţărnicia, violenţa dictaturii la corozivul unui umor distrugător. Îl vom vedea pe Geo Bogza refuzând o invitaţie la Neptun, concepută de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, „datorită ţinutei sumare în care se afla” (3). În realitate, autorul notei informative dezvăluia că adevăratul motiv al refuzului era fronda scriitorului pentru motivul că i-a fost scoasă rubrica săptămânala din schema redacţională a „Contemporanului”. Într-o notă din ianuarie 1978, autorul face un succint portret după criteriile specifice ale Securităţii, în care Bogza este prezentat ca având o „atitudine şi influenţă pe care le exercită în diferite ocazii” în scopul de a crea „o stare de spirit necorespunzătoare în mediul literar”. Aceeaşi sursă

informează că, după reorganizarea din 1977, Bogza nu a mai publicat nimic timp de trei ani, ca o „politică a tăcerii” datorită căreia, în 1977, a fost invitat de „Amnesty Internaţional” la lucrările acestei organizaţii. Ca urmare, se propune intensificarea acţiunilor de urmărire a lui, în paralel cu „măsuri de influenţare pozitivă”. Pagina 134 a amintitei lucrări prezintă scriitori ca Geo Bogza, Nina Cassian, Geo Dumitrescu, Radu Cosaşu etc. purtând negocieri secrete cu alţi scriitori pentru a-i organiza într-o masă care ar exercita presiuni şi şantaj, cu

degenerarea acţiunii lor într-una politică, pentru a „forţa publicarea unor lucrări literare necorespunzătoare”. Hotărâri precum aceea de a refuza să participe la şedinţa de excludere a lui Dumitru Ţepeneag fac parte din acelaşi registru grav şi primejdios al unei atitudini demne, inflexibile în faţa presiunilor politice. Securitatea a fost ultragiată de atitudinea lui Geo Bogza care, ieşind de la vizionarea filmului lui Lucian Pintilie, „Reconstituirea”, „a scris pe capota maşinii lui Pintilie, care era acoperită cu zăpadă: Trăiască Pintilie! Umilul Geo Bogza” . Ar mai fi de amintit vizita sa la Moscova şi articolul care a urmat «Meridiane sovietice « în care Bogza este fascinate de Mausoleul lui Lenin, evitând , remarcabil să pomenească de tiranul Stalin.

Suntem, aşadar, în faţa unei personalităţi impresionante a literelor române, despre care Eugen Simion, în „Scriitori români de azi”, la capitolul Bogza, aprecia că poetul „într-atât îşi domină epoca”, încât

„nu s-ar putea vorbi satisfăcător despre cărţile lui Geo Bogza, fără a vorbi întâi despre om. „Impresia este, cu toate acestea , că opera n-a cuprins, nici aici, decât o parte din ceea ce ar fi voit şi-ar fi putut scriitorul să spună. Există analogii care nu au fost exprimate, sunt încă viziuni ce n-au fost traduse.” (Eugen Simion, “Scriitori români de azi”).

În virtutea acestei certitudini a criticului, opera jurnalistică a lui Geo Bogza are nevoie de multe lămuriri pe care Adrian Onicescu promite să le aducă în teza sa de doctorat, şi într-un sperat volum, publicistica împrăştiată prin diverse publicaţii de-a lungul carierei marelui scriitor.

(1) Exasperarea creatoare – [Unu , an IV, nr. 33,feb.1931](2) [Viaţa imediată, an.I nr.1 , 1933] (3) Cartea Albă a Securităţii ed 1996, p.59


Sfârșitul este unul îndurător întrucât se apelează la metafora spălării păcatelor prin apa cu rol purificator sau prin ritualul „datului pe apă”, ritual prevăzut în practicile magice cu antidot şi posibile reveniri la forma anterioară, a celui care îi este supus. Capra lui Creangă procedează aidoma unui mare maestru care „arde între coloane” pe aspirantul sau masonul nedemn de instituţia şi preceptele masonice. Finalul care-i este rezervat lupului este cel al „arderii de tot”, practică sacrificială cunoscută din Vechiul Testament, cu valoare de hrănire a bunăvoinţei divine. Povestitorul nu ezită să strecoare această idee în text: „Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa!” Lupul însuşi îşi dă seama că populara formă a parastasului la care e invitat e ceva mai mult decât un banchet masonic ritualic şi pe acest fundal află şi faptul că „punându-şi în cârd cu capra”, aceasta i-a „venit de hac” în modul specific instituţiei pe care o reprezintă, dar şi printr-un ritual mitico-magic de excepţie, care nu are antidot, nici revenire. Invitaţia caprei îi oferă în schimbul hranei spirituale mult aşteptate arderea între coloane, de data aceasta nu simbolic, ci chiar la propriu.

Astfel, spre deosebire de variantele „populare” europene ale poveştii lupului şi celor şapte iezi, povestea lui Creangă spală păcatele lâncezirii spiritului lupului printr-o „metodă” profundă, ireversibilă, ce depăşeşte moartea cea de a doua biblică, se aseamănă arderii între coloane – caprele din vecinătate – şi imprimă poveştii sale adevărata măsură a subînţelesurilor iniţiatice profunde pe care doreşte a le promova. În fond şi la urma urmei, povestea apare, coincidental sau nu, în 1875, anul celebrei împrieteniri cu Mihai Eminescu, la mai bine de doisprezece ani de când Creangă îl cunoscuse pe Titu Maiorescu, în acelaşi an în care Calinic Miclescu era ridicat la rangul de mitropolit-primat al Ungro-Vlahiei. Că povestea Caprei cu trei iezi ar mai putea fi văzută şi ca o metaforă a pactizării „uşorului la minte Mitropolit Calinic” (Titu Maiorescu) cu Titu Maiorescu în incidentul din 3 aprilie 1866, când diaconul Creangă i-a salvat viaţa înaltei figuri bisericeşti aflată pe poziţii opuse ideii aducerii în ţară a principelui Carol de Hohenzollern, e iar o idee la fel de profundă ca şi simbolismul iniţiatic masonic subiacent. Pactul nocturn din subteranele casei din apropierea Palatului Roznoveanu dintre cele două personalităţi ale vieţii publice şi politice româneşti din secolul al XIX-lea s-a lăsat ulterior nu numai cu salvarea vieţii mitropolitului Calinic, dar şi cu ridicarea sa la rangul de mitropolit primat al Ungro-Vlahiei şi mai apoi de preşedinte al Senatului la propunerea lui I. C. Brătianu, iar aceste fapte, puse cap la cap şi apariţia poveştii în chiar anul întronizării ca mitropolit-primat transformă Capra cu trei iezi într-un interesant avertisment pentru „uşorul la minte Calinic” - poate înveşmântat în haina personajului lupului – că un alt „complot” nu s-ar mai fi lăsat cu aceeaşi bunăvoinţă de care a dat dovadă Maestrul Titu Maiorescu!

Bibliografie:

Creangă, Ion. (1981). Poveşti, povestiri, amintiri, Ed. Ion Creangă, Bucureşti;

Dugan, Oana. (2001). Symbolisme franc-maçon dans l’oeuvre de Gérad de Nerval, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi;

Dugan, Oana. (2012). Termeni şi expresii din domeniul francmasoneriei dar şi al altor meşteşuguri – o perspectivă interlinguală, p. 139 in Expectaţia Nobelului, Miscellanea, Sarbatoare Publications, Sydney;

Evseev, Ivan, (1994), Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Ed. Amacord, Timişoara.

Webografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Calinic_Miclescuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Junimeahttp://www.cuvantmasonic.ro

Fapta lupului, aceea de a scurta un drum evolutiv anevoios, aidoma lui Pocitan ben Pehlivan, nu este trecută cu vederea de capra-masonerie. Nu acestea sunt metodele pe care le promovează, cu atât mai mult cu cât idealurile sale, simbolizate în „bunătăţile” pe care capra le aduce cu sine de la pădure, nu sunt uşor de atins, ci presupun o anumită jertfă de sine. Accesul la laptele primordial din „ţâţele” caprei, la arhetipul alimentar ideal (orice băutură fericită e un „lapte matern» (Durand, 320) nu se face prin ipocrizie, prin imitaţie şi „paraître”, ci prin esenţă şi devenire-

preschimbare interioară. Laptele se leagă de sânul matern, transfigurat în religiile paleoliticului în substanţă a vieţii a cărei purtătoare este Zeiţa-Mamă, reprezentată prin statuete feminine cu sânii hipertrofiaţi sugerând belşugul alimentar. Laptele de mamă, iar mai târziu, cel de oaie, capră şi, în cele din urmă, de vacă, fără nici un alt adaos sau în amestec cu miere de albine, a devenit băutura imortalităţii şi a regenerării. Miturile greceşti spun că ambrozia a provenit din picătura de lapte de la sânul Herei. În toate culturile lumii, laptelui i se conferă proprietăţi curative. Alăptarea este semnul adopţiunii fizice, dar şi al celei spirituale. În alchimie, piatra filosofală e denumită şi Laptele Fecioarei. Accesul la astfel de „bunătăţi” sapienţiale puternic înălţătoare, la fel ca şi la cele ale „drobului de sare din spinare”, simbol al sublimului purificator, al incoruptibilităţii (capacitatea de conservant) şi alianţelor indestructibile, al loialităţii (a se vedea simbolismul sării în luptele japoneze de sumo!) şi protecţiei se face în stratagema lupului printr-o măsură rapidă de „ingurgitare” a iezilor, fiinţe cu un grad de evoluţie superior lui, care astfel, prin consumare, îşi transferă şi proprietăţile „eterice” fiinţei care se hrăneşte cu ei. Or, prin acest gest lupul pierde taman protecţia în faţa lumilor necunoscute ale evoluţiei spiritului, protecţie dată de sarea adusă în spinare de capră (a se observa rolul apotropaic cu care se investeşte sarea în ritualurile populare româneşti atunci când este administrată caldă animalelor sau când se pune în scalda copilului, la botez), dar mai ales pierde iremediabil resorbţia şi reintegrarea eului în Univers, semnificată în tantrism şi în ritualurile oculte de topirea sării în apă. Iar finalul poveştii lui Creangă e şi mai sugestiv în acest sens, capra oferindu-i lupului moartea prin purificarea focului şi nu a apei, ca în variantele central-europene.

Metoda de aducere pe drumul corect al evoluţiei spirituale a lupului pe care o alege capra nu este cea a răzbunării, cum s-ar putea înţelege la o citire superficială a textului, ci este una elaborată. Lăsând la o parte avertismentele autorului: „Cu capra ţi-ai pus în cârd, capra ţi-a venit de hac” – într-o tentativă de anunţare a cititorului de a deschide ochii asupra adevăratului înţeles cu care se investeşte capra, care nu e oricine, ci e mai puternică decât lupul, fapt ilar în lumea realităţii înconjurătoare – se poate observa că ritualul de „pedepsire” a lupului nu este îndeplinit de o singură entitate: mai multe „loji masonice surori” contribuie la „aducerea pe calea cea bună” a aspirantului nedemn: „Şi auzind caprele din vecinătate de una ca asta, tare le-au mai părut bine! S-au adunat cu toatele la priveghi”. În variantele central-europene ale poveştii caprei, finalul este unul blând, capra tăind burta lupului, salvându-şi puii, născându-i a doua oară şi readucându-i la adevărata lumină şi nu la cea transfigurată de culoarea albă de împrumut dată de făina luată de la brutar. Ulterior, capra umple la loc burta lupului cu bolovani. Acest ritual provoacă lupului sete – metaforă pentru setea de cunoaştere astâmpărată de cealaltă hrană – iezii – fapt ce culminează cu adăparea lupului la un râu, căderea sa în apă (dizgraţie) şi imposibilitatea de a mai ieşi la suprafaţă din cauza lestului din vintre.

Capra cu trei iezi, de Ion Creangă – o receptare în cheie masonică

un drum evolutiv anevoios, aidoma lui Pocitan ben Pehlivan, nu este trecută cu vederea de capra-masonerie. Nu acestea sunt metodele pe care le promovează, cu atât mai mult cu cât idealurile sale, simbolizate în „bunătăţile” pe care capra le aduce cu sine de la pădure, nu sunt uşor de atins, ci presupun o anumită jertfă de sine. Accesul la laptele primordial din „ţâţele” caprei, la arhetipul alimentar ideal (o„lapte matern» (Durand, 320) nu se face prin ipocrizie, prin imitaţie şi „paraître”, ci prin esenţă şi devenire-

Oana Dugan

(urmare din numărul anterior)


Nu ştiu dacă generaţia optzecistă a fost, întra-adevăr, excepţională sau măcar superioară altor promoţii – 60, 70 - de la Facultatea de Litere sau, mai de grabă, a avut norocul unui grup de profesori ca Ov.S.Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, pregătit să susţină debutul colectiv – individualizarea vine mai târziu – al unui grup de studenţi talentaţi de care este plină – mai exact, era – facultatea de limbă naţională. GENERAŢIA 70 pe cine să se sprijine? Pe Serban Cioculescu, pe Alexandru Piru ori pe Zoe Dumitrescu Buşulenga? Generaţia 90 a fost condamnată la mediocritate de vecinătatea anterioară. Liderul Grupului de la început, dl Mircea Cărtărescu, a fost convins şi îndoctrinat că este un geniu, de aceea, deşi jenat de superlativele festiviste, a trebuit să se acomodeze greu cu „cercul strâmt” şi cu existenţa convenţională, dar, până la urmă, a aceptat habitudinile rutiniere, a devenit profesor, s-a însurat, s-a îmburghezit, şi a trecut de la şcoala generală la Universitate. Deşi subordonat ţinutei docte şi doctorale, totuşi harnic, ubicuu, mobilizant, dl Mircea Cărtărescu a luat în serios afirmaţia dlui Nicolae Manolescu care îl suspectează de genialitate – deşi mă tem că afirmaţia avea valabilitate numai la timpul trecut, la un

trecut studenţesc destul de îndepărtat.Cine ar fi crezut că poetul de pluton optzecist, poet care se smiorcăia că ar avea un mare deficit de

experienţă, de trăire esenţială (una din temele lirice), dar şi de mult dorita glorie, se va metamorfoza într-un prozator industrios, de amplitudine epică şi de mari desfăşurări imaginative? Şi totuşi... marea metamorfoză s-a întâmplat, iar poetul capricios, de scurtă respiraţie, a devenit prozatorul de cicluri epice supradimensionate, de ample desfăşurări narative şi complicaţii epopeice derizorii. Nu s-a specialzat într-o tipologie originală, nu a descoperit nici felii de viaţă specifice, nu a conturat un stil eclatant, inconfundabil.

Totuşi, această specie de proză, la limita fantasticului şi imaginarului biografic, era bine cunoscută în epica nostră – proza puţin citită, dar uneori excepţională, a poetului Al. Philippide, pigmentată şi cu puţină culoare de la Matheiu i. Caragiale în divagaţiile fanteziste şi crepusculare. Aş îndrăzni să afirm că textele sale au o legătură mai profundă chiar şi cu proza eminesciană, pentru că, poate şi pe urmele nuvelelor lui Mircea Eliade, construieşte personaje în tipologia „Sărmanul Dionis”. Spiritul baroc, preţios, în ramificaţii arborescente şi cizelări infinitezimale nu se potriveşte de loc cu vioiciunea balcanică şi tinereţea devenită marcă stilistică. Miturile personale şi perimetrul dinamovist din Şoseaua „Ştefan cel Mare”, deficienţele de trăire, absenţa contactelor arhetipale dar şi aderenţele subterane la lumea comunizantă (în care a rămas tinereţea auctorială ) rămân dominantele definitorii ale scriiturii cărtăresciene. Conexiunea cu spaţiul matricial înseamnă o relaţie dinamică, fertilă care poate să devină emblemă identitară, modelantă chiar pentru specificul naţional.

Nu ştim dacă substanţa socio-politică a comunismului – lumea în care a trăit şi dl Mircea Cărtărescu – poate deveni cel mai bun conducător narativ pentru asemenea fiţoase proiecte elefantine. Discursul narativ sofisticat şi substanţa epică incoerentă, încă necristalizată, nu-l recomandă pe domnul Mircea Cărtărescu decăt pentru o proză edulcorată, de mică respiraţie şi cu o subliniată propensiune pentru grotesc şi picanterie , într-un cocktail de substanţe epice incompatibile. Ne aşteptam la catedrale ori mari temple de construcţii epice şi când colo ne aflăm în faţa unui buncăr cu trepte îngropate pe care trebuie să te apleci ca să intri în subterana bucureşteană. Aşteptările noastre se legau de o înălţare mistică, pe o scară metafizică. Căci oare ce conexiune poate să existe între un proiect epic promiţător, proiect de societate exact, matematic, de ceasornic elveţian şi o viziune scriitoricească sclipicioasă, saturată de vivacitate balcanică, bagatelizantă, a marilor teme literare.

Proza dlui Mircea Cărtărescu pendulează tipologic, ca specie narativă, între basmul somnifer, de adormit copiii, şi filmul întunecat la care vin tinerii să se pupe şi bătrânii să-şi sperie frica de moarte.

Problema prozei dlui Mircea Cărtărescu nu se pune în termeni de opoziţie ( acceptare + negaţie), nici în declinarea sau recunoaşterea calităţii de prozator, ci ca supralicitare a disponibilităţilor narative – un mare număr de texte elaborate într-un timp restrâns – şi ca foarte rapidă manierizare stilistică şi eroziune epică a unui tip de sciitură emoţională care, deşi de sorginte lirică, nu descoperă principiile şi procedurile de obiectivare în propria substanţă de digresiune enciclopedică şi evaziune onirică. Nici capacitatea de fabulaţie, nici spectacolul verbului nu mai ating cotele anterioare de performanţă. Imaginaţia pare să fi secătuit destul de devreme, instinctul ludic a căzut în rutină iar spiritul de construcţie s-a diluat.

Personajul cu pistolul la tâmplă, în atmosfera demonică din scunda tavernă mohorâtă, are aparent nobleţea unui gladiator sau matador, numai că , în esenţă este un decavat, un paria care nici nu are nevoie de societate pentru că şi-a creat propria societate a jucătorilor şi disperaţilor, parcă adunaţi pe o stâncă la Biaritz. Numai că supravieţuirea devine un joc matematic, de pură probabilitate raţională, traductibil în cota de pariuri. Comparativ cu colegii săi de generaţie, care se luptau cu nămeţii debutului, dl Mircea Cărtărescu a debutat ca un săritor de la trambulină care a plutit la înălţime şi cu viteză deasupra prezumtivilor parteneri şi competitori. Aşa se face că a rămas liderul generaţiei 80 şi ca poet şi ca prozator, bucurându-se de o promovare excepţională, chiar profesionistă, cum nu s-a mai întâmplat în cultura nosatră. Superlativele critice se opresc, de obicei, la Nichita Stănescu, despre care dl Cărtărescu nu ne spune nimic. Norocul i-a surâs şi mai departe, căci în deschiderea europeană de după 1990, s-a dovedit cel mai viabil produs literar de export, mai ales prin trilogia „Orbitor”, alcătuită din volumele „Aripa stângă”, „Corpul”,”Aripa dreaptă”.

Şi ca valoare şi ca nouă exponenţialitate pentru noua contextualizare istorică, socială şi culturală, scriitorul nu a dezamăgit, nu a scăzut niciodată sub nivelul său caracteristic, deşi ultimele creaţii par erodate de un manierism pernicios, care nu era previzibil în debutul desantist.

Un declic mai degrabă detectiv decât esoteric declaşează mecanismul epic, cu vizibile rădăcini în proza lui Mircea Eliade şi în toată tradiţia generată de proza nonconformistă a lui Eminescu, deşi în urmă cu ceva timp, Mircea Cărtărescu s-a alăturat, e adevărat, cu jumătate de gură, corului detractorilor şi negatorilor lui Eminescu. Atitudinea antieminesciană ostentativă afirmată de un cerc restrâns de elitişti nu a avut asesntimentul majorităţii scriitorilor şi nici a cititorilor. Dl Mircea Cărtărescu a înţeles că, dacă se „desparte” prea tare de Eminescu, s-ar putea să se despartă şi de cititori.

măcar superioară altor promoţii – 60, 70 - de la Facultatea de Litere sau, mai de grabă, a avut norocul unui grup de profesori ca Ov.S.Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, pregătit să susţină debutul colectiv – individualizarea vine mai târziu – al unui grup de studenţi talentaţi de care este plină – mai exact, era – facultatea de limbă naţională. GENERAŢIA 70 pe cine să se sprijine? Pe Serban Cioculescu, pe Alexandru Piru ori pe Zoe Dumitrescu Buşulenga? Generaţia 90 a fost condamnată la mediocritate de vecinătatea anterioară. Liderul Grupului de la început, dl Mircea Cărtărescu, a fost convins şi îndoctrinat că este un geniu, de aceea, deşi jenat de superlativele festiviste, a trebuit să se acomodeze greu cu „cercul strâmt” şi cu existenţa convenţională, dar, până la urmă, a aceptat habitudinile rutiniere, a devenit profesor, s-a însurat, s-a îmburghezit, şi a trecut de la şcoala generală la Universitate. Deşi subordonat ţinutei docte şi doctorale, totuşi harnic, ubicuu, mobilizant, dl Mircea Cărtărescu a luat în serios afirmaţia dlui Nicolae Manolescu care îl suspectează de genialitate – deşi mă tem că afirmaţia avea valabilitate numai la timpul trecut, la un

Aureliu Goci

Mircea Cărtărescu şi rutina genialităţii

DANS: Expresie verticală a unei dorinţe orizontale.TURISM: Activitate ce constă în a transporta nişte oameni care s-ar fi simţit mai bine acasă, în locuri care ar arăta mai bine fără eiADOLESCENŢA: Plictiseala de a fi singur, dorinţa de a fi doi, teama de a fi trei.AJUTORUL PENTRU LUMEA A TREIA: Ajutor plătit de săracii din ţările bogate pentru a ajuta bogaţii din ţările sărace.AMOR: Cuvânt de 4 litere: două vocale, două consoane... şi doi proşti. AUTOSTOPISTA: Tânără în general frumoasă şi cu fusta scurtă care îţi iese în cale atunci când eşti în maşină cu prietena AVOCAT: Singura persoană capabilă să scrie un document de 10.000 cuvinte şi să-l intituleze “Sumar”BANCHER: Un tip care-ţi împrumută o umbrelă când e senin şi care ţi-o ia înapoi atunci când începe să plouă CAPITALISM: Regim în care omul îl exploatează pe om. În regimul socialist e invers.CĂSĂTORIE: Unire care face două persoane să suporte lucruri pe care n-ar fi trebuit să le suporte vreodată dacă ar fi rămas singure.A COMPLICA: Nimic nu e mai complicat decât a simplifica, nimic nu e mai simplu decât a complica.CONSULTANT: Specialist care-ţi ia ceasul de la mâna, îţi spune cât e ora şi te face să-i plăteşti serviciul.CURTEA CU JURAȚI: Grup de douăsprezece persoane trase la sorti pentru a decide cine, dintre acuzat si victima, are cel mai bun avocat. DEMOCRAT: Prea sărac pentru a fi capitalist şi prea bogat pentru a fi comunist.DEMOCRAȚIE: Regim în care fiecare are dreptul să susțină că e sub dictatură.DICTATURA: Regim în care toată lumea trebuie să spună că e democrație.DEZILUZIE: Sentiment resimțit atunci când posteriorul superb pe care-l admirai nu coincide cu fata care se întoarce.ECONOMIST: Expert care va fi capabil să spună mâine de ce nu s-a întâmplat azi ceea ce a prezis ieri.

DICŢIONARHAZLIU


Hei, daţi zările-ntr-o parte

Slobozii în lume chiot Caii cerului să-adune Înhămaţi cu câte-un fulger La caleştile nebune

Lemnul roţilor să cânte Înfrunzind de nerăbdare Când pocnesc din bici, nechează Hergheliile stelare

Să pornim, să duc povara Veacului, ca o nălucă Hei, daţi zările-ntr-o parte Pentru partea mea de ducă.

Îndelungate vânători

Sunteţi aproape; cornul strângeÎndelungate vânătoriŞi iar vă furişaţi în sângeArhaici şi necruţători

Acolo fulgerară armeŞi vechi orgolii care dorIertaţi dar fiara care doarmeŞi aripile fără zbor

Ca într-o scorbură albastrăZăvozii ochilor vă ardCând mă arunc în faţa voastrăŞi mă prefac în leopard.

Vânător înzăpezit Magistrului Titu Rădoi

Plecasem de acasă la vânat Ce călăreţ eram, ce cal de sânge Dar am ajuns pe-un mal nepământesc Şi-am învăţat că inima se frânge

Cădea o stea în fiece cuvânt Pe gura mistuită de-ntrebare Erau acolo nişte pomi frumoşi Însă creştea în ei numai răcoare

Prin clipe multe veacuri au trecut Părinţii veacuri multe m-aşteptară – Doi sfinţi în lemnul porţii strămutaţi Cu sufletele rătăcind afară

Ce vânător mai sunt – înzăpezit În largul cornului de vânătoare De unde bat în cer c-un fel de ram Şi cade pe pământ numai ninsoare.

Adrian FrãñILã IULIA STOLERU ANA MARIA RãUPentru el

Am sădit pentru el un copac de gânduri,el a strâns pentru mine cuvinte - perechi...am întins spre el un ram ca un braț,el a întins spre mine brațul ca un ramși copacul a rodit în cuvinte - perechiel devenea copac ce visa cuvinte și gânduri,eu eram ram și-i ascultam seva urcând din adâncuri...eu și elcopac și ram,o îmbrățișare printre rânduri...

Păsări

Sunt păsări ce ard în mine cu mult dorsunt păsări ce mă-nalță și iar zborsunt păsări ce-au murit și s-au dus...sufletu-mi pasăre se zbate pân ce cerul îl va trage-n sus, în inimă-mi cresc ramuri de univers,iar eu plutesc...

Meditație

Cum aș putea să explic tristețea din cuvinte, când ele sunt ca oprivire ce-mi poate radiografia sufletul?Toate sunt ca imaginile fără retușuri și toate îmi țin oglindapentru a mă vedea pe mine...Cuvintele îmi pictează sufletul și apoi ard pentru a-mi ține de caldcând singurătatea orașului e mare și rece, și mă simt străină...Ele ies de obicei noaptea, dorind parcă să-mi picteze tot cerulînstelat ca să pot mai apoi să pășesc pe cărarea presărată cusimboluri, ale necunoscutului...Cuvintele devin în tristețea lor vulnerabile, cu speranța secretă că vor găsiîn călcâiul lui Ahile forța pe care o caută și de care au nevoie.«În acest timp, nici nu știu ce vreau și poate nici nu vreau ceea ce știu, ci vreau cenu știu» (Marsilio Ficino)Evident, nu-mi fac iluzii că voi risipi toată tristețea lor pentru că știu în ce lume trăiesc și cât de mult persistă prejudecățile...Știu doar că ele se obișnuiesc cu provocările oglinzii și precum niștepersonaje de pe scena destinului, vor ști să-și asume riscul de aînflori iubirea pe zidul tristeții.Ciudat, nu?Uneori, cuvintele au puterea de a iubi și mai mult!În realitate, fericirea și tristețea sunt jumătățile aceluiași cuvânt, care nuoglindește decât universul sufletului meu....

Recunoștința mea ! Un desen de-al meu!

Concert pentru singurătate

În surdină prăfuită claviatura tremură mâini ceruite frământă trupuri de plastic strune-nvechite Ecou… simt vioara în mine goală... Un flaut de piatră răsuflă greu bolnav... Trăiri halucinante alături Bach partenerul tristeţilor uitate Ecoul bate... Unde ? În sala de concert în mine acolo unde singurătatea refulează...

Vals

Atârnată de zalele timpului valsez cu pantofii pe jumătate tociţi prea grăbită să mai pot asculta ritmul vieţii nu mai pot ascunde răni deschise prin obloanele deşertăciunii nu mai sunt ani să-mi înțeleg destinul dansul îmi fură colecția de zale ringul tocit în cercuri sub greutatea pasilor de vals in compania orologiului sugrumată de fiecare secundăîn si bemol major învăț să respir din nou sângele purității încă o venă lăsată azi dar timpului marioneta păpușarului refuză să mai valseze cum îi dictează ațele nu mai e timp pentru iubirea ce îmi porţi secundele-mi sunt note muzicale minutele îmi sunt viori ceasuri trecute spectatori...

Dincolo de azi şi mâine

Nu ştiu cum va începe o nouă zi nu ştiu cum se va termina am doar certitudinea clipei abia ascunsă printre păienjenii trecutului Mă apasă acest început nedefinit al zilei când totul mi se refuză brutal şi amintirea nopţii trecute mă înspăimântă prin lipsă De ce te ascunzi mereu noapte? Ţi-e teamă de lumină? ” - mă tot aud repetând iar şi iar dar în tăcere Calea Lactee mă cheamă să-mi mai spună o poveste cu stele


E semnalul revoluţiei lui Avram Iancu.Procedeul maghiar obişnuit de a

hotărî de soarta celui mai numeros şi mai vechi popor al Ardealului fără ca el să fie întrebat, şi aceasta într-o vreme când ideea de libertate umplea văzduhul Eu¬ropei, înfurie pe Români. Strigătul răsculării îl dădură doi tineri care se aflau la Târgu Mureşului: Avram Iancu şi Aron Pumnul. Ei chemau poporul la o primă adunare în Blaj, la Duminica Tomii, adunare care pregăti legendara demonstraţie a celor 40.000, în ziua de 3/15 Mai, pe Câmpia Libertăţii…. Salturile în istorie ale ardelenilor sunt destul de rare, dar, atunci când se produc, valurile veacului urlă în furtună şi apariţiile lor se numesc revoluţia lui Horia sau revoluţia lui Avram Iancu. În ziua Libertăţii, de la Blaj, el (n.a. poporul) apărea brusc şi întreg pe scena istoriei, fiindcă cei patruzeci de mii, iviţi din anonimatul su¬ferinţei milenare, erau rezumatul întregului Ardeal românesc. Doi bărbaţi s-au impus atunci mulţimii în fierbere. Simion Bărnuţiu, în pelerina lui romantică de student tomnatic, reprezenta doctrina vremii, cerând în numele ei dreptul poporului ardelean de a-şi făuri singur istoria. Avram Iancu, tânărul avocat care dăduse semnalul mişcării, nu venea să demonstreze şi să ceară nimic, fiindcă el era însăşi voinţa şi hotărârea Ardealului de a face istorie românească. Avea numai 24 de ani şi cobora din munţii lui Horia. Era înalt şi ochenat, de o frumuseţe răpitoare dacă n-ar fi fost oarecum înăsprită de grava seriozitate a cugetului. Bărnuţiu aducea în pelerină argumente juridice; el purta pistoale în chimirul care îi strângea cămaşa moţească. Vorbea rar, dar când deschidea gura, din toată fiinţa lui emana o putere magică, nefirească, de care nici el nu-şi dădea seama de unde vine. Contimporanii spun că avea un temperament vijelios, pe care, totuşi, ştia să-l strunească în frâna minţii. La studii, în şcolile ungureşti, se remarcase printr-o inteligenţă eminentă. Avea tot ce trebuie pentru a domina; frumuseţe de Făt-Frumos pe gustul românesc, care fermeca mulţimile, şi energie gravă în glas şi-n gest pentru a se face ascultat. Un asemenea exemplar nimbat de geniul rasei, … nu devine căpetenie prin deliberare şi prin vot; instinctul gloatelor îl simte fulgerător şi i se supune cu voluptatea înnăscută în firea oa¬menilor de a se preda unei voinţe superioare să facă din ei orice-ar crede de cuviinţă. Puterea de fasciniţie a lui Avram Iancu sporea înmiit la gândul că el întrupează marea răzbunare a unui neam ţinut în veacuri în subteranele pline de caznă ale istoriei. … Iancu e cel care a vărsat în sufletul Ardealului conştiinţa de stăpâni din neamul împărătesc, care a strălucit odinioară în Dacia. … Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ar¬deal…”.

Sursa: Nichifor CRAINIC (1996). Puncte cardinale în haos. Iaşi: Editura Timpul. pp. 157-166.

„În istoria românismului, Avram Iancu, eroul revoluţiei ardelene de la 1848, reprezintă un moment din care putem desprinde două semnificaţii deosebite. Una e o semnificaţie locală, provincială, întrucât revoluţia dezlănţuită de el priveşte soarta fraţilor transilvăneni, în condiţii politice speciale, de fragment etnic gemând sub apăsarea unui neam străin. A doua e semnificaţia naţională, întrucât fapta lui se încorporează în conştiinţa românismului integral şi e primită ca un spor al patrimoniului comun. Aceasta din urmă semnificaţie depăşeşte intenţia eroului nostru, care a vrut să fie numai un revoluţionar ardelean; dar voinţa de viaţă a neamului întreg se regăseşte în el, se recunoaşte în el, îl revendică şi-l venerează ca pe unul din falnicele ei simboluri istorice…. … Anul 1848 e pentru popoarele Europei anul mesianismului naţional. Cuvântul de ordine al revoluţionarilor de pretutindeni e doborârea tiraniei medievale pentru libertatea naţiunilor şi dreptatea socială. Un suflu de vag, dar molipsitor misticism politic investea pe fiecare popor cu o misiune divină şi, pentru a o îndeplini, era nevoie de ruperea lanţurilor robiei în afară şi în lăuntru. După exemplul Parisului de atunci, tineretul generos de pretutindeni se găsea pe baricade. În Moldova revoluţia se veştejise încă în mugur, iar în Muntenia se prăbuşise sub apăsarea Rusiei reacţionare. Capii instigatori pribegeau acum peste hotare, prin Bucovina austriacă, pe la Braşov sau pe la Brussa turcească. În principatul Ardealului, care atârna direct de Casa habsburgică, lucrurile se înfăţişau într-o învălmăşeală greu greu de descurcat. Anul revoluţiei surprinsese Ardealul cu trei naţiuni recunoscute ca atare, ungurii, secuii şi saşii, cu o nobilime încărcată de privilegii şi o ţărănime încătuşată în lanţuri. Românii erau excluşi din rândul naţiunilor şi al privilegiilor. Ideea libertăţii naţionale, însă, şi a dreptăţii sociale însufleţea pe toate popoarele principatului, fiecare înţelegând-o în felul lui, toate voind o egală îndreptăţire în viaţa de stat, afară de unguri, bineînţeles. Minoritatea maghiară din Ardeal, în acord revoluţionar cu cei din Ungaria propriuzisă, voia o revoluţie în favoarea exclusivă a naţiei proprii, cu sacrificarea celorlalte popoare conlocuitoare, dar mai ales a românilor, care alcătuiau şi atunci ca şi acum majoritatea populaţiei. În fruntea miş¬cării se agita marele demagog pa¬şoptist Ludovic Kossuth, slovac maghiarizat care, ca orice renegat, covârşea în zel şovin pe orice ungur de baştină. Problema revoluţiei maghiare este următoarea: fiindcă popoarele din Ardeal se frământau pe tema egalei îndreptăţiri, în caz de izbândă, ungurimea, care se menţinea prin privilegii, ar fi rămas o minoritate oarecare, în primejdie să fie înghiţită; se impuneau deci două imperative: unul, unirea imediată a Transilvaniei cu Ungaria, al doilea, oprimarea mai departe a naţiunilor ardelene prin autoritatea statului maghiar astfel întregit. Dar cum principatul Ardealului atârna direct de Casa habsburgică, mişcarea unionistă maghiară devenea totdeodată un război contra Austriei. Judecând după ideologia europeană a revoluţiei de la 1848, ungurii erau pe linia ei, luptând împotriva tiraniei habsburgice şi a privilegiilor medievale legate de ea, dar se situau la antipodul spiritului european refuzând celorlalte neamuri egala îndreptăţire şi dreptatea socială, în numele cărora luptau. Nu era nici întâia şi nici n-avea să fie ultima oară când acest neam, înfipt în inima Europei din necunoscutul asiatic, se dovedea inadaptabil la ordinea lumii noastre. La 15 Martie 1848, parlamentul Ungariei votă unirea cu Ardealul.

Adevărata semnificaţie a sărbătoririi zilei de 15 martie, la români şi la maghiari

În memoria afectivă a fiecăruia dintre noi, parcurgerea şi scurgerea vremii celor treisprezece ani de la fondarea revistei Oglinda literară, s-a amprentat cu ceva, prin ceva anume. Personal păstrez în acest fişier afectiv, o imagine unică, este a iniţiatorului, organizatorului , omului cultural Gheorghe Andrei Neagu. O imagine, (poate două-trei) în care s-a detaşat net faţă de restul grupului-organizator(fac referire mai ales la Festivalurile Naţionale de literatură ,,Duiliu Zamfirescu,,- momente în care scriitorul s-a întrecut pe sine). Era vară, o vară fierbinte, prin anul 2005... ...Iar Gheorghe Andrei Neagu era într-un du-te-vino continuu. Transpiraţia-i curgea în cascade, iar acest scriitor neobosit ( canicula ar fi putut fi un motiv de oboseală sfâşietoare, dar nu!...) a demonstrat a fi o gazdă de excepţie aşteptând, primind, zâmbind, conducând spre locul de cazare, oaspeţii veniţii din toate colţurile ţării. Mari personalităţi culturale ale României şi din afara graniţelor răspunseseră prezent invitaţiei primite, iar bucuria unei prezenţe elitiste la festivalul pe care-l organizase nu mai lăsa loc altui sentiment. În acele momente scriitorul se transfigurase, devenise personaj. Este una dintre imagini, ca să nu mai vorbesc şi despre grija manifestată faţă de fiecare invitat în parte. O gazdă la fel de bună a fost şi poeta Ştefania Oproescu, atentă la fiecare mişcare, la fiecare cerinţă şi dorinţă ale oaspeţilor. Li s-a alăturat regretatul epigramist Sava Francu, punându-se la dispoziţia evenimentului, (împreună cu automobilul propriu) - întreţinând cordial atmosfera şi, nu numai...

Nichifor Crainic

ZECE MII DE PAGINI, DE ZECE MII DE ORI

Să revenim la cele zece mii de pagini...de editoriale, de poezie, proză, eseu, recenzii de carte, cronică, critică, atitudini...Zeci de mii de gânduri, zeci de mii de idei, zeci de mii de iluzii...şi, cine ştie, poate nu zeci de mii, dar între aceste pagini s-au strecurat dezamăgiri, înfrângeri, abandonuri, retrageri temporare şi definitive. Pagini cu ...zeci de nume, unele care au semnat pagini de la înfiinţare până în prezent. Unii semnatari au ales alte publicaţii(cine ştie, motivaţi fiind de alte scopuri, idealuri). Nu voi pomeni în mod deosebit pe niciunul dintre colaboratori, aş greşi impardonabil. Dar nu pot să ignor coloana vertebrală a acestei publicaţii, adică, pe redactorii-şefi, primul fiind Florin Paraschiv, următorul, managerul revistei Gheorghe Andrei Neagu. În aceeaşi categorie, a verticalităţii, sunt incluşi cei trei editorialişti: Magda Ursache, Gabriel Funica şi actualmente Ştefania Oproescu. Editorialişti asumaţi şi responsabili, grijulii pentru imaginea revistei în lume. Sigur, conţinutul este discutabil în funcţie de gust şi pretenţii, aşa cum cere o apariţie de talia revistei Oglinda literară. Care, a cuprins în aceste zece mii de pagini materiale de înaltă calitate valorică dar, s-au strecurat în alcătuirea revistei şi materiale de o calitate de joasă frecvenţă (evitând parti-pris-ul). Fiecare apariţie a însemnat o naştere, un botez, o mare bucurie. Un vis împlinit, cum îmi place să cred. Revista a făcut cunoscute şi recunoscute multe nume, în ţară(şi nu numai). Multe nume cuprinse în braţele ei au cunoscut ascensiunea, faima, gloria. Este meritul revistei al calităţii sale, atent manageriată de redactul său şef care, nu a permis şi admis compromisul. Personal, alături de revista Oglinda literară, de redactorii ei, de managerul ei, am cunoscut momente unice; am întâlnit şi cunoscut mari personalităţi culturale, am participat la evenimentele organizate prin această instituţie(putem vorbi deja în acest mod despre revista Oglinda literară!), am trăit şi cunoscut emoţii inegalabile. Bucurii nemărginite. Ce pot să spun altceva decât că, îi voi sta alături până când ...paginile adăugate şi semnate de mine vor fi pe măsura staturii sale, că-i doresc viaţă îmbelşugată(calitativ vorbind)... şi înveşnicire: LA MULŢI ANI! – ,,Oglinda literară,, / la aniversarea celor zece mii de pagini, răsfoite şi citite de zeci de mii de ori!

Mariana Vicky Vârtosu


funeralii naţionale, mai ales studenţimea implicându-se.Mormântul este loc de pelerinaj pentru milioane de ucraineni, la

Cernecea Gora, pe malul Niprului, lângă Kanev. Un spaţiu natal amenajat cam cum au îngrijit polonezii pentru Chopin la Stalowa Wola. Cu trimiteri spre contemporaneitate: o splendida tabără de sculptură, cum noi am ratat până şi la Hobiţa.

Lasă că s-au înmormântat şi hatmani ucraineni la mănăstirea de aici, dar eroii celebraţi sunt mai mulţi! Printre ei, disidentul contributor la samizdat Oleksa Hirnîk, care şi-a dat foc ca Pallach şi ca Babeş, chiar la mormântul lui Taras Şevcenko, răspândind manifeste cu citate din marele poet naţional, protestând contra rusificării, în 21 ianuarie 1978, la 60 de ani de la declararea independenţei Ucrainei de sub ţarism (cam odată cu Basarabia).

Îndârjirea cu care se bat azi pentru viitorul lor ucrainenii, spre admiraţia tuturor esticilor care nu admit mankurtizarea, se explică şi prin memoria că la centenarul lui Taras Hrihorovici Şevcenko, în martie 1914, oligarhii ce stăpâneau Rusia se purtau ca şi-acuma: un ukaz a interzis manifestările, iar jandarmul ţarist a păzit mormântul şi a făcut cordon cum e azi în Crimeea.

În acest martie sumbru, să fim, aşadar, cu inima şi cugetul, lângă fraţii ucraineni, la Bicentenarul poetului lor naţional, Taras Hrihorovici Şevcenko!

Pentru Liceanul Neascultător care mai citeşte, în loc să memoreze comentarii:

Taras Şevcenko – Cobzarul, Ed. Univers, 1990, trad. Victor Tulbure, prefaţă

Dan Horia Mazilu.Taras Şevcenko, Tinerele mele gînduri, Ed Augusta, Timişoara,

2005, trad. Ion Cozmei.Magdalena Laszlo-Kutiuk, Opera lui Sevcenko pe fundalul epocii

sale, Editura Mustang, Bucuresti, 2002. Marius Chelaru – Taras Şevcenko sau suspinul în versuri al nisipului,

în Convorbiri literare, sep. 2006.

Romanticul poet care a scris Fata vrăjită, devenit imnul ucrainenilor de pretutindeni, trebuie să ne fie cel autoportretizat în iarna 1840-1841, ras, cu trăsături fine, cu privire de visător şi cu bărbie de luptător pe baricade, frate bun cu Shelley, cu Eminescu şi chiar cu Esenin. Această imagine dă şi cel mai frumos pamiatnik, cel de la Baku, unde poetul în rubaşcă oferă neamului său cartea Cobzar, chip aproape la fel de frumos ca acel Eminescu realizat în anul 2000 de sculptorul Dumitru Gorşcovschi la Cernăuţi.

Zek-ul mustăcios de sub căciula gerului exilului, a fost impus percepţiei publice de celebrul Kramskoi abia la zece ani de la atacul de cord care l-a răpus pe marele creator estic.

Taras Şevcenko s-a născut la 9 martie 1814 la Morînţi (lângă Cerkasî, la sud de Kiev), în robie (iobag, şerb), şi moare la Sankt-Petersburg sub supravegherea Ohranei, la 10 martie 1861. Orfan de ambii părinţi, s-ar fi pierdut în mulţimea pitorească a mujicilor Sufletelor moarte dacă harul nu i-ar fi fost observat de un diacon, în forma talentului pentru pictură şi al patimii cititului, desigur şi al primelor stihuri. Boierul oligarh Pavel Engelhardt, socotind că Taras e bun de pictor personal boieroaicei sale, după ce-l biciuieşte îl dă la şcoli de artă, la Vilnius şi la Petersburg. Aici, marele profesor şi pictor romantic Karl Briullov (truditor şi la Catedrala Sf. Isaac) îi obţine libertatea, inclusiv scoţând bani de la o loterie cu tablouri.

Se afirmă ca poet (cele opt poeme romantice din Cobzarul fixează limba literară ucraineană), ca folclorist şi ca pictor patriot: extraordinarul album de gravuri cu locuri istorice naţionale Ucraina pitorească.

Pentru aşa idealism, cade la 5 aprilie 1847 odată cu Frăţia Sfinţii Kiril şi Metodiu a patrioţilor kieveni şi ajunge proscris simplu soldat la Marea Caspică şi la Marea Aral, însuşi ţarul Nicolae I, care se zice c-ar inspira pe Putin, îngrijindu-se să nu mai scrie şi să nu mai picteze. Vin vreo zece ani de chin, cu manuscrise ascunse-n bocanci. Când scapă, e ţinut departe de Ucraina, pe la Nijni Novgorod (oraş zis de sovietici Gorki, loc de exil şi pentru disidentul Andrei Saharov) şi tot la Petersburg, sub cea mai infamă supraveghere.

Moare în chiar zilele emancipării iobagilor din Imperiului Ţarist, ceea ce le va permite patrioţilor ucraineni, în trena de libertate, să organizeze

Bicentenarul poetului naţional ucrainean Taras Şevcenko

Camelian Propinatiu

muncit mereu în învăţământ, preocupat în continuare de Crimeea şi soarta celor de acolo.

Am făcut acest scurt excurs pentru a contura în câteva linii mediul în care a trăit Fevzi Altug, preocupările, convingerile, modul în care s-a format din punct de vedere intelectual şi uman, cum l-au purtat valurile vieţii, cadrul geo – socio-politic etc.. În textele sale (de altfel şi în poeme), care trebuie privite şi în lumina formaţiei sale ideologice, este o altfel de imagine a lumii în care trăia autorul lor, a imperiul ţarist, apoi a celui bolşevic, a felului în care au evoluat lucrurile nu doar în Crimeea, ci şi în Rusia şi Turcia, mai ales. Citim despre cum a văzut el „lichidarea” tineretului crimeean de către ruşi/ bolşevici, despre agricultura crimeenilor, instituţiile de învăţământ din Crimeea, despre ruşii albi, roşii, confruntările crâncene din epocă, „Congresul limbii” (1932). Sau despre data de 23 septembrie 1921, când delegaţii din Crimeea, fie ei tătari sau nu, s-au întâlnit cu delegaţii bolşevici pentru a se decide viitorul Crimeii, luând fiinţă „Republica Sovietică Socialistă Autonomă Crimeea”, în frunte căreia a fost numit, doi ani de la această dată, pro-moscovitul Veli Ibrahim (1888-1928). În final, secţiunea cu reproduceri foto, care aduce cititorul mai aproape de epoca în care a trăit Fevzi Altug.

Sigur, sunt pagini despre oameni de demult şi faptele lor, dar acestea au făcut ca lucrurile să fie aşa cum sunt azi în acest colţ de lume. Detaliile, felul în care le-a perceput Fevzi Altug, „crimeean format şi valorificat pe meleagurile Istanbulului” (Güner Akmolla), prin prisma convingerilor sale, pot fi însă interesante pentru cititorul de azi. Este şi o carte despre un popor cu o istorie străveche, care a refuzat să moară, şi care azi caută o cale să îşi limpezească cumva, dacă se poate, viitorul. Dacă vrem să înţelegem cât se poate, câte ceva din ce se întâmplă acum, nu departe de noi, e bine să facem asta începând cu trecutul oamenilor care trăiesc acolo.

Fevzi Altug, Relaţiile spinoase. Memoriile şi poemele unui profesor

(urmare din pag. 9965) crimeean, versiunea română: Güner Akmolla, pregătit pentru tipar: Inci A. Bowman, Editura Golden Print, Constanţa, 2007, 138 p.

_________________1 Crimeea privită dinspre azi, către ieri şi mâine, gânduri şi impresii

de călătorie, Colecţia „Orient”, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2012, Crimeea privită dinspre azi, către ieri şi mâine/ Bugunmen Qirimğa, tınevınnı ve yarınnı qarağanda, gânduri şi impresii de călătorie, ediţie bilingvă, română-tătară, versiunea în tătara crimeeană/ tercüme: Güner Akmolla, (în colab cu revistele „Kado” şi „Emel”, Editura Timpul, Iaşi 2013.

2 Publicat iniţial, cu unele modificări, în revista „Cronica”, Iaşi, februarie 2012.

3 Născut lângă Bahchisaray, unde a şi murit. Gasprinsky (sau Ismail Gaspirali) – de la numele oraşului Gaspra, azi staţiune pe costa Mării Negre, nu departe de Yalta. Educat la Moscova, a călătorit mult, ajungând şi la Viena, Paris. A scris despre problemele musulmanilor tuci şi tătari din Rusia. Din scrierile lui au fost traduse în engleză: cărţi – „French and African Letters”, Annotated Translation and Introduction by Azade-Ayse Rorlich, Istanbul, The Isis Press. 2008, eseuri: “First Step Towards Civilizing the Russian Muslims.” Translated by Edward Lazzerini, Reprinted in Modernist Islam, 1840-1940: A Sourcebook, Edited by Charles Kurzman. Oxford University Press: 2002, “Russo-Oriental Relations. Thoughts, Notes, Desires”, Translated by Edward Lazzerini, Reprinted in The Tatars of the Crimea: Their Struggle for Survival, Edited by Edward Allworth. Duke University Press, 1988.

4 Ismail Gasprinski a editat în anul 1883 ziarul „Terciuman/ Translatorul”, unde, sub influenţa ideologiei lui, s-au afirmat nume importante ale culturii tătarilor, între care: Şamil Toqtargazi, Asan Cergheiev, Iliyas Boraganski, Memet Nuzet, Gemil Kermengikli, Memet Niyazi, Abibulla Odabaş, Reşid Mediev, Ali Bodaninski, Usein Bodaninski, Osman Aqcioqraqlâ, Asan Sabri Ayvazov, Ismail Lemanov, Semd Abdula Ozenbaşlâ, Noman Celebi-cian, Geafer Seydamet, Abdula Latif-zade ş.a.


Conform prevederilor Regulamentelor Organice din 1831/1832, pe lângă comisarii de târguri care aveau atribuţii poliţieneşti, existau două structuri militare care asigurau paza şi ordinea publică în ţinuturi şi judeţe: Corpul slujitorilor în Moldova şi Corpul dorobanţilor în Muntenia.

Corpul dorobanţilor era împărţit în mai multe căprării (10 oameni) conduse de câte un căprar. Dorobanţii erau recrutaţi în Valahia dintre sătenii tineri care nu făceau serviciu permanent. Ei serveau sub arme, prin rotaţie, câte 10 zile pe lună, timp de 3 ani. În caz de împrejurări extraordinare

şi însemnătoare întâmplări trebuiau însă să se prezinte imediat la datorie. Atribuţiile lor constau în asigurarea pazei şi menţinerea ordinii în judeţe, prinderea tâlharilor, executarea silită a datornicilor care nu achitau taxele şi impozitele. Conform Regulamentului Organic trebuia să existe un număr de 30 de dorobanţi pentru fiecare cârmuire de judeţ şi câte 10 pentru fiecare subocârmuire. Numărul lor va creşte ulterior. La nivelul judeţelor, trupele de dorobanţi erau în subordinea unor comandanţi denumiţi tişti.

Spre deosebire de dorobanţii din Valahia, jandarmii din Moldova erau recrutaţi, pe bază de voluntariat, din foştii slujitori iar serviciul sub arme avea un caracter permanent, stagiul fiind de 3 ani.

La 3 aprilie 1850 Corpul slujitorilor din Moldova se transformă în jandarmi. Tot în 1850, comisia militară instituită în Țara Românescă de Barbu Știrbei reorganizează Corpul dorobanţilor pe baze moderne.

La acea vreme, trupele de jandarmi se aflau sub o dublă comandă, a Ministerului de Interne şi a Ministerului de Război.

Aşadar, până la unirea deplină a Principatelor la 1862, în zona de hotar a celor două ţări surori, funcţionau două realităţi instituţionale, cu două denumiri distincte, dar care în esenţă aveau aceleaşi atribuţii: jandarmii în Ținutul Putnei (ce îşi avea reşedinţa în Focşanii Moldovei) şi dorobanţii în Judeţul Râmnicu-Sărat (cu reşedinţa în Focşanii Munteniei).

I) ARESTAREA COMPLOTIȘTILOR DE LA FOCȘANI

Bucuria alegerii ca domn a lui Cuza la 5 ianuarie 1859 a fost pusă în pericol de complotul de la Focşani, orchestrat din umbră de către agenţi ai Porţii Otomane, complot menit să îi asasineze pe liderii partidei unioniste şi să îl proclame domn pe Grigore Sturza. Vigilenţa partidei unioniste şi a organelor de poliţie a făcut însă ca cei implicaţi în conspiraţie să fie demascaţi şi arestaţi.

Sturdza urmărea să îl atragă pe Cuza în capcană, propunându-i un îndrăzneţ plan de acţiune. Alexandru Ioan Cuza a ascultat cu plăcere simulată planurile lui Grigore Sturza: 400-500 de polonezi înarmaţi era gata la Focşani, plătiţi de el, şi aceştia cu permisiunea noului principe, care trebuia să se pună în fruntea lor, ar fi trebuit să treacă în Țara Românească forţându-i pe cei din Muntenia să adere la cauza unirii. Cuza i-a cerut lui Sturza să reproducă planul în faţa Adunării dar a arestat câţiva polonezi care au dezvăluit complotul şi faptul că Grigore Sturdza urma să preia conducerea complotului1.

Un rol important în complotul regizat de Gr. Sturdza-care avea ca scop înlăturarea noului domnitor şi punerea prin forţa armelor pe tron a pretendentului-l-au avut polonezii Nieczuia Wierzbicki (Murad Bey) şi Michal Czajkowski (Sadyk Paşa), şeful agenţiei polone din Constantinopol. Complotiştii aveau la Iaşi cam 450 de polonezi veniţi din Turcia, iar în întreaga Moldovă peste 1200. Ei trebuiau să se strângă pe moşiile lui Gr. Sturdza de unde Murad Bey urma să îi conducă spre Focşani. Odată ajunşi la destinaţie, grupul de polonezi veniţi din Moldova se unea cu circa alţi 2.400 sosiţi din Muntenia şi cu circa 4.000 de oameni concentraţi în munţi. Trupa constituită astfel trebuia, o parte, să atace Iaşii, iar o altă parte Bucureştii.

Înainte ca denunţul să fi avut loc, la 9 ianuarie 1859, mai multe telegrame trimise de colonelul Fote comandanţilor de unităţi din ţinuturile Moldovei, inclusiv căpitanului Rendel la Focşani, le cerea pe un

ton imperativ să aibă carabinierii pregătiţi şi să se deplaseze cu ei spre Focşani . De asemenea, sub pretextul unui control al companiilor din ţinuturi, col. Fote solicită Departamentului din Lăuntru (Ministerului de Interne) să ordone administratorilor (prefecţilor) ca să nu se împotrivească în cazul în care se va ivi vreo neapărată trebuinţă de adunare la un punct a unui mare număr de jandarmi.

Din această ultimă precizare reiese foarte clar că numărul persoanelor avizate asupra complotului iniţiat de Grigore Sturdza nu a fost prea mare, dacă faptul în sine trebuia să rămână un secret şi pentru prefecţii de judeţ.

De altfel tocmai în acest mod de a acţiona a stat şi succesul acţiunii: un număr limitat de persoane avizate, de preferinţă militari, urmărirea sistematică a complotiştilor, ale căror planuri erau cunoscute, şi, de asemenea, data şi locul declanşării complotului.

Dacă la 11 ianuarie colonelul Fote printr-o telegramă trimisă la Focşani căpitanului Rendel îi cerea ca toţi carabinierii să fie la minutul de faţă pregătiţi, asemenea şi ceilalţi jandarmi. Eu voi fi mâine seară acolo. Fiţi cu priveghere la tot ce se petrece acolo, o zi mai târziu, pe 12 ianuarie, printr-o altă telegramă, se făcea cunoscut că pe Murat Bey s-au prins în Focşani.

La 15 ianuarie 1859, întreg corpul ofiţeresc este primit de hatmanul Miliţiei pământeşti (comandantul armatei), precum şi de ajutorul acestuia, colonelul Alecu Iacovachi, ca să primească felicitări pentru succesul acţiunii, mai puţin colonelul Fote, aflat încă la Focşani cu sarcina de a supraveghea trimiterea complotiştilor arestaţi spre Iaşi2.

Colonelul a rămas la Focşani până la 29 ianuarie, când doi polonezi găsiţi fără paşapoarte şi arestaţi, au fost eliberaţi după o anchetă sumară, fiind meseriaşi, neamestecaţi în complot.

După ancheta făcută de poliţie, cea mai mare parte dintre complotişti a fost eliberată, iar documentele întocmite cu acest prilej au fost înaintate Tribunalului Iaşi, secţia a II-a, în faţa căruia s-au prezentat cei consideraţi vinovaţi.

Atitudinea emigraţiei poloneze poate fi pusă pe seama faptului că aceasta avea grave litigii cu Rusia şi Austria, vecine cu ţările române, în timp ce Turcia era favorabilă cauzei lor. Mai mult, Grigore Sturdza servise cu o parte din conspiratorii polonezi în armata otomană.

Grigore Sturza publicase totuşi în numărul din 16 ianuarie al ziarului Steaua Dunării o scrisoare prin care nega orice implicare în complotul de la Focşani arătând că dimpotrivă el, după alegerea Domnitorului, mergând să-l felicite, a dat o dovadă de abnegaţie, încredinţându-l că ar fi gata a-i da tot concursul spre a fi ales Măria Sa şi în Valahia3.

Dar conspiraţia a existat şi s-a vorbit mult despre ea pe la mijlocul lunii ianuarie în presa vremii: Steaua Dunării, Zimbrul şi Vulturul. Agenţi iscusiţi răspândiseră printre ţărani vestea ademenitoare că de va veni prinţul Grigore domn, va împărţi de îndată pământurile boierilor la ţărani, fără nici o despăgubire.

Acţiuni speciale ale Jandarmeriei din Ținutul Putna şi Judeţul Râmnicu-Sărat în epoca Unirii Principatelor

(articol dedicat zilei Jandarmeriei Române)

Depeșă telegrafică din 1859 trimisă la Focșani de Ministerul Justiției din Iași

în care se comunică faptul că Grigore Sturdza, membru al Comnisiei Centrale trebuie să se prezinte în fața Curții

Criminale pentru a da explicații cu privire la

implicarea sa în complotul polonezilor

_______________1 Leonid Boicu, Din istoria diplomaţiei europene: anul 1859 la români, Institutul European, Iaşi, 1996, p. 274-275.2 Dimitrie Ivănescu, De la revoluţia paşoptistă la întregirea naţională, Ed. Junimea, Iaşi, 2004, p. 171-173.3 A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, vol. 1, Librăria Stănciulescu, Bucureşti, 1920, p. 380.

(continuare în nr. viitor)

Regulamentelor Organice din 1831/1832, pe lângă comisarii de târguri care aveau atribuţii poliţieneşti, existau două structuri militare care asigurau paza şi ordinea publică în ţinuturi şi judeţe: Corpul slujitorilor în Moldova şi Corpul dorobanţilor în Muntenia.

în mai multe conduse de câte un erau recrutaţi în Valahia dintre sătenii tineri care nu făceau serviciu permanent. Ei serveau sub arme, prin rotaţie, câte 10 zile pe lună, timp de 3 ani. În caz de

Bogdan C. Dogaru


Ştefan a Petrei şi al Smarandei Creangă, părinţi săraci şi ei, dar care „nu şi-au luat lumea în cap” şi nu şi-au părăsit copiii.

Pe acest lait-motiv tematic, doamna doctor probează virtuale apetenţe de povestitor, un fin şi, uneori, ironic analist, dar cu o dragoste de oameni fără limită, care au făcut-o să-şi cenzureze atitudinea faţă de propriile decizii educaţionale, dintr-o severă şi responsabilă poziţie de rudă-autor al faptelor povestite, flagelându-şi conştiinţa din considerente de „malpraxis” sentimental, faţă de sora sa şi faţă de fiul acesteia, sau unul de minimă morală. Cosmin, personajul principal, care a dat şi titlul cărţii, după alte câteva variante, este prototipul victimei perfecte, iar reacţiile sale, aparent negative, condamnabile la prima vedere şi după norme... puritane, îl pun într-o lumină pozitivă şi-l protejează în ipostaza de model, de... antimodel simpatic, pentru că scriitoarea Magdalena Iugulescu povesteşte cu o detaşare mai mult mimată decât reală şi o face cu o delicateţe de mamă, dar şi de medic, care ştie graniţa dintre realitate şi sentimentul uman implicat.

Cum arătam mai sus, Jurnalul acesta are consistenţa unui roman psihologic, iar Diana, mama, plecată în Italia ca să îngrijească copiii altora, şi Cosmin, fiul părăsit în ţară, sunt desenaţi pe partitura unor cazuri clinice de neadaptare şi cu reacţii pe măsură, victime ale unui altfel de malpraxis, social, politic, administrativ, provocat de incapacitatea unei societăţi de a-şi gestiona potenţialul uman.

Toată cartea, linia sa melodic-narativă, este dominată de personalitatea în clocot a personajului principal, Cosmin, în evoluţia sa de la copilul... rebel, care refuză să comunice cu mătuşa sa, până la adolescentul responsabil, maturizat, care mulţumeşte discret, respectuos şi recunoscător nesuferitei PEM, din vremea când el se simţea părăsit nedrept, şi de mamă, şi de tată.

Jurnalul Magdalenei Iugulescu se desfăşoară pe coordonate sentimentale şi pe structuri temporale în tonalităţi moltto-vivace vivaldiene, în „Anotimpuri” cu doar sugestive trimiteri la o dată sau alta, pe un portativ din care lipsesc şi uvertura şi coda, rămânând dominantă doar linia melodico-dramatică a unui destin programat, istoric, genetic sau după legea necruţătoare a necesităţii şi întâmplării sociale sau/şi personale.

Cu un umor de calitate, inteligent, caustic uneori, prozatoarea debutantă descrie cu aplomb instituţii – justiţia, sănătatea, învăţământul, politica – sau figuri socio-profesionale – avocaţi, medici, profesori, parlamentari – sau ironizează o Europă orgolioasă şi prosperă, dar în recesiune pe termen lung, morală, mai ales. Rămâne, însă, sentimental, tributară unui areal mitic din Berzunţii copilăriei sale, în termeni sobri, gravi, şi are inteligenţa de a-şi redacta Jurnalul pe coordonatele unor mărturisiri din care autocenzura nu lipseşte!

Ca un fel de... adenda de respiro, există în partea a doua a cărţii doamnei Magdalena Iugulescu divagaţii savante, de cultură elevată, în special din zona Greciei antice; interesante experienţe de viaţă, de medic, mai ales; „tabieturi” de om de cultură cu lecturi bine digerate; cu impresii într-un amestec şugubăţ cu probleme de familie, de politică la zi sau de... nimicuri importante.

Face şi vivace incursiuni în turismul european, o lume interesantă şi o cultură pe potrivă, cu incitante intermezzo-uri, ca nişte pasaje muzicale din Debussy, adevărate secvenţe de respiro, pentru ca să diminueze presiunea sentimentală provocată de Cosmin şi Diana, nepotul şi sora sa, aflaţi un timp în impas!

Volumul de proză „COSMIN”, Editura Proilavia, Brăila, 2013, 360 de pagini, semnat de doamna Magdalena Iugulescu, reprezintă debutul editorial al „medicului cu multiple vocaţii...”, venită la mal de Dunăre din Berzunţii de Bacău, „spaţiu mirific şi pitoresc pe colinele cu nuci bătrâni şi viţă de vie ale Moldovei, locuri cu rezonanţe literare de la romanticul paşoptist Vasile Alecsandri la simbolistul modern George Bacovia”, după precizările de pe „manşeta” copertei I ale prof. Eni Iorga, lectorul de carte.

Conceput ca „un jurnal de familie”, pe un calendar sentimental şi pe o cronologie aleatorie, volumul de proză „Cosmin” este un debut editorial convingător pe o temă, pe cât de frustrantă şi de strictă actualitate, pe atât de incitantă în planul generalizării şi al cuprinderii umane. Cu evidente elemente de publicistică sau de editorial amplu ori de serie al unui cotidian de mare tiraj şi de verificată audienţă, cartea prozatoarei Magdalena Iugulescu promovează un tip de literatură epică, cu nuanţări de fapt divers, dar de dimensiuni socio-umane în regim de... avarie şi cu imprevizibile şi grave consecinţe, dacă politicul şi administrativul, societatea în ansamblu, nu iau măsuri grabnice de ţinere în frâu şi de stopare a cauzelor care au provocat fenomenul.

Scriere de dimensiunile şi anvergura unui roman, cartea este structurată ca un jurnal, unul de... recesiune morală, cu datări stricte dar cu proiecţii temporale sau locale general-umane; o proză de o gravitate barocă în tonalităţi dramatice de impas social, de traumă individuală şi de destin în derivă; o literatură cu caracteristici intimist-provocatoare, construită pe un portativ dualist, între ficţiune bine temperată şi fapt de viaţă violent.

„Cosmin” este un strigăt disperat deturnat în metaforă, o „premieră” tematică în literatura română actuală, deoarece soarta şi situaţia dramatică a multor copii din România, în egală măsură şi a părinţilor lor, sacrificaţi pe „altarul” integrării în Uniunea Europeană şi al unei globalizări cu consecinţe imprevizibile şi pe termen lung, este pentru prima oară subiect de literatură beletristică, deşi faptul în sine s-a constituit în problemă naţională şi a devenit obiectul percutant în presa scrisă şi audio-vizuală. Copiii români abandonaţi, copii cărora le-a fost furată copilăria, fără gestul tandru al mamei sau grija autoritară a tatălui, aceşti bastarzi fără voie, intră în viaţă cu traume pe termen lung şi cu consecinţe grave, imprevizibile, pentru că acest tip de experienţă socială n-a mai fost trăit de generaţii anterioare.

Notaţiile alarmante ale prozatoarei-medic vorbesc despre drama copiilor lăsaţi de izbelişte, daţi în grija bunicilor sau chiar a unor străini, dar şi drama părinţilor plecaţi în Europa, ca să câştige bani cu preţul unor umilinţe nemeritate.

„Jurnalul” Magdalenei Iugulescu este o carte-protest, o carte-semnal de alarmă, o carte despre copilărie în ipostaza ei cea mai nefericită, care nu mai are nimic din frumuseţea şi idilicul miraj al „Ozanei cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”, al cireşelor mătuşei Măriuca, al pupezei din tei şi chiar al caprelor Irinucăi, din copilăria fericită a lui Nică al lui

COSMIN de Magdalena IugulescuDumitru ANGHEL

Allegra Nomad Gallery

IGOR MOCANU ESTE CURATORUL DESEMNAT AL A.N.G.Allegra Nomad Gallery anunţă începerea din 2014 a colaborării cu

Igor Mocanu – noul curator desemnat pentru demersul expoziţional al instituţiei.

Igor Mocanu este critic de artă şi curator. Publică articole de opinie şi critică în diverse volume colective, reviste şi ziare precum CriticAtac, Art Dance News, Art Ploshadka, Arta, Observator cultural, Idea artă + societate, Gazeta de Artă Politică ş.a. A realizat împreună cu Sanda Watt expoziţiile manifest „Cheap replicas” (Paradis Garaj, 2009) şi „Tăcere ostentativă” (subBUFET, 2009).

A curatoriat expoziţiile de fotografie semnate de Bogdan Gîrbovan, „5@14” (Draft One, 2009), 10 / 1 (Atelier 35, 2010; co-curator – Sanda Watt) şi „Ierarhia Poliţiei Române” (Galeria Posibilă, 2011), cât şi expoziţia de sculpturi textile gonflabile „Lumi plutitoare de Max Streicher” (SPSC, 2013).

În prezent derulează proiectul curatorial „Avangarda revizitată. Avangarda europeană în Arhiva Naţională

de Filme din România” (ANFR, Cinemateca Română, Sala Eforie / Jean Georgescu, 2012-2014, 4 ediţii) şi lucrează la o cercetare ştiinţifică privind parcursul ideologic al avangardelor istorice din România.

Următoarea expoziţie programată a galeriei Allegra Nomad va fi „Paul Neagu. What if He Was Right?”, 14 – 28 martie 2014, UNA Galeria, Str. Budişteanu 10, Bucureşti. Vernisa: Vineri, 14 martie 2013, de la 16.00.

Allegra Nomad Gallery (fondată în 2012) nu ţine de un spaţiu arhitectural sau geografic particular, căutând mereu noi forme de dialog cu spaţiile bune deja existente în câmpul artelor contemporane şi redirecţionându-şi eforturile către susţinerea şi promovare artiştilor din colecţia galeriei. A conceput şi organizat mai multe expoziţii la Bucureşti şi la Viena, reprezentând artiştii: Philippa von Bastha, Horia Mina, Paul Neagu, Sorin Dumitrescu, Nikolai Ghika, Carla Damian şi Dario Caratta.


Comisia a dat până la urmă a lehamite din mână şi – cum profesorul era prea bătrân şi-l iubea tot aulul, ca să-l pedepsească prea aspru – i-a permis s-o predea mai departe, până va sosi în localitate un specialist de adevărată franceză, cu o singură condiţie – să nu-i mai spună limbii predate de el „franceză”, ci română...

Astfel, în cataloagele acelei şcoli – unica în Tadjikistan, dar bănuim şi-n toată Asia Mijlocie – la capitolul „limba străină” e trecută „limba română”, iar mulţi dintre maturii care țin în mâini atestatele acelor fii şi fiice de tadjici se întreabă poate în gândul lor: la ce le-o fi trebuind acestora limba română şi unde o vor putea aplica aceştia vreodată în viaţa lor de tadjici?!

Mi s-a mai povestit că – aşa cum în acea fostă republică sovietică începuse imediat după aceea şi un război fratricid, care mai continuă – autorităţile au şi uitat în curând de „profesorul” basarabean, un alt profesor de „limbi străine” Ministerul de la Dușanbe şi aşa n-a mai expediat în sătucul din vârful Pamirului, acesta predând în continuare limba română acelor tadjico-persani. Cum domnul profesor a fost unul bun, dar şi exigent –neposedând suficient de bine nici tadjica, nici rusa, a comunicat cu mai multe generații de elevi deveniţi ulterior părinţi şi bunici doar în „franceza” lui –, tot aulul cela de lângă Afganistan vorbeşte două limbi: tadjica şi româna.

Iar când a aflat că ministerul intenționează să le trimită un alt profesor, mai tânăr, cu o altfel de „franceză” „adevărată”, satul a expediat pe dată o scrisoare de protest la Dușanbe, menționând că el nu doreşte o altă franceză, că el s-a obişnuit cu aceasta vorbită de „efendi învățător” şi pe care locuitorii lui – fiind elevi sârguincioși la vremea lor – o cunosc suficient ca să-și poată ajuta copiii sau nepoții să-şi facă temele pentru acasă, fiind şi prea bătrâni ca s-o ia de la capăt.

Undeva prin Pamir, munţii cei mai înalţi din Asia, cărora li se mai spune şi „acoperişul lumii”, se află un aul mic, pierdut între pietre, care vorbeşte româneşte.

Atunci când Basarabia – aşa cum visează azi Voroninii, Mişinii, Ostapciucii, Ţaranovii, Potlogariovii şi alţi jalnici trecători prin istoria noastră – nu va mai vorbi româneşte, Dumnezeu, sunt sigur de acest lucru, va putea reconstitui limba română cu ajutorul copiilor acelui sătuc din Munţii Pamir, de deasupra lumii, care o vorbesc cu mai mult drag şi cu mai mult respect decât cei care opt ani au condus Republica Moldova ca pe o ţară duşmană, precum cotropitorii nemiloşi, care îngenunchind o ţară aveau un singur scop: cum să o distrugă în aşa fel încât aceasta să nu-şi mai revină niciodată.

Întâmplarea de mai jos mi-a fost povestită de un scriitor tadjic, acum vreo zece ani. Mi s-a părut instructivă prin ingeniozitatea de care dă, câteodată, dovadă basarabeanul nostru când e pus în condiţii-limită.

În primii ani de după război, un compatriot de-al nostru, ca să scape de deportare, a fugit în... chiar locurile către care erau deportaţi unii dintre consângenii săi.

Adică nu chiar acolo, dar cam încolo. S-a ascuns în nişte munţi de la celălalt capăt al fostei URSS, undeva aproape de frontiera cu Afganistanul, într-un aul din Badahşanul-de-Munte al Tadjikistanului, într-o şcoală pierdută în Munţii Pamir, şi a predat toată viaţa sa, timp de aproape cinci decenii, limba franceză.

Aulul era mic, situat între două prăpăstii de munte, rar cine ajungea în acel sătuc, rar cine pleca din el.

Până aici nimic prea neobişnuit. Au mai fost cazuri din acestea. Şi cu estonieni sau armeni care s-au ascuns în colhozurile basarabene şi cu basarabeni care s-au ascuns în închisorile din Siberia.

Dar inventivitatea acestora păleşte pe lângă cea a eroului nostru.S-a întâmplat ca în toiul restructurării un tadjic sau o tadjică din

acel cătun să coboare – cu „parașuta”?!, cu funiile unor salvamontişti?!, cu ajutorul alpiniştilor?! – ca să-şi încerce puterile ca să intre şi el (sau ea) la o instituţie de învățământ, unde urma să susţină şi examen la limba franceză.

Dar, spre stupefacția membrilor comisiei de examinare, deşi aceştia erau mari specialişti în studiul limbii franceze, nici unul dintre ei n-a priceput nici o iotă din ce le vorbea în franceză candidatul.

Fostul elev, cel mai bun la obiectul respectiv din acea şcoală, a rămas şi el foarte surprins că aceştia nu-l înțelegeau.

Alertată, comisia a anunţat pe dată ministerul, iar Ministerul Învățământului din Tadjikistan a trimis o inspecţie să vadă ce fel de franceză se predă acolo în aulul cela din creierul munţilor, de n-o poate pricepe nici un specialist.

Ajunşi la faţa locului, membrii comisiei au constatat cu stupoare că mai bine de patruzeci de ani, în loc de limba franceză, basarabeanul nostru le predase mai multor generaţii de tadjici limba... română. Cu atât mai mult, le-a recunoscut membrilor înaltei comisii, de-acum bătranul profesor, că o alta el nici nu cunoaşte.

Până la urmă comisia a fost de acord cu argumentele că şi limba română e o limbă străină, că şi ea e una de proveniență latină, că şi limba română e frumoasă (concetăţeanul nostru exemplificând, bănuim, cu strofe din „Mioriţa” sau „Luceafărul”), că şi ea poate fi vorbită în nişte ţări din lume ş.a.m.d.

Nicolae Dabija

Limba romana vorbită în... Pamir - Tadjikistan

Literatura pentru copii a ajuns o Cenuşăreasă sui-generis: nu numai că şi-a pierdut un pantof, dar e de-a dreptul desculţă la ambele picioare şi nici un prinţ (care şi el era un fel de sponsor...) n-o mai caută. Ehei, unde sunt timpurile Motanului Arpagic ori ale cărţilor şi pieselor Ninei Cassian („Ninigra şi Aligru”, de pildă)? De aceea, având în vedere şi condiţiile financiare

mizere ori de-a dreptul inexistente pentru scriitorii de cărţi dedicate copiilor, sunt de admirat autorii care mai „comit” astfel de volume.

Între ei, l-aş remarca pe Viorel Martin, cu trei apariţii în acest sens: „Licurici – poezii pentru cei mici” (Editura SemnE, 2011), „Alfabetul” (Editura SemnE, 2011) şi „Aventurile lui Tudor” (Editura SemnE, 2012). În toate se vădeşte o bună ştiinţă

Alfabet poetica versificaţiei, ritmului şi rimei (esenţială în astfel de cazuri, căci imaginaţia oricărui copil trebuie provocată incantatoriu), o simplitate necăutată şi-o „aducere la zi” a recuzitei ludice a celor mici.

Iată, de pildă, dacă în „Alfabetul” fiecărei litere îi este asociat un obiect, o fiinţă, un simbol, ce instrument contemporan ar fi mai potrivit literei „C” dacă nu Calculatorul? Sau, cu ascunsă ironie, la „L” versurile se intitulează „La supermarket”...

Dar, la o lectură atentă, există în acest volum compoziţii care transgresează cu fineţe spaţiul limitat al poeziei pentru copii, devenind poezie pur şi simplu, cu un „sound” din Labiş, ca în poemul de la „T”, Tulnicul: „Când aud glas de tulnic sunând,/ Cerbii ciulesc urechile/ Şi privind înspre vechile,/ Abruptele stânci neştiute,/ Se scurg, rând pe rând,/ Prin frunzişul cărării tăiate de ciute./ Ei ştiu că sunt/ Frumuseţea acestui pământ”.

În cadrul universului, tot mai văduvit, al literaturii pentru copii, Viorel Martin face o figură de prim ordin.

ajuns o Cenuşăreasă sui-generis: nu numai că şi-a pierdut un pantof, dar e de-a dreptul desculţă la ambele picioare şi nici un prinţ (care şi el era un fel de sponsor...) n-o mai caută. Ehei, unde sunt timpurile Motanului Arpagic ori ale cărţilor şi pieselor Ninei Cassian („Ninigra şi Aligru”, de pildă)? De aceea, având în vedere şi condiţiile financiare

Ioan Groşan


î

Strǎlucitǎ profesoarǎ de limbǎ englezǎ, colaboratoare a nu mai puţin renumitului Andrei Bantaș și autoare a unei bogate literaturi bilingve, în românǎ și englezǎ, pentru copii, liceeni și studenţi (basme versificate, scenete, piese de teatru, adaptǎri pentru scenǎ, înregistrǎri audio și TV, împreunǎ cu Daniela Anencov și Florin-Silviu Ursulescu), Steluţa Istrǎtescu a reușit, în egalǎ mǎsurǎ, și în prozǎ.

Dupǎ cum am mai spus și cu altǎ ocazie în paginile revistei „Oglinda literarǎ”, Steluţa Istrǎtescu este unul dintre autorii unei însemnate literaturi

de sertar. Întâiele proze adunate în manuscris, Pașii amanţilor, depus la Cartea Româneascǎ la sfârșitul anilor ’80, a primit un referat „Bun de cuprins într-un volum de debut” din partea Gabrielei Adameșteanu. Din nefericire pentru autoare, schimbǎrile din decembrie ’89 au întârziat mult întâlnirea cititorilor cu opera sa. Manuscrisul va fi publicat peste șase ani, la insistenţele editoarei Mona Vâlceanu, în Pitești.

Debutul este încurajator, cititorii îi apreciazǎ cartea, iar scriitorul Marin Ioniţǎ o comparǎ cu Marcel Proust. Urmǎtorul volum, Floarea Reginei, îi este publicat de editura Eminescu, în 2003. Descurajatǎ însǎ de „drǎgǎlǎșeniile” unor forţe malefice din mediul literar piteștean, își întrerupe activitatea editorialǎ, revenind la aceea didacticǎ. În 2010, dupǎ o tǎcere de șapte ani, o întâlnire fericitǎ cu scriitorul și criticul literar ieșean Marius Chelaru, mijlocitǎ de douǎ prietene, îi redǎ încrederea în condeiul personal și regǎsește curajul de a-și scoate din „cufǎrul” tainic și alte pagini ce așteptau rǎbdǎtoare. Între 2011 și 2013, colaborarea cu editura ieșeanǎ „Timpul” este productivǎ; în ritm de un volum pe an, editorii Cassian Maria Spiridon și Marius Chelaru îi publicǎ Dunǎrea albastrǎ, Matrioșca și Cartea de vizitǎ (Orient-Expres)...

Am fost alǎturi de Steluţa Istrǎtescu în toţi acești ultimi ani în care i-au apǎrut aceste bijuterii literare ce lipseau din cununa literaturii românești contemporane evocatoare, în mod particular, a unei Românii din epoca unei anumite stǎri republicane, aceea a terorii, pe care nu o aflǎm în scrierile lui Alexandru Jar, Anatol Bakonsky, Titus Popovici, Zaharia Stancu și a multor altor nume ale literaturii proletcultiste din România ce a ocultat realitatea și tragedia poporului român din acele decenii. Destule sunt nuvelele sale a cǎror tematicǎ se alǎturǎ scrierilor românilor din ţarǎ și din diaspora, publicate în ultima vreme, ce ne ajutǎ sǎ aflǎm și sǎ vedem în profunzime România anilor ’44 - ’89. Printre aceste talentate condeie, aș aminti, selectiv (în ordine alfabeticǎ) pe Alexandru Castaing, Vintilǎ Horia, Micaela Ghiţescu, Dimitrie Grama, Pia Pillat, Annie Samuelli, Ion Şiugariu.

Întâmplarea a fǎcut ca, pe 13 mai, dimineaţa, când Steluţa Istrǎtescu a primit de la editurǎ Cartea de vizitǎ (Orient-Expres), sǎ mǎ aflu în ţarǎ și sǎ pot alerga într-un suflet spre casa domniei-sale, pentru a ne bucura împreunǎ de mirosul proaspǎt de carte sositǎ de la tipar... Cu multǎ graţie, mi-a înmânat exemplarul rezervat, cu dedicaţie...

Am pipǎit îndelung aceastǎ elegantǎ realizare editorialǎ, în care stǎ gravatǎ pe hârtie volumetricǎ, ușor gǎlbuie, purtând patina timpului parcǎ, povestea de viaţǎ a unor tinere ori distinse doamne, vieţi deturnate brutal, violent, de pe fǎgașul lor presǎrat cu firave povești de dragoste, de un val de teroare anti-intelectual, și coperta ce sugereazǎ locul unde se petrece acţiunea în nuvela ce dǎ titlul volumului: miticul tren Orient Express!

Nu știm dacǎ autoarea a ortografiat voit, cu un singur „s”, numele Orient Expres-ului cu care a cǎlǎtorit prin anii ’70 - „nenorocirea aceea de tren care mai avea şi tupeul să se numească atât de neruşinat de pompos. Şi ce ne mai făleam cu el! Tren internaţional. Şi unicul care făcea puntea între noi şi restul Europei. Trebuia să fim recunoscători şi chiar fericiţi că-l avem. Ne ducea în lumea de dincolo. Desigur, doar cei privilegiaţi. Cu ce eforturi. Şi cu ce relaţii sau cunoştinţe – asta în cazul când le aveai, sau când puteai ajunge la ele prin alte zeci de fire încâlcite de relaţii” (p. 75) - pentru a-l deosebi de originalul Orient Express din la Belle Epoque, care își datora legenda confortului, luxului, bucǎtǎriei rafinate, vagoanelor albastre și inscripţiilor aurii, dar credem cǎ a fǎcut o alegere fericitǎ.

Traversând nu doar ţǎri diferite, ci și epoci diferite, lumi diferite,

Cartea de vizită (Orient-Expres) sau paradoxul unei vieţi trăită la feminin

englezǎ, colaboratoare a nu mai puţin renumitului Andrei Bantaș și autoare a unei bogate literaturi bilingve, în românǎ și englezǎ, pentru copii, liceeni și studenţi (basme versificate, scenete, piese de teatru, adaptǎri pentru scenǎ, înregistrǎri audio și TV, împreunǎ cu Daniela Anencov și Florin-Silviu Ursulescu), Steluţa Istrǎtescu a reușit, în egalǎ mǎsurǎ, și în prozǎ.

ocazie în paginile revistei „Oglinda literarǎ”, Steluţa Istrǎtescu este unul dintre autorii unei însemnate literaturi

Marilena Lică-Maşala

povestitoarea creeazǎ în anumite paragrafe din nuvelǎ stǎri tensionale - ce ne poartǎ cu gândul cǎtre suspensurile celebrei Agatha Christie, inspiratǎ din faima nu întotdeauna romanticǎ a trenului -, conferindu-le o aurǎ misterioasǎ, de spionaj și aventurǎ: „Mǎ și vedeam cu cǎtușe la mâini și cǎratǎ prin nu știu ce secţii de miliţie. Sau tribunale (...) Într-o secundă eram faţă în faţă cu el, dar îngrozită încă la gândul că un ochi nevăzut, mereu vigilent mi-ar fi putut observa mişcarea şi i-aş trezi suspiciunea. Parcă simţeam deja o mână strângându-mă de umăr şi ordonându-mi cu voce de tunet <<dumneata, urmează-mă>>. Nu mai am timp de gândit. Chelnerul putea sosi dintr-o clipă în alta” (p. 77). Ştim cǎ, odinioarǎ, în trecutul antebelic, trenul transporta nu doar personaje celebre, dive, prinţi și șefi de state, ci și averi. Eroina, româncǎ din lagǎrul socialist al anilor ’70 plecatǎ spre Vestul inamic cu trenul Orient-Expres, poartǎ cu sine „fabuloasa” sumǎ de 50 de mǎrci germane. Lucru interzis, însǎ, de autoritǎţi. Întrebǎri neliniștitoare o asalteazǎ: unde sǎ ascundǎ banii ca sǎ nu aibe neplǎceri la vamǎ? Ne întrebǎm, inevitabil, cum s-ar fi descurcat oare Mata-Hari, care cǎlǎtorise și ea cu veritabilul Orient Express, dacǎ ar fi fost în locul româncei? În cǎutarea unor soluţii salvatoare, eroina ajunge în vagonul restaurant, unde mai exista doar un singur cǎlǎtor. Alte emoţii, alte neliniști: sǎ aibe încredere în acest necunoscut? Dacǎ o va trǎda? „Dar, dacă este… Nu, nu se poate… să fie chiar… poate că are misiune…. nu se poate… nu, nu cred... refuz să cred”. Şi, brusc, totul se lumineazǎ. Cel puţin pentru o vreme. Pasagerul se dovedește a fi un serios profesor de filozofie la o universitate din Viena, Bernard Sordeur, care primește sǎ o ajute. Cǎlǎtoria decurge fǎrǎ incidente cu vameșii ori poliţia de frontierǎ, iar între cei doi se înfiripǎ un dialog amical.

Un cititor cu o bogatǎ imaginaţie s-ar putea aștepta ca eroii din aceastǎ nuvelǎ sǎ aibe un destin asemǎnǎtor cuplului din „Un bǎrbat și o femeie” de Claude Lelouche. Personajele Steluţei Istrǎtescu trǎiesc însǎ situaţii paradoxale, reflectate în mod rǎsturnat de oglinzi parcǎ mǎsluite de o vrǎjitoare rea. Bǎrbatul apare, dintr-o datǎ, la capǎtul cǎlǎtoriei (pentru el), mai bǎtrân decât îl vǎzuse în tren mai tânǎra sa companioanǎ. Peronul pe care au coborât împreunǎ devine, împotriva firescului, un loc al despǎrţirii. El rǎmâne în Viena, ea pleacǎ spre Paris, obsedatǎ de gândul de a nu depǎși „laţul” vizei de cǎlǎtorie. Totuși, dupǎ 1989, când graniţele erau în fine deschise oricǎrui român, femeia reface traseul Sibiu-Viena, în cǎutarea profesorului de filozofie: „câte aveam să-i spun! Poveşti din două lumi. Două epoci atât de diferite. O epocă în care abia începeam să pun piciorul”. Bernard nu mai este însǎ în viaţǎ. „Îi promisesem cǎ vin! De ce nu m-a așteptat?”, se întreabǎ eroina, tulburatǎ, pentru a afla în secunda urmǎtoare cǎ și el o așteptase. Sigur de revenirea ei, îi lǎsase în dar o carte scrisǎ de el, ţinutǎ tainic într-o casetǎ de argint.

În nuvela „Eșarfa albǎ”, reapare cuplul femeie-bǎrbat, de data aceasta inversat ca vârstǎ: el este mai tânǎr, ea maturǎ. Şi peisajul se schimbǎ: se întâlnesc tot într-o cǎlǎtorie, dar pe malul mǎrii. Personaje instruite, culte, în cǎutarea confesiunii și experienţei spirituale înǎlţǎtoare, bǎrbatul și femeia, în ciuda barierei de ani, se împrietenesc, devin buni parteneri de dialog, își cautǎ tovǎrǎșia. Totul în jurul lor e impregnat de lirism: „Stăteam pe terasa hotelului, cu marea larg desfăşurându-se la picioarele noastre. Printre palmierii plantaţi în dreptul fiecărei mese se auzea o muzică în surdină. Am rămas tăcuţi amândoi, afundându-ne privirea în imensitatea mării care-şi schimba culoarea cu fiecare clipă. Gri foncé, gri perlat, albastru intens până la albastru clar. Limpede ca bolta de cleştar a cerului care se întindea peste luciul mării. La răstimpuri, marea devenea cenuşie, un cenuşiu imens, bordisit la orizont cu un brâu de safir strălucitor”. Povestea femeii este mișcǎtoare, dar noi, cititorii nu o aflǎm. O aflǎ doar tânǎrul. Discreţia autoarei este maximǎ, lǎsându-ne totuși bucuria de a intui. Nuvela începe brusc, cu o afirmaţie abruptǎ a femeii, care tulburǎ profund: „Viaţa mea a fost un fals”. O sintezǎ seacǎ, neutrǎ. O existenţǎ întreagǎ surprinsǎ în cinci cuvinte. Un adevǎr implacabil pentru mulţi. Un tribut plǎtit îndrǎznelii de a supravieţui clipei. Existenţei. Un fel de iniţiere într-un templu deschis (terasa). Clarviziune și înǎlţare exact acolo unde începe și se sfârșește imensitatea aceea de apǎ vǎluritǎ, marea, simbolul nesfârșit al vieţii. Un loc ca oricare altul în care se pot întâlni destine pentru a se despǎrţi. Nimic mai profund ca simplitatea shakespearianǎ cu care autoarea ne interpeleazǎ gândirea, simţirea.

Totul este plin de simboluri în aceastǎ nuvelǎ, începând cu titlul, continuând cu dialogul dintre cei doi, femeia fiind aceea care conduce jocul ideilor, iar bǎrbatul este martorul cǎruia i se încredinţeazǎ pentru tezaurizare întrebǎri existenţiale, înţelepciune rǎzvrǎtitǎ, nedumeriri în care



mocnește nestins dorul de obârșii: „Pleci dintr-o lume în care ești iubitǎ, adoratǎ de toţi, de mamǎ, de tatǎ, fraţi, rude și fugi, disperatǎ. Unde? Spre lumea despre care nu știi nimic. (...) Începi sǎ te autodistrugi. Încetul cu încetul. (...) În spatele fericirii sǎlǎșluiește o dramǎ. Finalul este tot atât de ilustrativ. Regǎsim mari maeștri ai condeiului, din epoci și culturi diferite, Eminescu, Marcel Proust, A. Gide, T.S. Eliot, L. Blaga, reuniţi în stilul limpede, simplu, sincer, curat, romantic, interogativ, liric, metaforic, confesiv al doamnei Steluţa Istrǎtescu: Ce mult o să-mi lipsească. Oare o voi mai întâlni vreodată? Ce ar fi fost călătoria asta fără ea? Fără misterioasa mea doamnă cu eşarfa albă? (…) Privesc marea. Două corăbii rătăcite îşi desfăşoară pânzele albe în lumina rece a lunii. Două lebede valsând pe imensitatea întunecată. Spre ce tărâm se îndreaptă? Vântul, vântul, duşmanul nevăzut, le va lăsa să ajungă la ţărm? Par nemişcate. Şi totuşi plutesc. Plutesc uşor în necunoscut. Încotro? Povestea cui o vor duce mai departe, în cele patru zări? Şi cine oare va asculta povestea lor?

Asupra temelor celorlalte nuvele din volumul de faţǎ, Sǎrutul furat, Condominio, Devoratorii de ziare, Domnul cu florile, ne vom apleca ulterior.

Aș întârzia hic et nunc asupra nuvelei Petit Larousse illustré, doar pentru a sublinia nobleţea cu care a știut sǎ supravieţuiascǎ personajul principal, doamna Angelescu, prigoanei dezlǎnţuite de sistem împotriva ei, împotriva familiei sale, împotriva unei elite de fapt. Eroina acestei nuvele nu suferǎ de „singurǎtate”, cum au spus în mod eronat la lansarea volumului, prezentatori mai tineri și nefamiliarizaţi cu o anume glisare a planurilor temporale (prezent-trecut), profunzimile stilului și epoca în care are loc acţiunea realǎ din unele dintre prozele doamnei Istrǎtescu. Dincolo de exprimarea simplǎ, accesibilǎ, nesofisticatǎ a personajelor sale, exprimare care ascunde artǎ, clasǎ, rafinament, cu ocazia unor întâlniri ritualice la o cafea, la o șuetǎ, ni se dezvǎluie drame, drame personale, colective, naţionale.

Atât doamna Angelescu, cât și alte personaje feminine din nuvelele Steluţei Istrǎtescu, trǎiesc într-o vreme adânc marcatǎ de paradoxul unor decizii politice antiromânești. Nu sunt fictive, inventate, bovariene, ci sunt femei reale, educate, talentate, cu studii superioare, frecvent în strǎinǎtate, cu o recunoaștere a talentului în afara ţǎrii, în prima jumǎtate a secolului XX, marginalizate de un anume sistem politico-ideologic, în a doua jumǎtate a aceluiași secol, excluse din viaţa socialǎ, împinse înspre izolare, pauperizare, lǎsate sǎ moarǎ. Iar autoarea are talentul de a ne spune toate acestea în mod subtil, delicat, plecând, uneori, de la ineditul unui detaliu care închide în sine taina unei familii, a unei clase sociale, istoria ţǎrii de fapt, cum ar fi de exemplu frumuseţea și raritatea unui obiect din cristal de Murano: O bombonieră Murano! Un obiect atât de preţios, aparţinând doar unei elite intelectuale. (...) E adevărat, o clasă aproape dispărută, suprimată, redusă la tăcere, ignorată, dar totuşi o elită.

Nuvelele doamnei Istrǎtescu nu sunt nici moralizatoare, nici demascatoare, nici politice. Sunt reușita unui condei iscusit de a ne transmite nouǎ, celor nǎscuţi dupǎ 1950, perenitatea valorilor profunde ale unei elite intelectuale decimatǎ între 1948-1964, dar lucidǎ, conștientǎ de potenţialul ei, misionar. Este condeiul unuia dintre acei dascǎli minunaţi, luminaţi, responsabili, ce nu au pactizat cu „diavolul” pentru a trece „puntea” istoricǎ a destinului tragic al acestei ţǎri.

Înţelegem destul de clar cǎ o parte din situaţiile de viaţǎ prin care trec eroinele Steluţei Istrǎtescu sunt secvenţe din propria-i biografie. O biografie piteșteanǎ. Cu nume de strǎzi, locuri și persoane recognoscibile într-un peisaj urban în continuǎ mișcare, deși nu întotdeauna la înǎlţimea valorilor moștenite și zidite de ctitorii acestui oraș înainte de al Doilea Rǎzboi Mondial. Dar, întrucât nu o spune explicit, îi admirǎm și îi respectǎm nevoia de discreţie. Dupǎ cum admirǎm atitudinea demnǎ, blândǎ, superioarǎ a personajelor sale feminine faţǎ de valurile vicisitudinii, represiunii social-politice. Doamna Angelescu, de pildǎ, care primise în tinereţe bomboniera de Murano în dar de la părinţi, la obţinerea premiului întâi de interpretare la un festival muzical, la Paris, era deja o pianistă celebră şi aşa ar fi rămas toată viaţa dacă situaţia nu s-ar fi răsturnat la 360 de grade. Situaţia noastră, a tuturor (p. 63). Aflǎm cǎ în jurul numelui familiei ei se așternuse o nedreaptǎ tǎcere, ignorare și o uitare impuse de teama care domina relaţiile interumane, mai ales între vecini, în perioada marilor arestǎri: Tot ceea ce se ştia despre familia ei, atunci, în copilăria noastră, era faptul că fuseseră mari moşieri, undeva prin Oltenia. Dar nimeni nu ştia unde anume. Şi nici nu ar fi avut curajul să se intereseze. (...) Părinţii ei au murit în închisoare sau la canal (p. 63). Talentata pianistǎ, cǎreia totuși vecinii îi spuneau în șoaptǎ doamna Angelescu, îmbrǎcatǎ ponosit, aproape în zdrenţe, locuia într-o fostă magazie în care, cu ajutorul unor oameni mai milostivi, reuşise să-şi încropească un „bârlog”, un fel de vizuină în care se afla un pat mic, o măsuţă, un singur scaun şi un godin vechi în mijloc, în care abia mai pâlpâia un foc slab din uscături adunate Dumnezeu ştie de pe unde (p. 59). Pentru a supravieţui, dǎ lecţii de francezǎ copiilor vecinilor. Conștientǎ de gradul de ruinare a familiilor cǎrora se adreseazǎ, victime și ele a epurǎrii politice, și de concurenţa realǎ adusǎ de impunerea

limbii ruse, lecţiile ei sunt pe un preţ de nimic, dar serioase, profunde: Ne-a învăţat cum să căutăm cuvintele în dicţionar - avea întotdeauna dicţionarul în geanta ei ponosită dar încăpătoare -, cum să scriem cuvintele în caietul nostru vocabular, cum să ordonăm cuvintele şi mai ales ne-a dat primele noţiuni despre literatura şi cultura franceză, pe care nu aveam cum să le aflăm la şcoală (p. 59).

Gestul doamnei Angelescu de a lǎsa moștenire fostei sale eleve singurul lucru care nu îi rǎmǎsese confiscat de comuniști și care se salvase miraculos represiunii poliţiei secrete, un nevinovat dicţionar „Petit Larousse Illustré”, devine simbolic. Nu trebuie sǎ trecem neobservat contrastul dintre mediul sordid, mizer - un azil de la marginea orașului -, în care îi este „înmânat” cu rǎcealǎ pachetul, o datǎ cu vestea morţii doamnei Angelescu, de cǎtre una dintre angajatele azilului, și bucuria tinerei de a se vedea moștenitoarea unui dar atât de preţios, o carte, un dicţionar: Am salutat-o mai politicos decât mi-aş fi dorit [pe salariata azilului – n.n.], fericită că ultimul gând al doamnei Angelescu a fost la mine şi că m-a făcut posesoarea preţioasei comori, dar şi cu un sentiment de teamă, de vinovăţie, ca în faţa unui lucru pe care nu trebuia să-l fac, un lucru care mi-ar fi atras oprobriul public. De ce eu dintre atâţia elevi pe care îi avusese de-a lungul timpului? De ce tocmai eu? Am plecat precipitat strângând preţiosul dar. Am privit în jur, ca şi cum cineva ar fi încercat să mi-l smulgă şi să fugă cu el. Nu era nimeni. Am căutat un loc unde să mă aşez. M-am aşezat direct pe iarbă, strângând preţiosul dar, fără să mă gândesc la ceva anume (p. 70).

Doar puterea unei cǎrţi poate echivala puterea dragostei de a lumina din interior un trup... Cartea, ca și dragostea, aduce adevǎr și cunoaștere. Nicǎieri informaţia nu este mai despuiatǎ de toate nimicurile socio-politice vremelnice, efemere, ca într-un dicţionar!

** *

Farmecul desǎvârșit al nuvelelor doamnei Steluţa Istrǎtescu, fǎrǎ a fi afiliate unei școli literare anume, stǎ în mǎiestria cu care știe sǎ împleteascǎ tehnicile literare, creând personaje de o delicateţe sufleteascǎ și spiritualǎ aparte, personaje armonioase, ce au nevoie de adâncimi, nu de aparenţe, rǎmânând imune, lucide, strǎine faţǎ de rǎul ce pare cǎ le-a indavat ireversibil curtea, strada, orașul, cetatea.

De aceea cred cǎ acest nou volum are rolul atât de a da întregi valoarea operei domniei sale, cât și tematica literaturii românești, în ansamblu.

Bibliografie:Cartea de vizitǎ („Orient-Expres”), Iași, Editura Timpul, iunie 2013. Matrioșca, Iași, Editura Timpul, 2012.Dunǎrea Albastrǎ, Editura Timpul, 2011.Floarea Reginei (sub pseudonimul Lucia Istrate), București, Editura

Eminescu, 2003.Pașii amanţilor, Pitești, Zodia Fecioarei, 1996.

Statistică interesantă, dar dureroasă! România, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la răscruce de vânturi, între 3 mari imperii:

1. De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si

Transilvania au platit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur);

2. Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre 1687 si 1918 (231 ani), Banatul, intre 1718 si 1918 (200 ani), Oltenia, intre 1718 si 1739 (21 ani) si Bucovina, intre 1775 si 1918 (143 ani) si a stors aceste provincii de 2.450.000000 lei-

aur, sau 857.500 kg aur (858 tone aur);

3. In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85 ani), Moldova si Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-

aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone aur).

Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind 231 ani Transilvania si 100 ani Bucovina, a jecmanit de doua ori mai mult decat turcii (484 ani) si de patru ori mai mult decat rusii (85 ani).

Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat peste 63 mld. EURO.

Statistică interesantă


ADEVĂRUL ÎNSEAMNĂ UMILIRE ?----------------------------------------------------

În numărul 43 din acest an, 2013, al revistei Romania literară a apărut cronica amicului Constantin Cubleşan referitoare la tetralogia pe care am scris-o despre vieţile celor din neamul cărora mă trag, intitulată Spectre în labirintul uitării (pentru că toţi cei despre care relatez au devenit de o bună bucată de vreme spectre şi rareori îşi mai aminteşte cineva despre existenţa lor, exceptându-l pe scriitor, atunci când, în tot mai puţine locuri, i se comemorează ziua de naştere).

Scriu aceste rânduri după ce, de curând, m-am întors dintr-un turneu făcut prin nordul ţării,prilejuit de lansarea celei de-a doua ediţii a romanului mai sus citat. Cronicile la prima ediţie, pe alocuri răutăcioase, a trei dintre cei care i-au răsfoit

paginile, n-au împiedicat romanul să aibă succesul scontat. Pe de altă parte, am primit numeroase semnale de apreciere, atât din partea altor oameni de litere, cât şi din partea cititorilor obişnuiţi.

Încă de pe prima pagină a revistei tronează o mistificare: Romanul Rebrenilor de Constantin Cubleşan, de parcă domnia sa ar fi scris volumele respective, fapt cu totul şi cu totul imposibil de realizat. Din foarte multe motive… Corect din partea revistei ar fi fost să se menţioneze cuvântul ,,cronică” înaintea numelui lui C.C.

Analiza literară a criticului clujean se reduce, în fond, la două aspecte care alternează pe tot parcursul comentariului său: în primul dintre ele, unele moderate aprecieri asupra conţinutului, stilului şi originalităţii romanului, iar în cel de-al doilea, o înşiruire obstinată de reproşuri ce vizează capitolele în care mă refer la Liviu Rebreanu şi la consoarta acestuia, Fanny, pe care, în opinia dumnealui, mă străduiesc să-i prezint într-o lumină total defavorabilă, afirmând chiar că îl consider pe scriitor ca având un ,,caracter viciat”.

Cum a reuşit performanţa de-a deduce din paginile romanului o asemenea fantasmagorie, mi-e imposibil de explicat (şi mă refer în special la capitolele dedicate unchiului meu).

Citându-l pe Schopenhauer, ,, un oarecare nu înţelege şi nu preţuieşte decât ceea ce-i este omogen.” Din păcate, şi o spun cu părere de rău, este şi cazul lui Constantin Cubleşan.

În cel de-al doilea paragraf al articolului său, criticul literar ignoră în mod ciudat anecdotica de familie, care în opinia sa nu are nicio valoare, fiind ,,simple fabulaţii orale”, deşi informaţiile venite pe această cale, fiind inedite, sunt esenţiale în sânul unei familii atât de numeroase (şi cunoscute ! ), dând savoare epicului. Cam ce socoteşte dumnealui, că pentru fiecare poznă – copilărească sau nu -, comisă de Liviu sau de ceilalţi copii, bunicii mei ar fi trebuit să alerge în goana mare la notar şi s-o înregistreze, pentru a deveni ,,document concret”, demn de luat în seamă de vreun cronicar al secolului XXI ? Dacă faptele anecdotice respective au circulat în sânul familiei şi au rămas în amintirea membrilor acesteia, înseamnă că nu sunt adevărate? Şi cine altcineva le-ar mai fi putut aduce la cunoştinţa cititorilor decât un membru al familiei? Persoane care nu ştiu nimic despre Rebreni, sau vreun anonim critic literar ?

Ce îl deranjează pe C.C. ( şi pe alţii asemenea lui)? Faptul că eu cunosc şi că aduc la lumină nişte întâmplări care, în opinia sa, deteriorează imaginea asupra caracterului lui ,,Alfa”? Dacă ar fi citit volumul Amintiri despre familia noastră al Mariei Strat-Rebreanu,, una dintre surorile lui Liviu, cu relatări de primă sursă familială, probabil că amicul Cubleşan n-ar mai fi fost atât de vehement în opiniile

î

ADEVĂRUL ÎNSEAMNĂ UMILIRE ?

sale, considerând că îi fac scriitorului ,,un portret de copilărie şi apoi de tinereţe, cu totul respingător.” Din înşiruirea faptelor, cititorul imparţial îşi poate da lesne seama că Liviu Rebreanu, în multe perioade ale vieţii sale, n-a fost chiar o fiinţă angelică, aşa cum ar dori unii să fie prezentat, de parcă n-ar fi fost şi el o făptură umană, cu bune şi cu rele, ci un sfânt cocoţat într-un turn de fildeş unde-şi elabora cu seninătate operele. Că, în perioada copilăriei şi a adolescenţei, era un băiat dominant cu cei din jurul său, ironic, arogant chiar, pus pe năzbâtii ( folosesc un eufemism în acest caz ) care le-au creat numeroase neplăceri şi cheltuieli suplimentare părinţilor săi ? Ce-ar fi trebuit să fac? Să trec sub tăcere caracterul său din prima perioadă a vieţii sau să-l ambalez în hârtie roz-bombon, cu panglicuţă asortată, şi să-l livrez aşa, contrafăcut? Poate că C.C. are nostalgia vremurilor apuse, când tot ce nu-i era favorabil unei personalităţi dintr-un domeniu oarecare, trebuia să fie muşamalizat şi trecut sub tăcere, pentru a nu-i ,,ştirbi” imaginea… Ca membru al familiei nu era firesc să povestesc despre micile furtişaguri din casă ( zahăr, tutun, vioara lui Iulius etc.), care au rămas de pomină? Sau despre ,,înstrăinarea” cărţilor unor colegi, la gimnaziul din Năsăud, ceea ce a dus la exmatricularea sa din şcoală, punându-i pe părinţi într-o situaţie jenantă şi dificilă, obligaţi fiind apoi să-l trimită la Bistriţa , cu cheltuieli suplimentare, care au grevat serios bugetul sărăcăcios al familiei? Trebuia să nu fi relatat, cu mijloace romaneşti, acea fatidică noapte de la Gyula , care i-a preschimbat destinul de militar într-unul de scriitor? De ce a fost nevoit L.R. să abandoneze cariera armelor, pentru care, atât el cât şi familia fuseseră nevoiţi să facă atâtea sacrificii? Doar dintr-un moft, dintr-o toană, aşa cum declara în unele interviuri, peste zeci de ani, şi pe care unii exegeţi literari le iau încă de bune? Afacerea cu pierderea, la masa de joc, a banilor popotei ofiţerilor i-a adus, în timp, destule prejudicii pe care nu e cazul să le mai enumăr aici. Sunt cunoscute unora

dintre cei care s-au aplecat asupra vieţii sale.Amintesc doar două dintre ele: furibunda campanie de presă împotriva sa, din anii 1930-31, şi greutatea cu care a fost primit ca membru al Academiei Române. De-acolo i se trag, de la Gyula …Ştie oare şi C.C. acest lucru?

Cât priveşte inepţia cum că aş regreta ratarea carierei militare a unchiului meu, aserţiunea criticului literar e de-a dreptul stupidă şi răuvoitoare. Citez din vol. I, pp. 281- 282: ,,Pe moment, destinul îţi jucase o festă urâtă, care te-a marcat profund şi ani de zile a trebuit să te zbaţi din greu ca să surmontezi urmările acelor ore de nesăbuinţă. Dar tot răul a fost spre binele tău, căci ce mare ispravă ai fi realizat dacă te-ai fi complăcut în continuare în acea viaţă şi în acea

carieră pentru care nu simţeai o atracţie deosebită? Ai fi avansat cu greu datorită nonconformismului tău şi poate, la începutul Marelui Război, ai fi fost trimis pe front, cu gradul de căpitan, în fruntea unei companii de infanterie. Iar acolo e posibil ca soarta să-ţi fi întors spatele şi să rămâi pe un camp de luptă, anonim printre milioanele de morţi care au îngrăşat cu sângele şi trupurile lor teatrele de bătălie. Dacă ai fi avut un dram de şansă, ai fi scăpat din măcel şi ţi-ai fi continuat cariera, ajungând probabil la gradul de colonel, unul dintre zecile de mii de colonei ai armatei mondiale. Tot un anonim… Pe când aşa, ratând o carieră comună, deşi ai avut de îndurat destule greutăţi şi vicisitudini, prin muncă asiduă şi neîntreruptă, ai devenit, în ţara ta, în limba ta maternă, unic, fără egal…”

De unde rezultă regretele mele că n-a rămas ofiţer al armatei imperiale? Desigur că din superficialitatea lecturării textului de către C.C. Dacă nu cumva vor fi şi alte motive, necunoscute mie…

În ceea ce priveşte deducţia că nu aş fi un admirator al primelor realizări literare ale lui L.R., ea este perfect adevărată, dar îmi e totuşi greu să cred că autorul ei, posedând un atât de rafinat gust literar, se poate entuziasma de calitatea unor texte precum Traiul, În lumea bozgoanelor, Codrea, Ofilire etc.

Ajungem şi la Fanny , soţia scriitorului, pe care, în opinia criticului, o ,,fixez într-un insectar al veninoşilor”. Oare cam unde ar trebui s-o plasez, atât timp cât absolut toţi cei care au cunoscut-o au fost îngroziţi de caracterul ei, unii etichetând-o drept o ,,fiinţă infernală” ? ( vezi şi întâlnirile ei cu Riţa, Ludovica, Miţi, Ovidiu etc.) Într-un insectar al apostolilor sau al sfintelor neprihănite? Am fixat-o exact acolo unde îi era locul, într-un panoptic al monştrilor, unde va rămâne pe veci în

2013, al revisteiapărut cronicaCubleşancare am scris-oneamul cărora mă trag, intitulatălabirintul uităriicare relatez au devenit de o bună bucată de vreme spectre şi rareori îşicineva despre existenţa lor, exceptându-l pe scriitor, atunci când, în tot mai puţine locuri, i se comemorează

curând, m-am întors dintr-un turneu făcut prin nordul ţării,prilejuit de lansarea celei de-a doua ediţii a romanului mai sus citat. Cronicile la prima ediţie, pe alocuri răutăcioase, a trei dintre cei care i-au răsfoit

Ilderim Rebreanu

Domnule Director

În numărul 43 din 2013 al revistei ,,România literară’’ a apărut cronica dl-ui Constantin Cubleşan referitoare la romanul pe care l-am scris şi publicat, “Spectre în labirintul uitării”, Editura ZIP, 2014’. Considerând că unele dintre afirmaţiile criticului literar sunt total deplasate şi pe alocuri frizează ridicolul, mi-am permis să trimit un “drept la replică” pe care -sper să îmi faceti această onoare- îl veţi tipări în paginile unuia dintre numerele următoare ale revistei dvs.

Bogdana Cu stimă,18 decembrie 2013 Ilderim Rebreanu


Domnul PĂUN CONDRUŢ autorul cărţii ÎN SEMN DE PROTEST, editura Proilavia, Brăila, 2012, este scriitorul care ne-a delectat mereu cu epigramele sale de o mare fineţe, care, născute din percepţia proprie, aduc în catrene parodice esenţa spiritului său. Atent observator a tot ceea ce se întâmplă în jurul său, aşează cu o poantă, ca într-un insectar, cu acul fin al ironiei sale amare, fiecare temă abordată. Apoi ne-a poftit “ Şapte ani pe mare” să facem cunoştinţă cu proza sa şi cu unele întâmplări din viaţa sa.. Cu această nouă carte, “În semn de protest”, ne incită să ne alăturăm protestului său, un protest prin care autorul deschide o uşă spre lumea tranziţiei, pe care o trăieşte fiecare în felul său. Despre cartea ÎN SEMN DE PROTEST, scriitorul Gheorghe Lupaşcu face o caracterizare precisă, arătând că în această satiră amară, autorul apelează la o portretistică socială individualizată în limbaj şi situaţii. Pentru că intrând alături de autor în întâmplările patronate de tranziţia păguboasă, le înţelegem cu toţii, deşi noi le trăiam şi atât. Nu aveam timp să facem analize!. Fiecare îşi duce viaţa cotidiană cum poate şi abia când vine cineva ca autorul acestei cărţi şi ni le aşează pe hârtie, conştientizăm adevărata noastră stare. Volumul este alcătuit din bucăţi scurte, schiţe care pornesc din experienţa autorului, legate de întâmplările cotidiene. Cartea începe cu povestirea „Nelu şi Neluţa”; din ea facem cunoştinţă cu relaţia care se înfiripă între doi oameni, care au deja o anumită vârstă. De aceea, autorul sugerează că această legătură ar putea fi uşor interesată. El, un bărbat hotărât, care doreşte să scape din ghearele nemiloase ale singurătăţii, să-şi întovărăşească viaţa cu o persoană sinceră, care să-i împărtăşească iubirea la care este dispus întotdeauna cu sinceritate, cu totală dăruire, ca un bun creştin. Ea, o leoaică plecată la vânătoare, decisă să-şi afle drumul prin viaţa bărbaţilor, aici, în împrejurimi sau aiurea, la Veneţia. Simţindu-se înşelat bărbatul caută o altă cale; pentru a scăpa de singurătate se aşează la biroul său, care este masa din bucătărie şi se apucă de scris. Căci are de ales între a se consola cu învăţarea limbii japoneze pentru a deveni misionar creştin sau a continua să scrie despre realitatea societăţii de astăzi, în care sunt bine stabilizate disperarea şi lipsa de speranţă în viitor. Sigur că pot fi citate fel de fel de întâmplări, începând cu cea care dă titlul cărţii În semn de protest şi continuând exemplificarea cu Sexagenarul, Teroristul, O zi memorabilă, Caritabilul. Toate cele 27 de schiţe etalează frământarea scriitorului, învăluită într-o ironie verbală, fără reţineri, căci nu este un text încifrat; totul este scris lejer (prea lejer, uneori!), curge maliţios, deşi trădează o nerăbdare a

autorului, care vrea să ne păstreze în cotidian şi să ne spună cât mai multe. Cartea se vrea originală, dar ea are originalitatea sa proprie doar prin faptul că în textele sale sunt prezentate întâmplări proprii autorului, care prin aventura sa interioară încearcă să-i cunoască pe ceilalţi pentru a se recunoaşte pe sine însuşi în noile condiţii de viaţă. Abia când devenirea sa intim spirituală îl îndeamnă să întoarcă la Dumnezeu, făcând trimiteri la citatele biblice, controversa între întâmplările în care este nevoit să trăiască şi ceea ce şi-ar fi dorit de fapt, îi cointeresează afectivitatea frământată, vecină cu anxietatea, cauzată de incapacitatea sa de a se acorda cu timpul său istoric, încercând mereu să evadeze. Domnul PĂUN CONDRUŢ are o predispoziţie pentru rememorarea subiectivă a întâmplărilor. Faptul că autorul a trăit intens experienţele evocate cu nonşalanţă în cartea sa, îl conduce spre sentimente cu tentaţie vindicativă, după ce s-a împotmolit într-o decepţie adâncă. Trăieşte Un vis regretabil, total surprins de atitudinile incorecte pe care le întâlneşte. De aceea, prin scrisul său, autorul încearcă un fel de luptă cu morile de vânt, care se dovedeşte inutilă şi cu o anumită nuanţă sisifică. Scrierile sale de proză scurtă sunt naraţiuni moderne, ivite sub impulsul momentului trăit, într-un amestec de autenticitate şi imaginativ, deşi autorul, dincolo de umor, reprezintă un personaj tragic care ar putea să oscileze între votcă

şi Dumnezeu. Întâmplările povestite pot părea reale, ca fiind ale oricui; de fapt, chiar sunt autobiografice, iar prin felul frust în care sunt redate, autorul fiind mai puţin interesat să exploreze această parte inedită (este la a doua carte de proză) a scrisului său şi să o cizeleze. De aceea, îşi tolerează mici defecţiuni estetice. Deocamdată se caută, încercând să cunoască, să înţeleagă şi să se împace cu starea de fapt a lucrurilor care se petrec cu el. Este un observator adânc al societăţii, niciodată ezitant în viaţa de fiecare zi, deşi poate deveni circumspect uneori. Volumul ÎN SEMN DE PROTEST nu este o carte cu miză mare spre exterior, decât în măsura în care cititorii se regăsesc în paginile sale. Autorul caută o formă de înţelegere pentru lumea în care trăieşte. Nu ştiu dacă o acceptă. Reflectând o interioritate care glisează în realul cotidian, autorul se situează în spaţiul în care este nevoit să trăiască şi cu prietenii, şi cu duşmanii. Ne invită şi pe noi, cititorii, să-i stăm alături în vremurile acestea de criză, să protestăm alături de dânsul. Măcar prin citirea cărţii sale!... În ultimul timp am luat obiceiul de a scrie câte ceva despre cărţile pe care le citesc. Este vorba despre cărţi noi ale unor

autori pe care îi cunosc personal; sau nu. Fie că am fost prezentă la lansare, fie că am cumpărat cartea atunci când am găsit-o în librării, fie că am primit volumul în dar direct de la autor, oricare ar fi fost modalitatea prin care am intrat în posesia ei, mă bucură faptul că pot să o citesc. Apoi am îndrăzneala de a o prezenta şi celorlalţi, fără a avea pretenţia de a face o critică literară. Poate că, prezentând-o simplist, cu limbajul obişnuit, le voi trezi şi altora curiozitatea de a citi cartea respectivă. Să-i dorim domnului PĂUN CONDRUŢ sănătate, răbdare şi inspiraţie la scris.

În semn de protestLucia Pătraşcu

istoria literară, o ,,nevastă nefastă”, o persoană malefică, plină de fiere şi otravă în toată fiinţa sa. Datorită influenţei sale machiavelice, Liviu i-a amânat mereu venirea lui Emil în Regat, expunându-l apoi, prin ricoşeu, tragicului său destin. Că, aflând ulterior despre martiriul fratelui său, romancierul -nu şi Fanny ! – a avut numeroase şi dureroase mustrări de conştiinţă, e perfect adevărat şi o mărturiseşte el însuşi într-o conferinţă al cărei text a fost publicat ulterior în volumul Amalgam ( cu exagerările de rigoare, proprii lui L.R. atunci când trata un subiect care le era străin ascultătorilor sau cititorilor săi - vezi ,,odiseea” descoperirii locului în care era înhumat Emil - ). Mai spune scriitorul: ,,Apostol Bologa însă n-are mai nimic din fratele meu. Cel mult câteva trăsături exterioare şi poate unele momente de exaltare.” Romanul Pădurea spânzuraţilor este, aşa cum recunoaşte şi autorul lui, o operă de ficţiune, pornită de la un sâmbure de adevăr. Emil al meu, în schimb, în cele peste două sute de pagini pe care i le-am dedicat în economia romanului, reflectă perfect realitatea şi e sută la sută autentic, spre deosebire de Apostol Bologa, un personaj de roman cu o coloană vertebrală extrem de flexibilă.

În volumul trei, cel în care C.C. are falsa impresie că îi reproşez romancierului faptul că nu şi-a ajutat – atunci când putea s-o facă – mama, fraţii şi surorile, nu am nicio clipă impresia că îl critic pe omul care a fost L.R., ci relatez doar întâmplări din care cititorul poate trage concluziile care i se par fireşti. Şi, înainte de a se hazarda în afirmaţii fără acoperire, critical literar ar fi trebuit să-şi aducă aminte despre prefaţa pe care am scris-o la volumulNeamul Rebrenilor către Liviu (Ed. Academiei, 2008), volum pe care îl are în bibliotecă, unde chiar că nu sunt un partizan al cererilor de ajutor venite din partea celorlalţi membri ai familiei. Prefaţă pentru care am şi primit câteva bobârnace din partea unor cititori care mi-au reproşat că îl părtinesc pe L.R. în relaţia cu familia sa de sânge.

Desigur că romanul familiei din care fac parte nu trebuie comparat cu studiile biografice ale diverşilor cercetători rebrenieni. Care, mulţi dintre ei, nu cunoşteau aproape nimic despre ceilalţi Rebreni în afara lui Liviu.Din păcate, nici despre viaţa acestuia nu erau bine informaţi. De unde ar fi putut şti amănunte din vieţile celorlalţi, când n-au trăit laolaltă cu ei şi nici măcar nu l-au cunoscut pe vreunul, atât

timp cât au fost în viaţă? Încă mai sunt creduli printre ,,rebreanologi” care au luat de bune inepţiile şi aberaţiile debitate de Fanny şi Puia, două femei care au trăit alături de L.R. timp de peste trei decenii şi care, după atâta amar de vreme, încă nu cunoşteau mai nimic despre familia ardeleană a acestuia ( a se citi scrisoarea Fannyei către Livia Hulea-Rebreanu, inclusă în volumul meu , Minciuna şi impostura, ed. Gramar, 2000, în care printre altele, Fanny nu cunoştea nici măcar prenumele socrilor săi, părinţii lui Liviu ! ). Şi mai sunt unii care încă se bat cu cărămida în piept, susţinând filiaţia Puiei, pe care o consideră ,,fiica lui Rebreanu”, în pofida tuturor evidenţelor faptice şi scriptice. Ăştia să fie biografi rebrenieni ? Să fie clar, nu mă refer la aceia care au studiat zeci de ani fenomenul rebrenian şi sunt în perfectă cunoştinţă de cauză, ci la neaveniţii care au ştiricit şi ei câte ceva despre L.R. şi s-au trezit peste noapte mari analişti şi autori biografici.

Într-un alt paragraf, mi se reproşează ,,ranchiuna” cu care îi rememorez viaţa personajului principal al romanului, blamându-l ca om şi imputându-i slăbiciunile. Pe care, zic eu, le avea din plin, ca noi toţi ceilalţi, pentru că, vorba aceea, ,,nimeni nu-i perfect”. Şi chiar e obligatoriu ca defectele unui om să fie în permanenţă camuflate şi dosite, pentru că aşa le-ar conveni unora sau altora? Scriind cartea, mi-am asumat acest risc de-a scoate adevărul la lumină.

Cât priveşte cuvântul ,,curvă”, pe care C.C. l-a citit ,,de nenumărate ori în dreptul acelei femei” (Fanny), el este folosit de cel mult trei –patru ori în cuprinsul celor 2.270 de pagini ale romanului, şi nu se referă neaparat la soţia scriitorului. O fi avut criticul altceva în minte atunci când le-a răsfoit ,,pe repede înainte”…

În concluzie, în opinia distinsului Constantin Cubleşan, a arăta imperfecţiunile unui om înseamnă a-l umili. A-i ascunde defectele şi a-i cânta osanale înseamnă a înfăţişa realitatea. Asta se doreşte în continuare, să ne furăm singuri căciula? Dacă aşa stau lucrurile şi dacă unora nu le place sinceritatea – chiar dacă e neconvenabilă pe alocuri – atunci n-au decât să se complacă şi pe mai departe în minciună şi să rămână cu ea în braţe pentru tot restul vieţii lor. Poate le va ţine de cald iar adevărul nu le va mai da atâtea frisoane.


Ce gândeam eu la Buzău despre lansarea antologiei bilingve (română şi franceză) „Du Congo au Danube/ De la Dunăre la Congo”, la care am avut onoarea de a fi invitat de scriitoarea Marilena Lică-Maşala, nu prea s-a potrivit cu ce avea să se întâmple la Târgul de carte „Gaudemaus”. Presupuneam că evenimentul cultural nu va fi unul obişnuit, că vor fi prezenţi şi autori străini, dar nu mă aşteptam la o participare internaţională de nivelul celei care avea să mi se înfăţişeze.

Ca orice om grijuliu să-şi respecte promisiunea de a se afla într-un loc anume, la o oră anume, am ajuns mai devreme la întâlnirea la care şi-au dat mâna reprezentanţi de seamă ai francofoniei din două continente. Mă temeam că nu ajunsesem unde trebuie, deşi fusesem condus cu amabilitate la Ceainărie, unde avea să curgă poezie între Dunăre şi Congo. Mă mai încerca, în acelaşi timp, teama că voi avea dificultăţi în folosirea francezei, fiindcă rar am avut ocazia să conversez în limba lui Voltaire. M-am temut degeaba. Pe măsură ce poeţii Ștefania Oproescu (Oglinda literarǎ, Focşani) Lucreţia Picui (Piteşti) şi Marius Chelaru (Poezia, Iaşi) rosteau din creaţiile şi impresiile proprii, teama dispărea şi în suflet se imprima cuminte ritmul poeziei.

Am înţeles aproape tot ce s-a spus în timpul extraordinarei întâlniri, inclusiv metaforele din versurile rostite în franceză, semn că limbajul poeziei este universal. Chiar dacă n-aş fi ştiut franceza, tot aş fi înţeles, din căldura glasului, din semnele de prietenie ale invitaţilor, ce se petrecea şi ce se spunea la Ceainărie. Se aflau acolo, la „Espace GADIF-Poezie”, Gaudeamus, Bucureşti, 2013, veniţi din capitală, din ţară ori mai de departe, din lume, piloni ai creaţiei literare. Printre ei, Ioana Stuparu (Bucureşti), Steluţa Istrǎtescu (Piteşti), Ilzi Sora (Piteşti), Emil Lungeanu (revista Literatorul, Bucureşti), Virgil Diaconu (revista Cafeneaua literarǎ, Piteşti), dar şi prietenii lor, dr. Maria-Antoaneta Lorentz (traducǎtor, ASE, Bucureşti), Gabriela Petrescu (vicepreşedintǎ a Grupului de prietenie China-România), dr. Luminiţa Gheorghiu, ex-senator, Wilfrid Tisma (Haiti), dr. Akin Obisanya (poet, medic, cercetător, autor de carte religioasă, Nigeria), Sebastian Picui (Piteşti) ori Ana Maria şi Dan Sturzu (librǎria Mon cher, Piteşti).

Această prezenţă semnificativă se datorează în mare parte doamnelor Oana Pleşea, director al Centrului Cultural Francofon din Buzǎu, şi Denise Ndzakou, pictor, viceprimar al oraşului Montreuil, Franța, care au semnalat organizatorilor standului francofon GADIF (Grupul de Ambasade, Delegaţii şi Instituţii Francofone în România), deschis la actuala ediție a Târgului de Carte „Gaudeamus”, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la admiterea României în rândul Francofoniei, proiectul de schimburi literare între România şi alte state francofone, în special africane, antologia De la Dunăre la Congo reprezentând doar întâiul pas concret al acestui demers de perspectivǎ.

Într-o scrisoare adresată celor care au participat la prestigioasa întâlnire din 22 noiembrie, scriitoarea Marilena Lică-Maşala, spune în cuvinte emoţionante:

„Mulțumesc gazdelor noastre, domnii Benoit Rutten şi Horia Rǎşcanu, pentru generozitatea de a ne fi invitat, alǎturi de multe alte prezenţe literare francofone, la standul GADIF. Gândul meu se îndreaptǎ încǎrcat de recunoştinţǎ cǎtre domnul Albert Kalenda, secretarul 1 al Ambasadei Republicii Democrate Congo în Bucureşti, pentru întâmpinarea călduroasă şi grija generoasǎ purtatǎ pe tot parcursul şederii noastre în Bucureşti, precum şi cǎtre echipa domniei sale. Ne-a mângâiat spiritul şi sufletul întâlnirea cu membrii Ligii de Cooperare Culturalǎ şi Ştiinţificǎ România-Franţa, reprezentatǎ de dl. drd. Ion Marin Uţǎ, vicepreşedintele acestei ligi, şi poeţii Paula Romanescu şi Dumitru Nicodim. Regǎsirea pe sol românesc cu scriitorul franco-congolez Armand Mavinga, invitat la acelaşi eveniment „Espace-Poésie GADIF”, a fost o surprizǎ deosebit de plǎcutǎ. Întreaga mea admirație pentru confraţii Emilian Galaicu-Pǎun (Chişinǎu) şi Cassian Maria-Spiridon, prezenţi la acelaşi eveniment.

Le mulțumesc tinerilor actori, membri ai Centrului Cultural Francofon Buzǎu, pentru emoţionantul spectacol inspirat din poemele în

francezǎ tezaurizate în antologia „Du Congo au Danube”, în regia profesoarei Oana Pleşea. Datorită talentului lor, imnul Ata Ozali şi sensibilitatea liricǎ a fiecǎrui poet congolez şi român din aceastǎ antologie au rǎsunat pentru întâia oarǎ la „Gaudeamus” Bucureşti şi pentru a doua oară în România. Primul spectacol poetico-muzical, bilingv, în românǎ şi francezǎ, „Du Congo au Danube”, regizat şi interpretat de mine împreunǎ cu actorul Adrian Duţǎ, a fost găzduit de Centrul Cultural Piteşti, în mai 2013, prin amabilitatea ziaristei Carmen Dumitrache, conducǎtoarea mereu primitoare a acestui important templu cultural piteştean.

Şi nu în ultimul rând, mulţumesc dnei dr. Luminiţa Gheorghiu, prima femeie senator dupǎ 1989, pentru dorinţa de a fi venit sǎ ne cunoascǎ!”

S-a vorbit în cuvinte calde, s-au recitat versuri care au mişcat inimile celor prezenţi, a avut loc un veritabil transfer de cultură între oameni de pe alte meridiane ale globului, s-au legat ori s-au întărit prietenii. Aş fi vrut ca întâlnirea să nu fie limitată în timp, dar la „Gaudeamus” acţiunile culturale au un flux ce nu poate fi perturbat. N-aveam decât să mă bucur, alături de participanţii pe care deja mi-i apropiasem de suflet, de spectacolul de final oferit de membri ai Centrului Cultural Francofon Buzău.

La plecare, îmi repetam în gând, cu satisfacţie, că între Dunăre şi Congo a curs, în seara de 22 noiembrie, poezie. Nu era corect. Corect este: între Dunăre şi Congo curge poezie. Întâlnirea din acea seară fascinantă a sporit întrucâtva debitul fluviului de poezie care, în beneficiul ţărilor francofone, se întrevede a fi tot mai ridicat.

CURGE POEZIE ÎNTRE DUNĂRE ŞI CONGODumitru Dănăilă

1. Cu dra gostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.

2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii.3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte. 4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută

o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai caută una.

5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.

6. Dacă soţia nu vor beşte dimineaţa cu tine, în seam nă că beţia de aseară ţi-a re u şit.

7. Mai rău decât un prost le neş e un prost cu iniţiativă.

8. M-au ur mă rit multe gânduri profunde, dar

am fost întotdeauna mai iute decât ele.9. Întâmplarea e ine vi ta bi lul apărut din senin. 10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la

altul. 11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna

dreptate, iar bărbatul niciodată. 12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să

înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.13. Oamenii cu bani sunt de două feluri:

apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie. 14. Şi în casa de nebuni există vecini. 15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai

puţin decât tine şi va câştiga mai mult.17. Nu salariile-s mici, lunile sunt prea lungi. 18. Când iubeşti cu adevărat, nici măcar

bigudiurile nu te mai sperie. 19. Principala problemă a omului e că el

singur îşi creează probleme. 20. Dacă nu ai griji şi duşmani, e po sibil să

nu te fi născut. 21. Cine mun ceşte toată ziua nu mai are timp

să câştige. 22. Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data

morţii. 23. Sărăcia nu se vindecă. A dove dit-o

medicina fără plată. 24. Dacă într-un cuvânt de cinci litere ai

comis şase greşeli, una e de prisos.25. Un adult e omul care nu mai creşte în

înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.

AFORISME ŞUGUBEŢE


Îi iubea pe toţi ţăranii care n-aveau şcoală, fiind convins că ei sunt mai puri, mai apropiaţi de ce-a fost omul la facerea lumii. Era convins că aceasta-i secretul fericirii pe pământ; să nu-i dai omului al doilea măr să-l muşte - cartea fiind un şarpe mai mare decât cel din Eden, un păcat mai mare de a şti decât s-a trezit Adam, atunci, s-o vadă pe Eva goală şi să se vadă pe el gol puşcă, mai mare decât să ştii că lumea, în care ai fost făcut de Dumnezeu, este a ta, cu apă, cu foc, cu aer, şi cu toate la un loc - mănunchi în carnea ta - plăcere, bucurie, tristeţe, strigăt de naştere şi moarte. Se trezi filozofind:

- Fericiţi, cei săraci cu duhu’!-Tovarăşu’ Primar, asta-i din Biblie! să nu ne audă cineva!- Lasă, mă!, spuse tata, că Paraschiv nu se molipseşte de carte

sfântă, cum nu s-au molipsit nici de cărţile astea comuniste, cu om făcut din maimuţă, cu maimuţă făcută din broască şi cu broască făcută din nimic.

Aşa intră în vorbă cu Paraschiv, ca atunci pe grind, când îşi făceau o ţigară din tutun proaspăt, păstrat în tabacherile lor de argint, cu foiţe cu tot, când Soarele năduşea suind pe lac, când cireada rupea ,cu dinţi laţi şi albi, ţipirigul din poala apei foşnitoare, cu valuri de sul de mătase rostogolit în piele, rostogolit în mâl.

Văcaru’ nu se schimbase la înfăţişare. Era tot mare la trup, ca atunci în mijlocul cirezii, ca acum, rezemat de perete cu umărul drept, şi de tejghea cu spatele, cât un munte, cât un salcâm ce nu-l mai poţi îmbrăţişa să legi lanţul boului şi boul la umbra lui.

Doar privirea îi era mai tristă, mai brun-întunecată, mai fixă pe lucruri şi pe oameni, mai cu luare aminte la echilibrul şi mişcarea din lume.

- Ai, n-ai, dai! căzu iar pe gânduri, Paraschiv Lepădatu. Îl ştia tata cam mut şi surd. Muţise şi surzise aparent, comunicând în realitate foarte bine, prin câteva semne-sunet, prin semne-interjecţii, cu turma, cu cireada. Şi tata ştia de aceste muţenii, de aceste unice - i-aş spune eu - convergenţe filogenetice între om şi animal, când Soarele apune să-adoarmă amândoi, când Soarele răsare să umble pe câmp singuri, când foamea potolită îţi face sete, când setea stinsă dă vina pe fiinţa lor coloidală, carnală, fiinţa lor de apă dulce, de apă sărată, sanguină, de apă strânsă-n chingi cu funii de duh. Aceste convergenţe lega doi timpi îndepărtaţi. Clipa, nevoită să-mpingă înainte o altă clipă sfârşită - fărâmă de impuls indiferent în arc şi în pendul atent la oscilaţie, spirală pe un melc molatec, clipa îndemn: «cum moartea pe moarte călcând», «cum te-ai născut din morţi cu timp în mâini», e poarta dintre lumi, e poarta trecerii prin spaţii cu neştiute simetrii în punct.

- Şi te-ai dat cu comuniştii, ai?, i se aşeză tata, pe rămăşiţa lui de timpan treaz, cu vorbe mărunţite, ca să le digere celălalt, celălalt fiind Paraschiv Văcaru’, omul cu merite deosebite în comunicări interspecii, fără limbaj, fără raţiuni conştiente.

- Eu? spuse nevinovat Lepădatu. Ei mă vor! De parcă li-s drag de când lumea! Cică aşa trebuie sâ fie un comunist; sărac lipit pământului, cu cârpe-n fund, fără pământ, cu casa într-o rână - cum îi a mea pe râpă - fără fântână în ogradă - şi car apă de sub deal ori din baltă, fără neam bogat, cum o spune chiar numele meu de lepădaţi fără noroc în lume.

Se opri. Vorbise aşa de mult că „secretarul” nu-l recunoscu, rămânând cu gura căscată la fraza lui întortochiată, plină de respiraţii cu virgulă şi cu icnituri, de om gata să-şi dea sufletul în vorbe.

Tata nu fusese uimit. Îl ştia din grind, cum se vaită, în ritmul tălăngilor vacilor la păşunat, în ritmul vaietului apei în mal, cu valuri mângâind nămolul şi cochilia scoicilor negre şi peştii morţi prin ţipirig.

Crâşma era tot un grind al ţăranilor, al Tulucenilor, un loc de sfat în mai mulţi, spre deosebire de grindul bălţii, unde sfatul era cel mult în doi, unde trecerea prin neant era hotărâtă cel mai bine de unul singur, ca şi în viaţă hotărârea de “a fi” sau “a nu fi”, fiind, nu vei şti când ai fost, nefiind, nu vei şti când vei fi.

Aşa, cu obloanele trase, ca Soarele să nu răzbească înăuntru ei, crişma din ciamur umezea fierbinţeala sângelui accelerat de alcool şi moleşeala sufletelor mai mari ori mai mici: cât încăpuse în fiecare trup; atunci la naştere, cât nu va mai fi trup din fiecare, atunci la moarte.

- M-au târât în porcăria asta, din văcăria mea!, se mai plângea primarul-preşedinte.

Secretaru’ nu spunea nimic. Parcă lua aminte la fiecare cuvânt spus de celălalt, privind înăuntrul lui mai mult decât se cuvine, mai mult decât privim noi toţi uneori aşa.

Nu era nimeni la fântână, în amiaza acelei zile ,cu boi potcoviţi metodic la fierăria lui Provolovici - Sîrbu; neobosit de fiare înroşite în aer, de cărbuni scânteind în ochi, neobosit de pârghia ciocanului azvârlit în soare.

Tata învârti roata fântânii, în silă, cu ochii aţintiţi spre crâşma lui nanu’ Anton.

Dinăuntru întunericului ei, îl strigă o voce de om neştiut.- Andone, să vii încoa’!Surprins şi bucuros totodată, tata îi răspunse:- Dacă dai o ţuică, vin!- Îţi dau, mă, îţi dau! spuse acelaşi necunoscut. Găleata s-a umplut plină, plină să plesnească, cu apă sălcie şi clară,

din ciutura trasă brutal peste cilindrul fântânii, de sub acoperămîntul ei de” troiță săpată în pământ”, cu Crist cu tot, cu rugăciunile noastre cu tot ,căutându-i izvorul dătător de viaţă.

Tata ridică tabla zincată a găleţii, trunchiconică - fiinţă umblătoare în aer ca o pasăre de baltă, zburând aproape de pământ, prin genunchi de om şi coapse, înainte. Privi roată, înconjurând satul şi zarea de peste cimitir, acolo unde-i era via, acolo unde se scufunda un drum, pe sfera Pământului, spre copilul lui, spre o pădure din multele pe care le ştia - pădurea lui Ciucă.

Oftă, târî prin aer apa şi o lăsă cu greutatea ei cu tot în volumul zincului topit cândva, la intrarea în crâşmă, înăuntru, la umbră, pe duşumea.

Doi oameni necunoscuţi stăteau la o masă ,lângă tejgheaua-bar ,după care se presupunea că ar fi fost cineva - Nanu sau Nana - gata oricând să-i mai umple cuiva ţoiul de secărică - cinzeaca de sfat şi de spontană mărturisire.

- Dă-ne încă un rând!, strigă, peste tejghea, întâiul necunoscut. Cu trei stele! Cu încă o stea!, întări el comanda pontos, autoritar.,

- Stai, mă Roşule! Stai! îl invită celălat necunoscut, uriaș rezemat de peretele din apus, uriaş popsind în vorbele rar pronunţate, prelung pronunţate.

- A, voi sunteţi?, se aşeză tata ,dând afară din calea lui, cu ochii lui albaştri, fumul de ţigară Mărăşeşti - să-l tai cu cuţitu’ spre masa celor doi.

- la vezi cum vorbeşti, mă Roşule?! îl avertiză mititelu’ pe tata. Dumnealui e tovarăşul primar!

- Păi, dacă-i primar, de ce ia-i mai spus tovarăşu’?, îl luă tata într-o rână pe notar.

Ai fi vrând să-ţi zic şi ţie «tovarăşu’ notar», nu?- Nu, mă!, se fâstici omul, cât un radical din doi, nu, mă! De azi,

notarul se va numi secretar comunal, iar pe primarul de altă dată îl va chema «preşedintele Consiliului Popular Comunal». Pronunţă ultimele cuvinte rar, împiedicându-se parcă în ele, cu importanţă vădită, ca un şcolar ce-şi învăţase lecţia, dar, nu se ştie de ce, o uitase pe jumătate.

- Lasă, mă, că tot primar este! Nu-mi suci mie vorbele ca-ntr-o frânghie de negară. Nu-mi vinde mie castraveţi muraţi şi gogoşi calde.

Celălalt nu scotea nici o vorbă. Zâmbea privind prin uşa deschisă a crâşmei lui nanu’ Anton, spre fântână şi, dincolo de ea, pe şoseaua lungă, spre Galaţi.

- Şi ce mai faci, măi Andone?, se trezi uriaşul din vis, de parcă tata ar fi fost un purice la masa lui.

- Mulţumesc lui Dumnezeu!, spuse tata, preluând de la mama parola trecerii ei prin necaz.

- Ce vorbeşti, mă? Te-ai dat cu popii, stând cu diavolu’ la crâşmă?- Nu! Stând cu unii oameni, de vorbă, despre alţi oameni, se linse pe

buze tata, după o înghiţitură de secărică.Uriaşul nu era altul decât Paraschiv Lepădatu, noul primar comunist,

fostul văcar al satului, om cumsecade, contrar sărăciei lui trecute, contrar bogăţiei lui de a nu mai simţi balega cirezilor de altă dată, pe care le ducea la păşunat în grinduri, contrar nefericirii lui de a sta cu nasu’ în hârtii galbene, pe care nu ştia să le citească.

Au încercat unii să-l înveţe să citească, să-l înveţe să scrie, chiar şi doamna învăţătoare Andreescu, la cursurile de alfabetizare, dar, până la urmă, a primit o diplomă, în care nu prea ştia ce scrie. Un P mare de tipar şi un L mare de tipar era semnătura lui, fără punct după ele, numai sulfare apăsată, când era să fie să semneze.

«Cine dracu’ o fi inventat scrisul şi cititul?», «Cui dracu’ îi trebuie asta?» judeca Paraschiv a lui Lepădatu, în sinea lui, în clipele lui de judecată fără rost, de judecată a învăţăturii de carte a altora.

Primarul și rușii

Ioan Toderiţă

(fragment)


femeia altei lumi

nu astăzi nu te privesc mi-ai spuseşti norocoasă că pot orbiîţi ştiu pe de rost gleznele prin sufletul păpădiilorşi umbra în bătaia luniimereu lângă acelaşi izvor

porţi vina că ai trăit în mine până la strălucireah cum mă acuzi şi tu (numai) de trădarecând am legat însuşi cerul de un trunchiam jurat strâmbam tăiat din privirea ta cât am putut ***ştiu sunt femeia altei lumiacolo plătesc tăcerile dau bacşiş fanaticilorînsoţesc felinarele până la geamul tăudar nu mai pot învăţa niciodatăsă mă furişez în dogoarea ce ţi-am fost

ai doi de plus

m-ai întrebat dacă mai am bucata aceea de scândurăpe care îmi răsfirasem ierburilenu credeam că m-a zărit cineva dacă mi-am răsucit mascaam sperat că aerul tăiat de chipul meunu mai poate fi respirat

de ce ai adunat tot fânul lângă focnu vezi că fântânile au luat-o la fugăcu ce te ajută al treilea cântat al greieruluia murit într-un oftatlângă un crez colosal

ai doi de plus şi un versant pe care am clădit o legendăsă nu dormi niciodată acolose clatină la fiecare furtună uită să se întoarcă spre răsăritoricum am în vedere faptul că licoarea mea traversează podul

Cu fulgerul de zori

Pe ce poteci m-aştepţi? Eu vin din vale,Aduc cu mine tot ce-a mai rămasDin lacrima troienelor regaleȘi fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept şi farurile mării,Bogate sunt cu tine, îmi tot spunCă nu-i nimic mai tandru-n gândul săriiCa dragostea în valuri de nebun.

Am ameţit urcând şi încă-i vremeS-ajung la tine peste munţi târzii,Am traversat ogorul de poeme,Sunt călător prin vinu-ntors în vii.

Și voi veni c-o primăvară oarbă,Mă voi opri pe ramuri uneori,Tu să m-aştepţi cu soarele în iarbăSau, dacă nu, cu fulgerul de zori.

POEZIE

Radu C. RatzoneGina ZahariaMă întreb

mă întreb cât aș lua dacă mi-aș vinde sufletul sau dacă aș opri sufletul m-aș îmbăta la sânge aș tăia bucăți atât de mici din mine le-aș lipi o etichetă strălucitoare și aș ieși în piață să-l vând dacă nu l-ar cumpăra nimeni l-aș împarți la porumbei să-l ducă departe sau poate m-aș împrumuta și aș plăti pe cineva să-l ia n-ar mai fi nevoie să-și cumpere saci de gunoi mă întreb cât aș da că să-mi vând sufletul

Craniul craniul meu dizovla gloanțe și lumi și stări apoi se răcorește cere zilnic la bar două pahare suprarealist și filozof dar barmanul știe că nu rezistă la băutură adaugă jumătate de apa dar tot vorbește cu podeaua crede că lumea începe de acolo și tot se minte că nu există nici durere nici boală și nici suferința când își zdrobește mâna cu care ține cele două pahare i-a mai rămas doar limba culege cu ea ca un însetat de fizica femeie gunoaiele poetice de pe trupul tejghelei de beton

Partidă de șah simulacru sensul asta nu mai are niciun sens deschid un buletin de identitate doar două runde de viață am piesele pe masă joc șah cu mine mintea care-mi joacă feste câștiga fără să joace când eram mic mă jucăm în capul demonilor acum demonii se joacă în capul meu timpul nostru e viu precum un copac putred v-am văzut pe toți cum dispăruserăți în două zile sub masca voastră și pe mine cum sap în viitor după voi în mișcarea fără margini străzile treceau peste oameni fără să aibă nevoie de echilibru lăsându-le urme de metal ud și transformându-i în simple numere

O piesă veche eu și distanța până la durere ascultăm durerea prin gaura de șarpe mișcându-și corpul de șarpe într-un stomac gol un doctor aruncă un verdict obscur pe-o masă de durere și pune distanța între starea de bine și valurile adormite ale stării de conștiință... sărutând umărul gol al dimineții pline s-a făcut noapte în mine și a trebuit să-mi închid rănile...

DAN SANDUCU TINE-OR ÎNVIA

CRUCIFICAŢII

Din rană explulzat cu Sfântul Agafton Mă miroase carnea ta a învierePicurii de rouă mă tocmesc uitare la cantonUnde mor troiene fără clopote de lapte şi de miere.

Şi de patimi sub pământ cresc ades poemeCunoscuţi de către noi, solii unui veac de brumăGura ta cu rai mă rupe-n anatemeVăd plângând secunda luminând postumă.

N-a trecut atâta vijelie şi fiinţă-n marcăPiatra mea cioplită cu-n blestem în mânăLa ce bun că-mi sună din sintagme parcăSfânta filă arsă-n buze şi de slovă spână?

De unde vii, Cezară aspră, din care somn de măr durere?Fără pacea unui august topind fibulei AthosulPlimbă-ţi cumpăna prin cuiul unui Christ de înviereŞi mă doare-n iad prin sânge, iar, pre mine, păcătosul.

CONFIDENŢE

Nu te mai întrebadin ce-a fost făcută ziua de ieri: cutii de chibrituri fără fosforzadarnic încercând cu ele să daifoc amintirilorun rest de secure cu care voiaisă-ţi încerci venele -cică-s elastice -strângerea unsuroasă de mânăa lui Iudacondeiul cu care mai zgârii hârtiabuna şi iertătoarea ta confidentămânia pe care încă n-ai provocat-opolitrucului răspopitmultă pădure nenăscută mulţiîngeri de împrumut.

CHIROMANŢIE

Mai ţii minte nimeni n-a luat în seamăîn vara aceeatabloul pictat în palmele taleca o fiţuică pentru copiatdulce povară de poamede paseri de ceruri uscatezaharisite dulceţipână şi cântul cleiosrăstignit în gâtul cocoşuluide munte vândut mai apoila mica publicitate.

CHIAR DRUMURILE

Roagă-te -cel mai binevisul se limpezeste cu iască şi dai de pomană golul acesta care ne-mprejmuiescăpat vei fi de amărâtul care îţi cere o fi chiar Domnul Stăpânul meuşi al tău şi te mai întrebi păcătosule de ce curg drumuriletoate în lume cu noaptea în cap.


În preajma zilei de 15 ianuarie există nişte cărţi tulburătoare care impun recitirea şi despre care nu se poate vorbi sau scrie pe un ton impersonal, fără vreo urmă de emoţie sau de totală/parţială implicare afectivă… Un astfel de caz rar si fericit se numeşte ,,Eminescu: ultima zi la Timpul (Dosar de presă) Cartea argumentelor” de Nicolae Georgescu, apărută la Editura ASE, o carte descoperită şi citită într-o zi de vară din anul 2012, după o vizită la librăria de lângă Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, dar pe care mi-am propus să o recitesc şi în acest an. Motivele sunt simple: pe de-o parte, realizez astfel un modest şi personal

exerciţiu de admiraţie pentru Domnul Mihai Eminescu, ale cărui poezii le recitesc pe sărite, chiar şi la întâmplare, dar parcă altfel în această lună ianuarie; pe de altă parte, folosesc drept punct de plecare, pentru a medita şi a înţelege profunzimea abisală a destinul său tragic, citirea sau recitirea unor astfel de cărţi care reuşesc să aducă mai multă lumină în ceea ce a devenit în istoria noastră literară- Cazul Eminescu.

Cine este Nicolae Georgescu? Chiar dacă lucrările sale despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu nu au apărut la edituri ,,mari” - fapt pentru care nu mă pot întreba decât retoric: oare nici măcar Mihai Eminescu nu mai este considerat un subiect interesant sau mai ales vandabil pentru acestea?! - cărţile sale circulă şi sunt cunoscute în lumea literară, amintesc doar ,,Eminescu şi editorii săi” (2000), ,,Moartea antumă a lui Eminescu (1883-1889)” sau ,,Cartea trecerii. Boala şi moartea lui Eminescu” (2009) etc. Cu alte cuvinte, activitatea sa ar putea fi rezumată printr-o singură expresie- unul dintre cei mai cunoscuţi eminescologi în viaţă (alături de Adrian Dinu Rachieru) sau folosind o etichetă şi mai onorantă- unul dintre cei mai importanţi istorici literari din pleiada celor care, în secolul xx, s-au aplecat sistematic asupra celui care a fost Poetul şi Omul Mihai Eminescu. Inainte de a vorbi despre conţinut, poate că ar trebui precizat faptul că această carte nu este o istorie romanţată, ea se bazează pe o îndelungată documentare în ceea ce priveşte presa vremii şi mărturiile din epocă, dar şi pe argumente, totul formând o construcţie echilibrată în care logica şi nu subiectivitatea este cuvântul de ordine; acest lucru vrea să îl sublinieze autorul şi prin subtitlul destul de lung care arată cele două surse şi elemente constitutive ale discursului său critic- ,,Dosar de presă”, dar si ,,Cartea argumentelor”.

Chiar dacă, de multe ori, o prefaţă este o anexă facultativă şi care se poate citi pe sărite (sau deloc), lucrurile stau exact invers în acest caz, deoarece ea conţine o dezbatere polemică despre receptarea lui Eminescu după acel moment de ruptură, de demitizare reprezentată de ceea ce autorul numeşte ,,momentul fix Dilema”. Nicolae Georgescu încerca să identifice nişte strategii utile contemporaneităţii pentru o adecvată raportare la Eminescu, prin excluderea extremelor- ironia detaşată p®ostmodernă sau o partizană mitizare emoţională- ambele ineficiente astăzi mai ales pentrupublic tânăr, nefamiliarizat aproape deloc cu opera sa. În acest caz, un rol esenţial revine profesorului de română, de liceu, văzut ca un om dedicat total meseriei sale:

,,Totuşi, pe umerii lui apasă răspunderea predării lui Eminescu mai departe, către tineri. Nu-l invidiez de loc, dar nici nu pot să-i susţin nemulţumirea. El trebuie, în fond, ca agent al culturii de acest fel, să sesizeze marile probleme, să înţeleagă marile dileme, să spună răspicat unde ne aflăm cu recuperarea culturii naţionale. În analiza textului poetic eminescian, apoi, el este obligat să meargă pe spaţii mici, controlabile. Să compare între ele cel puţin două ediţii, să observe diferenţele, să le înţeleagă. Sau, cel puţin, să atenţioneze, cănd comentează că citează după ediţia cutare. Să nu meargă orbeşte – ca manualul, de pildă, care nu spune după cine editează, nu spune că alt editor are altfel etc. Fără prudenţă nu se poate educaţie.” Aş adăuga: şi nici fără har pedagogic, cât se poate…

Nicolae Georgescu atrage atenţia asupra faptului că nu nu se poate

vorbi de un singur Eminescu, constată că există un Eminescu canonic sau cum îl numeşte- ,,al manualelor”, un Eminescu ,,al centrului”, dar şi un Eminescu ,,al marginii” care, paradoxal, ,,este mult mai interesant, mult mai viu.”, motivul fiind:

,,La Vaslui, la Suceava, la Piteşti, Alexandria, Brăila, Galaţi, Craiova, Turnu Severin, Curtea de Argeş etc. - se dezbate mitul omului, mitul fascinant al operei, mitul magnetic al biografiei. Se dezbate, adică se pun întrebări, se aduc argumente, se rosteşte un ,,de ce” continuu cu adresă din ce în ce mai precisă către centru. Se construieşte, adică, personalitatea lui Eminescu, nu viaţa lui biologică, sentimentală, politică etc. Iar un punct obligatoriu în acest ritual al vorbirii despre poet şi ziarist este ideea naţională. Dacă provincia a reuşit ceva împotriva centrului, asta a reuşit: să obţină afirmaţia apăsată că integrarea europeană nu înseamnă dizolvare culturală, ci se opreşte la finanţe, economie, turism lucrativ, migraţiune a formelor de muncă, structuri politice - culturile naţionale trebuind să fie, însă, protejate.”

Prefaţa este şi o punere in temă despre ceea ce înseamna eminescologia, acea ştiinţă care trebuie să apropie cititorul în general de operele marelui poet; aici trebuie neapărat un citat:

,,Eminescologia ca ştiinţă n-a prins rădăcini în niciunul din locurile unde s-a înfiinţat, a fost respinsă pe rând de instituţiile care au găzduit-o fără a reuşi să se permanentizeze, să se individualizeze- rămânând doar în programul de cercetare al acestora. După anul 1989 lucrurile au sărit in

aer, despre Eminescu s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescologie- niciodată. O ştiinţă anunţată fulgurant într-un supliment de dicţionar academic, la final de eră comunistă, preluată inerţial în limbajul ştiinţific după 1990- dar o ştiinţă fantomatică.”

Fiecare dintre subcapitolele cărţii ar merita o recenzie separată, dar nu o voi face, lăsând cititorului plăcerea descoperirii argumentelor prin lectură; voi cita doar câteva titluri care sper să stârnească curiozitatea: ,,Intre puşcărie şi ospiciu”, ,,Pistolul lui Eminescu”, ,,Despărţirea de Maiorescu”, ,,Cele trei arestări ale lui Eminescu”, ,,Ultimul număr din Timpul eminescian” etc.

Cartea istoricului literar Nicolae Georgescu, porneşte de la consultarea arhivelor şi a presei timpului, îi adaugă amploarea investigaţiei şi profunzimea argumentelor folosite şi contureaza astfel un portret tulburător, credibil şi puţin-ştiut al Omului-Poet Mihai Eminescu: (aproape) mereu într-o stare materiala precară şi la cheremul unei gazde cu toane precum ex-soţia lui Slavici, (aproape)

mereu despărţit de Veronica Micle şi poate singura care i-ar fi putut reda (măcar parţial şi uneori echilibrul sufletesc, (aproape) mereu hărţuit de ,,conspiratori care urmăreau excluderea lui Eminescu din viaţa publică”, (aproape) mereu prins la mijloc într-un teribil război între putere şi opoziţie si in care acesta rămăsese una dintre puţinele voci care ieşeau în evidenţa prin virulenţa articolelor sale contra guvernului, un guvern pentru care orice mijloc este permis în numele interesului naţional, indiferent că este vorba de exilare la propriu (cazul proprietarului de ziar – Galli) sau doar la figurat (cazul Eminescu); un argument în plus că lucrurile au stat astfel, îl reprezintă faptul că acest dur avertisment dat lui Mihai Eminescu a fost înţeles, iar după îndepărtarea marelui poet- ziarist, aşa cum noteaza N. Georgescu, ,,Timpul este dintr-o dată alt ziar: calm, aşezat, într-o opoziţie tradiţională…”

In loc de final, dar şi ca o posibilă temă de discuţie, iată un citat din ultimul capitol al cărţii profesorului Nicolae Georgescu, fără alte comentarii; rămâne doar ca fiecare dintre noi să mediteze, să pună în balanţă argumentele şi să caute un posibil răspuns personal la întrebarea de la sfârşit:

,,Sunt popoare care şi-au sacrificat zeii ca să supravieţuiască… Tragedia lui Eminescu poate fi înţeleasă în această zona a unui sacrificiu necesar, fertil. Neputând fi cooptat de partea Puterii, sau de partea grupului P.P. Carp care lucra în secret pentru sudarea legăturilor cu Marile Puteri în concertul european în care România intrase, rămas singur şi strigând un adevăr incomod, prevăzând ce se va întâmpla pentru că ştia temeliile puse pentru viitor – consemnând aceste strigăte într-un ziar liber pe care aproape îl confiscase – ce anume se putea face, omeneşte vorbind, cu acest Eminescu descătuşat?”(s.n.)

Posibile răspunsuri, despre uciderea poetului, rămâne să le punem în discuţie, tot aici, tot cu Nicolae Georgescu, dar pe 15 iunie…

Despre ,,eminescu: ultima zi la timpul. Dosar De presă. cartea argumentelor” De nicolae georgescu

există nişte cărţi tulburătoare care impun recitirea şi despre care nu se poate vorbi sau scrie pe un ton impersonal, fără vreo urmă de emoţie sau de totală/parţială implicare afectivă… Un astfel de caz rar si fericit se numeşte ,,ultima zi la Timpul (Dosar de presă) Cartea argumentelorGeorgescuo carte descoperită şi citită într-o zi de vară din anul 2012, după o vizită la librăria de lângă Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, dar pe care mi-am propus să o recitesc şi în acest an. Motivele sunt simple: pe de-o parte, realizez astfel un modest şi personal

George Motroc


Tema centrala a romanelor Georgetei Blendea Zamfir, nu numai a celor patru microromane reunite sub titlul Mirobolantele iubiri (Ed. eLiteratura, 2013), dar şi a celor anterioare, din care amintim: Dor = Dor + in = în dor (subintitulat roman de dragoste şi preistoria Daciei, Ed. Dealul Melcilor, Braşov, 2008) şi Scrisori secrete pentru Dorin (subintitulat poem, Ed. DacoRomână, 2013), o constituie dragostea înălţată până la divin.

Până să ajungă la starea de sublim, eroii trebuie să parcurgă, după cum ar spune Mircea Eliade un drum purificator spre centul fiinţei lor, ceea ce îmi aminteşte de mandala concentrică din poezia de dragoste eminesciană, stabilită de Silvia Chiţimia şi dezvoltată de Ion Pogorilovschi. Cercetătorii menţionaţi remarcă faptul că actantul străbate: fie pădurea, trestiile până să ajungă la barca în care îşi va plimba iubita în mijlocul lacului; fie va străbate marea până la Insula lui Euthanasius înconjurată de stânci, cu lac în mijloc, unde îşi va întâlni perechea.

Comparând cele patru microromane din volumul Mirobolantele iubiri, putem detecta cercurile concentrice din mandala specifică autoarei, desigur, fără a face o comparaţie valorică a autorilor cercetaţi prin această tehnică. Primul cerc ar fi al rectitudinii morale, eroinele îndrăgostite dovedindu-se corecte, cinstite, , prietene de încredere – fără această zestre morală nu se poate concepe accederea spre o iubire superioară. Mona se ţine deoparte de bârfele colegelor dar îşi manifestă spiritul de independenţă chiar în condiţiile regimului de persecuţie comunisto-securist (Tenebrele iubirii), Safira, se iniţiază în gândirea pozitivă practicând eliminarea răului (Dragostea noastră), Tarenga nu se răzbună împotriva şefilor care o persecută în cercetările ei de succes asupra oamenilor care ajunseră să populeze planetele sistemului solar (Mioriţa) şi naratoarea se străduieşte să învingă momentele de neîncredere, îndreptându-se spre culmile iubirii, educându-se în doctrine esoterice, numerologie etc, elaborând chiar ea un limbaj universal al semnelor (Vieţi paralele).

Al doilea cerc îl constituie zestrea genetică geto-daco-romană, cu tradiţiile şi cultura ancestrală, pe care le venerază atât ca scriitoare cât şi ca cercetătoare, autoarea fiind preşedinta filialei Braşov a Academiei DacoRomane din ţara noastră. Din doctrina zamolxiană decurge sacralitatea care însoţeşte rostul omului în mijlocul naturii. În romanele cu tentă SF, Dragostea noastră şi Mioriţa, pe Marte şi, respectiv pe Lună, fiecare ţară avea un centru naţional, al României reproducând castelul Peleş şi conţinând obiecte care atestă că în zona noastră a fost leagănul omenirii. În toate cele patru microromane, îndrăgostiţii revin mereu din călătoriile lor planetare sau europene, pe meleagurile natale ale autoarei, în zona Braşovului, întoarcerea la centu reprezentând o revigorare şi o reechilibrare sufletească. Întoarcerile acasă oferă autoarei prilejul de a rememora tradiţiile, obiceiurile şi arta culinară specifică zonei ardelene menţionate.

Al treilea cerc, îl reprezintă contopirea cu natura, stare ontologică ce decurge din epoca desprinderii omenirii din animalitate, iar in cazul nostru, sentimentul de frăţietate cu universul este întărit de doctrina zamolxiană, în care zeul suprem se contopea cu cerul senin (spre care dacii îşi trimiteau

săgeţile pentru a-i alunga norii supărării) şi apoi, în epoca migraţiilor popoarelor când autohtonii se ascundeau de năvălitori în codrii deşi. Sentimentul s-a transmis cu intensitate ţăranilor care cultivă pământul. În romanele SF ale Georgetei Blendea Zamfir, oamenii au devenit conştienţi de unicitatea şi frumuseţea naturii terestre, transformând planeta noastră într-o rezervaţie naturală.

Al patrulea cerc îl constituie credinţa creştin-ortodoxă, care s-a răspândit fără opoziţie în teritoriile româneşti, întrucât era în prelungirea zamolxianismului propovăduitor al nemuririi sufletului şi al iubirii confraterne.

După parcurgerea acestor trepte de desăvârşire spirituală, îndrăgostiţii sunt apţi să acceadă spre iubirea care îi înalţă până aproape de Dumnezeu. Iată ce spune autoarea în acest sens: „Femeia este o biserică pentru bărbat. Este biserica lui. Dacă femeia nu-l primeşte în ea pe bărbat ca pe un Dumnezeu, acesta rătăceşte nefericit, căutând ceva ce nu poate afla.” (Vieţi paralele)

Ajungem acum în centrul fiinţei autoarei, loc în care prin iubire, omul se înalţă cel mai aproape de divin.

Împlinirea se produce într-un spaţiu intim, în dormitorul cu perdele, ceraşafuri şi draperii de obicei albe, roze sau albastre – culori care marchează puritatea şi transcendenţa sentimentului.

Dragostea descrisă în microromanele Georgetei Zamfir Blendea cunoaşte o multitudine de stări, începând cu decepţii (Mona este înşelată de duplicitarul Diky, în Tenebrele iubirii), trecând prin împliniri sublime (Safira şi Florin, respectiv Tarenga şi Daeu din prozele SF Dragostea noastră şi Mioriţa) şi ajungând la stări de vis (naratoarea şi Ionescu din Vieţi paralele).

Trebuie să remarcăm fantezia incitantă a autoarei care imaginează noi contexte pentru augumentarea sentimentului iubirii, în viitorul omenirii: optimizarea omului pentru a-l face optimist, ba chiar fericit în permanenţă (prin doctrine

asiate şi biounde – Dragostea noastră); educaţia omului în spirit creştin pentru anularea urii şi a sentimentului răzbunării (Mioriţa); comunicare telepatică şi prin vis, după iniţiere îndelungă în doctrine esoterice şi numerologie (Vieţi paralele). În ultimul roman menţionat, autoarea îşi imaginează că a inventat o limbă universală bazată pe simboluri dacice şi formule matematice, pe care o denumeşte „Ramelia”, ceea ce ar însemna „linia”, întrucât prin aceasta urmărea să intre în contact cu linia vieţii iubitului, adică să intersecteze două linii paralele.

Din punct de vedere stilistic, putem remarca mixajul datorat temelor expuse în ceea ce am numit mandala Georgetei Blendea Zamfir. Se petrec uneori, reluări redundante pe temele reţetelor culinare sau a protocronismului dacic. De asemenea, poveştile de dragoste în cazul microromanelor SF rămân neterminate.

Dincolo de aceste scăderi, Mirobolantele iubiri ale Georgetei Blendea Zamfir se citesc cu interes şi ele redau demnitate şi sacralitate celui mai frumos sentiment omenesc, acela al iubirii fără sfârşit.

Georgeta Blendea Zamfir – Drumul spre centrul iubiriiLucian Gruia

În perioada 30.05.2014-01.06.2014, cu prilejul evenimentelor culturale dedicate celor doi mari scriitori: Ionel Teodoreanu şi Al. O. Teodoreanu (Păstorel), concursul internaţional de poem ironic şi epigramă având tema:

TĂMÂIE ŞI OTRAVĂ,la care pot participa creatori din ţară şi de peste hotare, mai puţin

din judeţul Iaşi.

Regulament concurs: Tămâie şi Otravă* Pentru secţiunea epigramă se vor trimite câte două epigrame, la

temă. Vor fi jurizate epigramele nepublicate, inedite, originale şi, mai ales, lipsite de vulgarităţi;

* Pentru secţiunea poem ironic se vor trimite câte două poezii, la temă. Se recomandă poezii în formă fixă (rondel, sonet, antum, pantum, etc…)

* Lucrările vor fi trimise în trei exemplare, în plic închis, fără moto, cu datele de identificare ale participantului: adresă, telefon, e-mail, CNP şi serie CI (pentru formalităţile de cazare) până la data de 15.05.2014 (data de trimitere de pe plic) pe adresa: Mihai Batog-Bujeniţă, Iaşi, str. George Coşbuc nr.19 cp.700469, jud. Iaşi.

Nu vor fi ridicate de la poştă trimiterile recomandate şi nu vor fi luate în considerare trimiterile prin poşta electronică.

* Câştigătorii concursurilor vor fi invitaţi la festival şi recompensaţi cu premii, invitaţiile, programul şi detaliile urmând a le fi transmise personal.

* Acest anunţ fiind adresat cu precădere preşedinţilor de cenaclu, redacţiilor revistelor şi posesorilor de e-mail, vă rugăm să popularizaţi concursul nostru confraţilor din zona de interes, în timp util.

Vă dorim succes şi vă mulţumim pentru sprijin şi colaborare. Comitetul de organizare

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „GHEORGHE ASACHI” IAŞI, împreună cu ASOCIAŢIA LITERARĂ „PĂSTOREL” IAŞI

ORGANIZEAZĂ


cu pregătirea cosmonauţilor pentru zboruri spre Lună, Marte, spre asteroizi, ce se va întâmpla atunci când vom descoperi viaţă în afara planetei noastre. Undeva, în Univers, trebuie să mai existe viaţă şi în altă parte decât pe Pământ; cum se va schimba sistemul nostru de valori, ce ştiinţe actuale şi viitoare vor participa la rezolvarea problemelor care vor apărea atunci, ce domenii noi de activitate vor trebui implicate, ce va însemna colaborarea internaţională şi interacţiunea dintre culturi, naţionalităţi, religii într-un zbor cosmic de foarte lungă durată, acolo unde oamenii se vor deplasa în module închise ca spaţiu ani de zile în spaţiul cosmic.

- Ce se va întâmpla când vom descoperi viaţă extraterestră şi când vom intra în contact cu ea?

Există o mare probabilitate ca sistemul nostru de valori să fie alterat, să se modifice credinţa noastră - atât cea religioasă cât şi cea seculară. Acestea ar putea să aibă nevoie de noi conotaţii, noi interpretări... Iar toate aceste lucruri vor trebui gândite de pe acum, vor trebui puse în nişte cadre, pe care, atunci când va veni momentul să ştim cum să le abordăm, cum să le dezvoltăm, astfel încât să rămânem cu o serie întreagă de valori pe care le-am recunoscut şi le recunoaştem ca valoroase şi să nu ne pierdem identitatea de pământeni; şi aici va fi o mare problemă.

- Despre cosmonautul israelian, care n-a ajuns în viaţă pe Pământ, Ilan Ramon, ce ne puteţi spune?

- Asociaţia Exploratorilor Spaţiului Cosmic (ASE) al cărei preşedinte sunt, deja, de doi ani şi voi mai funcţiona încă pentru un an (am fost ales pentru o perioadă de trei ani), este Asociaţia neguvernamentală profesională a aproape tuturor astronauţilor şi cosmonauţilor din lume. Din 540 de oameni care au zburat în spaţiul cosmic, începând cu Yuri Gagarin dintre care, în jur de 80 au dispărut din diverse cauze, 395 sunt membri ai Asociaţiei noastre, membri din 36 de state. În aceste condiţii, noi ne desfăşurăm o serie de activităţi internaţionale, de promovare a ştiinţelor spaţiale a educaţiei în domeniul cosmosului. Multe din scopurile activităţii noastre coincid cu scopurile activităţii Fundaţiei ”Ilan Ramon” care a fost înfiinţată de soţia astronautului israelian, Rona Ramon. Am intrat în contact cu ea şi am ajuns la concluzia că o colaborare între Fundaţia ”Ilan Ramon” şi Asociaţia Exploratorilor Spaţiului Cosmic este posibilă şi

binevenită.Apreciind în mod deosebit sacrificiul lui Ilan Ramon pentru

explorarea spaţiului cosmic în scopuri paşnice, am luat în considerare scrisoarea soţiei lui care îşi exprima regretul că Ilan Ramon nu a mai apucat să îşi depună cererea de membru în asociaţia noastră şi am convenit în cadrul celui de-al 26-lea Congres al ASE, desfăşurat în iulie, în Germania, ca Ilan Ramon să fie primul membru post-mortem, acceptat de Asociaţia noastră. Iar soţia lui, Rona Ramon, să fie invitată de onoare la unul din congresele noastre viitoare.

Desigur, am prezentat şi acest lucru în cadrul intervenţiei mele de la reuniunea Rotary din Ierusalim, în primul rând pentru că ne aflăm pe teritoriul Israelului dar şi pentru că acest demers a fost realizat împreună cu o serie de prieteni locali care au favorizat contactele, au favorizat schimbul de informaţii şi scrisori între Fundaţia ”Ilan Ramon” şi mine, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic.

Ilan Ramon este, deci, membru post-mortem al ASE, iar Israelul este al 36-lea stat care are un reprezentant în cadrul acestei Asociaţii mondiale a profesioniştilor care au efectuat cel puţin o orbită completă în spaţiul cosmic la bordul unei nave cosmice.

Lucreţia Berzintu: Domnule Prunariu, vă rog să ne spuneţi, mai întâi, care sunt impresiile despre Israel?

Dumitru - Dorin Prunariu: Trebuie să remarc faptul că sunt pentru prima dată în Israel. Am venit cu un bagaj întreg de curiozităţi, ştiam multe lucruri citite, multe lucruri de la colegii care au venit în excursii organizate, şi am dorit cu orice preţ să văd cu ochii mei, să cunosc personal oameni de aici şi să simt efectiv viaţa din Tel Aviv, din Ierusalim. Trebuie să spun de la bun început că am întâlnit oameni de excepţie, oameni cu un deosebit devotament, oameni extrem

de săritori, oameni cu o dragoste faţă de România şi de români. Unii vorbesc româneşte, unii se trag din români sau din evrei originari din România şi au rămas în permanenţă în familiile lor cu un sentiment deosebit faţă de ţara de origine a părinţilor, bunicilor lor.

Tel Aviv-ul este un oraş modern, un oraş interesant, un oraş cu autostrăzi pe care se circulă extrem de rapid şi uşor, este părerea mea, vis-a-vis de alte multe oraşe din Europa, prin comparaţie. Este un oraş pe care am avut ocazia, în jumătate de zi, să-l vizitez rapid cu un microbuz care ne-a dus în principalele puncte turistice.

Apoi am fost şi am vizitat Haifa, alt tip de oraş, altă istorie; de asemenea foarte interesant şi cu foarte multe lucruri de povestit celor de acasă.

Principala activitate, reuniunea multor cluburi Rotary din lume s-a desfăşurat la Ierusalim.

- Din câte ţări au venit participanţii la evenimentul de la Ierusalim?

- Au fost participanţi din 53 de ţări, reprezentand multe cluburi Rotary reunite in districte din multe ţări din Europa, S.U.A., Canada. Au avut dezbateri, prezentări, ne-am cunoscut... Mulţi dintre noi ne-am văzut pentru prima dată. Am schimbat cărţi de vizită şi urmează să colaborăm pe multe probleme legate de activităţi promovate de cluburile noastre. Dupa cum se stie Rotary este o organizaţie internaţională de servicii al cărui scop declarat este de a aduce împreună lideri din afaceri şi profesionali, în scopul de a furniza servicii umanitare, încuraja standarde etice înalte în toate domeniile, şi de a ajuta la promovarea bunăvoinţei şi păcii în lume.

- Cine a organizat întâlnirea? - Întâlnirea a fost organizată de Institutul Rotary din Ierusalim - o

instituţie care a preluat organizarea acestei manifestări internaţionale care se transmite din an în an în altă ţară.

Organizarea a fost deosebită, prezentările au fost de excepţie, mulţi participanţi având poziţii importante în ţările lor sau reprezentând experienţe profesionale şi de viaţă semnificative şi inedite. S-au prezentat, ne-au împărtăşit din experienţa lor, concluzia finală fiind că întâlnirea a fost pe cât de utilă pe atât de de neuitat.

- Ce aţi prezentat dumneavoastră în cadrul acestei manifestări?- Eu am prezentat o lucrare despre domeniul meu de activitate,

spaţiul cosmic, o lucrare care a căutat să reliefeze o serie de aspecte viitoare ale zborurilor cosmice pilotate; ce se va întâmpla cu organizarea,

Manifestare internațională la Ierusalim cu participanți Rotarieni din 53 de state (24 - 28 noiembrie 2013)

Manifestare internațională la Ierusalim cu participanți Rotarieni din 53 de state (24 - 28 noiembrie 2013)

Prunariu, vă rog să ne spuneţi, mai întâi, care sunt impresiile despre Israel?

Trebuie să remarc faptul că sunt pentru prima dată în Israel. Am venit cu un bagaj întreg de curiozităţi, ştiam multe lucruri citite, multe lucruri de la colegii care au venit în excursii organizate, şi am dorit cu orice preţ să văd cu ochii mei, să cunosc personal oameni de aici şi să simt efectiv viaţa din Tel Aviv, din Ierusalim. Trebuie să spun de la bun început că am întâlnit oameni de excepţie, oameni cu un deosebit devotament, oameni extrem

Lucretia Berzintu

Interviu cu Dr. ing. Dumitru - Dorin Prunariu, primul şi singurul cosmonaut român

Lideri ai cluburilor Rotary dintr-o parte semnifictivă a lumii s-au întâlnit la Ierusalim, capitala Israelului, în perioada 24 - 28 noiembrie 2013.

La acestă întâlnire au participat, desigur, şi cateva zeci de rotarieni din România, printre care primul şi singurul cosmonaut român, Dr. ing. Dumitru - Dorin Prunariu, căruia i-am solicitat un interviu, pe care îl redau în continuare:


Atipic, aşa-i la noi, românii...Vine martie, lună plină cu festivităţi dedicate femeilor, dar, în cenaclul nostru a fost omagiat,bărbatul. Am deschis cronica prin această glumiţă, având proaspăt în minte un poem semnat de Ştefania Oproescu dedicat tatălui, (bărbatului) - Poveste cu tata:,,Putem să mor în război/spunea tata/Când gloanţele zburau ca păsările/ dintr-o parte în alta/dar eu nu-l credeam/Păsările nu se lovesc niciodată de oameni/Puteam să mor în război/spunea tata/Când cădeau bombele pe câmp/...Din pântecele avioanelor/ca seminţele în arătură/Dar eu nu-l credeam/

Seminţele aduc viaţă,nu o curmă/Puteam să mor în război la orice pas/spunea tata/Dar eu nu-l credeam/Eu cum aveam să mă nasc fără tată?,,-

Şi, pentru că mi-am argumentat elogiul bărbatului în lună de sărbătoare a femeii, să vedem ce-am ,,produs,, noi, cenacliştii pe timp de iarnă! Ianuarie... a fost ceva mai bogat. Şi în precipitaţii şi în evenimente culturale.

Prima întâlnire de lectură a anului în curs a susţinut-o Dumitru Coşereanu.Vi-l mai amintiţi pe amiralul navei Pompei Fregatta? A citit un fragment din acest straniu roman. Spun straniu datorită construcţiei. Este redat într-o frazare mai lungă,(constatată de Ionel Mony Constantin) adesea obositoare, dar nelipsit de substanţă, de atractivitate.(punctate de Elena Stroe-Otavă).Fragmentul rupt din context nu spune mare lucru. În schimb întregul devine captivant, abundenţa figurilor de stil, năucitoare, halucinante. Se poate spune că are originalitate în exprimare şi construcţiel. Felicitări. Volumul este pe ultima sută de metri. Îl vom citi! Marina Raluca Baciu a citit poezie – a fost în vacanţă, s-a văzut – şi a creat:Îngerul sărat, Ora de muzică, Plecarea, Ninsoare. Aşa cum a precizat Ştefania Oproescu, poezia necesită...pauză(academic vorbind). Şi, ca să-l citez pe Stănică Budeanu, zic doar atât:mişto! Ca de obicei, liceana noastră Marina Raluca Baciu ne-a surprins plăcut cu prospeţimea limbajului şi a imaginilor create. Cum zice Gheorghe Andrei Neagu, e pe drumul cel bun. Tot în ianuarie, pe 15 mai exact, am avut bucuria de a participa la conferinţa susţinută de scriitoarea Gabriela Adameşteanu la Ateneul Mr.Gh.Pastia; iar în 17 ianuarie, la Galeriile de Artă, graţie organizării oferite de renumitul pictor focşănean Liviu Nedelcu s-au produs două evenimente culturale: o expoziţie de pictură şi o lansare de carte. Despre expoziţie s-au exprimat specialiştii, iar despre cartea semnată de Petre Abeaboeru ,,Constelaţii Literare Vrâncene,, a vorbit, printre alţii, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Pe 2o ianuarie, în cadrul întâlnirii de cenaclu am avut bucuria de a-l revedea pe poetul(româno-italian) Lorian Carşochie, prezentându-şi un volum de versuri, din care a citit(cu dicţie actorială) câteva poezii. S-a detaşat ,,Geneză,, - poezie

deja cunoscută de cenaclu. Tot în acea seară, Ionel Mony Constantin a citit o proză scurtă din ciclul prozelor dedicate evenimentelor pro şi postrevoluţionare: ,,Omul care voia să schimbe istoria,,. Proză scrisă fără reproş, a zis Gheorghe Andrei Neagu, textul a deconspirat profesia, a observat Ionuţ Ţandpără care, a mai precizat:,,cele câteva stereotipii, sintagme coloristice, dau textului o nuanţă de basm(redare aproximativă).În acord cu părerea prof.Ionuţ Ţandără a fost şi Nina Elena Plopeanu. Cât despre opinia lui Stănică Budeanu, să zicem că ea o fost cuprinsă într-un zâmbet!

Pe 24 ianuarie, în incinta Muzeului de Istorie(vizavi de Ateneului Popular) Bogdan Constantin Dogaru şi-a lansat volumul ,,Focşanii şi mişcarea de renaştere naţională în context european,, - carte prezentată de scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, cel care i-a îndrumat paşii şi l-a sprijinit (moral) pe autor. Luna februarie a început cu o aniversare:cea a lui Ionel Mony Constantin. Prilej spre a le spune un cald şi sincer LA MULŢI ANI! şi poeţilor-capricorni Ştefania Oproescu şi Diana Flavia Sava. Bineînţeles îi felicităm cu aceeaşi iubire şi pe ceilalţi vărsători-cenaclişti: Virginia Bogdan, Monica Florea şi Ionuţ Ţandără. La cea de-a doua întâlnire, reunită întâlnire, ni s-au alăturat Janina Vadislav, Lili Goia şi Petre Abeaboeru. A fost de fapt, seara ...discuţiilor libere. Bârfa purificatoare... . Şi ,,bârfa,, e bună uneori...Despre politică şi poezie,despre inculturalizare sistematică, despre istoria romanului lui Bogdan Dogaru şi fracmasoneria vrânceană, despre occidentalizarea literaturii ruse, despre viitorul transilvan, despre...Când discuţiile nu s-au mai derulat doi câte doi, am pus punct şi ne-am spus noapte-bună.Cea de pe urmă întâlnire de lectură a lunii februarie s-a deschis cu ghiocei. Şi, dacă tot vorbim despre prospeţime poetică, s-o dublăm, pentru că gestul lui Gheorghe Andrei Neagu, prin ghioceii dăruiţi(aşa cum a făcut în fiecare primăvară de altfel) înseamnă tot poezie.Tot prospeţime senzorială. Feeling, domnule poet, nu? La egalitate cu...poeziile Ştefaniei Oproescu: Bocet, Troiene, Primăvară, Trădare, Sete, Noapte albă, Poveste cu tata, Răgazul dintre iubire şi moarte, Arome de iarnă care, după audiţie au creat un moment de linişte deplină. Prof.Virgil Răileanu a şi subliniat ferm că, poezia nu poate fi comentată la comandă. Trebuie gândită, asimilată. Aşa, la o primă ascultare poţi spune numai dacă a sunat bine sau nu. De aceea, prof. Ioan Dumitru Denciu, câtă vreme noi, ceilalţi ne-am străduit să zicem câte ceva, el a citit, a ,,notat ,,...Personal am remarcat trei dintre poeziile auzite:Bocet, Poveste cu tata şi Răgazul dintre iubire şi moarte. Dar toate, absolut toate s-au bucurat de analiza minuţioasă a prof.Ioan Dumitru Denciu, Elena Stroe-Otavă, Constanţa Cornilă. Aş puncta cuvântul lui Gheorghe Andrei Neagu care a precizat prospeţimea exprimării poetice, a sentimentului poetic, chiar dacă poeta nu mai e adolescentă(sic). Cu gândul la mesajul filosofic sugerat de Constanţa Cornilă, la aşezarea poeziilor în cicluri tematice, aşa cum i s-a sugerat, suntem în aşteptarea volumului pregătit de Ştefania Oproescu, volum care se anunţă... înspre finalizare. La mulţi ani, la mulţi ani...primăvară!

CRONICA IERNII LITERAREŞi... ghiocei de februarie

martie, lună plină cu festivităţi dedicate femeilor, dar, în cenaclul nostru a fost omagiat,bărbatul. Am deschis cronica prin această în minte un poem semnat de Ştefania Oproescu dedicat tatălui, (bărbatului) - război/spunea tata/Când gloanţele zburau ca păsările/ dintr-o parte în alta/dar eu nu-l credeam/Păsările nu se lovesc niciodată de oameni/Puteam să mor în război/spunea tata/Când cădeau bombele pe câmp/...Din pântecele avioanelor/ca seminţele în arătură/Dar eu nu-l credeam/

Mariana V. Vârtosu

Vineri, 21 martie 2014, ora 17.00, Filiala Seghedin a Institutului Cultural Român Budapesta a organizat la sediul său din Piaţa Dugonics, nr. 2 conferinţa „Şapte decenii de la moartea lui Benjamin Fundoianu”, susţinută de conf. univ. dr. Speranţa Milancovici de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

În cea de a doua parte a manifestării culturale moderate de Gabriela Matei, directorul Institutului Cultural Român Budapesta, va fi prezentat volumul „Tudor Arghezi. Din duhul pământului”, editat de “Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene”, din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Volumul coordonat de dr. Ştefan Gencărău şi prof. Vasile Man, la care şi-a adus contribuţia în calitate de cercetător şi conf. univ. dr. Speranţa Milancovici, cuprinde manuscrise ale poetului aflate în custodia Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, documente inedite pentru

Conferinţa „Şapte decenii de la moartea lui Benjamin Fundoianu”şi prezentarea volumului „Tudor Arghezi. Din duhul pământului” la sediul filialei Seghedin a

Institutului Cultural Român Budapestapublicul larg, care au fost îngropate de poet în grădina Mărţişorului în anii de restrişte de după 1948.

Prelegerile au fost susţinute în limba română, cu traducere simultană în limba maghiară.

Reamintim că în anul 2014 se împlinesc şapte decenii de la trecerea în nefiinţă a lui Benjamin Fundoianu, o personalitate aparte a culturii universale care a întreţinut relaţii consemnate documentar cu mari literaţi ai vremii precum: Lev Şestov, Jean Cocteau, Benedetto Croce, Louis-Ferdinand Céline, Miguel de Unamuno, Henry Miller, Victoria Ocampo, Emil Cioran, Saşa Pană, Ilarie Voronca.

Aceste manifestări literare încheie la Seghedin şirul activităţilor culturale desfăşurate de Institutul Cultural Român Budapesta în cadrul Festivalului Francofoniei în Ungaria.


În literatura vrânceană, autor de rondeluri este poetul Gheorghe Suchoverschi. Poate că s-au mai scris asemenea poeme, dar el este singurul care le-a publicat în volum.

Rondelul este o poezie cu formă fixă, de mare rafinament artistic. Originile sale se află în poezia franceză din secolul al XIV-lea, manifestându-se în aceeaşi perioadă cu sonetul, o altă specie lirică, a cărei formă este fixă. Aşadar, ambele specii lirice au fost create în Renaştere: sonetul, în Italia, de către poeţii Dante şi Petrarca, rondelul, în Franţa, de către poeţii Guillaume de Machaut, ducele Charles d’Orléans, François Villon şi alţii.

În literatura română, cel mai cunoscut autor de rondeluri este poetul Alexandru Macedonski, acestea fiind publicate postum, în volumul „Poema rondelurilor” (1927). În anul 1970, poetul Leonid Dimov publică volumul „Semne cereşti. Rondeluri”.

Numele acestei specii lirice provine din cuvântul francez „rond”, care înseamnă „rotund”. Rondelul francez a fost, la început, un nume de dans “rond”, în „horă”, însoţit de muzică şi de poezie. Însăşi structura poeziei numită „rondel”(sau „rondeau”) sugerează acest „rotund”. De la originile sale, rondelul are o structură fixă, de 13 versuri (uneori, de 14), grupate în două catrene şi o cvinarie sau trei catrene, iar ultimul vers, detaşat. Muzicalitatea poemului este realizată prin cele două rime şi prin versul-leitmotiv, care apare la începutul poeziei, la mijlocul ei (versul 8) şi la sfârşit (versul 13). De cele mai multe ori, primele două versuri se repetă la sfârşitul celei de a doua strofe, primul vers reluându-se la sfârşitul poeziei. Pentru a demonstra că forma rondelului s-a păstrat de-a lungul veacurilor, voi exemplifica prin reproducerea a trei poeme din epoci diferite.

RONDEAU DE PRINTEPS Le temps a laissé son manteauDe vent, de froidure et de pluieEt s’est vêtu de broderie,De soleil luissant, claire et beau.

Il n’y a bête ni oiseauQu’en son jargon ne chante ou crieLe temps a laissé son manteauDe vent, de froidure, de pluie.

Rivière, fontaine et ruisseauPortent en livrée jolieGouttes d’argent, d’orfèvrerie;Chacun s’habille de nouveau.Le temps a laisséson manteau. René Charles d’Orléans

RONDELUL ROZEI CE ÎNFLOREŞTE

O roză-nfloreşte suavă…Ca nor risipit e necazul.Puternic mă poartă extazulSpre-o naltă şi tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieţii otravă, De chinul ce-şi urcă talazul.O roză-floreşte, suavă;Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul, Să-mi fac din ursită o sclavă.Şi nu-mi mai e viaţa grozavă,Deşi mi-a brăzdat tot obrazul,O roză-nfloreşte, suavă. Alexandru Macedonski

INVAZIA DE ÎNGERI

Se-ncarcă iarăşi pomii toţi cu îngeri,Multicolor delir de primăvară.

Destul a nins tăcerea peste plângeri...Să nu ajungă iarna de ocară.

De surde suferinţi, ca de-o povară,Se leapădă pădurea de constrângeri.Multicolor delir de primăvară...Se-ncarcă iarăşi pomii toţi cu îngeri.

Din răni, Tu, Doamne, înviere sângeri!Se reaprinde candela stelară.Cu şarmul Lunei ne zâmbeşte iară,Gloria Ta, călcând peste înfrângeri!

Se-ncarcă iarăşi pomii...grei de îngeri! Gh. Suchoverschi

Se observă că cele trei poeme au teme asemănătoare: bucuria reînvierii naturii, odată cu sosirea primăverii, după o iarnă în care fiinţa umană a dus dorul soarelui, căldurii, frumosului. La Macedonski, înflorirea rozelor creează speranţa unei reînnoiri spirituale a poetului ajuns la vârsta senectuţii. Pentru Gh. Suchoverschi, bucuria revenirii la viaţă a naturii este precedată de durerea sacrificiului cristic. De aceea, natura îmbrăcată în alb, pomii înfloriţi, exprimă recunoştinţă pentru acest sacrificiu, sfinţenia anotimpului: „invazie de îngeri”.

În „Istoria critică a literaturii române”, scriind despre Al. Macedonski, criticul literar Nicolae Manolescu afirmă că poetul „are vocaţia parnasiană” în „Poem al rondelurilor”, dar, în prezent, „nu ne mai apare atât de netă ca acum un secol diferenţa dintre simbolişti şi parnasieni. Şi cum Macedonski amestecă permanent vizualul cu auditivul, o linie despărţitoare e aproape imposibil de trasat în cazul lui. Şi simboliştii, şi parnasienii au fost în definitiv nişte manierişti şi nişte preţioşi.” (pagina 535).

Am apelat la afirmaţiile avizate ale cunoscutului critic literar, deoarece, în cazul rondelurilor lui Gh. Suchoverschi, se regăsesc elemente parnasiene (structura poeziei fixe, atent şlefuite), dar şi simboliste (folosirea simbolurilor, a refrenului specific rondelului, a culorilor, mai ales albul, a corespondenţelor dintre stările interioare ale eului liric şi manifestările naturii, sugestia). În ceea ce priveşte temele abordate, acestea sunt diverse şi, de cele mai multe ori, romantice.

În „Cafeneaua rondelurilor”, predomină, totuşi, poeme în care este definită poezia, sunt exprimate originile sale (metaforic ), mijloacele poetice şi soarta poetului în societate şi în lume. Primul rondel, „Popas în drumul către noapte”, îl surprinde pe poet într-un spaţiu des frecventat de către boema literară a timpurilor trecute:

„În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapteFumând delirul, cât mi-a mai rămas.Tot mai îngustă, calea mea de lapte…Dar vreme încă e de un popas.”De la început, poetul se situează în descendenţa lui Bacovia care,

singuratic, frecventa cafenelele mărginaşe şi parcurile solitare, retras din societatea care nu-i oferea nici bucurii, nici speranţe. Aşa apare eul liric al poetului Suchoverschi în „Rondel artificial”, unde se descrie o lume străină, artificială, fără sentimente :

„Cad flori de plastic pe asfalt,Săgeţi de cauciuc sintetic,Ninsori de cretă dau asaltÎn parcul mort şi inestetic.”În această lume, poetul se simte străin şi caută să-şi pună ordine în

gânduri: ”Idei prin mintea mea deretic.”Originile poeziei şi rolul eliberator al artei (Katharsis) sunt exprimate

de către poet în „Rondelul literelor”:„Din înalt, o literă coboarăŞi după ea, coboară zeci şi sute, Troienind, nu pentru întâia oarăTărâmul alb cu strofe concepute.”Observăm cum jocul ideilor, („Jocul Ielelor”, cum afirmă Camil

Petrescu, în drama cu acelaşi nume), este asociat cu jocul literelor care, ca nişte fulgi de nea, cad pe fila albă a hârtiei, „tărâmul alb”, „troienind-o”. Totuşi, citind versurile: ”Se înfiripă-o nouă primăvară/ Când, încolţind idei necunoscute/ Din înalt o literă coboară”, înţelegem că literele ar putea fi şi petalele albe ale florilor pomilor, care, în adierea vântului primăverii, cad „troienind” pământul. Din nou, atmosferă bacoviană în sintagma “o nouă primăvară”.

În literatura vrânceană, autor de Destul a nins tăcerea peste plângeri...

Invitaţie la cafenea


rondeluri este poetul Gheorghe Suchoverschi. Poate că s-au mai scris asemenea poeme, dar el este singurul care le-a publicat în volum.

de mare rafinament artistic. Originile sale se află în poezia franceză din secolul al XIV-lea, manifestându-se în aceeaşi perioadă cu sonetul, o altă specie lirică, a cărei formă este fixă. Aşadar, ambele specii lirice au fost create în Renaştere: sonetul, în Italia, de către poeţii Dante şi Petrarca, rondelul, în Franţa, de către poeţii Guillaume de Machaut, ducele Charles d’Orléans, François Villon şi alţii. Elena Otavă


Angajații anului sunt cei de la gaze din Bacău, care au verificat o conductă cu bricheta, provocând o explozie.

Vânătorul anului este arădeanul care s-a autoîmpușcat, folosind pușca pe post de băț.

Titlul de “pescarul anului 2013” i se acordă post mortem băcăuanului care, dorind să se laude cu undița la colegi, a murit electrocutat.

Taximetristul din Deva care a uitat unde și-a parcat mașina și a

sunat la poliție, crezând că i-a fost furată, a câștigat detașat titlul de “taximetristul anului“.

Cea mai șoferiță din 2013 este o femeie din Timișoara, care a

luat-o pe contrasens pe autostradă pentru că s-a rătăcit.

Polițistul anului a fost desemnat sibianul care a dat foc la un radar.

Declarația anului merge la o doamnă din Bistrița care, după ce a parcat mașina lângă calea ferată și a fost lovită de tren, a scos pe gură următoarele: „M-am speriat foarte tare, ne-a lovit cu locomotiva. Trebuia să oprească, să fie mai atent” La mare concurență e declarația unui consilier local din Rădăuți: “Nu am auzit niciodată să vină un pacient la spital şi să fie violat de un câine. De obicei sunt muscaţi de câini. Legea spune să-i castrăm pe toţi să nu se înmulţeasca… ok, dar la spital vine omul muşcat şi nu violat. Medicii stomatologi, fie umani sau fie veterinari, să scoată dinţii la câini şi să le deie drumul în comunitate”, a spus Radu Cezar – consilier local PDL de la Rădăuţi – See more at: http://vaide.ro/maidanezii-musca-nu-violeaza/#sthash.8UQa0Umx.dpuf Titlul de “vasluianul anului 2013” merge la tânărul careși-a înjunghiat mama pentru că e mai rezistentă la alcool decât el. Nu e vreo surpriză că primarul anului 2013 e Nicolae Robu, de la Timișoara. Omul ăsta ar trebui să câștige alegerile din oficiu, pe viață, ca să ne putem bucura de bijuteriile minții sale. Fie că vorbim de trecerile de pietoni alb-violet, de reinventarea codului rutier sau deanticoncepționalele pentru ciori, Nicolae Robu demonstrează că își merită locul în cărțile de istorie cu marii primari ai României. Preotul anului lucrează la penitenciarul

din Bacău și le furniza deținuților telefoane mobile, în schimbul unor sume de bani. Magistrații anului sunt cei din Gorj, care NU au aprobat întreruperea pedepsei cu închisoarea, dar AU admis dreptul la recurs unui mort. Mama anului este gălățeanca ce a plătit peste 4.000 de euro ca să-și salveze fiul de închisoare, deși acesta dormea în casă. Foarte aproape de titlu s-a aflat teleormăneanca ce și-a ascuns copilul sub fustă la vamă. Fiul anului este constănțeanul care și-a aruncat mama pe fereastră pentru că nu a vrut să facă sex cu el. “Soția anului 2013” merge în județul Neamț, unde o femeie și-a ucis soțul, l-a tranșat, l-a aruncat în WC-ul din curte, apoi le-a spus rudelor că e plecat la muncă în Italia. Soțul anului e bărbatul din județul Mureș care, după ce a accidentat mortal un copil, a vrut să dea vina pe soție. Bătălia pentru titlul de “bărbatul anului 2013” se dă între constănțeanul care s-a aruncat din mașină ca să-și pedepsească iubita și nemțeanul care a sărit din autobuz ca să scape de țipetele iubitei. Titlul de “cuplul anului 2013” merge la cei doi bucureșteni care, dorindu-și o atmosferă romantică în fața șemineului, au turnat benzină peste foc. Turistul anului 2013 este bucureșteanul care, aflat în vacanță la Costinești, a cules mure din fața trenului. Elevul anului e brăileanul care a dat telefonul pe speaker în timp ce copia la BAC. Titlul de “personalul medical al anului” merge la Cluj-Napoca, unde un pacient a murit pentru că au uitat să-l întoarcă de pe-o parte pe alta. Afacerea anului 2013 sunt baloanele umplute de la aragaz. Inițiativa locală a anului merge la Iași, unde s-au interzis acvariile transparente. Luptă strânsă pentru titlul de proiectul de infrastructură al anului: stâlpul din mijlocul drumului,drumul către nicăieri, intersecția care dă într-o clădire,trecerea de pietoni care duce într-un zid și trecerea de pietoni care duce niciunde. Cea mai bună metodă de a scăpa de viespi din 2013este incendierea a trei gospodării. Dieta anului e pe bază de vată și energizant. Am lăsat la final ce e mai bun: podiumul “românul anului 2013” Locul 3: Ieșeanul care a cumpărat electrocasnice cu bonuri de masă false. Locul 2: Constănțeanul care s-a deghizat în agent ISUca să ajungă mai ușor la moaște. Locul 1: Hunedoreanul care s-a dus la poliție ca să-și scoată cazierul judiciar, deși era dat în urmărire internațională.

cu rugămintea de a prelua şi disemina ceea ce credeţi că este de interes.

http://www.observatorcultural.ro/Despre-acreditarea-revistelor-stiintifice-din-domeniile-umaniste*articleID_26975-articles_details.html

Petiţia a fost adresată şi Ministerului Educaţiei.

Recent, instituţia în cauză a iniţiat o nouă „sesiune” de acreditări – interesant – iarăşi NUMAI în acest domeniu. „Sesiune” a cărei concepţie păstrează în bună măsură aceleaşi probleme şi neclarităţi. Ele se află însă acum tocmai în discuţie publică la adresa: http://www.cncs-uefiscdi.ro/pachet-de-informatii-2012/ unde am postat, printre alţii, si intervenţiile mele actualizate.

Vă stau la dispozitie cu orice informatie suplimentară de care aţi avea nevoie.

Adresa mea este: [email protected]

În România funcţionează o instanţă savantă, susţinută din bani publici, ce evaluează revistele ştiinţifice, în baza unor criterii emise la faţa locului şi /sau copiate fără discernământ, din alte ţări. Este vorba de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) aflat sub egida Ministerului Educaţiei...

Instituţia a practicat multe forme de arbitrariu, de superficialitate şi chiar de incompetenţă. În parte, aşa a fost posibil ca persoane cu origini ştiinţifice incerte, să ajungă în poziţii de putere, în sistemul academic. A se vedea şi cazurile de plagiat – “sport” foarte des practicat, foarte rar denunţat…

Dacă s-ar defini criteri clare, care să nu se schimbe ori de câte ori unul dintre funcţionari are chef, publicaţiile ştiinţifice umaniste ar fi ierarhizate transparent şi cu argumente indubitabile. Iar cei ce ar publica în aceste periodice, ar şti ce şanse au la concursurile prin care pot avansa în ierarhia academică. În plus, nu le-am mai oferi ocazii de amuzament colegilor din străinătate, care nu mai înţeleg nimic din “politica ştiinţei” aplicată în România, în ultimii ani.

Iată contextul în care vă supun atenţiei petiţia de mai jos,

Afacerea “Clasificarea revistelor stiinţifice umaniste” sau despre cum am putea fi decenţi şi transparenţi

Conf. univ. dr. Király István

ROMÂNUL E DĂŞTEPT!

Bruno Stefan


çTEFANIA OPROESCU mihaela r. bobocNoapte albă

Măcar vino mai aproapeÎi spunem nopţii mele albeDar bine dragă –îmi răspundeaÎnchide şi tu ochiiMă ruşinez şi euDe atâta nuditateEu strângem pleoapelePână la poarta întunecată a stelelorPrin care treceau fantomePurtând coifuri de petrecereAcoperite cu paieteŞi steaguri albe în vârfFluturând inutilCa poemul capitulând ruşinosIntr-o încercare ratată.

Poveste cu tata

Putem să mor în războiSpunea tata Când gloanţele zburau ca păsărileDintr-o parte în altaDar eu nu-l credeam Păsările nu se lovesc niciodată de oameni.

Putem să mor in războiSpunea tataCând cădeau bombele pe câmpDin pântecele avioanelorCa seminţele în arăturăDar eu nu-l credeamSeminţele aduc viaţă, nu o curmă.

Puteam să mor în război la orice pasSpunea tataDar eu nu-l credeamEu cum aveam să mă nasc fără tată?

Primăvară

Nude răzoare de mărăciniFecundate de răsuflarea pământuluiPrind muguri sub beţia amăruieA florilor galbene de cornSevele urcă din somnŞi topesc sticla îngheţuluiDin ramuri ce văluresc în coama vântului caldCuminte se aşează la rând glasul mierleiUrcând din hăţişuri abia înverzitePână în creştetul pădurilorFreamătul cald răzbunăÎntunecata adormire a ierniiIn cuibare mărgele de ouă verziStau să pleznească.

Cutremurul sferei

Pe creasta valuluistau și așteptcutremurul sferei.

Viziunile cerbuluise cuibărescîntre două perechide ochelari cu lentilebolnave de strabism.

Ochiul în visarenu mai vede umbra.

Desișul răsăritului

Desișul răsărituluirecompune sferarăpităpe linia orizontului.

Surditatea pietreipregătește regăsireasentimentelor.

Miezul lucrurilor Motto:

Știu că nu știu ceea ce nu știu. Marguerite Yourcenar – Piatra filozofală

(L’ œuvre au noir)

Măririle decad mereupe ruguri care nu există.

Tăciunele din vatrănu-i prea greu,când flăcările îl cuprindhulpave.

Idol nu-i totdeauna adevărulcare se deduce din eroare.

Rozând cu dinții miezul lucrurilor,nu mai cred în cuvinte.

Pietrele

Pietreledin vechea cetateprovoacă timpul.

Țipătul cocorilorstabilește contrastuldintre vis și realitate. Pianul cu coadă din tablou,chiar dacă e-n prim-plan,rămâne doar o pictură…

Taine

Mii de flori răzbatdin lumi paralele.

Multiplicărileîmi stârnesc dorințade a pătrunde tainele.

Furtunile mă vor trimite în lumea nevăzutăa sferelor.

Gabriel MãLãESCUOctombrie și tu

sunt bolnavă de tine octombrie când îmi pătrunzi până la oase nopțile trăiesc o zi în trei ceasuri fără umbre auzi vuietul frunzelor cum te strâng în mine nu mai sunt eu cea care-ți respiră prin piele picură din mine un sărut hoinar foșnesc plopii - metereze între noi toamna a mai făcut un pas.

Câte răsărituri m-au găsit fără streașină

Poți să mă îngropi într-o îmbrățișaresă nu mai știu unde încep diminețilesă fie o noapte peste toate gândurilevorbește-mi despre oameniicare cresc în noisă ne chemăm cu alte numeaș putea fi o elenă trec prin lume cu o singură vâslămă găsești atipicăși mă întrebi despre șevaletulpe care-l duc cu minede ce vâslesc cu elprin întunericuit că nu ți-am spuscâte răsărituri m-au găsit fără streașinăși-ncep să te strigcu ecouca dintr-un mormântla care nimeni n-a mai pus flori.

Poet fără muză

Nu încerc să te scot din peretele inimii te-am așezat cu atâta migalăîn nopțile fără har;rareori,când am vrut să te azvârlpoemul creștea în minesugrumându-mi voința,să fiu poet fără muză e ca și când aș vrea să pictez un tablouîn arcadele memorieicu un singur sărut,cum s-ar vedea răsăritulfără strop de culoare în buzunar;rămâi puntea measpre cuvântul nerostit încă.


î

multidimensional şi atemporal, nu poate fi decât sursa de informaţie primordială a Logosului înspre om. Masa cu cele douăsprezece pâini, evocă lunile anului şi reprezintă rodul materiei spre deosebire de chivot, simbolul lumii inteligibile. Masa, situata în partea nordică a Sfintei Sfintelor, are pe ea două elemente: pâinea şi sarea, crivăţul nordic fiind fecund pentru destinul omului. În anumite sinagogi din primele secole creştine, se putea vedea soarele deasupra celor patru puncte cardinale, înconjurat de şapte raze, la rându-le înconjurate de semnele zodiacale şi flancate de îngeri. Uşile din lemn de măslin, cu heruvimi, flori, finici imbrăcaţi în aur, separau Sfânta de Sfânta Sfintelor şi sunt reprezentate la creştini de catapeteasmă. Oare umanitatea a reuşit să depăşească stadiul primitiv şi să realizeze influenţele unui dincolo cu care interacţionează, care a creat-o şi îi transmite mesaje mai mult sau mai puţin subtile ? Astfel de fapt s’a născut ocultismul, ceea ce îi împinge pe oameni să priceapă ce este cu aceste mesaje şi, chiar, să afle cât mai mult despre destinul lor.

Lămpile aprinse, noaptea în hekal sunt stelele cerului care strălucesc de seara până dimineaţa, tronul lui Dumnezeu fiind exact în faţa tronului din templu, iar porţile cerului deasupra locului sfânt pământesc, ca în preceptele hermetice din Tăbliţele de smarald. Această alegorie învăţa iniţiatul despre o metaforă a originii sale divine şi încearcă şi azi, pentru cei dispuşi şi citiţi să înţeleagă rolul poesiei, a unei opere lirice în comunicarea cu divinitatea şi semenii săi. Speculaţia ştiinţifică şi realitatea noetică sunt astfel cele două căi de cunoaştere care, în limbajul ocult, sunt denumite versantul drept şi cel stâng al înţelepciunii. La cel fără prea multă cunoaştere, aceasta este legată de utilitate, de promisiuea recompensei, creaţia lui nu depăşeşte stadiul prozaic, epatant şi plin de limbaj suburban. La omul normal, citit, există o atracţie spre cunoaşterea misterului pe care îl apreciază ca fiind inabordabil în totalitate şi se lasă condus în creaţie de pretextul noetic, reinventând lirica întru respectarea cuvântului primordial. Aşa şi poesia devine templul în care pot intra toţi aveniţii sau neaveniţii, dar magi, preoţi pot fi doar cei aleşi în gradele superioare ale receptării reflexe în Logos. De unde şi influenţa benefică, directă a Duhului Sfânt, precum o întâlnim chiar şi (mai ales) la unii oameni, chiar de copii - cel mai apropiat exemplu fiindu’mi Elleny.

Știam că etapele nu pot fi sărite în cunoaştere şi că este imperios necesară o iniţiere prealabilă pentru a putea înţelege, iar aceasta ar putea contribui la conştientizarea creaţiei literare. Adaptarea la mentalitatea receptorului ţine de maestru, iar veridicitatea sa de hierofant iniţiat este o altă problemă. Alchimic, trecerea de la inferior la superior fără nicio modificare fizică ci doar spirituală este greu de explicat în limbajul uzual al adepţilor. Un maestru al templului interior, cunoscător al misterelor şi secretelor tuturor ordinelor, ştie să înalţe stindardul cavalerilor astrali. El arată unui profan care este cheia analogiilor dintre construcţia templului printr’un plan divin şi Logos. Între văile masoneriei şi muntele înţelepţilor rosicrucieni este o distanţă pe care doar o teleportare alchimică o poate străbate. Aşa şi templul lui Solomon, fiind născut în centrul pământului, deţine hekalul în mijlocul templului, iar chivotul în mijlocul Sfintei Sfintelor, în spatele său aflându-se piatra de temelie a lumii, din care a fost făcută lumea (interpretarea am extras-o din Talmud). Această tradiţie se intemeiază pe textul din Iezechiel 5, 5: „Acesta este Ierusalimul, l-am aşezat în mijlocul neamurilor şi ţinuturilor dimprejurul lui”5. Atât textul din Iezechiel, cât şi proorociile lui Isaia despre Ierusalim, nu se referă doar la templul pământesc din Ierusalim, ci are şi viziunea templului ceresc, a Ierusalimului ceresc pe care omul îl clădeşte în sufletul lui, parte din Dumnezeu. Acest adevăr nu l-au înţeles fariseii şi cărturarii din timpurile lui Iisus, când le-a vorbit de templul pe care-l va ridica în trei zile. Vorbea de templul sufletului, de moarte şi înviere. Calea simbolurilor este seducătoare dar şi periculoasă, mai ales pentru cei care au viziuni sau delir oniric, care reproduc halucinaţia previzionară a profeţiilor în propriile ambiţii şi orgolii. Dualitatea lor presupune uşurinţa cu care se pot confunda sensurile şi verifica autenticitatea acestora. Între Scylla şi Caribda navighează o realitate ce ascensionează în spiritualitatea simbolurilor. Moartea simbolică, alchimică, nunta şi botezul se desfăşoară în templul vieţii. La vremea sa, Isus le atrăgea atenţia profanilor ce se credeau maeştri, că au ochi, dar nu văd, şi urechi, dar nu aud. Misterul templului îl putem găsi în fiecare din noi, în Adytonul6 sufletelor noastre, dedicând creaţia celui ascuns în umbra, în obscuritatea din pacea ultimei încăperi, Logosul întrupat care doreşte să trăiască în noi armonios, aşa cum străjuia prin heruvimii săi, în lumile protoistoriei din Mu sau Atlantida. De aceea

Partea a treia a templului - Sfânta Sfintelor - unde preoţii şi poporul nu aveau voie să intre, ci numai arhiereul o dată pe an, era cerul, care se deschidea doar lui Dumnezeu, iar cele două părţi, sfânta şi pridvorul, accesibile preoţilor, reconstituie pământul şi marea, accesibile oamenilor. Această cosmologie a templului o întâlnim în multe religii şi în înţelepciunea ordinelor secrete sau discrete.

Ferdinand Pessoa2 aprecia că rosicrucienii au instituit masoneria ca o formă exoterică de cuprindere a cât mai multor oameni în apropierea de viaţa ocultă a celor în adevăr aleşi. E posibil să ajungi la o dezvoltare remarcabilă a intuiţiei fără o dezvoltare prealabilă a inteligenţei abstracte. Această combinaţie între emoţii, instincte, voinţă şi iniţiere care ar putea conduce aleşii să devină sfinţi sau magi, necesită şi o bază, un har şi dorinţa de cultură. Poetul este un intuitiv care compune versurile, opera sa neputând atinge un grad înalt dacă îi lipseşte lectura unei biblioteci cât mai vaste. Deci este nevoie de ambele condiţii pentru a accede la o treaptă superioară. Incultul nu poate fi un mare scriitor, nicidecum poet. Cu toate că poesia constituie prima piatră pusă la baza operei unui scriitor, fcea mai înaltă treaptă a creaţiei este cea lirică, manifestată prin poesie. Cultura este fructul erudiţiei şi fără ea nu ar fi putut exista un Milton, un Goethe, un Shakespeare. Spiritul universal îşi picură mierea în creuzetul acestor titani. Keats, Eminescu,Puşkin, sunt doar câteva nume ce demonstrează că teoria mea este corectă. Inteligenţa, calea mistică, vibraţiile arcurilor reflexe participă la receptarea noetică ce transcede inteligenţa umană. Și iată-ne revenind la participarea divină chiar şi în poesie. Este simbolul construcţiei unui edificiu închinat umanităţii. Filon din Alexandria dezvoltă în operele sale acest simbolism, descriind templul cosmic. El compară cerul cu Sfânta Sfintelor şi obiectele din Templu cu astrele. Chivotul legii, care se afla în debir şi era împodobit cu ghirlande de aur, simbolizează astrele, stelele şi planetele; cele două laturi ale lui sunt cele două echinocţii, iar cele patru inele de aur, cu care era prins la capete, sunt cele patru anotimpuri. Cei doi heruvimi, din Adyton3, sunt cele două hemisfere, căci lumea îintreagă este înaripată. Este o viziune dualistă a lumii inteligibile, transmisă şi în ocultismul european, trupul sufletul şi spiritul celor trei planuri – fizic, astral şi spiritual, combinând budismul cu Cabbala într-un spaţiu supus îngerilor, arhanghelilor şi divinităţii. Maximul admis minţii umane pare a fi doar astral, deci sub cel angelic. Este o lume in care Moise a fost iniţiat pe muntele Sinai şi de acolo el a exprimat simbolismul ocult prin chivot, care, în obscuritatea debirului, a păstrat simbolul Dumnezeului ascuns al lui Israel. Chivotul este arhetipul sau modelul. Heruvimii sunt cele două puteri primordiale, cea creatoare, prin care sunt toate şi cea conducătoare care stapâneşte lumea.

3. Ad Maiorem Dei Gloriam

Gradele iniţiatice trec tocmai în evoluţie lor prin treptele cunoaşterii şi amplificarea planurilor atinse prin arcuri succesive, trec prin astral spre cerurile Marelui Arhitect al Universului. Poetul realizează o operă de magie prin cunoaşterea îngerului său păzitor, călăuză în lumea zeilor şi întâlnirea spaţiului unde spiritele dirijează lumea. Conştient sau inconştient opera lirică se aseamănă cu templul spiritual în care se găsesc două table ale legii simbolizând cârmuirea şi judecata. Cuvântul care se face auzit in mijlocul heruvimilor este Logosul care exista înainte de lumea vizibilă, care reprezintă de fapt opera sa. Marele preot este iniţiatorul şi numai el are acces în lumea misterului ascuns. Poetul este (dacă este poet) un astfel de preot, aflat între cele două părţi ale templului - ulamul şi hekalul4. Iniţiatul le dă obiectivelor din hekal o interpretare anagogică. El vede în candelabrul cu şapte braţe (menora) Logosul înconjurat de cele şapte puteri. Simbolismul cosmic al Templului se referă in mod special la trei obiecte care erau acolo: menora, masa punerii pâinilor şi altarul tămâierii. Aceste trei obiecte simbolizează acţiunea harului, graţiei in lume: masa punerii pâinilor vieţuitoarelor terestre, candelabrul - astrele, iar locul central în cosmos îl ocupă altarul tămâierii, simbolul acţiunii graţiei divine în apă şi pământ.

Dacă fiecare element al universului şi mai ales cele constitutive templului, pe care omul l-a construit după un plan bine stabilit, reprezintă hermeneutic o interpretare anagogică, atunci poesia, ambalaj

Genul liric, poesia şi graţia divină

Liviu Pendefunda



-De-astea mari, da?-Da, da, îi răspund absent

urmărind trenciul vișiniu care se depărta încet. Iau repede plasa cu mere și grăbesc pasul. O ajung. Încet, îi pun mâna pe umăr:

-Doamnă, v-ați uitat plasa lângă tarabă.

Mă privește mirată, cu ochii umezi și, clipind des, încearcă ă se opună:

-Nu, nu, nu-i a mea,...nu, nu...-Ba da. Ați uitat-o lângă

standul cu mere, ia amintiți-vă! Îi pun plasa cu cele două

kilograme de mere în mână și-o iau la fugă fără să mă mai uit înapoi. Alerg, alerg așa cum n-am mai făcut-o din adolescență, din anii în care...

Ajung târziu acasă, iar mama grijulie mă și ia în primire: -Doamne, ce m-ai speriat! Unde ai întârziat? Te-a căutat

Victor.-Știi, m-am întâlnit cu d-na D, ți-o amintești, nu? Profesoara

mea de limba română. Era la cumpărături prin piață.-Te-a recunoscut?-O, da, am sporovăit de una, de alta...-O fi în vârstă acum. Și cu pensia aia a lor de nimic...Măcar de

i-ar fi trăit băiatul acela pe care-l înfiase...-Lasă, mamă, nu te mai gândi acum. O duce bine, nu știu de ce

te amărăști tu?Intru în baie și mă privesc în oglindă: parcă nu-i chipul meu,

încerc să-mi descopăr obrajii, buzele, dar îmi apar degetele doamnei D, sucind și răsucind mărul, apropiindu-l, depărtându-l, așezându-l la loc, luând altul, trecându-l dintr-o mână-ntr-alta, depărtându-se și iar apropiindu-se, privind fructele, luând...și...

î

O MÂNĂ, O PRIVIRE

consider că poesia este de natură divină, face parte din temelia templului dăruit ca sens şi ţel constructiv fiecăruia din noi, iar aceia deveniţi magi au datoria să fie călăuze celor lipsiţi de rost, aruncaţi în casa cerului în derivă şi încurajaţi în catabolismul ideilor. Tot mai mulţi ştiu unde vor să ajungă, nu ştiu calea, n-au cheile şi greşesc până şi muntele care li se pare lor a duce la cuvântul aflat în poesie.

_____________ 2 Ultimatum şi alte manifeste, Humanitas, 20123 Adyton (gr. Άδυτον) sau Adytum (latină), era o zonă restrânsă în încăperile unui templu, între atrium şi claustru; Adyton găzduia simbolul

credinței în Dumnezeu, cu spații rezervate pentru oracole, preoți şi acoliți, dar nu şi pentru publicul larg – spațiu al misterelor.4 Ulamul, hekalul şi debirul erau camerele templelor civilizațiilor de acum trei-patru mii de ani, echivalente atriumului (pronaos), claustrului (naos – cella) şi opistodomului5 Septuaginta 6/II, Polirom, 20086 Adyton (gr. Άδυτον) sau Adytum (latină), era o zonă restrânsă în încăperile unui templu, între atrium şi claustru; Adyton găzduia simbolul credinței în Dumnezeu, cu spații rezervate pentru oracole, preoți şi acoliți, dar nu şi pentru publicul larg – spațiu al misterelor.

Nicollete Orghidan

Prinde fructul, îl privește, îl depărtează, îl apropie, apoi îl așează la loc. Se depărtează puțin, apoi se-ntoarce și ia fructul în mână. Îl privește o clipă, apoi așa, ca din întâmplare întreabă:

-Da’ mai mari n-aveți?-Da’ nu-s de mari, mamaie? Îl iei ca să-l mănânci, sau să-l pui

în vitrină?Îl așează la loc și se depărtează. Face câțiva pași și se-apropie

de altă tarabă. Ia fructul și-l privește depărtându-l ușor.-Auzi, îl iei ca să-l mănânci sau să-l pictezi?-Da’ nu-i prea mic?-La prețu’ ăsta? Fugi de-aici! Un’ mai vezi așa mari la prețu’

ăsta?Se depărtează tăcută strângând într-o mână o plasă veche,

decolorată în care se conturează forma unei mici franzele. Dă roată tarabelor, privește mai de-aproape, mai de departe marfa neâncumetându-se să ceară.

-Auzi, mamaie, ai mai fost pe-aici. Ți-am spus că n-am mai mari

Se depărtează tremurând, speriată de vocea ușor baritonală a vânzătorului Încearcă să grăbească pasul, dar calea-i este tăiată de doi copilandrii care se hârjonesc. Se oprește. Mă opresc și eu. Se sprijină de colțul unei tarabe, apoi încearcă să apuce un fruct căzut lângă ea.

-Lasă-l acolo că-l ridic eu, spuse autoritar precupeața.-Cu cât dai kilu’?Vrei să cumperi, sau...numai așa, mă-ntrebi?-Cumpăr, cumpăr, da’ cu cât îl dai?-15 îi kilu’ Iei mai mult, mai scad.Dă din cap și se întoarce.M-apropii de vânzătoare și-o rog:-Cântărește-mi terog, două kilograme.


flori, două surori (1988), etc. Poetul a realizat atat singur

cât şi în colaborare cu alţi scriitori antologii de poezie: Antologie de poezie canadiană de limba franceză (1976), Antologie de poezie vietnameză clasică şi contemporană (1980), Antologie de poezie chineză modernă (1990).

Al. Andriţoiu a publicat şi o carte de călătorii prin ţară, “Curcubeu peste Carpaţi” (1987), şi a realizat scenariile filmelor Şah la rege, Cineva deschide uşa şi Elixirul tinereţii. Ca traducator a publicat traduceri din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin, Horvath Imre şi Suleiman Awwad.

I-a dat lumina frunzei sărbătoare, prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.

Azi mi-e duminică în suflet. Caut un vânt uimit venit ca de pe mare,

să-mi pună frunţii zare. Simt, prin aer o veste-a aripilor îmbătate de armonie şi de claritate.

Fântâni ţâşnite dau un dulce vaer. Şi paşi se-aud ca-n temple adormite,

cu zei de lut şi amfore stângace, iar lucrurile cu atâta pace,

încât se fac numaidecât iubite. Şi toate-n preajmă cer o alintare

de braţ întins greşit. Secund e jocul luminii ce se joacă-n mări de-a focul şi ne pătrunde-n sânge cu candoare.

Prin clara clipelor euritmie e ca un dans şi-un murmur al colorii. Pământul cald respiră prin toţi porii

suflat în linişti şi-n aurărie. (Euforie)Spaţiul poetic care ia naştere de sub pana poetului atinge cerul

prin profunzimea cuvântului înrădăcinat în pământul românesc şi prin muzicalitatea frazelor. În momentele în care acesta îşi recita poeziile, prezenţa unui pictor ar fi născut un tablou dumnezeiesc, iar prezenţa unui muzician ar fi atins corzile cerului prin note înalte.

Dacă ar fi să găsesc o comparaţie care să rezume travaliul poetic al tatălui meu spiritual, fără a sta prea mult pe gânduri, m-aş gândi la un covor. Nu cel al lui Alladin, desigur. Un covor verde cu un capăt întins în poiana vieţii, unde copac lângă copac suie până la cer şi cheamă stelele să danseze pe ritmul versurilor sale, cântate de sufletele oamenilor.

Eugen Simion îl consideră pe poet «elegiac şi livresc» şi afirmaţia este de necontestat, dar trebuie completată cu observaţia că sistemul de referinţe folosit depăşeşte spaţiul cărţilor şi cuprinde spaţiul culturii (al non-naturii) în general.

Fără îndoială, Alexandru Andriţoiu este un sentimentalist cu o retorică elegantă care reuşeşte să transpună în versuri o gamă variată de trăiri, plasate neuniform pe scala intensităţii. Dragostea atinge nuanţe mistice, întunericul şi clar-obscurul cheamă la meditaţie şi înlesnesc apropierea de fiinţa iubită. Cadrul natural este completat de poezia în poezie, ce vine în sprijinul îndrăgostitului în încercarea de a-şi chema iubita. Eul liric e înzestrat cu modestie şi simţ autocritic faţă de propria creaţie, reprezentând o prefigurare a autorului însuşi, reputat pentru simţul autocritic şi dorinţa de a oferi calitate în detrimentul cantităţii.

O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite,

când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iederea începe să palpite,

când arborii-s mai taini şi mai mari şi când se-aud fântânele mai bine,

îmbucură-mă ! Fie să apari, chiar de vei trece-n oră fără mine.

Arată-mi-te iarăşi respirând

ca apele de lună îmbiate. Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt, căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.

Adu-ţi aminte de un biet dactil,

î

Vă întrebaţi probabil prin ce minune un poet român a ajuns să-mi fie tată. Prin tata. Tatăl natural mi-a făcut cunoştinţă cu tatăl spiritual, când am sosit în România la studii. Tatăl meu, Suleiman Awwad, era prieten bun cu Alexandru Andriţoiu încă din anii ’60. Cei doi prieteni îşi traduseseră versurile reciproc, dat fiind faptul că ambii scriau în franceză. În anii ’80 părinţii mei veneau în fiecare an în România, deoarece tata era preocupat de literatura română. Eforturile lui s-au contabilizat prin publicarea a patru volume despre literatura română în arabă şi antologarea a peste 100 de poeţi români, traduşi din franceză în arabă. Am călcat pragul casei familiei Andriţoiu de nenumărate ori, fiind primiţi de fiecare dată cu bucurie şi căldură de către poet şi de soţia acestuia, Aurora.

Cea mai frumoasa lună e în lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare,

şi cântă cel mai sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri şi în uitare.

Cea mai frumoasă lună e în lac.

Cea mai frumoasa floare e pe sâni, sau în surpate plete de femeie -

şi nu lucesc, pe cer, ca în fântâni, fantomele de lux din curcubeie.

Cea mai frumoasă floare e pe sâni.

E aurul mai cald în inelar şi şoldul mai cu linii sub mătasă,

în nuntă-i vinul cel mai plin de har şi-n rouă raza cea mai languroasă.

E aurul mai scump în inelar.

Culori şi mirodenii cercuri fac în jurul meu. Argila mea tresare şi cu cămaşa cerului mă-mbrac.

Şi iată-mă-s, deodată, cer şi zare. ...............................

Cea mai frumoasa lună e în lac. (Ars poetica)Pe 8 octombrie 1929 s-a născut la Vaşcău, în judeţul Bihor, poetul şi

traducătorul român Alexandru Andriţoiu. Fiu al Ştefaniei şi al lui Nicolae Andriţoiu, Alexandru a urmat şcoala primară în satul natal. Şi-a continuat studiile la Beiuş, absolvind liceul «Samuil Vulcan» în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, de unde este trimis la «Şcoala de literatură Mihai Eminescu» din Bucureşti.

Alexandru Andriţoiu îşi începe cariera literară în timpul studenţiei, debutând în anul 1949 în paginile ziarului «Lupta Ardealului» din Cluj. După terminarea studiilor este repartizat în presă, la revista “Contemporanul”. Ca redactor a lucrat pe rând la mai multe reviste literare şi cultural artistice. Din 1965 a ocupat timp de 25 de ani funcţia de redactor şef la revista “Familia”.

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline.

Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,

când numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri, când numai faţa mării se-ntoarce către fluvii.

Câteodată luna e ca un soare sterp,

câteodată tera e ca o lună mare. În mine strigă timpul. În mine spaţii fierb.

Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare. (Aud)Editorial, Alexandru Andriţoiu a debutat în 1953 cu volumul de

versuri “În Tara Moţilor se face ziuă”, pentru care a fost distins cu Premiul de Stat. Acest prim volum este dominat de versuri realist-socialiste, versuri ce apar şi în următoarele sale volume, în “Portile de aur” şi “Deceniul primăverii”, ambele publicate în 1958. Alte volume de versuri: Portile de aur (1958), Elixirul tinereţii (1964), Simetrii (1970), Aur (1974), Două

Alexandru Andriţoiu : tatăl meu spiritual


î

Nu citi! Tableta poate trezi conştiinţe!

Ieri nu am fost prezent la

întâlnirea, de început de weekend, cu prietenii mei. Din motive pur subiective. Apocalipticii m-au tot avertizat, toată săptămână, că sâmbătă va fi război civil în România. N-a fost! De ce să fie?

Personal am problemă mai veche cu unii migratorii unguri, care joacă de mai mulţi ani la ofsaid. După ce i-au civilizat austriecii câteva secole şi i-au învăţat bunele maniere, pierdute încet-încet, după Revoluţia de la 1848, încearcă acum procedeul cucului. După

ce s-au aşezat în cuib străin, fac ce fac şi-l alungă pe băştinaş. De multe ori l-a ucis mişeleşte ! În masă.

Ip, Moisei, Treznea, Ciumărna, Aita Seacă, Sărmaşu, Luduş, Sândominic, Aghireş, Huedin, Hărcana, Nuşfalău, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmăşd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin şi alte zeci de locuri vă spun ceva?

Numai pun la socoteală deznaţionalizare forţată. Practicată cu sălbăticie sau şiretlicuri. Europa tace când vede actele provocatoare ale urmaşilor lui Arpad! E drept, şi noi i-am altoit, dar numai ca răspuns la nenumăratele acte de barbarie din partea lor. Raitele la Budapesta nu sunt uşor de uitat!

Mulţi fac marea confuzie crezând că ungurii sunt huni. Nu, domnilor, sunt două popoare migratoare diferite. Hunii erau curajoşi, cruzi, dar nu vicleni. Deşi ambele triburi sunt venite din stepele Asiei. Au tăbărât peste noi. Cei care eram, de la începuturile lumii, aici. De o parte şi alta a Carpaţilor. Şi nu doar pe la poale. ADN-ul nostru dovedeşte din plin acest lucru, pe când ADN-ul ungurilor le arată clar originea. Ab ovo! De fapt, se vede acest lucru şi în comportamentul cotidian. Vicleni, cruzi şi duşmănoşi. Le-am îngăduit să stea printre noi, aşa cum le-am permis şi romanilor o perioadă, şi hunilor, goţilor, gepizilor, slavilor, pecinegilor, cumanilor, turcilor, tătarilor şi câte alte neamuri migratoare.

Dornice să ia de-a gata. Am fost hipermarketul Europei vreo mie de ani! Toleranţi am fost cu toţi. Până ne-au scos din sărite. Apoi, le-am tras scatoalce şi bătute de neuitat, până au găsit alţi fraieri prin Europa. Să fiu bineînţeles. Nu am nimic cu secuii. Ăştia mai sunt cu puţin peste cinci sute pe plaiurile mioritice. Dacă îi cauţi bine la ADN, nici nu prea există! Am ce am, cu cei care se dau secui. Vine un „domn” de la Buda să facă cu mâna ungurilor din Târgul Secuiesc. Foarte bine ! Să le facă. De pe cal sau nu. Cu şa sau fără. Dar să nu facă cu mâna păsărilor, cerului nostru milenar, pădurilor şi apelor mioritice, pământului plin de sângele şi urmele civilzaţiei de top a înaintaşilor noştri primi. Dacii. Şi ai României moderne şi contemporane.

O să spuneţi ! Bine, domnule, da, de ce te-ai enervat? Doar asta fac de decenii întregi! Nu te-ai obişnuit? Infatuarea lor şi pretenţiile ilogice sunt arhicunoscute! Toţi vecinii pustei au probleme de genul ăsta. Vor să demonstreze ceea ce nu sunt. Acum, e vai de capul lor. Nici nu ştiu pe unde să mai scoată cămaşa cu criza, care i-a dat peste cap. Şi cu ai lor conducători ultranaţionalişti. Sunt venetici! Asta o ştiu de prin anii tinereţii. Afirm asta fară a fi maliţios. Ar însemna să mă cert cu ardeleanca mea. Din

judeţul Covasna! Ei, bine, m-am aprins fiindcă aniversarea cu scântei, mi-a adus

aminte de un tembel de jurnalist vasluian, Tănăsuc (vine de la tanău?!) scrie, fără pic de documentare (sau poate la comandă !?!”) un articol în România liberă (!) intitulat „Maghiarii din inima Moldovei”. Citesc şi mă crucesc. Unde?!? La Chiţoc, unul din satele copilăriei mele, ar exista după poveştile sale unguri! Curat, basne.

Repet, nu aş avea nimic împotrivă dacă ar fi aşa! Ştiţi că ungurul, ca şi iarba rea nu piere! Nici românul! Ar fi trebuit să-i apuc şi eu prin anii ‚50-’60-’70. Ai secolului trecut. Tatăl meu, preotul Găbureac, ar fi ştiut, cu siguranţă, dacă ar fi avut catolici în parohia, pe care a păstorit-o vreme de trei decenii. Mai mult, lucrarea mea de licenţă a avut ca subiect, neplagiat, ci muncă concretă de cercetare a arhivelor şi pe teren, tocmai locuitorii frumoase iaşezări dintre dealuri. A fost un gest de dragoste şi respect faţă de aceşti oameni minunaţi, trecuţi prin multe încercări.

E adevărat că pe la 1618, vin din Ardeal, de la Cojocna, neamuri româneşti, care n-au mai putut suporta asuprirea habsburgică. Exercitată de reprezentanţii lor. Unguri. Aşa cum adevărat e şi faptul că în sat sunt câteva familii de mazuri şi alte câteva de ţigani rromi, dar de unguri nu a fost vorba vreodată. Minciuni sfruntate. Astfel de insinuări nu-mi sunt străine. Le-am simţit periodic de-a lungul anilor. Pe plaiuri nemţene şi, mai ales, în zona Romanului. Pretenţiile, de azi, ale unor unguri cu fumuri, care se dau mari apărători ai secuilor, nu mă surprind deloc. Mă întreb, însă, oare secuii, nu pot să reclame când nu le sunt respectate drepturile? Şi apoi, ce drepturi au românii-români şi nu le au românii-secui? Sau românii-unguri, bulgari, turci, evrei, ucrainieni, italieni, cehi, sârbi, tătari...?

Românii-români au ţinut în sărăcie, de mai bine de 25 de ani cele două judeţe cu populaţie majoritar de etnie maghiară şi nu secuiască? Sau chiar ai lor conducători, unii segregaţionişti, ca să-i poată manipula cât mai bine împotriva românilor-români şi fura mai bine ? Cine a defrişat munţii ! Cine a furat din banul public în acea zonă? Cine şi-a bătut joc de oamenii acelor locuri? Că prin alte judeţe ştim cine. Tot mai mult.

Observ cu satisfacţie că şi Justiţia oarbă a cam început să vadă mafiile constituite în plan naţional, judeţean şi local. Păcat că vede doar la indicaţiile doamnei U.E. şi ale Unchiului Sam! Cu ai noştri aleşi, slabă nădejde! Ei, înşişi, umplu, încet-încet puşcăriile

Halal, conducători ce-şi pun, soţiile, copiii, neamurile în posturi grase! În Ardeal avem de-a face cu reaprinderea unor tăciuni. Iar serviciile noastre secrete asistă pasiv. Demisul o face pe indignatul, dar cu cine se pupa mai în anii din urmă ? Cine l-a salvat la Referendum ? Prin neprezentare. Jandarmii, care ne altoiau prin Piaţa Universităţii, se fac că nu văd. Sunt mieluşei de paşti prin locurile unde se aniversează Revoluţia de la 1848 în spirit segregaţionst vădit.

Dar să fi fost Revoluţia de la 1848 doar a ungurilor ? A fost, parcă, şi a noastră. A fost şi a altora. A fost o Revoluţie cu multe asemănări cu Revoluţia din Europa de Est din 1989. Cu un program bine definit. Civilizarea Europei. Constat, bucuros, că urmaşii revoluţionarului Iancu aniversează în linişte deplină. Fără zgomote, petarde, steaguri arse şi făcut cu mâna. Deocamdată! De ce ? Pentru că sunt de-ai locului. Dintotdeauna. Igen?

Trimite mai departe, doar dacă eşti convins că am dreptate.

*Toate bune!?! Ai nevoie de o informaţie?Mică, mică? O rezolvăm împreună.Trimite mai departe! Mulţumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!

TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN !

întâlnirea, de început de weekend, cu prietenii mei. Din motive pur subiective. Apocalipticii m-au tot avertizat, toată săptămână, că sâmbătă va fi război civil în România. N-a fost! De ce să fie?

cu unii migratorii unguri, care joacă de mai mulţi ani la ofsaid. După ce i-au civilizat austriecii câteva secole şi i-au învăţat bunele maniere, pierdute încet-încet, după Revoluţia de la 1848, încearcă acum procedeul cucului. După

Sergiu Găbureac

de un fragment fragil de poezie pe care ţi l-am strecurat, subtil, pe un pătrat lunatic de hârtie.

E seara dulce ca un elixir

şi arborii par turnuri lungi de pace, iar cerul, ca hladima de emir,

mai străluceşte, vrând să ne împace.

O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai ramas, în ani, departe.

Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste)

Într-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria despre poet : « Andriţoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un mijloc de salvare a fiinţei. A slujit-o neostoit cu sufletul său de trubadur modern ». In creaţia lui Andriţoiu întâlnim visare, mister, spiritualitate, căutare, dorinţă, romantism şi patriotism, toate schiţate cu rafinament şi fineţe.

Dumitru Cerna aruncă o privire în caleidoscopul poeziei lui Andriţoiu şi oferă o imagine multicoloră : « Recitativă şi copleşită, ceremonioasă, solemnă şi imnică la început, feerică, livresc-rafinată, diafană, candidă, irizată şi fragilă, febrilă şi condimentată mai apoi, poezia lui Andriţoiu este un conglomerat al reveriilor, compus din jelanie şi elegie, sonet, romanţă şi madrigal, serenadă, oraţie şi odă, toate însoţite de o muzică a graţiei şi de rafinamentul inconfundabil al versului », a curcubeului liric trasat la orizont de către poet.


Este pentru prima oară când am să povestesc tot ce mi s-a întâmplat acum două zeci şi patru de ani, în seară zilei de 21 decembrie1989, pe la orele 1 noaptea, când uslasii şi scutierii, au deschis focul asupra noastră, lângă Intercontinental, la baricadă

O încropisem că pe o ultima rezistenţă, faţă de opresiune. Răguşisem de cât strigasem „jos dictatura”şi „jos comunismul”, iar ochii mă usturau de la gazele lacrimogene. Taburile se apropiaseră inconjurandu-ne , gata să ne sfârtece, ca nişte pitbulli de oţel , sub cerul colorat de dârele roşii ale trasoarelor, ca de o aureolă boreală a morţii.

Eram acolo o mână de disperaţi, care credeam că odată împrăştiaţi, revoltă noastră anticeauşistă sfârşea în genunchi, şi încercam acum să ne opunem cu orice preţ. Cărasem scaune şi mese de la un restaurant din preajma, împreună cu un băiat cam de vârsta mea, unul cu gâtul gros îmbrăcat cu un pulover roşu, pe care atunci nici măcar nu ştiam cum îl cheamă.

M-au împuşcat după miezul nopţii. Eram urcat pe capota unui camion, în apropierea unui tab care ardea şi la câţiva paşi, un tânăr blond, cu o portavoce în mâna, striga mulţimii ceva ce nu înţelegeam .” Ăsta-i Iosca bişniţarul, am auzit pe cineva din spate, e nebun, or să-l împuşte!”. Glontele venit de undeva de sus, tras de un lunetist, dinspre hotel, m-a nimerit însă pe mine.

Am zăcut acolo inconştient, o vreme, până m-a ridicat duba securităţii. Îmi amintesc doar de un moment, când am auzit voci tăioase dând ordine scurte. Câteva mâini m-au ridicat de jos şi m-au aruncat peste o grămadă de corpuri. S-a trântit portiera, un glas obişnuit să comande , a lătrat „ la morgă cu ei!” şi am reintrat în întuneric. Când am redevenit lucid, mă aflăm la spital.

* * *Am stat o vreme cu ochii închişi, filtrând vag printre gene lumina

albăstrie care scălda încăperea. Eram întins pe ceva şi în preajmă, se auzeau zgomote, altele decât cele care mă înconjuraseră până atunci . Răsunau paşi grăbiţi, gemete şi uneori foşnete că nişte fâlfâiri de aripi. Am rămas nemişcat, câteva minute, încercând să reconstitui din amintiri ce mi-se întâmplase. Am simţit pe frunte, o mână uşoară ca o adiere, şi o voce blandă mi-a şoptit:

-Hai gata, nu te mai preface, ştiu că ţi-ai revenit.Am ridicat încet pleoapele şi am privit încăperea ciudată în care mă

aflam. Eram într-un salon de spital, dar am avut senzaţia că sunt într-un acvariu. De pretutindeni se revărsa în jurul meu o lumina difuzaă albastră, în cele mai diferite nuanţe, de la azuriul deschis ,aproape de alb, până la albastrul de culoarea peruzelei. Eram întins pe o targă, acoperită cu un cearceaf bleu, încă îmbrăcat în hainele mele, cu bocancii plini de noroi şi canadiana udă de la apa cu care ne împroşcaseră. Acolo unde fusesem lovit, peste bluza de trening, se întindea, în dreptul inimii, o pată de sânge închegat.

Nu puteam distinge clar pereţii, dar deasupra mea am văzut boltindu-se tavanul transparent al încăperii prin care se vedeau strălucind palid stelele nopţii. Acum era din nou linişte deplină. Mirosea vag a antiseptic şi a deodorant ambiental de bună calitate. Aparent eram singur, într-o sala imensă, fără nici o altă prezenţă străină în preajma mea.

Eram neliniştit, prin cap îmi treceau zeci de întrebări, unde sunt, unde mă aduseseră „âia” ? Ce caut eu în spitalul ” lor”? Am dat să mă ridic puţin, dar o durere ascuţită m-a străpuns între coaste, şi aceeaşi mână m-a împins la loc, iar vocea blandă, pe care o mai auzisem deja, mi-a ordonat:

-Stai liniştit, nu ţi-ai revenit deplin, eşti încă vulnerabil. Era cu o idee mai fermă decât anterior, dar tot calmă.

-Vrei să ştii unde te afli şi cu cine vorbeşti, l-am auzit din nou. Părea a fi a un bărbat. Mi-am dat seama că îmi citea gândurile. A murmurat apoi, cu un ton mai jos:

- Bine facă-se voia ta!Am crezut că mi se adresa tot mie, dar mai târziu am realizat că

vorbise cu altcineva. Am auzit un clic discret şi pe peretele din faţă mea s-a deschis un ecran imens, cu imagini color. Am revăzut baricada, sau mai bine zis ce mai rămăsese din ea, câţiva oameni fugăriţi de miliţieni şi tulumbele

Omul care voia sa schimbe istoriapompierilor proiectând jeturi de apă, peste ultimele flăcări. Echipele de la „ salubritate” începeau „curăţenia generală”. Mi s-a încrâncenat carnea şi pielea mi s-a făcut de găină. Care va să zică totul era pierdut, fusesem înfrânţi.

* * *-Ne-am adaptat şi noi, acum avem o tehnologie ultramodernă de

interceptare, a răspuns el insidios întrebării mele mute. Aşa ceva se numeşte „ video all”. O să-ţi explic mai târziu ce-i ăla, deocamdată ţi l-am pus fără sonor. Ţi-am mai spus eşti încă destul de confuz. Aici te afli în triaj, să te stabilizăm. Până şi pe noi ne-a copleşit numărul de victime.

Voit sau nu scăpase un amănunt. Asta însemna că suntem mai mulţi în viaţă. Mi-am amintit episodul din dubă, deci, mi-am spus, nu sunt singurul care trăieşte încă. Încercăm să gândesc cât mai repede, să nu mă mai poată surprinde.

-Uite securiştii naibii, mi-am zis, cât de bine sunt dotaţi. Ne-au adus într-o clădire modernă de- a lor, să ne ţină în viaţă, să ne trieze şi apoi să ne...

-Nu e ce crezi, mi-am auzit din nou intrlocutorul nevăzut. Speram că dacă îl numesc triaj, o să –ţi vină mai uşor să accepţi adevărul. Unii dintre noi îi spun purgatoriu, alţi cred că nici nu există, şi trec direct la judecată.

Noi, mereu numai noi. Am avut grimasa unui zâmbet amar.Pe cine încercau să prostească, doar ştiam cu toţii cine sunt ei, inima puternică a Partidului, care bate, bate, bate...

Asta era deci ce ni se pregătea. Pe mine mă mai ţineau încă în anchetă, pe alţii îi duceau direct în faţăa instanţei. Ne triază pe loturi, în funcţie de gradul vinovăţiei stabilită de ei. Vor să ne monteze un proces grandios, cum a fost cel al lui Ion Atonescu , „al marii trădări naţionale.” Or să implice şi „agenturili străini”, mi-am amintit cuvintele spuse, de Marele Cârmaci, cu câteva zile mai înainte.

- Aberezi, baţi câmpii de-a dreptul! a ţipat vocea fără să se mai stăpânească. Omule, ai fost adus aici pentru că faci parte din grupul restrâns de decizie. Tu reprezinţi poporul, şi poţi vorbi în numele acestuia. Habar n-am de ce, nici ce merite ai, mie mi s-a comunicat doar, că trebuie să am grijă să te apar de terorişti, până se termină totul. Nici nu ştii ce se va mai întâmpla, şi eşti deja pe punctul de a comite o greşeală ireparabilă. Pentru popor acestea sunt clipe cruciale, ştii ca odinioară în faţa lui Pilat,când orice spui sau gândeşti tu, mai poate încă influenţă direct decizia luată. Lasă totul să curgă, aşa cum a fost stabilit, şi nu mai încurca lucrurile. Şi mâine este o zi, la asta te vei gândi mâine. Da, ei or să încerce să fugă...Da, o să fie şi un proces, altfel decât crezi, apoi vor fi împuşcaţi şi...

-Mă minte, mă minte, îmi spuneam înfrigurat în subconştient, ăsta e unul din securiştii implicaţi în complot...O să fie procesul marii trădării naţionale, unul public, dar nu al nostru, al lor, al călăilor.

- Nuuu, nu le face jocul ,ei asta vor, să vorbească în faţă Marii Adunări Naţionale, să se disculpe şi tu eşti pe cale să le dai ocazia...

Am auzit iar un declic şi lângă mine a apărut un tânăr înalt, agitat, îmbrăcat într-o salopetă lucioasă,albastră. Avea o aura subţire în jurul capului. Pe umeri i-se ridicau două protuberanţe. Ţinea în mâna o telecomandâ, pe care a îndreptat- o spre ecran. Vorbea precipitat:

- Sunt îngerul tău păzitor, am să dau acum forward, să te conving, şi a apăsat o tastă. În faţă mea, imaginile se derulau cu repeziciune.

- Uite aici e ”Mircea fă-te că lucrezi” , a turuit el, uite-l şi pe Iliescu raportând la ambasada ălora, uite elicopterul, şi uite na, a pus “stop cadru”, la Târgovişte procesul de care îţi spuneam...

Am văzut sala şi completul de judecată şi pe Ceauşescu în picioare, cu părul răvăşit. A dat pe sonor şi i-am auzit vocea peltică :

-Nu recunosc această instanţa. Nu răspund decât ...-O Doamne, am exclamat, este totuşi adevărat!- Nu invoca numele Lui, acum va trebui să-ţi răspundă, a strigat

îngerul precipitat. Nu poţi schimba istoria!- în faţa...- Nu mai este decât o singură soluţie... au fost ultimele sale cuvinte.

M-a luat în braţe, a dat să deschidă aripile, dar nu a mai avut timp. Ne-am prăbuşit amândoi în gol.

* * *Când mi-am revenit, zăceam pe capotă. Peste mine, protejându-

mi pieptul, era întins corpul cald încă, al unui tânăr înalt, îmbrăcat cu o salopetă albastră de doc.

să povestesc tot ce mi s-a întâmplat acum două zeci şi patru de ani, în seară zilei de 21 decembrie1989, pe la orele 1 noaptea, când uslasii şi scutierii, au deschis focul asupra noastră, lângă Intercontinental, la baricadă

rezistenţă, faţă de opresiune. Răguşisem de cât strigasem „jos dictatura”şi „jos comunismul”, iar ochii mă usturau de la gazele lacrimogene. Taburile se apropiaseră inconjurandu-ne , gata să ne sfârtece, ca nişte pitbulli de oţel , sub cerul colorat de dârele roşii ale trasoarelor, ca de o aureolă boreală a morţii.

Ionel Mony Constantin


Azi, 12 decembrie 2013, am avut neplăcerea să-l ascult, la New York, pe Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca (sau cum i-a plăcut să-l numească: „Kolozsvár”) vorbind, dintr-o perspectivă “academică”, despre valorile multiculturale din Transilvania, create de români, germani, maghiari, evrei şi alte naţionalităţi, de-a lungul veacurilor.

Spre surprinderea mea, nu s-a menţionat nici un nume românesc de creator de cultură sau artă din Transilvania.

Tot de la emeritul profesor român (?) am aflat cu surprindere că Transilvania a aparţinut Ungariei pâna la anul 1688 când a fost ocupată de imperiul Habsburgic. Oare emeritul profesor român nu a auzit de Paşalâcul de la Buda din anul 1526 sau poate o fi fost şi un Paşalâc la Kolozsvár ?!

L-am întrebat de ce nu vorbeşte şi despre daci, când în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele Statului Dac la tot pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că aici se discută numai de Transilvania, începând cu perioada de când a primit acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea (!)

I-am replicat că Laonic Chalcocondil (1423—1490)[1], unul dintre cei mai de seamă istorici bizantini din secolul al XV-lea (sic!), numeşte “Transilvania”, Dacia peonilor, dovedind o cunoaştere exactă a realităţilor etnice (populaţia predominant „dacă”) dânsul nu părea să-şi aminteacă numele de Dacia Peonică, dar a ţinut, academic, să-mi corecteze pronunţarea numelui lui Laonic Chalcocondil, cu toate că atunci când se referea la Făgăraş pronunţa numele acestuia foarte ciudat… „Fogaras” (!?!).

Când, în pauză, îi spuneam unui prieten că: „Cine vrea să mă asculte, Sfatul meu îi poate prinde bine, Se pot spune prostii multe Şi-n cuvinte mai puţine!”, un colaborator al distinsului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP,

Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, tocmai trecea prin spatele meu, şi nu a putut să se abţină să nu menţioneze că...m-a auzit. Sigur că frica m-a cuprins pe loc (!)... aşa că, acum doresc să-i dau un răspuns, în scris, domnului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, cu privire la multiplele erori voite (sic!) din prezentarea domniei sale şi o fac din două motive: o dată pentru că îi respect pe maghiari deopotrivă cu românii şi apoi pentru că Mişcarea Dacologică iubeşte adevărul.

Maghiarii au pretenţii teritoriale la toţi vecinii. Dacă aceste pretenţii sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte şi argumentate istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi, croaţi şi ucrainieni.

Pe mine mă priveşte Transilvania.În şcolile române şi maghiare din Transilvania se învaţă faptul că

la venirea maghiarilor – la începutul secolului X – în Transilvania era vid de populaţie. Asta e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania. Astfel pentru maghiari:

- nu are nici o importanţă faptul că populaţia majoritară – de aproape 80% (şi nu de 45 % cum ne explică academic domn’ Profesor) – din Transilvania e de origine română;

- nu are nici o importanţă că în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele statului DAC la tot pasul;

- nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi astăzi limba lor străveche ( şi NU o „new latin language”, cum academic ne explică domn’ Profesor Pop), deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă;

- nu are nici o importanţă că într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)”;

Napoleon Săvescu- nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poartă un nume

latin şi nu maghiar, şi nu are importanţă că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria (iar nu aşa cum ne explică academic Pop că inclusiv după Paşalâcul de la Buda, Transilvania a făcut parte tot din Ungaria, până la ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic în anul 1688);

- nu are absolut nici o importanţă că ungurii însăşi se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia şi asediind o mare parte din Europa.

Nu! Ei spun că Dacii au dispărut din istorie şi că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii şi bulgarii, care i-au împins spre Nord.

Documentul care consfinţeşte aceste convingeri maghiare este celebra: “Gesta Hungarorum” a lui Anonimus. Problema e că până şi această scriere vorbeşte de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Panonia şi mai târziu Transilvania şi de faptul că s-au luptat cu ducii Menumorut şi Glad, iar în anii 904 au de-a face în Transilvania cu un localnic pe nume Gelu care conduce o formaţiune statală locală.

G.D. Iscru aminteşte de o informaţie din sec. IV transmisă prin cartea “Origines Hungaricae”, scrisă de Franciscus Foris Otrokocius, la 1693, referitoare la limbile vorbite la curtea regelui hunilor: limbile gotice şi ausonica, unde prin limba ausonilor se înţelege dacică care este, de fapt latina vulgară, potrivit prelatului maghiar Otrokocius.

Attila Hunul (406-453 d.Hr.) însuşi se intitula „rege al hunilor, al meduşilor, al goţilor şi al dacilor”, dovadă că dacii existau şi erau recunoscuţi de Attila.

Să nu uităm şi de Memoriul din 1784 al grofilor şi al baronilor unguri, care, simţindu-se, pe bună dreptate, venetici în Transilvania, cerând ajutor armat de la administraţia habsburgică, pentru înăbuşirea revoluţiei vlahilor de la anul 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, recunoşteau că: „Părinţii noştri, veniţi din Sciţia, au cucerit cu lupte victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce au supus şi au făcut iobagi pe părinţii vlahilor care s-au revoltat astăzi, 1784, asupra noastră, dânşii (n.a. adică ungurii) au domnit liniştit peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră disciplină.“

Domnule Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca (sau Kolozsvár, cum vă place să-l numiţi), sunteţi o cruntă dezamăgire pentru un profesor care îşi primeşte salariul lunar de la statul român, din munca milioanelor de români, şi pentru cetăţenii românii care îşi trimit copiii la dumneavoastră pentru învăţătură!

În final ce trebuie ştiut este că, de-a lungul zecilor, sutelor şi miilor de ani, dacii şi urmaşii lor legitimi de azi, noi românii, nu am avut nevoie de migratori, ci migratorii au avut nevoie de noi, şi ceea ce le cerem noi azi este puţin respect!

Dr. N. Săvescu


î

un tânăr stat democratic, unde sita valorilor ar fi trebuit să funcţioneze realmente.

Experienţa analistului se transforma subit în indulgenţă, iar gazetarul concede că existau şi şcoli bune, performante, cu profit spiritual pentru toţi din reţeaua şcolară respectivă14 . Pe aceeaşi tonalitate, se confirma triada liceală: licee teoretice, realiste şi şcoli comerciale 15 .

Acolo, cu siguranţă că predau profesori instruiţi, pasionaţi. Unii aveau năzuinţe de zbor exotic, din pricina salariilor mici din ţară..Când furtuna criticismului s-a mai temperat, pagina eminesciană îşi arată bonomia, pozitivitatea, concesivitatea…Doar o nouă lege a salarizării i-ar păstra în ţară 16 pe absolvenţii de facultăţi, în speranţa (deşartă!) a “blindării” bibliotecilor cu “n” tomuri ştiinţifice, a emancipării adevărate a sistemului universitar (anchilozat.).

Diametral opus se prezenta situaţia în alte materiale, simultane cu ascensiunea junimiştilor...

În chip miraculos, impostura a fost eradicată, nimeni nu mai urca de la şcoala primară la gimnaziu, de la gimnaziu la liceu decât prin concurs, pe scurt, întregul proces instructiv-educativ s-a primenit ca-n basme…(să fie vorba de venirea conservatorilor, a junimiştilor la putere?-n.n), încât ţelul fiecărui dascăl-proclama ferm diagnosticianul Eminescu-ar trebui să fie autoinstruirea, europenizarea echivalată nici mai mult, nici mai puţin, decât cu statutul de eminenţă 17 la fiecare obiect de studiu. Sporind cantitativ specialiştii, universităţile româneşti ar dobândi blazon, iar mirajul străinătăţii ar căpăta doar canotaţii elitiste, pedante. Învăţământul românesc -se sugerează- sănătos, moral, calitativ, poate fi un termen de comparaţie în privinţa trierii valorilor, a ierarhizării pe criterii obiective. Este şi aceasta o faţetă a pragmatismului gazetăresc, dar exista şi o alta conectată la indicatorii politici.

“Calul de bătaie” redevine fauna politicienilor. Conştient de lapsusurile prolectorale, de platitudinea lor intelectuală şi caracterială, realistul jurnalist îi repulsioneaza pentru absenţa onoarei şi a iubirii de adevăr 18. Semnalele de alarmă îi vor deştepta odată şi odată pe ministeriali , aşa că, pentru obţinerea unui nou mandat, este posibil să ia aminte la zicerile şi negativismele eminesciene, printre care: sporirea numărului de şcoli comerciale, aplicarea reformei, edificarea unui învăţământ umanist, după modelul francez ori german, 19 resuscitarea „limbilor moarte”, latina şi greaca, de mare preţ în Occident 20, limbi oferitoare de nomencultură ştiinţifică in drept, medicina, farmacologie, biologie etc. Marea cultură este de neconceput fără limbile clasice.

Doar ţările înapoiate aveau altă viziune, le ignora ignorându-se pe ele însele pe traseul progresului.

Cu abilitate, gazetarul depăşeste dilemele filologice şi încearcă să teoretizeze noţiuni ca: învăţătura, cultura, creştere. Învăţătura constă în mulţimea celor ştiute, cultura în multilateralitatea cunoştinţelor,creşterea nu consta nici într-una, nici într-alta.

Ea se reducea la influenţa continuă pe care o au lucrurile învăţate asupra caracterelor şi în disciplinarea inteligenţei21. În acelaşi articol se preciză că instruirea n-are limite, sugerându-se educaţia permanentă: ”Omul, cât trăieşte, vede, aude şi simte şi îşi face o educaţie a sa proprie”.

“Când începe şcoala?”, se întreba în Timpul (nr.224,11 oct.1878, p1), pentru ca răspunsul să fie unul de intelectual avizat:”Când şi unde judecata e coaptă, disciplina caracterului deplină”. Scepticismul în redresarea învăţământului-din nou gazetarul oscilează-are în vedere deriva continuă a şcolii, cu profesori plagiatori, avându-l ca reper pe însuşi ministrul de resort (un „atac”venit mai târziu), acuză foarte gravă: ”Cauza decadenţei22 şcolilor e dar declasarea generală care se răsfrânge asupra corpului profesoral ca asupra ţării întregi”.

Când unul plagiază, nu face decât să urmeze exemplul ministrului său…23

Concluzia: ”Răul trebuie scos din rădăcină”24, iar “minciuna şi crima să cadă”25 (extensie sociologică şi juridică), în locul lor să fie gravate cuvintele: progres şi moralitate (Timpul, VII, nr 237, 29 oct. 1882).

Înfăptuirea dezideratului incumba blamarea în presă a incapacităţilor “erijate în titlu de merit”, (limba folosită se neologizează), aliate cu prostia şi neştiinţa “ca titluri de recomandaţie” (fină ironie) – mărturisea Eminescu în Mss 2264.

De apreciat deschiderea comentatorului pedagogic şi spre astronomie, matematică, mecanică, agricultură, chimie, discipline privite

Experienţa de revizor şcolar în jud. Vaslui şi Iaşi i-a fost de mare folos gazetarului care a sesizat în mod direct starea deplorabilă din învaţământ . Fin analist , Eminescu nu a menajat pe nimeni din suprastructură, inclusiv miniştri, politicieni criticând pe drept şi oferind nu o dată soluţii.

Comentariile lui constatative , descriptive sunt/erau redactate într-o română cursivă, pe înţelesul celor mulţi .

Independenţa sa mentală situată în afara oricărui dubiu , contând mai puţin culoarea politică a publicaţiei amfitrioane.

Inteligent şi straşnic documentat , apărătorul unui învaţământ de calitate raporteză situaţia de la noi cu cea din ţările mai civilizate , spre prinosul cititorilor.

Soarta şcolii rurale , dificultăţile navetiştilor, salarizarea umilitoare , inflaţia de „scribi”, nu de dascăli, tipologia neatractivă a şcolilor romăneşti , dezinteresul pentru limbile clasice-iată câteva aspecte emanate dintr-o minte limpede , clarvăzătoare, imparţială, exigentă şi racordată la ora adevărului, a performanţei .

In Scrisoarea către Leon Negruzzi 1 examinarea învăţământului se face din perspectiva sociologică .

Astfel, într-o “ţară rău întocmită”2,cu doar o clasă productivă, ţărănimea fără “muncitori manufacturieri”3, haosul din învăţământ înregistra şcoli secundare formatoare de “scriitori meniţi a se tăvăli prin tot soiul de cancelarii” 4. În acea “mizerie scolastică” dăinuirea, perfecţionarea semăna à utopie. Câtă vreme obligativitatea învăţământului era o iluzie, salariile-insignifiante 5, întreţinerea localurilor-deplorabilă, iar interesul primăriilor rurale-aproape(de)zero, era strigător la cer a se pretinde performanţa. În schimb, cu puţine clase absolvite, deghizaţii în notari, primari, casieri, contabili, secretari şi-au ignorat deliberat valoarea, obârşia, afişând mândrie şi comoditate-peste ani (rău) famate, dar la acea dată,”cărţi de vizită” ale unei categorii de “scribi (netrebnici)”.

Drama de la ţară consta într-un învăţamânt dezastruos, poate chiar rizibil, cu învăţători care abia citeau (ironia auctorială îşi arondează litota, ca figură de stil) iar profesorii, fie că aveau studii incomplete/mediocre, fie că eludaseră filtrul sever al examenelor. Dacă se mai adăuga şi materia cenuşie de prelucrat, avem deja o imagine consternantă a unui sistem instructiv-educativ, într-un regres galopant concurabil de instituţia intelectuală supremă, universitatea, invadată de profesori de liceu, nu de specialişti, adevărate somităţi în materie.

Scepticismul se converteşte uneori în cinism: învăţământul românesc nu ar fi produs decât funcţionari, mai precis scriptologi, cu memorie scurtă şi privirea ageră la capitolul “peşcheş”6, şi aceasta în condiţiile în care ţăranul român era condamnat la un trai străveziu (mămăligă, brânză şi verdeţuri). Cecitatea organelor administrative nu tulbura somnul raţiunii şi nu agita spiritul parlamentarilor, atât de detaşati faţă de soarta celor mulţi necăjiţi, atenţi însă la validarea unor legi favorabile doar Castei…

Pesimismul (Şcoala primară n-are a face cu ştiinţa pe motiv că aceasta ar fi doar o instituţie de creştere/educaţiune7)-explicitat în “Timpul” (anul III, nr.224, 11octombrie, 1878)-corelat cu observaţia pertinentă (caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se preda, mai mult decât ştie însuşi profesorul)8 alertează şi nu prea pe ministrul în cauză. Pasul următor spre soluţionare: apelarea la un prieten “sus pus”, eventual ministru. În Scrisoare către ministrul Titu Maiorescu (11 dec.) se înfierează indolenţa auorităţilor de la ţară, ce percutau cu întârziere în efectuarea de reparaţii, în alimentarea cu lemne…

Ca atare, nu mai miră că frecvenţa era redusă, că nimănui nu i se aplica amendă pentru neglijenţa în serviciu…9

Rocada la putere, plecarea unui ministru şi sosirea altuia nu schimba din temelii sistemul de învăţământ; ”cutremurul” nu se produce, iar revirimentul se lasă aşteptat. Noului ministru, P.P Carp10 i se aduce la cunoştinţă că prin dispariţia şi comasarea de unităţi şcolare rurale s-a generat involuntar navetismul păgubitor al şcolarilor-nu puţini elevi aveau de parcurs pe jos o oră, cel puţin-iar ”fructul” acesteia: absentismul. Observaţia că activitatea didactică pare o “muncă de Sisif”11 mai îndulceşte întrucâtva abnegaţia dascălilor, impresia finală a lectorului fiind de compătimire gazetarească pentru truditorii de la catedră.

În a III-a scrisoare destinată ministrului educaţiei, ziaristul emite judecăţi de valoare: învăţământul mecanic predomina , iar cel pedagogic nu era suficient de dezvoltat.

Încă persista spiritul vechi12, gregar: unora cu merite firave li se deschideau lejer uşile instituţiilor superioare13 compromiţându-se învăţământul. Examenele de formă ori inexistente. În mod straniu, pentru

Tema educaţia în publicistica eminesciană

Iulian Bitoleanu


î î

EMINESCU – DELICATA PUTERE A POEZIEI

Ca o pecete a aşazisei culturi actuale, destui contemporani taxează poezia cu o uşurinţă superioară iar pe Eminescu drept idealist romantic şi, prin urmare, inactual, ba chiar desuet, tocmai bun, de pildă, de scos din manuale. Inşi aşazişi practici, realişti şi – vezi-doamne – superiori ca mod de gândire consideră poezia o naivitate, când, de fapt, nu e deloc aşa. Poezia e o privire subtilă, în real, ce necesită, pe lângă multă cultură, o rafinare a sensibilităţii şi personalităţii, riguroasă. Lucrând cu sentimente şi activând idei, formând atitudini şi comportamente, poezia a dus adesea în istorie la manifestări de masă, a declanşat energii incredibile şi a dezlănţuit evenimente decisive. Nu detaliez aici, această dimensiune. Poezia şi intuiţia poetică, implicit cea eminesciană, trimit subiacent la o nebănuită rigoare ştinţifică. Eminescu îl anticipă vizionar şi logic, în câteva poeme, pe Enstein, cu teoria relativităţii, tot aşa cum unele scrieri ale lui Jules Verne imaginează invenţii posibile, realizate ulterior de fizicieni şi cercetători. Platon îi citează frecvent în argumentaţiile din Dialoguri, pe Homer şi pe Hesiod, iar Heidegger găseşte în poemele lui Hölderlin, un riguros suport logic pentru a demonstra în viziune modernă, funcţia poetică a construirii şi locuirii omului pe pământ. Căci arhitectura presupune o ancorare de tip poetic a omului în planul lumii. Mai mult: poezia a scânteiat adesea idei ce-au dus la descoperiri uimitoare. Bunăoară, evocând în minte versurile lui Goethe din Faust despre un imaginar apus de soare, în timp ce contempla el însuşi un apus real, Nicola Tesla se inspiră spontan de idei ce-l conduc la invenţia şi patentarea motorului electric1 [1] ce azi îi poartă numele. Intuiţia poetică şi poezia împing sensibilitatea omenească, umanitatea însăşi, spre o cunoaştere şi perfecţionare spirituală dificil de evaluat şi de înţeles de către cine rămâne înafara lecturii plurivalente şi interdisciplinare atât de actuale, necesare azi în orice decodificare. Aproape fiecare poemă eminesciană are ca suport al perfecţiunii stilistice şi imaginare, logica diamantină a poetului, capacitatea rarisimă de enunţare în metafora lapidară, rezidentă parcă dintotdeauna, gata formulată, în subconştientul poetic, arhetipal. Aceasta e genialitatea eminesciană – „farmecul limbajului, semnul celor aleşi...”– sesizat de Titu Maiorescu, o memorie uluitoare, o sensibilitate profundă şi-o imaginaţie fără egal. Orice imagine sau enunţ poetic subîntind sensuri esenţializate echivalente unor formule matematice, unor legi fizice, cuantificând fenomene cosmice ori formulând legităţi şi realităţi pe care poetul le-a intuit şi exprimat astfel, paradigmatic şi metaforic. Necitind imaginarul eminescian ca pe un cod poetic al ordinii misterioase ce susţine realul vizibil, criticul de azi poate pierde valoarea fascinantă a viziunii sale. De aceea, Eminescu li se pare unora epuizat ca lectură. E atitudinea cea mai comodă. Planul de adâncime al textului eminescian e un spaţiu proteic, în care criticul îl poate găsi pe poet aşa cum n-a fost citit şi înţeles la timpul său, şi un secol şi mai bine după. Textul închide în adâncime un polisemantism tulburător – iarăşi un specific eminescian, peste care dai sondându-i adâcurile, cum ai explora nivelele scoarţei terstre pentru a găsi apă, diamante ori aur. Luând, de pildă, poema Şi dacă, erotică în tematica de suprafaţă, depistăm în nivelul de adâncime al textului, legităţi ce activează în plan omenesc şi existenţial. Luminând relaţia cauză-efect, ele guvernează în plan existenţial mai larg, inserând eul în ţesătura lumii şi făcând armonia ei. Cum funcţionează ele? De pildă: 1. „Şi dacă ramuri bat în geam/ Şi se cutremur plopii/ E ca în minte să te am/ Şi-ncet să te apropii.” Ritmurile lumii – bătaie, cutremur, trecere, alunecare, oglindire – prezintă funcţiuni erotice şi ontice, coalizând afectiv fiinţele din ţesătura lumii. Reverberând în minte ori în suflet, cutremurul plopilor avertizează asupra prezenţei alterităţii, a fiinţei iubite, căci ritmurile disting şi apropie fiinţele interferând câmpurile lor de existenţă –„...E ca în minte să te am/ Şi-ncet să te apropii”. Această apropiere e un fel de iubire – fiinţe şi planuri de existenţă distincte se ating şi interferă în armonia lumii. A bate nu indică doar ritmul de ornic ce măsoară Timpul, ci ritmul lucrurilor din lume. A bate e o legitate universlă, e un avertisement, o ecuaţie nesesizabilă de către oricine, e interferenţa eului cu existenţa. „În minte” reprezintă microcosmul uman, spaţiu de rezonanţă în care lumea reverberează ritmic şi imaginar, ca în oglindă, simetric. De aici recurenţa sintagmelor, în minte..., aminte să-mi aduc etc. Lucrurile reverberează în eu şi taie unde în suflet, luminând cauze şi efecte nebănuite: „...E ca în minte să te am”; „....E ca aminte să-mi aduc; „... E ca durerea mea s-o-mpac”. Universul întreg e vibraţie, murmur, armonizare subtilă – lucrurile interferă ritmic unele cu altele şi se intercondiţionează: luna bate-n lac, codru-şi bate frunza lin, stele bat în lac, norii se duc, cornul sună , luna trece, norii curg, apele plâng în fântâni etc. În plan omenesc, această bătaie e fior, cutremurare, melancolie, străluminând asemănări şi diferenţe – adânca înţelegere, împăcarea eului cu sine şi cu lumea. Dacă la neomoderni realul e un text, o lume de semne, cum spune Nichita Stănescu, la romantici lumea e animată de tainice legi, ce răzbat în minte, în vis, în singurătate, în noapte, în clipe de meditaţie, de contemplare mistică sau erotică. Iubirea însăşi e o intercondiţionare de ritmuri şi de planuri de existenţă, de entităţi şi de individualităţi: vegetale, ape, fiinţe, astre, pământ. Ramurile ce bat în geam avertizează că iubirea e atracţie universală, model de sincronizare a ritmurilor ce melancolizează şi învaţă eul a citi în natură propria vibraţie sufletească. Iubirea apropie alteritatea, eul ţine în minte ceea ce iubeşte –...în minte să te am – înaintând tandru şi discret spre fiinţa iubită, după modelul plopilor ce se cutremur în adierea vântului, a ramurilor ce bat delicat în geam. Iată modelul afectiv ce poate servi oricând, oricui, oriunde, în orice relaţionare. 2. „Şi dacă stele bat în lac/Adâncu-i luminându-l/E ca durerea mea s-o-mpac/ Înseninându-mi gândul” – enunţă reflectarea – a lucrurilor, a fiinţelor, a planurilor lumii, cosmic şi acvatic, unele în altele – ca pe o legitate a comunicării, sursă de iluminare şi înţelegere profundă a

cu reticenţă de cei abilităţi .Soliditatea informaţională îi permite să distingă

ştiinţele absolute (realiste) de cele istorice, cazuistice (sociale). În primele, adevărul rezista/dăinuia secole ori putea fi corijat, în celelalte el se relativizează.

Eminescu nu pardonează pe nimeni, dacă a greşit. Nici pe “Românul” (publicatie liberală) pe tema tineretul corupt, nici pe noul ministru V.Conta, adeptul propulsării femeilor în posturi-cheie.

Ziaristul de la Timpul chiar se amuza admiţând formal sintagma ca doamna doctor în Drept, Ştiinţe Politice, ceea ce i se pare cam deplasat la acea dată.

Încărcarea programelor şcolare dăunează grav elevilor şi profesorilor 26, după cum anormal îi apare şi oscilaţia între curentele pedagogice materialism si nematerialism. Vizionaristul pedagogic prevede şi înfiinţarea de şcoli comerciale 27, motiv pentru care apelează la miniştri, prefecţi ori primari. Demersuri cu rezultate palide.

Dacă el, ditamai ministrul nu se sesizează la obiecţiile pertinente ale unui gazetar de rasă, atunci ce să mai pretinzi de la un prefect ori şef zonal trăitori într-un stat în care o sarcină glisează de la un responsabil la altul, cu toţi exonerându-se: ”Un om (adică, un gazetar veridic) nu poate face nimic într-o ţară rău întocmită şi măcar să tot poruncească, rămâne la vorba aceea: a poruncit câinele şi pisicei şi pisica soarecelui, iar şoarecele şi-a atârnat porunca de coadă28

Efortul de trezire din letargie a unei structuri sociale onorante-învăţământul-nu rămâne singular, căci iată un alt coleg de breaslă B.P.Hasdeu 29 examinează cu simţ de răspundere, stabilind trei faze ale culturii şcolare: teocratică, aristocratică şi democratică, ultima avându-i ca promotori pe Asachi , Săulescu., respectiv Lazăr, Heliade (Timpul, V, 150, 8 iulie, 1880).

Prin profunzimea problemelor neştiute, prin semnalarea aspectelor negative ori imperfecte, prin sesizarea impasului, a stagnării învăţământului, Eminescu a demonstrat vigilenţă şi profesionalism ca ziarist întru pedagogie, greu de concurat ori egalat de către vreun confrate.

____________________1 M.Eminescu, Textele esenţiale, pp 203-2042 Ibidem, p .2043 Ibidem, p. 2054 Idem p. 2045 „Leafa învăţătorului e adesea egală cu…aceea a unui vătăşel”6 Idem, p. 2047 Idem, p. 2058 Idem, p. 2079 Idem, p. 20410 În două scrisori datate, 17 III 1876 şi 27 III 187611 M.Eminescu, op.cit., 20412 Idem, p. 20613 Ibidem14 Idem, p. 20715 Idem. p. 21016 Idem, p. 21317 Ibidem18 Idem, p. 20919 Idem, p. 21120 Idem, p . 20821 „Timpul”, V, nr. 187, 22 aug. 188022 De reflectat asupra unei teze valorice şi sociologice privind

tradiţionalismul şi decăderea: „Viziunea tradiţională a istoriei este fundamental pesimistă. Perfecţiunea ei se găseşte la origini, ceea ce urmează nefiind decât o continuă degradare”- Lucian Boia. Pentru o istorie a imaginarului; Ed. Humanitas, 1998, p. 144

23 M.Eminescu, op. cit. , p. 21224 Ibidem25 Ibidem 20926 Idem pp 211-21227 “Scrisoare către prefectul jud, Vaslui , mai-iulie 1876 .

Apund M.E , op cit , p.20528 Apropo de volatilizarea disciplinei, a ordinei, istoricul

Lucian Boia constata: „Două principii acţionează în orice societate : ordinea şi libertatea . Acest tandem nu funcţionează niciodată perfect. Nenumărate nenorociri individuale şi sociale derivă din acest defect de coordonare, pe care imaginarul îşi propune să-l elimine, absolutizând unul sau celălalt termen „(Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului”, Ed. Humanitas, 1998, p. 142)

29 Timpul , V , m .150 , iul . 1880

Terezia Filip


Nepotul lui Ion Brătianu, născut dintr-o familie de vechi boieri moldoveni, n-a urmat o carieră politică, așa cum au făcut bunicii lui. O amestecătură de moldovean, după tată și muntean, după mamă, Ion Pillat a avut parte de o copilărie fericită petrecută, fie la Florica în lunca Argeșului sau, după caz, la Miorcanii de pe Prut la moșia tatălui său. Să-i fi marcat acestă copilărie toată viața cu meleagurile ei de neuitat? Amândouă aceste colțuri de țară s-au fixat în memoria afectivă a copilului, transpunându-le mai târziu în poezie.

Având parte de o copilărie fericită și de o instruire aleasă cu studii la Sf. Sava, apoi la Paris , unde a urmat liceul și cele două Facultăți (Sorbona)-juridice și

litere- Ion Pillat a primit o educație artistică aleasă. Vizitează muzeele, participă la spectacole teatrale, la Operă, colindă locuri celebre pentru monumentele lor de arhitectură, la Chartres având revelația artei gotice, vizitează Londra, Elveția, Italia, Constantinopolul, lărgindu-și considerabil orizontul spiritual. Zile întregi zăbovește prin librării și anticariate descoperind scriitori ca Leconte de Lisle, Heredia, Baudelaire, Verlaine, Wilde, Poe, Omar Khayam, Rilke etc. Frecventează cafenele ca Closerie des lilas și Vachette, rătăcește cu Horia Furtună prin grădinile Luxemburgului, recitindu-și amândoi versuri cu voce tare.

În 1914, când vine acasă, e plin de tot acest proaspăt depozit sufletesc și se hotărăște să se consacre poeziei. O nepoată a lui, îi ia pe furiș primele poezii și i le arată lui Maiorescu. Criticul i le-a primit cordial și două dintre ele le-a publicat în „Convorbiri literare”. Publică primele volume de poezie, „Visări păgâne”(1912), Eternități de-o clipă (1914) și „Amăgiri”(1917), după care e luat în război ca ofițer de legătură pe lângă Misiunea franceză. Scapă ca prin minune de moarte de două ori, o dată când o bombă explodează în fața automobilului său și altă dată după o cumplită catastrofă feroviară. După război se atașează de cercul „Gândirea” publicând versuri din „Pe Argeș în sus”. Colaborează la „Sburătorul”, „Însemnări literare”, „Viața Românească”, „Revista fundațiilor regale” și „Universul literar”.

Mamă-sa i-a transmis trăsăturile temperamentului poetic muntean, simțul plastic, gustul liniei rafinate și al pitorescului. Din firea moldovenească a tatălui a luat înclinația spre reverie și meditația melancolică.

Deși de formație literară parnasiană și simbolistă, el urmează o cale proprie în poezie. Ca toți parnasienii e atras de civilizațiile defuncte, înflorite pe alte meleaguri. Imaginația lui colindă secole și meridiane. Se închipuie retrăind viața nomadă a „nebiruitului khan Djebe, care a călcat pământul „sub tropot de copite” și se odihnește acum lângă „ o mare albă”, sau existența lui Omar Khayam, poetul „silfic”, înmormântat la Nișapur, într-o grădină„ cu trandafiri sălbatici sădiți jur-împrejur”.

Decorurile sunt exotice: orientul fabulos, Brussa, Basra, Bagdadul, moschei vechi, verzi-albastre, fântâni fermecate, oleandri înfloriți și roze de Șiraz, sau stepa asiatică, ale cărei ierburi pipernicite le strivesc sub copitele cailor hoardele lui „Krum cuceritorul”

Multe din poeziile lui din „Eternități de-o clipă” sunt simboliste, amintind de Baudelaire.

Evoluția lui Pillat a lăsat în urmă astfel de încercări și s-a orientat spre trăirile autohtone. Fostul rătăcitor a găsit în suflet „ cumpăna veciei”, măsurându-și cu pasul „ogorul strămoșesc”, „moșia” pe zarea căreia au ancorat Carpații. Pillat descoperă astfel poezia chtonică. Volumul „Pe Argeș în sus” ne revelează

ION PILLAT - de la simbolism la poezia pământului natalpriveliștile românești de o rară frumusețe: Florica, locul lui natal, Râul Doamnei, Negoiul, regiunea în care a copilărit, un cadru rustic, patriarhal:

„…Las altora tot globul terestru ca o minge,/ Eu am rămas în paza pridvorului străbun,/ Ca să culeg cu ochii livezile de prun,/ când alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge” (Ctitorii) E vorba de o lirică a permanențelor cu podgorii pline de rod, dealuri albe sub omăt, lunci înverzite, zăvoaie argintii, natură ce-și găsește farmecul prin rotația anotimpurilor. Oriunde poetul își întoarce privirile descoperă amintiri scumpe: mormântul bunicului, odaia copilăriei, banca pe care se odihnea etc. El își ctitorește viața pe dealurile toamnei, așa cum odinioară a descălecat cândva Negru-Vodă. Parcul năpădit „de bozii și urzici”, e al Goleștilor; umbrele lor mari, „înfrățite” și „lungite în amurg” îl ajung pe poet în plimbările sale, făcându-l să-și aducă sfios mâna pe pălărie. Obiectele acsnice au fiecare o istorie, constituie un prețios depozit memorial. Pillat evocă pios asemenea relicve familiale, „iatacul bunicului”, patu-i simplu, „și azi nedesfăcut”, ceasul, bățul, putina în care făcea „băi în foi de nuc”, ochelarii bunicii, pe scrin. Viețile lor continuă să trăiască în mobile, haine, lucruri: „Văd- zice poetul- rochia bunicii cu șal și malakov,/ Văd uniforma veche de „ofițer”la modă,/ Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov…”(Odaia bunicului).

Cum remarca și Eugen Lovinescu poezia lui Pillat din acestă peroioadă devine tradiționalistă. Chtonismul lui are calitatea de a scoate în evidență sentimentul horațian. „Toată poezia mea- zicea poetul- poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne același, la presimțirea timpului care fuge mereu… Jocul acestor două coordonate, dă după mine, valoarea ei personală unei atari poezii, ferind-o de a fi pur descriptivă, parnasiană și rece, cum sunt unele bucăți din „Visări păgâne”, sau prea fluidă și lipsită de consistență formală, cum sunt altele din „Eternități de-o clipă” ori din „Amăgiri”.

Casa lui de la Florica sclipește printre nuci bătrâni, viața se regăsește aici printre tiparele trecutului:

„Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag/Și prin frunzișe lună căruntă-n ceață fină,/ Poiene necosite de mult și miros vag/ De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină…// În pace sufletească, topindu-se, te-alină/ Realitatea vremii pe al naturii prag./ Prin ce metamorfoză revăd obrazul drag/ Al fetei ce-altădată în alba crinolină!/ Acei ochi sălbatici, același zâmbet trist, / din care făurisem a dorului povară,/ Și eu același tânăr și palid bonjurist…// Când ea înfășurată în vălul de de percal, / Îmbălsămat de vântul pădurilor de vară,/ Visa la iarnă baluri la consulul muscal.”

Toamna lui seamănă cu toamna „Medelenilor” a lui Ionel Teodoreanu. Timpul intervine și aici. Parfumurile, luminile, gustul fructelor coapte îi permit poetului să-și regăsească sufletul infantil. Lirica lui bucolică „izvorăște din sufletul copilului de altădată și din nostalgia în omul matur de azi, după raiul pierdut al copilăriei de atunci.” (Mărturisiri) Pe calea darurilor toamnei, a culorilor și savoarei lor, poetul se întoarce îndărăt: „Zadarnic cred că vremea cu anii a trecut// În fiecare toamnă reintru în trecut.// Copilăria toată dă buzna la uluci,/ Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.” (Septembrie)

Nu mi-am propus să fac o exegeză a poeziei pillatiene, am adus în față câteva aspecte mai importante din poezia lui. Eu văd în Pillat un Alecsandri al timpurilor moderne care reînvie lumea satului cu frumusețile ei, văzută prin prisma noilor curente literare. Are asemănări și de viață cu Alecsandri. Amândoi au călătorit mult, au cunoscut și alte ceruri pe care le-au evocat, având similitudini și afinități temperamentale profunde. (T. Vianu) Ambii au o imaginație mai mult vizuală, înclinând spre contemplația senină a naturii și vieții.

Și acum ne întrebăm: mai este actual Ion Pillat? Se mai citește Ion Pillat? Mai este tineretul interesat de poezia lui?

Eu cred că da! Găsim în poezia lui dulceața vieții patriarhale de altădată pe care cu toții ne-am dori s-o reînviem și s-o trăim departe de zbuciumul societății de azi. Și de aceea merită citit!

alterităţii. Lumina celestă misterioasă e simbol pentru schimbarea pe care o poate produce iubirea. Înseninarea gândului de raza ce vine din stele, făcând să interfereze planurile lumii, aduce bucurie, speranţă, împăcare sufletească, vindecă melancolii. Stelele ce bat în lac/Adâncu-i luminându-l oferă un model de dăruire şi schimb între planul celest şi apa terestră, oglindă fluidă. După acest model de reflectare, iubirea este iluminare, aptă a schimba şi însenina fiinţa celuilalt. Dăruindu-se, precum lumina din stele lacului, iubirea este terapie sufletească, speranţă, împăcare, armonizare a lumii. Relaţia se poate aplica oricăror entităţi ce presupun o interferenţă de planuri, de stări şi de sentimente. 3. „Şi dacă norii deşi se duc,/De iese-n luciu luna,/ E ca aminte să-mi aduc/ De tine-ntotdeauna” reprezintă trecerea ca o legitate universală în care amintirea luminoasă a iubirii succede durerii şi întunecării. Acesta e un model posibil pentru orice momente întunecate ale existenţei, ce se cer şi pot fi depăşite. Trecerea prin lume – alunecare ireversibilă – are ca soluţie, păstrarea în memorie a fiinţelor şi momentelor scumpe sufletului nostru. Aducerea-aminte e un act deliberat, o formă de asimilare şi păstrare în memorie a valorilor vieţii, de perpetuare a lor. Toată cultura lumii e, în fond, rezultatul conservării afectiv-

spirituale, în minte, a momentelor, evenimentelor, fiinţelor ce au marcat lumea şi timpul lor. A ni-i aduce în minte pe cei dragi, a-i întipări acolo – „Aminte să-mi aduc/ De tine-ntotdeauna” – iată formula afectiv-poetică a oricărei conservări şi perpetuări. Aducerea-aminte e forma cea mai eficientă de-a face faţă trecerii sculptând „în minte” ceea ce iubim, alungând ce umbreşte lumina fiinţei, cum norii deşi umbresc în noapte luna. Aducere-aminte înseamnă memorizare, neuitare, conservare şi perpetuare. Trei soluţii existenţiale, enunţate într-o poemă erotică, ricoşază sensuri logice, practice şi valabile oricând în planul vieţii – iată-le: 1. A avea în minte chipul iubit, orice lucru iubit, şi a ni-l apropia tandru şi delicat după modelul plopilor ce se cutremur în adierea vântului; 2. Iubirea e dăruire şi alinare a sufletului, prilej de înseninare a gândului după modelul stelei ce se reflectă-n adâncul lacului terestru. 3. Aducerea-aminte e forma de conservare în suflet a fiinţei dragi, şi de perpetuare în timp a ceea ce iubim. Deci: A avea în minte şi a-ne apropia cu tandreţe ceea ce iubim şi preţuim; A lumina, a însenina, a produce bucurie, iubind; A-şi aduce aminte iar şi iar perpetuând astfel în lume ceea ce ne este scump.

dintr-o familie de vechi boieri moldoveni, n-a urmat o carieră politică, așa cum au făcut bunicii lui. O amestecătură de moldovean, după tată și muntean, după mamă, Ion Pillat a avut parte de o copilărie fericită petrecută, fie la Florica în lunca Argeșului sau, după caz, la Miorcanii pe Prut la moșia tatălui său. Să-i fi marcat acestă copilărie toată viața cu meleagurile ei de neuitat? Amândouă aceste colțuri de țară s-au fixat în memoria afectivă a copilului, transpunându-le mai târziu în poezie.

și de o instruire aleasă cu studii la Sf. Sava, apoi la Paris , unde a urmat liceul și cele două Facultăți (Sorbona)-juridice și

Ion Ionescu Bucovu


- Pe o stanca neagra, intr-un vechi castel,Unde curge-n vale un rau mititel,Plange si suspina. . ., plange si suspina. . ., plange. . .- Calcan, mai plange mult. . ., Domnita? Poti sa continui sau treci la colt?! Am ezitat un moment cu speranta ca voi putea sa recit poezia desi eram

mai mult inspaimantat de ce avea sa urmeze. Am repetat in gand inceputul poeziei si, in zadar! De ce nu mai eram in stare sa scot un cuvant cand acasa recitasem poezia de la cap la coada in fata fetelor, surorile mele (mai corect “sorile” mele) si fara sa gresesc macar un vers, un cuvant? De ce? Am iesit din banca usor, ca si cum n-as fi vrut sa ating dusumeaua din clasa si m-am indreptat catre coltul clasei, o destinatie cunoscuta mie.

- Dinita, continua tu!, ordona scurt tovarasa invatatoare Balteanu. Dinita Georgel, colegul meu de banca, un copil care putea cu infatisarea,

cu privirea lui mereu nevinovata sa-i cada la picioare pana si cele mai cumplite fiare din basmele cu zmei, balauri, alte aratari hidoase sau chiar cainii familiei Dumitrescu, vecinii nostri. Cu alte cuvinte, daca voiai sa dai definitia de “copil” spuneai “Dinita Georgel” si era suficient. . .

- Dulce si suava ca o. . ., ca o . . ., ca o . . .- . . o ce Dinita?, reveni plina de satisfactie si intentii nebanuite, nebanuite

poate de noi copiii nu si de catre dumneaei. . . Din spate se auzi in soapta, “ . . . ca o bivolita”. Clasa a rabufnit in ras,

un ras putin rautacios si, totusi, nevinovat, copilaresc. N-a fost sa fie asa! Cum? Cum sa razi de fata cu tovarasa? Rasul la scoala era interzis. La scoala trebuia sa asculti, sa inveti, sa asculti si iar sa asculti ce-ti spune tovarasa, altfel iti erau aplicate masurile corective.

- Dinita treci langa Calcan, acuuuuuuuum! Privirea tovarasei se schimonosise de ura si se uita nervoasa in jurul

catedrei, cautand ceva si strigand cat o ducea vocea sa se faca liniste in clasa. Victorie! A gasit o rigla din lemn tocita cu care nu puteai sa tragi o linie dreapta si s-a apropiat de noi cu ochii atat de mari incat daca-i ieseau din orbite ar fi putut sa vada dupa colt:

- Calcan, intinde palmele! Stiam ce va urma dar, ca atunci n-a fost niciodata. Am fost batut cu

salbaticie la palme cu linia din lemn pe cant, nu pe lat. N-am plans iar aceasta a iritat-o si mai mult. Nu stiu cum am ajuns in banca, nu stiu ce a urmat cu Georgel dar am aflat ca dupa ore am fost pedepsit sa raman la “arest”, una sau doua ore, pana invatam poezia Mama lui Stefan cel Mare ( parca, de Grigore Alexandrescu. . .) Ma usturau palmele, ma durea sufletul punandu-mi mereu aceeasi intrebare: “De ce? De ce? De ce?” si, in mintea mea izvorase gandul sa fug, sa fug fara sa ma opresc, oriunde ma vor duce picioarele. Ce mai conta?

Dupa ore, fetele erau la poarta scolii ca sa ma ia in primire. Nu stateam departe dar ca sa ajung la Scoala sat Gugesti trebuia sa trec peste calea ferata si, credeti-ma, era destul de periculos. Tovarasa s-a apropiat de mine cu un zambet “impaciuitor”, mi-a privit palmele tumefiate si m-a lasat sa plec acasa. Surorile mele au vrut sa ma ia de mana ca sa plecam impreuna dar n-a fost posibil. Palmele imi erau umflate ca niste pernute si erau de culoare vanata amestecata cu suvite roz. Daca le tineam intinse durerea era suportabila dar cand strangeam pumnul ma seca la inima. Cand am ajuns acasa, desi nu vorbisem nimic cu fetele, n-au avut de lucru si i-au spus mamei ca ceva este in neregula cu mine. Cand m-a intrebat mama ce am, am rabufnit in plans si am luat-o la fuga catre livada cu ciresi a familiei Dumitrescu. Cum cine? Familia Dumitrescu din care faceau parte Sofia si Gelu Dumitrescu! Acum stiti! Voiam sa fug, voiam sa ma ascund, voiam sa nu ma vada nimeni, simteam nevoia de singuratate, de singuratatea mea in care sa-mi vars lacrimile dupa pofta sufletului fara sa dau seama nimanui la intrebari sau la tot felul de acuzatii. Totul ar fi fost mult mai bine daca, intre timp, n-ar fi venit tata acasa:

- Gelu, hai la masa! Tata m-a chemat la masa ca si cum n-ar fi stiut nimic, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De fapt, nimeni nu stia nimic si, pana la urma, ce se intamplase? Un copil a fost batut fara mila. Mare lucru! Dupa multi “oameni mari”, copiii trebuie sa fie batuti ca sa se aleaga ceva de ei dar. . . ai mei nu ma bateau. Ne-am asezat la masa cand mama m-a intrebat daca m-am spalat pe maini. Am ezitat sa-i raspund dar, cand mi-a vazut palmele a scos un tipat de durere pe care, cred, numai eu l-am auzit (. . ., mai tarziu, pe la optsprezece ani, am realizat ca pe Mama o durea mult mai tare decat ma durea pe mine. . .).

A urmat un mic “interogatoriu” cu tata. Evident, eu eram cel care raspundea. S-a ridicat de la masa si-a luat pistolul mitraliera apoi a iesit val-vartej pe usa. Cred ca n-a auzit-o pe mama cand striga in urma lui: “Vasilica, sa nu faci

AM CRAVATA MEA, SUNT PIONIER!Eugen Calcan

vreo prostie! Gandeste-te ca avem copii de crescut. . .!”Cand s-a intors tata, era binedispus, asa cum ii statea bine intotdeauna si-i

smotocea fara intrerupere pe Spic si Andi, “cateii” lupi care, fara doar sau poate, faceau parte din familia noastra. S-a uitat lung la mama, apoi la mine (. . .la mine chiar s-a uitat insistent!):

- Gelu, de maine nu te mai duci la scoala! Eu n-am crescut copii pe care sa-i bata toti dusii de pe lume! M-am intalnit cu profesorul Ciorascu si m-a incredintat ca pana voi gasi o solutie si dupa aceea, va continua sa te invete sa scrii si sa citesti.

- Cum Vasilica, ai fost in casa la profesorul Ciorascu? Cum este? Are mai mult “lux” decat noi?, il lua la descusut mama.

Maicuta Draga, Maria, Dragustina, Gustina nu mai stiam cum sa o dezmierd! De multe ori ma apropiam de Ea pe furis si o sarutam pe mainile ei plinute de atata munca punandu-i la incercare rabdarea cu aceeasi si aceeasi intrebare: “Cine-i draga?” iar Ea ma respingea . . . suparata si-mi tragea una la fund, dupa aceea-mi dadea ceva bun, ceva bun, . . . in fine. Cand imi era foame veneam linga Ea, cat mai aproape posibil si oracaiam de auzeau vecinii: “ Mi-e foaaaaaaaaaaaameeeee!” iar saracuta se uita la mine cu compatimire in suflet si ma incuraja, “Taci mama ca-ti trece!”. “Daca tac, imi trece?” “Da Mama, iti trece!!!” . . . si taceam! In educatia ei de atunci si nu numai a ei, “luxul” insemna sa ai o casa mobilata cu tot ce trebuie unei familii, eventual cu cat mai multe studiouri (paturi duble din lemn masiv, daca erau din esenta de nuc era si mai bine), sifoniere duble sau cat mai mari posibil, covoare persane pe care, la noi cel putin, nu cred ca a calcat vreodata cineva incaltat, un birou maaaaaare cu calimara de cristal si tocuri cu penite suflate cu aur sau, cel putin, sa fie galbene.

- Nu Marie, n-au mai mult “lux” dar au atatea carti ca nu mai stiu pe unde sa le puna! La fel ca la cei cu domiciliul obligatoriu, cam cate am vazut la Campeanu.

Mai, sa fie! M-am retras in “cazemata” mea care se numea “podul casei” , una dintre ele si am inceput sa topai rostind cu multa, cu atat de multa satisfactie: “Nu mai merg la scoala! Nu mai merg la scoala! Nu mai merg. . ., dar, stai! Parca tata a zis ceva de profesorul Ciorascu. Cine este profesorul Ciorascu? El, cu ce ma bate? Oare foloseste tot rigla sau are alte metode? In mintea mea invatatura era asociata cu bataia, cu umilinta cu tacerea si subordonarea neconditionata si, mai ales, cu. . . Mama lui Stefan cel Mare.

La prima infatisare cu profesorul Ciorascu, eram incruntat ca un berbec pregatit de atac sau . . . de fuga. N-a fost sa fie asa! S-a apropiat de mine un barbat intre doua varste imbracat frumos, cu vocea calda si Doamne, cat as fi fost de zapauc tot as fi inteles caldura din privirea si zambetul sau sugubat. M-a intrebat fara sa ma priveasca daca am toc si cerneala. N-aveam! A inteles si cu multa bucurie mi-a oferit un toc si o calimara cu cerneala albastra:

- Am inteles ca te cheama Gelu. Poti sa-mi spui o poezie, cateva versuri sau ceva din ce-ti aduci aminte?

- Da! am rostit plin de satisfactie. Din Mama lui Stefan cel Mare, se poate?

- Bravo domnule dar de Eminescu ai auzit intamplator?Ca sa fiu sincer, la varsta de opt ani impliniti cu cateva zile in urma,

auzisem de Eminescu de la fete dar, cu multa usurinta, as fi putut sa afirm ca era chiar atacant la echipa de fotbal „Foresta” Gugesti. . .

- Nu tovarase profesor. . .! si as fi continuat dar, raspunsul a venit fara intarziere:

- Din acest moment te vei adresa cu „Domnule profesor!”Mi s-a parut ciudat! Nu era „tovarasa Balteanu”, nu era Tataica, bunicul

meu sau unchiul Pancu din partea mamei care ne rasfata intotdeauna inainte de Sfintele Sarbatori de Paste cu fructe, struguri stafiditi sau bomboane fondante dar care, ori de cate ori ii spuneam sau il rugam ceva, dadea dezaprobator din cap ( mult, mult mai tarziu am aflat ca era bolnav de o boala . . . „Parkinson”). Profesorul Ciorascu era un om direct , placut si pe cat era de bland si intelegator pe atat era de exigent. Omul acesta care stia totul despre viata, ce mai, dupa mintea mea stia totul de la Facerea Lumii si pana atunci, a lasat o particica din El pentru . . . mine, un copil neastamparat, mereu cu gandul la noi si noi nazbatii. M-a invatat sa scriu, sa citesc si sa descifrez solfegii. Pentru mine era o lume noua, o lume pe care o respectam dar pe care n-o intelegeam, inca. Sa va spun cate calimari de cerneala am varsat pe sute de coli albe numai ca sa-i fiu pe plac Domnului profesor Ciorascu? Sunt destui dintre colegii mei din studentie care ar putea sa-i fie recunoscatori Domnului profesor Ciorascu pentru scrisorile scrise de mine in tehnica „ronda” si trimise cu mult drag prietenelor sau iubitelor lor. Multi spuneau ca as fi fost un notar foarte bun dar n-a fost sa fie asa.

(n.r.: Autorul nu a folosit diacritice)

(fragment)


î

Adaptarea cinematografică între fidelitate şi inovaţie

Ecranizările care au la bază o sursă literară, în special atunci când este vorba despre un roman clasic, ridică în mod inevitabil problema fidelităţii, aspect ce a suscitat de-a lungul timpului un şir nesfârşit de întrebări, cu tot atâtea concluzii. În ce măsură ecranizarea trebuie să fie fidelă romanului şi în ce măsură poate filmul inova, fără a pierde totuşi mesajul original? Ca şi în cazul traducerii, pentru adaptare problema fidelităţii rămâne un subiect controversat, mereu deschis dezbaterilor. Spectatorii pasionaţi de literatură doresc

să regăsească în film ceea ce le-a plăcut în carte şi să descopere în film propria lor interpretare a romanului1. În cele mai multe cazuri, aceştia sunt şi cei mai duri critici ai ecranizărilor, cea mai frecventă critică fiind aceea că filmul nu se ridică la nivelul romanului.

Însă chiar şi cea mai fidelă adaptare nu poate fi o reproducere exactă a originalului. Filmul şi romanul reprezintă genuri estetice diferite, cu mijloace de exprimare diferite. Fidelitatea absolută este imposibil de atins, deoarece, făcând din nou o analogie cu traducerea, adaptarea presupune un proces de interpretare, viziunea regizorului sau a scenaristului intervine în text, respectiv în transpunerea acestuia în film. Cu toate acestea, fidelitatea faţă de roman şi faţă de intenţia autorului ar trebui să constituie un criteriu de bază în realizarea unei adaptări.

Totuşi, în prezent, fidelitatea faţă de sursa originală pare să nu mai constituie un etalon de evaluare a adaptărilor, acestea fiind percepute din ce în ce mai mult ca mijloc de reinterpretare a romanului, şi mai puţin ca transpunere a textului în imagini. Ecranizările aduc o perspectivă nouă asupra romanului, prin adaptarea la contextul socio-cultural al perioadei în care a fost realizată ecranizarea, sau pur şi simplu prin viziunea scenaristului sau a regizorului.

În ecranizările recente, criticii au fost înclinaţi să scoată în evidenţă mai degrabă avantajele decât dezavantajele adaptării faţă de roman. Cele două genuri au în comun elemente cum ar fi personajele, naraţiunea, limbajul, însă toate acestea sunt relevate sau exprimate în moduri diferite. Cea mai importantă diferenţă dintre roman şi film constă în elementele adiţionale – imaginile şi sunetul. Un regizor bun va găsi o modalitate de a realiza corespondenţa între imagine şi ideile implicite din roman. De obicei, imaginea vizuală transmite mai multe idei în acelaşi timp – prin mimica actorilor, prin vestimentaţie, prin efectul creat de lumini. Alegerea coloanei sonore este de asemenea importantă, precum şi modul în care aceasta este integrată în film.2

Modificările sunt inevitabile în trecerea de la text la imagine. Apare, evident, şi problema duratei; este aproape imposibil ca un film, chiar şi un serial, să redea toate amănuntele romanului. Unele personaje sunt omise, în timp ce rolul altora este extins. Majoritatea adaptărilor realizate după romanele lui Jane Austen sunt în mare măsură fidele operei scriitoarei, urmând îndeaproape acţiunea romanului şi incluzând toate personajele din roman sau marea majoritate a acestora.

Pentru articolul de faţă însă, am ales să tratez una dintre ecranizările operei lui Jane Austen care a suscitat poate cele mai aprinse discuţii în ceea ce priveşte lipsa de fidelitate faţă de sursa literară, la nivelul acţiunii, al personajelor şi al mesajului transmis. Voi aborda în cele ce urmează ecranizarea romanului Mansfield Park, produsă de Miramax şi BBC Films în 1999, în regia şi scenariul Patriciei Rozema. Unul dintre aspectele urmărite în cadrul acestui articol va fi analiza resituării acţiunii într-un nou context prin dezvoltarea subiectului sclaviei ca temă centrală a filmului. De asemenea, voi urmări modul în care a fost recreat personajul principal feminin al romanului pentru a se încadra în acest nou context, precum şi pentru a răspunde cerinţelor publicului sfârşitului de secol XX şi efectul pe care modificările aduse la nivelul personajului îl au asupra structurii acţiunii în ansamblu. Lucrarea va aduce în discuţie, prin prisma construcţiei personajului feminin, atât aspecte legate de construcţia identităţii feminine în literatura secolului al XIX-lea şi implicaţiile ei socio-culturale, cât şi redefinirea acesteia prin adaptarea la cinematografia şi televiziunea zilelor noastre.

Mansfield Park, cel de al treilea roman al scriitoarei Jane Austen,

PERSONAJUL FEMININ DE LA TEXT LA IMAGINEMANSFIELD PARK

publicat în 1814, este conform criticii moderne cel mai controversat roman al scriitoarei. În mod clar, diferă semnificativ de Mândrie şi prejudecată, publicat cu doar un an înainte; Jane Austen a avut însă convingerea că va fi bine primit de public, ceea ce însă nu s-a întâmplat, din cele 750 de exemplare tipărite în cea de a doua ediţie fiind vândute doar 252.

Romanul prezintă povestea lui Fanny Price, nepoata soţiei lui Sir Thomas Bertram, care este trimisă la Mansfield Park pentru a se bucura de avantajele de a fi crescută şi educată în mijlocul unei familii bogate. Una dintre problemele pe care acest roman le ridică cititorului modern constă în modul în care a fost construit personajul principal feminin. Fanny Price este modestă, retrasă şi timidă. Mai mult, nu este atrăgătoare din punct de vedere fizic şi are o sănătate fragilă. Cu excepţia rezistenţei ei încăpăţânate la insistenţele lui Sir Thomas de a se căsători cu Henry Crawford, comportamentul ei pe tot parcursul acţiunii pare complet pasiv. Mansfield Park este de asemenea cel mai puţin ironic şi satiric dintre romanele lui Jane Austen. Fanny însăşi nu are simţul umorului, iar Mary Crawford, singurul personaj plin de ironie şi replici spirituale, este lipsită de sentimente. Dacă un personaj precum Elizabeth Bennet, în Mândrie şi prejudecată, este uşor de admirat de publicul zilelor noastre datorită caracterului ei independent, inteligenţei, ironiei şi personalităţii ei, înscriindu-se în rândul eroinelor rebele cu care femeia societăţii moderne se poate identifica cu uşurinţă3, Fanny Price are însă puţine şanse să trezească simpatia publicului.

Prima adaptare a romanului, bazată pe scenariul lui Ken Taylor, a fost produsă de ITV pentru BBC în 1983, în regia lui David Giles, care a realizat mai multe seriale bazate pe adaptările unor romane clasice, printre care s-a numărat şi ecranizarea romanului Raţiune şi simţire, produsă în 1971. Spre deosebire de această primă adaptare realizată de BBC, care urmăreşte îndeaproape firul evenimentelor romanului, fără a aduce modificări substanţiale în structura originală, cea de a doua ecranizare, realizată în 1999, diferă în mod semnificativ faţă de roman, schimbând câteva dintre personajele centrale, eliminând o serie de alte personaje şi reorganizând anumite evenimente. Filmul modifică mesajul moral al romanului, transformând povestea într-o critică a sclaviei, mai degrabă decât o critică a modernismului. Patricia Rozema s-a confruntat, fără îndoială, cu o provocare majoră în adaptarea romanului Mansfield Park. Mai mult decât o adaptare, regizoarea şi scenarista de origine canadiană a recurs la o reinterpretare a romanului lui Jane Austen, bazată pe criticile recente aduse romanului, care au scos în evidenţă importanţa aspectelor legate de sclavie şi opresiunea femeilor, în special în cazul comportamentului lui Sir Bertram faţă de Fanny Price.

Până recent, criticii moderni îl caracterizau pe Sir Thomas Bertram ca fiind un bărbat onorabil, cu principii înalte şi bine intenţionat. Deşi a făcut greşeli în educaţia copiilor săi şi în modul în care a tratat-o pe Fanny, el a fost considerat, totuşi, singurul tată cu un comportament adecvat din toată opera lui Jane Austen.4 Spre sfârşitul secolului al XX-lea, critici precum Claudia Johnson şi Margaret Kirkham au atras însă atenţia asupra faptului că Sir Thomas era proprietar de sclavi iar prosperitatea domeniului Mansfield Park depindea de munca sclavilor de pe plantaţiile din Antigua. Valoarea sa este astfel deformată din cauza legăturii cu exploatarea sclavilor, instituţia sclaviei degradând în egală măsură atât sclavii cât şi stăpânul.

Aceste critici recente au determinat-o pe Patricia Rozema să introducă în film sclavia ca temă centrală, ceea ce a constituit o modificare esenţială adusă în ecranizare. Romanul menţionează sclavia, fără a dezvolta însă acest aspect. Filmul, în schimb, îşi construieşte întreaga acţiune în jurul acestei teme, incluzând descrieri explicite cu privire la tratamentul aplicat sclavilor, aluzii referitoare la modul în care familia Bertram îşi câştiga averea, precum şi la rolul Angliei în comerţul cu sclavi. Un aspect interesant al filmului produs de Miramax este similaritatea dintre situaţia femeii în societatea britanică a perioadei respective şi captivitatea sclavilor. Femeile erau practic dependente de la naştere de rudele de sex masculin, prin căsătorie schimbând controlul

____________________1 Cf. Parrill, Sue. Jane Austen on Film and Television. A critical

Study of the Adaptations. North Carolina: McFarland&Company, Inc., Publishers. 2002. P. 9

2Ibid. 1 p. 10.3 Cf. Troost, Linda and Sayre Greenfield. „The Mouse that Roared:

Patricia Rozema’s Mansfield Park” Jane Austen in Hollywood. Ed. Troost, Linda and Sayre Greenfield. 2nd edition. Kentucky: The University Press of Kentucky, 1998. p. 188-201.

4 Ibid. 1, p. 80.

sursă literară, în special atunci când este vorba despre un roman clasic, ridică în mod inevitabil problema fidelităţii, aspect ce a suscitat de-a lungul timpului un şir nesfârşit de întrebări, cu tot atâtea concluzii. În ce măsură ecranizarea trebuie să fie fidelă romanului şi în ce măsură poate filmul inova, fără a pierde totuşi mesajul original? Ca şi în cazul traducerii, pentru adaptare problema fidelităţii rămâne un subiect controversat, mereu deschis dezbaterilor. Spectatorii pasionaţi de literatură doresc

Maria Cătălina Radu



exercitat de tată cu cel al soţului. Cele care nu erau capabile să găsească un soţ se găseau subjugate de sărăcie sau de capriciile rudelor.

În acest context, Fanny se simte obligată de recunoştinţa şi obligaţiile materiale pe care le are faţă de Sir Thomas, care a întreţinut-o şi i-a asigurat educaţia timp de zece ani. Sir Thomas este mai dictatorial faţă de Fanny, nepoata sa, decât este faţă de propriile fiice. El îi spune Mariei că nu trebuie să se căsătorească cu Rushworth dacă nu îl iubeşte însă, după ce Henry Crawford o cere în căsătorie pe Fanny, Sir Thomas insistă ca Fanny să se căsătorească cu Henry, deşi ea declară că nu îl iubeşte. Paralela construită între sclavie şi condiţia femeii în societate devine explicită în film prin reacţia lui Fanny atunci când Sir Thomas doreşte să o prezinte societăţii: “Nu voi fi vândută ca una din sclavele tatălui tău, Edmund”5, sau în discuţia purtată între Fanny şi Henry Crawford, înainte de a-i accepta cererea în căsătorie: „Sărăcia unei femei e o sclavie mai dură ca în cazul unui bărbat”.6 Pentru sclavi există o şansă de libertate, dacă sunt aduşi în Anglia unde sclavia este ilegală. Nu este însă la fel de uşor pentru femeile din Anglia să îşi câştige independenţa.

Resituarea acţiunii într-un nou context a presupus în mod inevitabil schimbări şi la nivelul personajelor. Una dintre modificările semnificative a constituit-o eliminarea din film a personajului William Price, fratele lui Fanny, rolul acestuia fiind preluat parţial de sora mai mică, Susan. Însă cea mai mare provocare pentru adaptarea romanului Mansfield Park a constituit-o, fără îndoială, reconstruirea personajului central. Un film cu o eroină precum Fanny Price, aşa cum este portretizată în roman, nu ar fi putut avea succes comercial, decât cu condiţia ca personajul central să fie transformat în mod radical. Cu ajutorul corespondenţei lui Jane Austen şi prin înglobarea în personaj a unor episoade din viaţa scriitoarei, Patricia Rozema o recreează practic pe Fanny Price, care asimileaza ironia scriitoarei, părţi din opera acesteia şi chiar un episod din biografia ei, dar care reuşeşte totuşi să fie mai mult decât un hibrid. Înzestrând-o cu o parte dintre caracteristicile creatoarei ei, Patricia Rozema o transformă pe Fanny dintr-un observator într-o persoană cu iniţiativă, dintr-un spirit meditativ într-o personalitate exuberantă.

În film, Fanny este limitată de mediul social, de o cultură care reduce puterea multor bărbaţi şi a majorităţii femeilor. Dragostea ei pentru Edmund rămâne neverbalizată. Faptul că ea acceptă cererea în căsătorie a lui Henry face ca sentimentele ei pentru Edmund să pară mai puţin profunde iar frica de sărăcie, mai mare. Însă ea reuşeşte să îşi stăpânească teama şi se răzgândeşte în ziua următoare. Reacţia sa pare să aibă la bază nu iubirea fără speranţă faţă de Edmund, ci, mai degrabă, nesiguranţa faţă de caracterul lui Henry. Aceasta este una dintre modificările esenţiale pe care Patricia Rozema le aduce la nivelul acţiunii, inspirată de biografia lui Jane Austen – în roman, Fanny nu acceptă nici un moment ideea de a se căsători cu Henry, însă se ştie că în decembrie 1802, Jane Austen a acceptat cererea în căsătorie a lui Harris Bigg-Wither, după care în ziua următoarea şi-a retras acceptul.

Claudia Johnson afirmă că filmul regizat de Rozema ne oferă ceea ce mulţi dintre cititori apreciază în opera lui Jane Austen, însă ecranizările nu redau niciodată: prezenţa lui Jane Austen ca narator.7 Fanny preia acest rol în film, fiind eroina poveştii şi totodată cea care ne poartă în interiorul intrigii. Rolul de narator al lui Fanny se leagă de o altă temă pe care Patricia Rozema a

dezvoltat-o în ecranizare – aceea a femeii ca scriitor. În acest sens, elementele biografice din viaţa scriitoarei par să aducă mai multă coeziune acţiunii. Aceeaşi Claudia Johnson declară că Mansfield Park, în viziunea Patriciei Rozema, este un film despre libertate.8 În film, literatura are o influenţă pozitivă la nivel social, fiind percepută ca un mijloc ce asigură libertatea de exprimare, în contrast cu reprimarea impusă de structurile sociale. În roman, Fanny îi scrie numeroase scrisori fratelui ei, William; Patricia Rozema însă, o transformă pe Fanny în ceea ce reprezintă ideea modernă de scriitoare, o creatoare de ficţiune. Preocupările literare ale lui Fanny sunt cheia ei către libertate.

Pasiunea eroinei pentru literatură şi afirmarea ca scriitoare este, de asemenea, prezentată în strânsă legătură, pe de o parte, cu relaţia dintre Fanny şi Sir Thomas şi, pe de altă parte, în evoluţia sentimentelor ei faţă de Edmund şi Henry. Atât în roman, cât şi în film, Edmund îi oferă lui Fanny hârtie pentru a putea scrie familiei şi, mai târziu, îi recomandă cărţi pe care le comentează împreună. El este cel care îi insuflă dragostea pentru literatură şi care îi îndrumă lecturile. În film, Edmund este, în plus, cel care asigură audienţa scrierilor ei.

În momentul întoarcerii lui Sir Thomas din Antigua, când Fanny intervine într-o controversă creată între Edmund şi tatăl său cu privire la situaţia sclavilor, Sir Thomas, ignorând replica lui Fanny cu privire la statutul incert al unui sclav adus pe teritoriul britanic şi la posibila eliberare a acestuia, o complimentează pe tânără pentru frumuseţea ei fizică. Edmund intervine, susţinând evoluţia intelectuală a lui Fanny şi talentul ei: „Fanny are o minte avidă, flămândă ca a unui bărbat. Iar scrierile ei sunt remarcabile, într-un stil complet nou. [...] Am convingerea că îi vei vedea cu timpul şi frumuseţea minţii, tată.”9

Henry are inteligenţa necesară pentru a se folosi de literatură ca să se propie de Fanny, însă Edmund o încurajează să creeze. Henry este tipul de persoană care încercă să îi subjuge emoţiile şi care, în loc să o încurajeze, îi ia volumul din mână pentru a controla el însuşi lectura. Satisfacţia publicului faţă de modul în care filmul se încheie depinde în parte şi de legătura dintre caracterul lui Edmund şi preocuparea acestuia pentru literatură. Aprecierea lui Edmund pentru scrierile lui Fanny confirmă meritul său de a fi iubit. În finalul filmului, îl auzim pe Edmund menţionând că a trimis lucrările lui Fanny pentru a fi publicate. Dacă mariajul pentru o poziţie socială corupe libertatea, scrisul însă poate fi văzut ca o formă reală de eliberare pentru femeia începutului de secol XIX. O căsătorie care rezonează cu asemenea ambiţii poate contribui la o astfel de eliberare.

Într-un ziar central, găsesc următorul anunț: „Mureșenii sunt așteptați, începînd cu ora 19,30, la spectacolul Prah. Piesa va fi pusă-n scenă în Sala Mică. Judith Dobre e responsabilă cu scenografia, în timp ce Stelian Chițacu e regizorul tehnic al spectacolului” (Al. Ramadan, Adevărul,13 ian. 2013).

Deci, bieții mureșeni sunt invitați la ceva ce nu e, din moment ce textul abia va fi pus în scenă. Apoi, se pare că la acest spectacol se poate intra oricînd, cu condiția să fie după ora 19,30. În fine, găsim și un scenograf responsabil! Ba chiar și un regizor tehnic. Se omite numele regizorului artistic, chiar și-al dramaturgului; dar aceștia, pesemne, nu erau prieteni cu ziaristul...

*„O carte nu poate fi citită. Doar recitită!” (V. Nabokov).Desigur, e vorba despre cărțile mari; că pe cele minore, cine-i

masochist să le mai și reciteasc?!*

Să citești și să nu crezi (spre bucuria autorilor de teatru non-verbal): impactul toatal al unui limbaj = 7% verbal, 38% vocal, 55% non-verbal – susține Alvert Mehrabian, unul din pionierii cercetării limbajului non-verbal.

Chiar așa, bre?! *

Printre cele mai traduse cărți din lume se numără și Micul Prinț.

File dintr-un jurnal teatralN-aș fi crezut! Bănuiam că-i o carte nepopulară.

Ce bine că m-am înșelat!...*

Fiindcă am jucat de cîteva ori, în spectacolele pe care le-am montat, îmi permit să spun ce roluri m-ar fi tentat, dacă aș fi fost actor: Brack din Hedda Gabler, Sbilț din Patima roșie, Serebreakov din Unchiul Vanea, Dorn din Pescărușul, Țîganov din Barbarii lui Gorki, Domnul mascat – Deșteptarea primăverii, Bufonul din A 12-a noapte, Gaev din Livada cu vișini, Sinești din Jocul ielelor, Solionîi din Trei surori...

Ciudat, deși-l iubesc pe Caragiale, nu văd în teatrul său vreun erou care să mă tenteze...

*Apropos de nenea Iancu: din dicționarul meu lipsește o fișă dedicată

apelativului. Cînd va fi vreme...

Bogdan Ulmu

__________________5 Mansfield Park. Dir. Patricia Rozema. Written by Patricia Rozema.

Perf. Frances O’Conner, Jonny Lee Miller and Alessandro Nivola. BBC, 1999.

6 Ibid. 5.7 Cf. Johnson, Claudia. “Run Mad, but Do Not Faint.” Times

Literary Supplement 31 Dec. 1999: 16–17.8 Ibid. 7.9 Ibid. 5.


Festivalul de Artă Românească „Doina 2013” din Auckland, Noua

Zeelandă.*

Atmosferă de sărbătoare în sânul comunităţii româneşti

de la capătul lumii. *

Premiera piesei de teatru „Măgura”, de George Smarandache - un succes

absolut.*

Aplauze repetate a sute de spectatori neo-zeelandezi

de toate neamurile!

Mulţi şi-au pus întrebarea: De ce o piesă de teatru românescă şi de ce „Măgura” dramaturgului George Smarandache... la capătul lumii? Să incercăm să dăm o explicaţie urmărind evoluţia evenimentelor!

Primarul municipiului Slatina, domnul Minel Prina afirma: „... «Măgura» este, cu adevărat, o poveste de dragoste; o magică întâlnire cu ceea ce este profund şi tainic în tradiţia şi folclorul românesc. Pornind de la o poveste de dragoste dintre doi tineri ce trăiesc în mediul rural, piesa de teatru cuprinde un spectacol amplu al vieţii, al condiţiei, obiceiurilor pământului în care omul de rând şi-a dus şi îşi duce existenţa, într-un cuvânt spus, o exegeză a spiritualităţii ţăranului român cu toate etapele vieţii sale. Mesajul acestei piese, dar şi noutatea modului de exprimare vine să demonstreze publicului larg faptul că viaţa este o scenă de teatru şi fiecare individ este un actor care îşi joacă propriul rol. Sper că acest proiect să aducă în inimile românilor de pretutindeni un crâmpei din nostalgia locurilor natale şi să aline dorul provocat de distanţa fizică care-i desparte de acestea şi în acelaşi timp să prezinte publicului neo-zeelandez o parte din spiritualitatea şi tradiţiile poporului român”.

Spectacolul „Măgura” - dramatizare după romanul „Lumea satului” de George Smarandache - a fost pus în scenă de un grup de artişti amatori din comunitatea românilor din Auckland, Noua Zeelandă, avându-l ca regizor pe binecunoscutul actor Claudiu Bleonţ de la Teatrul Naţional Bucureşti. Este un spectacol care a ajuns la inimile tuturor. Realizat în mod profesionist, cu idei bune la nivelul intervenţiei regizorale şi cu multă energie şi inventivitate când vine vorba despre mişcarea scenică

şi coregrafie. Laudele se cuvin desigur, actorilor amatori care au făcut cu bine faţă ritmului strâns al momentelor coregrafice şi au încearcat să-şi depăşească limitele. Un alt merit care se atribuie acestora este însuşirea personajelor şi patosul cu care şi-au interpretat rolurile. Distributia al fost următoarea: Claudiu Belonţ, Irina Pegler, Constantin Pucu-Roşu, Delia Giurgiu, Dragoş Radu, Laura Axinte Iugan, Alex Stan, Alexandru Giurgiu, Calina Tătaru, Sabina Giurgiu, Lavinia Macoviciuc, Dana Gascu şi Mariana Popa. Lumini şi sunet: Cristi Giurgiu, Julia Giurgiu. Organizatorii: Adina Giurgiu şi Lucreţia Macoviciuc. Deci peste tot... familia Giurgiu a fost la înălţime! Sincere felicitări din partea autorului acestor rânduri. Ecourile aplauzelor au ajuns până şi în... Australia!

Premiera a avut loc duminică, 28 iulie 2013, la Rose Center din Auckland, unde s-au jucat două spectacole, ambele fiind răsplătite cu ovaţii şi multe aplauze din partea publicului spectator. Nu numai români au fost prezenţi în sală, ci şi foarte mulţi kiwioţi de sorginte anglo-saxonă, maori băştinaşi, chinezi emigranţi şi alţi spectatori aparţinând mai multor naţii venetice. După fiecare reprezentaţie foaierul sălii de teatru a fost invadat de spectatori, iar actorii au fost asaltaţi cu întrebări, felicitări, flori şi cu aparatele de filmat şi fotografiat. Pentru o oră şi douăzeci de minute,

publicul românesc s-a simţit acasă pe plaiurile natale, iar cel provenit din celelalte naţii au descoperit cu plăcere, frumuseţea şi profunzimea spiritualităţii romaneşti.

Tot în aceeaşi atmosferă de fast a avut loc lansarea volumului de poezie „Ochii sufletului, toamna”, semnat de scriitorul George Smarandache. Este uluitor câtă bucurie poate aduce în inima unui om un astfel de moment. Chipuri senine, veselie, amintiri şi voie bună, aceasta a fost atmosfera ce s-a creat după spectacol. Fiecare românaş prezent acolo era dornic să povestească cu patos şi nostalgie despre meleagurile natale, despre părinţi şi strămoşi, despre satul, sau curtea de la ţară... Făcea aceasta cu toată fiinţa sa, refulând parcă din interior un dor de mult stăpânit pe care acum prinseseră momentul oportun să-l elibereze şi să se elibereze. După astfel de discuţii emoţionante, mulţi dintre cei prezenţi şi-au exprimat dorinţa ca spectacolul să se mai joace o dată. Răspunzând cu drag, bucurie şi înţelegere cerinţelor, realizatorii spectacolului au fost de acord ca următoarea reprezentaţie să se ţină joi pe data de 2 august.

Un proiect de ambiţie, realizat cu eforturi susţinute şi dorinţa de a face ceva pentru semenii noştri strămutaţi la capătul lumii! Iniţiat de Asociaţia „Doina”, având sprijinul Primăriei din Auckland, al Primăriei Municipiului Slatina şi al Centrului Cultural „Eugen Ionescu” Slatina, s-a creat acest moment minunat care a adus multe satisfacţii în comunitatea de români din Auckland şi nu numai.

Premiera piesei de teatru „Măgura”, de George Smarandache - un succes

Aplauze repetate a sute de spectatori

George Roca

O PIESA DE TEATRU ROMÂNEASCĂ FACE VALURI ÎN NOUA ZEELANDĂ

Poetul Dimitrie Stelaru a fost structural un romantic întârziat, adoptat formei prozodice şi textului modern, păstrându-şi puritatea şi originalitatea în versuri inconfundabile. Imaginea ce-l caracterizează se proiectează în actul liric care devine confesiune. Puţin resemnat dar în multe clipe împlinit, Dimitrie Stelaru s-a împăcat cu sine şi a luat viaţa aşa cum a fost, deşi el şi-a pus mereu aceleaşi întrebări şi totuşi, crezând că – apele – poeziei sale s-au liniştit, i-au dat impresia că pentru cele mai grave interogaţii a găsit răspuns sau că este deja convins că la unele dintre ele nu se poate da un răspuns niciodată pe măsura aşteptărilor. Lirismul ori suspansul emoţional cultivat în poezia incantatorie de Dimitrie Stelaru, îl aflăm în – piesele – de rezistenţă unde autorul se autocenzurează cu străşnicie, dorindu-se un herald al gândirii ludice şi chiar abstracte. În fine, poezia creată de Dimitrie Stelaru pare a fi un – mănunchi – de sensuri cognitive adunat într-o imagine semnificativă şi de un – crud – ecou al celor văzute şi trăite – mai ales – prin simbol şi metaforă, prin alegorie, prefigurând cuvântul – cheie, şi deschizând perspective largi de conotaţii în contextul mesajului poetic susţinut din mai multe unghiuri pe linia expresiei şocante. (Victor Sterom).

Dimitrie Stelaru (n. 8 martie 1917 – m.28 noiembrie 1971)Eumene

Ascultă vuietul adâncurilor dintre noiCum creşte în amurgul lumii, ca o mare;Priveşte demonii acelor stele, goi,Înfioraţi, porniţi de ucigaşa Luminare.

Cu buzele împurpurate, tovarăş morţilor,De unde vii în ceaţa fiecărei nopţi,Lunateco?

Eşti pasul meu de patru vânturi,Stăpâna, roaba, poezia.

Aşteaptă, voi veni curând – Voi coborî bolnav în cerul tău –În templul tău, închipuire.

Victor Sterom


Ca toţi autorii care îşi descoperă vocaţia scriitoricească târziu, ori, mai exact, se afirmă târziu, şi dl. Viorel Martin a început, fireşte, cu poezie apoi cu proză, elaborate după toate regulile canonice.

Scriitor laborios, fecund, nu se opreşte aici şi va continua să ne contrazică şi să experimenteze.

Poate că destinul său scriitoricesc a fost să se împlinească târziu, să-şi încerce virtuţile scripturale

prin mai multe genuri şi specii, dar, odată descoperită, albia de curgere a talentului său va ajunge la deplină realizare.

Dincolo de modelele literare şi chiar în afara generaţiei sale, dl Viorel Martin, care îşi păstrează şi chiar potenţează statutul de rebel al tinereţii, prefigurează deja un destin scriitoricesc excepţional.

Poet, prozator, publicist, dl Viorel Martin, ajuns la vârsta deplinei maturităţi, a scris şi o carte de „copilărie“ ; prilej de evocare indirectă, prin personaje convenţionale, a propriei copilării, petrecută în spaţiul paradisiac al Gilortului. În prima povestire, „Pădurile din Marte“, trecând peste orice convenţii, grupul de copii îi eliberează pe marţieni şi îi alungă pe invadatori. Armele lui Tudor sunt scutul speranţei şi scutul iubirii care s-au transmis de la bătrânul rege Decebal până la bunucul lui bunucu’ şi apoi la la bunicu’.

A doua poveste, tainele mărilor, quasi-fantastică, trimite echipajul cunoscut (Tudor, Viorel, Alexandru şi Andreea) într-o expediţie submarină, unde întâlnesc pe Tracicus, Deceneu şi Andrada, supravieţuitori ai Atlantidei şi daci din naştere.

„La scăldat“ ne reîntoarce în spaţiul oltenesc cu viaţă tradiţională povestită cu multă autenticitate şi firesc. Trebuie să recunosc că dacă dl Viorel Martin ar insista pe tema aceasta poate că ar reuşi nişte extraordinare şi olteneşti „Amintiri din copilărie“ dacă ar insista pe suculenţa graiului local.

Povestirile noastre despre o copilărie paradisiacă la ţară sunt însă puse în balanţă cu povestirile despre copiii de azi, care se joacă, sau mai degrabă comunică prin laptop, aşa că limbajul devine profesional şi neologistic (mufă, stic, fişier). Fantasticul se generează şi aici, şi o voce electronică îl invită pe Tudor să intre direct în „Poveştile junglei“. Într-un univers electronic, imaginaţia scriitorului rămâne încă suverană şi intrusul intrat pe fereastra calculatorului direct în „Cartea junglei“ poate să emită frecvenţe care să oprească atacul crocodililor asupra zebrelor. Care copil nu şi-ar dori să poată scăpa un pui de zebră din colţii crocodilului?

În „Făt Frumos“ autorul creează scene de mare sensibilitate, iar în „Tudor şi piraţii din Caraibe“ cititorii cu ghiozdan primesc şi noţiuni de geografie şi de fus orar.

Trebuie să recunosc că dl Viorel Martin este cel mai avansat povestitor din lumea copilăriei, performant în istorii fabuloase, în care vocea electronică şi intrarea în computer se integrează cu poveştile junglei. Prin butonarea tastaturii calculatorului ajungi direct în viaţa virtuală, adică în ficţiune, deci în plină poveste.

Aici timpul se comprimă şi spaţiul devine accesibil prin funcţia de teleportare.

În aceste texte, autorul se eliberează de toate prejudecăţile şi convenţiile scrisului, pur şi simplu, o conştiinţă faţă în faţă cu lumea imperfectă şi grotescă în care trăim. Scrisul său are forţa adevărului şi putere de convingere, încât aş saluta de pe acum un viitor romancier viguros şi obiectiv.

Viorel Martin-polivalenţa scriitorului de cursă lungă

îşi descoperă vocaţia scriitoricească târziu, ori, mai exact, se afirmă târziu, şi dl. Viorel Martin a început, fireşte, cu poezie apoi cu proză, elaborate după toate regulile canonice.

fecund, nu se opreşte aici şi va continua să ne contrazică şi să experimenteze.

său scriitoricesc a fost să se împlinească târziu, să-şi încerce virtuţile scripturale

Aureliu Goci

Romanii vechi. Istoria noastra! Goralii – poporul pierdut

In Zakopane, o celebra statiune din Polonia traiesc romani care au emigrat acolo in urma cu sute de ani. In pofida trecerii timpului, goralii, una dintre cele mai putin cunoscute grupari romanesti, nu si-au uitat obiceiurile. Goralii din Polonia traiesc azi in jurul oraselor Zywiec (cu celebra bere omonima), Zakopane si Nowy Sacz. Obiceiurile, imbracamintea, casele, infatisarea si firea lor ii dau de gol: nu sunt slavi, ci romani! In fapt, goralii sunt urmasii pastorilor valahi emigrati din nordul Transilvaniei (Satmar, Maramures, Bihor, Bereg si Ung) inca din secolul XII. Urmasii lui Dragos Pe la 1600, actele poloneze aminteau existenta a peste 500 de sate romanesti, parte a acestora fiind locuite de urmasii lui Dragos Voda prin nepotii sai, Drag si Sas.

Emigrantii romani au populat in Polonia culmile muntilor, aducand cu ei civilizatia Carpatilor si invatandu-i pe polonezi sa traiasca la munte. Azi, tot ce se pastreaza in Polonia drept traditie a muntelui, pastoritului, lemnaritului sau plutaritului este o mostenire romano-valaha. Spre deosebire de muntenii nostri, goralii polonezi de azi isi pastreaza traditiile cu smerenie. In curtea fiecarei pensiuni turistice luxoase (zona este de prim rang in domeniu), se pastreaza si vechea casuta de lemn mostenita din batrani, utilata complet in stil ancestral si uluitor de apropiat de ceea ce numim tipul traditional maramuresean: totul, incepand de la laiti si pana la toluri, cuptor sau cofe, aduc aminte de Maramuresul de odinioara. Goralii stiu ca sunt romani, se proclama ca atare (cu mandrie), iar cel mai celebru grup folcloric din acei munti se numeste, in traducere, „Capela Valaha”, si e condus de violonistul Zbyszec Walach. Unele mancaruri sunt „ca pe la noi”, branza e identica cu cea din Transilvania, iar tuica (la gust si ca metoda de preparare) este aceeasi ca horinca noastra. Maramuresenii polonezi Goralii s-au stabilit acolo intre veacurile XII-XVI, ultimul sat romanesc (maramuresean chiar!), fiind intemeiat in 1509.

Cauzele primelor veniri ar fi fost conditiile grele din Ardeal si faptul ca romanii erau luptatori de elita, fideli polonezilor. Fara a avea mentalitate de mercenari, dovedeau un curaj nemaipomenit in lupte, fapt pentru care erau rasplatiti cu drepturi si pamanturi. Azi, valahii din Carpatii polonezi sunt in intregime slavizati si mai pastreaza doar cateva cuvinte pastoresti sau nume de munti, ape si sate. In cartile de telefon poti gasi nume gen Valach sau Basarab. Multe vechi biserici, desi catolice azi, inca mai pastreaza decorul mural tipic ortodox, iar casele si mobilierul acestora sunt tipic romanesti. Ultima „infuzie” cu iz romanesc a intrat in sudul Poloniei dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand o mare parte a comunitatilor poloneze din Maramures si Bucovina s-au repatriat. Acestia au adus in zona Zakopane limba romana sau obiceiurile din zonele amintite, inclusiv celebra palinca de Maramures. Azi, goralii polonezi sunt asimilati perfect in tara gazda dar, desi n-au uitat de originea romaneasca de care sunt mandri, sunt nebagati in seama de autoritatile de la Bucuresti, de ambasada noastra de la Varsovia sau de Institutul Cultural Roman. Datorita faptului ca isi pastreaza cu sfintenie traditiile, goralii constituie o puternica concurenta pe piata agroturismului montan pentru maramureseni si bucovineni. Nu rareori, romanilor le este dat sa auda, de la turistii straini: „pai astea le-am vazut si in Polonia, si inca mai bine pastrate!” Asa ca, ai nostri vor trebui sa invete sa pretuiasca traditia la adevarata ei valoare.

Românii din munţii PolonieiTeofil Ivanciuc


dacă tot ne inzăpezim, fie-ne zăpezile altfel!

dacă tot ne inzăpezim, fie-ne zăpezile altfel!ninsoarea asta e una cum nici meteorologii nu ştiu să o explice ninge cu lepădări: de eu şi tu, de noi măcar acum pot spune, noi ninge cu toate respirările lăsate pe pragul dimineţilor care nu vor mai fi dimineţile noastre ninge cu angoasele provocate de silabele nerostite încă deşi rostul lor ar fi fost altul ninge încercănat din toţi ochii fără lumină ai marelui orb şi ai orbilor care ne suntem (căci dacă dragostea e oarbă atunci noi cum mai suntem…) ninge amestecat cu hotare abia bănuite dintre nopţi şi zile sau zile şi nopţi (nu ordinea contează ) care nu vor mai urma niciodată, dar niciodată, îţi spun, în ordinea ştiută dinainte nopţii doar noaptea îi va fi tovarăş iar zilei, nu ştiu dar nici nu mă mai interesează ce va fi după zi ninge dureros, apăsător de dureros cu bucăţi mari de sare căzute troian peste rănile sângerânde din cuvânt iar într-un punct din univers, doar acolo, ninge cu demoni, iubito poate ar fi fost şi o ninsoare cu lebede negre dar nu ştiu ; nu mi-a spus nimeni despre asta iar în poemul ăsta nu va ninge niciodată cu lebede

De la Buzău până-n Fâșia Gaza

ninge de ieri ca la New-Yorkninge cum scrie-n „Adevărul”am fost la târg să-mi cumpăr porccând m-am întors îmi amorțise părulam cheltuit mult timp pe aforismemai plâng și râd cu normădin când în când mai fac urât la cizmeașa să mă mențin în formăa fost și-un pic de-nghesuialămă tem să scriu la negru frazaprea mulți au căpătat pe mine boalăde la Buzău până-n Fâșia Gaza.

POEZIE

George Peagu

Girel Barbu

gherbaluta n gabriel

paparuz adrian

Petre Ioan Cretudecembrie tragic

în această parte a lunii îngerii se nasc cu picioarele rupte şi bolnavi de alb ca de ciumă nimeni nu poate îmbrăca peste cămaşă de prea multe ori veşnicia ca şi cum te-ar iubi doar pe tine mireasă gătită cu rochie roşie pentru simetrie în noi au murit dumnezeii străini adunaţi în somn cumva ei ne-au străbătut uimirea în nevoia de sprijin în nevoia noastră de speranţă nici moartea nu cred că mai bate de două ori la aceeaşi poartă - dacă nu ne găseşte acasă ne lasă să putrezim în partea umbrită a vieţii acolo unde colcăie viermii flămânzi născuţi din invidii şi alte nimicuri ştiai că sufletul mai întâi îşi descalţă tenişii şi apoi pleacă? somnambuli cu visele agăţate de pleoape ne furişăm pe lângă pereţii înalţi ai coridorului ce duce spre lumină pe care nu reuşim niciodată să-l străbatem - când iarna sângerează picături mari de crivăţ se va naşte Hristos pruncul acela tragic cum nimeni nu s-a mai născut vreodată zămislit din duh şi femeie pe sub geană de flutur manipularea aceea subtilă despre iubire repetată până când nu mă mai ţin minte

Doi olteni şi-un albanez

Peagu, Gruia şi BakiuCu butoiul de rachiuS-au asociat la drumSpre o fabrică de fumŞi porniţi mereu pe glumeToţi cei trei într-o lumeDe nebunie şi unire Cu gându la-mbogăţire!

Sfoară şi-au dat în ţarăCă vor vinde, bunăoarăTurta dulce cu halviţăO găleată de şlivoviţăBragă rece cu paie de prazCa să nu cadă în necaz...

Unul fiind ceva mai şmecherPretinzând că-i mai deşteptVrea să vândă şi zăpadă - Trei vagoane din ogradă...

Altul vinde prin tarabeUsturoi cu metafore bolnaveŞi culoare pentru dinţi - Toţi cu feţe de tâlhari -Dar cu suflete de sfinţi...

Vând şi brânză, castraveţiCaii verzi de pe pereţiVând viagra cu vagonulŞi nisip cu avionul...

Vând băieţii ce le cadeVersuri ieftine şi acadeChiar şi boul unui blestemCare vroia să facă un harem!

La cizmaşi şi la borfaşiVând vrăjeli şi minciuni Albanezu pare mai căpcăunC-o iubeşte pe doamna BotCare cântă la taragot...

Şi din ce în cei mai tarePe tarabe şi sub eleVând bacşişuri cu mărgeleVând şi glume-nţepeniteCu... cuvinte potrivite...

epidemia cuvintelor au început cuvintelesă-mi piarăchiar ieri am îngropatbătrânul „dor”l-am petrecutși cu fanfară militarăi-am dat onorulpentru alt decor la prânzîn comă mi-a intrat “iubirea”sunt amețit de lacrimide resuscitărim-au anunțat că-n colapsmi-este acum și “mila”iar “amintirea”e și ea la internări iubito

nu am timp să mai ajungla garăcuvintele îmi morîn ritm alertvoi fi cu siguranțăla priveghi disearărămâi pe unde eștibolnav îl am și pe „aștept” mai bine pleacă înapoiprin lumede unde îmi scriai la ancă mă iubeștipe aici s-au cam sfârșitacele vremuri bunecând te credeam și n-are nici un rostsă mă cerșești


în lacrimi şi o termini aproape în râs, ori invers, depinde de subiectul propus cititorului: “astăzi e ziua mea/ de nemurire./ nu voi muri astăzi, prin urmare!/ sunt aşa mîndră de mine/ am rezistat chiar crizei mondiale/ crizei personale/ cri cri cri ză/ ca un greieraş rîd de oamenii furnici/ hei, pînă aici!/ se enervează amicii care mi-au făcut tort”/ “o mercedes pentru fiecare”.

Luminiţa “poceşte” sau, cum aş spune eu ca ea, “ludiceşte” anumite cuvinte: “creierul poemovor”/“foaie verde pălărie”, “iubirea este fericirofobă”/ “fobie”, “iubicid retard”/ “iubicid retard”, “poemzia”/ “identităţi schimbate”, “homovoră”/ “troc intergalactic”, “vorbosferă”/ “transcrierea fonetică a iubirii”; ea le generează sensuri hibride, le încadrează potrivit temei abordate, şi asta conferă originalitate şi personalitate poeziei sale.

Tot în felul jucăuş face referire la poezie şi poet, ca o legătură zglobie, de basm, ca un talisman: “eu aş fi vrut să nu las niciun semn/ strigasei invitaţia din urmă/ spre noi, poeţii galeşi, un îndemn/ de-a sfâşia din tine, ca o turmă/ de fiinţe stranii, rău înfometate/ de sfinte frumuseţi ce te robiră…” / “semnul”, “port haine noi de-mpărăteasă/ visînd să par adulţilor frumoasă/ numai copiii mă deconspiră/

şi strigă-n plină stradă, fără milă:/ – uite-o pe baba cloanţa, are suflet de paie!/ metafora ta mă ia la bătaie/ metafora mea se chirceşte în baie”/ “poezie sublimă”, “ca să nu cazi letal din vîrf de pom,/ agaţă-te mai îndârjit de stele…/ e ora când toate zeiţele dorm./ poeţii se hrănesc, privind, cu ele.”“poem desuet”, “schimb tot, culori, coperţi, celule moarte/ şi sexul, dacă este salutar,/ arunc medicamentele şi rujul,/ cos zdravăn fiecare buzunar/ în casa mea – doar flori şi cărţi să fie/ perdelele din suflet le sfîşii/ uşa deschid doar pentru Poezie/ şi-o rog să-mi facă droaie de copii!”/ “curăţenie generală”. Poetul este fie supus torturilor procustiene, fie zburătăceşte pe gânduri şi idei, abramburit până la a se transforma în precipitaţii de poezie: “pricep ades sau numai mi se pare/ dar greu de înţeles e cum nu moare/ poetul/ ca-n procustianul pat/ cînd trag în jos de suflet, ne-ncetat/ grelele cărţi… iar fluturii zglobii/ capul abramburit i-l smulg spre stele/ unde-or să cadă atâtea poezii/ fărîmiţînd poetu-n zbor, cu ele?” / “poetul”.

O poezie nici albă, nici fixă, nici tristă, nici euforică, mai degrabă înţepătoare, copilărească uneori, adultizată în joacă, parcă spre a vedea cum e să fii mare – treburi de fete, numai ele vor să fie prea mature ori dimpotrivă, să pară mai tinere decât le arată vârsta biologică. O metamorfozare în stare lentă, care conţine şi un pic din cerneala poetică: “metamorfoza ta

amară/ mi-a răvăşit cerneala-n călimară./ i-am dat atunci dulceaţă/ de nuci verzi./ mătasea risipită-n ceaţă/ s-a scuturat în brazi./ nori siamezi au înfăşat risipa,/ fără veste.” / “metamorfoză”.

Luminiţei îi place să jongleze cu expresii arhicunoscute pentru a evidenţia stări, nostime de regulă, a sugera o idee, a-l duce pe cititor cu gândul la citate din opere ale unor scriitori/ filozofi consacraţi, la aspecte de viaţă relevante etc.: „la 8 fără 5 trecute/ fix”/ „azi fără ieri”, „dau iubirea la radio-şanţ”/ „deturnări”, „ce e-n mînă, nu-i minciună!”/ „... în 2013”, „verba volant”/ „pe stînga, mereu pe stînga”.

Iubirea, un pic naivă, un pic luată peste picior, este tratată în joacă, amuzant, ca o născocire de copil sau văzută retro, din ochii adultului care încearcă să se mai copilărească, să mai dea curaj, o ultimă şansă acestui sentiment năzuros şi neîmplinit: „cei care nu mai pot să iubească/ stau la rînd, anonimi şi cuminţi,/ cu sufertaşul în mînă,/ la Marele Zeu al Iubirii.”/ „cei care mai pot să iubească”. Iubirea Luminiţei este una complexă. Porneşte în toate direcţiile şi se răsfrânge asupra tuturor lucrurilor şi fiinţelor. Felul în care o mărturiseşte este foarte personal. Aş putea crede că pentru ea, iubirea este „obiectul” pe care trebuie să-l achiziţionăm la un moment dat. Acesta trebuie să existe în orice casă. După gusturi, necesităţi, ambiţii, iubirea poetei se poate confunda, la un moment dat, cu un caiet de „mărturisiri”, lozul cel norocos, dar nu în viaţă, ci în moarte, ori acel imbold „decapotabil” venit din „contabilitatea” lui Dumnezeu: „iubirea e acest caiet curat/ cu versurile care stau să vină/ un vis nebun cu visul voalat/ cînd te orbesc splendorile-n lumină/ iubirea e un loz de cîştigat/ la loteria opulent-a cerului/ impulsul criminal cînd ţi se strigă:/ nu eşti pygmalionul nimănui/ iubirea? un imbold decapotabil/ cînd echilibrul s-a atins cu greu/ să-l pupi, că prea a fost ireproşabil/ contabilul lui Dumnezeu!”/ „ce e iubirea?”.

Recenzie: Singularia Tantum de Luminiţa Zaharia

Cenuşa iernii se vântură dinspre mare şi-napoi. O fereastră deschisă te poate risipi în lume. Poţi să-ţi imaginezi cum gândurile tale fac amestecuri şi combinaţii dintre cele mai nebănuite cu materia în care, minuscul, te laşi purtat, descompus, recompus, cameleonizat în graba indusă de speranţa în a avea o destinaţie măreaţă, nelipsit de impactul cu real-irealul, sarcastic-hilarul şi toate contrariile care se atrag. Inspiri şi nici nu-ţi dai seama câte lumi ai dintr-odată în tine, habar nu ai ce să faci cu ele. Poate de aici stările de bine-rău, îngândurările liber-profesioniste, frustrările euforice, împrietenirea în declin, amabila însingurare.

Singurătatea e ca o floare care se prinde repede chiar şi dintr-un lăstar furat. Se lasă pe mâna cuiva care o copileşte, o udă, o aşază la lumină şi ea creşte ca nebuna, înfloreşte în perioadele cele mai ciudate din viaţă, se ofileşte pentru scurtă vreme, care înseamnă reînnoire, şi dintr-odată o vezi cum se înalţă către soare, mai dornică de a fermeca, de a epata cu parfumul şi culorile ei. Uneori, se copilăreşte doar pentru a te amăgi cu purtarea ei. Şi te ţii după ea. Nici nu ştii când ajungi la capătul vieţii. Te iscodeşte până află unde ţii poezia, lucrul care îi place foarte mult. Remediul pentru nesocotinţele ei văzute şi nevăzute. Tu o aduci în artă ca pe cineva important. Aproape că este modelul pictorului, muza poetului, cu picioarele ei lungi, talia cât s-o cuprinzi cu un braţ puternic, rotunjimile neciobite şi ochii mari în care te predai.

Contemplu în dimineaţă lumea, dar ecoul privirii mele nu se întoarce de nicăieri. Aşezată pe marginea simţurilor, cât să nu cad în gol, mi se pare că sufletul acesta acumulat de pe la oameni este întocmai râpa în care cel ortoman s-a rostogolit odată cu moartea. Îmi vine să-i strig: hei, tu! ce faci în adâncul tău, te plictiseşti? Ţi-e greu? Eşti nevoiaş? Atunci mi se pare că o pasăre cu ochi de cucuvea fâlfâie aerul şi închid fereastra, lăsând lumea pe dinafară. N-are decât să sune la interfon, dacă ţine morţiş să-mi cunoască singurătatea. Să ştii, este foarte iubitoare, ascultătoare şi dintr-odată foarte cuminte, adică n-o mai uită Dumnezeu prin vecini, se duce la serviciu şi se remarcă. În orele libere citeşte sau se plimbă pe ţărmul oamenilor, mai intră în vorbă cu câte unii, dă bineţe bătrânilor, mereu le sare în ajutor. I-am pus şi nume: Singularia Tantum. Să nu spui că exagerez.

Deşi nu trebuie să dau explicaţii, totuşi, îţi voi spune că nu demult am cunoscut o doamnă foarte veselă dinafară. Venită din metropolă aici unde apele însemnează fiinţe ca la botez, sunt vrăjitoare, vindecătoare, antinevralgice, m-a luat într-o scurtă promenadă prin împrejurimi. După ceva timp de mers umăr la umăr pe tăcute, neştiind să tăiem panglica, ne-am aşezat pe o bancă şi ne-am lăsat singurătăţile să se joace în parc, printre tufele de trandafiri îmbobociţi. Mirosea puternic a nămol descântător de trupuri şi de dureri, nu ştie omul câte ştie ghiolul. Singurătăţile noastre se înţelegeau foarte bine, ne bucuram că nu trebuie să ne ocupăm de ele în mod expres. Atunci a fost momentul să facem schimb de cărţi. Şi de cuvinte de apropiere. Eu i le-am dăruit pe ale mele, ea, Luminiţa, adică Lu, pe ale ei. Necondiţionat. Mi se păreau diafane pe lângă ale mele care din piatra realităţii erau făcute.

Ce interesant! Cuvintele ei erau chiar Singularia Tantum, aşa ordonat aşezate între coperţi.

Ce nume cool, mi-am zis atunci, în timp ce mă uitam cu atenţie la pălăria ei din “foaie verde” şi mi-am jurat să-l reproduc în singurătăţile mele. Aliniate, cuvintele săreau de pe un picior pe altul, zicând: “am câştigat o inimă/ dar n-am piept pe măsură/ sufletul îi face respiraţie gură la gură/… am câştigat o cafea cu caimac/ dar trebuie să mă apuc şi de fumat/ şi de sex în tandem”/ “foaie verde pălărie”.

Poeta Luminiţa Zaharia are o singurătate veselă. Singurătatea rămâne înăuntru. Doar veselia scapă fiindcă ştie cum. Două jumătăţi de măr: una otrăvită. Cea mai ipocrit de frumoasă. Şi te tentează să muşti măcar o dată. Suficient ca să mori de savoare. Singularia poetei este de un umor care strânge, frisonant, care înfioară. Un mic monstru cu un obraz neted şi celălalt zbârcit. “raiul nu era, cum v-aţi imagina,/ un iaz plin de peşte/ o lume perfectă păzită de-un sfânt/ avea dealuri şi văi/ buturugi şi bătăi/ de copite…”/ “un om, un cal, un gînd hoinar”.

Ea ştie să trateze lucrurile bulversante într-un fel de ilaritate ironică, unde înţepăturile sunt ace fine de acupunctură: “n-am frică sunt mai bogată am multe frici/ sunt cochetă am două broşe k/ le-am primit chiar de dragobete/ în inima kapitalei învinsă pe kalea victoriei/ în genunchiul stâng/ pe motiv că era mai aproape de inimă”, “kruda realitate face visele de o mie de ori/ mai frumoase, domnule x/ mimez viaţa şi despre mine se vorbeşte în continuare/ a fost sau n-a fost doamnă domnişoara k/ sau viceversa”/ “doamna k”.

Ea ştie să facă haz de necaz, îi place să diminueze dramele vieţii şi să mărească tragicomicul, ca în piesele lui Molière, încât, începi o poezie aproape

Scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu (21 ian. 2014)

Ottilia Ardeleanu


(Nume: IVAN. Prenume: DORIN. Profesia : gazetar şi prozator. Tocmai am parafrazat jucăuş o scenă faimoasă din Z, celebrul film politic al lui Costa Gavras. M-am dedat la acest „rapt” cultural deoarece : 1) scena respectivă prefaţează un interogatoriu, iar orice interogatoriu morocănos a fost la tinereţe o interogaţie plină de curiozitate genuină – voi reveni ; 2) scena respectivă, plasată la finalul peliculei, îşi propune să anunţe, programatic şi oarecum prea optimist, că adevărul unui fragment de istorie recentă ( al acelor vremi !) va fi

repus în drepturi şi vor fi pedepsiţi vinovaţii – voi reveni ; 3) scena respectivă ţinteşte, într-un plan simbolic ( nu e numai un interogatoriu, sunt vreo trei), stabilirea unui protocol de identificare a individului şi a comunităţii care îl conţine – voi reveni. Asta chiar fac, revin adică, şi pun în ecuaţie chestiunile enunţate cu volumul de proze scurte al lui Dorin Ivan, Călător în constelaţia rătăciţilor ( Editura TipoMoldova, 2013), o solidă şi expresivă antologie de autor de proză scurtă.

În ceea ce priveşte interogaţia, ea este oleacă provocatoare : gazetar sau prozator ? Se spune că două săbii nu îşi au locul în aceeaşi teacă. Asta ţine de fizica armelor. De metafizica textelor ţine faptul că două ipostaze literare pot coabita sub acelaşi nume de scriitor. Tragică fiind, condiţia umană este şi narcisiacă ( aceste două atitudini condiţionându-se reciproc). Suntem marcaţi definitiv şi definitoriu de actul oglindirii. Când am hotărât să ne oglindim şi în cuvânt, am inventat scriitorul. Scriitorul confundă voit textul şi existenţa. Pentru că, în oglindă, originalul şi copia sunt una. Prin scriitor, oglindirea îşi arogă statutul de mărturie, deoarece depoziţia unui martor se subordonează, relevând diverse amănunte, finalităţii unei demonstraţii anume. Scriitorul este acum cronicar, are puterea de a struni diluviul istoriilor şi a impune cursul regularizat al Istoriei. Ca orice putere, şi aceasta corupe luciditatea şi impinge la dezmăţ decizional. Scriitorul-cronicar trebuie să aleagă între a consemna întâmplări şi a însemna destine. Astfel, de sub mantaua sa ies deopotrivă gazetarul şi prozatorul, doi gemeni cu motivaţii opuse, dar, ca şi cele două sexe, complementare. În placenta comună, ambii îşi antrenează harul de cronicar, executând, precum fotograful d’antan, p(r)oze la minut într-un Cişmigiu cât lumea. Până în prezent, Dorin Ivan a publicat 18 cărţi, unele semnate de gazetarul cu acest nume, altele de prozatorul cu acelaşi nume. Consangvinitatea celor doi ne este lămurită într-o Precuvântare a volumului amintit : „Cartea de faţă adună 20 de naraţiuni, bazate exclusiv pe ficţiune. Majoritatea au ca punct de pornire fapte reale, întâmplări veridice, conduse mai apoi exclusiv de imaginaţia autorului. ( …) Neputinţa ziaristului de a-şi conduce personajele în pagina de reportaj, de a-i face eroi, a fost salvată de ficţiunea literară. Naraţiunile de faţă pornesc de la realitate ca de la un fapt brut, pentru a-l prelungi în ficţiune. ( …) Aşadar, în fiecare povestire a existat un fapt real, dar care n-a rămas decât pretextul unei combinaţii ideative, operă a intelectului”. În fapt, în faptul textului de proză, gazetarul Dorin Ivan colecţionează instantanee din realitatea ofertantă, imagini brute dintr-un cotidian anost de anarhic, iar prozatorul Dorin Ivan le interoghează ( ei, bine, da, vezi punctul 1!) pentru a le afla arborele genealogic, determinarea cauzală şi aureola de soartă. În A doua răstignire,

o întâmplare monahală trage a simbolistică mistică şi sumbră. În Fratele cel mare, o petrecere în dulcele stil provincial deversează într-un conflict Abel – Cain. În Costel zis Gigel, tribulaţiile cinice ale unui mărunt funcționar de primărie bat la poarta metafizicii. Pe de o parte, Dorin Ivan are priceperea să lanseze accidentalul pe orbita unei zone de mister şi, astfel, să ne determine să îi căutăm semnificaţii. Pe de altă parte, se arată a fi dotat cu privire ageră în a surprinde amănunte ale cotidianului care au spaţiu de ecou social : Ultimul vagon, Binefăcătorul. În această primă ipostază, de, să-i spunem, sociolog, Dorin Ivan este un fisiologist ( fiziologie : specie literară care îşi propune observarea şi studierea obiectivă a unui caracter, a unei situaţii semnificative – MDN, 2000), în stimabila descendenţă a lui Costache Negruzzi. Într-o a doua ipostază, de, să-i spunem, justiţiar ( vezi punctul 2), Dorin Ivan se concentrează asupra câte unui personaj, fie stigmatizat, fie adulat de comunitate, şi, povestindu-ni-l din nou, încearcă să ne convingă că merită un alt însemn moral şi istoric, în rău sau în bine ( Primarul roşu, Bordelul, Fiul activistului, Proscrisul, Panta rei). Trebuie să subliniez că viziunea lui asupra mişcărilor peristaltice ale istoriei recente, de la Al Doilea Război Mondial, până astăzi, este lipsită de entuziasm : oamenii sunt sub vremuri, vremurile au un puternic damf de ticăloşie, iar izbăvirea nevinovaţilor şi pedepsirea vinovaţilor sunt privite cu scepticism. Într-o a treia ipostază, de, să-i

spunem, hermeneut al devenirii spirituale a neamului ( vezi punctul 3), Dorin Ivan practică ori o proză istoriografică ( Asociaţia vrăjitoarelor), ori o proză care lasă enigma să palpite liber până spre finalul naraţiunii, uneori palpitul enigmei prelungindu-se şi după aceea ( Secretul lui Athanaric, Comoara blestemată, Noul Mesia). E decisiv interesat de metisajul dialogat al credinţelor religioase în această parte de lume. În sfârşit, subiectiv fiind precum oricare cititor, îmi numesc preferatele : Max, Crăciun în Bărăgan, Nero, câinele ucigaş. Sunt acestea crochiuri ale existenţei pulsând de o emoţionalitate dramatică, în care fiinţa nesemnificativă se metamorfozează

în emblemă necesară. Prozele lui Dorin Ivan sunt scurte şi la

obiect. Gazetarul priveşte aleatoriul realităţii, în timp ce prozatorul vede constantele realului. În fond, microcosmosul este o p(r)oză la minut a macrocosmosului.

PROZE LA MINUTgazetar şi prozator. Tocmai am parafrazat jucăuş o scenă faimoasă din Z, celebrul film politic al lui Costa Gavras. M-am dedat la acest „rapt” cultural deoarece : 1) scena respectivă prefaţează un interogatoriu, iar orice interogatoriu morocănos a fost la tinereţe o interogaţie plină de curiozitate genuină – voi reveni ; 2) scena respectivă, plasată la finalul peliculei, îşi propune să anunţe, programatic şi oarecum prea optimist, că adevărul unui fragment de istorie recentă ( al acelor vremi !) va fi

Gabriel Rusu

Poezia lui Nichita Stănescu a suscitat şi continuă să suscite un mare interes dinpartea specialiştilor ca şi din partea apropiaţilor de literatură. Două impresii se accentuează pe măsura pătrunderii în universul nichitian: aceea că te afli în faţa unei opere complexe şi rotunde. Şi aceea că, oricât ai vorbi despre ea, ceva rămâne nespus. Singura posibilitate de tip paliativ ar fi aceea a fixării unui unghi din care să priveşti întreaga operă. De altfel, un asemenea unghi posibil ar fi cel al spiritului întemeietor care-i guvernează creaţia. Acest - spirit întemeietor – absolut modern, ar putea să releve planul expresiei artistice şi … reconsiderarea cuvântului. Bunăoară, cuvântul rămâne pentru Nichita Stănescu – axul existenţial – căpătând valoare primordială, biblică, investit cu puteri demiurgice. Aşadar, prin poezia sa, Nichita Stănescu redă Logosului forţa creatoare şi mai ales capacitatea de eternizare prin el. Pentru că, Logosul aici devine nu numai substanţă creativă ci şi forţa capabilă într-o comuniune cu poetul, să atingă absolutul. (Victor Sterom)

Nichita Stănescu (31 martie 1933-13 decembrie1983)A inventa o floareVictor Sterom

Din nou mă sprijin numai de cuvinteNu e nicio muzică să izbucneascădin osul nimănui…

Şi nici sufletul nu are în sine liniştea potrivită orelor fericitelegănate în adaosul de alcool blând.

Şi nici prietenul cel puternic

şi apropiattristeţilor şi marilor idei.

Şi nici femeia credincioasăca o bătrână vulpe gravidă şi atotştiutoareîn amănunţitele treburi ale cânepei.

Şi nici îngerul tatuat cu hărţi,nici unulnu este de faţă.Numai cuvintele, numai ele prea puţin doritele


î

Ca o emblematică uvertură la tema principală a noului volum de istorie literară, şi nu numai, „Provincia magna”, Editura ISTROS a Muzeului Brăila, 2013, 280 de pagini, semnat de scriitorul Viorel Coman, eseul „Miracolul provinciei” atacă, în tempo prestissimo, secvenţe reprezentative, ilustrative dintr-un areal cultural pus oarecum într-un con de umbră, nedrept şi vulnerabil, rezultat al unor tic-uri şi atitudini preconcepute, stereotipe, provincia! Cuvântul cu o semantică compromisă pe nedrept, mai ales în latura sa adjectivală, provincial, provincială, cu insinuante aluzii persiflante, pe care eseistul şi istoricul literar le demontează cu acribia cunoscătorului, a celui care a studiat fenomenul dintr-un spaţiu geografic în care trăieşte şi, la rândul său, produce artă literară; cuvântul provincia este, aşadar, luat în discuţie cu intenţia declarată de a fi pus în drepturi depline, cu atribuţii în orice domeniu al artei.

O primă încercare de a atrage atenţia asupra atitudinii, injuste şi nemeritate, faţă de lumea culturală, literară, artistică din afară Capitalei şi a câtorva... Provincii din elita tradiţională, istorică - Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova -, a avut scriitorul de la Dunărea de Jos, Viorel Coman, într-o altă carte a sa, „Corăbii de întoarcere”, Editura Istros, Brăila, 2010, 260 de pagini, eseuri despre spiritualitatea locului, volum care lansa competent, orgolios şi documentat, întrebarea: „Există o astfel de literatură brăileană?”. Poate, adică, provincia să-şi revendice drepturi depline în materie de creaţie literară naţională?

Sunt îndreptăţit să-mi asum aserţiunea, cu probe chiar: debutul editorial, în 2007, cu volumul „Drumuri în poveste”, Editura Semne, Bucureşti, 445 de pagini, în acelaşi timp cu albumul „Povestea unei vieţi – Fănuş Neagu”, o antologie critică necesară evaluării complete a operei marelui prozator; afirmaţia, aşadar, că domnul Viorel Coman şi-a fixat un… crez civic din a demonstra că… Provincia se mişcă şi produce literatură!

În consecinţă, în periplul său cultural de revendicare a potenţei creatoare a provinciei, istoricul literar Viorel Coman porneşte în volumul „Provincia magna” „de la un canon literar balcanic…, de la Edirne la Novi Sad, din Pind şi Albania până în câmpia Dunării şi Bărăgan”, de unde „s-ar observa marea coerenţă a temelor şi motivelor folclorice, mitologia comună şi o atitudine oarecum asemănătoare în istorie” (pag. 5), şi zăboveşte asupra provinciei literare din sud-estul României, în arealul literar-artistic cu nota sa inconfundabilă, Bărăganul, Dunărea, Balta Brăilei, Brăila, „situată chiar la joncţiunea a trei provincii româneşti, Moldova, Muntenia şi Dobrogea…” (pag. 11).

Cu alte cuvinte, Provincia din sud-est, cu o identitate literară inconfundabilă, este „îmbibată de elemente magice şi mitice”, adică „provincia literară din sud-est, de la Fănuş Neagu şi Ştefan Bănulescu până la Ion Gheorghe şi George Alboiu, de la Gheorghe Istrate la Liviu Ioan Stoiciu şi de la Grigore Hagiu la Corneliu Antoniu şi Nicolae Grigore Mărăşanu” (pag. 11). Un alt preambul explicit la cartea „Provincia magna” îşi asigură domnul Viorel Coman cu eseul „Fotogramele oraşului”, deoarece „Prima evocare amplă şi complexă a vieţii oraşului, Brăila, nu este dată de opera vreunui poet sau prozator, aşa cum se întâmplă cu multe oraşe româneşti, ci se află sub semnul artei fotografice prin câteva sute de cărţi poştale ilustrate” (pag. 13).

Este un prim semnal pozitiv, după ani de regres civic, economic şi, mai ales, cultural, ai perioadei de raia turcească, când „Brăila trăieşte după anul 1829, un nou început”, iar prin fotografii, prin cărţile poştale ilustrate, renaşte la dimensiunile şi rangul unui oraş modern, al unui port dunărean, unde se stabilea preţul grâului pentru Europa. Cu alte cuvinte, un excepţional fotoroman, care anunţa, „mai devreme cu un sfert de veac decât romanele lui Panait Istrati şi Mihail Sebastian şi mai devreme cu treisferturi de veac de povestirile şi romanele lui Fănuş Neagu… adevărurile esenţiale despre Brăila” (pag. 20).

„Provincia magna” este construită ca o monografie sentimentală pe motivaţia unui concept cultural, sugerat orgolios chiar din titlu, cu viziuni esenţialmente demonstrative situate în retrospectivă prin densitatea biografică a unsprezece personalităţi din arealul cultural brăilean (filosofie, literatură, arte plastice): Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Mihail Sebastian, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Constantin Sandu-Aldea, Panait Istrati, Fănuş Neagu, Ilarie Voronca, Nicolae Grigore Mărăşanu, Nicăpetre, Vasile Parizescu…

Unsprezece portrete… desenate într-o limbă literară cu şlefuiri de sărbătoare, graţioase arabescuri, şi cu nuanţări subtile de bijuterii semantice ale dascălului de Româneşte Viorel Coman; portrete sculptate în duritatea pietrei lui Nicăpetre şi expuse pe simezele colecţionarului de artă Vasile Parizescu.

Un prim portret al unei controversate personalităţi interbelice, Nae

PROVINCIA MAGNAIonescu, o inteligenţă vie, de anvergură intelectuală, cu arpegii în antiteză, de contrast, de-o surprinzătoare originalitate care: „Din perspectiva timpului,… ni se pare astăzi nu doar unul dintre cele mai lucide spirite din cultura română ci mai ales unul dintre cele mai responsabile, căci stă, ca şi Titu Maiorescu în cazul Junimii, la temelia unei tragice generaţii literare…” (pag. 25). Nae Ionescu, un brăilean get-beget, a cărui „mare misiune istorică a constat în pregătirea unei generaţii de mari conştiinţe care să reziste traversării deşertului…, pe care acum o putem vedea în toată splendoarea ei articulată” (pag. 29).

O paralelă incitantă, o punte de legătură între două generaţii, iniţiată de relaţia Nae Ionescu, profesorul, şi Vasile Băncilă, elevul, din aceeaşi matcă culturală brăileană, face istoricul literar Viorel Coman, când lasă să se înţeleagă că, de la Constantin Rădulescu-Motru, Constantin Kiriţescu, Vasile Pârvan şi Lucian Blaga… până la Constantin Noica, filosofia românească a adăugat pagini importante în tezaurul gândirii universale, iar contribuţia filosofului brăilean Vasile Băncilă rămâne una esenţială, de patriotism cultural spiritual. Sau că, de la Platon la Hegel, Kant, Schopenhauer sau… Marx, filosofia a constituit cea mai constantă formă a spiritului, a neastâmpărului gândirii, catalizator al progresului, al revoluţiei, ca element propulsor al depăşirii condiţiei de programare genetică încremenită în tipare. Din toată opera filosofică şi literară, „rodul unei mari singurătăţi”, a

lui Vasile Băncilă, se conturează portretul unui intelectual cu volute definitorii pentru cultura şi realitatea unei „provincia magna”, pentru că, de pildă, „Din fişele cărţii Spaţiul Bărăganului reiese că era la curent cu tot ce se scria şi se gândea în presa literară sau politică din România” (pag. 41).

Cum spuneam mai sus, specificitatea, mobilul şi rostul tematic al cărţii domnului Viorel Coman este până la urmă unul reparatoriu, vindicativ, ca mai apoi, argumentaţia şi demersul său să stea la baza ideii de „provincia magna” şi de evidenţiere a culturii literare de margine, provinciale, dar nu în sensul peiorativ cunoscut…

Şi-a organizat această argumentaţie cu nume din ce în ce mai reprezentative din zona Dunării şi a Bărăganului, pe care le-a aşezat în paginile cărţii în ritmul valoric literar sau cultural, al tempoului atât de convingător şi expresiv, de la pianissimo possibile la fortissimo al celebrului „Bolero” de Maurice Ravel, şi l-a ales pe Mihail Sebastian, scriitorul care „a francat imaginea oraşului natal cu o sintagmă cunoscută şi acceptată de toată lumea: oraşul cu salcâmi”.

Adică, dramaturgul şi prozatorul Mihail Sebastian, a cărui „Operă dramatică şi romanescă, fără să fie lipsită de

modernitate, devine operă de rang secund”, iar paradoxul vine din altă parte: „centrul de greutate al operei sale a devenit JURNALUL său enigmatic şi tragic…, o carte scrisă în taină, fără nicio intenţie literară” (pag. 75). Deşi Mihail Sebastian este… contabilizat ca suport şi argumentat în susţinerea ideii de „provincia magna”, Jurnalul său „poate fi analizat şi ca o excelentă cronică a mondenităţilor Bucureştiului…” (pag. 93), uşor demitizat, cu o lume dominată de sindromul miticismului, „celebrul erou caragelian ce ia totul à la legère, dezvoltând o neaderenţă funciară la tragic” (pag. 98).

Brăila şi-l revendică autoritar pe Dumitru Panaitescu-Perpessicius, deşi „cârcotaşii” mută ponderea importanţei criticului şi istoricului literar spre Bucureşti, unde şi-a câştigat renumele prin magistrala editare a arhivei eminesciene.

În volumul „Provincia magna”, criticul şi istoricul literar Viorel Coman îl… aduce acasă pe „singurul spirit critic de la Dunărea de Jos”, deoarece „Prin ceea ce a scris despre cei ce formează, ca scriitori, ginta iritabilă din vechea schelă a Brăilei – Panait Istrati, Ilarie Voronca, Mihail Sebastian, Ştefan Petică, Mihu Dragomir – Perpessicius a integrat în cultura naţională timbrul unic al operei lor” (pag. 108).

Eseistul Viorel Coman practică, stilistic vorbind, o… politică de echilibru, de conciliere şi de paşaport diplomatic de comunicare, când pune alături nume grele, de rezonanţă şi de argument redutabil pentru tema majoră a cărţii sale, alături de… „victime” ale uitării sau ale ignorării sine die, ca-n cazul lui Constantin Sandu-Aldea, personalitate complexă din Bărăgan, doar pentru că, probabil (!?), nu reprezintă un reper cultural, ci doar unul economic, agricultura, „cenuşăreasa” care acoperă discret şi eficient risipa şi neperformanţa industriilor cu ştaif, după ironica spusă a ţăranului român: „boii trag şi… caii mănâncă!”

Dumitru Anghel


potenţat artistic după meandrele fluviului şi după aluviunile sentimentale ale unui simbol ancestral, investit cu efluvii fastuoase, într-o derivă stăpânită prin arta cuvântului şi o imaginaţie febrilă, echilibrate printr-o cultură şi inteligenţă creatoare.

Nicolae Grigore Mărăşanu închide în malul Dunării şi al Bălţii Brăilei „salba de poeţi iviţi miraculos pe linia de contur a Bărăganului” (pag. 224). Autor a cincisprezece volume în care apar o mie de poeme, „Nicolae Grigore Mărăşanu este azi o voce lirică inconfundabilă, dezvoltând o experienţă lirică mai mult de excepţie în poezia noastră de azi” (pag. 225).

Sculptorul brăilean Nicăpetre şi-a construit un nume cioplit în asprimea şi duritatea pietrei, pe care a îmblânzit-o cu dalta talentului şi a înnobilat-o cu sensibilitatea sa, ori în carnea moale a lemnului, cu unghiuri şi linii, din care au izbucnit impetuos simboluri şi metafore spectaculoase. S-a născut în Brăiliţa, tărâm fabulos, „aproape de Comorofca lui Panait Istrati, cu sărăcia ei halucinantă amestecată cu violenţă… două lumi, două spaţii matrice” (pag. 237). Arta lui Nicăpetre, de o mare varietate stilistică, s-a făcut cunoscută în toată lumea, iar sculptorul este o prezenţă notabilă în colecţii particulare, ca şi în galerii de artă din Grecia, Germania, Japonia, S.U.A., Canada sau Austria, iar cele mai multe lucrări alcătuiesc „Centrul Cultural Nicăpetre” din oraşul de la Dunăre. Şi sculptorul şi prozatorul se află în „Provincia magna” pentru că „cei doi mari fii ai Brăilei… ilustrează prin firea lor mândră neamul de oameni de la Dunărea brăileană” (pag. 241).

Şi Vasile Parizescu, preşedintele Colecţionarilor de Artă din România, născut la Brăila, este prezent pe… „simezele” argumentelor „Provinciei magna”, în afara compartimentului literar, din considerente de maxim prestigiu cultural, pe care le-a luat în calcul domnul Viorel Coman. Brăila, cetatea spiritului elevat şi în permanentă ofensivă culturală, a dat şi mari colecţionari de artă, printre care Anastase Simu sau Paul Bărcănescu. Pictorul Vasile Parizescu nu putea lipsi din… „colecţia” marilor personalităţi de la Dunărea de Jos, pentru că este un specialist în domeniul artelor plastice, dar şi cu preocupări dintre cele mai diverse, derutante prin contrast: cu studii militare, este general al Armatei Române, inginer constructor de maşini, de la blindate la tractoare sau automobile de teren şi cu peste douăzeci de lucrări în domeniul militar, „un mare căutător de ideal… o fire colindată de un donquijotism superior pe care îl putem identifica şi în firea altor mari brăileni, de la Nae Ionescu şi Panait Istrati, la Mihail Sebastian şi Fănuş Neagu” (pag. 266).

Aprecierile, verdictele, critica şi toate judecăţile estetice din volumul „Provincia magna”, semnat de scriitorul Viorel Coman, sunt emblematice, aspre şi tăioase uneori, dar de-o responsabilă obiectivitate în evidenţierea temei principale. Fraza vajnicului profesor de Literatură Română are eleganţa ceremonioasă a etimologiei latine, inflexiunile îndrăzneţe şi moderne ale surorilor de gintă romanică, din arealul francez şi italic, dar şi ritmul de olé festiv al spaniolei sau portughezei, ori chiar patosul şi o uşoară degringoladă neoromanică, sud-americană!

Stilistic vorbind, eseistul Viorel Coman şi-a acordat tempoul lingvistic la ritmicitatea lirică sau epică a fiecăruia dintre cei unsprezece protagonişti ai argumentaţiei sale pentru „Provincia magna”, pentru că şi-a pliat exerciţiul compoziţional pe rigoarea şi disciplina frazării lui Nae Ionescu sau Vasile Băncilă, pe acurateţea şi puritatea limbajului de arhivar al lui Perpessicius, pe terminologia ştiinţifică a agronomului Constantin Sandu-Aldea, pe explozia semantică a vocabularului lui Panait Istrati sau Mihail Sebastian sau pe metafora-briliant a lui Fănuş Neagu, pe prozodia modernă a poetului Nicolae Grigore Mărăşanu, pe avangardismul lui Ilarie Voronca, ca şi pe vigoarea plastică a sculpturii lui Nicăpetre şi pe parfumul clasic al picturii colecţionarului Vasile Parizescu.

Pentru că „azi, numele lui Constantin Sandu-Aldea stăruie în atenţia publică mai mult ca nume de instituţii sau de străzi, decât ca nume de scriitor sau de om de ştiinţă” (pag. 113), autorul „Provinciei magna” salvează reputaţia scriitorului Constantin Sandu-Aldea, prin afirmaţiile lui Bazil Munteanu, în „Panorama literaturii române”, care-i remarcă „vigoarea pământeană, optimismul şi vehemenţa pasiunilor”; sau ale lui Vasile Băncilă, care îl vede ca pe „un monument sufletesc al Bărăganului” (pag. 115). Neîndoielnic, „imaginea omului bărăganic începe cu Sandu-Aldea, …pentru că el ataşează hărţii literare româneşti pământurile din sud-est” (pag. 122).

Panait Istrati, Fănuş Neagu şi, mai nou, Nicolae Grigore Mărăşanu reprezintă trio-ul eseistic, parcursul de istorie şi critică literară al scriitorului Viorel Coman prin exegezele de o mare şi convingătoare pledoarie artistică pentru brandul literar al oraşului de la Dunăre, al doilea reper cultural al Brăilei, „mica Vienă”, cum i se spunea, pe bună dreptate, în perioada fastă dintre cele două Războaie, şi „napolitanii de la Dunăre”, cum erau gratulaţi brăilenii, pentru aplecarea lor spre muzică.

Aşadar, începuturile strălucitoare ale unei literaturi… „de margine” , cu exagerate trimiteri spre Balcani, dar cu poveşti despre un orizont dinspre care licăreşte valoarea; o operă literară promovată de Panait Istrati cu neranţule, chiraline, moşangheli, Comorofca şi haiducii din Balta Brăilei, după marşul triumfal spre Franţa modernă, după marea şi europeana recunoaştere a lui Romain Rolland, şi toată tevatura experienţei sovietice: „Dincolo de idealurile sociale fluturate cu îndârjire, dincolo de viziunea maniheistă asupra realului, împănată cu idei de-a gata, trebuie să admirăm latura himerică a firii lui Panait Istrati. Ea va deveni o constantă, un mod de a fi în publicistică dar şi în literatură, până la amara deziluzie a întoarcerii din Rusia Sovietică” (pag. 124).

Destinul literar al scriitorului Viorel Coman s-a derulat sub semnul benefic şi intempestiv al întâlnirii cu Fănuş Neagu, pe când acesta era redactor la revista „Luceafărul”. Povestea fascinantă a întâlnirii tânărului profesor de română din Bărăganul brăilean, de la Movila Miresii, cu „haiducul” metaforei literaturii române contemporane, este postată alături de alte eseuri în volumul „Corăbii de întoarcere”, cu titlul semnificativ: „Prima vedere”: „Când i-am călcat prima dată pragul redacţiei eram un adolescent cu genunchii moi...”, iar portretul maestrului este şi el tot fascinant: „…avea o rubrică năzdrăvană, cu răspunsuri şi comentarii la poşta redacţiei” (pag. 175). Pare a fi foarte talentat tânărul scriitor, deoarece descrierea este şi ea tot fascinantă: „Năvăli în secretariat un bărbat masiv, cu meşă mare, blondă, lipită pe fruntea uşor năduşită. Piersica obrazului era de un roz pur. Doi poli se conturau roşietici sub umerii obrajilor. Gâtul scurt dezvolta putere. Ochii mari, de un albastru tulburat, mă iscodiră scurt. Pentru prima dată vedeam atât de aproape un scriitor” (pag. 176).

Aşa cum afirmam la început, cea mai importantă parte din scrisul, opera literară a scriitorului Viorel Coman, cărţile sale esenţiale, ca şi teza de doctorat, „Fănuş Neagu – un cal troian la ţărmul povestirii”, se adaugă ca argumente forte la tema majoră a volumului „Provincia magna”, pentru că Fănuş Neagu este „povestitorul care a reprezentat exemplar destinul omului frumos de la Dunărea brăileană” (pag. 189).

O prezenţă lirică, anemică în plan cultural local, brăilean, dar cu convingătoare expozee de creator de literatură în limba franceză, Ilarie Voronca, era considerat de Jean Rousellot „cea mai înaltă voce, mai amplă şi mai generoasă a suprarealismului”, în atmosfera elevată a Parisului interbelic. Cu zece cărţi de poezie, „dintre marii scriitori născuţi la Brăila, Ilarie Voronca a rămas până azi aproape necunoscut…, citit doar ocazional, citat de câţiva iniţiaţi, cunoscători ai avangardismului românesc” (pag. 208), dar este contextualizat, încadrat istoric şi cultural parcursului „provinciei magna”, deoarece cu el „se conturează pleiada brăileană, o mare constelaţie literară, formată din şase stele mari: Panait Istrati, Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Perpessicius, Vasile Băncilă şi Fănuş Neagu şi o stea mai mică, respectând canonul cosmic, Ilarie Voronca” (pag. 214).

Iar Nicolae Grigore Mărăşanu este ultimul sau… cel mai tânăr „dintr-o mare serie de scriitori care au dat identitate Brăilei şi spaţiului Bărăganului…”, cel care a scris „povestea creşterii şi descreşterii Bălţii Brăilei” (pag. 223), poetul pe care eseistul Viorel Coman îl consideră cel mai convingător pilon al volumului „Provincia magna”. S-a născut la Măraşu, spaţiu mirific între ape, acolo unde se sărută Dunărea cu Marea cea mare, în mijlocul unei comunităţi al cărei ceas biologic înregistrează curgerea vremii pe alte coordonate decât în câmpia largă a Bărăganului. La Măraşu, în Insula Mare a Brăilei, în acest univers cu o natură frumoasă şi sălbatică, Nicolae Grigore Mărăşanu îşi petrece copilăria, care-i va marca destinul artistic, pentru că opera sa literară poartă pecetea fluviului în mod cu totul particular ca poet al Dunării, ca întreg spaţiul brăilean în general, aşa cum Fănuş Neagu este emblema acordului perfect între câmpia brăileană şi metafizica literară, ca spaţiu arhetipal, mitizat sau simbol spiritual complex.

„Nicolae Grigore Mărăşanu este iniţiat până la mare rafinament în structuri poetice şi prozodice clasice şi moderne” (pag. 234), precizează criticul Viorel Coman, poate pentru că întreaga operă literară a poetului a fost elaborată, s-a născut sub semnul vâltorilor Dunării şi al miracolelor Deltei; s-a

Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.

Un optimist este un om in su ficient informat. Femeile fac din nimic trei lucruri: salate, coafuri şi drame. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat.Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi

ce-ai întrebat. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei. Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o

chestiune de tradiţie. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu în ţe lea gă

femeia. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată. Votca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.

ZICERI


Fişe pt. anii: 1850 şi 1889. La 15 ianuarie 1850 se naşte la Botoşani, Mihai, fiul căminarului

Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi (Rareşa) născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Se pare că nici ziua, nici anul şi nici locul nu sunt sigure.

În documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849, iar în registrul membrilor Junimii, din Iaşi, însuşi Eminescu scrie data naşterii: 20 decembrie 1849...

Titu Maiorescu, în lucrarea sa “Eminescu şi poeziile lui” notează la data naşterii: 15 ianuarie 1850. Această dată o regăsim şi în arhiva Bisericii “Uspenia” (Domneşti) din Botoşani, unde stă scris “15 ghenarie 1850”, dată confirmată şi de sora poetului, Aglae Drogoli, care mai atrage atenţia, spunând că locul naşterii este în fapt... Ipoteşti.

Tot la anul 1850, dar la 20 aprilie, se naşte la Năsăud Ana, fiica cismarului Ilie Câmpan şi a Anei. Când începe şcoala îşi va adăuga şi prenumele de Veronica. La vârsta de 14 ani, Ana Veronica Câmpan se va mărita cu profesorul universitar Ştefan Miclea...

...În data de 15 iunie 1889, la orele 4 dim. Eminescu intră în adormire...Era internat în Casa de sănătate a doctorului Şuţu, din strada Plantelor, Bucureşti. Mihai Eminescu nu împlinise încă vârsta de 40 de ani. După două luni de la acest tragic eveniment, la 3 august 1889, Veronica Micle se sinucide în chilia sa de la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, din complexul Mănăstirii Văratec...

„...numai frumuseţea şi armonia mă interesează, urâţenia mă îngrozeşte.”

Theodor Pallady

Încă de pe vremea uceniciei sale de pictor, la Paris, Theodor Pallady, s-a arătat aşa cum va fi mai târziu: intransigent, suferind de nevoia lăuntrică şi chinuitoare de desăvârşire, nesociabil, pornit pe drumurile însingurării...

Pallady este pictorul nostru cel mai apropiat de asceza spirituală. În anul 1891, pe când urma cursurile de desen la Şcoala de Belle-arte din Paris, s-a dus un an întreg la Louvre, în fiecare zi, ca să vadă „Gioconda”. „Nu priveam nici un alt tablou, îşi amintea la maturitate Pallady, mă îndreptam direct spre ea, îmi luam porţia zilnică şi apoi plecam împăcat”...

După cincizeci de ani, în data de „vineri, 29 august 1941”, pictorul scria în Jurnalul său: „...sunt şi din acei care-ţi spun: Ştii, pe mine unul Gioconda mă plictiseşte. Ca şi cum rostul ei ar fi să-i amuze... să le facă plăcere.”

„Nu preţuiesc viaţa, spunea Pallady. Nici moartea, care e o negare a vieţii. Ceea ce m-a făcut să trăiesc a fost năzuinţa de a atinge Frumosul. Am vrut să desenez mai frumos decât Leonardo da Vinci, să exprim frumosul nu prin materie, ca el, ci prin armonie, prin ritm şi corespondenţe... Cândva, la întrebarea care este pictura pe care o prefer am răspuns: „Aceea pe care aş fi vrut să o fac”...

Pallady era un intransigent, îi judeca pe cei din jurul său şi se judeca pe sine după normele absolutului. Avea brutalitatea sincerităţii, în vorbă dar şi în faptă. Exigenţa lui poate părea invidie, asprimea lui poate părea orgoliu, altfel cum am putea judeca replica s-a târzie la pictura lul Leonardo da Vinci: „Când (Gioconda) a fost furată, am rătăcit, pe străduţe ocolite, ca un nebun... Azi dacă ar arde, aş fi încântat”...

Singurătatea l-a învăţat pe Pallady să se închidă în sine, butada sa este necruţătoare: „Împărtăşim şi altora bucuriile, poate, dar suferinţa ne aparţine, e numai a noastră”...

Tot în acelaşi Jurnal, marţi 30 septembrie 1941, Pallady îi răspundea prietenului său Henri Matisse: „Nu dragul meu H, pictura nu este, cum spui tu, culoare, după cum un artist nu este acela care aşterne culoare pe pânză. Cu alb şi cu negru poţi face pictură. Dar mai trebuie să ştii să le foloseşti şi să ai ceva de spus, nu pentru plăcerea de a picta, ci pentru aceea de a avea ceva de pictat (de spus) pe planul picturii, care este o Lume. Şi să ştii să te exprimi... Desenul poate fi de sine

stătător... în timp ce culoarea fără desen rămâne ceva nevertebrat... delicvescent.”

Mergând pe stradă, împreună cu Ion Frunzetti, Pallady vede, pe jos, o floare galbenă. Se apleacă şi o ridică.

- Priveşte-o, cât e de frumoasă.

- Parcă ar fi de aur, remarcă interlocutorul său.

- E mai mult decât aur. E pictură!, murmură fascinat Pallady...

Intransigenţa s-a artistică nu va accepta nici un compromis. Pentru Pallady „nu există decât o singură artă. Restul nu e decât prostie!”

În disciplina artei, ca şi în a vieţii, maestrul Theodor Pallady a trăit asemenea oamenilor Renaşterii căutându-şi propria perfecţionare, având drept precept deviza lui Leonardo da Vinci: „Hostinato rigore”.

„O pânză de Pallady – oricare din ele – este un suflet”. ( N.N. Tonitza)

„A fost odată ca niciodată: că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti”... ...Prea puţini oameni îşi mai amintesc azi că celebrul scriitor

britanic Carroll Lewis, autorul cărţii „Alice în ţara minunilor” şi „Alice în ţara oglinzilor”, tipărite în 1865 şi respectiv în 1872, pe numele său adevărat Charles Lutwidge Dodgson, a fost de profesie poet, cleric, matematician şi fotograf englez!

...Tot în anul 1872, apărea la Bucureşti o culegere de poveşti „Legende sau Basmele românilor”, eveniment care îl aducea în prim planul vieţii literare pe tipograful Petre Ispirescu. Autorul era fiul unui bărbier din perferie, de pe Calea Văcăreştilor, un culegător-zeţar, care lucra din greu de dimineaţa până seara, cu barba albită la nici 35 de ani, gândind şi lăcrămând la „sărăcia şi datoriile şi grija celor şapte copii şi a sărmanei sale neveste Sevastiţa”...

Cuvintele lui Alecsandri, după citirea volumului sunt nu numai sincere şi pline de gratitudine, dar şi memorabile: „Mirceşti, 1882. Domnule Ispirescu, Privind la volumul de poveşti poporale ce mi-ai trimis la ţară, îmi pare că mă aflu cu o comoară pe care aş fi pierdut-o de mult şi am regăsit-o într-o zi cu noroc...Recunoştinţa noastră îţi este dar câştigată pentru totdeauna. Preţiosul dumitale volum trebuie să se afle în fiecare casă, căci în el generaţiile noi vor învăţa a cunoaşte valoarea inteligenţeii şi a naturii poporului român”.

...Ispirescu a trudit din greu toată viaţa, târziu a reuşit, din anul 1879, să aibe propria sa tipografie, pe care la moartea sa o va lăsa împovărată de datorii, peste 8.000 de lei. Testamentul său, scris încă din 21 iunie 1883, pare „un sfârşit de poveste”: „Ştiu că tot începutul are un sfârşit pe lumea asta; ştiu că şi eu, ca tot omul ce viază, mă voi duce acolo de unde nimeni nu s-a întors”...Şi modest şi trist, gândind „chivernisit” după cum şi-a trăit întreaga existenţă, lasă drept rugăminte celor dragi: „Nici o ceremonie şi nici o cheltuială zadarnică să nu mi se facă la înmormântare. Nu voi să mi se cernescă casa, nu voi pompe funebre. Un preot într-o căruţă să mă ducă la cimitir. El să-mi citescă cele spre înmormântare...Nu voi invitaţiuni. Câţiva cari vor fi ţinut la mine vor veni ei neinvitaţi. Tot ce ar fi să se cheltuiască cu înmormântarea mea să se păstreze mai bine copilaşilor mei cei mici cari rămân necăpătuiţi”...

Dorinţa i s-a împlinit, la înmormâtare au fost prezenţi: familia, câţiva amici şi profesori, câţiva lucrători tipografi...O mână de oameni trişti...

Academia Română îl va cinsti cum se cuvine, şi atunci în decembrie 1887, Alexandru Odobescu va rosti un discurs plin de căldură şi duioşie la dispariţia „blândului său prieten” Petre Ispirescu...

...Şi la fel ca’ntr-o poveste, Petre, cel cu nume de Apostol, „culegătorul” celui mai frumos şi tainic basm al românilor, nemuritorul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „ca tot omul ce viază”, nu va fi fost ocolit nici de năpasta bătrâneţei şi nici iertat de netrebnica moarte...

„Iară eu îcălecai p-o şa şi vă spusei dumneavoastră aşa”...

Matei–Romeo Pitulan


î

pe mâini și le-au îngropat pe toate într-un singur loc, pentru că erau foarte bogaţi, dar nu foarte deștepţi.

Au câștigat din asta sume bune, până ce unui politician i-a trecut prin minte că nimeni nu poate proba că brăţările sunt false. Ca atare, statul le răscumpără, noi primim medalii, bacșișuri sub formă de prime, ne facem cariere și escrocheria devine cu dublu sens. În mare, aceasta este istoria dosarului “Aurul Dacilor”, în care escrocii au fost escrocaţi. Din păcate pentru ei, îi așteaptă ani grei de pușcărie, pentru că niciun om politic nu va putea să își asume responsabilitatea de a recunoaște public că un coleg, fie el și liberal, un procuror, fie el și procuror general, și un miliţian, fie el șef la IGP, au deturnat milioane de euro pe sub nasul lor.

Barbra – agent dubluPentru a-și asigura condamnările inculpaţilor în acest caz, procurorul

Lazăr Augustin și poliţistul Condruz au apelat la un expert-martor pe care l-au prezentat presei ca fiind cel mai mare specialist în “Brățările dacice, turnate în secolul XX” brăţări dacice, Barbra Deppert-Lippitz. Culmea, aceasta a fost cea care a văzut prima dată brăţările, de la escroci, și care, contra unor comisioane, le-a dat acestora fix ce aveau nevoie pentru a le scoate la vânzare - certificatul de autenticitate. După ce a demarat dosarul penal în România, Barbra Deppert-Lippitz a fost contactată de autorităţile române și, de această dată, din nou, pentru un onorariu de la autorităţile române, a susţinut că brăţările sunt reale, dacice. Nici procurorul Lazăr Augustin, nici poliţiștii care au lucrat la acest dosar, dar nici Iorgulescu nu s-au chinuit să verifice modul în care Lippitz a analizat prima dată brăţările, la fel cum nu au fost interesate să afle de ce, în calitatea sa de expert în antichităţi, deși a susţinut în instanţă că a avut îndoieli cu privire la provenienţa obiectelor, nu a anunţat nicio autoritate, română sau germană, ci doar și-a încasat comisionul.

Mai mult, în timpul procesului, încă înainte de a exista vreo condamnare în acest caz, statul român a început să plătească sume colosale, de ordinul milioanelor de euro, către deţinătorii străini de brăţări, pentru a le răscumpăra, fără ca măcar să verifice autenticitatea acestora și dacă cumpărătorii au fost de bună-credinţă, așa cum le impunea legea. Dacă ar fi descoperit că deţinătorii nu au fost de bună-credinţă și aveau dubii cu privire la provenienţa brăţărilor, statul român ar fi trebuit să solicite confiscarea lor, nu să le răscumpere! Culmea, cea prin conturile căreia s-au făcut răscumpărările, cu acordul lui Iorgulescu, a fost chiar Barbra Deppert-Lippitz!

Acuzaţiile maestrului MateuţMaestrul Gheorghiţă Mateuţ a declarat, pentru ZIUAnews, că

această expertiză demonstrează că nu există obiect material, și, ca atare, nu există faptă! Mai mult, maestrul a explicat, pentru ZIUAnews, că înâ acest dosar numai în faza de urmărire penală au fost făcute de către specialiști, nu de experţi, constatări tehnico-știinţifice, nu expertize, iar instanţele au refuzat să dispună realizarea unor expertize care să certifice, mai presus de orice îndoială, autenticitatea brăţărilor! Atitudinea instanţelor, dar și a procurorului Lazăr, este una inexplicabilă. De ce ar fi ales reprezentanţii statului să plătească milioane de euro opunându-se unei expertize care ar fi demonstrat autenticitatea bunului răscumpărat?

Mateuţ a precizat că a solicitat instanţei să decidă achitarea inculpaţilor, pe motiv că fapta nu există!

“Lipsește obiectul material și consecinţa este că nu există faptă fără obiect material, pentru că obiectul aici este element constitutiv al infracţiunii, fără obiect material nu există infracţiunea de furt. Dacă lipsește obiectul, s-a dus dosarul, nu mai există cadru, în situaţia în care se ia în considerare această expertiză. Am solicitat achitare pe motiv că fapta nu există, procurorul de ședinţă nu a contestat această expertiză, dar ea, fiind prezentată de părţi, are caracter extrajudiciar, pentru că nu este una care să fi fost încuviinţată de instanţă și de aceea, în general, în practică, se acordă mai puţină importanţă. Dar, oricum, e o piesă foarte importantă. S-a cerut la curte o expertiză și s-a respins, cred că cei care au făcut expertiza sunt numai specialiști, nu experţi, și cred că doar la urmărire s-a făcut o constatare. S-a respins cererea de realizare a unei expertize, și de aceea s-a recurs la o expertiză extrajudiciară, pentru că există mari dubii despre identitatea obiectelor. Nu s-au depus în instanţă nici dovada locului exact unde se presupune că a fost comisă infracţiunea, nici dovada că locul respectiv face parte din vreun sit, deși am cerut să facă dovada că erau în evidenţa ministerului, pentru că la furt bunul trebuie să se afle în posesia sau detenţia persoanei vătămate, trebuie să fie în stăpânirea de fapt a proprietarului, altfel nu este furt, ci ar putea fi însușirea bunului găsit, care are alt regim juridic. Ei nu au făcut dovada posesiei, care e un element esenţial, nici când am cerut noi, nici nu puteau, nu au asemenea evidenţe, totul se bazează pe presupuneri, nu pe elemente materiale. Părerea mea este că în acest dosar trebuie să fie pronunţate achitări, o dată că nu există identitate de obiect și există această suspiciune și apoi că niciodată nu au fost în posesia statului,

Brăţările dacice ar trebui transformate în cătuşe pentru Adrian Iorgulescu!

Fostul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, a plătit peste șase milioane de euro din banii statului pentru brăţări dacice false, potrivit ziuanews.

ZIUAnews solicită anchetarea magistraţilor, a fostului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, și a tuturor celor care au fost implicaţi în modificarea istoriei României și în devalizarea bugetului naţional în urmă cu șapte ani.

Autorităţile s-au folosit de expertul infractorilor, pe care l-au transformat în martor și expert al acuzării, pentru a confirma veridicitatea istorică a brăţărilor. Niciun moment nu s-au gândit de ce au fost găsite 38 de

brăţări într-un singur loc, de parcă toţi dacii s-au îngrămădit să-și depună brăţările în aceeași groapă, descoperită 2000 de ani mai târziu, de trei inși.

Publicaţia a lansat autorităţilor, de la începutul dosarului penal, solicitarea de a stabili cu exactitate unde este groapa în care au fost descoperite cele 30-40-50 de brăţări pentru că, după 8-9 ani de procese, nu se cunoaște încă dacă aceasta este în Sarmizegetusa, ori la un kilometru depărtare, ori pe o culme numită

Căprăreaţa, aflată în afara oricărui sit arheologicZIUAnews vă prezintă în exclusivitate documentul care probează

că brăţările dacice au fost făcute din „goarna lui Tudorică”, folosindu-se, după cum am spus cu ani înainte, aur de la Roșia Montana, și, ulterior, vândute unor străini dornici de a deţine piese istorice. Statul român, prin liberalul Adrian Iorgulescu, poliţistul Aurel Condruz și procurorul Augustin Lazăr, în prezent procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, și-au creat cariere pe spinarea acestui dosar, au justificat cheltuirea a peste șase milioane de euro și n-au realizat nimic. Brăţările dacice aflate în Muzeul Naţional de Istorie a României sunt false!

Brăţările sunt „de dată recentă”!La ultimul termen de judecată din dosarul aurul dacilor, derulat la

Curtea de Apel Alba, maestrul Gheorghiţă Mateuţ a depus o expertiză semnată, în iunie 2000, de expertul în artă și specialistul în tehnici de laborator P.H. Laycock, de la Institut Superieur Industriel de Bruxelles, care arată că brăţările “Brățările dacice, turnate în secolul XX” sunt “de dată recentă”. Redăm mai jos concluziile raportului de expertiză semnat de Laycock.

“Subsemnatul, P.H.Laycock, expert în artă și specialist în tehnici de laborator, autorizat de Camera belgiană a Experţilor în opere de artă și de camera experţilor belgieni privind chestiuni legale și de arbitraj, declar că am examinat cu ajutorul unui microscop binocular brăţara de aur, a cărei fotografie este atașată mai sus, și dimensiunile precise ale acesteia sunt: diametru 120 mm, înălţime 99 mm. Pe baza examinării microscopice a suprafeţei acesteia, certific că această bijuterie este de dată recentă, așa cum este atestat de caracteristicile depunerilor, absenţa coroziunilor, regularitatea manufacturii și descoperirea unor urme lăsate de unelte moderne”.

În anul 2000, când această expertiză a fost realizată la cererea unuia dintre antreprenorii din Deva, înainte de începerea oricărui dosar penal, descoperirea unor obiecte încadrabile ca fiind de patrimoniu și nepredarea lor era considerată contravenţie, nu infracţiune!

Filiera auruluiMai mulţi antreprenori din Deva au descoperit, în urmă cu mai bine de

13 ani, o schemă pentru a obţine bani ușor, profitând de istorie și de dorinţa unor oameni de afaceri străini de a deţine obiecte istorice. Ca atare, afaceriștii, deveniţi ulterior inculpaţi în dosarul “Aurul Dacilor”, au achiziţionat aur pur de la Roșia Montană, din care, cu ajutorul unor meșteșugari și al mai multor experţi din cadrul Muzeului Deva, au confecţionat brăţările. Acestea imitau aproape la perfecţie brăţările dacice din argint. Grupul de escroci a pus la cale o adevărată filieră pentru scoaterea pe piaţă a brăţărilor, găsind experţi, case de licitaţie dornice să scoată la vânzare asemenea obiecte și bineînţeles, cumpărători privaţi. Șmecheria întregului plan era următoarea: nimeni nu putea proba adevărata istorie a dacilor sau a meșteșugurilor lor, dovadă că, de abia după începerea dosarului penal au apărut cercetători care au susţinut că dacii aveau cultura aurului.

Poziţionaţi într-un spaţiu istorico-geografic aproape virgin, sub influenţa a 50 de ani de istorie fabricată de comuniști, antreprenorii deveni au găsit soluţia pentru a face vandabile brăţările din aur: dacii le purtau

Adrian Iorgulescu, a plătit peste șase milioane de euro din banii statului pentru brăţări dacice false, potrivit ziuanews.

magistraţilor, a fostului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, și a tuturor celor care au fost implicaţi în modificarea istoriei României și în devalizarea bugetului naţional în urmă cu șapte ani.

expertul infractorilor, pe care l-au transformat în martor și expert al acuzării, pentru a confirma veridicitatea istorică a brăţărilor. Niciun moment nu s-au gândit de ce au fost găsite 38 de

Ion Coja


ascunse,/De macii scuturaţi în freamăt pe câmpie,/Sunt vinovat de gânduri nepătrunse’’.

M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în faţa realităţii vieţii, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă înghite tot. Legile implacabile ale entropiei ne fac să dispărem încet. Se scrilejează pe cele trei chakre, pe chakra celui de-al treilea ochi (între gânduri), pe chakra comunicării (între cuvinte) şi pe chakra inimii. Dacă vă veţi deschide centrii energetici, veţi înţelege mesajul poemelor. Cu semn de admiraţie, vă pot ajuta şoptindu-vă că nu este nici o epopee decupată, e doar sărutul. Samuel Butler spunea undeva: ‘’Viaţa este ca şi iubirea; întreaga raţiune este împotriva ei şi toate instinctele sănătoase pentru’’. Poate şi pentru că uneori trancedentul se anulează prin simpla lui negare. Amintire versus uitare. Amintirea ca materializare a timpului. Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri şi transcendenţa unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puţin din întuneric. Există oameni, câţiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din ei: poeţii şi sfinţii. Poeţii, de prea-dulcele frumos al lumii, sfinţii de prea plinul harului divin. Sau cum ar spune Anne de Noailles: ‘’Mi-am făcut din plin onoarea de-a suferi’’.

Căutarea sentimentelor în fiinţă predomină. O viziune a vieţii interioare în dragoste. Fiecare concept devine idee şi fiecare idee devine concept. Doar intelectul le abrogă. Voinţa dragostei pune stăpânire pe suflet. Exacerbarea simţurilor alocă sincerităţii trăirea în neantul iubirii, pentru că iubirea fără adevăratele sentimente, trăite în sineşi, este moartă. Poema care dă titlul volumului poate fi o artă poetică ce defineşte un specific auctorial remarcabil, un anumit tip de imagine, frisonant şi convingător. ‘’Interogaţiile’’ lansate sunt adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înţeleptului, neliniştea metafizică şi cea pământească denotă emoţia netrucată, lirismul natural şi memorabil al unui poet care suferă profund, dar reţinut şi cu demnitate, ca în ‘’Paris’’, ‘’Când voi pleca’’ sau ‘’Sicut candela ardens’’, din care citez la întâmplare ‘’Când Oul Universului s-a spart,/Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare’’. În năzuinţa de a atinge frumosul, Vasile Burlui caută permanent noi linii de expresie, precum pictorul care îşi pregăteşte cadrul, şevaletul şi penelul pentru operă. Spontaneitatea şi corenţa exprimării, naturaleţea versului şi simţirii din care se făcea doar pe vremuri poezie autentică, flori rare astăzi, o metrică a versului cu efect, rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, toate aduc flori de lumină din lumina aceea de aură care nu trebuie strivită, nici înăbuşită. Sufletul poetului este plin de trăiri intrinsece, poeme complexe, nuanţate, prezentate într-un mod concentrat. Este ca într-un teatru al minţii. Cu imagini noi, inedite.

Nu vreau cuvintele mele despre această nouă apariţie din colecţia ‘’De Anima’’ a editurii ieşene Apollonia să devină patrimoniu, dar nu mă pot abţine să mai scriu câteva cuvinte. Asta deoarece chiar îmi era dor să-l citesc pe autor din nou. Mi-a lipsit. Mă bucur că-şi păstrează unicitatea şi că poezia sa este ca şi o perlă rară. Desigur, pentru cei care preţuiesc perlele. Sunteţi Poet, domnule preşedinte, ştiţi să scrieţi, aveţi talent şi inspiraţie pentru tot ce vreţi să comunicaţi. Scrieţi, asta vă e menirea, conduceţi-vă cititorii prin lumea dvs. mirabolantă, continuaţi să ne uimiţi. Cu siguranţă, voi mai avea curând ocazia să scriu despre opera la care meşteşugiţi. Închei cu vorbele pe care vi le-ar fi spus regretatul meu tată: ‘’Mă, fir-ar să fie, cum scrii tu, pohete Vasile Burlui. Teribil. Te cutremuri. E Poezie’’.

Cu plecăciune, Pompiliu COMŞA, Reporter European 2012

î

a ministerului, niciodată”.Dovada că procurorii nu știu cine ce a furat este faptul că, după

trimiterea în judecată a primului grup de antreprenori, în sarcina cărora procurorii au reţinut că au furat 13 brăţări, anchetatorii au susţinut că, de fapt, numai o brăţară din cele 13 au fost furate de acest grup, restul de altele! Asta după întocmirea rechizitoriului și desesizare!

Ministerul Culturii refuză să facă dovadă vătămăriiZIUAnews a solicitat Ministerului Culturii, parte civilă constituită

pentru 6,6 milioane de euro în dosarul „Aurul Dacilor”, încă de acum trei săptămâni, să facă dovada că din situl Sarmisegetuza Regia ar face parte culmea Căprăreaţa, de unde bănuiesc procurorii că s-au furat brăţările. Deși o astfel de solicitare ar fi trebuit soluţionată în mai puţin de 24 de ore, pentru că MC ar fi trebuit să aibă această dovadă, de vreme ce se consideră vătămată prin acţiunile inculpaţilor, după trei săptămâni, solicitarea ZIUAnews se plimbă pe la Deva, la Muzeul Civilizaţiei Dacice, la Consiliul Judeţean Hunedoara și la Institutul Naţional al Patrimoniului. Incredibil este că Ministerul nu a depus, conform maestrului Mateuţ, nici la dosar aceste acte! Cu alte cuvinte, „Aurul Dacilor” este un dosar în care nicio autoritate nu

poate proba autenticitatea obiectului material al unei infracţiuni, nu poate proba că a deţinut vreodată obiectul, locul din care acesta a fost sustras!

Kosonii – altă ţeapă!Nu numai brăţările dacilor au fost replicate de antreprenori dornici

de un ban câștigat rapid pe spatele unor colecţionari. Și kosonii, monedele dacilor, au fost copiaţi și replicaţi pentru export, numai că, fiind cunoscute caracteristicile acestora, și având imprimări descrise în foarte multe studii și tratate de-a lungul timpului, falsificarea acestora s-a dovedit extrem de dificilă.

Brussels Art Laboratory- cel mai vechi laborator europeanInstitutul din Bruxelles la care a fost făcută expertiza brăţărilor

dacice are 27 de ani de experienţă și este, conform propriei prezentări, “cel mai vechi laborator european care asigură clienţilor teste știinţifice, este singurul laborator european condus de un expert autorizat de camera naţională a experţilor în artă”.

Articol publicat de ziuanews.ro

Citesc şi recitesc cu mare plăcere ‘’Interogaţiile lui Aşur’’ semnat de profesorul universitar doctor Vasile BURLUI, dacă nu greşesc a cincea carte de poezie a acestei personalităţi originară din Suceveniul Galaţiului. Stau undeva în curtea gospodăriei mele, pe o bancă veche şi dintr-o dată cerul vânăt de supărare mă bate cu stropi mari, ca într-o felie literară citită de curând. Nu-mi pasă pentru c-am împrumutat, din repetata şi obsesiva lectură la care parcă mă îndeamnă mereu autorul, absenţa, în sensul ontologic şi metafizic al acestui termen. Nu absenţa, pur şi simplu, a ceva sau a cuiva anume (ar fi prea simplu, ar fi minor), ci absenţa de sine şi din sine a fiinţei înseşi, incompletitudinea fără leac a făpturii

umane, care, după cădere, şi-a ratat, iremediabil, şansa de a fi fericită. Sunt 42 de poezii scrise de El, ‘’neştiutul’’, cel care a sesizat năucitorul realism al prieteniei, puţine cu dedicaţii (doar şapte!), fără obişnuitul de până acum dialog peste clipe cu Doamna Sa, deşi printre rânduri, o evocă permanent, multe concepute la Pietrărie la diferite date calendaristice, o plimbare prin anotimpuri şi istorie, vegheate de ‘’Helex Nebula-Ochiul lui Dumnezeu’’. Arhiteme sunt mai multe, nu numai aceasta, cu rima căzând, deseori, acolo unde cade şi accentul semantic, tensiunea şi dinamica lor fiind determinate de drama pe care o trăieşte eul contemplativ şi meditativ, elegiacul Vasile Burlui dovedindu-se, aşa cum remarca în prefaţa cărţii şi cunoscutul critic literar Andrei Grigor, un ‘’poet experimentat, cu o bună ştiinţă a cărţilor clasice şi adevărate de poezie, dar şi a unei întregi istorii a culturii (şi a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri şi mitografii, integrate în propria existenţă-sau poate validate de ea-, reconstruite în datele vieţuirii contemporane şi, în sfârşit, poetizate cu sens’’. Sub raportul spectacolului liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) şi suflet (psihe), nu cu cea între carne (sarks) şi duh (pneuma), de care vorbeşte magistral Apostolul Pavel. Otrăvit de fluviile angoasei, crezându-se pe marginea neantului, sufletul (sediul afectelor) este sfâşiat permanent de incertitudini, de tristeţi imposibil de numit, de dor. Uneori, rareori, de fapt, imanenţa, trupul (contactul nemijlocit cu ambianţa) pare a prelua iniţiativa, propunând aparenţa drept esenţă şi ceea ce este trecător-veşnicie. Spaţiul poeziei, pe care o putem considera în acest caz existenţialistă, este, deci, intervalul dintre neant şi paradis, iar substanţa ei umană-intervalul dintre intuiţie şi revelaţie, aşa cum Aşur, zeul protector al uneia dintre lumile mari şi de demult, are puterea mitică de a valida existenţa aflată la răscrucile îndoielii şi credinţei. Beatitudinea este un vis neîndeplinit pentru oameni. Nu o atingi decât murind în sineşi. Sunt momente preluate din adâncul fiinţei asaltată de trăiri intense şi explodate într-un tablou vast, amprentat de specificul unui lirism inconfundabil. Textele sunt scrise cu un înalt simţ al trăirii, cum ar fi în această excelentă ‘’Mea maxima culpa’’: ‘’Sunt vinovat de cântecul de ciocârlie/Ce-l port pitit în sipete

SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE

BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII

Vasile Burlui, ‘’Interogaţiile lui Aşur’’, Editura APOLLONIA,

2013, colecţia ‚‘De anima’’, 100 pagini, cu o prefaţă de Andrei Grigor şi un portret de Zamfira

Bârzu

‘’Interogaţiile lui Aşur’’ semnat de profesorul universitar doctor Vasile BURLUI, dacă nu greşesc a cincea carte de poezie a acestei personalităţi originară din Suceveniul Galaţiului. Stau undeva în curtea gospodăriei mele, pe o bancă veche şi dintr-o dată cerul vânăt de supărare mă bate cu stropi mari, ca într-o felie literară citită de curând. Nu-mi pasă pentru c-am împrumutat, din repetata şi obsesiva lectură la care parcă mă îndeamnă mereu autorul, absenţa, în sensul ontologic şi metafizic al acestui termen. Nu absenţa, pur şi simplu, a ceva sau a cuiva anume (ar fi prea simplu, ar fi minor), ci absenţa de sine şi din sine a fiinţei înseşi, incompletitudinea fără leac a făpturii

Pompiliu Comsa


î

MOTO:„Scriitorul român se naşte cu un

pregnant simţ al celebrităţii, înainte de a fi un truditor în nişte ateliere obscure, acolo unde se plămădesc

cărţile mari...”

D-le Adrian Alui Gheorghe, felicitări pentru apariţia acestei antologii, „Poezii alese”. Ce reprezintă pentru Dumnea voastră această carte?

Scriem cărţile în timp, secvenţial, d-na Baciu. Dar din când în când trebuie să ne uităm în urmă, să dăm coerenţă evoluţiei noastre, să completăm

portretul de etapă. Antologia de faţă adună poezie din nouă cărţulii anterioare, după.. douăzeci de ani de la debutul editorial. O antologie e şi un instrument de lucru pentru critică, mai ales că evoluţia scriitorului se petrece pe „scena literaturii”, cel puţin teoretic, sub interesul focalizat al criticilor literari care, în ce mă priveşte, au fost generoşi în aprecieri...

Sunt nume importante, şi-i amintesc doar pe câţiva dintre cei care au scris despre Dvs.: Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban, Cornel Ungureanu, Gheorghe Grigurcu, Constanţa Buzea, Marian Mincu, Gheorghe Mocuţa... E o listă foarte lungă...

Da, sunt critici şi scriitori foarte importanţi, avem „diagnosticieni” de calitate în poezia românească... Ne plângem, de multe ori, de calitatea „în general” a criticii, însă uităm contextul, adică o societate românească derutată, în disoluţie, care „nu mai vrea nimic”, care se dă leşinată în braţele Europei fără să fie atentă la faptul că fără o zestre culturală consistentă Europa o să ne trateze cu dispreţ. În Europa, despre care tot vorbim ca despre un El Dorado, nu ne aşteaptă nimeni cu şoselele noastre cu hârtoape, nici cu fabricile ruginite, nici cu găunoşenia politică atât de evidentă. Acolo trebuie să mergem cu mândria unei istorii (dacă mai avem istorie! dacă mai avem mândrie!), cu o zestre de cultură, cu o populaţie în curs de civilizare. Cu ce-i civilizăm pe români? Cu manele? Cu discursurile unor Vadim, Becali sau alte apariţii cu care ne intoxicăm intimitatea „televizionistică”? Cu o şcoală românească care trece din experiment în experiment, care trăieşte din amintirea unor performanţe individuale şi mai puţin din performanţele colective...? Că educaţia şi cultura unui neam nu se văd în kilometri de culegeri de probleme rezolvate, ele se văd în civilizaţia străzii, în felul în care se comportă fiecare individ la serviciu, pe stradă, în curtea proprie...

Dar, să ne întoarcem la critica literară, că de aici pornisem parcă...! Da, m-am bucurat de aprecieri extrem de generoase din partea criticii literare, fără să fiu un răsfăţat al acesteia... Dar Nicolae Manolescu m-a trecut „pe lista” deja celebră, Laurenţiu Ulici a mizat pe mine de la primele texte pe care i le-am înmânat, Al. Cistelecan a scris de câteva ori despre cărţile mele, chiar anto logia de faţă se bucură de o prefaţă a acestui „diagnos tician” real al poeziei de azi.

Titlul „Poezii alese” pare provocator. Aţi avut această intenţie când l-aţi ales?

Da, poeziile sunt „alese”, vers cu vers, sper ca eventualii cititori să aprecieze coerenţa pe care am dat-o cărţii, să vadă coerenţa evoluţiei mele în timp. Titlul are şi un parfum de epocă, pentru că e vorba, în fapt, de o retro-perspectivă poeticească care vine din mileniul doi şi se înscrie în mileniul trei. Ce şansă pentru noi să călărim două milenii, două secole...!

V-aţi asumat vreun risc publicând acum această antologie?E riscul alpinistului care se întoarce din Himalaya sănătos şi are

surpriza să-şi scrântească un picior pe stradă, în prima adâncitură...! Glumesc. Fiecare carte e un risc asumat, se zice. Riscul cel mare, pentru un autor, e să scoată cărţi în mijlocul unei populaţii analfabete sau care

ADRIAN ALUI GHEORGHE in dialog cu Angela Baciuvorbeşte altă limbă.

O antologie presupune un bilanţ. Consideraţi că aţi ajuns la o vârstă care necesită antologări?

Biologic am patruzeci şi şapte de ani. E mult? Un scriitor, un artist rămâne la vârsta primelor sale manifestări artistice inspirate, toată viaţa nu face decât să nuanţeze obsesiile copilăriei. Primele cărţi le scriem din talent, următoarele le scriem (şi) din ştiinţa scrierii. Cu fiecare carte devenim tot mai „perverşi” ca autori, amănuntele depăşesc fondul, ardem în mijlocul focului interior, dar ne place să ne privim cum ne chinuim.

Ce v-a adus poezia în această viaţă?Cred că totul. Spunea cineva că matematica ne dă să mâncăm, iar

poezia ne învaţă să trăim. Ca să desluşeşti frumuseţea „matematicii vieţii” trebuie, cred eu, să înveţi să desluşeşti poezia fiecărei clipe. Poate să pară un truism, poate să pară facilă rostirea acestui adevăr, însă de prea multe ori ne credem mai deştepţi decât emoţia primară, curată şi încercăm să complicăm un suflet care e o capodoperă de simplitate...

Ce şanse mai are cartea de literatură română în perspectivă? Ce şanse acordaţi scriitorului român?

Cartea de valoare va avea întotdeauna o şansă. Sau mai multe. Scriitorul de valoare, la fel. Un păcat al literaturii noastre este că scriitorul român se naşte cu un pregnant simţ al celebrităţii, înainte de a fi un truditor în nişte „ateliere” obscure, acolo unde se plămădesc cărţile mari. Abia de iese din „oul nedogmatic” patern (sau matern; nu mai contează), că scriitorul foarte tânăr se crede extrem de învăţat, de deştept, de dotat, că poate să se ia de guler cu oricine e cu un pas mai înainte...! Când Eugen Ionescu, Cioran, Eliade făceau scandal, în epocă, aveau nişte argumente

culturale bine asimilate, bine conturate...!

Astăzi s-a discutat la „Casa cu Absidă”, la convocarea scriitorilor, despre modificările „Statutului Uniunii Scriito rilor”: au fost păreri pro şi contra, s-a stabilit cine să susţină doleanţele acestora la Bucureşti şi altele. Cum comentaţi, din punctul de vedere al unui scriitor ce trăieşte pe meleaguri... româneşti?

Statutul Uniunii Scriitorilor este un document perfectibil, desigur. Depinde de noi toţi să se întâmple asta.

Uniunea Scriito rilor e mai mult, cred, decât o instituţie interscriitoricească, este ex presia solidarităţii de breaslă. Deşi sună cam lemnos, cred că asta ar fi justificarea ei pe lumea asta. Scriitorul e un individ vulnerabil într-o lume a agresivităţii şi a analfabetismului în creştere, de aceea are nevoie de „un sindicat” care nu e nici „mironmitrea”, nici „nuştiucumhosu”. Cred că şi îngerii din ceruri au un

sindicat ca să se apere de împilările unor mucenici sau cuvioşi care au luat cu japca nu ştiu ce puteri de la magazinul de profil. Sunt şi foarte multe pretenţii în jurul U.S., sunt foarte multe doleanţe, sunt, de asemenea, cum aţi observat foarte bine, multe frustrări, care se manifestă în public.

Frustrările unora chiar nu au explicaţii plauzibile...Impresia cunoscătorilor şi a necunoscătorilor e că Uniunea

Scriitorilor este prea umflată, că are între membri mulţi veleitari etc. O fi aşa? Cine se crede genial să ridice primul piatra...! După părerea mea genial e numai Dumnezeu, că i-a făcut şi pe geniali şi pe negeniali după chipul şi asemănarea sa...! Ar trebui ca fiecare scriitor, dincolo de nebunia personală, să fie conştient că e parte dintr-o castă. Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care îşi bat joc de talentul (sau talantul?) pe care Dânsul li 1-a dat spre „folosinţă”. Un scriitor adevărat care a dat o recomandare unui netalentat sau veleitar ca să intre în Uniunea Scriitorilor, conform ultimelor buletine de ştiri de pe lumea ailaltă, va trebui să măture în Purgatoriul lui Dante, să frece o mie de ani cu periuţa de dinţi conştiinţa lui Celine pentru că a pactizat cu duşmanul sau să facă inventarul Bibliotecii Babel, acolo unde a fost bibitotecar Borges...

Credeţi că U.S.R. ar trebui să se „reformuleze”?Uniunea Scriitorilor ar trebui „să se reformuleze” zilnic, ca să-i

mulţumească pe toţi scriitorii care o compun, pe cei care nu au intrat încă

felicitări pentru apariţia acestei antologii, „Poezii alese”reprezintă pentru Dumneaaceastă carte?

d-na Baciu. Dar din când în când trebuie să ne uităm în urmă, să dăm coerenţă evoluţiei noastre, să completăm

Angela Baciu


î

„în structură”, pe cei care au murit din cauză că nu s-a reformulat „U.S.R.-ul” la timp, dar şi pe cei care se vor naşte cu intenţia clară că Uniunea Scriitorilor trebuie, dacă nu distrusă, măcar reformulată...

Ne apropiem de Europa?Da, tip-til, tip-til...! Întâi noi, după aceea şi Uniunea Scriitorilor. Sau

ar trebui invers? Ar trebui să facem o comisie, să analizeze chestiunea...

Preşedintele nou ales al U.S., Nicolae Manolescu, împreună cu echipa sa, va schimba ceva? Ce speraţi?

Eu aş începe, să fiu în locul Dumnealui, cu văruirea sediului Uniunii Scriitorilor, care arată destul de prăfuit, e şubrezit de atâta ideologie, e afumat de tămâierea atâtor personalităţi stalinisto-co muniste. Apoi aş mai găsi şi altceva de făcut, problemele apar de la zi la zi.

De ce nu sunt promovaţi şi tinerii scriitori? Ar putea fi cooptaţi în anumite proiecte, pentru a fi pregătiţi pentru anii ce vor urma?

Să fie promovaţi, cine se opune? Trebuie căutat vinovatul care nu-i promovează şi să fie amendat, arestat, împuşcat...! Credeţi că ar trebui să se ocupe de trebuşoara asta preşedintele Băsescu? Guvernul? Parlamentul?

Mama Omida? Mătuşa Tamara? Gigi Becali? Tinerii scriitori (pot) să scrie, să publice, să facă programe, să citească, să candideze la orice funcţie vor, să se însoare, să plece din ţară nemulţumiţi, să se întoarcă încărcaţi de glorie...! Au o mulţime de oportunităţi, inclusiv aceea de a se rata când vor ei, cum vor ei. Gălăgia prea mare făcută în jurul unor ipotetice drepturi pe care le-ar avea şi care ar fi ascunse într-un „depozit cu drepturi” din subsolul Uniunii Scriitorilor (sau sub Casa Poporului?) cred că îi deranjează chiar pe ei la scris. Şi până la urmă ce mai înseamnă tinereţea asta de care se tot vorbeşte? Mă interesează prea puţin, când le citesc cărţile, dacă Dan Sociu sau Claudiu Komartin sau Dan Coman au câte 70 de ani sau că Ion Mureşan nu are nici 20...! Am găsit, în Pateric parcă, o replică la această chestiune: „Cine nu este bătrân la tinereţe, nu va fi tânăr la bătrâneţe”. Restul e hărmălaie, bâlci...

Apropiindu-ne de sfârşitul dialogului nostru, spunând că sunteţi un om optimist, sunteţi un poet fericit, împlinit?

Omul fericit este cel care n-a ratat nici un drum. Poetul fericit este cel care simte că a ratat toate drumurile.

Eu sunt undeva la mijloc, fericit că nefericirea mea şi a altora a căpătat, prin mine, un oarecare sens.

Luni, 3 februarie 2014, Sala Atelier a Facultății de Arte din Galați a găzduit un eveniment de excepție, asupra căruia merită zăbovit și reflectat. În cadrul acestui eveniment au avut loc cel puțin două premiere naționale, pe care le voi prezenta separat, așa cum de altfel trebuie procedat.

Prima este spectacolul de teatru ”E frumos ce-mi place mie!”, montat de regizorul, scriitorul și profesorul Bogdan Ulmu, spectacol ce a contat ca examen al primului semestru din programul de studii masterale cu specializarea ”Teatru Muzical”, masterat pe care Facultatea de Arte gălățeanăîl desfășoară în colaborare cu Academia Centrală de Dramă din Beijing.

Compozițional, spectacolul alcătuiește o țesătură paradoxală, lucrată cu măiestrie de bijutier. Pe de o parte, există o elaborată prezență a mijloacelor expresive – jocul, mișcarea, dansul, cântul, costumele populare. Pe de cealaltă, o elaborată lipsă a lor – decorul, eclerajul, tehnica de scenă. Combinația – economie de mijloace, ar zice aveniții domeniului, înșelându-se - este de fapt o stratagemă stilizată care pulverizează dimensiunile spațiale și temporale ale acțiunii, devenită astfel un pretext, un preambul fantastic pentru o incursiune nostalgică, impresionistă, prin teatrul folcloric românesc. Grație textelor lui George Călinescu, excelent alese, acțiunea baleiază de la iroziși călușari, până la feciorul de împărat căruia i se făgăduiește idilica ”jumătate de împărăție”, de la pilde spirituale până la metehne cu damf de rubiniu (cum altminteri decât flancate muzical de Maria Tănase și a sa ”Bun e vinul ghiurghiuliu”), de la fabuloasa poveste a brezaiei până la inițiaticul itinerar întru însurătoare. Peste toate episoadele plutește un umor fin, bine dozat, în concordanță cu posibilitățile textului și ale actorilor, genul de umor specific unei povești spuse cu poftă, cu bună dispoziție.Nu există neapărat o cronologie a acestor momente, după cum nu există nici o legătură sesizabilă între ele, alta decât ludica continuitate sau apariție a unor personaje dintr-o poveste în alta. Însă exact această incongruență plasează întreaga construcție dramatică într-un tablou mișcător, într-o ”toamnă aurie, demult”, marca illo tempore-ului sadovenian. Ceea ce nu e nici pe departe întâmplător – același Călinescu scria despre Mihail Sadoveanu ca ”are realismul lui Balzac și melancolia unui romantic”. Este, în mare măsură, rezumatul spectacolului.

Crucialul merit al compoziției scenice este că face acest lucru fără să-și declare o funcție documentaristă, lăsând spectacolul să respire un aer teatral și nu literar. Pe care îl respiră, nu glumă! Spectacolul are un suflu bine cadențat, actorii se schimbă la fiecare scenă, momentele de text au un tempo asemănător cu muzica populară care le precede sau le urmează (și care acționează deopotrivă ca declanșator sau ca plasă de siguranță pentru fragmentele dialogate), acțiunea fiecărui moment are grijă să cuprindă întreg spațiul de joc (realmente solictant pentru actori, însă de mare efect pentru public – impresia este că actorii joacă pe o scenă de dimensiuni considerabile), iar dansurile încinse la răstimpuri fac o savuroasă atmosferă.

Surpriza cea mare este că, pe lângă cele descrise, actorii cântă! Este vorba, în definitiv, de un spectacol gândit pentru un masterat de teatru muzical, așa că performanțele vocale nu puteau fi omise. Ar fi fost însă o greșeală ca tocmai din acest motiv, ele să fi fost supralicitate și decupate în stil musical, ca interludii,

Victor Mihăilescu

cuplete sau aparté-uri. Din fericire, nu s-a căzut în facila ispită, iar momentele muzicale s-au integrat excelent în economia unui spectacol cu tensiunea energetică a muzicii folclorice, nu a intermezzo-ului de tip musical.

Și totuși, de ce este această reprezentație unică? Pentru că este prima încercare de gen, cel puțin în învățămîntul teatral universitar național. Îndrăznesc să extind afirmația la nivelul întregului domeniu artistic teatral românesc, cu riscul de rigoare. Dincolo de acest motiv, spectacolul e unic nu doar ca rezultat al unui demers, ci și ca produs artistic în sine, ca triumf a ceva ce ar fi putut să fie și din fericire nu este. Ar fi putut să emane un simbolism religios condescendent, ar fi putut să devină un elogiu ieftin al ”fibrei” românești, ar fi putut să fie un manifest patriotard infantil, ar fi putut să fie o bășcălie zglobie sau o fatalistă tragedie melodramatică, scăldată într-o moralitate ambiguă și într-un misticism profund inoportun. Spre lauda celor implicați, nu este nimic din toate acestea, ci un spectacol cântat în cheia sol a teatrului, umorul, un spectacol care își definește propriul gen, unde deocamdată nu are concurență: feeria folclorică românească, updatată....

*

Cea de-a doua premieră națională este programul de masterat care a debutat în toamna lui 2013 la Facultatea de Arte din Galați și care a făcut posibil apariția spectacolului ”E frumos ce-mi place mie!”. Acest masterat, întins pe doi ani și care, cum spuneam, este desfășurat în colaborare cu Academia Centrală de Dramă din Beijing, presupune, pe lângă pregătirea de bază (care include și un modul de pregătire în limba chineză), patru luni de deplasare în China pentru studenții români, pentru a studia ”la fața locului” chestiuni specifice teatrului muzical. Nici aici n-o să insist în zona desfășurării tehnice, ci o să încerc să aduc câteva lămuriri despre însemnătatea acestui masterat pentru învățământul teatral universitar din România.

În acest sistem nu există noțiunea de bun cultural teatral. Există noțiunea de produs teatral, condensat, în cele mai fericite cazuri, sub forma unui spectacol care marchează finalizarea studiilor (de licență sau masterale) și care este jucat de câteva ori maximum, într-o simbolistică și o filosofie a șansei – de cele mai multe ori, se ia în considerare că pentru câțiva dintre participanții la un astfel de spectacol (mă refer, evident, la studenții-actori) poate fi singura dată când urcă pe o scenă și performează în regim semi-profesionist. Și cam atât. Nu există vreo strategie reglatoare a inflației de absolvenți în domeniu (numărul anual de licențiați în teatru îl depășește cu mult pe cel al locurilor disponibile în instituțiile oficiale), nu există vreun plan structurat și etapizat care să le ofere tinerilor actori o șansă reală de integrare pe piața de profil și nu există nici descriptori de performanță în educația teatrală care să genereze statistici relevante în domeniu. Instituțiile de învățămînt sunt, astfel, exonerate de orice răspundere, școlind artiști care își sprijină activitatea ulterioară pe organizări de proiecte într-o platformă concurențială directă, individuală, care fluctuează în funcție de indici mai cu seamă economici, decât culturali. Din teoria pedagogului Ion Cojar, învățământul teatral a împrumutat conceptul de ”etapă de lucru”, conform căruia orice tentativă artistică, oricât de elaborată, nu este un produs finit, ci urmează să sufere modificări la fiecare reluare. Admirabilă fecunditatea ideii în resorturile și mecanismele procesului de învățământ, însă egalmente periculoasă, folosindu-se nepermis de mult ca paravan pentru proverbiala descurcăreală de moment sau pentru a cataloga teatrul ca artă a contingentului, deopotrivă spasmodică și imprevizibilă, care nu poate pune la dispoziție un sistem de evaluare precis. Ca orice artă, teatrul (incluzându-l și pe cel studențesc) are reguli, canoane și standarde de performanță conform cărora produsul efectiv (spectacol, reprezentație, performance, oricum ar fi numit) poate fi judecat, comentat, evaluat, indiferent de poziționarea astrelor în momentul desfășurării lui.

(fragment)


De aceea, ca un alt Manole, „zideşte, zideşte întruna” „oglinzi concave la marginea răsăritului” în orizontul cărora naşte dimineţi de iubire. Spargerea unei oglinzi nu are urmări dramatice, dimpotrivă, multiplică şi înlesneşte intersectări ale drumurilor erotice (Zodie).

Penumbra. Dacă jocul dedublării ori motivul oglinzii e de largă uzanţă poetică, Constantin Marafet explorează valenţele unui motiv literar fără frecvente ecouri lirice până acum – penumbra. Situarea eului liric în penumbră dă un dramatism de natură existenţială. Aflat într-o zonă tranzitorie, el se defineşte ca un dilematic ce-şi împarte speranţa şi dezamăgirea între lumină (Eros) şi umbră/ întuneric (Thanatos), valori consacrate ca antitetice. Penumbra e o zonă discretă de refugiu. Aici e un interval neutru, propice meditaţiei şi reveriei, care dă posibilitatea luării unui elan înaintea saltului erotic ori a renunţării amnezice. În regatul semantic al penumbrei sălăşluiesc imagini sinonimice seducătoare, risipite în multe dintre poeme: „pragul casei”, „streaşina zilei”, „poalele munţilor”, „cercevelele nopţii”, „buza prăpastiei”, „malul dorinţelor”, „hotarul nopţii”, „buza orizontului”, „apus de taină” ş.a. fiind o zonă incomplet luminată/întunecată, aici cresc visările şi tremură aşteptarea, se dilată spaima despărţirii ori încolţeşte resemnarea celui îndrăgostit. Escorta subţire a umbrei, penumbra, devine un spaţiu strategic de veghere asupra meandrelor erotice. Penumbra se strecoară în universul imediat (casa, pădurea), în zona sentimentală (dorinţa, reveria), prefirându-se în lumea fenomenală (ploaia, fulgerul) şi partajând cosmicul (luna, noaptea, depărtarea).

Aproape insesizabilă în raport cu cele două lumi alăturate, penumbra este o frontieră deloc de neglijat. Ca linie de margine, are rolul să atenueze discrepanţele, să ţină alături contrariile, având simultan rolul delimitării şi al unirii a două regate. Poetul sesizează pericolul neaglutinării lumilor compatibile atâta timp cât descoperă înfiorat marginea, tot ca penumbră, fie că este „marginea lunii”, „marginea rătăcirii”, „marginea întristării”, „marginea răsăritului” ori chiar „marginea orizontului” sau „marginea sfârşitului”. Margini au, aşadar, toate universurile percepute. Entităţi situate pe laturi opuse sunt el şi ea, numai că el aşteaptă în penumbră, chemând-o înspre lumină, în timp ce ea e de partea umbrei: „vino, te-aşteaptă/ lumina” (Lumina din stradă); „tu eşti în conflict cu lumina” (Orizonturi fixe).

Textele surprind prin sonuri ce amintesc de marea poezie de dragoste. În poemul Fără maluri, zădărnicia aşteptării e consemnată printr-un banal sms care-l vesteşte „că nu mai vii, nu mai vii”, situându-l pe amorezatul neferice pe o dungă primejdioasă, însuşi percepându-se ca penumbră, ca margine între zi şi noapte, între lumină şi umbră: „stau pe timpul incert ca un amurg singuratic” (s.n.).

Nefericit, îndrăgostitul perseverează în căutarea iubirii/iubitei ideale: „te tot caut prin tot felul de jurăminte,/ trup ne-mbrăţişat şi învins de cabală./ […] surâsul aşteptării arestate mi-aduce aminte,/ clipă de clipă de tine, angelică-ncântare.” (Oglinda iernii). Pregătit să reziste în aşteptare până la „clipirea-sfârşit”, solitar în turnul de veghere al penumbrei, înamoratul are sentimentul precarităţii idealului erotic: „am tors din furca vremii/ un trist fuior de zile…// simt cum se stinge visul/ sub feerii de raze, se topesc neguri/ durerea mea-i asemenea/ morţii din petale,/ pe care vijelia/ o frânge-ntr-un sărut…” (Potir).

Subsumate erosului supravieţuiesc alte câteva teme şi motive poetice de tradiţie şi moderne precum timpul, poezia, ploaia, sufletul, visarea, anotimpurile etc., pe care, lesne, cititorul interesat le-ar putea identifica.

Maniera creativă şi de prezentare a textelor, prin stilul alambicat şi forma diversificată conduce către postmodernism cu intruziuni textualiste. Şi totuşi, adierile care învăluie conţinuturile şi dau vibraţii de adâncime orientează spre un lirism modernist moderat cu infuzii romantico-simboliste. Substanţa eului liric dezvăluie un neliniştit căutător al erosului. În definirea sinelui, poetul tulbură izvoarele mitice (Pasărea Phoenix), încearcă „acorduri” bacoviene (Plouă, Acorduri), scrutează blagian „întunericul ascuns în păduri”, simte barbian „nadirul trecând latent prin vârstele noastre” (Ultimul spectacol) ori descoperă aidoma lui Nichita Stănescu „imensa lacrimă neplânsă” (Un fotograf).

Dincolo de aceste tangenţe de creaţie, consider că motivul penumbrei constituie un elementul de originalitate lirică şi nu întâmplător poetul Constantin Marafet l-a integrat în titlul volumului Penumbra trandafirului. Cu certitudine totul e doar un demers incipient într-o explorarea mai profundă, ceea ce l-ar aşeza definitoriu ca un poet distinct în aria liricii contemporane.

Recentul volum de poezii al râmniceanului Constantin Marafet – Penumbra trandafirului –, editat de Fundaţia Scrisul românesc din Craiova, în 2013, sub girul editorial al lui Tudor Nedelcea, atestă că filonul liric afirmat în cărţile anterioare, Rădăcina înstelată (2009) şi Popas între nori (2010), are încă rezerve ale imaginarului poetic.

Privite în ansamblu, poemele redau cazna îndrăgostitului de a se împlini în cuplul existenţial, fiindcă cele „două iluzii” rătăcesc în paralel pe tărâmuri diferite. Dedicată Doamnei sale, Maria, cartea include, în spiritul ei profund, lirică erotică. Efortul îndrăgostitului orfeic este propulsat de

nevoia de iubire, de dorinţa împlinirii într-o nuntă cosmică, de aşteptarea dramatică în turnul de veghe al penumbrei ori de neliniştea uitării, după cum reiese chiar în primul poem, Anotimpuri: „iubirea viscoleşte amintiri/ la marginea unui tablou neterminat”.

Structurarea planurilor are împletituri lucrate în manieră clasică, în care proiecţia se face dinspre eul liric către universul din afară. El, îndrăgostitul, îşi redimensionează trăirile prin proiectarea în vegetal (pădurea), geologic (vulcanul), acvatic (izvorul) şi, mai ales, în planul cosmic (luna, zorii, soarele, amurgul, norii etc.).

Iubirea-întâmplare. Unitatea primei părţi a volumului este dată de laitmotivul întâmplării. De la percepţia intuită a prezenţei iubitei, la cuprinderea în volutele dragostei, la rătăcirea fermecătoare pe tărâmul erotic populat cu „întâmplări negre” şi cu „întâmplări albe”, apoi la trăirea unor „nopţi de purpură”, cei doi îndrăgostiţi, se caută, renasc, se pierd, se regăsesc în caruselul întâmplării. Iată: „şi orizonturi întârziate renasc/ cu măşti incolore/ peste casele din care ne privim/ îndelung./ tu ascunsă-ntr-un ceas azuriu/ eu într-o dimineaţă pustie// ce frumuseţe!/ existăm în aceeaşi întâmplare” (s.n.) (Întâmplare). Firescul e dat de iscarea întâmplării „pe strada mea”, de-atunci fiind „luminat”, urmărit de „şoaptele întâmplărilor”, încât, conchide poetul, iubirea cu tot alaiul de emoţii neascunse devine „unică-ntâmplare pentru mine” (Anotimpurile mării). Sintagma poate fi citită în dublă cheie: unica întâmplare ar putea fi erosul şi logosul / iubirea şi muza, tot aşa cum „tânărul copac fără nume” poate fi poetul şi poemul în îndârjirea de a devoala dorul şi lumina. Supusă curgerii de neoprit (panta rhei), „pe râul ce duce niciunde”, din sine iubirea-întâmplare renaşte asemenea miticei păsări Phoenix: „şoapta ta fuge de moarte/ doruri se întorc pe roate”; „orizonturi întârziate renasc”; „o turmă de vise/ se renaşte acum pentru noi”.

Spaţiul şi timpul se redimensionează apocaliptic: „nimicul se desface-n două”, „timpul fără glas se ascunde”, „a început anotimpul să mă petreacă”; viaţa îşi contractă respirarea, moartea cucereşte trupuri, fiindcă finalitatea erotică este croită conform cu intensitatea sentimentelor. În poemul Cadenţă, fiorul morţii primejduieşte dragostea. Universul se tulbură, trupul istoveşte, însă iubirea care „nu e doar o simplă, banală întâmplare” (s.n.), doare ca o rană vie „până la clipirea-sfârşit”: „nu am răgaz iubito, nu mai am,/ moartea bate-n buzunarul de la piept/ […]// singuri! universul e grăbit, cadenţa/ o găsim în infinit. singuri aici, niciodată/ nu ne putem iubi veşnic prin absenţă/ ne putem declara dragostea clasată// sunt respirat…”; „şi-atât de dragă-mi eşti, iubito, că nu respir”.

„Oglinzile amare”. Fluxul motivelor literare saltă pe val fantasmele oglinzii. Dedublarea prin oglindă multiplică farmecul apropierilor şi pulverizează amintirea. În fapt, un spaţiu amăgitor (amintirea) e substituit cu un altul – oglinda. Reflecţia lărgeşte orizontul imaginativ ca într-un „joc secund” (I. Barbu), încât eul liric percepe, dincolo de realitatea imediată, ne-făcutul, adică un tablou neterminat, nişte praguri netrecute, „lacrima neplânsă”, nişte cântece nerostite, întâmplări nenăscute, „poeme nescrise” etc.

Oglinda dă imaginaţiei neţărmurire, poate fi răsfrângere de dor, vis, umbră, fantoşă, iluzie etc. Şi totuşi, împlinirea e doar virtuală: „trupurile noastre din oglinzi nu găsesc iubirea” (Secunde); „te-aştept în oglinzi cu sufletul” (Fulger şi tunet). Cea mai amăgitoare întregire e cea din oglindă, ca loc de întâlnire al sufletelor, nu al trupurilor, fiindcă, în luciul ei, îndrăgostitul vede ce-şi doreşte, modificând calea iubirii după vrere.

Poetul din penumbră

râmniceanului Constantin Marafet – Penumbra trandafirului Fundaţia Scrisul românesc din Craiova, în 2013, sub girul editorial al lui Tudor Nedelcea, atestă că filonul liric afirmat în cărţile anterioare, (2009) şi încă rezerve ale imaginarului poetic.

redau cazna îndrăgostitului de a se împlini în cuplul existenţial, fiindcă cele „două iluzii” rătăcesc în paralel pe tărâmuri diferite. Dedicată Doamnei sale, Maria, cartea include, în spiritul ei profund, lirică erotică. Efortul îndrăgostitului orfeic este propulsat de

Lina Codreanu


POEZIE

Alina Florica Stasiuc

Anica Andrei

Ioan Barb

Andreea Iono voce gravă sau una foarte suavă

”știispunea alma într-una din serile noastre de sfat și de taină” nu am o definiție exactă a vieții a morțiinimeni nu are dar uneori e așacălătoreșticu un vehicul arhaic sau cu unul ultramodern în aer pe apă pe drum de fier sau de piatrăcu clasa întâi sau cu ultima clasănici măcar nu conteazăcălătoreștiîn jurul tău ceilalți vorbesc despre toatecu toți dar nu și cu tine fiindcă tu ți-ai luat aerul de foarte absent foarte blazat și n-ai chefla fereastră toate frumusețile lumiiîndelung răsfățate de ochii curioși dar nu și de tinefiindcă ochii tăi stau înfipți adânc în podeate gândești la o mie de ...și la cai verzi pe pereținu ai chef nu acum poate mâinela anul sau peste doi anio să vezi cum se vede o lumeși la dracu’ totul pare să decurgă normalcând o voce gravă sau poate una foarte suavăcrește direct în timpanele tale și spune:”vă rugăm păstrați-vă calmul șipregătiți-vă sufletele pentru evacuare”

O noapte și particula negației

Încă o noapte vine tiptil,cineva urmărește cum mă învăluieca un cântec biocombustibil,țâșnit din coajă de portocală neagră...Nu-mi pasă,mă instalez în regatul nopții, la modul intrus,gata de ofensivă și apărare,batalioane de vise îmi încartiruiescîn dovezi deja ulterioare, flagrante, de nesomn...Acel fluture - mistuit în cer -apare din nou, cu nuanțele lui,degringolante...,pe aripi nearse. Un singur copac dormitor l-a primitși se leagănă nonșalant, împreună,într-un același dor...neștiutor...Iubite, fă ce vrei si ce nu vreicu neiubita, fugara duzină de femei !

Călătorie aievea

Se rostogoleşte cerulprintre frunzele de nuc,îngheţat de atâta soarecare strigă la el,acoperindu-i gura. Furtuna albă se porneşteplângând cu apă clocotită,plesneşte gândul coptde o tăcere adâncăşi dă cu biciul în mareacare încă îşi mai strigăvisul. Doar Ulise călătoreşte încrezător.

Chemare Mă-ntreabă privireaunde-i corabia bătrânului Odiseu. Zarea îngustă e-n flăcări,munţii se topescaşteptând apa seacăa visului rămas printre ruine.Tăcerea îneacă marea,doar valurile mai răspundîn amnezia sorţiică a fost cândva... demult. Un clopot alb, de sticlă,ciuruit de ploi,printre nisipul umedmai cântă, azi,vioi. Pădurea strigă la Ulise,să vină înapoi!

FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME)

NU MĂ-NTREBA

(în loc de motto)„Nu mă-ntreba azi de ce stă-n genunchi iubirea mea Poate o doare vreo uitare sau poate a obosit şi ea Sau poate spune-o rugăciune către un zeu de ea ştiut Să-i ierte nestatornicia şi timpul care l-a pierdut Când naufragiată-n tinereţe s-a tot iubit în fiecare val Şi răsfăţată fără scrupul, a tot schimbat mal după mal Nu mă-ntreba azi de iubire şi nici de ce stă ea aşa Mai lasă-mă până mâine să văd de pot schimba ceva”

FUGA ÎN SPIRALĂ Spirală, drum fără scăpare Coboară-n cercuri spre adânc, Frica iubirii de-ntrebarea Ce roade piatra unui gând Viraje strânse, ameţitoare, Printre explozii de trăiri Cobor şi urc în eschivare, Haotic slalom de-amăgiri Şi mă mulplică-n iluzii Mă pierde-n labirint de-oglinzi Am sufletul numai confuzii Nebun, el fuge să nu-l prinzi

DE-O FI... De-o fi cumva să poţi uita Cărarea către casa mea, Du-te pe veci, să nu mai ştii Iubirea cum o poţi găsi! De-o fi să-mi laşi dorul în piept, Să-mi plângă zilele-n deşert, În viaţa ta să nu-ntâlneşti O altă care s-o doreşti! De-o fi să vrei să m-amăgeşti, Cu vorbe dulci să mă vrăjeşti, Să nu ai parte de popas, Nici chiar în ultimul tău ceas! Dar de o fi să mă-ndrăgeşti, Eu mi te iau aşa cum eşti Şi-o să te las în patul meu Şi-o să mi te fac Dumnezeu!

VREAU SĂ TE IUBESC ROTUND Vreau să te iubesc rotund Eu cercul, tu al meu punct În învârtit m-abandonez Tu axa mea, eu titirez Pe-a ta orbita mă rotesc Te-nconjor pân-ameţesc Tu, centru într-o galaxie Eu, o planetă cam zurlie În mine am să te cuprind De cerul eu ar fi să-l sting Căci e lăsat de Dumnezeu Rotundul dintre-un TU şi EU

brăţara de la gleznă

Îmi amintesc de brăţara de la gleznă Pe care o purtam Legată de umbra pe care am primit-o la naştere Clipa când moaşa mi-a retezat cordonul ombilical Ce mă ancora încă în spiritul Tău Mi-am ascultat primul ţipăt Fluturându-mi viaţa pe buze Înflorindu-mi inima sub coaste Până când i s-a auzit clopotul Bang bang De atunci toate zilele mele au picioare de lut Vântul le spulberă în spatele meu ca pe o pulbere Pulberea devine deşert şi deşertul mă îndepărtează De naşterea mea O simt atât de departe ca pe o oază Împrejmuită cu ierburi înalte Când adie vântul se desprinde roua uitarea Şi toate din jur capătă o nouă înfăţişare Pe care încă nu o cunosc Nu nu mai ţin minte cum a fost înainte Ştiu doar că drumul acesta mă învaţă să merg

Mihaela NEACçU


ridicau osanale / şi se preamăreau / fericindu-se că n-au avut / nici o străfulgerare / în întunericul / care le acoperea / viermuiala. / Pe lângă ziduri / lumina se prelungea jenată / în straie ponosite”. (Maeştrii nimicului)

Întunericul reprezintă, desigur, viaţa decăzută, în timp ce lumina interioară, din sufletele noastre, scânteia divină. „Eram singur / Şi eram însetat de lumină”. (Setea de lumină)

Poetul deplânge decăderea morală pierzându-şi speranţa în forţele proprii de a face lumea mai bună: „Poetul este mai trist / în luna aceasta / pentru că oricât şi-a dorit/ n-a reuşit / să aducă lumină”. (Poetul din templu) Adevărata speranţă rămâne credinţa în Dumnezeu, pe care poetul ar vrea să-l trezească din starea de deus otiosus: „O! Mare Arhitect al Universului / Nici nu bănuieşti ce viermuială / s-a aciuat la uşa ta / gata să ţi se aducă noi jertfe / pentru un strop de lumină. / Şi toate astea numai pentru că / ai uitat să le spui / că lumina trebuie să se afle / în sufletul lor.” (Tristeţea din templu)

Cu această observaţie încheiem paralela dintre Templul brâncuşian al eliberării şi Templul cuvintelor, construit de Gheorghe Neagu.

Continuând prezentarea volumului de versuri, remarcăm alte teme importante: critica socială, arta poetică şi trecerea timpului.

Autorul se revoltă împotriva celor care ne-au acaparat ţara şi a guvernanţilor noştri care au permis acest lucru: „Străinii hrăpăreţi, flămânzi şi aprigi / îşi scuipă iar veninul peste noi”. (Prefacerea timpului) Textele de critică socială devin uneori adevărate pamflete: „Fiţi gata să zburaţi! / Luaţi-vă cele mai curate vestminte / Şi încercaţi- le! / S-ar putea să vă stânjenească / Buzunarele pline.” (Fiţi gata)

Omul infatuat pune în pericol creaţia prin faptele sale care potdistruge lumea: „În dimensiunea a şaptea / Marele Arhitect aînceput/ Să-şi numere zilele înspăimântat.” (Facerea)

Din acest motiv, întreaga lume a fost împărţită în două printr-o linie de demarcaţie între credincioşi şi păgâni: „Ea împarte lumea în

visuri / Şi în realităţi precare.” – de-o parte Irod, de alta Iisus: „Feriţi diagonala mov! / Spălaţi cinstiţi prelaţi / Cuvintele-n lighene

cu sodă / Şi-naripaţi sufletele / Cu cele mai albe speranţe. / Numai aşa bunul iisus / Vă recunoaşte puterea / De-a sălăşlui de-a dreapta

Tatălui / În templu.” (Diagonala)Arta poetică din următorul exemplu ne readuce în minte comparaţia

templului cuvintelor cu un templu din piatră, pentru motivul căşi poetul trebuie să lupte cu duritatea cuvintelor până le integrează

în poemul care vrea să întruchipeze eternitatea: „Fiecare bucată depiatră neşlefuită / Am avut grijă / S-o înfăşor într-un vers / Sortit

să păstreze / Cât mai mult / Taina tainelor tale.” (Şlefuire) Aici ar fi de adăugat că există şi versuri insuficient şlefuite în volumul Poemele din templu, şi care se datorează rimelor simple (îndeobşte substantiv-substantiv). Efectul estetic este mai pronunţat în rimele construite cu părţi de vorbire diferite.

Poetul, în general deziluzionat, se reechilibrează, într-o viziune modernă, prin cărţile de poeme: „Viaţa mi se scurge în cuvinte / Pe acoperişul lumii / lăsându-mă la streaşina ei / să-mi adun cuvintelen volume / Şi să le pun pe raft / Aşa cum se pun fructele toamna / să se coacă / Să se usuce / Ca să te hrănească / din carnea cuvântului / până la nemurire.” (Moartea cuvântului)

Încrederea în sentimentele omeneşti ni-l arată pe autor în postură neoromantică: „Uite, ia acest pumn de vise / Pune-l la rădăcina unui poem / Toarnă-i lacrimi destule / Şi-ai să vezi cum va răsări / Un roi de stele / Către care să se îndrepte / Visele tale.” (Vise)

Gheorghe Neagu, deşi se simte îmbătrânit, uneori ca un ram uscat sau ca o frunză, alteori ca o statuie efemeră: „Mă simt ca o statuie de ceaţă / În faţa cuvintelor / amprentele tălpilor / Răsturnate-n oglinda râului / Se risipesc / speriate de atâta fugă.” (Statuia) , s-a aşezat în partea diagonalei care reprezintă Împărăţia lui Iisus.

preluare din CONFESIUNINR. 13, iatrique / 2014

Gheorghe Andrei Neagu: TEMPLUL CUVINTELOR

,,Cea mai mare mirare este să fii la cheremul orbilor provizorii’’.

În anul 2004 am publicat o carte dedicată unui proiect nerealizat, intitulată Momentul revelaţiei în templul brâncuşian al eliberării (de ar fi fost să fie...) Comentez acum un alt proiect imaginar, Poemele din templu (Ed. Olimpus, 2013) scris de Gheorghe Neagu. Nu vreau să realizez o comparaţie valorică între aceste opere de artă, nici nu ar fi posibil să comparam un proiect arhisculptural cu un volum de versuri, dar există câteva semnificaţii generale comune, care merită relevate.

Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că ambele lucrări, care trăiesc în imaginaţia noastră, au suferit două metamorfoze importante. Templul lui Brâncuşi urma să fie, în primă instanţă, un Templu al iubirii sacre adus de maharadjahul Yeswant Rao Holkar de Indor, soţiei sale maharana Dew. În această variantă, incinta sacră ar fi fost deschisă, în jurul unui bazin cu apa urmând a fi aşezate trei Păsări în spaţiu: de bronz polisat, de marmură neagră şi de marmură albă.

Razele soarelui, aproape de zenit, ar fi fost reflectat de pe suprafaţa lucioasă a Păsării de bronz pe chipul unei zeităţi indiene neprecizate, aşezată pe partea opusă a bazinului.

Şi templul cuvintelor lui Gheorghe Neagu ar fi devenit, la un moment dat (a doua metamorfoză), un templu al dragostei: „Deatâtea ori în noapte / Mi te asemăn cu orologiul / Cu limbile moarte / Voiam să găsesc o scară / Să urc la tine” îndrăgostitul simţind „... neputinţa de-a schimba / Orele tale cu orele mele” (Luna din turnul templului). Dragostea la Gheorghe Neagu este mereu grefată pe un ţesut de nostalgie pricinuit de condiţia noastră de fiinţe efemere: „Deschide-mi poarta casei tale / Ca nişte braţe-n care să-mi cuprinzi / Tristeţea. / Deschide-ţi ferestrele / ca ochii cu care aştepţi / Să mă întorc obosit de la drum. / deschide-ţi sufletul / ca un cer în care zborul meu / E fluturare de vânt şi de fum.” (Templul) A doua variantă a templului brâncuşian devine un maosoleu, întrucât prinţesa indiană murise. Incinta urma să fie închisă, de forma dublului capitel al sculpturii Coloanai sărutului, în care s-ar fi intrat printr-un pasaj subteran. Interiorul, despre care nu ştim cum ar fi arătat, ar fi urmat să prezinte acelaşi aranjament ca în spaţiul deschis, dar sculptura zeului indian ar fi devenit Regele regilor/ Spiritul lui Budha. Penumbra din interiorul templului ar fi simbolizat viaţa noastră anostă, până când soarele, ajuns la zenit, şi-ar fi trimis, prin orificiul practicat în tavanul camerei de meditaţie, razele pe oglinda Păsării de bronz şlefuit, iluminând interiorul. Pelerinul, aflat în meditaţie, ar fi văzut Pasărea neagră a morţii, Pasărea albă a vieţii, frescele albastre precum cerul senin, cu păsări în zbor (suflete), de pe pereţi. Ar fi descoperit că este aşezat în dreapta divinităţii (tatăl ceresc, Regele regilor). Păsările albe, de marmură şi pictate, ar fi reprezentat lumina divină care se află în fiecare dintre noi şi care va fi eliberată în momentul extincţiei. La retragerea ultimelor raze de soare din incintă, dincolo de momentul zenitului, am fi simţit, odată cu ridicarea luminii reflectate de pe Pasărea de bronz, că sufletul nostru zboară spre cer împreună cu păsările pictate pe pereţi, apoi , ceea ce rămâne din noi în momentul exiaţiei, părăseşte încăperea şi se contopeşte cu lumina divină (soarele, spiritul suprem). Moartea ar fi fost văzută, ca în doctrinele indiene (şi nu numai) ca o eliberare a sufletului individual din închisoarea trupului.

Templul cuvintelor lui Gheorghe Neagu este în primă instanţă un templu întunecat, întrucât a fost construit de omenirea păcătoasă şi necredincioasă: „Nimeni nu mai luminează pe nimeni / stăm ascunşi / între zidurile templului / şi ne prefacem că zidim”. Am devenit făţarnici: „crezând / că vom păcăli intrarea în rai / zidind biserici” . (Lumina din templu) Fără credinţa curată, construcţia unui templu închinat divinităţii nu are nici un sens: „După ce-au terminat de zidit / somptuosul templu / ucenicii şi calfele / s-au trezit / în deplin întuneric / Şi-n bezna dinlăuntrul lor / şi-au adus aminte / c-au uita t/ s-aducă lumina.” (Uitare)

Înfumurarea noastră, datorită căreia ne credem asemenea Demiurgului, duce la desacralizarea/distrugerea templului: „Templul distrus / Lumina stinsă / Eroii pierduţi / Iar templul pustiu / Sub vorbe grele.” (Revolta ucenicilor)

Lumina adevărată nu mai este în om ci în afara noastră: „Buimacă, / lumina bâjbâia năucă / pe dinafara templului. / Înăuntru / fraţii îşi

Lucian Gruia


primar.” (Timp geamăn, p.40)

În momente de singurătate, fiecare dintre noi îşi poate pune întrebarea: „La solitudini della pietra/ solo il vuoto/ assorbe l’abisso/ Nascente di stella/ ma tu, abete-/ gemello dello stesso specchio-/ che vuoi fare/ con la mia ombra?” (Le solitudini della pietra, p.43). Se pastrează sonoritatea limbii române „Singurătăţile pietrei/ numai vidul le/ absoarbe genunea/ născătoare de stea,/ dar tu, molidule-/ geamăn de-aceeaşi oglindă-/ ce vrei să faci/ cu umbra mea?„

(Singurătăţile pietrei, p. 42). Prezent în faimoasa revistă Oglinda Literară,

precum şi în zeci de alte reviste din ţară şi străinătate, poezia lui Dumitru Ichim, cerebrală şi sentimentală în acelaşi timp, are ca punct de plecare emoţia ca mişcare sufletească a sinelui. Imaginarul religios ca funcţie psihică dobândeşte valoare estetică prin infiltrări criptice de idei, dar şi prin semne „la vedere”. Doar în cazul marilor poeţi, sensul cuvântului se dezvoltă printr-o continuă şi extraordinară experienţă. Credinţa şi creaţia sunt experienţe fundamentale pentru poetul Dumitru Ichim. (Constantin Teodorescu, Kitchener, Ontario, Canada)

ANUL 2013, ANUL LITERAR DUMITRU ICHIMANUL 2013, ANUL LITERAR DUMITRU ICHIM

***

Nu e o formulare tipic jurnalistică. e o realitate. În anul de graţie în care ne aflăm, au apărut câteva cărţi de versuri scrise de poetul Dumitru Ichim din Kitchener. În cronica la volumul de versuri Psaltirea apocrifă a dreptului Iov (Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012), îmi exprimam cu încredere o presimţire: „Limbajul liturgic este teologic şi poetic în acelaşi timp în demnitatea spirituală şi în trăirea credinţei la Dumitru

Ichim, care atinge treapta de încununare a vieţii de creaţie, dar şi capacitatea de a elabora, în continuare, la acelaşi nivel”. Întradevăr, poetul nu s-a dezminţit. Se vorbeşte adesea de a doua tinereţe, poate şi pentru a îndulci sentimentul trecerii timpului personal spre bătrâneţe. Aici se deschide o altă perspectivă. E vorba de tinereţea creaţiei. Creaţia nu are vârstă propriu-zisă. De origine divină, ea cunoaşte faptul devenirii. Valoarea literaturii româneşti din America de Nord a crescut şi datorită contribuţiei esenţiale a

unei sensibilităţi lirice remarcabile.O parte a poeziei lui Dumitru Ichim

se regăseşte în traduceri. În limba albaneză, antologia Nelogoditele tăceri/Heshtjet e pafejuara a apărut la Editura ROZAFA, Prishtina 2013, în traducerea lui Baki Ymeri, cu o prefaţă de Dumitru Velea. În limba italiană, antologia Le Solitudini della petra (Le poesie rumene in lingua italiana) a văzut lumina tiparului sub îngrijirea lui Danilo Tomasseti şi în traducerea Mariei Niculescu, la Editura Ginta Latina, 2013. În limba engleză a apărut cartea de versuri The Ideogram of My Soul/ Ideograma sufletului meu, Editura Gracious Light, New York 2013. Traducătoarea Muguraş Maria Petrescu a intuit subtilităţile poeziei lui Dumitru Ichim, oferind variante remarcabile. In prefaţa semnată de Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian se surprin aspecte esenţiale din creaţia poetului din Kitchener.

La Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2013, cu prefaţa regretatului mare cărturar Valeriu Anania, se tipăreşte volumul Apa morţilor, care cuprinde poemele dramatice Meşterul Manole şi Melcul, ciclurile de versuri Apa morţiilor, Făclie de pământ şi Grăirea pietrelor primare. Nu putem uita că revista Albanezul/Shqiptari, nr.8, Bucureşti 2012, realizează o „ediţie

specială” cu poeţii Dumitru Ichim şi Florica Baţu. În versiunea albaneză e minunat să vezi cuvinte care se aud şi în limba noastră, provenind dintr-un fond lexical comun: „Në vatrën e çdo bërthame/ Pulson në flakërime të bardha/ Erëtima e Blirit të parë. (Kohë binjake, p. 41) Departe de a fi împrumuturi determinate de vecinătatea formării celor două popoare. Adjectivul „geamăn” prinde unitatea naturală a poetului cu lumea materială. Individualitatea se face prin despărţire cu păstrarea esenţei. În româneşte, versurile citate apar ca o mişcare de simboluri: „Pe vatra fiecărei seminţe/ pulsează’n flăcări albe/ mireasma Ţeiului

Doar în cazul marilor poeţi, sensul cuvântului se dezvoltă printr-o continuă şi extraordinară experienţă. Credinţa şi creaţia sunt experienţe fundamentale pentru poetul Dumitru Ichim. Prezent în Oglinda

Literară şi alte reviste din ţară şi străinătate, poezia lui Dumitru Ichim, cerebrală şi sentimentală în acelaşi timp, are ca punct de plecare emoţia ca mişcare sufletească a sinelui. Imaginarul religios ca

funcţie psihică dobândeşte valoare estetică prin infiltrări criptice de idei, dar şi prin semne „la vedere”.


De unde în volumul anterior autoarea Lina Codreanu privea viaţa ca o poveste, nu atât prin plonjarea într-un imaginativ fabulos, cât prin gonflarea până la dimensiuni incredibile a realului, în recentul volum, Poştalionul (Editura Junimea, Iaşi, 2014), priveşte viaţa ca o suită de întâmplări, de situaţii şi peripeţii, dacă nu reale măcar plauzibile, numai bune de adus într-o partitură narativă. Cine, chiar dintre muritorii de rând, nu este convins că viaţa lui, este un roman nescris, adică netranspus într-o carte? Există în arta narativă a autoarei un fel personal de a-şi structura dispunerea epică. De regulă, în centrul acţiunii se află un personaj, care trece printr-o întâmplare de viaţă mai prădalnică, omul în situaţie, cum ar fi spus cu pedanterărie Sartre, deşi în jurul său roiesc şi alte personaje de raft secund. Important însă rămâne personajul central, ceea ce ne-ar putea duce cu gândul la o manieră expresionistă, dar autoarea nu le prototipează, nu le conferă statut exponenţial, ci le surprinde într-o situaţie concretă, mai puţin obişnuită. Conu Pană din Mândreşti, bunăoară, din povestirea Catedrala de sare este un bătrânel obişnuit, puţin interiorizat, dar simpatic. I-a descoperit doctoriţa satului o bronşită şi i-a prescris pentru a se obloji, o adăstare într-o salină. Acesta este pretextul, dar autoarea îl desfoliază în toată recuzita oportunităţilor narative, îl infuzează cu observaţii crocante şi-l împănează cu anacoluturi generoase şi cu tot ceea ce este necesar pentru a-i conferi atractivitate, distincţie şi apetenţă emoţională. Regăsim în vorba şi purtările acestui ţăran, venit fără prea multă convingere la salină, scepticismul, melancolia, nostalgia, dorul şi toate însuşirile endemice ale românului, bine statornicit în credinţe străbune şi îndelung verificate istoric. Rememorările bătrânului, secvenţele de viaţă şi amintirile din armată garnisesc povestirea cu bemoli afectivi, cu glazură şi cu toate noimele omului încercat, trecut prin destule nuanţe ale dezamăgirii. Gândurile se învălmăşesc în idei, dar i se pare inutil să le modeleze în cuvinte. Cine l-ar asculta şi cui i-ar folosi? Ba i se părea că sunt grămezi de cuvinte, dar nu-şi găseau calea, comunicarea şchiopăta, ideile îşi găseau foarte greu veşminte sonore. (p.23) La fel de atractiv este şi postaşul din povestirea Poştalionul un tip deschis, comunicativ, săritor şi-îndrăgit de concetăţenii săi. Nimeni nu-i mai ştia numele adevărat şi nu-l mai striga Zaharia, pentru toată lumea devenise Poştalionul şi el nu se supăra, pentru că se obişnuise cu noua sa muncă şi cu toate imperativele ei. Ştia că n-avea voie să lase geanta de

poştar, aşa, de izbelişte, nesupravegheată. Purta în ea plicuri venite de departe, bani şi valori adeseori. Păzeşte-le ca pe ochii din cap, că altfel înfunzi puşcăria, băiete Şi-acum îşi aminteşte de sfatul bătrânului căruia-i urmase după pensionare. Să nu mă faci de ruşine. Nu l-a făcut. Şi-a păzit geanta ca pe un lucru de mare valoare şi n-a slobozit-o din braţe decât de două ori în toată cariera lui de…poştalion şi de fiecare dată a avut neplăceri. Odată când şi-a lăsat bicicleta răzimată de gard, cu geantă cu tot şi a intrat în bodegă unde s-a lăsat ademenit de ochii frumoasei barmaniţe, iar copii au făcut vraişte cu conţinutul genţii lui, şi altădată, tot aşa, când a fost ademenit de nurii unei curtezane şi-a acceptat să înnopteze la ea. Altfel, poştaşul este configurat ca o tipologie cu trecere şi cu recunoştinţă din partea concetăţenilor săi. Autoarea nu are o preferinţă specială pentru un anumit gen de personaje cu care să-şi populeze povestirile. Rolul de personaj principal, în jurul căruia se coagulează întreaga acţiune şi roiesc celelalte personaje secundare, este preluat deopotrivă de persoane diverse, indiferent dacă sunt bărbaţi sau femei. În Pantofii, bunăoară, rolul acesta, de personaj principal este încredinţat Trestianei, o fată înaltă, ca o trestie, căreia tatăl său, în ultimele clipe de viaţă i-a lăsat ca moştenire, în mare taină, o pereche de pantofi de culoare vişinie, cu câte o cataramă discretă fixată pe partea exterioară pe care stăteau lipite trei pietricele cu o lucire deosebită. Anii au trecut, fata cea înaltă, cocostârca, a devenit majoră şi-a considerat că-i de datoria ei ca la moarte mamei sale s-o încalţe cu pantofii nepurtaţi ca mireasă. Cine i-o fi substituit din picioarele moartei nu se ştie, dar peste ani, când a dat peste soţul său împărţind aşternutul cu o străină a văzut sub patul de fier pantofii dăruiţi în taină de tatăl său. In gâlceava ce s-a iscat n-a mai putut recupera decât un singur pantof, dar intrând într-un magazin de încălţăminte pentru alte cumpărături, dă peste cel care meşterise pantofii cu patru decenii în urmă şi-i oferă în schimbul pantofului o sumă neaşteptat de mare. Totul se petrece ca-ntr-un scenariu postmodernist, cu o alternanţă mustoasă a scenelor şi cu succesiuni cinefilmice a secvenţelor de construcţie şi deconstrucţie narativă. Cartea d-nei Lina Codreanu este o surpriză plăcută şi-ntr-un fel neaşteptată, pentru că o consideram mai dispusă pentru exactitate, pentru lucru exact şi bine tatonat perceptistic. Or, dacă literatura presupune şi o doză de fabulaţie, de transfigurare, de ficţiune, atunci autoarea le activează într-un fel personal, cu o măsură potrivită, care nu agresează verosimilul. De asta reînnoiesc creditul acordat la volumul anterior şi mai mult, plusez girul creditul acordat cu ceva timp în urmă cu cel puţin o octavă. Cred în aptitudinile narative ale Linei Codreanu şi cred că va reprezenta o voce distinctă în cadrul imaginarului narativ românesc. Încă ceva. Văd că autoarea rămâne credincioasă povestirii, adică genului scurt. Nu s-a încumetat până acum în partituri desfăşurate, cu planuri arborescente, cu anacoluturi generoase şi cu personaje numeroase. Cred că este vorba de o timiditate nejustificată. La drept vorbind, fiecare povestire din volumul la care ne-am referit în aceste rânduri este un roman întrerupt sau poate fi desfăşurat până la dimensiunile unei lucrări romaneşti referenţiale. De fapt, asta şi aşteptăm să se-ntâmple în viitorul apropiat.

Lina Codreanu şi viaţa ca o suită de povestiri

Ionel Necula

Tendinţa expresivă în poezia lui Mircea Ivănescu este de interiorizare – forţată – a realităţii imediate. Astfel, se produce permutare – dirijată – a obiectelor din ambient într-o atmosferă de laborator psihologic. Poetul uneşte trăirea în sine în însăşi conştientizarea actului trăirii. În acest fel, contururile lumii exterioare se destramă,conferind relief unui – spaţiu lăuntric – insistent delimitat. Monologurile şi dialogurile din care se încheagă poemele sale prin excelenţă epice, relevă faptul în ceea ce înseamnă în ansamblul operei lui Mircea Ivănescu – forţa persuasivă – de „povestitor” într-o compoziţie amplă în care se creează o lume particulară printr-o sensibilitate a memoriei, fiindcă, se visează recuperarea - timpului sufletesc – sau – vremea lăuntrică – denumind în termeni proprii – durata psihologică. În fine, poezia marca Mircea Ivănescu, pune în mişcare o – masă – enormă de realităţi diurne, de întâmplări verosimile – uneori livreşti – uimitoare fiind prezenţa afectării, implicării în fluxul liric. Dar, epicul se constituie aici din episoade fantasmagorice de un dramatism subiacent, împins la

Mircea Ivănescu (n.26.03.1931-m.21.07.2011)

parabola paradigmatică. (Victor Sterom)

A început cu adevărat iarna

Spre seară, când el s-a întors insistent către ea,aplecat peste masă, vorbindu-i, privind-oatâta de grav încât i se schimba încet faţaascultându-l (şi eu, de cealaltă parte a mesei, privindu-i) – ochii i se făceau parcă mari.Pe urmă, încet, ea şi-a ridicat mâna în care strângea ţigara cu voluta disonantă de fum,ţipând tăcută un cor de refuzuri, ca al negrilordin magnetofonul din colţ – şi şi-a apăsat degetul pe buze privindu-l pe el, şi apoi către mine.Dacă am fi făcut literatură aş fi spuscă afară a început să ningă.

Victor Sterom


Temele principale ale poeziei sale sunt: viaţa, dragostea, creaţia, extincţia. Dragostea dă sens existenţei chiar neîmpărtăşită: „alergăm/ unul/

spre celălalt// paşii înghit distanţele/ dintre noi// ne atragem ca doi/ magneţi/ cu poli diferiţi// ne privim.../ pe cerul ochilor tăi/ nici un fulger// trupul tău/ respinge transplantul de iubire” (Operaţie pe cord) Dragostea trăită o eternizează prin poezie: „Obosit, însetat şi flămând, fără glas/Mai alerg către Ea înc-o viaţă să-i las/ Şi apoi să mai ud anotimpuri de zici/ Că, de mâine, vor trece prin mine urzici” (Baladă pentru tine II)

Nostalgie senină, tristeţea generată de treceera timpului, anotimpul cântat frecvent este toamna care desigur semnifică şi toamna vieţii ca în acest frumos poem în care elementele din care suntem alcătuiţi: pământ, apă, aer, foc îl cheamă spre resorbţie.

Poezia următoare ar putea rezuma crezul său de viaţă şi pe cel artistic: „Dă-mi, Doamne/ cuvântul/ să-l lovesc de stânci...// ... văzul şi auzul să trimit/ cercetaşi printre prieteni// dar, mai bine/ lasă-mi/ DRAGOSTEA!// fără ea/ nu voi putea urca/ treptele ce mă vor duce/ în adâncul sufletelor...” (Lasă-mi dragostea!...)

Un patriotism de bună calitate, tot mai puţin cultivat astăzi, se degajă din poezii dedicate patriei în care ne-am zămislit.

Iată că astăzi, în condiţiile neprielnice pentru artă, poetul dovedeşte o atitudine civică, tranşantă: „Se duc poeţii către alte lumi/ Dorind să-şi vadă visele-mplinite,/ Ca, mai apoi, sau poate chiar de ieri/ Să se întoarcă-n văi desţelenite// Că nu mai pot să stea în casa lor/ De-atâta nepăsare şi de ură,/ Şi cad pe malul mării, printre scoici;/ Căderea lor nici ulii n-o îndură!// (...)// Deci, ei s-au dus la Dumnezeu să ia/ Norocul pentr-ntreaga omenire/ Şi se întorc cu ce a mai rămas/ Din moartea lor: un gram de nemurire...” (Poeţii)

Marian Nencescu remarcă faptul că de-a lungul timpului, actori importanţia, cum sunt: Silviu Stănculescu, Sorin Gheorghiu, Maria Ploaie, Eusebiu Ştefănescu, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Valentin Uritescu etc au reciat din versurile lui george Tei.

Din păcate, scriitorii aflaţi în funcţiile de conducere ale instituţiilor culturale (Uniunea Scriitorilor, edituri, publicaţii etc) promovează postmodernismul demolator al idealurilor umane până în pânzele albe şi poeţii care ies

din aces canon nu sunt băgaţi în seamă: „Din nefericire, George Tei – poet important! – face parte din acea categorie de marginalizaţi, excluşi din volumele de critică, de istorie literară, de referinţe.” (Constant Călinescu)

Există şi voci, tot mai numeroase care cred că poezia lui George Tei nu va fi uitată.

L-am cunoscut pe poetul George Tei în mileniul doi, la cenaclul lui Toma Alexandrescu şi l-am regăsit în mileniul trei, după ce am primit masivul său volum de versuri, Niciodată cuvintele... Antologie de autor (Ed. Tipoexim, 2011). Sunt selectate poezii din plachetele: Fratele meu geamăn (rondeluri), Lasă-mi dragostea!, nu CER să mă IUBUŢI... (rondeluri), Anna perenna, Marsupiul îngerilor (acrostihuri), Miza pe 1 şi un grupaj de poezii inedite.

Volumul se deschide cu o prefaţă semnată de academicianul George Păun care afirmă: „George Tei s-a născut pentru a fi poet. Respiră poezie, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa. Dintotdeauna pentru totdeauna, un caz incurabil. (...) Probabil că, dacă cineva i-ar face pe neaşteptate o electrocardiogramă, liniile tremurătoare de pe hârtia termosensibilă, şase sau câte mai sunt ele, ar închipui o strofă, ar avea rime, ritm, măsură.”

Din capitolul final al cărţii, selectăm două referinţe critice pe care le consider importante.

George Stanca susţine că George Tei: „pare un izvor inepuizabil de rime, frumos, armonios, parfumat împerecheate, parcă însoţit mereu – chiar şi când doarme – de un îngeraş care-i suflă rimele la urechea lirică.”

Academicianul Alexandru Balaci relevă harul poetului: „... Am admirat manifestul de artă al poetului aflat sub ursita Divinităţii de a scrie în flăcările creaţiei neîntrerupte.”

Ce ar mai fi de spus, pe lângă comentariile critice menţionate?

Stilistic, George Tei cultivă versul clasic, fiind atras în special de formele fixe, rondelul, sonetul şi balada, pe care le duce spre desăvârşire. Nu se pot detecta fisuri în: metrică, măsură, rimă (versificaţie).

Mai important mi se pare că antologia îmi permite să schiţez o viziune asupra lumii în poezia lui Gfeorge Tei. Autorul îmi pare un olimpian apolinic, senin, chiar şi în triseţea/nostalgia provocată de trecerea timpului. Specificul său este tradiţionalist-mioritic, după cum mărturiseşte singur: „Se gudură-nserarea spre ultimele sate/ Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă,/ la stâna lor ciobanii ţin stelele sub pleapă/ Când ugerul luminii e gol pe jumătate.” (Rondel mioritic)

Inefabilul stărilor sentimental-romantice se întreţese cu muzicalitatea versurilor revigorante: „De ce mă las trântit de sentimente/ Şi mă adun sub radical din 1/ Când rimele îmi sunt adolescente/ Şi nu mai ştiu cum să-mi salvez nebunu´?” (Rondel decadent)

George Tei aparţine speţei tot mai rare a poeţilor trubaduri, cantabili.

George Tei - NICIODATĂ CUVINTELE... Antologie de autor (Ed. Tipoexim, 2011)

Lucian Gruia

Plouă mărunt, ca o răzbunare, cortegiul se mișcă încet pe bulevardul Siderurgiei. Capacul sicriului se mișcă ușor într-o parte, se aude vocea defunctului. Măi, fraților, mergeți acasă, ce rost are să veniți cu mine? Răciți și ajungeți înaintea mea în ceruri. Eu sunt doar în moarte clinică. În curând ne revedem. S-a iscat o mișcare tulbure, , convulsivă, preotul se holbă la rudele mortului, care tăceau rușinate. În depărtare , viitorul surâdea. Unii mureau pe străzile străbătute de tancuri, alții se ascundeau prin case, la iubitele lor. Mulțime neagră pentru o zi mohorâtă. Eu nu voi ieși din coșciug,

mai strigă mortul. Pe mine mă știe tot New Yorkul. Fac pași mari pe coridor. Deci exist. Fumez. Fumatul ucide, tu-i mama lui de fumat. Din

Procesiune plictiseală se scriu opere geniale. Mesaje de dincolo, ce știți voi? Vă las să gândiți, mai vorbim. Eu reproduc ce gândea mortul. Depărtările-s triste și pale. Vântul trece tușind printre copaci. Mă rumeg singur. Să iubești și să fii despărțit, ce absurd. Despărțit și de tine însuți. Cu fiecare-n parte alerg, dar până unde? Pe fiecare-n parte l-aștept, apoi tresar. Nu-i moartea ce se ține de mine ca o javră? Deși iubesc și javre și trecători hulpavi. Aștept mereu, iar pașii devin din ce mai rari, o dată cu-nserarea și temerile cresc. Ei nu vor fi, nici eu, e blândă noaptea, pare că este o femeie ce te va lua de braț. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră , scos din fire , crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte, eu retopesc plumbii-n cuvinte. Eroare mare, cred, se face, când râde-un om de dobitoace, pentru că râsul nu e semn de multă minte, ci din lemn e capul celui care crede că umbra lui nu se mai vede, iar umbra este peste tot o umbră de biet dobitoc. A reuși să vezi în afara ta, aceasta este culmea..înțelepciunii...„Îți voi arăta cu totul altceva decât umbra ta pășind în urmă-ți dimineața”(T.S.Eliot).

cortegiul se mișcă încetSiderurgiei. Capacul sicriului se mișcă ușor într-o parte, se aude vocea defunctului. Măi, fraților, mergeți acasă, ce rost are să veniți cu mine? Răciți și ajungeți înaintea mea în ceruri. Eu sunt doar în moarte clinică. În curând ne revedem. S-a iscat o mișcare tulbure, , convulsivă, preotul se holbă la rudele mortului,rușinate. În depărtare , viitorul surâdea. Unii mureau pe străziletancuri, alții se ascundeau prin case, la iubitele lor. Mulțime neagră pentru o zi mohorâtă. Eu nu voi ieși

Boris Marian


î

Parcul cu orhideeDeşi nu mai aveam noţiunea timpului, intuiţia îmi spunea că trecuseră deja

cam trei săptămâni de când rătăceam prin parcul plin cu flori în formă de fluture. Mă tem că devenisem un bărbat orhidee. Temător de propria-mi umbră, mă strecu-ram printre aleile întunecoase ca un animal hăituit. Încercasem să evadez de câte-va ori dintre nenumăratele petale, dar haosul, zgomotul şi forfota străzii deşteptau prada din mine şi redeveneam nesigur şi vulnerabil în faţa aglomeraţiei, luminii puternice şi a indiferenţei. De fiecare dată mă întorceam spăşit spre florile talisman, care-mi ofereau un strop de viaţă din sângele lor. Un dram din căldura şi magia lor îmi luminau chipul a speranţă când secvenţe din viaţa mea anterioară se proiectau pe ecranul violet, alb-roz sau galben-arămiu. O tânără îmbrăcată în straie de orhidee mă purta de mână printre spiritele înmiresmate ale plantelor cu flori şi forme fantas-tice. Casa mea devenise o bancă, cea mai apropiată de protectoarele mele. Din când în când cineva îmi lăsa în palmele tremurânde un pacheţel şi câţiva bănuţi.

De câteva zile, un grup de tineri veseli şi gălăgioşi, ce se plimbau cu bici-cletele, ameninţau să-mi tulbure tihna. Ursuz mă aşezam pe banca mea, să nu care cumva s-o pierd, şi spionam printre genele întredeschise. Deodată printre razele ce se strecurau timid pe aleile ce răsunau de bună dispoziţie, o amazoană s-a apropiat de locuinţa mea. Imaginea icoană dintre florile de orhidee mi-a tulburat retina. Un nume ascuns într-un ungher viu al creierului meu mi-a coborât spre buze şi fără să vreau am rostit ca un strigăt, ce m-a înspăimântat şi pe mine şi pe fată: Rodiana!? Fata s-a oprit uimită, ca şi cum n-ar fi înţeles prea bine. Apoi s-a întors grăbită către prietenii ei, care începuseră s-o cheme: Petra, Petra. Hai! E târziu.

Cele cinci litere vibrau ca cinci picături de miere în urechile mele ciulite: Petra, Petra, Petru. Numele meu este… Petru.

***

Dimineaţa de iulie ar fi trebuit să fie însorită – gândeam – privind prin gea-mul murdar, aproape opac, al bucătăriei minuscule din garsoniera confort III de la parterul unui bloc cu zece etaje, unde îmi petreceam cea mai mare parte a timpului. Pe măsuţa scorojită, acoperită cu o muşama ale cărei modele geometrice nu se mai distingeau din cauza diverselor pete, o sticlă de coniac îmi făcea cu ochiul. Mi-am trecut degetele tremurânde pe buzele umede, le-am coborât pe gâtul subţire, pe mijloc, pe coapsele rubensiene. Am strâns-o la piept, am clătinat-o şi m-am liniştit. „Știam că a mai rămas ceva. Sper să mă ajute să-mi revin, să pot merge să mai cumpăr”. Am turnat lichidul binefăcător în paharul din care băusem şi aseară. Am tresărit. Din sticlă mă privea un bătrân cu faţa buhăită şi roşie ca racul, cu părul şi barba încâlcită, cu umerii încovoiaţi de parcă ar fi dus în spate întreaga greutate a clădirii în care locuiam. „Nu se poate să fiu eu. N-am decât patruzeci şi trei de ani. I-am împlinit luna trecută”. ”Ba, tu eşti, prietene drag, părea să-mi spună sticla. De când nu te-ai mai privit în oglindă? miroşi ca un hipopotam. De când nu te-ai mai spălat?” „Cu ce să mă spăl? I-am răspuns arţăgos. Nu ştii că, din vina unora ca tine, mi s-a oprit apa, mi s-au tăiat curentul şi gazul?” „Hai bea paharul şi linişteşte-te! Dacă te cerţi şi cu mine, cine o să-ţi mai ţină companie în nopţile în care eşti trist? Cine o să-ţi mai asculte necazurile? Cine o să te mai alinte? Cine o să-ţi mai cânte şi o să te mai legene? Pe umărul cui ai să mai plângi? Numai că tu ai început să plângi tot mai des, aproape în fiecare zi, ori de câte ori bei trei-patru pahare de tărie”. „Ai dreptate. Mă revigorez puţin şi mă duc la magazinul din colţ, nu mai departe la supermarchet, unde vânzătoarea mă cunoaşte, ştie că sunt om de cuvânt. Îmi vinde şi pe datorie când sunt în pană de material. Azi e duminică. Nu vreau să fac economie. Și o să-ţi aduc o surioară. Una brună ca tine. Autentică, nu vopsită. Sau, sau mai bine, una incoloră, inodoră, mult mai tare….ce spui? Rămâi prietena mea? Promiţi că nu mă mai cerţi?”

După ce m-am împăcat cu sticla cea suplă ca o adolescentă, am mângâiat-o cu tandreţe să-i treacă supărarea şi am aşezat-o lângă celelalte sub masă. Atunci am observat că se adunaseră cam multe. „ Și mai sunt şi cele din dormitor. Ce păcat! Nu mai sunt centre în care să achiziţioneze sticle şi borcane. Aş mai fi făcut şi eu un ban. Economiile îmi sunt pe sfârşite” – mi-am spus –amintindu-mi un film din epoca de tristă amintire ale cărui personaje au strâns sume fabuloase din această ac-tivitate. Am dat paharul pe gât, m-am strâmbat de plăcere şi am ieşit pe uşă, numai în papuci. „Ce rost are să pierd timpul încălţându-mă cu pantofii? Merg doar până la colţ. Mă întorc cât ai clipi. Să fiţi cuminţi! Vă aduc ceva” le-am strigat, peste umăr, ca unor copii zburdalnici cărora le promiteam marea cu sarea.

M-am întors repede. „Ce v-am spus? Nici n-a durat zece minute” le-am zis prietenelor mele de un litru, de trei sferturi sau de jumătate, care ameninţau să-mi confişte locuinţa. Cu mâinile tremurânde am dat jos poleiala şi am deşurubat capa-cul. Fără să mai pun în pahar, am pus gura caldă, senzuală, pe buzele mele fierbinţi. Am înghiţit, pe nerăsuflate, aproape un sfert, după care m-am aşezat pe scaun. „Să beau şi eu ca oamenii. Nu-i aşa frumoasa mea?” „Da… da. Că până acum ai băut ca un crotal. Era cât pe ce să mă înghiţi. Abia dacă mi-am revenit după spaima pe care am tras-o”. „Iartă-mă păsărica mea. Jur că n-o să-ţi mai fac rău niciodată”- i-am spus privind-o cu ochii melancolici de îndrăgostit până peste cap. În paharul, plin pe jumătate, se scurgeau picături de sudoare amestecate cu lacrimi. Sărat şi amar. Oricum nu mai simţeam gustul de foc al licorii. Sticlele goale din jurul mesei îmbră-caseră, parcă, robe de magistraţi. Completul de judecată era pregătit să-mi asculte mărturia, să mă declare vinovat sau nevinovat. Printre sughiţuri, privind în jur la judecător, la procuror, la avocaţi şi mai ştiu şi eu la cine, am început vechea spo-vedanie. „Cei patru ani de facultate au trecut precum un vis. Cursurile, seminariile, examenele nu mi-au pus nici-o problemă. Învăţam de drag. Eram foarte ambiţios şi

sigur pe mine. O singură notă de nouă. În rest numai zece. Am terminat al doilea în anul meu. Am şi fost recompensat cu di-plomă de merit. Eram fericit şi mai presus de toate eram îndrăgostit. Cu Rodiana la braţ simţeam că toată lumea era a mea. Mă făcea să mă simt invincibil. „Cu tine lângă mine aş fi în stare să răstorn pământul, îi spuneam adesea”. Ea se cuibărea ca un pui de prigorie la pieptul meu, mă privea cu dragoste şi-mi răspundea: „pentru tine ori-ce aş face, este prea puţin”. Nu eram decât noi doi, chiar dacă în jurul nostru gravitau zeci de alte persoane. Aşteptam cu nerăb-dare repartiţiile la noile locuri de muncă, să ne aşezăm la cuibul nostru, să avem co-pii. Ne hotărâsem: ne vom duce oriunde, numai să fim împreună. Numai că viaţa a fost plină de neprevăzut ca întotdeauna. Cu câteva zile înainte de afişarea posturilor, rectorul universităţii m-a chemat şi mi-a dat o veste, care avea să-mi schimbe întreaga existenţă. „Pentru că ai terminat cu medie foarte mare şi ai dovedit seriozitate şi putere de muncă, cei din minister de acord cu organizaţia de partid, au hotărât să fii implicat într-un proiect de interes naţional. Aşa că vei rămâne în capitală.

„Da…dar… să vedeţi. Nu se poate să mă mai gândesc? Știţi. Urma să mă căsătoresc”. „Nici-un dar. Hotărârea este luată de sus. Căsătoria mai poate să aş-tepte. Hai semnează contractul! Gândeşte-te la avantaje! Poţi să avansezi, să faci carieră! Alţii ar da oricât să aibă norocul tău. Nu se iveşte oricând o astfel de ocazie. În scurt timp o să ţi se comunice şi celelalte detalii”. Mi-a pus stiloul în mână, mi-a împins în faţă un document de pe care n-am putut să citesc absolut nimic. Literele exersau dansul lebedelor, cuvintele prinseseră aripi. Buimac, lac de transpiraţie, fără să-mi dau seama ce fac, mi-am pus semnătura pe hârtia care avea să-mi schimbe destinul. Rectorul m-a felicitat, mi-a întins mâna şi m-a invitat afară. Ameţit de cele întâmplate, debusolat, pluteam pe holurile facultăţii ca pe nişte sloiuri de gheaţă ce se crăpau şi ameninţau să mă înghită. Un singur gând mă măcina, îmi zdruncina creierii: Rodiana. Ce am să-i spun femeii căreia îi jurasem să-mi împart viaţa cu ea? Trebuie să mă întorc. Să-i spun rectorului că nu accept. că m-am răzgândit. Într-o clipă am urcat cele trei etaje şi am intrat în secretariat. Am explicat de ce m-am întors. Secretara mi-a răspuns sec, fără să-i pese de starea în care mă aflam. “ Din păcate domnul rector nu mai este în birou. Astăzi nu cred că se mai întoarce. Îmi pare rău. Trebuie să plecaţi, mi-a mai spus pe un ton ultimativ”.

În stradă, staţia de troleibuz era plină de oameni. În mulţime nici-o faţă prie-tenoasă, care să-mi explice ce s-a întâmplat, să-mi aprobe sau nu gestul. Fiecare om părea să aibă propriile probleme. Am privit în vitrina chioşcului de ziare, în care am văzut un soldat învins fără să fi fost vreodată pe câmpul de luptă. Capul îi vuia de mulţimea întrebărilor la care nu găsea nici-un răspuns. Un cal într-un galop nebun, provocat de înţepătura unei viespi, îi zdruncina creierii. Toate planurile de viitor se sfărâmaseră ca un geam în care un copil neastâmpărat trăsese dinadins cu praştia.

Confesiunea mă epuizase. M-am oprit pentru o clipă din povestit. Sticlele îşi alungiseră gâturile şi îl priveau cu gura căscată. Erau numai ochi şi urechi. Deveni-seră nerăbdătoare să audă continuarea poveştii. Gurile lor rotunde îşi ţuguiau buzele şi îl îndemnau: „Hai, spune mai departe! De ce te-ai oprit? Ca să stabilim un verdict, trebuie să ştim toată povestea”.

De voie, de nevoie, silit de insistenţele lor, mi-am reluat spovedania. „ Am pornit pe jos fără nici-o destinaţie. M-am oprit şi am cumpărat o tovarăşă de-a voas-tră crezând că aşa o să-mi înec necazul. „ O,o,o! au exclamat sticlele în cor. După cum se vede aveai antecedente”. „Nu fiţi obraznice. A fost prima oară când m-am îmbătat criţă. Toată după amiaza, toată seara şi noaptea ce a urmat am mers fără oprire prin ploaia care plângea odată cu mine, mascându-mi lacrimile ce-mi brăz-dau obrazul. Am colindat toate străzile ştiute şi multe altele pe care treceam pentru prima oară. În zori mi-am încheiat maratonul, ud leoarcă, pleoştit ca un câine, pe o bancă în parcul din faţa căminului studenţesc în care locuia Rodiana. Două colege de-ale ei se îndreptau grăbite spre staţia de metrou aruncându-mi priviri piezişe şi dându-şi coate. Cred că se întrebau, ce mi s-a întâmplat, de ce arăt atât de deplora-bil?” M-am oprit o clipă să-mi trag sufletul. Imediat sticlele au început să şuiere spre mine. ”Și?! Și?! mă grăbeau ele.

„Am prins un dram de curaj, am adunat două-trei pietricele din pietrişul umed de sub bancă şi am pornit spre colţul căminului. Am aruncat în geamul de la etajul întâi. Perdeaua s-a mişcat cât ai clipi, semn că cineva aşteptase toată noap-tea semnalul meu. „Cobor imediat. Aşteaptă-mă în hol, mi-a răspuns Rodiana ca de atâtea ori. M-am întors în faţa căminului şi am intrat în holul încăpător în care portarul picotea aşteptând nerăbdător să-i vină schimbul. Rodiana s-a oprit la câţi-va metri de mine uitându-se uimită la hainele mele ude leoarcă, deşi afară nu mai ploua. „Ce s-a întâmplat? Unde ai fost toată noaptea? Ți s-a întâmplat ceva rău?” „Nu, nu. Adică da. Nu ştiu cum să-ţi explic, mă chinuiam să vorbesc privind spre ochii ei întrebători. Știi că ieri m-a chemat rectorul. M-a pus să semnez un contract prin care va trebui să rămân în Bucureşti. Mai multe nu ştiu. Probabil mă voi lămuri mai târziu”. „Și atâta lucru te-a adus în starea asta? Nici nu visam că vom rămâne în capitală”. „Stai nu te grăbi. Mi-a spus că deocamdată o să rămân numai eu. Poate te vei întoarce şi tu mai târziu. Nu ştiu nimic deocamdată”. Dar e foarte bine, Petru”. „Cum e bine? Nu trebuia să ne căsătorim?” „Și ce dacă mai aşteptăm câteva luni, un an. Timpul trece foarte repede”. Nu eşti supărată? Și, eu, care mi-am făcut atâtea griji!”. Într-un moment de respiro, domnişoarele, pardon, doamnele sticle mi-au spus relaxate: „Ai văzut? Ai devenit prieten cu noi fără motiv. Fata a fost înţeleaptă.

Nina E. Plopeanu


î

Sub titlul de mai sus, editura Muzeului Literaturii Române publică lucrarea doamnei Mariana Dan, profesor universitar de literatură şi civilizaţie română la Facultatea de Filologie din Belgrad. Absolventă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti – cu un doctorat în literatură română luat la Universitatea din Belgrad – autoarea şi-a câştigat o reputaţie deosebită în mediul ştiinţific prin publicarea unor valoroase monografii, dicţionare şi antologii între care amintim doar câteva: Fantasticul în literatura română (Ed. Academiei Sârbe de Ştiinţă şi Artă, 1997), Monografia literaturii româneşti în Voivodina (Ed. Zavod, Beograd, 1997), un Dicţionar poliglot (Ed. P. Marinkovic, Beograd 2008).

Semnatară a unor apreciate volume de versuri (prefaţate de Srba Ignatovic, sau Eugen Simion), activitatea Marianei Dan s-a ilustrat şi printr-o notabilă preocupare în privinţa traducerilor: amintim textele lui Adrian Marino (Modern, modernism, modernitate şi Avangarda) şi antologiile vizând tinerii poeţi din Serbia, prozele fantastice din literatura română, proze din creaţia lui Mircea Eliade.

Valoarea deosebită a lucrării semnate de doamna Mariana Dan capătă accente deosebit de semnificative (şi importante prin aceea că interesează în special dinamica şi modurile de evoluţie, de altfel foarte discrete, ale unei actualităţi care – spiritualmente gândită – se desfăşoară într-o perioadă în care efectele, nu tocmai benigne, ale fenomenului de globalizare capătă o tot mai pregnantă vizibilitate. Din perspectiva – tot mai tulburătoare – pe care o impun interogaţiile legate de fenomenul identitar rezultă că ne adresăm unei realităţi esenţiale. Potrivit precizărilor formulate de autoare, studiul respectiv încearcă să pună în evidenţă „evoluţia noţiunii de identitate în general şi de identitate etnică în particular” pe care o înţelege corelată „cu ideea guvernatoare a viziunii asupra lumii sau Weltanschauung ca realitate în vigoare la un moment dat şi într-un anumit spaţiu1.” Dar lucrarea

Muzeului Literaturii Române publică lucrarea doamnei Mariana Dan, profesor universitar de literatură şi civilizaţie română la Facultatea de Filologie din Belgrad. Absolventă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti – cu un doctorat în literatură română luat la Universitatea din Belgrad – autoarea şi-a câştigat o reputaţie deosebită în mediul ştiinţific prin publicarea unor valoroase monografii, dicţionare şi antologii între care amintim doar câteva: în literatura română de Ştiinţă şi Artă, 1997), literaturii româneşti în VoivodinaZavod, Beograd, 1997), un poliglot

Dan Anghelescu

Mariana Dan: Construcţia şi deconstrucţia canonului

identitar

respectivă aspiră să devină – totodată – şi un studiu cu aplicabilitate concretă, deci un studiu de caz mărturisind „intenţia de a defini fenomenul identitar românesc din Voivodina (Banatul Sârbesc) din perspectiva identificării aparenţelor şi a interiorităţii esenţiale a percepţiei, deci a trăirii sale concrete.” Preocuparea vizează o detectare a identităţii minoritare a românilor din interiorul comunităţii, ca şi din exteriorul ei, într-un raport deosebit de complicat şi de complex, dată fiind inevitabila situaţie de inter-relaţionare a sistemelor de gândire cu care a fost în contact: viziunea impusă de cultura majoritară (în sânul căreia s-a trăit şi s-a creat ca minoritate şi ca formă periferică) şi viziunea datorată culturii româneşti cu care a păstrat o legătură continuă. În această conjunctură s-a conturat, fatalmente, continua pendulare şi continua presiune dilematică specific minoritară. Ceea ce a determinat şi orientarea modului de structurare a demersului doamnei Mariana Dan – care (evident) operează şi ca un studiu de caz – prin raportarea la eseurile unuia dintre cei mai importanţi scriitori români din Voivodina, Slavco Almăjan. Publicând încă din 1996 volumul de eseuri Metagalaxia Minoritară şi ulterior volumul de eseuri imagologice intitulat Rigoarea şi fascinaţia extremelor autorul amintit încerca o abordare în profunzime a problemelor legate de dimensiunea identitară. Aşa cum ţine să precizeze „prin compararea ideilor lui Almăjan cu procesul şi mecanismul de identificare stabilit în cadrul unor studii multidisciplinare de astăzi/…/Mariana Dan precizează importanţa viziunii sale într-un context contemporan2”, constatând totodată că interioritatea esenţială a fenomenului identitar trebuie înţeleasă la modul în care ea este vehiculată pe un plan antropologic şi sociologic mult mai larg.

Apreciem ca deosebit de notabilă această apariţie editorială pe care o datorăm doamnei Mariana Dan şi pentru faptul că ea operează o deschidere cu totul aparte atingând – uneori aproape direct – teritorii şi dimensiuni ce interesează şi intersectează într-un mod specific conceptul de balcanitate. Evidentă este însă şi calitatea (şi complexitatea) abordărilor sale din punct de vedere strict ştiinţific, iar faptul se lasă văzut fie şi dintr-o foarte succintă trecere în revistă a titlurilor ce marchează capitolele din cuprinsul lucrării: Instalaţiile cognitive ale identităţii şi cultura ca sens identitar, Identitatea: problemă etică şi/ sau antropologică, Discontinuitatea şi/ sau deconstrucţia sensului: între utopie şi memorie culturală, Problema identităţii astăzi, Marginalizarea literaturii sudest europene, Deconstrucţia canonului literar în critica actuală română şi sârbă, Consubstanţialitatea discursului poetic şi imagologic la Slavco Almăjan, Context: cultură minoritară, cultură majoritară şi ideologie, Slavco Almăjan şi literatura română din Voivodina, Viziunea antropolexicală a lui Slavco Almăjan şi „pre-textul”, Repere ale identităţii creatoare la scriitorii români din Voivodina, Cadrele postmoderne ale identităţii româneşti din Voivodina, etc._______________1 Mariana Dan, Construcţia şi deconstrucţia canonului identitar, ed. Muzeul literaturii române, Bucureşti, 2010, p.9 2 Ibid., p. 11.

Și-a dat seama ce este mai bine pentru voi doi. O perioadă de despărţire nu omoară pe nimeni. Dimpotrivă aveaţi posibilitatea să vă testaţi sentimentele. Ei ce s-a în-tâmplat? Te-a părăsit nu-i aşa? Ha, ha,ha au râs în cor sticlele. Și aşa te-ai apucat de băutură!”. „Staţi. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii. Odiseea nu s-a încheiat, le-am spus la punct pe un ton răstit.

***

Printre sughiţuri şi sudalme amare adorm cu coatele pe masă. Aud ca prin vis vociferări inteligibile. Instanţa de judecată pare nemulţumită: „Uite la el, de fiecare dată cade ca răpus de trăsnet când ajunge la acest moment din viaţa lui. Se preface că nu-şi aduce aminte. Trebuie să-l obligăm să treacă mai departe. Dar cum?”.

După câteva ore de somn mă trezesc, gata s-o iau de la capăt. Gâtul mi se uscase, ochii îmi erau împăienjeniţi, mâinile începuseră să-mi tremure. Spun mai multe ca pentru mine: „Nu înţeleg ce se întâmplă cu mine”. Tovarăşele mele de su-ferinţă îmi sar în ajutor: „Alcoolism, ştii ce-i aia?”. „Vedeţi-vă de treabă. Nici vorbă. Cum puteţi să-mi spuneţi aşa ceva? Uite, dacă vreţi, să vă demonstrez că sunt treaz, merg într-un picior în linie dreaptă”. Uşor de zis, greu de făcut. Încerc să le demon-strez că am dreptate, dar mă dezechilibrez de la al doilea pas. „Ei drăcie! Staţi că-mi revin imediat. Mă încăpăţânez să merg într-un picior, mă leagăn când spre stânga, când spre dreapta şi, într-un final mă prăvălesc peste spătarul scaunului. Mă răstesc la el. „Cine te-a aşezat în calea mea? Voi, nu?”. Mă uit supărat către sticle şi le ame-ninţ cu degetul: „Scap eu de voi”. „Sau mai bine noi de tine”. „Imediat mă refac” zic eu cercetând spre sticla de pe masă. „Iată şi medicamentul. Sper că nu l-aţi băut voi pe tot!?”. Încerc să-mi umplu paharul. Masa se clatină şi odată cu ea şi sticla. „Ce mama dracu? Ce se întâmplă cu sticla asta? Nu cumva e vreun cutremur?”. Mă uit întrebător către completul de judecată. „Nu. Nicidecum” au dat din cap supăraţi juraţii, moment în care sticlele goale au început un tărăboi de ziceai că-s la piaţă. Se certau, strigau una la cealaltă, se ciocneau între ele, se dădeau d-a dura, se îm-pleticeau printre picioarele mele. Mă împingeau dintr-un perete în altul. M-am luat cu mâinile de cap. O durere puternică, de parcă aşi fi suferit o trepanaţie, îmi făcea tâmplele să vibreze. Am strigat disperat: „Ce-i tărăboiul acesta? Ce vreţi de la mine? Daţi-mi pace!”. Cea mai în vârstă, ce părea a fi judecătorul, le-a făcut semn. Pe dată vacarmul s-a potolit. „Te lăsăm, dar cu o condiţie. Continuă povestea. Altfel nu vei mai avea zile bune cu noi”, m-a ameninţat încruntându-se. „Ce poveste? Nu mai am nimic de zis. Asta-i tot”. Tămbălăul a reînceput. Capul mi se transformase într-un stup de albine. Zumzetul miilor de lucrătoare ce ameninţau să-mi inoculeze veninul ucigaş m-a determinat să cedez. „Bine, bine. Aţi câştigat. Să vedem ce-mi mai aduc

aminte”. În liniştea ce-mi permitea să-mi aud bătăile rapide ale inimii, accelerate de efortul de concentrare, mi-am auzit glasul, mai moale ca de obicei, aproape stins. Sticlele ascultau cu urechile făcute pâlnie. „Rodiana a reuşit să obţină un post la câteva sute de kilometri. În primul an am reuşit, cu chiu cu vai , să ne vedem în weekendul de la sfârşitul fiecărei luni. Ne închideam în garsoniera mea şi nu ieşeam decât cu o oră înainte de plecarea trenului ei. Dragostea ne ţinea de foame şi de sete. În anul următor ne-am întâlnit mult mai rar. Împreună cu echipa din care făceam parte am lucrat şase luni neîntrerupt pentru finalizarea proiectului. A fost perioada în care m-am apropiat de Corina sau mai bine zis, ea s-a apropiat de mine. În unele seri, împreună cu băieţii, mergeam la câte un restaurant sau de cele mai multe ori la ea acasă unde găseam de toate. Tatăl său lucra în Ministerul de Interne. Îi era uşor să procure ţigări bune, băuturi fine şi alte delicatese. Ascultam muzică sau urmăream un film bun în faţa televizorului color. Nu ştiu cum se întâmpla, dar de fiecare dată plecam ultimul. Până la urmă am rămas la Corina. Într-o seară, m-a anunţat că este însărcinată şi că vrea să păstreze copilul. Am rămas tablou. Cu Rodiana nu mă vă-zusem de mult timp. E adevărat, ne scriam, ne telefonam. În ultimul timp insista să ne vedem. Îmi tot zicea că are ceva important să-mi spună şi nu poate să facă acest lucru decât privindu-mă în ochi. Din păcate nu s-a mai ivit nici timpul, nici momen-tul potrivit. Motivam că am de lucru, că trebuie să avem răbdare. Corina a început să vorbească de căsătorie. M-a invitat să-i cunosc părinţii. N-am putut să dau înapoi. A trebuit, aşa cum m-a avertizat tatăl ei, să-mi asum răspunderea. Curând m-am mutat în apartamentul soţiei, iar garsoniera în care ne ciorovăim acum, am închiriat-o. Rodiana continua să-mi scrie. Scrisorile sale erau returnate cu menţiunea adre-sant necunoscut. Cu o oarecare ocazie, chiriaşul meu m-a anunţat că m-a căutat la vechea adresă o doamnă, Rodiana, însărcinată în şapte-opt luni. „Să se fii căsătorit Rodiana?” mi-a trecut prin minte. I-am spus că, dacă revine, să-i comunice că sunt plecat în străinătate în interes de serviciu pe o perioadă nedeterminată. „Oooo!”. Au exclamat sticlele uimite. „Da, nu trebuie să-mi spuneţi. Știu ce gândiţi. Am fost un laş. Ar fi trebuit să-i mărturisesc adevărul în faţă”. „Nu, nu laş, ci vinovat”. „Bine, vinovat. Cum vreţi voi. Acum mă lăsaţi în pace?„Dar cum ai ajuns din nou aici dacă te-ai căsătorit ?”. „La câteva luni de la căsătorie, poate ştiţi şi voi, situaţia din Europa şi din ţară a devenit explozivă. Tatăl Corinei, a fost prevăzător. Și-a luat soţia, fiica şi au plecat în străinătate. Eu am rămas să trag toate ponoasele. Am fost interogat de securitate, am fost închis, mi-am pierdut serviciul şi… iată-mă aici în compania voastră”. „Nu vrei să-ţi auzi pedeapsa?” „Ce pedeapsă?” „Va trebui să părăseşti lo-cuinţa. Acum este numai a noastră”. Și, fără alte cuvinte, vajnicii apărători ai cetăţii abia cucerite, l-au împins brutal către ieşire, au blocat rapid intrarea lăsându-l pe Petru în voia sorţii.


[Te-am dezbrăcat de frunze și respingeri]

Să fiu un fir de viță ce mă-nvie,cu sânge sec ce îmi sporește-avântul,așa ți-am spus, lăsând ușor cuvântul,când te gustam înconjurați de vieca pe-o licoare plină de-nțelesuri,să te pătrundă-n coaja-ți de fecioară.Era atunci, simțeam, întâia oară,când te-mbătai cu struguri din eresuriși cu alcooluri pline de plăcere.Te-am dezbrăcat de frunze și respingeriși boabele ți le-am zdrobit. Durere!…Și-ai mai cerut ceva, numai în șoaptă:să-ți torn în trup nefermentate-atingeri,acolo unde-i clipa cea mai coaptă!

[Noi ne-am iubit pe doage de butoaie]

Noi ne-am iubit pe doage de butoaie,prin crămi pustii în ceasuri de amiază,când toți dormeau îndepărtați de piazăde duhul vin ce carnea o ostoaie,dar doar pe-a lor, c-a noastră era-n luptă,și se-ncingea zdrobind ciorchini albaștri;simțeam aromă de „fetească„-n aștri,când țâța ta de gura-mi era suptă.Nu ne feream de bahice premize,de drumuri înflorate-n miez de vară,noi, două vițe împletite-n brize.…Sorbeam cântând căldura dintre boabe,chiar de era iubirea să îți pară,un dans haotic de albine oarbe.

[Cuvântul/se va-ntrupa în Duhul ce mă-mbată]

Dac-am rostit prea des, „In vino veritas”,e pentru că, n-am dat vreo importanțănefiind chemat vreodată în instanță,că-n timp, odată, voi fi urcat în tasși cântărit din creștet până-n talpă.…Dar mai ‘nainte-oi bea o bute-ntreagă,să-mi bat eu joc de soarta ce îmi neagă,chiar viața asta ce-i atât de calpă.Voi soarbe-o gură și iarăși Cuvântulse va-ntrupa în Duhul ce mă-mbată;spre Judecată repede ca gândul,voi merge-apoi ca la însurătoare!Voi spune-un „da”, c-un gâlgâit deodatăși Adevărul fi-va-n storcătoare.

POEZII

PETRACHE PLOPEANU

Ene Dumitrescu

Claudia voiculescu

George Anca

Cântece din piesele lui SHAKESPEARE versiuni de George Anca

Ariel

hai pe auriul prundia-n pumni grundde iubit de sărutatwhist vânturi bat

pas apăs mal de malspiridușii dulci hamal

hăi hăibăi hai hu

latră dulăibăi hai hu

băi hai halalșanticlerul chiar acucucurigu-gagu-gal

sub cinci stânjeni tată-n vriioase-i primene coral

perlele vădeau ochi viicu nimic nimicnic valci s-o primeni și ea

marea-n taină de-altcevanimfe-n oră clopot ning

hăi auzi prohod dong-ding

dormi buștean și foaie verdeconspirația te vede

să te deochide trai de mai ai habar

sari din somnul greu afar’chiu-chiu fă ochi

Stephano

nu voi nu voi pe mări mai fici voi pe țărm muri

stăpânul ștergaciul cârmaciul și eutunarul și un băiat

fapt Meg și Marian și Margeryda’ unu n’a fapt-o pe Katecă avea o limbă cu bang

strigând marinare la ștreangea n-a fapt savoarea de lup cătrănitcârpaciul cârpeasc-o unde-a pârâit

Caliban

mergi stăpâne sprâncenat panu-ți mai fac la peșteri zăgazuri

nici foc frigăridupă strigări

linge-blide spală gazuribau-bau ca-Caliban

am jupân nou om nou babanlibertate he-he- hei liber-

tate he-he-lei

Ariel

sug și eu ce sug albinedorm în țâța-vacii bine strigă buhele la mineliliac în zbor mă ține

după vară și-oi petrecetrece-și-oi petrece-aiuresub o floare de pădure

Launce

uite cum stă situația

Cărări printre cuvinte

Nimic nu ar schimba iubirea pentru tine, nimic nu-mi va ucide ninsorile din vis şi-n primăveri târzii înmuguresc prin mine caişii unui suflet ce tu mi l-ai promis. Îmi eşti atât de dragă şi-atât de tristă eşti, îmi eşti păduri cu umbră în zilele de vară când viaţa-şi pierde rostul în relele lumeşti tu redevii fiorul ce blând mă înfioară. N-ar exista vreodată corali crescuţi în mare sau florile-de-colţ pe stâncile abrupte. de nu s-ar naşte îngeri din stele căzătoare şi n-ar cădea-n adâncuri fâşii de zare rupte. Îmi eşti ce mi-a dat viaţa, cadoul meu etern, păduri, corali în mare, iubire nesfârşită, cărări printre cuvinte pe care vreau s-aştern atâtea înţelesuri când clipa-i prea grăbită.

16) Poate va mai fi

Va veni o toamnă cu ecou prelungSau poate o vară fierbinte,Poate alt anotimp în care n-am să ajung;Am risipit deja cuvinteleCu care aş fi putut înălţaCasa cu jurămintele...

Poate va mai fi un dor într-o searăReîntors din acea primăvarăÎn care, florile albe, năvală,Cădeau împodobind dragostea triumfală...Dar va trece pasărea neagră departeŞi-o vei vedea că mă duce spre moarte...

17) Petale sau neaua mă ninge...

Cineva invadase cuvinteleŞi sensul lor s-a pierdut...Dar poate chiar tăcerile – sfintele –Peste ele, albul lor l-au cernut...

Cineva, focu’ l-aprinde, îl stinge...Nu ştiu: petale sau neaua mă ninge?Se pierde secunda străinului ceas:Unde am fost, unde am rămas?

18) Adagio

Când va fi să mă chemi, Doamne,Aş vrea să fie în toamna aurieCând rodul pământului i-adus din câmpieŞi frunzele pomilor cad s-acopere soamne...

Aşa că eu, sub plapuma lor foşnitoare,O vreme voi mai auzi freamătul vieţii...Apoi, încet-încet, de tot vindecătoare,Va veni iarna şi mă vor acoperi nămeţiiŞi voi dormi somn bun şi voi uitaDe toate cele, Doamne, sub lumina Ta.

pantoful ăsta e taică-neu nu ăstastâng e taică-meu nu nu

pantoful cel stâng e maică-meaba nici așa nu mergeba da așa-i așa-i are

talpa mai ruptă acest pantof cugaură în el e maică-mea șiăsta e taică-meu la naiba

lua-l-ar acum sir bățul ăstae soru-mea că vedeți ea estealbă cum e crinul și subțire

ca o nuia pălăria e Nan slujnica-neeu sunt câinele nu câinele este el însuși

iar eu sunt câinele o câinele sunt euși eu sunt eu însumi aha așa așa


Vichy, 21 noiembrie 1942

Referatpentru prezentarea unor filme române şi documentare în Franţa

(zona neocupată)

Luând contact cu dl. Morel, delegatul general pentru zona liberă al societăţii cinematografice „France – Actualités”, - am căzut de acord cu d-sa pentru prezentarea unuia sau mai multor filme româneşti documentare în Franţa (zona neocupată). Societatea ar fi dispusă să organizeze, - în legătură cu Serviciul de Presă şi propagandă de pe lângă Legaţia noastră din Vichy şi cu Ministerul Propagandei Naţionale din Bucureşti, - întâi, o şedinţă specială de prezentare oficială, pentru autorităţi, publicişti, ziarişti şi personalităţi, la un cinematograf din Vichy; apoi, cu sprijinul Secretariatului de Stat al Informaţiilor să trimită la zece din principalele oraşe din Franţa filmele româneşti spre a fi reprezentate.

Suntem în posesia unei scrisori oficiale de la dl. Morel (nr. 1147 din 17 noiembrie 1942), în care ni se confirmă, din partea societăţii „France – Actualités”, că această societate este dispusă, pe de o parte, să realizeze versiunea franceză a filmelor documentare – în caz dacă aceasta e necesar – şi, pe de altă parte, să difuzeze filmele în acord cu Secretariatul de Stat al Informaţiilor şi cu legaţia noastră.

Dl. Eugen Cernătescu, secretarul cultural de la Lyon, are două rulouri: „Ţara Moţilor” şi „Petrolul”. Aceste filme urmând a fi prezentate la deschiderea expoziţiei cărţii ce se pregăteşte, - ar fi util, poate, să se trimită altele (Bucovina, de pildă).

E nevoie de o versiune franceză a filmului. În caz că această versiune nu există, societăţii „France – Actualités” poate să o facă ea; ni s-ar cere filmele în imagini şi zgomote ( contratip imagine fără zgomote; contratip cu zgomote pozitiv albastru). Trebuie zece copii (plus versiunea franceză, dacă este). Cheltuielile s-ar ridica la 35.000 franci francezi, ar putea fi însă diminuate sau acoperite de prezentările în sălile din provincie.

O conferinţă ar putea, eventual, să preceadă reprezentaţia oficială.Aşteptăm răspunsul Ministerului Propagandei pentru a încheia un

acord cu dl. Morel.Secretar de Presă,

Eugen Ionescu

Vichy, 23 decembrie 1842

Referatdespre două cărţi literare inspirate din România

În culegerea alăturată „Les huit nouvelles du prix Mérimée 1941”, apărută la Paris în octombrie 1941, se află printre bucăţile premiate şi o povestire cu subiect „românesc” scrisă de R.J. Levevre, autor, de altfel, foarte puţin cunoscut.

Nuvela se intitulează „Les noces de Maritza” (p. 116 – 131). Asupra slabelor calităţi artistice ale nuvelei nu insistăm. O citire de câteva rânduri din această „operă” sunt suficiente pentru ca orice om de cât de puţin gust să fie pe deplin lămurit.

Este vorba de o bizară istorie de leproşi şi de amor, de „mamaliga” (

„cette médiocre mamaliga, bouillie de maîs…), de „tsouica”, de jucătorul de „cobză”, de o curioasă nuntă ţărănească la care se mănâncă „platchynta” şi se joacă „hora”, de fete în „costum naţional” , sentimentale.

Autorul a obţinut premiul Mérimée al nuvelei datorită atmosferei „exotice” şi a cadrului „pitoresc” în care acţiunea se desfăşoară: se vorbeşte acolo de „uns de cas grand pars oubliées depuis la Moyen Age”, un ev mediu, fireşte, care nu numai că nu e românesc (România nu a cunoscut evul mediu în înţelesul occidental) dar are mai degrabă o specifică atmosferă ţigănească.

Desigur că unul din vinovaţii exotismului românesc „de la trouise” etc. este Panait Istrati din care autorul „Nunţii Mariţei” pare a se fi inspirat; ce este semnificativ şi dezagreabil, e faptul că în Franţa caracterul local românesc, esenţa românismului pare a fi acest pitoresc, acest romanesc de prost gust; de la acea lamentabilă carte şi film „Roumanie terra d’amour” de Paytavi de Faugères şi chiar „Bucarest” a lui Paul Morand, se pare că înţelegerea multor francezi pentru România nu a evoluat prea mult.

Pentru a remedia această rea înţelegere a României nu putem insista îndeajuns asupra necesităţii intensificării relaţiilor intelectuale, a publicării unor traduceri din scriitorii şi romancierii noştri cei mai de seamă care reflectă, în operele lor, realitatea autentică şi adâncă a românismului.

***

O altă operă, un roman de Albert-Jean „Le tunnel aux Etoiles”, se ocupă de asemenea de România. Aceeaşi înţelegere falsă se manifestă într-însul şi aceeaşi satisfacţie de a se fi găsit un facil efect de pitoresc. În această carte se insistă asupra amestecului de orientalism şi occidentalism care pare a caracteriza România şi Bucureştii (v.p.42) asupra unui „balcanism pitoresc”; se vorbeşte, e drept, şi despre „folclorul carpatic” care este „cel mai bogat din lume” în care „sufletul raselor mutilate apare, creându-şi o unitate, în ciuda combinaţiilor politice şi a împărţirilor provizorii” (p.25) dar se aminteşte şi „le dépeçage Wisonion du royaume de Saint-Etienne” (p.23); acţiunea se petrece între Bucureşti (orientalo-occidental” şi Ada-Kaleh, fireşte, fiindcă pentru anumitul autor tot pitorescul balcano-turc pare a constitui nota caracteristică a Românismului, la care se adaugă „petrolul” şi „leproşii”.

Şi această carte ne îndreptăţeşte a conclude în necesitatea unei cunoaşteri cât mai riguroase a României prin adâncirea relaţiilor intelectuale.

Pentru ca această cunoaştere să se realizeze, să se producă, socotim că este util ca pe lângă prezentarea creaţiilor artistice româneşti, să interesăm şi pe scriitorii francezi asupra României: schimburi de conferenţiari şi intelectuali sunt lucruri necesare; deocamdată, apariţia unei reviste de studii franco-române (cu colaborări franceze şi româneşti), a unei antologii a scrierilor româneşti, a unor caiete franco – române, ar putea constitui primele jaloane ale unei cunoaşteri adevărate.

Lucrările de mai sus nu sunt importante. Autorii lor nu sunt autori de prima mână. Dar dacă scrierile lor nu sunt valoroase, ele sunt, o repetăm, simptomatice.

Cunoaşterea „politică” şi „actuală” a rosturilor noastre trebuie neapărat conjugată cu înfăţişarea unor realităţi spirituale permanente actuale.

Secretar de presă,Eugen Ionescu

Eugen Ionescu – Eugène Ionesco (Slatina, 13/ 26 nov. 1909 – 28 martie 1994, Paris

Vichy, 21 noiembrie 1942

Mircea Coloşenco

Între 1 decembrie 1942 – 1 octombrie 1945, Eugen Ionescu a funcţionat ca angajat al Serviciului de presă din Ministerul Propagandei Naţionale, în cadrul Legaţiei Regale a României pe lângă Guvernul colaboraţionist de la Vichy, condus de mareşalul Ph. Pétain, pe timpul ocupaţiei Franţei de armatele naziste germane ( iulie 1940 – august 1945.

Publicăm alăturat două dintre referatele de serviciu redactate de Eugen Ionescu, ca secretar de presă, expediate în ţară de prof. Alexandru Marcu, Ministru Subsecretar de Stat al Propagandei Naţionale, ambele datând din luna noiembrie 1942, pe care acesta, la 6 decembrie 1942, le-a trimis pentru evidenţă şi informare Direcţiei Presă, iar pentru rezolvare, Direcţiei Cinematografice şi respectiv Direcţiei Studii.

Nu cunoaştem finalizarea / urmările propunerilor lui Eugen Ionescu sau reacţia celor două departamente ministeriale.

Cele două referate se află în colecţiile conservate la Arhivele Naţionale Istorice din Bucureşti, Direcţia Generală, Fondul Ministerului Propagandei Naţionale, Dosar nr. 9o8 / 1942, foile 124-127.

Mircea Coloşenco


Apariţia dic-ţionarului Constelaţii Literare Vrâncene (ed. Terra 2012) sub semnătura lui Petre Abeaboeru, confirmă încă odată, dacă mai era nevoie,formaţia de istoric a autorului, dublată de pasiunea pentru valorile spirituale ale ţinutului Vrancei, ţinut care l-a zămislit şi care i-a îmbrăţişat existenţa.

P r o z a t o r u l , monografistul minuţios documentat, care restituie valoarea multor localităţi din Vrancea, istoricul aplecat pe Viaţa şi Activitatea Mitropolitului Putnean Varlaam Moţoc al Moldovei, s-a înhămat de data aceasta la un efort de”mai mulţi ani de cercetări şi căutări ca să realizeze acest prim volum dintr-un dicţionar al scriitorilor născuţi sau trăitori pe aceste meleaguri.

Petre Abeaboeru reuşeşte să fixeze in memoria cetăţii mai tot ce a avut valoros creaţia vrânceană în domeniul literelor şi al artelor în general, având tenacitatea de a munci ca un Sisif în hăţişul memoriei literare. Mai mult, are eleganţa de a nu face judecăţi , de a nu-şi exprima puncte de vedere asupra valorii autorilor recenzaţi.

Asemenea lucrări apar de regulă într-o formulă de colectiv editorial,sub coordonarea unei minţi bine structurate si devotate acţiunii. Or,după cum se ştie, în lumea literară există mai puţină bunăvoinţă de a se munci intr-o frumoasă comuniune editorială. Iată de ce, nu trebuie să ne grăbim să emitem judecăţi pripite si să salutăm buna intenţie a autorului.

Nu sunt critic literar, nu-mi permit să fac aserţiuni asupra stilului creaţiei acestui dicţionar, dar, nu pot să nu-l gratulez pe autor cu un laudatio pentru imparţialitatea ce a stat la căpătâiul aşezării în pagină si pentru că a reuşit să imortalizeze in spaţiu şi timp numele unor creatori peste care s-ar fi aşternut colbul uitării .De altfel, despre mulţi dintre ei nu ştim mare lucru, sau chiar ne sunt total necunoscuţi. Pe lângă nume care au intrat în conştiinţa colectivă, cine ştie de

memorialistul Adolf Căpăţână (n. 18 apr. 1881, Panciu) de prozatorul Vasile Pop (n.14 iun. 1875, Domneşti) de Theodor Stoienescu, poet, prozator, dramaturg, traducător (n.23 sept. 1860, Coteşti)de Ion Ciocârlan, prozator (n, 12 iul.1874, Străoane de Sus) etc.

Dacă volumul mare de informaţii care au fost culese a determinat şi apariţia unor nedorite imperfecţiuni,avem garanţia autorului că le va corecta în următorul volum.

Pot să asigur cititorii că demersul său va avea un impact mult mai consistent

decât cel previzionat de unii aşa zis critici literari si mai cred că nu va fi scutit in continuare de lovituri de la lectori porniţi la vânătoare de chiţibuşuri.

Sper ca toate posibilele răutăţi să-l întărească şi să îşi continue munca, pentru ca uitarea să nu cuprindă pe veci memoria celor care s-au străduit să aducă lumină prin slova tipărită .Cartea poate fi citită ca un roman, talentul de prozator a îmbrăcat meşteşugit documente care, altfel, ar fi apărut doar ca nişte reci date statistice.

De asemenea, laudă Centrului Cultural Vrancea, care a considerat necesară apariţia unei astfel de lucrări, finanţând volumul.

Cu privire la cel de-al doilea volum de poeme – după Cerşetorii de stele (2011) – semnat de tânăra şi talentata poetă, Mihaela Aionesei, Anotimp (i)legal (2013)*, prefaţa Mirări de înger, de Calistrat Costin, certifică: «Inspirat comunicator de „stări”, unele paradoxale, stilul autoarei se mişcă lejer în orizontul dramatic al firii [...]. Într-un destin revoltat, „cerşetoarea de stele” aminteşte de „petecul ăsta de viaţă / cu fiecare zi cusută pe dos”, pomenind altundeva de „jefuiţii de sărăcie”, de „taxa mizeriei”, de „trupuri strivite înghiţind disperarea”. Evident, o deziluzionată / nemulţumită de mediul în care evoluează (şi-n care „cade biciuită de verdicte”), „pasăre îngenunchiată de furtuni”. Totul în juru-i îi pare apocaliptic, catastrofic [...]. Neîndoielnic, în confesiunile acestea tulburătoare se spovedeşte o biografie complicată de decepţii („simt gust amar de neputinţă”), resemnări şi neîmpliniri („frunza vândută pe talanţi / cu

umilinţă mă strigă: întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / şi iartă-mi nerodirea”) [...]. Dar dincolo de atari unde de dezolante nelinişti, Mihaela Aionesei ştie să se bucure de anii vârstelor sale [...], atestând, ca de altfel întreg volumul o îndrăgostită de viaţă, cu toate necazurile ei...» (p. 5 sq.). În macrostructurarea celor cu puţin peste o sută de poeme ale secundului volum, Anotimp (i)legal – lumina, de Mihaela Aionesei, se relevă binomul newtonian a două interesante cicluri: (I) Sub zodia mărului (ce se vrea „radiografiat“ deopotrivă dinspre „cel edenic“ şi „cel gravitaţional“...; pp. 9 – 69) şi (II) De-atâta aproape (până la „aburariu“ [suflet], „aburire“ şi „abureli“ de ceşcuţă...; pp. 71 – 130). (I) „Eroina liric-ionesiană“ din primul ciclu poematic (al mărului din Rai supus gravitaţiei telurice), întru mai profund orizont metaforic de cunoaştere, cosmic se încearcă în „binomul edenic“, Ea / Eva – El / Adam, atât în cel de „dinaintea căderii în păcat“ cât şi „după...“, cu „două inimi stele“ (fără a ni se spune dacă-s de „mărimea I“), rătăcind «pe bolta lumii» şi (noaptea cu dor răscolit, când «greieri rostogolesc balade până în zori» – p. 11), androginic înjumătăţindu-se, mai mult ca sigur (de vreme ce ni se spune clar: «se împart doar noaptea, / sângerând lumina...» – lumina, anotimp [i]legal, p. 12), pentru ca, în ultimă instanţă, să declare că umblă «...ca un om mort, / fără carne, fără vise», că: «umbra mă strânge, mă frânge – / mi-a mai rămas un morman de oase / [care] să macine distanţe / spre mâine, ieri sau cine ştie», că «teama se scufundă în valuri / [şi] ia în mâini urechea mării şi ascultă, / [şi] speriată se aruncă în mine», că – El / Adamul – este «prea departe» ca să-i audă «ţipătul închis // în clepsidra unei eternităţi», pe când stă «cu luna la tâmple... » (aştept un semn, p. 18). (II) „Eroina“ poematic-ionesiană din cel de-al doilea ciclu, De-atâta aproape (nicidecum „aproapele biblic“, despre care se făcuse viersuire în ciclul anterior: «două ore exacte am respirat împreună./ trupurile deveniseră un plămân, / ne-am iubit cu toată dăruirea, am / devorat pe rând, / albul de alb, materia / de materie, / pântecul meu poartă pruncul nostru / neînfăşat // ca o pasăre sălbatecă prinsă în capcană / stai în mine, omule. // n-am unde fugi… // te las să mă locuieşti / fără să cobor la prima încercare.// lumina urcă treptele schiopătând câine / lovit cu pietre, // de ce aruncaţi domnilor, de ce? / nu recunoaşteţi dragostea aproapelui» – dragostea aproapelui, p. 55), vrea să sperie „adamicul cotidian“ cu declaraţii mustitoare de şocant-autentic lirism, cum este, de pildă, şi cea în care mărturiseşte că mai duce povara unor „cocoaşe de umbre în loc de sâni“ (p. 107): «nu le dau voie şi totuşi nebuniile vin, / ştiu că la mine găsesc un pântec fierbinte, / din care păsări de pradă nasc lighioane, // cu ochii lipiţi de vise şi ciocuri deschise larg, / aşteaptă un sân dezgolit să-şi hrănească neputinţa; // foamea lor strigă, m-ar rupe în două; // din gura unei prăpastii, răspund celor învăţaţi / să înghită întunericul în fiecare zi, în doze mici, / doar ei mă văd...». Cel de-al doilea volum de poeme semnat de Mihaela Aionesei, Anotimp (i)legal (2013), volum ivit într-un prezent anotimp liric, ameninţat de colţii cumpliţi ai hienelor unui sistem de învăţământ corupt şi haotizat (sistem cu anemic-reformatoare programe de cultivare a Sfintei Grădini a Limbii / Literaturii Valahe), ori de cancerele inculturii producătoare de „găşti ale imposturii premiate / oficializate“ şi de manelism, aduce – pe lângă certificarea faptului că ne aflăm în faţa unei poete „născute, nu făcute“, de impresionantă originalitate, de mare talent – şi dovada indiscutabilă / incontestabilă că adevărata Poezie n-a murit, nu moare şi nu va muri vreodată, atâta vreme cât aburariul ei vine din azur cogaionic.

(31 florar, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

* Mihaela Aionesei, Anotimp (i)legal – lumina, poeme, Bacău, Editura Ateneul Scriitorilor, 2013 (pagini A-5: 136; ISBN 978-606-8380-22-3).

Aproape „paradoxist-expesionistă“ lumină (i)legală

Aproape „paradoxist-expesionistă“ lumină (i)legală

– după Cerşetorii de stele (2011) – semnat de tânăra şi talentata poetă, Mihaela(2013)*, prefaţa Mirări de înger, de Calistrat Costin, certifică: «Inspirat comunicator de „stări”, unele paradoxale, stilul autoarei se mişcă lejer în orizontul dramatic al firii [...]. Într-un destin revoltat, „cerşetoarea de stele” aminteşte de „petecul ăsta de viaţă / cu fiecare zi cusutăsărăcie”, de „taxa mizeriei”, de „trupuri strivite înghiţind disperarea”. Evident, o deziluzionată / nemulţumită de mediul în care evoluează (şi-n care „cade biciuită de verdicte”), „pasăre îngenunchiată de furtuni”. Totuljuru-i îi pare apocaliptic, catastrofic [...]. Neîndoielnic, în confesiunile acestea tulburătoare se spovedeşte o biografie complicată de decepţii („simt gust amar de neputinţă”), resemnări şi neîmpliniri („frunza vândută pe talanţi / cu

Ion Pachia-Tatomirescu

Gheorghe Andrei Neagu

Un cronicar boier


Nadia Gray (Nadia Kujnir-Herescu), era născută în Bucureşti în 1923. Părinţii ei erau un rus şi o mamă basarabeancă. S-a căsătorit cu prinţul Constantin („Bâzu”) Cantacuzino, fost aviator în timpul războiului. După război, odată cu instaurarea comunismului în România, cei doi s-au refugiat la Paris. În Franţa, Nadia şi-a continuat carira actoricească, jucând în 1949, în producţia franco-austriacă „L’Inconnu d’un soir”. A jucat alături de celebrii Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica sau Errol Flynn, Cel mai cunoscut rol al său a fost în „La dolce vita” (1960), capodopera lui Fellini. După dispariţia soţului în 1958, actriţa s-a stabilit în America la sfârşitul anilor ‚60. Acolo s-a căsătorit cu avocatul newyorkez Herbert Silverman. În 1976, a devenit cântăreaţă de cabaret. La 13 iunie 1994, în Manhattan, la vârsta de 70 de ani, inima sa a cedat în urma unui atac de cord.

Pe viitoarea soţie, Lily, Ionel Teodoreanu a cunoscut-o într-o seară de iarnă, la Iaşi, în casa familiei Delavrancea. Ea şedea turceşte la gura sobei pentru că împreună cu fetele casei cocea gutui pe jar. L-a văzut pe tânărul înalt, cu figură trasă, palidă şi părul învolburat, apărut o clipă în cadrul uşii şi dispărând apoi. Dar şi el îi remarcase ochii negri lucioşi, pielea subţire a obrazului rumenită de foc ca o piersică, şi părul negru retezat scurt ca nişte franjuri alunecând în jurul obrazului rotund. Peste puţină vreme, Lily a fost invitată la familia avocatului Oswald Teodoreanu să petreacă ajunul Crăciunului. Ionel, a smuls-o pe Lily dintre musafiri şi a condus-o într-o altă încăpere în care, la gura sobei, i-a pus în faţă încercările lui literare. Amândoi erau pasionaţi de literatură, dar şi pasiunea comună pentru muzică a Cellei Delavrancea şi a Soniei, poate a contat în apropierea celor doi. După o corespondenţă înfierbântată şi un şir de revederi spectaculoase, cei doi au depăşit strălucit toate piedicile care i-ar fi putut despărţi, şi s-au căsătorit. Ei i-a dedicat Teodoreanu volumul „Jucării pentru Lilly”. Ea l-a inspirat pe autorul „Medelenilor”.

Maria-Ştefana Lupaşcu (Lily), viitoarea scriitoare Ştefana Velisar Teodoreanu, era rudă cu Delavrancea, şi se născuse în 1897 la St. Moritz în Franţa), ca fiică a juristului diplomat Ştefan Lupaşcu şi al Mariei Mazurier (franţuzoaică). Ea era ultima dintr-o lume strălucită a unei epoci trecute, durata vieţii coincizându-i cu longevitatea unui spirit elegant şi lucid. A fost o poetă a copilăriei şi a adolescenţei, prozatoare şi traducătoare. Reprezentativ pentru Ştefana Velisar Teodoreanu (Doamna Lily, cum o numeau Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu, este romanul Acasă (1947), operă dedicată lumii copilăriei, scrisă, pare-se, sub influenţa lui Ionel Teodoreanu. A publicat: Calendar vechi, Bucureşti, 1939; Viaţa cea de toate zilele, Bucureşti, 1940; ediţie îngrijită şi prefaţă de Aurel Martin, Bucureşti, 1969; Cloşca cu pui, Bucureşti, 1941; Acasă, Bucureşti, 1947; ediţie îngrijită şi prefaţă de George Gibescu, Bucureşti, 1972; Ursitul, Bucureşti, 1970; Căminul, Bucureşti, 1971; Şoapte întru asfinţit, Bucureşti, 1981, şi foarte multe traduceri.

Celor doi soţi le-a fost scris să traverseze vremuri tulburi. Chiar dacă a fost încorporat la începutul primului război mondial, Ionel n-a ajns pe front. Pentru că părinţii Soniei doreau ca ginerele lor să fie deja avocat, a absolvit facultatea într-un timp record şi, la 15 februarie 1920 cei doi s-au căsătorit în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu din Iaşi. Au avut doi băieţi gemeni - Ştefan şi Osvald.

După război şi după pierderea soţului, la Văratec, Lily se confesa soţiei (Pia) a lui Dinu Pillat, care era în închisoare. Îşi amintea copilăria alături de verii Lupaşcu şi verele Delavrancea, în aşteptarea tatălui adorat, Ştefan Lupaşcu. El călătorea misterios prin sud-estul Europei având un mare rang în francmasonerie. Poate de mirare, dar rezultă din corespondenţa dintre Lily şi Pia Pillat, că ea, avusese o copilărie nefericită: “Ştiam că mama lui Lily era franţuzoaică, venită în tinereţe în Moldova ca profesoară a copiilor de boieri. Cu toate că Lily vorbea cu pasiune de neamurile sale, nu mi-a povestit niciodată despre mama ei. Odată mi-a spus că în copilărie, la Paris, când se întorcea de la şcoală îi plăcea să cumpere şi să se ospăteze cu o pâiniţă fierbinte în miezul căreia introducea o bucăţică de ciocolată, de unde am dedus că şcoala primară a făcut-o în Franţa, alături de mamă, de la care a fost luată definitiv - rămânând numai a tatălui. În cartea „Ursitul”, Lily scrie că trusoul şi l-a făcut la Paris, la mama ei, care însă nu a participat la nunta ce a avut loc la Iaşi. Lily fusese de fapt un copil al nimănui, crescută de rudele tatălui său. Mi-am explicat astfel dragostea pasională şi tiranică, de mai târziu, pentru soţul şi pentru cei doi băieţi ai lor - gemenii Ştefan(Afani) şi Osvald (Gogo), născuţi în 1921”.

Poate mulţi cititori, după parcurgerea celei mai cunoscute cărţi (La Medeleni), s-au întrebat de localizarea geografică a satului, chiar dacă unele indicii transpar printre rânduri. Medeleni, „leagănul” cunoscutelor personaje, Olguţa, Dănuţ şi Monica, încă există. Moşia Medeleni apare în scrierile lui Teodoreanu în volumul „Uliţa copilăriei” (1922), în povestirea „Vacanţa cea mare”. Dar şi în cartea „În casa bunicilor” (1933) este pomenit locul în care se simţea tare bine: „Aşa începe o vacanţă de vară a copilăriei, c-un iulie la Medeleni. Copilul de la Medeleni e tuns chilug şi-i îmbrăcat de vară cu o bluză rusească. E singur, fără de părinţi şi fraţi, numai cu Moşu Puiu. A venit la Medeleni c-un automobil înalt şi roş, cocoţat pe patru roţi umflate”.

Însuşi Ionel Teodoreanu, pentru a ne lămuri, în „Cum am scris Medelenii”, spune: „Voi încerca astăzi, în faţa domniilor voastre, să dărâm o legendă, să înlătur un neadevăr: acela al autobiografismului Medelenilor. Şi fapta mea e legitimă nu fiindcă-mi apăr casa, ceea ce nu mă interesează decât pe mine, ci pentru că apăr însăşi casa literaturii, care trebuie să ne intereseze pe toţi; fie că-i suntem oaspeţi, fie că suntem gazde…Toată copilăria e plină de minciuni estetice. Neştiind să scriu literatură, o făceam în viaţă…De aici a ieşit metafora. „( ziarulnatiunea.ro . 3 iulie 2013, Director: Cezar Adonis Mihalache Ionel Teodoreanu – medelenismul sau agonia unei lumi sufleteşti de Ion Ionescu-Bucovu).

Din păcate, vechiul conac boieresc, şi al vacanţelor de vară ale lui Ionel Teodoreanu, acum este o clădire părăsită, cu geamuri oarbe, în paragină. Locul de poveste al aducerilor aminte pentru scriitor, este un sat de pe malul Prutului, împărţit între România şi Republica Moldova. Medeleniul românesc este parte a comunei Golăieşti din judeţul Iaşi. Un sătean, vecin al foştilor locuitorilor ai conacului, îşi aminteşte: „Ce copaci frumoşi erau aici! Aduşi de boieri din străinătate. Comuniştii au lăsat totul în paragină, tocmai ca să nu se vadă cum erau boierii. A fost doar un pas până la a distruge conacul, pentru că la un moment dat au venit unii să care de aici cărămizi. Dar oamenii au sărit atunci să apere clădirea”. „Primarul comunei Golăeşti recunoaşte ca s-a ales praful de moşie. După zeci de ani în care s-a aşternut dezamăgirea pe faţa turiştilor, ar încerca acum să îl introducă măcar în patrimoniu. „Conacul nu prea l-am pus noi în valoare. De fapt, nu numai eu. Dintotdeauna. Am luat legătura cu cei de la Centrul Judeţean de Cultură să îl punem în valoare. Nu este trecut nici ca monumet istoric, deşi a fost totuşi casa Teodorenilor. Conacul este înregistrat în Monitorul Oficial, în domeniul public. Nu a fost revendicat. Şi nici am făcut nimic acolo, nu am obţinut nimic. Până acum cinci ani a fost o şcoală care s-a desfiinţat.” (Ziarul de Iaşi 17.05.2010 Reportaj printre ruinele casei care a inspirat romanul „La Medeleni”).

După schimbarea orânduirii sociale, comuniştii l-au marginalizat pe „pseudoburghezul” Ionel Teodoreanu, neţinând cont de opera omului care nu dusese grija zilei de mâine. Din păcate, declararea celui de al doilea război în Europa şi apoi anul 1940, cu cedările teritoriale, marea de refugiaţi şi legiferările rasiste din ţară, l-au marcat. În anii de după după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte romane. Pentru el se prăbuşise o lume, un întreg univers. După Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câţi au fost în România. A scris, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum. Omul Ionel Teodoreanu era înalt, brunet cu ochi albaştri şi tenul măsliniu, model de frumuseţe virilă, care te întâmpina cu o căutătura deschisă de ai fi zis că îl cunoşti de când lumea. Remarcai şi o eleganţă naturală în îmbrăcămintea şi în mişcările lui. „Era atletic, avea pe el o bluză care pocnea, iar noi vedeam în el şi un model fizic. Avea un chip frumos, de altfel zăpăcise toate fetele” (jurnalul.ro 16 Dec 2009, 1 Mai cu Ionel Teodoreanu, autor: Monica Andronescu). Era un om frumos, care firesc, prin apariţiile sale în sălile tribunalelor, dar mai ales prin ce a scris, a stârnit pasiuni printre reprezentantele sexului frumos. Datorită poate şi profesiei, fiind şi un îndrăgit scriitor, conferenţia întotdeauna în faţa unui public predominant feminin: de la şcolăriţele adolescente la matroanele de vârsta mătuşilor. La apariţia lui, ele aplaudau şi vociferau. Vărul său, Alexandru A. Teodoreanu, îşi amintea: „Scriitorul îmi povestise odată că la una din aceste întîlniri publice ţinute în provincie, complimentase pe o frumoasă doamnă pentru bluza foarte elegantă pe care o purta, ca la plecarea lui din oraş, aceasta să se prezinte la gară oferindu-i un imens buchet de flori, legat cu o fâşie de mătase albă, sfâşiată din acea bluză”.

Un rol important în trecerea peste inevitabilele slăbiciuni amoroase din viaţa lui, l-a avut soţia Lily, care cu tact şi înţelepciune a ştiut să îndepărteze orice eventual „pericol”.

Multe dintre aventurile sale (fireşti pentru orice tânăr), au rămas învăluite în discreţia misterelor. Dar despre una dintre iubirile sale neîmpărtăşite, de după 1938, se ştie de la un prieten al său, Vlaicu Barna: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine, Nadia Gray”(actriţă de origine română). Deşi mare cuceritor de inimi, Ionel Teodoreanu n-a reuşit să intre în graţiile actriţei. Din clipa în care o văzuse, n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate”.

IONEL TEODOREANU ŞI LILY

Mihai Ştirbu



î

mai conservator decât Parisul. Întors în capitala Franţei, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi se vede obligat să trimită un tablou la Salonul de Toamnă. Cu banii primiţi de la cineastul american Rex Ingram pleacă pe Riviera pentru a se însănătoşi, unde o va întâlni pe prima sa soţie, americanca Winnifred Ayers. La dorinţa lui Winnifred se căsătoresc în Paris, departe de familie, iar aceasta, pentru a-l îmbuna, îi organizează o expoziţie la Galeria „Campagne Premiére”. Spre deosebire de criticii români, cei francezi au numai cuvinte de laudă la adresa lui Negulesco, bucurie întunecată însă de moartea fratelui său, George. Soţia sa îl va convinge să părăsescă Parisul şi să plece în America, stabilindu-se la New York. Pe atunci avea doar 26 de ani şi resimte totuşi nostalgia Parisului, unde-şi avea atelierul ce urma să fie locuit de sora sa. Având neînţelegeri în mariajul cu Winnifred datorită diferenţei de mentalităţi, Jean se refugiază în pictură,

făcând tot posibilul să ajungă cât mai sus: face rame pentru tablouri, deschide o şcoală de pictură, organizează expoziţii cu lucrările lui şi ale celor pe care îi îndruma.

În februarie 1929, la Washington, deschide prima expoziţie personală la „Yorke Gallery”, ce include şi o lucrare a surorii lui, Sabina, evenimentul fiind un succes în asemenea măsură încât Jean va exclama ca ei, Neguleştii, au dat America pe spate.

Fericirea lui Negulesco este umbrită, şi de data aceasta, de divorţul de sotia sa, care îi ia lucrările şi tot ce avea el mai important, iar Jean trebuie să pornească din nou, de la zero. Trecand printr-o perioadă grea, Negulesco se hotărăşte să plece la Hollywood, fiind atras si de un potenţial financiar care să-i schimbe în bine situaţia în care se află. Acolo o întâlneşte pe Greta Garbo, cu care are o scurtă idilă ce se va transforma într-o prietenie care va dura toata viaţa. Îi face acesteia o serie de portrete care îi vor

aduce un succes moderat, din punct de vedere financiar, dar este un început.Este acceptat în cercul miliardarilor şi ajunge să se întâlnească des cu

William Randolph Hearst, magnatul presei; îi face potretul lui Lady Mountbatten, soţia viitorului erou al armatei britanice; este inclus în anuarul „România”, editat de comunitatea românească din Statele Unite, unde se face un elogios studiu asupra persoanei sale, menit să explice ascensiunea acestuia.

În 1931, o expoziţie personală deschisă la Seattle se vinde în câteva ore cu un total de 19.000 de dolari. La scurt timp după aceasta expoziţie, Jean se vede în postura de ghid pentru marele critic şi istoric Elie Faure, atunci când acesta vine în vizită la Hollywood, şi care îi va schimba destinul lui Negulesco: „Nu mă interesează să ştiu cât de talentat pictor eşti. La Hollywood, cinematograful este o artă nouă şi măreaţă în care se îmbină toate celelalte forme artistice. Este arta epocii noastre. Fă pasul decisiv şi pătrunde înăuntru.”

Astfel, Jean investeşte banii primiţi în urma expoziţiei într-un film realizat de el, care a fost un eşec, însă îi deschide porţile studiourilor Paramount, fiind cooptat în echipa filmului This is the night, iar Iancu se va semna Jean Negulesco. Doi ani mai târziu, face „Farewell to Arms”, film ce este considerat şi azi un succes A devenit şi mai apreciat printre şefii de la Paramount care i-au oferit să regizeze, în tandem cu Harlan Thomson, comedia Kiss and Make up (Sărut şi fard) şi filmul The Man that Broke his Heart (Omul care şi-a frânt inima), împreună cu Michael Curtiz, cineast american de origine transilvăneană.

În 1936, este concediat de la studiourile Paramount, dar îşi găseşte de lucru prin intermediul relaţiilor sale. Este angajat temporar la studiourile „Universal”, timp în care Jean continuă să picteze şi se apucă să scrie scenarii pe care la va vinde cu succes. Chiar studiourile „Universal” cumpără de la el scenariile pentru Beloved Brat (Preaiubit îngeraş), Swiss Miss (Miss Elveţia) este luat de „Hall Roach”, iar Fight for your Lady (Apără-ţi iubita) de „R.K.O.”

În 1940, este angajat de Fraţii Warner şi este trimis în scurt timp, pe Coasta de Est, pentru scurt-metrajul comandat de Armată, The Flag of Humanity.

După intrarea Americii în război, Jean va fi unul dintre puţinii regizori ce va rămâne la Hollywood, fapt ce îl va ajuta să avanseze. Până în 1945, el va semna 48 de minireviste muzicale şi 50 de scurt-metraje. În aceeaşi perioadă, Fraţii Warner îi oferă debutul lui Jean în filmele de lungmetraj cu Singapore Woman (Femeia din Singapore). În 1943 Jean se va apuca să filmeze The Mask of Dimitrios (Masca lui Dimitrios), film extrem de bine primit de critici: Los Angeles – „Un film cu adevărat excepţional, o operă prima semnată de Jean Negulesco pe care până ieri l-am cunoscut doar prin scurt-metraje.” Astfel, Negulesco va intra cu adevărat în lumea filmului american. Urmează un nou proiect importat pentru el, filmul The Conspirators (Conspiratorii), care primeşte la rândul său aprecieri. În 1946, la Hollywood se filmează 52 de filme dintre care trei sunt ale lui Jean Negulesco: Nobody Lives Forever (Nimeni nu trăieşte veşnic), Three Strangers (Trei străini) şi Humoresca.

Se căsătoreşte cu Dusty Diamond, fotomodel şi starletă la Hollywood, Dusty (cu 13 ani mai mică decât Jean) dovedindu-se a fi o adevărată parteneră de viaţă pentru el prin caracterul şi comportamentul ei, înţelegându-i chiar şi felul acestuia de a relaţiona cu actriţele de pe platourile sale. Despre aceste actriţe, Jean va declara: „Am avut norocul să lucrez cu cele mai frumoase femei din lume. Dacă nu mă lăsam fascinat de magnetismul lor, n-aş fi izbutit să le captez vibraţia magică” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 102). În 1947, Jean va reconfirma aptitudinile sale regizorale din Humoresca cu filmul Deep Valley (Vale adâncă).

În 1900, pe 29 februarie, se năştea Jean Negulesco, poreclit „Ianculeţ cu părul creţ”, cel de-al cincilea copil al unei familii de negustori înstăriţi din Craiova. Încă din copilărie, Iancu este considerat de către tatăl său ca fiind demn de a-l urma atât în ale afacerii, cât şi prin localurile din Craiova. Astfel, la cinci-şase ani, tatăl său îl ia cu el la Berăria Bazilescu, unde va avea să vadă pentru prima oară fotografii care se mişcă pe perete (imaginile cinematografice ale vremii). Mai apoi, tatăl şi fiul ajung să viziteze destul de des grădina de vară Minerva, unde rulau spectacole cinematografice. Într-una din serile de după spectacol, întors în camera sa, tânărul Ianculeţ va schiţa pe hârtie câteva scene din filmul tocmai văzut. Se dovedeşte a avea un real talent la desen, iar pasiunea sa pentru filme va avea să-l ducă în anii maturităţii spre o glorioasă carieră în cinematografie. Pe timpul liceului (Carol I, din Craiova), este un elev model, premiant la toate materiile şi excelează, la vârsta de 12 ani, în cadrul unui concurs naţional de desen, unde câştigă premiul întâi.

S-a înrolat în primul război mondial în serviciile de sănătate şi va ajunge în Iaşi unde l-a întâlnit pe George Enescu, care susţinea recitaluri pentru armată şi refugiaţi. „Sunetele viorii lui răscoleau sufletele. În timp ce îl ascultam, i-am schiţat silueta pe o foaie de hârtie. Desenul meu, încadrat într-o simplă ramă neagră, avea să aibă onoarea să fie expus în vitrina unei librării. Ceasuri în şir am patrulat prin faţa ei ca să pot trage cu urechea la comentariile trecătorilor. „Cine e?” - „Enescu, cine altul!” – „Da? Şi cine semnează desenul?” – Ion (pseudonimul meu) – „Ion? N-am auzit de el”. – „O să auziţi! Mi-am spus. Destinul mi-a fost pecetluit pe loc, atunci şi acolo: aveam să fiu pictor, un pictor celebru.” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 11; Drum printre stele Amintiri europene şi hollywoodiene, Jean Negulesco, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, pag. 18/ Things I Did... and Things I Think I Did, Jean Negulesco, Linden Press/ Simon & Schuster, New York, 1984)

Încântat de reprezentarea grafică, Enescu îi va oferi o sumă însemnată pentru desenul făcut.

După război, reîntors la Craiova, termină liceul şi va avea un atelier de pictură special amenajat de tatăl său, urmând să organizeze o mică expoziţie, foarte reuşită, cu lucrări realizate în Craiova.

În primăvara anului 1919, Negulesco primeşte o bursă la Academia de Arte Plastice, din Bucureşti (spre nemulţumirea părinţilor săi care ar fi preferat să-l vadă studiind dreptul sau economia), la care renunţă după o scurtă perioadă pentru a se muta cu iubita sa de la acea vreme. Pentru a-l despărţi de iubita cu doi ani mai mare şi considerată nepotrivită pentru el, tocmai din acest motiv, tatăl său îi oferă „ocazia” de a călători în Franţa şi Italia. Astfel, abandonând dragostea pentru a descoperi noi orizonturi, în ianurie 1921, va pleca în călătoria spre Europa. După două luni în care a văzut Atena, Veneţia, Florenţa şi Roma, ajunge la Paris unde îi va avea ca prieteni pe Brâncuşi, Picasso, Matisse, Giacometti, Tristan Tzara şi Jean Cocteau. Astfel, i se vor deschide porţile către înaltele cercuri de personalităţi ale vremii. Se va instala în Paris, ca urmare a hotărârii sale de a studia pictura. El le promite părinţilor săi că va studia şi economia politică, urmând să primească de la tatăl său cinci mii de lei lunar. Se înscrie la celebra Académie Julian, unde „nimănui nu-i păsa dacă erai bun sau prost, de tine depinzând să te faci remarcat sau să rămâi ignorat pe vecie” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucuresti!, Bucuresti, pag. 16; Drum printre stele Amintiri europene si hollywoodiene, Jean Negulesco, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, pag. 27/ Things I Did... and Things I Think I Did, Jean Negulesco, Linden Press/ Simon & Schuster, New York, 1984) şi lucrează intens la tehnica sa, astfel încât directorul Académiei Julian alege unul dintre desenele sale şi „îl expune pe peretele atelierului la locul de onoare rezervat celei mai bune lucrări a săptămânii.”

Aflând că Iancu nu studiază economia politică şi că nu are de gând să intre în afacerile familiei, tatăl său încetează să-i mai trimită bani. Constrâns de lipsa unei situaţii financiare stabile, Iancu ia tot felul de slujbe pentru a se întreţine şi pentru a continua să picteze. Lucrează o perioadă ca decorator de scenă în „Oraşul luminilor“, iar apoi se angajează ca spălător de vase la un hotel de lux din Nisa.

Ajunge învăţăcel al lui Brâncuşi care îl va indruma: „Şi dacă ai face chip cu un singur ochi, crezi că te-ar băga cineva la puşcărie?”. Negulesco îşi va aminti: „abia mai târziu aveam să desluşesc adevăratul tâlc al acelor vorbe. De fapt, el îmi dăduse prima lecţie de libertate.” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 17; Drum printre stele Amintiri europene şi hollywoodiene, Jean Negulesco, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, pag. 37/ Things I Did... and Things I Think I Did, Jean Negulesco, Linden Press/ Simon & Schuster, New York, 1984)

În 1922, Iancu se întoarce în ţară pentru a-şi vedea familia. Cu această ocazie, pe 30 decembrie, deschide prima expoziţie personală în Bucureşti, la Palatul Ateneului. Însă, criticile nu i-au fost favorabile într-un Bucureşti mult

Jean Negulesco

Jean Negulescu Credit foto: Emanuel Tinjala


î

În 1948, actriţa principală din Johnny Belinda, Jane Wyman va primi Oscarul pentru rolul său acest film regizat de Jean Negulesco, considerat „capodopera lui Negulesco”. Filmul va primi nominalizari pentru toate categoriile existente la acea vreme, în total 12 nominalizări la Premiile Oscar. În ciuda succesului înregistrat, anul 1949 îl găseşte şomer pe Jean Negulesco. Astfel, el se hotărăşte să plece pentru un timp din Hollywood. Un prieten, Brian Aherne, îi pune la dispoziţie bungalo-ul său din Palm Springs, unde va fi într-un cerc social ce îi va număra pe Ava Gardner, Bette Davis, Clarck Gable, Henry Fonda, Olivia de Havilland, Joan Crawford, Rita Hayworth şi soţul ei, prinţul Ali Khan. Daryl F. Zanuck îi va oferi un salariu dublu la studiourile Fox, la întoarcerea lui Negulesco din Palm Springs.

Colaborarea cu studiourile Fox va fi una foarte restrictivă. Cu toate acestea, el va ajunge în primii zece regizori de la Hollywood. Vor aparea: The Forbidden Street (1949), Under My Skin (1950), Three Came Home (1950), Take Care Of My Little Girl (1951), The Mudlark (1951). În 1952, se află printre cei mai importanţi regizori, cu trei premiere într-un singur an ce au succes atât financiar, cât şi critic, filmand pentru prima dată color: Phone Call From A Stranger, Lure of the Wilderness, Lydia Bailey.

După perfomanţa din 1953, de a filma cadrele din Titanic pe uscat, astfel încât orice privitor să creadă ca totul are loc pe un vas, lui Negulesco îi este încredinţată în acelasi an comedia How to Marry a Millionaire, al doilea film în sistem Cinemascop din istorie, având-o în rol principal pe Marilyn Monroe. Tot atunci va apărea şi Scandal at Scourie. Chicago Tribune va scrie: „Simpaticul Jean Negulesco este posesorul a 69 de perechi de pantaloni sport, 53 de veste, 500 de cravate, trei duzini de pălării, cîteva duzine de cămăşi de mătase şi cămăşi sport, 50 de perechi de pantofi, garderobă care îl ajută să fie Cel mai elegant regizor al Hollywoodului.”

În 1954, Jean Negulesco primeşte aprobarea de la „20th Century Fox” să regizeze Three Coins in the Fountain (Trei parale în Fântână). Louis Marcorelles va scrie în Le Monde: „Ca să-l defineşti pe Jean Negulesco, trebuie să te referi la două persoane distincte – la excelentul profesionist şi la rafinatul om de cultură.”

Va fi rugat să regizeze spectacolul din seara Premiilor Oscar (1955), despre care Jean Negulesco va declara: „O muncă istovitoare. Am acceptat-o numai cu două condiţii: prima, ca toate vedetele, toţi actorii candidaţi la premiile de interpretare şi toti actorii nominalizaţi pentru roluri secundare să urce pe scenă spre a înmâna trofeele rezervate laureaţilor de la compartimentul tehnic. Milioanelor de telespectatori li se oferea astfel ocazia să-şi vadă actorul sau actriţa favorită, fie ei premiaţi sau nu. A doua condiţie – să fie atribuit un Premiu Omagial Gretei Garbo.” În anul 1955, alt film în regia lui Negulesco, „Daddy Long Legs”, avandu-l în distribuţie pe Fred Astaire, va fi nominalizat la Premiile Oscar. În 1957, Fox îi încredinţează lui Negulesco Boy on Dolphin (Băiat călare pe delfin), un alt film fascinant, cu Sophia Loren. În următorii 2 ani, avea să mai regizeze încă 4 filme: A Certain Smile (1958), The Gift Of Love (1958), Count Your Blessings (1959) şi The Best of Everything (1959). Încet-încet, Jean începe să-şi dea seama că este o piedică pentru el, din punct de vedere profesional, contractul cu Fox care îi impune ce şi cum să regizeze. Astfel, va începe un proiect, filmul Jessica (1962), pe cont propriu, ca producător şi regizor. Filmul este oarecum un eşec financiar, încasările acestuia nereuşind să acopere cheltuielile. În februarie 1968, este trimis în Iran pentru a fi consilier pe lângă Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi ce dorea întemeierea unei industrii a filmului în Iran. Între timp, el va fi parte din coproducţia irano-americană The Heroes (Eroii).

În 1969, studiourile Fox îi acordă lui Negulesco comedia Hello and Goodbye care va aparea în 1970, an în care se va filma şi The Invinceble Six. Acest an va reprezenta însă pentru Negulesco sfârşitul carierei sale în cinematografie, înregistrând un număr de 85 de filme, care includ: scurt-metraje, long-metraje, documentare şi filme pentru care nu a fost creditat oficial ca regizor. Pentru alte 7 filme a fost scenarist, iar pentru un alt film, producător.

Va începe să călătorească des între California, Marbella (Spania), locul unde se mutase după Boy on Dolphin, şi Londra, unde îşi amenajase un apartament de curând, făcând din pictura ocupaţia sa principală.

După o serie de probleme grave de sănătate, Jean decide să-şi facă testamentul: „Rog ca executorul meu să creeze un fond cu numele „Jean Negulesco Trust Fund”, pentru a ajuta tinere talente din România, un băiat şi o fată, din domeniul artei – muzică, literatură, pictură, sculptură, balet, teatru, regie, cinematografie – să-i ajute să-şi petreaca trei ani în străinătate, la un Colegiu adecvat, de preferinţă la Paris, Roma sau în Statele Unite, în scopul de a-şi putea afirma PERSONALITATEA în domeniul pe care şi l-au ales. Pentru aceşti doi tineri se vor asigura pe parcursul celor trei ani condiţii de viaţă adecvate, nu de lux. Vârsta lor va fi cuprinsă între 18 şi 25 de ani. Ei vor fi ajutaţi şi sfătuiţi de prietenii mei, Anne Head la Paris şi profesorul Mihnea Gheorghiu în România.” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 191)

Negulesco îşi va publica memoriile la editura newyorkeză „Simon & Schuster”, prefaţate de prietenul său, John Houseman, producător şi scenarist american de origine română. Cartea Things I Did and Things I Think I Did va fi un best-seller internaţional. Apare şi în România, în 1989, cu titlul Drum printre stele. Această apariţie îl readuce în prim-plan, presa aducând numai complimente la adresa lui.

Cu ocazia semicentenarului Cinematecii Franceze din ianuarie 1986, va fi organizat un „medalion Jean Negulesco”. Jean este prezent şi declară pentru Le Figaro: „Trebuie să ajungi la capătul unei existenţe şi al unei cariere ca să poţi afirma cu sinceritate că nu ştii nimic.” Despre industria americană de film din anii 1980 va declara: „Astăzi la Hollywood oamenii au o maşinărie în loc de inimă.” În acelaşi an, Jean va primi Înaltul Ordin de Comandor al Artelor şi Literelor. În 1990, Uniunea Cineaştilor din România îl va alege ca Membru de Onoare, despre care Jean consideră: „aceasta este o acoladă cu totul specială. Pentru că mi-a fost oferită de fraţii şi colegii mei de breaslă”. În aceeaşi perioadă, Negulesco este extrem de activ, călătorind de la un festival la altul şi uimind pe toţi cei cu care intra în contact.

La 20 iulie 1993, aflat la resedinta sa din Marbella, Jean Negulesco părăseşte această lume, pornind la drum către stele. Pentru întreaga sa contribuţie în cinematografia americană, Jean Negulesco are propria stea pe celebrul bulevard „Walk of Fame”, Hollywood.

Pentru Jean, cinematografia a reprezentat „cel mai formidabil vis de libertate cu care a fost vreodată binecuvantată omenirea”, iar „Ochiul minţii este cel mai extraordinar proiector din câte există pe lume. […] Nimic nu poate clinti sau întuneca senina strălucire a unei meserii bine făcute. Fericirea deplină ţi-o dau harul autentic şi iubirea curată pentru ceea ce cu adevărat iubeşti mai mult. Trebuie să mulţumeşti cerului pentru că ai fost ales să ai un talent, care este un dar dumnezeiesc. Dar numai tu eşti răspunzător de acest dar. Tu şi truda ta. Rodul trudei de zi cu zi preschimbă o înzestrare normală într-un talent cu totul special, oferindu-ţi supremă fericire şi satisfacţie. Doar aşa găseşti răspunsul, răspunsul cerut fiecăruia dintre cei aleşi să îşi lase paşii întipăriţi în pulberea de nisip a miracolului vieţii. Viaţa mea a fost un miracol.”

ION PRIBEAGU

Te cânt amice Vin, de-a pururiŞi-n faţa ta sfios mă-nchinTe cânt în butie şi-n ploscăŞi în clondir, amice Vin.Te sorb când eşti Bordeaux sau CipruTe vreau, Fetească sau CotnarŞi te sărut cu frenezie,Când îmi zâmbeşti dintr-un pahar.Nu poţi pricepe dragul TateiCe vis cu vrerile-mi se-ngânăŞi ce voios sunt eu că StatulŢi-a hărăzit o „săptămână”,O nemaipomenită seteDe tine, sufletu-mi adapăCă-n săptămâna asta nimeniN-o să mai bea un pic de apă.Noi ne cunoaştem foarte bine,De multe ori răpus de chin,Îţi povestesc tot ce mă doareŞi te consult, amice Vin.Tăcut eşti la-nceput cu mine,Apoi când cerul mi-ai deschisMă duci cu şoalda să-ţi spun glumeŞi-mi pui pe gene stropi de vis...Ades eşti cam poznaş amiceŞtiind c-am pofte ce mă sap’Mă-nveseleşti peste măsurăŞi-n taină mi te urci la cap.Te las, fiindcă-mi cunosc cărareaÎnvăluită-n dezmierdăriDar nu ştiu cum, când sunt cu tineNoi doi, pornim pe trei cărări.Să nu beau vin o zi? Mai bineÎmi tai un deget de la mânăCar piatră şi nisip, tai lemneSau trag la jug o săptămână,Mă plimb prin centru-n patru labe Fac tumbe-n săli şi-n magazii, Mă las bătut la tălpi, mai bine Decât să nu beau vin o zi. Mă „je m’en fiche”, ce zice lumea Când viaţa e atât de acră,Când proprietarul vrea chiria Şi Domnul ţi-a mai dat şi-o soacră, Când perceptoru-ţi bate toba, Că-ţi vine să plesneşti, de chin Nu-i cea mai sfântă alinare Să bei un păhărel cu vin? De-aceea te ridic în slavă Şi-n inimă-mi, îţi torn statuie Licoare ce-mi sădeşti în gânduri Un vis frumos cum altul nu e, De-aceea te iubesc cu patos Că-mi risipeşti fiori în trup Pinot, Vârtos sau Dealul Mare Îmi placi amice şi te pup! Evlavios (semăn cu Tata Şi el în clipe anevoie, Când ridica în sus carafa, Îl proslăvea pe Tata Noe). Mă-nchin când îţi ating hlamida, Slăvesc pământul că exist Şi binecuvântez pe Domnul Ce dete sângele lui Crist. Aşa că-n săptămâna-aceasta, Precum cei mari poruncă dete, Te-oi bea cu drag, cu voluptate Şi mai ales, te-oi bea cu sete. Te voi cinsti cum se cuvine Şi-aşa cum scrie în scriptură, Usuce mi-se mâna dreaptă De-oi pune-un pic de apă-n gură.

BALADA VINULUI

10 - oglindaliterara.rooglindaliterara.ro/oglinda148/files/oglinda148.pdf · păstorel teodoreanu...

Documents