BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. ‘Scrisor i nefrancate nu

se primesc. Manuscripte nu se retrimet.INSERATE se primesc la AD-

BINISTRAŢIUNE în Braşov şi la următdrele Birouri de anunoluri:

In V i e n a : M. Duke* Nachf. ■ax. Augenfeld k Emerloh Lesner, Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse. A. Oppellks Nachf. Anton Qppellk. In Budapesta: A. V. Boldber- ner, Ekstein Bernat. In Ham­bar g .■ Marolyf 4 Llebmann.

PREŢUL INSERŢIUNtLOR : o se- r iă earmond pe o col6nă 6 or. şi 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială.

RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. s6u 30 bani.

R E D A C Ţ I U N E A , IlimiEistraţiimea şi Tipogralla. (

(IfcTvuaaeJIr c3_e 3D \ajaaâxi.ecă, SO)

„s a z e t a * jege in Moare di,

Pe un an 12 fl., pe şâse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.

N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.Pentru M â n ia şi străinătate:

Pe un an 40 franol, pe sése luni 20 fr., pe tre i luni IÓ fr.

N-rii de Duminecă 8 franol. Se prenumeră la tóté ofi-

ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori.

ADonamentnl pentrn BraşovAdmmistrafiunea, Piaţa mare,

Târgul Inului Nr. 90, etagiu I . : Pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în c asă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. séu 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se p lăti înainte.

Abonamente pentrn Anstro-Ungaria:

Nr. 274.—Annl LXI. Braşov, Duminecă 13 (25) Decemvre. 1898.

Influinţa cetirei foilor române.Cine a urmărit anî de-arândul

şi cu băgare de séma soirile buue şi rele, ce se publica pria gazetele nóstre cu privire la starea Români­lor din Ardél, Bănat şi Ţâra ungu- râscă, şi la mişcările ivite în sînul lor, a putut se observe un lucru, după noi de mare însemnătate, pe care n’ar trebui se-1 peidem din ve­dere nici un moment.

S ’a vecjut adecă şi se póte vede în fiă-care c i, că locuitorii acelor comune românesc!, cari mai mult séu mai puţin stau sub influinţa po- veţelor sincere şi binevoitóre, a lu- minei şi îmbărbătării naţionale, ce li-se dau prin gazetele nóstre, se găsesc într’o stare sufletescă mai ridicată, decât ceilalţi. Sunt mai mândri pe numele lor, mai doritori de a-se distinge prin fapte bune şi mai primitori pentru orî-ce sfat şi propunere, care are de scop binele şi folosul lor.

Despre acesta ni-se dă cjilnic ocasiune de-a ne convinge. Avem chiar noi numeroşi cetitori în mij­locul poporului plugar, cari ne gră­mădesc, aşa cjieend, cu articulî şi co­respondenţe, ce i drept în cele mai multe casurî defectuóse şi nepubli­cabile, câte-odată chiar nedescifra- bile, dér tórte preţibse prin dovecjile, ce ni-le dau despre eotusiasmul scrii­torilor şi despre dorul lor ar^etor, de*a merge înainte şi de-a nu se lăsa înapoia altor fraţi ai lor.

Cu deosebire în vremuri de grea ispită, cum e de eaemplu pe timpul alegerilor dietale ori municipale, a putut ori cine se observe, că poporul nostru din acele comune, în cari se cetesc gazete naţionale românesc!, rare-orî ni-a făcut ruşine prin pur­tarea lui şi déca totuşi s’a întâmplat se schiopete unii seu alţii dintre ei, aceştia mai nici-odată n’au fost din şirul celor cari cetesc gazetele nóstre.

Ne aducem aminte, că cu oca- siunea unor alegeri dietale, un co­respondent al nostru din comitatul Cojocnei ni-a arătat cu numele pe

toţi acei preoţi români, cari au căl­cat solidaritatea naţională, lăcomind la blidul cu tocana al adversarilor noştri, şi a constatat în acelaşi timp, că toţi, dér absolut toţi acei preoţi nu erau abonaţi la nici o gazetă ro- máné8cá şi nici habar nu aveau de cele ce se scriau prin 4iare e nóstre naţionale

E lucru firesc, ca celor ce an în ca3a lor o gazetă bună roma- néscá să li se dea prin cetire oca- siunea de-a aDa şi de-a cunosce cum într’un loc unii, în alt loc alţii din fraţii lor luptă pentru înaintare, cum înfiinţâză ici un magazin de bucate, colo un institut de economii, şi mai dincolo o reuniune de consum, în alte părţi biblioteci, câte-o reuniune agronomică, de înmormântare şi al­tele. Vrând nevrând se deşteptă în ei dorul şi ambiţia de-a face aseme­nea, căci esemplul îi atrage şi văd ei înşi şi, că acele lucruri sunt nu­mai pentru binele şi uşurarea lor şi pentru înaintarea naţiunei nóstre.

Unde poporul este astfel pre­gătit, nu rămâne, decât se ’i-se dea din partea unui séu altui bărbat de inima semnul şi el va pleca cu paşi siguri şi plini de încredere pe ca* lea ce duce la înaintare.

Nu tot aşa stau însă lucrurile acolo, unde în sate întregi nu se găseace unul, nici măcar preotul ori învăţătorul, care se aibă la casa sa gazetă românescă. Durere, că şi ac}í mai avem sate de aceste şi încă fórte multe, mai multe chiar de cum s’ar crede. Sunt chiar ţinuturi în­tregi, unde abia străbate câte-o föia românescă.

Prin aceste părţi păraginite arare-ori vedem vre o pornire îmbu* curăt0re. Locuitorii lipsiţi de con­tactul cu fraţii lor cad pradă tutu­ror uneltirilor duşmane, ér lumea mare románésca nici nu cunósce suferinţele lor.

Acâstă tristă stare se reoglin- dézá şi în corespondenţa din Ţâra Oaşului, pe care o publicăm mai jos. Are mare dreptate coresponden­tul, când starea triată şi înapoiată,

..................... ............................. ■■N■■N■1 I.

În.' care se găsesce poporul român din acele părţi, o atribue mai ales durerosului fapt, că mulţi chiar şi difere preoţi nu jabQPiâză. nici o f6iă românâacă, ci cetesc foi unguresc!, pe cari le capătă „în cinate*. Cu drept cuvânt 4*ce, că „dela unii ca aceştia nicî nu ne putem aştepta să vină cu vre-un îndemn, ori cu vre-o propunere pentru îmbunătăţirea sor­ţii poporului, căci necetind gazete românesci, nu au ocasiunea să cu- n6scă şi să se însufleţâscă de esem- piele altora*.

Bărbaţii mai aleşi ai poporului nostru, din cler ca şi dintre mireni, au o datorinţă naţională forte se- riosă să stărue a curma odată acestă tristă şi ruşin6să stare de lucruri, făcând, ca să nu mai esiste comună locuită de Români, fără a ave mă­car o f6iă românescă.

Cei chiămaţi a sfătui poporul în privinţa acâsta vor sci la rândul lor, ce fel de foi şi scrieri periodice românesci pot fi folosit6re poporu­lui nostru ţăran, căci nu tot ce e scris în limba românâscă dă un nu- tremânt bun naţional poporului. Sunt şi ciuperci venin6se, de cari trebue se fie ferit. Sunt foi şi scrieri, ce le lăţesc contrarii noştri şi în limba română. Acestea nu sunt cu nimic mai puţin periculose, decât foile un­guresci, ce se dau în mare parte gratuit

Aşa*der îndemnaţi pe popor se cetâscă tot ce se scrie la noi în fo­losul lui cu sinceritate adevărat ro­mânescă şi cu desinieresare în lupta pentru apărarea şi înaintarea n6stră naţională.

Revista politică.Săptămâna acésta a fost dór* şi

mai agitată înăuntrul ţării pentru crisa, ce bântue acum mai bine de două luni de 4^0 Nu numai în dietă, ci şi afară de dietă luptele înverşu­nate dintre partidele maghiare se măresc din ce în ce mai mult. In dietă stângacii nu vor să pună arma jos. Ei năvălesc tot cu mai multă

putere asupra guvernului, în deosebi asupra ministrului-preş9dinte Banffy, dela care cer sus şi tare să pâră- sescă scaunul de pHm-ministru al ţării. Le vin în ajutor stângacilor acum şi acei deputaţi, cari au eşit din partida liberală a guvernului, şi rând pe rând ei îşi ridică glasurile în potriva lui Banffy. Au vorbit săp­tămâna acâsta şi 6meni însemnaţi de ai Maghiarilor, cum este fostul ministru Csaky, apoi ârăşî ministrul de odiniâră la trebile dinăuntru Hie- ronymi, şi alţii — toţi osândind de­opotrivă procederea volnică a stă- pânirei şi toţi cerând, oa Banffy să-şi ia catrafusele.

Situaţiunea guvernului o îngreu- neză peste măsură agitaţiunile, ce se fac în lungul şi latul ţării înpo- trivă-i. Curg pl6ie scrisorile deschise cătră alegători, date de cei ce au eşit din partida liberală ; deputaţii din oposiţie arangâză adunări de po­por, în care le desfăşură păcatele stapânirei şi prin resoluţiunî votate unanim cer cu toţii retragerea lui Banffy. Nu-i vorbă, acâsta o face şi stăpânirea prin bmenii săi, cum a făcut de pildă Marţi Coloman Tieza la Oradea-mare. Aici viclânul şi ma­rele meşter Tisza a cam păţit’o. El a fost huiduit şi batjocorit de cete de demonstranţi, cari ia u strigat trădător! adecă om, care vinde ţâra şi drepturile „naţiei* maghiare. Tisza însă totuşi a vorbit, apărându-şl fătul său, proiectul acela de lege subscris de majoritate, care a făcut atâta sânge rău la Unguri şi din pricina căruia Banffy şi a aţras într’o mă­sură ne mai pomenită ura şi duş­mănia partidelor din oposiţie. Ascul­tătorii lui Tisza la Oradea-mare au fost jidani şi amploiaţi duşi acolo cu sîla şi la poruncă: după cum ni-se împărtăşesce printre gură casaă se afla şi apostatul vicar Goldiş, care a întrat ca deputat în dietă cu pro­gram guvernamental.

Vorbirea lui Tisza a făcut sânge şi mai rău la Maghiari, căci el a ameninţat din nou cu măsuri aspre pe cei din stânga dietei.

FOILETONUL „GAZ. TRANS“.

Cântecul redutei.în reduta numai l e i ;Uite-i, me, Başibuzucii,Eu de-aicî le-aud papucii!Dér mai mare peste ei Cine-mi e? Vr’un strîmba-lemne? Ci-că, şi mai şi, pe semne, Unul, Ciaca-Paca-Bei.

Câte cinci pe-un ban să-i vin4î, Că sunt tot oşteni pe-alesul,De viteji le saltă fesul,Pitulaţi pe după grin4í.Se ’ntind, nene, de căldura De le-ajung genunchii ’n gură, Maşală, cu ei te prin4î?

Ce te uiţi tu, că sunt goi? Aşa-i Turcu ’n vitejie,Svîrle haina, ca să fie Sprinten-foc, când e ’n răsboiu. Dîrdăesc din dinţi, me, vere —

Lasă-i, me, că-şi fac putere Dinţilor, se musce ’n noi.

Şi ’ntr’o 4i — se ve4î acu — Osman porunci să-i puie Tălpilor la cisme cuie,Şi-apoi, ce-o fi fost, ce nu,Că sări pe băţ călare Şi-alergând în fuga mare Drept la Yadin s’abatú.

Strig’Osman: „Păsat vă fac! încurcaţi pe-aicea tréba,Şi-mi mâncaţi pilaf de géba — Ve taiü ciorba, vă desbrac! Ahmet, Mahmet, cum te chiamă, Tu cam tremuri, bag de séma, Sări curend, că-ţT viu de h ac !u

Turcii, toţi, gândeau: „poftim! Să desbracî p’un gol ca napul — Cu ce-şi bate Osman capul!“ Şi-i strigară: cioc selim !Dér temându-se de vorba,Că le face Osman ciorba,Au mai 4is: sărim, sărim!

Şi-au sărit cei lei de Turci Care cum putea mai iute — Vin Românii spre redute,Şi să stai să-i mai încurci? Căpitanii-şî pierd şalvarii,Fac mătănii ghinărarii,Că-i la deal, şi-i greu să-l urci.

Noi strigam atunci din tun: „Ce fugiţi, ca ’n gróza furcii? Nu ve vin din urmă Turcii! Staţi, şi daţi-ne tutun u.Ei de stat n’au stat nicî unul, Dér ne-au asvîrlit tutunul, C’aşa-i Turcul, suflet bun----

Acest cântec îl făcui Eu căprarul Pavalóe,Stând de strajă nóptea ’n plóie, Şi gândeam: Tu rî4i şi spui,Şi tu n’ai cămaşă ’n spate!Las’ că prind pe Osman, frate, Şi-am se ’mbrac cămaşa lu i !

G. Coşbuc.

Aşa-i durerea.Durerea amar cumplit Tot mereu m’a chinuit;A41 nu sciu cum i-a venit,Ea de chin s’a obosit Şi d’odată’a adormit.

Cât mé simt de uşurat,Şi cu tóté împăcat,Când durerea m’a lăsat.Ac[î sunt domn adevărat;Tot mé mir, cum s’a ’ntemplat?!

ţ)iua-n0ptea străjuit De ea eram necontenit;Ori şi cât m’am ostenit Nici un loc nu mi-am găsit,Ca de ea sé fiu scutit.

Dară s tă i: sé umblu ’ncet Ca nu cum-va s’o deştept,C’apoi sciu la ce m’aştept:Ca o férá-ml sare ’n pept Şi n’am cu ce s’o săget.

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 274 -1898 .

In şirul luptei s’a aruncat şi Szilagyi, fostul preşedinte al dietei. Ei a adresat o scrisóre cştră alege- torii sei din Pojun, în care a osân­dit cu puternice argumente arbitrara procedură a guvernului şi a înfăţi­şat proiectul lui Tisza, ca culmea tuturor relelor.

Ce o se iese din tóté acestea ? Unele gazete din Peşta umplu lu­mea cu sciri de sensaţie despre pla­nurile, ce le ar fi având Banffy. Ele 4ic, că în cabinetul lui se pregătesce un manifest, ce Maj. Sa monarchul îl va tla cătră tóté popórele din ţâră în limba fiă-cărui popor, în care se vor înşira mesurile prin car! dela anul nou vor fi a-se încassa dările şi a-se da recruţi noi pentru ar­mată. Şi se mai c ic©, că şoptitorul acestui manifest este ârăşi viclénul vulpoiu Tisza, care s’a legat sé ţină pe Banffy, pănă va pregăti bine ca­lea fiiului seu mai vârstnic la gu­vern. Cu alte cuvinte, guvernul vró sé foloséscá şi acesta ultimă armă pentru a-şî mântui cum va puterea. Atunci ar fi venit şi asupra Unga­riei absolutismul de mult presimţit. Se văietă şi se plâng Ungurii de acest absolutism — dér ce őre a fost pănă acum sub stăpânirea de 30 ani şi mai bine a maghiarismu­lui, déca nu cel mai grosolan ab­solutism îmbrăcat în forme aşa cjise „constituţionale w unguresci?

Etă unde au ajuns lucrurile sub regimul nedrept, volnic şi asupritor al egemoniei maghiare. Ungurii ser- bézá mâne nascerea Mântuitorului lumii, care a venit pe pământ se aducă pace şi bună învoire între omeni. Serbarea acésta îi află la culme nepăciuiţi între sine, îi află în vârtejul celor mai esacerbate lupte interióre. Nu li-ar strica de s’ar gândi puţin, că póte sunt osândă dela Dumnecjeu pe capul lor aceste lupte, pentru nedreptăţile şi prigo- rile, ce le-au făcut şi le tac nemuri­lor, cu cari sórtea i-a lă9at sé fia împreună.

*Cestiunea insulei Creta, din a

cărei pricină s’a întâmplat resboiul dintre Turcia şi Grecia, a ajuns cu chiu cu vai se fiă resolvată de ma­rile puteri europene. Seim, că aceste puter! au numit la înaltul post de guvernator al Cretei pe prinţul gre­cesc George. Numirea lui a trecut prin mari greutăţi şi piedecl, ea înse totuşi s’a făcut, sprijinită mai ales de Rusia. Prinţul George a şi sosit în Creta, ca sé ia în mânile lui gu­vernarea autonomă a insulei. Prin oraşele unde a trecut, el a fost pri­mit şi întâmpinat de poporaţiunea creştină cu însufleţire. Mohamedanii

Fără ea mé simt în raiu,Ca ’ntr’o dulce 4* de Maiu ;Cât de lin e al mea traiu,Când sunt liber d’acest scaiu,Ce s’agaţă d’al meu traiu.

Dér’ abia a adormit Şi d’odat' s’a pomenit,Crunt la mine a privit,Ca şi ursu mi-a sărit Drept. în peptu-mî fericit.

Apoi ţin’te şi mai rău Mi-a rănit sufletul meu,Chinul ei cât mi-e de greu : Asta o sciu numai eu,Numai eu şi Dumne4eu.

De durere m’oiu scăpa,Clopotul când mi-o suna Şi mi-o bate scândura —Atunci sé va sătura,Doră ’n pace m’o lăsa.

1. D a r iu •

înse l ’au primit cu recelă şi neîncre­dere, din pricină, că nu ved în prin­ţul George pe omul, care va scii se le mulţămescă dorinţele lor. Nu nu­mai Mohamedanii din Creta, ci în­suşi guvernul din Constantinopol a întâmpinat cu neplăcere numirea prinţului George la postul de guver­nator. Turcia vede în acestă numire o înjosire a ei şi o ştirbire a suve- ranităţii sale. Dér ori îi place, ori nu, ea a trebuit se înghită acésta amară pilulă.

Din Canea, oraş de frunte în Creta, se vestesce, că prinţul George a dat un manifest cătră poporaţiune, în care noul guvernator îşi esprimă speranţa, că îi va succede opera de împăciuire, decă ordinele lui vor fi împlinite. Din parté i prinţul făgă- duesce, că-şi va pune tote puterile minţii şi inimii întru fericirea şi bunăstarea poporului; deşi scie, că în calea lui se ridică mari piedeci şi greutăţi.

Nu se póte soi, dâcă prinţul George va fi în stare de a cores­punde aşteptărilor, ce se pun in per* sóna lui. Puterile fac cu el aşa pi­când o probă. Ele îşi vor retrage corăbiile din Creta, cel mult îşi vor lăsa îq apele insulei câte-o corabiă, ca la cas de lipsă sé stea în ajuto­rul guvernatorului, numit de altfel cu terminul oficios: „comisar su« prem“. Se crede, că acésta resolvare a cestiunei cretane este numai pro- visorie, de-óre-ce se prevede, că în cele din urmă Creta va fi alăturată la Grecia. Turcia mai ales se teme mult de acésta, din care causă ea este fórte supărată, cum am r]is, de modul cum s’a făcut deocamdată ordine în insulă.

*Intre Francia şi Italia pare a-se

pregăti o apropiere, din punct de vedere politic de cea mai mare în­semnătate. Numai de curând s’a în cheiat un tractat comercial între cele doue ţerî surori, care a făcut pretutindeni impresiunea, că însemnă un fel de introducere la o viitóre apropiere politică formală. Acum în Paris se fac mari pregătiri, ca pre­şedintele republicei francese sé mergă în Sardinia, unde regele Italiei Um- berto va face o visită. Ocasia acésta o folosesce capul Franciéi, ca se’şi facă îndatoririle sale de curtoasie faţă cu regele Umberto* care-i fă­cuse o visită la Nizza. Preşedintele Faure va merge în Sardinia cu o escadră (flotă) francesă pentru a face onoruri capului statului italian. Se crede în cercurile diplomătice, că apropierea dintre Francia şi Italia se înaugureză sub influinţa Rusiei.

*

Din întâmplările vieţii.-- Note şi schiţe, de I s a i a I o 1 d o t a n . —

(Urmare).

Acum începuse Ungurii vânătorea lor predilectă de a jăfui. Ne vine vestea, că diua precedentă au fost în Cucerdea şi în Bord, şi că mai curând vor sosi şi aici. — In diminâţa următore vine avisul, că mâne vor veni în Chinciş. piua am mai eşit în vii, de cătră sérá au sosit preotul din Ci- pău Aldea George, cantorul séu Mihaiu, Petru Degi tribun şi fratele preotului unit din Deag. In nóptea acésta ne-am tras la o căsuţă mai ferită, de laturi de sat, şi diminâţa ne am întors în sat. Am prânejit, apoi am mers la fâgădăul Ozdului, tocmai în marginea pădurii de unde se vedea tot ce se întâmpla în Chinciş. Tótá 4iua am stat, cât prin făgădău, cât prin pădure.

Cam pe la amé4í au sosit jăfuitorii unguri în Chinciş, au prădat, au omorît pe cantorul Gavrilă, s’au împodobit ca nisce căluşerl cu nSfrămî, chindee, crătinţe, au jăfuit tot ce au putut duce, au cerut „patko p m s u, şi ne-având omenii bani, au luat o

Este cunoscut tuturor, că în Roma a fost convocat un aşa cjis Congres internaţional în contra anar- chismului, ce-1 plănuise guvernul ita­lian din incidentul asasinărei împë- rătesei-regine Elisabeta la Geneva. Tote statele din Europa şi-au tri­mis delegaţii lor la acest Congres. Lucrările iui au durat mai multe sëptêmânï, dér pănă acum fórte pu­ţin se scie, ce a hotărît. Din Roma vine scirea, că Cougresul ar fi decis de-a organisa un oficiu poliţienesc internaţional, care se urmărâscă sta­tornic cu ochi vii pe anarchişti şi mişcarea lor şi se facă raport anual cătră guvernele statelor. A mai de­cis reglementarea gazetăriei anar­chiste, între marginile prescrise de le­gile singuraticelor state.

O interpelaţie în dieta un- g lil*é sc& . Românii din comitatul Aradu­lui au hotărît sé ţină câte-va adunări po porale, în cari între altele sé protesteze contra hotărîrei aduse de congregaţia din Arad, ea banii furaţi de faimosul Krivany sé-i plătâscă comunele prin arunc. In urma acésta s’a conchiămat în cercul electoral al Şiriei pe 4iua de 2 Decemvre o adu­nare. Acésta ínsé a fost oprită. Atunci cei ce veniseră sé ia parte la adunare, au adre­sat Majestăţii Sale o telegramă de omagiu, în care s’au plâns şi asupra oprirei. Tele­grama a fost confiscată la oficiul telegra­fic. Atunci convocătorii adunării au tri- mis’o lui Dr. Lueger, primarului Vienei, cu rugarea sé-o comunice la locul prea înalt. Lueger a primit’o şi a réspuns, că bucu­ros va face întrebuinţare de ea la timp potrivit.

împrejurarea acésta a dat prilegiu unuia dintre stângacii din dietă, cu nu­mele Pichler , sé adreseze în şedinţa de alal- tăeri a dietei o interpelaţie cătră ministrul- preşadinte Banffy în care îl întrâbă : De are cunoscinţă, că Românii au vrut sé ţină adunare în Siria ? scie că fisolgábiréul Pani a oprit adunarea? scie, că arangiatorii adunării, ocolind formele constituţionale, au trimis o petiţie cătră Maj. Sa în Viena, pe care au voit sé i-o predé prin Dr. Lueger, primarul Vienei ? în fine soie ministrul pre­şedinte, că printr’o telegramă ce s’a publi­cat în fóia română din Arad Dr. Lueger s’a esprimat, că e înclinat a face acesta? După tote acestea — 4ise interpelantul — ce are de gând a întreprinde ministrul- preşedinte faţă cu subscriitorii petiţiunei şi faţă cu Dr. Lueger?

In vorbirea sa „nâoşulu Maghiar Pichler ş’a versat tot focul asupra lui Lue­ger numindu-1 „om mârşav şi josnicu şi „om decă4ut moralicesceu — aşa că a tre­buit sö-1 admonieze şi preşedintele. In fine, Pichler, arunca totă vina asupra lui Banffy, care, 4ice, nu scie sé apere colo sus onórea naţiunei maghiare faţă cu Lueger.

păreche de boi ai óre cui-va, apoi sătenii sé-i despăgubescă. Acestea ni le-au comu­nicat omul la care locuise fratele căpita­nului Găvrilă.

Scăpând şi de aici în pace, de cătră seră am scoborît în Hirepea. Domnii un­guri erau fugiţi de aici. Am aflat în Hire­pea pe tribunul Alex. Popovicl — care fuse trimis din Cetatea de Baltă sé oerce de sunt ismănari în Vaşarheiu—şi pe feciorul Onucului din Ernut. I-am chiămat sé mé însoţ0scă, dér n’au voit. Ambii au fost puşcaţl la Ognele Uiórii. Noi am mers în Şilea la Degan Georgie; am durmit nóp­tea la el şi diminéta l’am rugat sé ne ca­pete un conducétor. A şi venit un om din Aliocuş, care fiind-că arsese Ungurii satul, locuia la o rudeniă în Şilea. I-am dat 2 doué*4ecerí şi gazda o pită, şi ocolind sa­tele unguresci St. Benedic, Medves şi Agy- verem, pe la amé4í am sosit în Aliocuş. Am mers la preotul Molnár Alexie, cunos­cut din Stmin&r. El ne a primit binen şi e a ospătat după datina románéseá.

— „Cum, frate Alexie, cutezi sé şe4l în acest sat? Nu te temi, că te vor prăpădi

Interpelaţia s’a predat ministrului pre­şedinte.

Dela serbarea jubilară din Şimleu.Intre numörósele felicitări, ce vene­

rabilul vicariu al Silvaniei Alimpiu Bar- boloviciu, le-a primit cu ocasiunea jubileului de 25 de ari, de când funcţionâză ca vi- cariü, a fost şi una din partea Reuniunei ínvétátorilor români Sélágenl. La salutarea deputaţiunei acestei reuniuni, rostită prin d-1 învăţător Oltcanu, vicarul jubilant răs­punse arătând învâţătorilor, că ei prin gréua, dér mărâţa lor chiămare representă pe Mântuitorul Isus, precum şi interesele şi viitorul poporului român ţ0ran. „Mare şi greu de lucrat este ogorul cultural al na­ţiunei române, încredinţat muncei d-vóstre“, pentru-că este înţelenit de suferinţele şi învârtoşat de durerile crunte şi lacrimile unui popor, cari secuii întregi *a suspinat sub sclavagiul umilitor. Dér celui ce crede, sperâză în Dumne4eu şi în viitorul némului séu, celui ce-şl iubesce némul şi pe Dum- mne4eu, tóte-i sunt cu putinţă; acela nu cunósce greutăţi, nu sunt stavile, nu mi- seriă, — 4ise încărunţitul vicariü. Aţi arborat în fruntea corpului învâţătoresc drapelul „Reuniunei înveţâtorilor români sélágenlu. Grupaţi-vó în jurul acestui stindard.. . Naţiunea v’a născut între dureri, biserica între suspinurl. Aceste doué mame cu drep­tul pretind dela voi sé nu le părăsiţi... Iubirea de biserică, neam şi patriă sădiţi-o în inimile generaţiunei fragede, a căreia crescere vé este încredinţată spre croirea unui viitor mai senin iubitului popor ro- mân“ . . .

*La felicitarea d-lui A. Cosma, care

l’a salutat în numele fruntaşilor şi popo­rului român din Şimleu, jubilantul réspunse arătând meritele, ce biserica le are pentru neamul şi poporul nostru, „conservându-i legea, ritul, datinele străbune, limba şi nu« mele, ce-1 pórtá cu fală pănă a4l, pentru-că l’a ere4it dela Roma străbună, şi un neam fără de nume nimic nu valorâză. Poporul a născut, ér biserica a crescut pe fruntaşii poporului. Toţi aceştia împreună trebue sé lucreze. Inteligenţa (fruntaşii) sé îmbră­ţişeze cu totă căldura inimei pe poporul din care a eşit, ér poporul sé urmeze in­teligenţei în nóptea întunecosă a întâm­plărilor, pentru-că poporul, care nu ascultă de sfaturile cărturarilor séi, îşi perde ţînta, şi rétácind dela calea mântuirei sale, se cufundă în noianul nimicirei perdendu-şi legea, limba şi chiar numele ce-1 pórtáu. ..

*La salutarea clerului sătmăreen, care

l’a felicitat prin graiul d-lui Dr. Felician Bran, vicariu în părţile sătmărene (diecesa Oradiei mari), jubilantul 4ise întro altele: „Dâcă şi animale necuvântătore, presimţind furtuna, se grupézá sub scut şi puii se adună sub aripele mamelor lor, cu cât mai vârtos noi, fiii bisericei şi naţiunei nóstre

Ungurii? Sé vii şi tu cu noi!u — j»Fu, frate, sunt asigurat. N’ai cetit în fruntea casei tăbliţa ?w — „Ba o-am cetit“. — «Apoi ce-ţl mai trebue? Când a ars Aiudul, am aflat aceste doué copile, ale căror părinţi au perit atunci, şi le-am adus cu mine. Şi aşa nu avem prunci, şi prin asta sunt asi­gurat*. N’a venit cu noi, şi în Aprilie a fost puşcat la Ognele U'órei. Viaţa unui popă român, ce era pe acelea timpuri?

De aici am trecut cătră 0gniş6ra, ínsé când am sosit în dél, aici este o tăietură în drumul ce vine de cătră Uióra spre Blaşitt. Tăietura era mai adâncă de un stângin, lungă ca de 10 stângini, pe doué laturi ale tăieturii tufări, porumbei şi alţi arbuşti crescuţi, unde poţi sta ascuns. De cătră Vama-secă se véd venind ca 20—80 ómeni spre drumul în cătrău călâtoriam noi. Vé4énd tovarâşii mei acei omeni ne­cunoscuţi, dau sé o ia la fugă spre otarul Biei. Staţi ! le strig. Unde fugiţi? Unde vö veţi adăposti? — „Ce sé facem, 4*° eiu* — „Mé fac eu comandant, pitulă-te tu aici, tu dincolea“. Locul era minunat, spre a surprinde pe cei ce ar fi întrat în astă

Nr. 274—1898. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

economia câmpului, se ocupă şi cu cres- cerea vitelor.

In comunele curat românesc!, afară de două, ómenii sâmănă numai mőlaiü (pă- puşoiit) şi acesta le este nutremântul obici­nuit. Numai la sărbători mari, ca d. e. la Pascî, mănânoă şi pâne de grâu. Pământul în cea mai mare parte e neproductiv, pe lângă aceea nici nu se lucră cum ar tre­bui. Bieţii ţărani în mare parte chiar şi mălaiul şi-l cumpără, căci oe câştigă din lucrul manilor şi din pământul lor abia le ajunge pănă la Pasoî, ba alţii isprăvesc şi mai de grabă

Consciinţa naţională e aprópe mortă în poporul de aici, deórece n’are conducă­tori ; astfel străinii îl folosesc pe partea lor şi-l duc unde voiesc. In puţine comune se află credincioşi, ca să cerceteze biserica, din evlaviă, cu atât mai puţin şcola. Beu- tura vinarsului a ruinat pe mulţi şi i-a dus la inmoralitate. Unii din ómeni avuţi şi cu vadă au ajuns sărântoci, aşa că numai atunci au ce să mănânce ei şi copiii lor, décá lucră la Jidan, ér din ceea ce capătă jumătate lasă pe vinars. Omeni cu stare bună sunt puţini şi numai dintre aceia, cari nu s’au dat încă în braţele lui Iuda.

Mare vină pórtá în astă privinţă şi preoţii noştri, cari nu-şl dau silinţa să deş­tepte şi povăţuâscă pe popor. Afară de unele escepţiunl onorabile, cei mai mulţi nu spun predici în biserică, decât doră de 3—4 ori în an, măcar că predica ar fi cel mai puternic mijloc pentru moralisarea po­porului. Da şc01e înoă nu se interesézá cum ar trebui. Onóre şi aci escepţiunilor, că sunt şi de aceia, vre*o 3—4, cari merg şi visitézá şc61a, ba propun şi catechismul, după ordinaţiunile Veneratului Gonsistoriu.— Durere numai, că numărul acestora e prea mic.

Sunt şi de acei preoţi, cari nu aho- nézd n iă o f ő i é , ci citesc acele foi, cari vin pe nimica, cum e corcitura de „Poporul**, ori alte foi unguresc!.

Dela unii ca aceştia nici nu ne pu­tem aştepta să vina cu vre-un îndemn, ori cu vre-o propunere pentru îmbunătăţirea poporului, căci necetind gazete românesci, nu au ocasiunea să cunoscă şi să se însu- fleţâscă de esemplele altora. Decă preoţii noştri ar veni, de esem piu, cu propunerea de a-se înfiinţa în fiă-care comună câte-un g râ ­nar , câte-o societate de înmormântare etc., învă­ţătorii i-ar sprijini şi poporul i-ar urma, Décá s’ar înfiinţa grănare (magazine de bu­cate), poporul n’ar mai fi silit în vremuri de nevoiă a-se înfunda în datorii la Jidani cu carnete scumpe, ér din câştig ar puté cu timpul acoperi măcar o parte din chel- tuelile şoolare şi bisericesci. Décá am avó reuniuni de înmormântare, profitaţi ar fi înşi-şi preoţii, căci li s’ar plăti prohodul momentan şi în bani gata, n’ar mai avé neplăceri ou poporul pentru plata proho­dului, ér acesta ar simţi cele mai mari uşurinţe.

Preoţii să nu uite, că dela ei să aş-

téptá să facă începutul şi să se pună în fruntea mişoărei. învăţătorii nu o pot face căci de-ar face*o li-s’ar lua în nume de rău, póte chiar din partea preoţilor, cari în caşul acesta şi-ar perde rolul de frun­taşii şi conducătorii poporului, cum se pre­tind a fi.

Un lucru cred eu că ar mai fi de fo­los tuturor din Ţ0ra Oaşului. Anume: Să se pună d. es. protopopul şi să convóce o adunare, la care să fiă representate tóté păturile societăţii române, şi să se sfătu­iască pentru înfiinţarea unei societăţi de consum , ca să nu mai fim siliţi a cumpăra marfă rea şi cu preţ scump dela Jidovi.

Acestea şi altele ar trebui cei chiă- maţi să şi-le pună la inimă. Preoţii noştri însă, cari în prima liniă sunt conducătorii poporului, tac şi dorm somnul ursului, — dér e prea lung. Vă 4*°» fraţilor, treziţi-vă baremi acum în óra a 11 a. Sculaţi-vă şi la lucru, că învăţătorii şi poporul vă vor urma. începeţi numai lucru bun şi con- scienţios şi atunci nu veţi ave causă a vă plânge, că poporal e cu neîncredere faţă cu ómenii bisericei. Décá nu ei, dér de si­gur urmaşii lor vă vor pomeni cu onóre, că aţi lucrat pentru binele şi înaintarea lui. Noi ceşti mai slabi, vă vom ajuta, oă la vreme de lipsă şi ajutorul celui slab e bun. Astfel „uniţi în cugete şi în simţirlu vom arăta, că unde sunt mai mulţi, puterea cresce. Se vor împlini atunci şi cuvintele poetului nostru: „Preoţi cu crucea ’n frunte u.

Dea Dumnezeu, ca aşa să fie.Livius.

Conferenţe economice în co­m itatul Făgăraşului. Ministrul un­guresc de agricultură a luat măsuri, ca cu începutul anului viitor să se ţină în dife­rite comitate anumite conferenţe (prele­geri) practice din sfera economiei pentru poporul agricol din comunele mai împo- pulate. In urma acósta, după cum ni-se comunică, reuniunea economică din comi­tatul Făgăraşului s’a pus în înţelegere cu ministrul, înaintându-i un proiect privitor la locul, unde să se ţină şi la persónele, cari să ţină prelegeri de acestea în comi­tatul Făgăraşului. Ministrul s’a învoit să se ţină prelegeri economice în 6 comune mai mari din amintitul comitats

Tóté bune ; dér despre un lucru de căpeteniă nu suntem lămuriţi. Anume, nu se spune, în ce limbă se vor ţinâ aceste conferenţe şi décá pentru Români se vor ţinâ numai în limba română, ori şi în limba maghiară. Suntem nedumeriţi în privinţa acésta, pentru că suntem păţiţi şi seim, cum chiar şi pe terenul economic, ca şi pe cel cultural, ocârmuitorii noştri nu sciu să íncépá nimic fără de-a urmări tot­odată şi scopuri de maghiarisare.

Decă amintitele prelegeri s’ar ţinâ printre Români numai în limba română, şi décá cei ce vor prelege vor sci să rămână

române, vă4ând norii grei, ce ameninţă cu viscol a sgudui aşe4ămintele şi temeliile bisericei şi neamului nostru,. . . trebue uniţi în simţiri, cugete şi fapte să ne con­centrăm sub scutul bisericei şi neţiunei nóstre, spre a ne apăra cu puteri unite cbnodiile scumpe ere4ite dela strămoşi4*... Termină mulţămind fraţilor săi preoţi săt­măreni şi rugându-i să fiă cu toţii una în lucrările, ce tind la regenerarea neamului nostru etc.

In fote discursurile sale, pline de cele mai frumóse poveţe românescl, vicariul Barboloviciü a stăruit cu deosebire pentru împreuna lucrare şi înţelegere între fraţii de acelaşi sânge.

** *De încheiare mai amintim, că între

felicitările, ce ’i s’au adresat jubilantului, a fost şi o adresă, din partea Românilor din Borşa, unde jubilantul înainte de* a ocupa oficiul vicarial a servit 14 ani ca preot. „Ne-aţi deşteptat41, 4ice adresa, „din somnul nescinţei a cunósce păcatul şi a urma adevărul; ni-aţî îndemnat tineretul a trăi şi pă4i curăţenia trupescă, virtutea cardinală a unui creştin, ca aşa genera- ţiune sănătosă sufletesce şi trupesce să odrăslâscă din e i ; ne-aţi învăţat a ne cu­nósce noi pe noi inşi ne, ca neam românesc, şi-a ne preţui noi pe noi, ca neam de ori­gine strălucită; ne-aţi învăţat a iubi cu abnegaţiunea neamul, legea străbună, a păs­tra datinele ere4ite dela strămoşii noştri: tot atâtea clenodii, cari ne deosebesc de alte naţiuni; ne-aţi însufleţit, că acest neam vînjos româoesc trecutul l’a asuprit, dér a-1 înfrânge n’a putut. Curaj aţi băgat în tur- ma-vă avută . . . Cei, cart suntem în vi0ţă de pe acel timp, tot-déuna cu plăcere şi dor ne aducem aminte de învăţăturile pri­mite dela Rds. D-Vóstreu . . .

In fine se esprimă recunoscinţă faţă de jubilar şi i-se aduc urări de viâţă înde­lungată şi îmbelşugată în róde, cum a fost şi la Borşa.

Adresă portă vre-o 160 de subscrieri, în frunte cu preotul I. Bochiş şi alţi frun­taşi din sat. Ce fericit póte să fie un preot, ai căruia fii sufletescl pot să-i dea un ast­fel de testimoniu. Dare-ar Dumne4eu să avem mu]ţî preoţi de aceştia!

Din Ţera Oaşului.— Decemvre 1898.

Ţâra Oaşului se află în partea de mâdă-nopt9 a comitatului Sătmar, mărgi- nindu se cu comitatul Maramureşului; giur împrejur e încunjurată eu munţi. Unele comune sunt situate la polele munţilor, âr a’tele chiar în şes.

Acâstă „ţăriş6ră“ se compune din 16 comune cu aprope 25 mii locuitor!, în mare parte români gr. cat. Din cele 16 comune,13 sunt curat române, 2 curat maghiare, er una e amestecată. Românii, pe lângă

tăietură de dél. Pe conducătorul nostru l’am îndrumat să calce înainte, şi decă ar fi Unguri şi l’ar întreba unde merge, să le spună, că fiind om sărac a venit pentru aşi căpăta puţină apă sărată dela Ogniş0ra; de or fi Români de ai noştri să se reîn- tórcá la noi. Nu mult a mers omul nostru şi s’a întâlnit cu convoiul menţiouat. Erau nisce ómeni din Sângerul de Câmpie unde, precum spunea, mai nopţile trecute au îm­puşcat peste 60 de Români provocându-i să iesă afară, tot. după nume.

Trecând şi peste acestea, cătră sérá am sosit în Ognişora şi am mers la un om, frate cu preotul bătrân, socrul fratelui meu, preot în Uióra de sus. Dimin0ţa suind un dél cât un munte, am scoborît în şesul Mureşului la Liorinţ. Aici am vă4ut mor­mintele lui Iliseu Todoran şi a lui Barna, cari fură omorîţi în viile Cimbrudului, ca tribuni de ai lui Axentie. Nu era încă bine însărat, şi trecând Mureşul am ajuns în Coşlar. Aici ni s’a spus, că este un des­părţământ din armata lui Axentie, în cur­tea din capul satului ni-se spuse că este lagărul. Intrăm în curte, dér nici un om;

în casă ce să ve4i? Ioan Precup, un tinăr de 17—18 ani mai în urmă paroch în Seuşa vre-o 30 ani, (tatăl preotului acum furi- gente în Seuşa, Alex. Precup); unul mai de etate Maior Grigorie, feciorul cantorului din Căpuşul de Câmpie, şi un al treilea şi mai plăpând băieţel. — «Dér voi ce sun­teţi aici?** îi întreb. —- „Noi suntem pi- chetu, îmi răspund. — „Unde e grosul ar­matei, că aioi la voi de ar veni un singur Ungur turbat, v’ar omorî pe toţIw. — „In GraltiuJ, mi-au răspuns. Am rămas nóptea aici, am cinat şi am odihnit, că eram os* tenit cumplit.

Dimin0ţa, după dejun, am pornit şi cătră amia4î am ajuns în Galtiu. Aioi era popor mult, însă rău înarmat. Se vedea la curţile domnesc! furia revoluţiunei. De aici n’am mers mai înoolo, ci am petrecut nóp­tea cu tribunii, cu cari aveam cunoscinţă.

A doua 4i des de diminâţă am ple­cat, şi pe la 8 óre am ajuns în St. Itnbru, sat istoric vestit despre catastrofa Turcilor suferită dela Ioan Corvin în anul 1446. Aici am mers la D-l Axentie, care m’a primit ou totă bunăvoinţa, întrebându-mă i

despre fratele Vasilie şi spunându-mi, că frate*meu Ioan în séra trecută s’a dus la Uióra. — Axentie avea 900 feciori bine îmbrăcaţi şi armaţi ca carabine. După pu­ţină conversare, s’a dus să împartă feciori­lor menaja, apoi s’a reîntors. Eu eşind afară a sosit un tribun descălecând de pe un cal tot spume. El venea dela Teuş spunând, că când a eşit el din Teuş, au întrat Un­gurii venind dela Aiud. — „Nu face ni- micau, a 4is Axentie! Era mulţime de po­por, bărbaţi, femei, copii eto. I-au strigat în jurul său şi a 4is: „ómeni buni! car! sunteţi de-i fugiţi şi sunteţi pedestri, por­niţi pe drumul, care duce la Bălgrad, că eu ou armata vă voiu protege în spate.44 Să fi vă- 4ut cum s’a umplut drumul, care duce în acea direcţiune, de nu se vedea alt-ceva decât ómeni îndesuiţl, printre cari eram şi noi. Peste óre câtva timp am ajuns la Ampoiu, ce curge pe lângă A.-Iulia. Aici era o căsuţă, formă de crîşmă; sub păretele ei o laviţă. Ne-am aşe4at pe ea, eram ostenit, că deşi în Martie, era căldură ca vara.

Acum se mai revida convoiul şi cău­tând spre St. Imbru, văd venind doi indi-

strîns pe lângă temele curat economice, ele fără índoélá ar puté aduce multe fo­los e poporului. Décá însă s’ar ţin0 aceste prelegeri în limba maghiară, ele n’ar ave printre Români nici un înţeles, ci ar fi o dovadă, că prin ele nu se urmăresce atât luminarea poporului, cât maghiarisarea lui. Aceeaşi dovadă tristă s’ar da şi în caşul, când conferenţiarii nu s’ar ţin0 strîns de temele curat economice, ci ar atinge şi cestiunl politice şi prelegerile le-ar folosi oa mijloc pentru a face propagandă în fa­vorul ideilor şi nisuinţelor duşmănose nouă.

Facem deci atenţi pe fruntaşii noştri dela sate, ca să fiă cu deosebită băgare de sémá asupra tendinţelor, ce înafară de pro­gram, se pot urmări prin aceste prelegeri.

Reuniunea agricolă din comitatul Sibiiului.

ţ>ilele acestea am primit din Sibiiu darea de sémá a comitetului central al „Reuniunei române de agricultură din co­mitatul Sibiiului4*, despre lucrările săvîrşite în decursul anului 1897.

Sunt numai 10 ani de când s’a în­fiinţat acéstá reuniune, dér şi acest scurt timp i-a fost de-ajuns, pentru-ca să dea cele mai puternice probe de folósele mari, ce are a-le aduce poporului român agricultor din acel comitat. Reuniunea, după cum se con­stată în raport, a lucrat din răsputeri pen­tru a introduce îmbunătăţiri în toţi ramii agriculturei. Pentru a face cunoscut plu­garilor noştri modul mai potrivit şi mai raţional al purtărei economiei, reuniunea a ţinut întruniri agricole în mai multe dintre comunele centrale ale comitatului, cu care ocasiune i-s’au dat poporului poveţe şi în­demn de-a lucra pământul mai raţional prin folosirea maşinilor şi uneltelor agri­cole mai bune, de-a prăsi animale de rasse alese şi altele. Pentru încuragiare a aran- giat în fiă-care an câte-o exposiţiă de vite împreunată cu împărţire de premii în bani; a împărţit aprópe în fiă-care an diferite soiuri de sămânţe de nutreţuri, cum şi pă­dureţi, altoi etc. A înfiinţat mai multe to­vărăşii agricole şi a edat anumite broşuri poporale întocmite pentru agricultori.

Pe calea acesta Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului, mulţumită zelósei conduceri, de care s’a bucurat din partea comitetului său central, a ajuns să se distingă între reuniunile nóstre româ­nescl prin desfăşurarea unei activităţi din cele mei rodnice şi folositóre pentru po­porul nostru din comitatul Sibiiului.

Pentru a cunósce mai bine modul, cum lucrézá acéstá reuniune, vom arăta aci pe scurt activitatea ei din anul 1897.

La începutul acelui an (24) Fer- bruarie, reuniunea a ţinut o întrunire agri­colă în comuna Aciliu sub conducerea pre- sidentului D. Comşa şi a mai multor mem­bri din comitet. La întrunire au luat parte şi mai mulţi fruntaşi de prin comunele ve-

vi4î înalţi, ou cojoce de ţera ung. Sa apro­pie : era Iosif Lazar, protopop în Ernut, şi Ilarian Lăscudean, Vv-prefectul fratelui meu Vasilie. Mi-au spus, că în noptea trecută au dormit cu frate-meu în Coşlariu. Frate- meu n’a venit spre St. Imbru, oi pe dru­mul, pe care mersese Axentie, spre Bară- banţ. N’am avut noroc să ne întâlnim.

După-ce ne-am restaurat cu câte un păhar de bere, am întrat în Maierii Alba- Iuliei şi în piaţă ne-am cumpărat de ale mâncării. — Din întâmplare ne-am întâl­nit cu Samoil Poruţ, fost teol. — „Bine, fraţilor, încătrău vreţi a merge ne-a agrăit. „Dâcă nu mergeţi între munţi, ci aţi vrâ să treceţi în România, aveţi lipsă de paşaporte. Veniţi cu mine să vă pro văd cu ele“. — I-am primit sfatul, am mers la cancelariă, ne-au provâ4ut cu paşaporte şi luându-ne rămas bun, am mers în Ma- ier la un creştin, la care ne-am căpătat cuartir, de am durmit noptea

Diminâţa următ6re eşim şi ne aşe- 4ăm în viia numită „Rozsamaleu de-asupra prăvariei, să vedem unde va eşi lucrul. Că­tră amia4i zărim venind de cătră Teuş

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 274—1898.cine. Cu ocasiunea acestei întruniri, li-s’a vorbit locuitorilor despre cultura raţională a pómelor şi viilor, despre însemnătatea to­vărăşiilor agricole şi despre însoţirile de credit, sistem Raiffeisen. Ce puternic efect au aceste întruniri agricole, cari în fond nu sunt alt ceva, decât tot atâtea conferinţe séu preleger i publice poporale, ni o dovedesce şi faptul, că deja prima întrunire agricolă din Aciliu a avut, ca urmare, la oâte-va luni mai târ4iu, înfiinţarea unei însoţiri de credit sistem Raiffeisen, la care s’au în­scris aprópe 30 membri şi care cu începu­tul anului curent şi a şi început lucrările.

La 11 Aprilie a aceluiaşi an (1897) comitetul a ţinut a doua întrunire agricolă în comuna Bendorf, cu care ocasiune s’au ţinut prelegeri despre ţinerea vitelor, cul­tura fânaţelor, despre însemnătatea tovă­răşiilor agricole şi a însoţirilor de credit sistem Raiffeisen.

In 30 Maiü a urmat a treia întrunire agricolă in comuna Laz, la care a luat parte un număr mare de economi din comu­nele Laz, Săsciori, Şibişel, Căpâlna, Deal, Rechita etc. în frunte cu parochii, învăţă­torii, notarii şi primarii lor. Aci li-s’a vor­bit economilor despre cultura raţională a viilor şi despre marea însemnătăte a „în­soţirilor de viier!44 ; li s’a mai vorbit des­pre însemnătatea însoţirilor de credit să- tescl, despre cultura fânaţelor de munte etc.

A patra întrunire agricolă s’a ţinut 0răşi în Aciliu în 15 August n., cu care ocasiune, la dorinţa locuitorilor de-acolo, întrunirea s’a ocupat numai ou afacerea în- temeiărei unei însoţiri de credit sistem Raiffeisen, care precum am spus, s’a şi în­temeiat. S’a mai ţinut în acelaşi an a cincia întrunire agricolă în comuna Moh.u (la 14 Noemvre), unde asemenea s’au să- vîrşit lucruri frumóse.

Pe lângă întrunirile agricole, Reuniu­nea a mai lucrat şi pe alte căi pentru în­a in tarea şi luminarea agricultorilor din comitatul Sibiiului. Aşa în 5 (17) Octomvre a ţinut o exposiţie de vite de prăsilă în comuna Boiţa, cu care ocasiune s’au îm­părţit premii în valóre de 100 fl.

Pentru a introduce printre economii noştri soiul de vite rassa curată „Pinzgau44, s’a procurat o viţea de rassa „Pinzgau44, pe care comitetul a destinat’o pentru acela dintre membrii Reuniunei cu locuinţa în Tilişca, care va fi tras la sorţi. Sórtea a că4ut pe membrul George Bratu, econom, care a primit viţâua cu obligamentul, de-a îngriji, ca viţâua să fiă gonită la timpul séu de taur rassa curată „Pinzgau44 şi cel dintáiü viţel sănătos sé-1 dáruéscá Reuniu­nei, ér acésta la rendül séu va dărui viţe­lul altui membru şi aşa se speră, că cu timpul se vor puté prăsi vitele de soiul „Pinzgau44 între ţăranii noştri.

In Aprilie a. c. s’a plantat câte-un altoiü, mér pătul, în grădina fiă-căruia din-

trei husari ungurescî, cari se opresc tocmai Ia căsuţa aceea de lângă Ampoiu, unde fu­sesem noi în 4iua trecută. Es din oraş mai mulţi cetăţeni, vorbesc între sine, apoi întră cu toţii în oraş, er cam peste o oră es hu­sarii şi se reîntorc la ai lor la Teuş.

De cătră seră ne-am scoborît şi noi, şi am mers la cuartir, unde gazda ni-au istorisit, pe cum le va fi au4it şi el dela a l ţ i i : cumcă aceia au fost parlamentari, că au venit cu solia să câră să se predea ce­tatea. Ne spuse, că la toţi trei li-s’au le­gat ochii şi aşa au fost conduşi la comandă în cetate şi tot aşa legaţi la ochi i-au de­mis. Apoi trei dragon! împărătesei numai ■decât fură trimişi la Ungur! cu răspunsul

Cetatea A.-Iulia nu e coteţ de p o r c i ; cine are voie se o combată, şi decă va fi în stare s e o cuprindă. Altcum cetatea nu se predă*.

Mai durmim în acea n6pte în acel cuartir şi diminâţa pornim cătră muntele Mirlâu de-asupra Şardului, pe care îi suim totă 4iua. Era topitură de zăpadă, noroiu, tufiş des, păraie, surpătur! ca în munte. Sorele era aprope de apus, când am dat de o poiană, de unde privind spre apus se vedea un oraş în mare depărtare. Am dat •cu socotela, că ar fi Zlatna. Fără drum, fără de a sci unde vom ajunge, nu ne-am

tre cei 13 membri, ce-i are Reuniunea în comuna Sibiiel. Acésta s’a făcut în pre- senţa locuitorilor din Sibiiel şi a unui în- sărnnat număr de fruntaşi de prin comu­nele vecine. Presidentul Reuniunei a dat cu ocasiunea acésta poveţe preţiose cu privire la prăsirea pădureţilor, altoire, ale­gerea soiurilor etc.

S’a ţinut şi un curs de altoit pomî, sub conducerea presidentului Reuniunei, în comuna Cacova. Cursul a fost cercetat de toţi locuitorii din comună cu mic cu maré, cum şi de mulţi fruntaşi din împrejurime.

Mai multor scóle li s’au împărţit gra­tis pădureţi de diferite soiuri şi mai multor membri sămânţe pentru felurite nutreţuri măestrite, cari în acele părţî se bucură tot de mai mare trecere. De-asemenea li-s’a împărţit gratuit membrilor din deosebite comune mai multe chilograme sămânţă de cânepă italiană cu scop, de-a da óre-care avânt culturei acestui soiü de cânepă.

Tovărăşii agricole are Reuniunea în comunele : Sălişte, Sebeşul săsesc, Lancrăm, Gurarîului, Roşia sáséscá, Săcădate, Avrig, Sibiiel, Apóidul românesc şi Mohu, — ér însoţiri de credit sistem Raiffeisen, create la îndemnul şi cu ajutorul Reuniunei, se află în comunele: Roşia sáséscá, Apóidul românesc, Aciliu şi Mohu, etc.

Din aceste date póte orl-cine să vadă, ce însemnate servicii aduce acéstá Reuni­une poporului român agricol din comitatul Sibiiului. In fruntea Reuniunei stă d nul Demetriu Comşa, ca preşedinte; Dr. D. P. Barcianu, vice-preşedinte; Victor Tordă- şianu, secretar; Petru Ciora, cassar; Emil Verzariu, controlor; Dr. Petru Şpan, cus­tode etc.

A 4ece& adunare generală a Reuniu­nei se va ţin0 mâne, Duminecă, în 25 Dec. n. în comuna Racoviţa.

S C I R J L L E D I L E I .— 32 (24 Decemvre.

Saşii şi Ungurii. După ce căpitanul oraşului Braşov, d-l Fr. Hiemesch, a fost ales primar al oraşului, ér postul de şef al poliţiei a devenit vacant, se spera în cercurile moderate săsescl din loc, că în locul lui va fi numit şef al poliţiei tot u q

Sas dintre funcţionarii primăriei. pilele acestea însă fişpanul a numit, precum seim, ca căpitan orăşenesc pe funcţionarul de poliţiă din Budapesta Mihail Farkas. Pe când fóia guvernamentală maghiară din loc se bucură, că a fost numit un Maghiar, organul Saşilor „moderaţi44, „Kronstădter Tageblatt44 4ice cu privire la acésta: „îm­prejurarea, că dorinţa îndreptăţită a popo- raţiunei nóstre săsescl, ca cel puţin pen­tru periodul acesta electoral comunal postul de căpitan al oraşului acestuia să­sesc, să fiă ocupat c’un Sas, a fost brusc

putut oţărî, ba ne era şi frică, că rătăcind prin munţi ne vor întâlni nisce moţi şi ne vor măcelări, că ei tot ce era în haine vi­nete îmbrăcat îl socotea a fi Ungur. După acéstá hotărîre ne-am scoborît cu greutate la vale şi aşa cam într’o órá am coborît şi am dat de o poiană. Insérase binişor, însă luna plină resărind ni a luminat, şi au4im cântând într’un fluer. Dăm paşi şi ajungem un om cu un boteiu de oi, car! păsceau mergând. II salutăm şi ne mulţămesce. — „De unde eşţ! bade?44 — «Din Pâclişa44, răspunde omul. — „E departe de aici?44— „Ba nu-i departe44.

(Va urma).

S t e l e l e .Din „Scrisori dela móra mea“, de^l. D a n d e t .

- - Povestirea unui păstor provensal. —

Pe când păsceam oile pe mun­tele Lubercn, remâneam septeraâni întregi fără se véd suflet omenesc, singur dór cu cânele meu Labri şi cu oile. Din când în când trecea pustnicul din muntele Ure, ca se caute floricele, séu záriam ţaţa cea nógrá a vre-unui cărbunar din Pie­mont; dór erau ómen! tăcuţi şi naivi

respinsă, ne îndreptăţesce să credem, că în viitor va fi greu, de a resolva afaceri electorale şi alte asemenea pe calea înţe­legerii pacînice44. Cu alte cuvinte vrea să 4ică, că în viitor nu va mai merge nici cu aşa 4isele „pacturl44 dintre Saşi şi Unguri. Acésta constatare curând după alegerea dietală dela Hermán e mult însemnătore.

Dela comitat. Pe 4iQa de 2 Ianuarie st. n. 1899 este conchiămată o adunare generală estra-ordinară a representanţei comitatului Braşov. Şedinţa comisiunei per­manente se va ţine în 30 Decemvre n. a. c. la 9 óre a. m.

Visita Regelui Greciei în România, pia-rul „Constanţa44 află, că e vorba, ca re­gele George al Greciei să vină în Bucu- resci în cursul lunei Ianuarie viitor pen­tru a face o visită Curţei române regale.

Posta de atjî am primit cu forte mare întâr4iere. ţ)iarele şi scrisorile, care de o- biceiü le primim înainte de amia4i la 9 óre, le-am primit abia a4l după amia^l la3 óre. Din pricina acésta mai multor co­respondenţe şi articol!, ce ni-s’au trimis din afară, nu le-am putut face loc în nu­mărul de a4i al fóiei nóstre.

Ateneu franco-român. Se scie, că la Paris esistă un Ateneu franco-român, a că­ruia membri, Francesî şi Români, se întru­nesc în tóté iernile spre a discuta cestiu- nile, ce interesâză pe cele două naţiuni. In întrunirea preliminară, ce s’a ţinut 4üele aceste sub preşedinţa d-lui Emile Picot, profesor de limba română la şc01a limbe- lor orientale din Paris, membrii Ateneului franco-român au luat hotărîrea să íncépá conferenţele sesiunei acesteia la 6 Ianua­rie n. 1899. Mai mulţi studenţi români din Paris s’au înscris ca conferenciarl şi vor trata în deosebi cestiunile ce interesézá pe Românii din Transilvania, Bucovina şi Ba­sarabia.

Sgârcită la culme, pilele trecute a răposat în Iaşi dómna B alş , numită şi con­tesa Balş. Ea se trage din o veche familie boerescă şi a fost măritată după un mem­bru al familiei Beldiman, de care s’a di­vorţat. Din căsătoria acésta a avut o fiică, care păstra numele tatălui său Beldiman. Deşi dómna Balş avea o avere însemnată, ea totuşi trăia cu forte multă economi ă şi nu voi să dea fiicei sale bani — împre­jurare, din care s’a iscat un proces lung şi complicat între mamă şi fiică. Când dómna Balş muri şi se începu inventarea averii, aflară cusută într’o fustă o conside­rabilă sumă de bani. Faptul acesta a dat îndemn, ca să se cerceteze tote hainele şi rufăriile răposatei, şi s’au aflat la bătrâna femeiă ascunşi 1,140,000 lei. La casa ei s’au aflat notiţe de gospodărie ţinute în tóta regula, în care sgârcită femeiă în-

din causa singurătăţii, perduseră gus­tul de-a vorbi şi de-a sci ceva din cele ce se vorbea colo jos, în sate şi oraşe. Aşa că, la fie*care J5 cjilö» câad au4eam pe potecuţa, care urcă muntele, sunetele clopoţelului ca­târului dela ferma nóstrá aducén- du*mi d’alei mâncărei, séu când za- riam ridicându-se puţin câte puţin, pe lângă costă, capul ţârculur (băiat de serviciu al arendăşiei) seu tulpanul roşu al mătuşii Norada, eram fórte ieiicit. Ii punea bé-mí povestescă cele ce s’au mai întemplat acolo jos: botezurile, căsetoriile[; dór ceea-ce vream se sciu mai cu semă, era ce s’a mai făcut cu fiica stăpânului, domniş0ra Stefăniţa, cea mai dră­guţă fată la depărtare de 10 leghe în jur. Fără se se bage de s0mă, că ţin mult se aflu, eu cercetam, déca merge des la serbări, la şecje- torî, decă mai are alţi curteni; şi celor cari mé întrebau, că la ce o se-mi folosescă lucrurile astea, le răspundeam, că am doue*4ecî de ani şi că Ştefâniţa asta e tot ce vecju- sem mai frumos pănă acum!

Şi ast-fel într’o Duminecă în

semna şi ultimul ban ce cheltuia. Una din notiţe pórtá titlul : „Procesul meu cu fiica mea bătută de Dumne4eu, cu şărpele veni­nosu. S’a constatat, că dómna Balş a chel­tuit mai mult de 30,000 franci, în proce­sul, ce l’a purtat cu fiica sa, din causă, că n’a vrut să-i dea acesteia ajutorul bănesc, ce i-l’a cerut.

Hirotesire. In 23 Decem. n. c. Prea Sfinţia Sa părintele al Aradului loan M e- ţianu, a hirotesit întru protopresbiter pe nou numitul protopresbiter al Dobrei, d-l I o s i f Morariu , fost paroch în Cubin.

Transmutări. Cu 4 ua de 31 Decem­vre n. vor fi trecuţi din armata comună la honve4ime, între alţii, şi următorii Români oficerl în reservă : Dr. Ioan Bunea la reg. de honv. 24; Ioan Augustin la reg. de honv. 7 ; Vasile Ju r c ea Ia reg. 23; Dr. Cle­mente Barbul la reg. 21 ; Iosif lan cu la reg. 23; Emil Codan la reg. 19, Nicolae Braşoveanu la reg. 24: Dr. Andrei Pop la reg. 21.

Urme delà Andrée. De renumitul ae- ronaut Andrée, care a plecat în Iulie 1897 din Norvegia cu balonul, împreună cu alţ! doi soţi curagioşl, ca să străbată în regiu­nile Polului Nordic, nu s’a mai au4it din luna aceea (Iulie 1897) nimic. Acum se 4ice, că s’ar fi descoperit nisce urme dela el. Acéstá scire sensaţională o aduc 4*а“ rele din Petersburg „Nowosti44 şi „Birşe- wia Wjedomosti44, care publică o intere­santă scrisóre a unui funcţionar; anume 1. Detke, din staţiunea Wileika, de pe linia ferată Libau-Romny, în privinţa acésta. Acest impiegat Detke a trimis ministrului norvegian din Petersburg o scrisóre cu două bucăţi de hărtie, care, spune el, sunt din partea lui Andrée. Pe una din aceste bu­căţi de hărtie se află inscripţia următore : „Ballon Andrée, Nous passons par Ural. An­d réeu, ér pe a doua se spune, într’o limbă ruséscá cam greu de înţeles şi lipsită de ortografie, ca aceste bucăţi de hărtie să fie predate „consulului séu poliţiei14. E de notat, că ambele bucăţi de hărtie au fost predate lui Detke de cătră un alt funcţio­nar, cu numele Rassanowicî, de pe linia de tren siberiană, care conducând un tren de marfă, ce se înomolise din causa zăpe- 4ii în munţii Ural, a găsit în zapădă o sticlă, care conţinea bucăţile de hărtie. Rămâne acum,, ca scrierea de pe aceste două hărţii să fie recunoscută în Norvegia, ca scrierea lui Andrée, pentru ca acéstá scire să provóce un viu interes în totă lu­mea cultă.

Negrija unei doice. Lina Nemeth, doică în strada Mămularilor 11, Bucurescî, s’a culcat Mercur! nópte lângă copil şi peste nópte întorcându-se, a înăbuşit copilul, care dimin0ţa a fost găsit mort. Copilul a fost dus la Morgă, ér doica a főst arestată.

care aşteptam cele trebuincióse pe 15 cjil0’ se întemplă că nu sosiră, deşi era deja târc[iu. Dimineţa îmi cjisei: „Liturgia e de vinău ; apoi, pe la amédí se ridică, o furtună gróznicá, şi am crecţut că catârul n’a putut se mérgá, din pricina drumului stricat.

In efîrşit, pe la trei dup’amiacjî, pe când cerul ee limpeejia şi mun­tele strălucea de apă şi de sóre, în mijlocul sgomotului de picături şi al năvalnicelor isvóre acum umflate, aucjlî clopoţeii catârului, vioi şi ve­seli, ca o clopotniţă întregă în 4iua de Paşti. Dór nu venia nici micul ţâre, nici tuşica Norada. . . E ra . . . ia ghî- ciţl cine! . . domnişora nóstra. . . chiar ea în carne şi ose. . . aşeejită drept între sacii de răchită, roşie diu pri­cina aerului de mante şi a récéiéi din urma furtunei.

Micul ţâre era bolnav, er tuşa Norada era dusă la copiii ei. Astea mi le spuse repede sărind da pe ca­târ; de asemenea îmi spuse, că a întâi diát, deóre*ce s’a retăc it ; dér veejéndu-o aşa gătită, cu un tistimel înflorat, cu rochia cea bătătore la

Nr. 274—1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pagin 5

Drum de fer pe malul Mării negre.Printre inginerii români din Constanţa se vorbesce despre un proect de drum de fer pe malul Mărei negre dela Constanţa pănă la Constantinopol. E probabil, фее „Timpul44, oă acesta să fie motivul, care a îndemnat un grup de bancheri germani să ofere comunei Constanţa un împrumut de 10 milione pentru viitorele lucrări de edi­litate şi înfrumseţare.

Un tjiar latinesc. In Roma a apărut un nou фаг, numit „Vox Urbisu („Vocea •Cetăţii44), care este redactat dela început pănă la sfîrşit în limba latină, afară de anunţuri şi reclame, cari se publică în lim­ba italiană. Noul фаг, care în Roma se bucură de mare trecere, se ocupă cu t6te cestiunile politice dinafară.

Medalii de опбге pentru serviciu cre­dincios de 40 ani. Dela magistratul oraşu­lui Braşov primim spre publicare următo- rele: Infiinţându-se „medalia de onore pen­tru serviciul credincios de 40 de ani44, se aduce la cunoscinţa tuturor personelor in­teresate, fără deosebire de rang, posiţie şi sex, cari timp de 40 de ani au servit ne­întrerupt şi credincios la vr’un oficiu pu­blic ori privat, a-şl înainta rugările lor, îm­preună cu atestatul de servicitt, magistra­tului orăşenesc pănă în 28 Decemvre n. c. Aceia, cari de present sunt încă în func­ţiune, au a-şl aşterne rugările lor superio­rilor. DetailurI se pot căpăta dela oficiul magistratului orăşenesc.

Concert. Musica orăşenâscă, sub con­ducerea dirigentului ei, d-1 A. Brandner, va concerta mâne în 26 şi poimâne în 26 Decemvre n. la otel „Orientu (nr. I). Pro­grama concertului de mâne este: 1) „Hora Sinaei44 de Ventura (orchestră de A. Brand­ner); 2) „Gretchens lieblings Tanz44, solo pe Xylophon de Steeger (d-1 I. Lehrer);3) Fantasie din „Cavalleria rusticană*4 de Mascagni. Poimâne va concerta cu urmă­torul program: 1) „Waidmanns-Heil44, marş dedicat reuniunii vânătorilor din Braşov, de Georg conte-Veith; 2) „Neue Wiener Volksmusik44, mare potpuriu de Komzak;3) „Ouvertură44 la opera „Euryanthe44 de W eber; 4) „Volks-Scene44 din opera „Der jE^angelimann*4 de Kienzl.

Keimiunile nóstre financiare şi economice.

Forte interesante sunt datele, ce ni-le presentă cel mai nou „Anuar financiar şi ■economic p e 1898“, redactat de d-1 Petra- Pett eseu. In acest Anuar, ce apare ca con­tinuare a „Compasului românesc*4, întrând deja în al cincilea an, găsim pe lângă alte date şi traotate literare, o dare de sâmă a stărei de atjl a tuturor institutelor nóstre

de bani, precum şi a societăţilor nóstre co­merciale.

După datele cuprinse în acest Anuar, numărul total al institutelor nóstre de bani, ce le avem pănă adl în Ardeal, Bănat şi Ţâra ungurâscă, este de 70, ér în decursul anului 1898 s’a mai pus la cale înfiinţarea altor 5 institute de bani românesci (în Hida, CiDgherel, Peclca-română* Sighisóra şi Dobra). Cel mai vechiü între institutele nóstre de bani şi tot-odată şi cel mai bo­gat, după cum se scie, este „Albina44, în­fiinţată în 1872; după ea urmézá „Aurora44 din Năsăud înfiinţată în 1873. La 10 anî mai târejiu (în 1883) s’a înfiinţat „Furnica1* din Făgăraş; în 1884 Cassa de păstrare din Selişte. De aci înainte în fie care an numărul institutelor nóstre de bani a cres­cut cel puţin cu câte 2—5, în alţi ani chiar şi cu câte 7—8; cel mai roditor în asta privinţă a fost anul 1895, în care s’au înfiinţat 9 institute românesci de bani.

Pe lângă tot progresul acesta îmbu­curător însă, în asăcnănare cu numărul po- poraţiunei nóstre avem încă mult de făcut şi în privinţa acésta, pănă vom ajunge să stăm pe-o treptă cu conlocuitorii noştri de alte naţionalităţi. In loc de a ave câte-o bancă románéscá în fiă-care centru locuit de Români, sunt comitate întregi, din cele mai mari şi mai românesci, în cari abia avem câte 1—2 bănci de-ale nóstre. Aşa, de esemplu, în marele comitat al Bihoru­lui avem o singură bancă, în al Aradului2, în Sălagiu 2, in comitatul Cenadului 1, în al Coj ocnei 2, în Murăş-Turda 1, în al Térnavei-marl 1. Mai bine stăm în comi­tatul Caraş-Severinului, unde avem 9 in­stitute de bani, în comitatul Bistriţa-Nă- săud de-asemenea 9, în al Hunedórei, al Sibiiului şi al Timişului câte 8 eto.

„Anuarul44 ne aduce de astă-dată şi date privitor© la starea societăţilor comer­ciale, séu a reuniunilor nóstre de consum. Intre acestea se află : Asociaţiunea de con­sum din Făget fondată în 1896, „Comer­ciantul44 din Bistriţa fondat în 1898, „Co- móra“ din Sasca, „Concordia44 din Sibiiu (cu o filială în Făgăraş) „Mercur44 din Deeş, fondat în 1897, Reuniunea de con­sum din Blaşiii fondată în 1890 şi „Seve­rineana44 din Caransebeş, fondată numai în anul acesta.

Şi în privinţa societăţilor comerciale „Anuarul® ne aduce date îmbucurătore, căci cele mai vechi se află în stare înfloritore, şi sperăm, că şi cele înfiinţate de curând vor prospera, numai decă Românii le vor sprijini cu căldură, cum sunt datori s’o facă.

Alte date interesante, precum şi un tractat despre jubileul „Albinei44 cu por­tretele tuturor bărbaţilor iniţiatori şi diri­guitori ai acestei bănci, precum şi un pre­ţios studiu asupra Căuşelor rentei de d-1 profesor Ioan Socaciu , şi un alt studiu nu mai puţin preţios privitor la comptabilita-

tea duplă de d-1 prof. I. C. Panţu se gă­sesc în „Anuar®, care deşi forte;voluminos (de peste 211 pag. format mare) costă nu­mai 1 fl. 20 cr. (cu posta 1 fl. 30 cr.).

C o n v o c a re .Reuniunea femeilor române pentru aju­

torarea veduvelor sărace din Braşov şi Săcele nu şi-a putut ţinâ adunarea generală la terminul regulat şi hotărît din causa insu­ficienţei numărului membrelor presente.

Se conv6că prin acesta la un nou termin, p e Duminecă , în 13 (25) Decemvre a. c., la 2 l/2 ore d. a., în sala festivă a gimnasiului nostru.

Fiind la ordinea t ilei şi alegerea nou­lui comitet, ar fi de dorit să ia parte cât mai multe membre.

Braşov, 7 (19) Decemvre 1898.Maria I. Popea, Dr. los. Blaga.

presidentă. secretar.

ULTIME SC1KÎ.Budapeşta, 26 Decemvre. Io şe­

dinţa de a(}Î a camerei, ministrul de finanţe a înaintat doue proiecte de lege, unul asupra provisoriului pac­tului pe durata dela 1 Ianuarie pănă la 80 Iunie 1899, şi al doilea asu­pra cuotei, care remâne pănă la acel termin tot în proporţia de pănă acum

Viena, 28 Decemvre. Ministrul preşedinte Banffy a sosit ac|i dimi- netă aici. El a fost primit în au­dienţă de cătră Majestatea Sa.

Iii t e ra tu ră *Abonament la „Familia44. Incheiând

0ră-şl un an şi întrând în al 35-lea al exis­tenţei sale, „Familia* face apel la spriji­nul publicului cetitor românesc. După un trecut atât de lung, este de prisos a mai deâvolta programa stăruinţelor nóstre. Or­gan al familiiler române, „ Familia44 a avut tot déuna drept scop: deşteptarea gustului de cetire românâscă, spre a răspândi cul­tura naţională.

In urmărirea acestui scop, am căutat să ridicăm din ce în ce mai mult nivelul foii nóstre. Condeie ilustre şi talente tinere ni-au dat sprijinul. Colaboratorii noştri s’au tot înmulţit, încât astăcjl numărul lor trece peste cinci zeci. Cu concursul lor spe­răm a mulţumi tot mai mult aşteptarea publicului.

Cu începutul anului viitor dorim a răspunde şi la o altă necesitate de mult simţită în familiile românesci, oferind abo* nanţilor noştri un tablou istoric naţional, care pus în cadră are să fie o decóre a orî-cărei case românesc!. Subiectul acestui tablou e scos din istoria Moldovei, de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi represintă cunoscuta legendă: „Ştefan cel Mare şi a - produl Purice11...

Ca execuţiune, tabloul este unul din cele mai reuşite din câte avem noi Ro­mânii ; e colorat; o cromolitografie a unui escelent institut de arte grafice din Bucu- rescl. Dimpreună cu cartonul, are o lun­gime de 95 centimetri şi o înălţime de 70 cm.; singur tabloul 80 cm. lung şi 53 cm. înalt Abonanţii „Familiei** vor primi ta­bloul acesta gratuit şi expediat franco a- casă, dócá au răspuns costul de abonament pe anul întreg, ori cel puţin pe jumătate de an, adăugând drept despăgubire pentru plata de transport dela BucurescI şi pănă la Oradea-mare, pentru cartonul ce dăm tabloului, pentru spesele de împachetare şi francare, o coronă. Expediarea se va face îndată-ce ne vor sosi exemplarele co­mandate.

Abonenţii, cari îşi fac abonamentele numai pe trei luni, chiar şi d0că le înno- esc peste tot anul, n’au drept la tabloul acesta.

Alte premii. Toţi abonenţii noştri îşi pot comanda la noi: portretul reginei-poete Carmen Sylva în costum naţional, şi urmă- tórele scrieri de l o s i f Vulcan: Lira mea poesii; Dela sate, nuvele; Ştefan vodă cel tînăr, tragedie; Dimitrie Cichindeal, dis curs de recepţiune, — pănă când ne vor ajunge exemplarele. Tote la olaltă cu 1 fl. 10 cr.

„Familia44 va apărâ şi în anul viitor regulat odată pe săptămână, pe o cólá şi jumătate, — cu ilustraţiunl — şi va costa pe an 8 fl., pe i/2 an 4 fl., pe 3 luni 2 fl Pentru România pe an 20 lei, pe V2 10 1 e

Colectanţii primesc după 5 exemplare, al şâselea gratuit.

Oradea-mare (Nagyvárad) 12 (24) DwC.1898.

Redacţia şi administraţia „Familiei44.*

Dietetica poporală, scrisă cu deosebită consideraţiune la modul de veţuire a ţă­ranului român, scrisă de d-1 Simeon Stoica , medic pensionat. Carte tipărită cu ajutorul Asociaţiunei transilvane, având în text un număr mare de ilustraţiuul. E o bună şi preţiosă călăuză pentru ţăran, oa şi pentru orl-ce familie, arătându-i cum să-şi pázéscá, sănătatea, cum să se hrăn0soă, cum să trăâscă şi de ce să se ferescă pentru a se putó bucura de-o viâţă veselă şi îndelun­gată. Se póte procura şi dela Tipografia „A. Mureşianu.

*Minunate sunt pentru popor scrierile

fericitului Ioan Creangă, cari conţin cele mai drăgălaşe poveşti, istorisiri, poesii etc. N’ar trebui să lipsâscă aceste scrieri nici dintr’un sat, în care esistă cetitori români, căci ele procură cetitorului nu numai forte plăcute momente de petrecere, dór îi dau şi forte preţiose poveţe şi învăţături. Tote scrierile la-olaltă costă numai 1 fl. trimise francat şi se pot căpăta la tipografia „A. Mureşianu14 în Braşov.

*Istoria pedagogiei de V. Gr. Borgovan

0 cartenouă şi de mare interes pentru toţi bărbaţii de şc01ă. Preţul 1 fl. 50 cr. (cu posta 1 fl. 60 cr.)

ochi şi cu dantele, mai iute ai fi <Jis, că s’a oprit la vre-un joc.

Mititica! Nu mi-se mai săturau ochii privindu-o. Nu-i vorbă, nici xiu-o mai vecjusem aşa deaprópe. Erna, câte-odată, când turmele se coborau în câmpie şi când veniam sera acasă, la arendăşie, ca se mă­nânc, ea străbătea odaia repede, fără se vorbescă servitorilor, în tot*déuna gătită ş i ’n tot-déuna m ândră... Şi acum? O aveam aici lângă mine! Venit’a înadins pentru m ine! Si se nu-ţî pierii capul ? ! .

După ce scóse din coşuri cele aduse începu se privâacă curios tote cele din prejur. Ridicâodu-şî puţin rochiţa cea de serbátóre, care ar fi putut se se murdărescă, ea întiă în coliba mea, fiind-că vrea sé vadă colţul unde iné culc, mâna de paie cu pielea de berbece, cana mea cea mare, agăţată de părete, ciomagul şi puşca mea cu cremene. Totul îi făcea plăcere.

— Aşa dér aicî trăiescî tu, ger­manul meu păstor? Cum trebue se-ţi ■tie de urît, mereu singur! Ce faci? J ja ce te gândesc! ? ........ Mare foc

avea sö-i réspund: „la D-ta stăpână4t, şi n’aşî fi minţit; dér turburarea mea era aşa de mare, că n’aşî fi putut măcar un cuvént se spui. îmi pare chiar, că a băgat de sémá, şi că réutációsei îi place se îndoiască tur­burarea mea cu batjocurile ei:

— „Şi drăguţa ta, păstorule, se suie se te vadă câte-odată? De si­gur, că e acea capră de aur, séu zîna Estrela, care nu şade decât pe vîrful munţilor, ai ? ! . . Şi ea însa’şi vorbindu mi cu rîsul ei drăguţ, cu capul plecat pe spate şi cu graba de-a pleca, avea chiar chipul zînei Estrela, făcând din venirea ei o nă­lucire frumosă.

— „Adio, păstorule44.— „Drumbun, stăpână. Şi 0tă*o

plecată cu coşniţele gólé44. Si când a dispărut pe potecuţa, care cobóra muntele, îmi părea că petricelele, rostogolite de copitele catârului, îmi cădeau una câte una pe inimă; şi le auc[ii mult timp, mult de tot; şi pănă ’n spre apus remăsei ca aţipit, ne cutezând nici a şopti măcar, de frică se nu mi-se risipescă visul. Spre sâră, când iundul văilor înce­

pea se se albástrésca, şi când vitele începură a se strînge una de alta, behăind şi îndesându se spre staul, aucjii ca mé chiamă cine*va, în jos, pe cósta, şi de odată ve4ui pe dom- nişdra nostră, nu tot aşa de veselă ca adineaurea, ba încă tremurând de frig, de frică şi de udătură. Se pare că ’n spre póla muntelui, gă­sise Sorga (părău) umflată din pri­cina furtunei, şi că voind s’o trecă cu orî-ce preţ, era cât p'aci se se înece. Ceea ce era mai reu, era că la óra asta înaintată, domniş0ra nu se mai putea întorce la arendăşie, căci s ’ar fi retăcit, er eu nu puteam păiă9i turma. Gândul de-a petrece nóptea în munte o turbura forte mult, mai cu sóma din pricina ne- liniştei acelor de acasă. Eu o asi­guram cum puteam:

—„în Iulie nopţiie-s scurte, stă­până.. . . Vremea rea ţine puţin44. . .

Şi aprinsei repede un foc mare, ca se-şi usuce piciórele şi rochia plină de apa Sorgei. Apoi îi pusei dinainte lapte şi brânzeturi; dór mi­titica n’avea de gând, nici se mă­nânce, nici se se ’ncălcjescă, şi vé-

cjend marile lacrimi, care-i curgeau din ochi, avui şi eu dorinţa se plâng.

în timpul acesta nóptea venise. Nu mai remăaeae pe cresta munţi­lor decât o zare slabă din lumina sórelui. Eu voii ca domniş0ra se între în colibă, se se odihnésca. în t in ân d pe paiele cele próspete o piele nouă- nouş0ră, îi doiii nópte bună şi ple­cai se mé ’ntind afară înaintea uşii. Dumne4eu mi e martor, că n’am avut nici un gând reu ; nimic, decât o mândrie de-a visa, că într’un colp al staulului, aprópe de turma cu- riosă, care o privea durmind, fiica stăpânilor mei — cá o mióra mai preţibsă şi mai albă decât tóté — durmia, încredinţată în paza mea. Nici-odată cerul nu-mi păruse aşa de curat, nici stelele aşa de strălu- citóre. De-odată portiţa staulului se deschise şi fruir.osa Stefăniţa apăru. Nu putea se d0rmă. Vitele făceau se troznescă paiele întorcendu*se, seu behăiau în vis. Ei îi plăcii mai mult se stea lângă foc.

Băgând de sémá lucrul ăsta, ii aruncai pe umeri pielea mea de ca­pră, aţîţai focul şi remaserăm lipiţi

Pagina 6 GAZETA TRANSILVANIEI Ni 274 1893.

Ţiganul şi stupul cu miere.(Anecdotă poporală.)

Să-’ntâmplase-odată, că Danciu faraon,Un bălaur negru, ca fundul de ciaon,Să-şi petrecă titnpul tot cam prin pădure Adunând la lemne, ba 4^u şi la mure.Dér étá că vede, sci, din întâmplare Un roiü de albine făr’ de nnmerare.Un roiü mare, nene, roiü, bătul-ar bruma Cu albinişore tot colea cât pruna.Stupul era însă sus pe copăcel Si ascuns acolo într’un scorburel.Danciu, când îl vede, stă şi-l tot privesce, Făcând socotéla la faguri pe deşte;

Apoi dă spre casă La a lui borésá Şi la dănciulei,Mari şi mititei,

Se le spună tóté, cum el le-a vădut Prin pădurea largă, pe unde-a trecut.— Ascultaţi la mine! — le Z^ea fălos,Că vă spun uq lucru de mare folos; Căscaţi-vă gura, voi dănciucii mei,Că mâncaţi acjl mi ară, sciţi, din făgurei !Şl d’o vrea hăl mare, ahăl Dumnedeu Mâncăm din résbólá, numai voi şi eu.— Auleo dăduţă, unde-i roiü mieros ?— In pădure pralio, colo mai spre dos.— Ş’unde-om pune mîara, mei bărbatul meu? întreba Pirana, bombăind mereu.— Unde-ompune míara? d’asta mă plâng eu? N’avem noi căldare, ba l’om ş’un hărdău. Dada şi dănciucii iute să gătescIau hărdău, căldare şi la drum pornesc.Şi merg tot într’una, nu stau nici un pas, Păn’ ce-aflară stupul, n’a trecut un cés. D’apoi stup, mei dadă, gras şi făguros,Ce păcate însă, că n’a fost mai jos Ca toţi făgureii, ce s’aflau în el Se mi-’l ia cu mâna, aşa frumuşel.Ei încep a-şi linge buzele din gros,Dér sus era mîara şi dănciucii jos.

Ei se tot gândiră Şi se sfătuiră,

Cum ar fi să facă mîara ca s’o ia,Afară s’o scoţă şi jos sé o dea.— Hop! le elice dada — staţi măi, c’am aflat, Acum sciu şi singur cum e de urcat;Am să fac o scară dintr’un făguleţSe me urc pe dânsa pân’ la stupuleţ.Cum ajung de-asupra vrana o despic Cu săcurea hasta, numai să nu pic.— Bine cjicl tu, dado, urcă-te în sus Şi despică vrana, după cum ni-ai spus,De hărdău, căldare nici grije să n’ai,Le ţinem noi, numai mîara să ni-o dai. Cioroiul să urcă, sus stă aninat Face-o cruce mare ş’apoi l’a rugat:— Dumneclölio, Dumneclelîo !Ş i Christóse Precestelio :Decă stupul l’oiü lua,Numai miara i-oiü mânca;

Er cu céra GălbioraFac lumine-luminuţe La sfinţi în bisericuţe,Şi Rumânii d’or vedea

Toţi cu toţii s’or mira.Apoi când dă să buşescă Scorbura, s’o găurescă Cu săcurea lui din mână, Et’-albinele s’adună Şi încep, ca să roiescă Pe dada să-l drăgostescă Mai din aripiore,Mai din acuşore Erau gata să-l omore.Dada le vorbesce Mai dumneijeesce:— Bîz la Dumne^elea!Bîz la Precestelea!Când îl îngrozesce pice ţîgănesce:— Mai hîş şi la dracu,Că mi-aţi umflat capu,Vai, mânca-v’aşl mîara Şi v’aşi scuipa căra; j£r de câlţi şi de feştilă Nu le mai duc nici o milă. Ţineţi scara,Luaţi căldarea!De-oparte hărdău!Ecă-mă şi eu!

Domeţiu Dogarii.

A egit fle snli tipar, şi sb pdte prociira

CĂ L I N D A R U L ^

# # P L U G A R U L U I

dela Tipografia Â. Mureşianu din Braşov,Preţul â 25 cr. (cu posta 30 cr.)

(Véndéiorii primesc rabatul cuvenit)

Noul călindar, întocmit anume pentru tre­buinţele poporului nostru — înafară de partea calenderistică, cu târgurile, semnele timpului, diferite poveţe economice pentru fiă-care lună şi alte multe, — cuprinde încă un bogat material cu articull preţioşi din sfera plugăritului, grădinăritului, a eco­nomiei de vite, a economiei casnice etc.; apoi din istoria lumii, poesii de dragoste, eroice şi glumeţe de cei mai renumiţi scri­itori ai noştri; articull şi poveţe pentru păstrarea sănătăţii şi averii etc. La fine urmézá diverse, glume şi anuţurî. Pe pa­gina primă se află portretul nemuritorului Simion Bărnuţiu, ér în text o frumosă bio- grafiă a lui. Doritorii de-a ave acest că­lindar să se grábéscá a şi-l procura mai de timpuriu, ca se nu pátéscá ca anul tre­cut, când *mulţî şi-l’ar fi procurat, dér nu mai aveau de unde, căci se véndu-se tóté esemplarele.

POSTA REDACŢIUNEI.D-lui I. Fultuţ, car and. Partea a doua din

„Istoria Lumii “ încă n’a apă ut. Când va apăre o vom anunţa.

Cm 1 ii ni e.Probatum est. — M u ş t e r i u l (ea*

tră farmacist): D*le, dă-mî ceva ca se-mi mai albesc puţin pârul, că e prea negru.

F a r m a c i s t u l : — Pentru asta cel mai bun leac e — se te însori!

■ULTE ŞI DE TÚTE.

Grijă de cânt.Celebrul şef de orchestră wagneriană

Antoine Seidl a lăsat un testament unic în felul lui. El dispune prin acel testament ca însemnata sa avere, socotită la 100,000 de dolari, sâu 500.000 de franci, se rămână în beneficiul moştenitorilor săi, cu condiţia însă, ca aceştia să întreţie, cu cele mai mari îngrijiri, cei ş6se câni, pe care îi avea.

*O sta tis tică a răsbâielor.

Un diar engles a calculat numărul anilor în timpul cărora principalele puteri europene s’au aflat în răsboiu în cursul se­colului acestuia.

După calculul acelui diar, puterea care s’a aflat mai mult în răsboiu în acest secol este Turcia, care pană acum, din nouă-clecl şi şepte de ani, a petrecut pe picior de răsboiu trei-deci şi opt, er pe picior de pace cincizeci şi nouă.

După Turcia vine imediat Spania, care a trecut trei-deci şi doi de ani din acest secol în stare de răsboiu afară de timpul în care a avut răsboiul cu Statele-Unite.

Vin apoi: Francia cu douăzeci şi şepte de ani de răsboiu, Rusia cu două- deci şi patru, Italia cu două-decl şi trei, Anglia cu douăzeci şi unu, Germania cu doue-decl, Svedia cu 4ece> Danemarca cu nouă.

*Lucrurile cele mai m arî şi cele mai

mici.Omul dela natură are nisuinţa de a

da deosebită însemnătate lucrurilor ce con- trasteză, se deosebesc tare şi de aceea bat mai mult la ochi. Astfel voim de astă-dată să ne ocupăm şi noi puţin de lucrurile cele mai marî şi cele mai mici din lume.

Credem a fi de interes pentru ceti­torii noştri de a sci, că cel mai mare ba­rometru, ce esistă pănă acum, este un colos de 12 metri şi 65 centimetri înalt, care să află aşedat în turnul bisericei St. Jacques din Paris. Este interesant a sci şi aceea, că cea mai mare maşină de vapor se află în minele de zinc din Fredensville în Ame­rica de Nord şi are o forţă de 8000 de ca i; er cea mai mică maşină de vapor construită de mecanicul Max Kohl, este în Chemnitz. Maşina acesta, care atât e de mare, încât încape comod într’o cojă de nucă, se în- căMesce cu spirt şi desvoltă o forţă cam ca a miia parte din forţa unui cal. Londra

posede pumpele de apă cele mai mari, cu. cari se p6te pe minută arunca la stingerea unui foc 10,000 litri de apă. Birmingham posedă cea mai mare fabrică de ace, în care dilnic se fabrică 10 milione de ace.

Mai departe în Museul britanic se află cea mai mare colecţie de maree postaler care afară de un numer considerabil de cărţi poştale, coverte etc., conţine mai mult ca 200,000 de maree, a căror valore se urcă la sumuliţa de 60,000 livre sterlingl. Cel mai mare institut de bani din lume este Banca englesă, din Londra. Nimeni nu negă, că acesta bancă are renumele, ca a scos pănă acum dintre tote băncile lumii bancnotele cele mai mari şi de preţ. Sunt patru bancnote, dintre caii fiă-care are o valore de 100,000 de livre sterlingl1,200.000 florini). Din aceste 4 bancnote una se află în posesiunea lui Rothschild, a doua este proprietatea familiei Contts, a treia se păstreză în tesaurul băncii englese şi a patra se află încadrată într’o ramă de aur în salonul poetului şi bancherului Ro- gers din Londra.

Acest Rogers face parte de-altmin- trelea şi din cea mai mare dintre societă­ţile pe acţiuni. Acesta se numesce „Lon- don and North Western Railway Companyw şi este o întreprindere a căilor ferate, care lucră c’un capital de 2380 milione mărci şi încasseză pe oră 26,000 mărci. Ea po­sede 2300 locomotive, cari fac pe an o- cale de 41 milione chilometri, are 60,000 amploiaţi şi transportă pe 4* 156,000 pa­sageri.

Cel mai mare negoţ de esport nu se face în Londra, ci în Chicago. Şi anume acesta este „casa de macelăriăw Armour & Comp., un stabiliment unde muncesc 12,000 omeni, şi unde se taie pe an la vre-o 4 milione vite cornute, oi şi porci, cari se trimit aprope în totă lumea.

Bavaria are onorea de a poseda cea mai mare fabrică de încălţăminte. In ora­şul Milwankee din America se află cea mai mare berărie. Cea mai mare fabrică de postav „Kammgarnu se află în oraşul Adams din Statele-Unite; în New-York se află cel mai mare hotel, „hotel Savoyu, care e re­numit şi prin aceea, că posede cea mai mare oglindă din lume, care acopere pe deplin, de jos pănă sus, pâretele unei săli mari.

Ceasornicul cel mai mic l’a pregătit un măestru ceasornicar diu Chicago şi l’a aşe4at într’un inel în loc de petră. Intre lucrurile cele mai mici se mai numără şi un lexicon frances-engles, care a apărut în Glasgow. Acestă cărticică conţine pe 647 pagini, 400,000 cuvinte. Greutatea ei este de 32/3 grame; este aşe4ată într’o capsulă de metal cu sticlă măritore, aşa că greu­tatea cărţii cu ceasornic cu tot este numai de 14 grame. Cartea e astfel întocmită, în­cât ea se pote purta atârnată de lanţul de ceasornic.

unul de altul în tăcere. Decă aţi pe* trecut vre*odată o nópte înstelată, aţi putut vedé, că pe câud durmim, o lume misteriósá se deşt0ptă în tă ­cere şi singurătate. Atunci isvórele cântă mai clar, lucrurile-s luminate de flăcări. Tóté duhurile munţilor íiiérga încolo şi ’n cóce; aerul pare plin de atingeri, de sgomote uş0re, nespus de uş0re, ca şi cum ai auc|i ramuiile şi ierburile crescând, p iua e viaţa fiinţelor, dór nóptea, e a lu- < rarilor. Câud nu eşti obicinuit, ţ i e trică.. . Aşa că şi domnişora v0stră se lipia de mine tremurând la cel mai mic sgo not. Iotr’un timp, un strigăt lung. melancolic, plecat din balta care strălucea jos in depărtare, ne lovi urechile. Tot atunci, de-a- s- * pra capetelor nóstre, o stea căcje- tóre alunecă în aceeaşi direcţiune, ca şi cum plângerea aceea ar fi dus un suflet cu ea.

— „Ce e ?“ îmi c|!se Stefăniţa pe şoptite.

— „Uu suflet, care întră în raiu, stăpână;*4 şi mi făcui semnul crucii.

Ea se închină de-asemenea şi remase cât-va timp cu ochii ’n sus, gânditore. Apoi îmi c|ise:

— „E adeverat pastorale, ca voi faceţi farmece ?“

— „Domne feresce! domnişora, dér noi trăim mai aprópe de stele, aşa că sciu ce se petrece acolo, maibine ca cei dela câmp“__ Ea priveamet eu în sus cu capul rezimat pe mânî, învelită în pielea de berbec, întocmai ca un păstoraş ceresc.

— „Ce deştele? şi eefrumóse!Nici odată n’am vec[ut atâtea__ Lesciî numele, păstorule?

— „Da stăpână.... Uite drept de-asupra d-tale e calea Sft. lacob (ca­lea laptelui), care merge din Francia spre Spania. Sft. lacob a durat’o ca se arate calea vitezului Carol cel Mare când se résboia cu Arabii. Mai departe privesce Carul sufletelor (Ursa mare) cu cele 4 osii străiuci- tóre. Cele trei stele dinaintea lui sunt cele trei animale, şi cea mai mică din fata celei de-a treia, este Căru­ţaşul Vecjí împrejur o mulţime de

stele, cari cad ! Sunt sufletele, pe care bunul Dumnezeu nu le pri»mesce__ Uite mai jos Grebla şi ceitrei regi (Orion). Astea ne slujesc pe noi, ca şi nisce césornice. Numai privindu-le, eu sciu acum c ă i doue- spre 4ace din nópte, trecute. Puţin mai jos spjo sud, 9trăluce Ioan de Milan, luminătorul stelelor (Sirius). Etă ce sé povestesce despre ei. Pasă- mi te într’o oópte, loan de Milan, Cei trei regi şi Cloşca cu pui au fost chiă- maţi la nunta unei stele. Cloşca cu pui, grăbită, a plecat cea dintâiu, luându-o în jo3 . . . uite colo în fun­dul ceriului; de-asemenea făcură şi Cei trei regi; dór leneşul de loan de Milan, care durmise prea mult şi în­târziase, înfuriat, a aruncat bastonul seu după cea dintâiu; de aceea şi Cei trei regi se mai numesc şi Basto­nul lui loan de Milan. Dór cea mai frumósá diotre tóté stelele, stăpână, este stóua nóstrá, Stéua păstorului, care ne luminéza în 4Ü1‘Í> când eşim cu turma, şi sera, când Intrăm. Ea a- lergă după Petru de Provansa (Saturn)

cu care se căsetoresce la fiă care ş0pte ani.

— „Apoi cum, păstorule, stelele se căsetoresc?“

— „Da, stăpânăw.Şi pe când încercam se-i spui

ce erau aceste căaetorii, simţii ceva călduţ şi fia apăsând uşor pe urae- rul meu. Era capul ei îngreunat de somn, care se rézima de mine cu un frémát drăguţ de panglici, dan­tele şi cosiţe mátásóse. Ea remase astfel, fără sé efi'3 ° vorbă măcar, pănă ce stelele ceriului păliră, stinse de 4iua care venia. Ea o priveam, cu sufletul puţin cam turburat, dér din fericire, apărat de nóptea acesta luminósá, care nu-ţi putea da decât gânduri bune. In jurul nostru, ste­lele şi urmau diurnul lor tăcut, as- cultărdre ca şi turma mea; şi din când în când, îmi închipuiam, că una din aceste stele, cea mai fină, cea mai strălucitore, se rătăcise şi venise sé adormă pe umărul meu....

0. Munteanu-Rimnic.

Nr. 274— 1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 7

Cea mai mare carte însă este istoria răsboielor civile americane, a cărei editare a costat mai mult ca 2 milione dolari. Co­losul acesta abia îl pot ridica mai mulţi omeni, are 120,000 pagine şi e grosă de ■9 metri, şi numai fiind împărţită în 120 tomuri se pote folosi.

Trecând dela cărţile tipărite, la ma­nuscrise găsim, că cea mai lungă peti- ţiune e aceea a femeilor englese cătră Re­gina Victoria pentru a opri comerciul de opium şi spirtuose. Acestă petiţie nu are mai puţin ca 7 milione de subscrieri, şi pentru transportarea ei a fost de lipsă un car de povară.

(Va urma.)

JEfecte m iracul6.se se pot numi pe terenul medicinei resultatele, co le-au ob­ţinut bolnavii de şoldină şi reumatism, fo- losindu-se de Salba lohnsen. Bolnavii, cari ani de cjile au încercat fel de fel de mij- loce, fără a se putâ vindeca, s’au convins pe urmă, că unica Salbă lohnsen este mij­locul cel mai sigur contra şoldinei şi reu­matismului. Mulţi locuitori din oraşe au a mulţumi acestui mijloc vindecarea reuma­tismului şi aduc mulţumire producentului Bela Zoltan, farmacist în Budapesta. Tot acolo, dela singurul producent, se capătă sticla cu 1 fl. în farmacia colţul Szâchenyi- ter şi Nagy korona utcza.

D e c ă ! D e c ă !Decă câştigul şi interese bănesc! vă

preocupă, dâcă iubiţi copiii, dâcă "frumse- ţea fisică vă place, dâcă suferiţi de orl-ce b61ă, fără speranţă de vindecare, dâcă voiţi să sciţi ce e vitalogenul, care face minuni, decă vreţi sfaturi în căsătorii, cari preţuesc cât o zestre, decă sunteţi amatori de in­tenţii, decă în sfîrşit voiţi să aflaţi aceea ce sh vă trece prin minte????

Scrieţi o carte poştală la adresa: Ad­ministraţia „ M o n it o r u l GKe n e ra l“ , Brăila, care se trimite gratis şi franco la cerere.

DECEMBRE. axe 31 4 ile. ANDREA.

Pilele Căleud. Iul. y. Călend. Gregor.Duci 13 Păr. Auxentiu 25 t Nasc. 0 luiLædï 14 M Tirsu 26 t Mart. StefanM e i ţi 15 M. Eleuter 27 Ev. loanMer 16 Păr. Ageu 28 Prnncii ne vinJo*. 17 Păr. Dănilă 29 Totna şi DavidViter 18 M. Sevastian 30 Anisia

19 Sf. Bonifaţiu 31 Silvestru

Preţurile cerealelor din piaţa Braşov.Din 16 Decemvre 1898.

Mësura ; Valutaséu | C a lita te a . austr.

greutatea | fl. cr.

1 H . L . Grâul oel mai frumos 7 80f» Grâu nijiociu . . 7 60

Grâu mai slab . . 7 30Grâu mestecat . . 4 80

5) Săcară frum6să . . 5 20f) Săeară mijlooiă . . 4 80» Orz frumos . . 3 20

Orz mijlooiu . . . 2 90V Ovăs frumos . . . 2 —n Ovăs mijlociu . . 1 8011 Cucuruz . . . . 3 10li 3 80j : 6 70V 12 —

>î F a s o le ................. 4 30V Sămânţă de in . 7 50p Sămânţă de oânepă 4 10JJ Cartofi . . . — 90u Măz^riche . . — —

1 kilă Carne de vită . . , — 47M Carne de porc . . . — 53M Carne de berbeoe . . — 30

100 kil. Său de vită pr6spăt 20 —

» Său ds vită topit 32 —

Târgul de rîmător din Steinbrnch.

S tarea rîm ă t o r i i or a fost la 20 Dec. de 87,495 capete, la 21 Decembre au intrat 418 capete şi au eşit 227 capete ră­mânând la 15 Dec. un număr de 37 686 capete.

Se notezâ, marfa: ucgtirâscă veche g r e a dela 47'/2 cr. pănă la 48.— cr. .marfă ungnrâscă tineră grea dela

48V2 cr. pănă la 49y2 cr. de mijloc dela 49,— cr. pănă la 50.— cr. uş0ră dela 50 cr. pănă la 50’/2 cr.

C u r s u ! l o s u r i l a r p r i v a t e

din 21 Decemvre 1898.vind«.

Basilica 6 60 7 —Credit . . . . 203 — 204.-Olary 40 fl. m. c. 60 57 61.75Navig. pe Dunăre 1 7 0 - 180.—[nsbruck . 31 — 31.—Krakau . . . . 28.75 29.75Laibach , 24 25 25 25Buda . . . . 68.25 64 25Palffy . . . . 68— 64 —Crucea roşie auafcr. ly — 20 —

dto un%. . 1040 1110dto ital. 1160 11 90

audolf . . . . 25 50 26.50Salm . . . . 85 40 87 42Saljsburg . 29.25 30.25St. Genois 84.50 85.—Stanislau . . . . 51.— 55.—Trieitine 41/î"/0 100 m. o. 165.- —.-

dto 4% 50 73 - - • 1Wsldstein 60,— 64.- -

dto de 10 tranci ____ian ca b. un*;. 4% 122.— 122.50

Bursa deBucurescT.din 21 Decemvre n. 1898.

a l o r i . Do­

bând

ă. Soad.cup.

Cubanigata.

Re t& română perpetuă 1875 57c Apr.- Oct.ţienta cmortisabilă . . . . &% 99>/4

„ „ (Impr. 1892 . . . 5% lan.-* Iul. io t . -„ din 1893 5°/o 79 V 101.-

r j, 1894 int. 6 mii. 6% Apr.-Ocî. 99 -„ „ (Impr. de 32. V2 mii. 4% lan.-lulie 93 -„ „ (Impr. de 50 mii. 4°/o

4%n n 93.

„ „ (Iinp. de 274 m. 1890 « Î5 93 —„ „ (Imp. de 45 m. 1891 4l,/« )T » 93. -„ „ (Im. de 120 iul. 1894 47o >> n 93 —„ „ (Im. de 90 rril. 1896 4% V fl 9 2 -

Oblig, de Stat (Conv. ruralej. 6°/o Mai-Not. — .—Oblig. Casei Pensiunilor fr. 30 LO n n —. —Oblig, comunei BucurescI 1883 5Ü/0 lan.—Iul. _ -

„ „ ,. din 1884 5°/o Mai- Nov.„ „ „ din 1888 5% lui.-flec.., „ „ din 1890 5% îai-Noy. -■ 'U

d crisurl fonciare rurale . . . B7u4°/o

îai-miie 101.—» )> )) » i 11 n 92.—„ „ urbane Bucuresc. &7o n » 98 —» » » Iaşi 6% n » «4 7*

Oblig. Soc. de basalt artificial 6°/oV.N

n n — #/.

Banca Hom. uit div. fr. 12.81 500 150 v —Banca Naţion. uit. div. 86.— 500 într. V, 2560Banca a g r ic o lă ..................... bOO 150 v. 37 —Dacia-Bomânia uit. div. 35 lei 200 într. V. 459.—Naţionala de asig. uit. div. 4B lei 200 )> » 512 —Boc, Basalt. Artif. uit. div. lei 30 250 —,—Soc. Rom. de Constr. ult.div.151. 250 n 102 -Soc. Bom. de Hârtie aii. — 100 _„Patria*4 Soc. de asig. uit d. 4 lei Soc. rom. de petrol 1 em. u. d. 0

100 » Í) —.—200

„ „ „ „ 2 em. u. d. 0 100 V/ ** —.—Soc. de fur. militare u. d. 60 lei ■XX. îî »? —.—,,Bistriţa“ soc. p. f. hârtii 30 „/' '■'XÁ t îtSociet. p. const. de Tramways 20 irancl aur

M) *1 — ..

S C O M P T U S l :

Banca naţ. a Bom. 5°/o Paris . . . . 27oàvansurï pe efecte «7o Petersburg . . . 4%Casa de Depuneri 57v Berlin . . . . B°/oLondra . . . . 47n Belgia . . . . 47o

&7o Elveţia . . . . 4%

Cursul ia bursa din Viena.Din 23 Decemvre 1898.

Renta ung. de aur 4 % ................. 119.90Renta de cor6ne ung. 4 % . . . . 97.65Impr. căii. fer. ung. în aur 472% • 119.70 împr. căii. fer. ung. în argint 4720/o* 100*~~ Oblig. căii. fer. ung. de ost. I. emis. 120.70 Bonuri rurale ungare 4°/0 . . . . 95.50Bonuri rurale croate-slavone . . . —.— Impr. ung. cu premii . . . . . . 157.75Losurî pentru reg. Tisei şi Seghedin . î 38.—Renta de argint austr....................101.20Renta de hârtie austr.................... 101.15Renta de aur austr........................ 120.85Losurî din 1860............................. 140.75Aoţii de-ale Băncei austro-ungară . 932,— Aoţii de-ale Băncei ung. de credit. 392.50 Acţii de-ale Băncei austr. de credit. 360.30NapoleondorI.............................. 9.35 y2Măroi imperiale germane . . . .59.—London v is t a ........................ . 120.50Paris vista .................................. 47.70Rente de cor6ne austr. 4% • • • 101.60 Note italiene . ......................• 44.25

Cursul pieţei Braşov.Din 24 Decemvre 1898.

Bancnota rom. Cump. 9.47 Vend. 9.50Argint român. Cump. 9.43 Vend. 9.45Napoleond’orl. Cump. 9.50 Vend. 9.53Galbeni Cump. 5.66 Vend. 5.70Ruble Rusesc! Cump. 127.— Vend. 128.—M&rcî germane Cump. 58,60 Vend. 59 50Lire turcescl Cump. 10.72 Vend. —Scris. fono. Albina 5% 101.— Vend. 102—

Bursa de mărfuri din Budapesta.din 21 Decsmvre a . 1898

Se mi n ţ e

dj© O

1 W « *< 0 eO D-'

Preţul pas 100 chilog-s.

delà 1 pănă

8 râu Bănăţenesc 80 10.55 10.45drâu dela Tisa 80 10.75 1065Grâu de Pesta 80 10.70 10.60Q-râu de Alba «regal» 80 10.60 10.65Qrâa de Bácska 80 —.— —Qrâu ung. de nord 80 —.— —. _Grâu românesc 80 — . -

Si tS 9 O Preţul pa?

«Seminţe vechi S Sj 100 cbi'vgî’.oii aoaë « CO o, dfliâ până

SScară 70-72 B.25 8 30Oi-* nutreţ 80-62 6.10 6.40Ori de vinars 62.64 6 70 7.50Ora de bere 64,66 77 1 8 50OvSs 39.41 6.70 605Cucurtis bânăţ. 75 .—Cucuruz altă solî! 7B '.— .— 'Cacurus . . . . .—Hirişcă « — — .— —.—

Producte diT, S o t a 1

Satu. de trif.

Oleu de rap. Oleu de in Uns. de porc

SlăniniV

SëuPrune

nLiciar

n.NuciGogoşi

«Miera

CearăSpirt

Lut era & ungur, transilvană bănăţ6nă roşiărafinat dup la

dela Posta dela ţéră avântată afumată

din Bosnia în buţîdin Serbia în sac!alavon noubănăţenescdin Ungariaunguresc!sêrbescibrutăgalbină strecurată de Rosenau brutDrojdiuţ® de spirt

Cursul

dela până

48 — 5 8 ,-— — —

43— 4 5 .-— — — .—

53 50 6 4 Í-

46.50 47 5052 — 52 -— __ — .7 50 7 757__ V 25

14 — 14 5012,— 1850

Proprietar: D r * A u r e l M m * e ş i & K S № Redactor responsabil: d r e g o r l u i l l m i o r .

P U B L I C A Ţ I U N E .Bunăstarea poporului, basa în-

florirei lui materiale şi intelectuale, in comitatul nostru este lucrarea ra­ţionala a pământului şi a livec(ilor, prăsirea de vite şi pomeritul, între­buinţarea şi ventjarea materialului de lemn şi desvoltarea creditului.

Poporul numai atunci va pute suporta greutăţile înmulţite ale vieţii de stat, comunale şi sociale, decă nu va urma şi mai departe pe ca­lea învechita, care ac[î în multe pri vinţe e remasă tare înderet, ci va urma direcţia mai desvoltată a tim­pului present.

In urma disposiţiunei binevoi- t6re şi pe spesele Excelenţei Sale a Dlui Ministru reg. un#, de agricul­tură, Reuniunea economică va ţine în comunele: Porumbacul inf., în 7 Ianuarie n. a. c. la 10 6re a. m .; în Viştea inf., în 8 Ianuarie n. a. c. la 9 ore a. m .; în Vajda Recea în 19 Ianuarie n. a. c. la 9 ore a. m .; în Şârcaia, în 22 Ianuarie n. a. c. la 2 6re p. m .; în Ohaba, în 5 Februarie n. a. c. la 9 6re a. m .; în Gomâna inf., în 14 Februarie n. a. c. la 9 6rea. m. prelegeri poporale despre în­trebările necondiţionat de lipsă cu progresul timpului modern şi cu deo­sebire la fericirea materială a mi­cilor economi dela sate.

La acestea se învit.ă toţi iubi­torii de progres!

Recercăm cu deosebire pe P T. domni preoţi, învăţători, notari şi primari comunali, ca atrăgend aten­ţiunea poporului asupra interesului seu bine înţeles, se se presenteze nu numai ei singuri, ci şi cu ceialalţi locuitor! mai inteligenţi din comună.

Devisa n6stră e: „Ajută ţi în- su-ţi şi atunci Dumnecjeu încă-ţi va ajuta !a

F ă g ă r a ş , în 5 Dec. n. 1898.

Carol Balla,449,1—2. presid. com. preleg.

li a t ó t é

Trageri a Losurilor-Jurnalistecostă un los numai

I Coronă.

Câştigul principal în va- lóre de

c o r o n e .

5 à 20.000 cor. etc. etc.

Prima tragere *'

a r L © a D 3 û . i l a n L 6 ~ va fi în sèptëmâna viii

l io s is r i reco iK iâ iid ft:

Iacob Adler si Fra*

o-er

fcş-jn-

or>r-

ti-u-

W ; WERTHEIM TRIPLEX se in Jéjlà şi la Hofburgu impt

EETHEI1«s> MAŞINI de №

Recunoscute ca fabricaţiunea mai bună, construite după sistemi mai nou, pentru familii şi industi

Cereţi preţul curent şi mostre cusut<0 /^ de <Ji!e timp de probă. 5

" garanţie. Ori ce maşină, în durată de 30 cjile nu se va do\ de bună, o primesc îndărăt pe ?

sele mele.Relaţii directe cr

cui, fără agenţi, VânţUre cu pref

tate, ca cel obiclt tru fabricaţia primă

Cnnoşcetl deja fertieim

1-le0 -Q-

Maş ină de picior braţ înalt preţ redus fl. 35.50

(Patent nou.) Casa de expoi

maşini de cu

S T R A U !Wien, ftfargarethenstrasse 1

Pagina 8. GAZETA TR ANSILVAN IE I Nr. 274 — 1898,

De vén^are,din mâna liberă, o casă cu mai multe camere, cu gră­dină de flori, de legumi şi de pom!, cu grajduri şi curte spa- ţi0să, din care se pot forma locuri noué de case. Tóté aceste sunt situate în centru! Branului la o posiţie forte avantagiosă şise vend sub condiţiuoi cât se póte de favorabile.

Doritorii au a-se adresa la proprietarii D nul şi I ) na Onciu în I c l o d u l mare, (corn, Szolnok Doboka), sóu la Dórana

Maria Raţiu,în B r a n .2 - 8.448

Firmă fundată în anul 1833.

Femeile din Viena mulţumi frm seţa lorîn prima linie întrebuinţârei celei mai plăcute, renumitei şi

cu deplin efect

Original Pasta Pompadoupinventată de fericit med. I)r. A. IU X.

Cine se folosesce de acest mijloc, capetâ o colóre sânătosă a

t feţei, teint frumos fără încreţeturl, până la bătrâneţe, depártézü pistruie, pete de ficat, bubat, coşi, ro^ţă şi tóté necurăţeniile pielei, despre ce se garantézá, séu se dă bani îndărăt.

S’a aplicat acósta pomadă, de persóne distinse, artişti etc., deja de 40 ani, ce se póte dovedi cu atestate şi epistole de recunoscinţă. Coa mai bună dovadă de bunătatea şi efectul ei este, că există de 40 ani şi în intervalul acesta sute şi mii de mijlóce pentru frumseţe sau inventat şi érásí au dispărut. Preţul unui borcănel pe 6 luni 1 fl 50 c*’ Sul de probă bucata 50 СГ.

I n n t a f o P n în n o r ln n i * dă pielei o albâţă ca laptele, care remâne şi după ce seIL a ţJ lfs Iu I U lI lţ lC fU u U r spală faţa. Un flacon original 1 f l . 5 0 e r .P o m p a d o n r s ă p u n 30 cr. P o m p a d o u r p u d r ă rosa creme albă I fl. 25 c r .A se adresa cu confienţă lă WlL-IELMtNE RSX Dr. Wwa SÖHNE ( Auton Rix

& Bruder), WlEN, Praterstrasse Nr. 14. In Budapesta la IOSIF TÖRÖK Königs- gasse Nr. 12, în Braşov la Teutsch & Tartler. — Pachetele sunt plombate. — ^__12‘395

СО

» G i u v a e r g i u ^r a, s o v „ S t r a d a , b o r t i i 2STr_ '7'.

A s o r t i m e n t b o g a tde giuvaericale, obiecte ile aur şi argint, ciasor- nice de buzunar elveţiano, asortiment forte frumos.

Deposit de argintărie fină Cristofl, argintărie Alyaua l-a calitate din fabrica Brendorf, precum şi argintărie China calitate mai ieftină.

Cumperăturâ de obiecte vechi: de aur şi argint, petri scumpe, mărgăritar, monede vech* şi tot-felul de antichităţi* S u fla t cu aur solid, cu argint, le g a l cu niket, aramă pe cale electrică.

T o te reparaturile ce cad în branşa de sus, se esecută ieftin şi prompţ.

— G r a v u r i î n p ^ tră , ş i zrxeta l.. —Specialitate: Confecţionare de obiecte bi ser i cesc i şi

anume: Candele, cădelniţe, cruci, potire e c. etc.

CDoH»CD

СЛCD

— Braşov, Strada Porţii i r .€1€Э,€Э "€М 1,£ ^ € 1 € 1 ,С Э , € Э ,€ Э ,€11Эв€ Э “€1€1-€Э,€1€1

OOOOOOI

NoutateHarmonica-Trompetâ! ( Trompetenn’- \

Mundharmonika, )

Invenţiunca cea mai nouă şi ^randiosă.Construcţia ţevei Trompetei este aşa de escelentă, încât tonul este sur-

princţ&tor, colosal de sonor şi cu efect. întrece pe tote celelalte. — Fie-care amator de Harmonică se bucură de acesta noutate. Voci extrafine, cu două tonuri. Duriză îndelungat.

Afară de acesta mai alătur la acest instrument splendid un caet de note, după care într’adevăr fie care pite învăţa în timpul cel mai scurt, să cânte (sufle) jocuri, marşuri, cântece etc. Forte bună distracie pentru se­rile lungi de i&rnă.

Este de recomandat ca cel mai frumos cadou de crăciun.—■ . Preţul cu note, înpachetat şi porto 2 fl 85 cr. ——— Trimiterea se efectuâză contra preţului, seu cu rambursă.

Rog pe On. cumpărători a şl da adresa acurat.

Oscar EisonschmicLt4 - 5.443. P R A G , Goldsclimiedgasse 4,

oooooo<

o

Cumpărare de prăvălie. > w e e e *4 {

ФФ3

"50)L

O

s.‘ O

.m onóre a aduce la cunoscinţa On. public din loc şi jur? că 6(18) Decembre a. c.

am luat în proprietatea mea prăvălia firmei M, & L. László,pe care o conduc tot în localitatea de până acum. — Aplicat în decursul mai multor ani la firme mari din Yiena şi Budapesta, unde mi-am însuşit gustul oraşelor capitale, nisuinţa mea va fi, ca în tóté sesónele sé câştig încrederea On. public de dame prin véndare de stofe de calitatea cea mai bnnă şi mai modernă.

Tot-odată îmi permit a recomanda Onor. public m a r f a , care se af lă adi în

prăvălie şi care Se vinde cu prefnri forte reduse.Prin o cumpérare avantagitfsă sunt în posiţia favorabilă, ca sé pot vinde sub preţu­

rile obicinuite cu mult mai ieftin: m a r f a d e p ^ Ă P v I E ,

i ^ L U T G E ^ I E , ^ ’

stofe bărbătesc!, stofe de modă, covóré. perdele, dantele, calmucuri de spălat şi alte

KT C O N F E C T I U N Ic u . i p r e ţ v L r i . c c a a - e i d L e r a r b l l r e d u s e .

Rugându-me de sprijinul preţios al prea Onoratului public, mé subsemnez cu adâncă stimă:

Succesorul lui M. & L. LÁSZLÓI U L I U P O P P .

pantlicî,

o o • # • • • » (

? Ç - € 3 " 0

Tipografia A. Mureşianu, Braşoy.