zilele spitalului clinic de recuperare iaȘi 2019 · irinel rĂȘcanu, ionela dĂscĂlescu, silvia...
TRANSCRIPT
ZILELE SPITALULUI CLINIC DERECUPERARE IAȘI 2019VOLUM DE REZUMATE
ZILELE SPITALULUI CLINIC DERECUPERARE IAȘI 2019VOLUM DE REZUMATE
ZILELE SPITALULUI CLINIC DERECUPERARE IAȘI 2019VOLUM DE REZUMATE
CUPRINS
PREZENTĂRI ORALE ................................................................................................................................................9
DE CE RECUPERAREA LA PACIENTUL VARSTNIC? PROFILUL CLINICO-FUNCTIONAL ALPACIENTULUI VARSTNIC TRATAT IN SERVICIUL DE RECUPERARE ..................................................10
Georgeta ZUGRAVU
ABORDAREA MULTIDIMENSIONALA A DURERII LA VARSTNIC...........................................................11
Irina CUIBARU
VÂRSTNICUL CU DEFICIT DE LOCOMOTIE: METODE DE RECUPERARE...........................................13
Smaranda-Ștefana MIU
MODALITĂȚI DE AMELIORARE A INDEPENDENȚEI FUNCȚIONALE LA VÂRSTNIC .......................15
Iulia ARBUNE
ANALIZA INDICATORILOR STATISTICO-ECONOMICI, SUPORT ÎN DECIZIA MANAGERIALĂPRIVIND PACIENTUL VÂRSTNIC......................................................................................................................17
Carmen Marinela CUMPĂT
EXTRACTIA DE DATE PENTRU SISTEME DE SPRIJIN DECIZIONAL IN REABILITARE ...................18
Muthana ZOURI, Nicoleta ZOURI, Alex FERWORN
DISLIPIDEMIA DIN SINDROMUL METABOLIC.............................................................................................19
Corina DIMA-COZMA
TONUL CHIRP® VERSUS TON CLICK ÎN EVOCAREA POTENŢIALELOR AUDITIVE DE TRUNCHICEREBRAL - ANALIZĂ COMPARATIVĂ..........................................................................................................21
Oana BITERE, Cristian Mârțu, Raluca OLARIU, Bogdan COBZEANU, Marius HÎNGANU, Sebastian COZMA
BUCLA ELECTRONEURALĂ AUDITIVĂ: STUDIUL CORELAȚIILOR DINTRE PRAGURILEELECTROFIZIOLOGICE ȘI CELE SUBIECTIVE ............................................................................................23
Sebastian COZMA, Oana BITERE, Cristina HERA, Cristian MÂRȚU, Luminița RĂDULESCU
VERTIJUL PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN - ANALIZĂ RESTROSPECTIVĂ A CAZUISTICIINOASTRE..................................................................................................................................................................25
Sebastian COZMA, Cristina HERA, Raluca OLARIU, Tereza ANDREI, Andrei ROMAN, Petronela ZAHARIA,Oana BITERE
RECUPERAREA CARDIACĂ INSTITUȚIONALIZATĂ ..................................................................................27
Corina DIMA-COZMA
DE LA DIAGNOSTICUL DE SCLEROZĂ MULTIPLĂ LA TERAPIA CU NATALIZUMAB ......................29
Cezara CORBU, Roxana LIȚU, Tudor GENES, Elena Delia RUSU, Alina DIMACHE, Doru BALTAG
AFECȚIUNE DIN SPECTRUL NEUROMIELITEI OPTICE SAU SCLEROZĂ MULTIPLĂ? PROBLEMEDE DIAGNOSTIC.....................................................................................................................................................31
Diana BACIU, Cristina GROSU, Bogdan IGNAT
NEUROMYELITIS OPTICA SPECTRUM DISORDER OR MULTIPLE SCLEROSIS? DIAGNOSTICDIFFICULTIES.........................................................................................................................................................33
Diana BACIU, Cristina GROSU, Bogdan IGNAT
POSIBILE ERORI ÎN DIAGNOSTICUL SCLEROZEI MULTIPLE ................................................................35
Irinel RĂȘCANU, Ionela DĂSCĂLESCU, Silvia DOGARIU, Daniela LUCA, Iulia TEMUSCO
CORELAȚII CLINICE ȘI ELECTROFIZIOLOGICE ÎNTRE SPONDILITA ANCHILOZANTĂ ȘISCLEROZA MULTIPLĂ .........................................................................................................................................37
Daniela-Marilena TROFIN, Dan TROFIN
NOUTĂȚI ÎN ABORDAREA DIAGNOSTICĂ ȘI TERAPEUTICĂ A VASCULITEI PRIMARE SNC –PREZENTARE DE CAZ CLINIC...........................................................................................................................39
Anca IFTIMI, Thomas SCHREINER, Alexandrina ROTAR
PRIMARY CENTRAL NERVOUS SYSTEM VASCULITIS: NEW APPROACHE - CASE CLINICALPRESENTATION......................................................................................................................................................40
Anca IFTIMI, Thomas SCHREINER, Alexandrina ROTAR
MICROHEMORAGIILE CEREBRALE: CONSIDERAȚII ETIOLOGICE ASUPRA UNUI CAZ CLINIC 41
Irina Mădălina OLARU, Elena Nicoleta COSĂU, Maria SPOIALĂ , Daniela VÎNTURACHE, Daniel ALEXA
TROMBOZA ARTEREI LUI PERCHERON- CAZ CLINIC..............................................................................43
Nicoleta Elena COSĂU, Irina Mădălina OLARU, Maria SPOIALĂ, Daniela VÂNTURACHE, Daniel ALEXA
HTA ASOCIATĂ AVC: PROBLEMĂ MEREU ACTUALĂ PENTRU PREVENȚIA PRIMARĂ ȘISECUNDARĂ ............................................................................................................................................................45
Simona Daniela ZAVALICHI, Marius Andrei ZAVALICHI, Alina SĂCĂRESCU, Dorin ANTAL, AuroraCONSTANTINESCU
COINCIDENȚĂ SAU DETERMINISM ÎNTR-UN CAZ DE POLIRADICULONEVRITĂ CU DEBUT PRINABDOMEN ACUT ....................................................................................................................................................47
Alina SĂCĂRESCU, Dorin Cristian ANTAL, Simona ZAVALICHI, Aurora CONSTANTINESCU
COINCIDENCE OR DETERMINISM IN A CASE OF POLYRADICULONEURITIS WITH ACUTEABDOMEN AT ONSET ...........................................................................................................................................48
Alina SĂCĂRESCU, Dorin Cristian ANTAL, Simona ZAVALICHI, Aurora CONSTANTINESCU
DISFAGIA ÎN PATOLOGIA GENERALĂ ...........................................................................................................49
Alina DIMACHE, Delia RUSU, Tudor GENES, Cezara CORBU, Roxana LIȚU, Delia ȘALARU, Doru BALTAG
DYSPHAGIA IN GENERAL PATHOLOGY ........................................................................................................50
Alina DIMACHE, Delia RUSU, Tudor GENES, Cezara CORBU, Roxana LIȚU, Delia ȘALARU, Doru BALTAG
SINDROMUL ALGIC REGIONAL COMPLEX (CRPS): DENOMINAȚII, ACCEPTANȚĂ ȘI IPOTEZE ÎNSFERA NEUROLOGICĂ.........................................................................................................................................51
Dorin Cristian ANTAL, Simona ZAVALICHI, Alina SĂCĂRESCU, Aurora CONSTANTINESCU
COMPLEX REGIONAL PAIN SYNDROME(CRPS): DENOMINATIONS, ACCEPTANCE ANDHYPOTHESES IN THE NEUROLOGICAL SPHERE ........................................................................................53
Dorin Cristian ANTAL, Simona ZAVALICHI, Alina SĂCĂRESCU, Aurora CONSTANTINESCU
FIBROMIALGIA-ULTIMELE GHIDURI.............................................................................................................55
Ioana Alexandra BENEA, Mariana DAN, Doru BALTAG
TOXOPLASMOZA CONGENITALĂ: ASPECTE CLINICO-EVOLUTIVE- CAZ CLINIC..........................56
Mădălina-Elena PALCĂU, Andreea-Elena ANDREI, Loredana-Mariana STRĂJERIU, Otilia FRĂSINARIU,Aniela-Luminița RUGINĂ, Nicolai NISTOR
REABILITAREA PULMONARĂ ŞI CLIMATOTERAPIA ................................................................................57
Paraschiva POSTOLACHE
EFECTELE TERAPEUTICE ALE MICROMEDIULUI SALINELOR - REZULTATE EXPERIMENTALESI CLINICE ...............................................................................................................................................................58
Constantin MUNTEANU, Mariana ROTARIU
SPELEOTERAPIA – ACCEPTATĂ, DAR PUŢIN CUNOSCUTĂ .....................................................................60
Elena-Octaviana CRISTEA, Adeline-Alexandra ȚINTILĂ, Paraschiva POSTOLACHE
INFLUENȚA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA MORBIDITĂȚII PRINBRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ....................................................................................61
Doina-Clementina COJOCARU, Paraschiva POSTOLACHE
ROLUL CHESTIONARULUI CAT IN GESTIONAREA PACIENTILOR DIAGNOSTICATI CU BPOC...63
Ana Maria MANTEA, Paraschiva POSTOLACHE
COMPLIANŢA, ADERENŢA ŞI PERSISTENŢA TRATAMENTULUI AFECŢIUNILOR RESPIRATORII.....................................................................................................................................................................................65
Paraschiva POSTOLACHE, Camelia-Andreea TEODORESCU
ANTIBIOTERAPIA INFECŢIILOR RESPIRATORII ŞI REABILITAREA PULMONARĂ.........................67
Mihaela Cătălina LUCA, Paraschiva POSTOLACHE, Florentina POPA, Ștefana LUCA, Adelina MATEI
HELIOTERAPIA ȘI CLIMATOTERAPIA – BENEFICII PENTRU PACIENȚII CU AFECȚIUNIRESPIRATORII........................................................................................................................................................69
Paraschiva POSTOLACHE, Cristina LĂCĂTUȘI
KINETOTERAPIA PACIENŢILOR CU ASTM BRONŞIC ................................................................................70
Maria HRIHOREANU, Iustina POTNOSCHI, Diana FRATIANU, Alexandra PIRJOL, Liliana CHELARIU,Paraschiva POSTOLACHE
AER, RESPIRAȚIE, AEROSOLI ...........................................................................................................................71
Florentina-Beatrice TOMA, Ioana-Alexandra ALEXA, Elena-Rucsandra NEDELCU, Paraschiva POSTOLACHE,Cristina LĂCĂTUȘI
KINETOTERAPIA IN BPOC- STUDIU DE CAZ.................................................................................................72
Adelina Andreea ADAVIDOAEI, Mihaela TITIANU, Liliana CHELARIU, Paraschiva POSTOLACHE
ANTRENAMENTUL MUSCULATURII RESPIRATORII ŞI PROGRAMUL DE REABILITAREPULMONARĂ...........................................................................................................................................................73
Oana SĂLĂVĂSTRU, Joshua Emmanuel IANCU, Paraschiva POSTOLACHE
EPIDEMIA DE GRIPĂ ÎN IAȘI- IARNA ANULUI 2019.....................................................................................75
Manuela ȘTEFAN, C. EVA, Ioana Florina IORDAN, Cristina VASILESCU, Alexandra LĂCĂTUȘU, GeorgianaENACHE LEONTE, Carmen MANCIUC
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ SECUNDARĂ - O PROVOCARE DIAGNOSTICĂ ................................77
Alexandra CLEMENT, Radu A. SASCĂU, Laura ȚĂPOI, Carina URECHE, Iuliana ARDELEANU, Ștefan BOCA,Carmen PLEȘOIANU, Cristian STĂTESCU
DIAGNOSTIC SUPRIZĂ LA UN TÂNĂR CU HIPERCOLESTEROLEMIE FAMILIALĂ ..........................79
Robert MAGOPEȚ, Larisa ANGHEL, Liviu MACOVEI, Radu A. SASCĂU, Alexandru BURLACU, CristianSTĂTESCU
FAȚETELE ASCUNSE ALE INSUFICIENȚEI CARDIACE PE FOND DE CARDIOMIOPATIEDILATATIVĂ ȘI MANAGEMENTUL TERAPEUTIC .......................................................................................81
Raluca-Elena BACIU, Anca PÎSLARIU, Ioana ALEXA, Radu A. SASCĂU, Cristian STĂTESCU
PROVOCĂRI DE TRATAMENT ÎN TAVI ..........................................................................................................83
Dan URSU, Alina-Elena NEDELCU, Ștefan AILOAEI, Magda MITU, Florin MITU
FLUTTER ATRIAL CU CONDUCERE 1:1 LA UN PACIENT CU BICUSPIDIE AORTICĂ........................84
Mihaela HANDARIC, Laurențiu LUCACI, Mihaela GRECU, Ștefan AILOAIEI, Cristian STĂTESCU
FURTUNĂ TIROIDIANĂ ṢI IMPLICAṬIILE EI ASUPRA CORDULUI.........................................................86
Oana LOVIN, Otilia APETREI CORDUNEANU, Liviu MACOVEI, Larisa ANGHEL, Mircea BALASANIAN,Cristian STĂTESCU
SINCOPE REPETITIVE. CAZ MULTIDISCIPLINAR.......................................................................................88
Ioana TOMA, Georgiana ARTENIE, Simina DANILUC, Carmen PLEŞOIANU, Eduard DABIJA, GeaninaCOADĂ, Radu A. SASCĂU, Cristian STĂTESCU
ISCHEMIE MIOCARDICĂ ACUTĂ ÎN CURSUL TRATAMENTULUI ONCOLOGIC CU CISPLATIN-ETOPOZID ................................................................................................................................................................90
Marinela MUNTENIȚA, Florin MITU, Corina DIMA-COZMA, Magdalena LEON-CONSTANTIN, Doina-Clementina COJOCARU
STENOZA AORTICĂ DEGENERATIVĂ STRÂNSĂ – IMPLICAŢII ETICO-TERAPEUTICE ..................92
Claudia DRAGOMIR, Elena REZUȘ, Codruța Minerva Bădescu, Nicoleta DIMA, Roxana RUSU, Georgiana-Mihaela FRUNZUC, Claudia NEAGU, Ciprian REZUȘ
SINDROMUL DE CITOLIZĂ ȘI COLESTAZĂ – ETIOLOGIE NEPRECIZATĂ ..........................................94
Andrei DRUGESCU, Irina CIORTESCU, Florin MITU
ABORDAREA PACIENTULUI HIPERTENSIV CU NUMEROASE COMORBIDITĂȚI..............................95
Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN, Alexandra MAȘTALERU, Corina DIMA-COZMA, ClementinaCOJOCARU, Alexandra JITARU, Andra OANCEA, Cristina GROSU, Florin MITU
EVOLUȚIA UNUI CAZ CU AFECȚIUNI RESPIRATORII CRONICE ASOCIATE ......................................97
Elena-Andreea MOALEȘ, Mihaela IONESCU, Ana-Maria CHELARU, Isabela Daniela HUZUM, ClementinaCOJOCARU, Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN, Corina DIMA-COZMA, Florin MITU
MANAGEMENTUL TULBURARILOR DE RITM VENTRICULARE LA PACIENTUL CUINSUFICIENTA CARDIACA .................................................................................................................................99
Georgiana ARTENIE, Ioana TOMA, Anca ARTENIE, Florin MITU
ANEMIA DE TIP INFLAMATOR – CHEIE ÎN DIAGNOSTICUL VASCULITELOR? – DISCUȚIE PEMARGINEA UNUI CAZ CLINIC.........................................................................................................................101
Diana POPESCU, Alexandra BURLUI, Anca CARDONEANU, Luana MACOVEI, Elena REZUȘ, Ciprian REZUȘ
PARTICULARITĂŢI ÎN RECUPERAREA PRIN ANTRENAMENT FIZIC LA UN PACIENT CUPROTEZARE VALVULARĂ, CARDIOSTIMULARE ŞI BY-PASS AORTOCORONARIAN ....................103
Cristina ADAM, Magda MITU, Florin MITU
PARTICULARITĂȚILE CLINICE ÎN EVOLUȚIA COREEI CRONICE ......................................................105
Elena-Delia RUSU, Alina DIMACHE, Tudor GENES, Cezara CORBU, Roxana LIȚU, Delia ȘALARU, DoruBALTAG
CRITERII DE DIAGNOSTIC IN AFECTIUNILE MUSCULOSCHELETICE ALE MEMBRULUISUPERIOR ..............................................................................................................................................................106
Veronica OPREA, Irina Luciana GURZU, Elena Oana ARHIRE, Felicia RAILEANU, Gabriela CASCAVAL,Florentina DODU
DIAGNOSTIC CRITERIA IN OCCUPATIONAL MUSCULOSKELETAL DISEASES OF THE UPPERLIMBS ......................................................................................................................................................................107
Veronica OPREA, Irina Luciana GURZU, Elena Oana ARHIRE, Felicia RAILEANU, Gabriela CASCAVAL,Florentina DODU
SINDROAME DE COMPRESIUNE INTRACANALARA OCUPATIONALE: PATTERNETIOPATOGENIC .................................................................................................................................................108
Irina Luciana GURZU, Veronica OPREA, Lora DUMITRAS, Bogdan GURZU
REACTIVITATEA VASCULARĂ ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA VIBRAŢII ..............................110
Nicoleta-Loredana HILIȚANU, Bogdan DIACONESCU, Bogdan GURZU, Veronica OPREA
PROGRAM RECUPERATOR IN DISCOPATIILE PROFESIONALE...........................................................111
Ecaterina ISTOV, Irina Luciana GURZU, Dalila ARBUNE, Iulia ARBUNE
REHABILITATION PROGRAM IN PROFESSIONAL DISCOPATHIES ...................................................113
Ecaterina ISTOV, Irina Luciana GURZU, Dalila ARBUNE, Iulia ARBUNE
ROLUL ERGONOMIEI IN PREVENTIA SUPRASOLICITARILOR MUSCULO ARTICULARE ...........115
Veronica OPREA, Dumitrița BROHANSCHI, Elena Galupa, Doina IVANOVICI
CONTRIBUTION OF ERGONOMY IN THE PREVENTION OF MUSCULO-ARTICULAR OVERUSE 116
Veronica OPREA, Dumitrița BROHANSCHI, Elena Galupa, Doina IVANOVICI
STATUSUL COGNITIV DUPA IMPLANTAREA COHLEARA LA VARSTNIC .........................................117
Corina BUTNARU, Elena Alexandra DOROFTEI, Cristian ALEXE, Cristian MÂRȚU, Luminița RĂDULESCU
COGNITION STATE AFTER COCHLEAR IMPLANTATION IN ELEDERLY PATIENTS .....................118
Corina BUTNARU, Elena Alexandra DOROFTEI, Cristian ALEXE, Cristian MÂRȚU, Luminița RĂDULESCU
IMPLANTUL COCHLEAR IN SINDROMUL COGAN - PREZENTARE DE CAZ......................................119
Alexandra LUNGU, Luminița RĂDULESCU, Vlad COZMA, Roxana BACIU, Sebastian COZMA
COCHLEAR IMPLANT IN COGAN SYNDROME - CASE REPORT............................................................120
Alexandra LUNGU, Luminița RĂDULESCU, Vlad COZMA, Roxana BACIU, Sebastian COZMA
SINUZITA ODONTOGENA REVIEW 2019 .......................................................................................................121
Cristian MÂRȚU, Luminița RĂDULESCU, Dan MÂRȚU, Eduard CHIPĂRUȘ, Corina BUTNARU
ODONTOGENIC SINUSITIS REVIEW ..............................................................................................................123
Cristian MÂRȚU, Luminița RĂDULESCU, Dan MÂRȚU, Eduard CHIPĂRUȘ, Corina BUTNARU
SINUZITA ODONTOGENA-MINIREVIEW ......................................................................................................125
Luminița RĂDULESCU, Corina BUTNARU, Bogdan COBZEANU, Alexandra LUNGU, Cristian MÂRȚU
ODONTOGENIC SINUSITIS – MINIREVIEW .................................................................................................126
Luminița RĂDULESCU, Corina BUTNARU, Bogdan COBZEANU, Alexandra LUNGU, Cristian MÂRȚU
EPIDEMIOLOGIA MICROBIANA IN OMS DIN 2017 LA SPITALUL DE COPII “SFANTA MARIA” IASI...................................................................................................................................................................................127
Adeline Josephine CUMPĂTĂ, Cristian ALEXE, Ioan PIFTOR, Alexandru DRĂGAN, Luminița RĂDULESCU
MICROBIAL EPIDEMIOLOGY IN SOM IN CHILDREN FROM 2017 AT "SAINT MARY" CHILDRENSHOSPITAL IASI .....................................................................................................................................................129
Adeline Josephine CUMPĂTĂ, Cristian ALEXE, Ioan PIFTOR, Alexandru DRĂGAN, Luminița RĂDULESCU
NEVRALGIA DE TRIGEMEN: REVIEW ..........................................................................................................131
Andrei ROȘU,Alexandra LUNGU, Tatiana MERIACRE, Luminița RĂDULESCU
TRIGEMINAL NEURALGIA: REVIEW ............................................................................................................132
Andrei ROȘU,Alexandra LUNGU, Tatiana MERIACRE, Luminița RĂDULESCU
POSTERE..................................................................................................................................................................133
DIAGNOSTICUL PURPUREI TROMBOCITOPENICE IMUNE PRIMARE – O PROVOCARE PENTRUCLINICIAN .............................................................................................................................................................134
Mădălina MOCANU, Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN, Cristina IANCU, Virgil BULIMAR, OanaBĂDULESCU
PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI LA PACIENTUL CU ARTERIOPATIE OBLITERANTĂA MEMBRELOR INFERIOARE..........................................................................................................................136
Alexandra MAȘTALERU, Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN, Mădălina MOCANU, Andra OANCEA,Răzvan ANGHEL, Florin MITU
ROLUL TRATAMENTULUI RECUPERATOR ÎN BOALA ARTERIALĂ PERIFERICĂ .........................138
Răzvan Constantin ANGHEL, Andra OANCEA, Alexandra MAȘTALERU, Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN, Florin MITU
AFECTAREA CARDIACA IN DISTROFIILE MUSCULARE.........................................................................140
Cristina GROSU, Alexandra MAȘTALERU, Maria-Magdalena LEON-CONSTANTIN
CARDIOPATIILE CONGENITALE LA ADULT – PARTICULARITĂŢI CLINICO-EVOLUTIVE .........141
Nicoleta DIMA, Roxana GĂNCEANU RUSU, Codruța Minerva BĂDESCU, Andreea CLIM, Anca OUATU,Daniela Maria TĂNASE, Minela Aida MĂRĂNDUCĂ, Ciprian REZUȘ
TRAUMATISM TORACIC: „PICĂTURA CARE A UMPLUT PAHARUL” .................................................142
Adrian CRIȘAN, Angela M. MOLOCE, V. AURSULESEI
INFLUENTA ANGIOTENSINEI II ASUPRA MUSCULATURII UTERINE .................................................144
Roxana Mihaela BARBU, Cristina Maria GAVRILESCU, Crînguța PARASCHIV, Bogdan STANA, Ionuț-RăducuPOPESCU, Walther BILD
POLIMORFISMUL GENEI APOPROTEINEI B100 ÎN DETERMINISMUL BOLII CORONARIENE ....146
Maria-Cristina VLĂDEANU APĂVĂLOAIE, Iris BARARU, Teodor VASILCU, Carmen Elena PLEȘOIANU,Dragoș MARCU, Mădălina CHIORĂSCU ZOTA, Codruța BĂDESCU, Oana BĂDULESCU, Dan ILIESCU,Daniela JITARU, Manuela CIOCOIU, Magda BĂDESCU, Cătălina ARSENESCU GEORGESCU
OBEZITATEA ADOLESCENTULUI - FACTOR DE RISC PENTRU BOLILE CARDIO-METABOLICELA VARSTA ADULTA ..........................................................................................................................................147
Laura Mihaela TRANDAFIR, Doina UNGUREANU, Otilia FRĂSINARIU
ROLUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV ÎN INTERVENŢIILE CHIRURGICALE NONCARDIACE– UTILITATEA ANALIZEI VARIABILITĂŢII FRECVENŢEI CARDIACE ...............................................148
R. D. NEGRU, B. D. CIUNTU, Elena E. SARAMET, R. TIUTIUCA, S. UNGURIANU, Doina-ClementinaCOJOCARU
PREVENȚIA OBEZITĂȚII ÎN EPOCA BACTERIOLOGIEI MOLECULARE ............................................149
Georgeta SINIȚCHI
PREVENTION OF OBESITY IN THE ERA OF MOLECULAR BACTERIOLOGY....................................150
Georgeta SINIȚCHI
GAMAGLUTAMILTRANSPEPTIDAZA - UN INDICATOR AL ATEROSCLEROZEI? ............................151
Georgeta CIOMAGA
RECADERILE COLITEI CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE- O PROBLEMA DE RECUPERAREMEDICALA(?) ........................................................................................................................................................152
Alexandra LĂCĂTUȘU, Ioana IORDAN, Amalia CĂLIN, Carmen MANCIUC
IMPACTUL TINITUSULUI ASUPRA CALITATII VIEȚII .............................................................................154
Bogdan Mihail COBZEANU, Diana DIACONU, Simona Ștefana BURDULEA, Andreea STAN, Cristian ALEXE
MANAGEMENTUL FRACTURILOR PROCESULUI FRONTAL AL OSULUI MAXILAR ......................155
Daniela SULEA, Andrada DOSCAS, Otilia BOISTEANU, Mihai Liviu CIOFU, Victor Vlad COSTAN, EugeniaPOPESCU
PREZENTĂRI ORALE
10
DE CE RECUPERAREA LA PACIENTUL VARSTNIC? PROFILUL CLINICO-FUNCTIONAL AL PACIENTULUI VARSTNIC TRATAT IN SERVICIUL DE
RECUPERARE
Dr. Georgeta Zugravu1
¹ Spitalul Clinic de Recuperare Iasi, Sectia de Recuperare, Medicina Fizica si Balneologie
Lucrarea isi propune sa demostreze necesitatea adaptarii metodelor de recuperare medicala la
pacientul varstnic si sa schiteze profilul clinic si functional al pacientilor varstnici internati in
serviciul de recuperare a Spitalului Clinic de Recuperare Iasi.
Lucrarea este structurata in 2 parti care analizeaza schimbarile demografice la nivel european si
global, schimbarile in structura populatiei pe grupe de varsta si inventariaza patologia cu care se
interneaza varstnicul in servicul de recuperare si particularitatile clinice si functionale in cazul
acestor pacienti.
In ultimii ani, multe studii epidemiologice arata tendinta de imbatrinire a populatiei la nivel
global cu consecinte sociale si economice profunde, atat la nivel local, cat si regional si
necesitatea adaptarii programelor de recuperare, a programelor de sanatate.
Analiza efectuata arata ca evaluarea pacientului varstnic trebuie sa cuprinda date despre statusul
cognitiv, functional, comorbiditati, sa cuantifice riscul de cadere, existenta polipragmaziei si
nivelul de suport socio-familial.
Cuvinte cheie: PACIENT VARSTNIC, STATUS FUNCTIONAL, RECUPERARE
11
ABORDAREA MULTIDIMENSIONALA A DURERII LA VARSTNIC
Dr. Irina Cuibaru1
1. Spitalul Clinic de Recuperare Iasi, Sectia de Recuperare, Medicină fizică și Balneologie
Lucrarea isi propune sa abordeze particularitatile durerii la pacientul varstnic, pornind de la
multitudinea de factori etiopatogenici care trebuie identificati pentru a ne orienta catre terapiile
cele mai potrivite din multiplele optiuni disponibile. Durerea este o experiență senzoriala și
emoțională neplăcuta asociata cu o leziune tisulară existentă sau potențială, sau descrisă ca o
astfel de leziune. Durerea cronica este cel mai comun simptom pentru care pacientii se adreseaza
serviciilor de recuperare, alaturi de dizabilitate. Tuturor pacientilor varstnici cu durere cronica
trebuie sa li se faca o evaluare extinsa, ce poate ulterior ghida alegerea tratamentelor din care
pacientii sa aiba cel mai mare beneficiu si poate identifica si alte tinte ale interventiilor. Este
recomandata o abordare multimodala ce include tratamente farmacologice si non-farmacologice.
Terapia farmacologica a durerii foloseste analgezice ce actioneaza prin mai multe mecanisme,
permitand combinarea acestora. Folosim pentru cele trei trepte de terapie a durerii
Paracetamolul, antiinflamatoriile nesteroidiene si opioidele, precum si medicamente adjuvante.
Terapia non-farmacologica este reprezentata de interventii psihologice (terapie congnitiv-
comportamentala, programe de self-management) si interventii fizicale. Acestea sunt cu precadere utile in
tratamentul pacientilor varstnici, pentru ca reduc polipragmazia si efectele adverse ale medicatiei.
Elementul central al medicinii fizice il constituie kinetoterapia, cu programe individualizate care includ
exercitii pentru echilibru, corectarea posturilor vicioase, cresterea amplitudinii articulare, a fortei si
rezistentei musculare. Termoterapia o folosim sub forma de caldura superficiala moderata (bai cu ape
sulfuroase, cu infuzii de plante, parafina, infrarosii) si diatermie (undele scurte, terapia cu radiofrecventa
TECAR). Masajul manual, hidromasajul si masajul de drenaj limfatic mecanic asociaza efectul
12
miorelaxant, antiedematos, vasodilatotor si trofic cu efectul antalgic. Electroterapia cu curenti galvanici,
de joasa si medie frecventa, ultrasunetul si magnetoterapia au o utilizare larga pentru sindroamele algice
musculo-articulare. Terapia cu Laser actioneaza antalgic prin mecanismul de control al portii, dar si
indirect, prin stimularea metabolismului tisular, regenerare tisulara, vasodilatatie, miorelaxare, reducerea
edemului si a inflamatiei. Terapia cu unde de soc extracorporeale are eficienta demonstrata in reducerea
durerii din fasciita plantara, tendinite, contracturi si sindroame miofasciale.
Cuvinte cheie: PACIENT VARSTNIC, DURERE, MEDICINA FIZICA
13
VÂRSTNICUL CU DEFICIT DE LOCOMOTIE: METODE DE RECUPERARE
DR. SMARANDA-ȘTEFANA MIU1
1. Spitalul Clinic de Recuperare Iasi, Sectia de Recuperare, Medicină fizică și Balneologie
Dizabilitatea pacientului geriatric se dezvoltă treptat, comorbiditățile, alături de procesul natural
de îmbătrânire se impletesc cu factorii exogeni, nuanțând un tablou clinic polimorf ce pune probleme de
diagnostic și implicit terapeutice, cel mai des cauza dificultăților de mers neputând fi identificată.
Tulburarile de locomoție reprezintă una din problemele obișnuite și costisitoare la adulții în
vârstă, contribuind la pierderea independenței și implicit la rate mari de morbiditate și mortalitate.
Locomoția, sarcină complexă ce impune solicitări asupra sistemelor: musculo-scheletal, cardio-
pulmonare și nervos, este influențată inițial de procesul natural de îmbatrânire.
Schimbările care apar la pacientul vârstnic sunt mai frecvent rezultanta unor modificări discrete
ale performanțelor diferitelor aparate decât secundare unui eveniment catastrofal, cum ar fi un accident
vascular cerebral sau o fractură de șold.
La baza anomaliilor de mers stau: scăderea masei musculare și a calității contracției, scăderea
funcțiilor senzoriale, reducerea activării musculare și reorganizarea circuitelor corticale și spinale care
controlează postura.
În esență, analiza locomoției presupune tehnici de evaluare a performanței, pentru a surprinde atât
anomaliile subtile, cât și asimetria mersului, realizate de un evaluator experimentat cuprinzând:
- observație simplă statică- postura și dinamică pentru aprecierea vitezei de mers, identificarea tipului de
mers
- analiza computerizată cinetică si cinematică a mersului
14
- evaluare biomecanică a articulațiilor portante
- evaluare musculară pentru aprecierea tonusului, troficității și forței
- evaluare neurologica pentru identificarea deficitelor motosenzoriale, de coordonare
- evaluarea statusului psiho-cognitiv
- teste standardizate: „Urcatul și coborâtul scărilor”, „Ridică-te și mergi”, Scala de balans Berg,
- evaluarea comorbidităților, a statusului psihocognitiv, a medicației.
Strategia programului de recuperare impune corecția factorilor agravanți ai mersului, folosirea
unor metode particularizate de reeducare kinetică pentru redobândirea unui pattern eficient de mers prin
utilizarea tehnicilor simple sau robotizate de reeducare, utilizarea mijloacelor ajutătoare de mers, creșterea
performanței cardiovasculare, corecția factorilor agravanți.
CUVINTE CHEIE:VARSTNIC, ANALIZA MERSULUI, PROTOCOL DE RECUPERARE .
15
MODALITĂȚI DE AMELIORARE A INDEPENDENȚEI FUNCȚIONALE LAVÂRSTNIC
Dr. Iulia Arbune 1
1. Spitalul Clinic de Recuperare Iasi, Sectia de Recuperare, Medicină fizică și Balneologie
Independența funcțională este capacitatea de a îndeplini sarcini ale vieții zilnice fără ajutor.
Dobândirea independeței funcționale garanteaza că indivizii pot participa pe deplin la situațiile
de viață care sunt semnificative și care urmăresc diverse scopuri. Fie că se confruntă cu o
dizabilitate fizica, fie că nu, participarea la activitățile cotidiene sau la viața profesională este
esențială pentru sănătate și bunăstare. O dată cu creșterea numărului populației vârstnice prin așa
numitul proces de îmbătrânire demografică, s-a schimbat și politica față de aceasta. Astfel s-a
înregistrat o evoluție de la concepția de asistență la cea bazată pe autonomie și calitatea vieții, pe
menținerea persoanelor vârstnice în cadrul lor obișnuit de viață. Una din responsabilitățile
medicului de recuperare medicala este de a preveni dependența persoanelor vârstnice, de a
atenua severitatea acesteia, având un efect pozitiv asupra familiei, dar si a pacientului, care
rămâne autonom cât mai mult, ducând la creșterea calității vieții acestuia.
Terapia ocupațională și îngrijirile recuperatorii previn apariția complicațiilor, menținerea calității
vieții, inclusiv, pe cât posibil, a autonomiei, fie și limitată, cu ajutorul învățării unor mișcări
trucate sau schimbate ca execuție în schema corporală (efectuate cu alte segmente sau chiar cu
alt membru) și al utilizării, inclusiv la domiciliu, a unor dispozitive asistive, toate permisive
pentru realizarea unei game minimale de activităţi zilnice (ADL), în scop de autoservire.
Managementul întreținerii funcționalității vârstnicului necesită o abordare compensatorie,
sarcinile efectuate trebuie să fie analizate și modificate după cum este necesar, pentru a conserva
energia și a permite realizarea independentă în ciuda limitărilor fizice sau cognitive.
16
Ameliorarea independenței funcționale include mobilitatea în pat, transferurile, mersul
(susţinerea stabilităţii prin aplicarea ortezelor sau folosirea dispozitivelor de deplasare
ajutătoare), mobilitatea cu fotoliul rulant, transportul, luând în considerare şi îndrumarea
configurării fizice a domiciliului, orientarea în realitatea mediului spaţiului înconjurător şi
susţinerea psihosocială.
CUVINTE CHEIE: DIZABILITATE, INDEPENDENȚA FUNCȚIONALĂ, VÂRSTNIC
17
ANALIZA INDICATORILOR STATISTICO-ECONOMICI, SUPORT ÎN DECIZIAMANAGERIALĂ PRIVIND PACIENTUL VÂRSTNIC
CUMPAT Carmen Marinela
Universitatea Al. I Cuza Iasi, Departament Management
Îmbătrânirea populației pe termen lung ridică îngrijorări cu privire la modul de abordare al
costurilor crescute în domeniul sănătății, precum și asupra implicațiilor economice datorate
scăderii numărului de persoane tinere active. În general, cheltuielile cu sănătatea și îngrijirile pe
termen lung cresc odată cu înaintarea în vârstă. Studiile recente însă susțin că populația vârstnică
are un efect relativ modest asupra cheltuielilor comparativ cu alte costuri, precum aparatura de
ultimă generație. Chiar dacă în ultimele luni de viață cheltuielile de susținere a funcțiilor vitale
cresc, studiile susțin că de la un anumit punct, cu cât pacientul este mai în vârstă atunci când
moare, cu atât mai scăzute sunt cheltuielile cu spitalizarea sa. Promovarea sănătății și a activității
fizice regulate la vârste înaintate previn debutul și progresia bolii, precum și depentența de o altă
persoană. Progresele tehnologice, cum ar fi telemedicina și tehnologiile de asistență, pot fi
modalități eficiente de a oferi îngrijiri folosind resurse relativ puține. Există de asemenea o
creștere a intervențiilor de promovare a sănătății la locul de muncă, pentru a putea identifica din
timp orice factor de risc cu potențial agravant, astfel putând fi menținuți sănătoși și productivi la
locul de muncă vârstnicii.
CUVINTE CHEIE: PACIENT VARSTNIC, INDICATORI STATISTICI, INDICATORIECONOMICI
18
EXTRACTIA DE DATE PENTRU SISTEME DE SPRIJIN DECIZIONAL INREABILITARE
Webinar
Muthana Zouri, Nicoleta Zouri, Dr. Alex Ferworn
Ryerson University
Toronto, Canada
Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat în ultima perioadă, cu o creștere alarmantă
a indicelui de îmbătrânire și o creștere a adresabilității către servicii medicale. Cea mai frecventă
cauză de morbiditate rămâne boala cardiovasculară. Descoperirea într-un stadiu inițial și
tratamentul corect și precoce, respectiv includerea pacienților în programele de recuperare
cardiovaculară, reprezintă cheia pentru diminuarea numărului de spitalizări sau a duratei
spitalizării. Având în vedere exodul medicilor în Europa, considerăm de bun augur punerea în
funcțiune a unei tehnici de data mining ce vine în ajutorul doctorului în stabilirea cât mai precoce
a diagnosticului. Această tehnică permite luarea celei mai bune decizii în vederea unei bune
evoluții a pacientului vârstnic inclus în programul de recuperare cardiovasculară. Prin această
tehnică se încearcă o abordare multidisciplinară, cu strângerea cât mai rapidă a datelor clinice și
paraclinice și stabilirea corelațiilor între ele, pe de o parte, iar pe de altă parte o comunicare mai
bună cu sectorul administrativ al spitalului care evaluează costurile și beneficiile spitalizării.
Webinarul va oferi o privire de ansamblu asupra cunoștințelor tehnicilor de machine learning și o
interpretare cât mai fidelă a parametrilor urmăriți în cadrul programului de recuperare
cardiovasculară. Promovarea recuperării cardiovasculare în rândul medicilor și a populației
generale a determinat o creștere a numărului de pacienți internați în Spitalul Clinic de
Recuperare în ultimii ani, dar și a diminuării numărului de pacienți ce prezintă acutizări,
dovedind rolul important al recuperării în cadrul afectării cardiovasculare.
19
DISLIPIDEMIA DIN SINDROMUL METABOLIC
Corina Dima-Cozma
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”-Iași
Departamentul Medicale I
Spitalul Clinic de Recuperare Iași
REZUMAT
Sindromul metabolic afectează aproximativ o pătrime din populația de origine americană
și reprezintă o problemă importantă de sănătate la nivel global datorită relației cu riscul
cardiovascular. După introducerea noțiunii de sindrom metabolic de către Reaven în 1988, mai
multe organizații internaționale precum National Cholesterol Education Program (NCEP),
International Diabetes Federation (IDF) sau World Health Organization (WHO) au contribuit la
definitivarea criteriilor de diagnostic. În 2001, NCEP definea sindromul metabolic în prezența a
3 sau mai multe din următoarele 5 criterii: obezitatea centrală (circumferința abdominală peste
102 cm la bărbați și peste 88 cm la femei), valoarea trigliceridelor peste 150 mg/dl, scăderea
HDL-colesterol sub 40 mg/dl la bărbați și 50 mg/dl la femei, hipertensiune arterială, creșterea
glicemiei a jeun peste 110 mg/dl. În 2004, glicemia a fost considerată diagnostică la valori de
peste 100 mg/dl, în concordanță cu criteriile American Diabetes Association.
Sindromul metabolic și insulinorezistența se caracterizează printr-o triadă lipidică
aterogenică: creșterea serică a trigliceridelor și LDL, în paralel cu scăderea HDL. Rezistența la
insulină determină un deficit în activitatea lipoprotein lipazei, având drept consecin ță scăderea
clearance-ului lipoproteinelor pre și post prandiale, bogate în trigliceride și scăderea producției
de HDL. Dacă raportul LDL/HDL este mai mare ca 5, creșterea nivelului de trigliceride
reprezintă un risc rezidual, după cum au demonstrat datele publicate de Helsinki Heart Study.
20
În plus, insulinorezistența se caracterizează prin potențarea mecanismelor inflamatorii și a
stress-ului oxidativ. Proteina C reactivă și amilaza serică A, dar și sinteza de adipokine sunt
crescute. În mod normal, HDL are capacitatea de a reduce expresia citokinelor proinflamatoare și
a moleculelor de adeziune vasculară. De exemplu, inhibă abilitatea LDL de a induce activitatea
chemotactică pentru monocite. Din punct de vedere terapeutic, tratamentul intensiv cu statine sau
asocierile statine-niacină, statină-fibrați ar putea fi utile pentru corectarea riscului rezidual.
Cuvinte cheie: DISLIPIDEMIA, SINDROMUL METABOLIC, RISCUL REZIDUAL
21
TONUL CHIRP® VERSUS TON CLICK ÎN EVOCAREA POTENŢIALELOR AUDITIVEDE TRUNCHI CEREBRAL - ANALIZĂ COMPARATIVĂ
Oana Bitere1,2, Cristian Mârțu1,3, Raluca Olariu4, Bogdan Cobzeanu1,3, Marius Hînganu1,
Sebastian Cozma1,2
1 - Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi, Facultatea de Medicină
2 - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Compartimentul de Audiologie si Vestibulogie
3 - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Clinica ORL
4 - Spitalul Arcadia, Departamentul ORL
INTRODUCERE. Cei mai folosiţi stimuli tradiționali în obţinerea potenţialelor evocate auditive
precoce sunt stimulul click şi stimulul toneburst. În ultimii ani echipamentele de diagnostic
audiologic oferă noul stimul CHIRP®CE, care poate produce o activare sincronă
multifrecvențială cohleară care ar determina un influx nervos mai amplu și deci mai evident pe
înregistrările electrofiziologice. SCOPUL STUDIULUI a fost realizarea unei analize
comparative a traseelor potențialelor auditive auditive evocate acustic obținute prin utilizarea a
doi stimuli diferiți: click tradițional și CHIRP CE. MATERIAL ŞI METODĂ: Grupul de
testare a fost alcătuit din 8 subiecţi cu auz normal la care s-au înregistrat potențialele evocate
auditive de trunchi cerebral pe fiecare ureche, rezultând 16 unităţi de studiu. A fost efectuată o
analiză a traseelor obținute cu cele două tipuri diferite de stimulare, prin compararea latențelor
undelor I, III, V și a intervalelor cu relevanță clinică (I-III, III-V, I-V). În cadrul protocolului
stabilit s-au folosit trei intensități de stimulare: 95dB, 80dB, 60dB. REZULTATE ȘI
CONCLUZII: Studiile comparative ale undelor obținute prin intermediul celor două tipuri de
stimuli (click și CHIRP CE) demonstrează o structură foarte asemănătoare a morfologiei acestor
22
trasee. Pentru tonul CHIRP CE s-au observat trasee ce au permis reperarea undelor Jewett la toți
pacienții, dar cu variații de amplitudine mai importante față de înregistrările cu tonul click.
Valorile medii obținute pentru latențele undelor I, III și V și a intervalelor I-III, III-V și I-V sunt
mai mici în cazul stimulării cu ton CHIRP CE comparativ cu cele obținute prin stimulare cu
click.
CUVINTE CHEIE: potențiale auditive evocate acustic, stimul CHIRP CE, stimul click.
23
BUCLA ELECTRONEURALĂ AUDITIVĂ: STUDIUL CORELAȚIILOR DINTREPRAGURILE ELECTROFIZIOLOGICE ȘI CELE SUBIECTIVE
Sebastian Cozma1,2, Oana Bitere1,2, Cristina Hera1, Cristian Mârțu1,3, Luminița
Rădulescu1,3
1 - Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi Facultatea de Medicină
2 - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Compartimentul de Audiologie si Vestibulogie
3 - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Clinica ORL
INTRODUCERE: Stimularea electrică a ganglionului Corti prin intermediul implantului
cohlear şuntează urechea externă şi medie, dar şi cohleea, acţionând direct la nivelul corpilor
celulari ai ganglionilor spirali, producând impulsuri nervoase ce pot fi culese în imediata
vecinătate a ganglionului Corti (potențialul de acțiune compus), sau pot fi măsurate diferențele
de potențial electric de-a lungul fibrelor neurale auditive după stimularea electrică. SCOPUL
STUDIULUI a fost acela de a analiza corelația pragurilor electrice ale potențialelor auditive
precoce evocate electric și ale potențialului de acțiune compus al nervului auditiv cu pragurile de
detecție subiective la pacienții implantați cohlear. MATERIAL ŞI METODĂ: Au fost incluși
în studiu 7 subiecți cu hipoacuzie neuro-senzorială bilaterală profundă, implantați cohlear
unilateral, la care s-a realizat înregistrarea potențialului de acțiune compus al nervului cohlear
(evoked compound auditory potentials - ECAP), a pragurilor potenţialelor auditive precoce
evocate electric (electric brainstem evoked response audiometry - eBERA) pe urechea implantată
și a pragurilor de detecție subiectivă a stimulării. Determinările pragurilor obiective ECAP și
eBERA s-au făcut prin detecţie vizuală - identificarea nivelului minim de curent de stimulare
24
care produce complexul de unde N1-P1, respectiv undele V. REZULTATE ȘI DISCUȚII: În
studiul efectuat, identificarea undelor eBERA a fost posibilă la 5 pacienți din 7, iar identificarea
pragurilor ECAP s-a făcut la toți electrozii situați intracohlear. Studierea parametrilor care pot fi
folosiți în caracterizarea relației electro-neurale poate conduce la dezvoltarea unor strategii de
reglaj al implantului cohlear cu rol de a asigura cel mai rapid ritm de dezvoltare a sistemului
auditiv după implantare cohleară, dar și cea mai eficientă reabilitare auditiv-verbală la copiii cu
surdități prelinguale. CONCLUZII: Valorile electrice de stimulare auditivă prin implantul
cohlear pentru toți electrozii sunt bine corelate cu pragurile auditive subiective obținute în timpul
culegerii potențialelor evocate electrice, ceea ce justifică folosirea pragurilor auditive ale
potențialelor evocate auditive electrice ca prag de disconfort inițial în realizarea primelor reglaje
ale implantelor cohleare.
CUVINTE CHEIE: implant cohlear, ECAP, eBERA.
25
VERTIJUL PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN - ANALIZĂ RESTROSPECTIVĂ ACAZUISTICII NOASTRE
Sebastian Cozma1,2, Cristina Hera1, Raluca Olariu3, Tereza Andrei1,2, Andrei Roman1,2, Petronela
Zaharia1,2, Oana Bitere1,2
1 - Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi Facultatea de Medicină
2 - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Compartimentul de Audiologie si Vestibulogie
3 - Spitalul Arcadia, Departamentul ORL
INTRODUCERE. Vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB) reprezintă cel mai frecvent tip
de sindrom vestibular periferic întâlnit în practica curentă ORL. SCOPUL STUDIULUI este
analiza retrospectivă a caracteristicilor și particularităților acestei afecțiuni în populația noastră.
A fost analizată cazuistica noastră, apectele clinice și tratamentul efectuat pentru un lot
reprezentativ de pacienți cu diagnostic de vertij poroxistic pozițional benign. MATERIAL ŞI
METODĂ. Studiul a inclus 305 pacienți cu acuze de vertij rotator sau instabilitate produse de
schimbările de poziție ale capului sau corpului, care au fost evaluați vestibular în
Compartimentul de Audiologie și Vestibulogie a Spitalului Clinic de Recuperare Iași în perioada
octombrie 2016 - ianuarie 2019. REZULTATE. Dintre pacienții incluși în studiu, un număr de
103 subiecți prezentau în momentul examinării simptomatogia specifică acestei afecțiuni, la 202
pacienți VPPB fiind remis în evoluție. Canalul semicircular posterior a fost cel mai frecvent
canal implicat, urmat de canalul semicircular lateral și de cel anterior. Recurența patologiei a fost
observată în 40 cazuri, 5 pacienți prezentând afectare multicanal. Tratamentul pacienților în fază
26
acută a constat în manevre de repoziționare specifice fiecărui canal semicricular. CONCLUZII.
Peste o treime din cazuri s-au prezentat în fază acută, manevrele de repoziționare Epley, Gufoni
sau head hanging fiind eficiente în majoritatea cazurilor la prima efectuare. Pacienții evaluați
postcritic au fost diagnosticați pe baza caracteristicilor anamnestice. Aceasta a susținut în
proporție semnificativă diagnosticul cazurilor recidivante, în timp ce formele clinice multicanal
au fost rare.
CUVINTE CHEIE: vertijul paroxistic pozițional benign, forme clinice, tratament.
27
RECUPERAREA CARDIACĂ INSTITUȚIONALIZATĂ
Corina Dima-Cozma
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”-Iași
Departamentul Medicale I
Spitalul Clinic de Recuperare Iași
REZUMAT
Reabilitarea cardiovasculară este o metodă de intervenție complexă care se adresează
pacienților cu boli ale aparatului cardiovascular, realizând programe bazate pe educația medicală,
managementul factorilor de risc și antrenamentul fizic. Reabilitarea este recomandată de
ghidurile internaționale cu nivele înalte de evidență deoarece reduce mortalitatea, morbiditatea și
respitalizările cardiovasculare, crescând capacitatea de efort și calitatea vieții pacienților.
Programele de reabilitare sunt create pentru a limita consecințele fiziopatologice și psihologice
ale bolilor cardiovasculare, pentru a scădea riscul de moarte subită și reinfarctizare, controlul
simptomelor cardiovasculare, stabilizarea și regresia leziunilor aterosclerotice.
Reabilitarea cardiovasculară instituționalizată se adresează, în principal, următoarelor
categorii de pacienți: cei care au fost diagnosticați cu sindroame coronariene acute sau care au
beneficiat de proceduri chirurgicale și intervenționale de reperfuzie, pacienții după transplant
cardiovascular sau după montarea sistemelor de asistare ventriculară, cu valvulopatii operate,
pacienții diagnosticați cu insuficiență cardiacă, angină pectorală de efort, arteriopatii obliterante
ale membrelor inferioare. Reabilitarea se recomandă cu prudență sau este contraindicată la
28
pacienții cu angină instabilă, aritmii ventriculare necontrolate medicamentos, insuficiență
cardiacă severă cu fracție de ejecție sub 30%.
Programele de reabilitare la domiciliu au fost introduse ca o alternativă la reabilitarea
instituționalizată, pentru a crește accesibilitatea și gradul de participare al pacienților cu diverse
patologii cardiovasculare. Cele două modele de reabilitare au fost similare în studii în ceea ce
privește evenimentele clinice, factorii de risc și obiectivele pe calitatea vieții, la pacienții după
infarct sau revascularizare miocardică și la cei cu insuficiență cardiacă. Studiile ulterioare vor
defini diferențele pe termen lung, avantajele, dezavantajele și cost-eficiența.
Cuvinte cheie: REABILITAREA CARDIACĂ INSTITUȚIONALIZATĂ, BOALA
CARDIACĂ ISCHEMICĂ, INSUFICIENȚA CARDIACĂ
29
DE LA DIAGNOSTICUL DE SCLEROZĂ MULTIPLĂ LA TERAPIA CUNATALIZUMAB
Cezara Corbu, Roxana Lițu, Tudor Genes, Elena Delia Rusu, Alina Dimache, Doru Baltag
Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași, România
Scleroza multiplă este o patologie de actualitate prin frecvența cu care este răspândită și
prin tendința de a afecta categorii de pacienți de vârste tinere. Din acest motiv, se depun eforturi
considerabile în încercarea de a dezvolta noi clase de medicamente cu diferite mecanisme de
acțiune și căi de administrare, managementul sclerozei multiple devenind astfel tot mai complex.
De multe ori, se remarcă necesitatea schimbării tipului de tratament utilizat din motive ce țin atât
de eficacitate, cât și de complianța pacientului, de efectele adverse survenite sau de
contraindicații.
Prezentăm o serie de pacienți cu vârsta cuprinsă între 36 și 52 ani, care au beneficiat de
tratamentul cu natalizumab pe o perioadă de 1 până la 5 ani. O parte dintre ei au urmat anterior
tratament imunomodulator cu diferite substanțe active (interferon alfa sau beta, glatiramer acetat,
fingolimod), iar unul dintre ei a beneficiat de natalizumab ca terapie de primă intenție. Pacienții
au fost examinați atât din punct de vedere clinic, analizând gradul de dizabilitate și numărul de
pusee, cât și radiologic prin examinări IRM seriate. Această lucrare își propune să urmărească
evoluția pacienților și motivele care au dus la necesitatea switch-ului terapeutic, acolo unde a
fost cazul.
În momentul de față există un spectru larg de medicamente disponibile în tratamentul
sclerozei multiple, fiind necesară selecția optimă și individualizată a acestora în funcție de
caracteristicile și comorbiditățile pacientului, subtipul, activitatea și severitatea bolii, profilul de
siguranță al medicamentului, precum și de accesibilitatea acestuia.
30
CUVINTE CHEIE: SCLEROZĂ MULTIPLĂ, TRATAMENT, NATALIZUMAB,
SWITCH, EVOLUȚIE
31
AFECȚIUNE DIN SPECTRUL NEUROMIELITEI OPTICE SAU SCLEROZĂMULTIPLĂ? PROBLEME DE DIAGNOSTIC
D. Baciu¹, C. Grosu¹ ², B. Ignat ¹ ²
¹Secția Medicală Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iași
²Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași
Anterior considerate o variantă a sclerozei multiple, afecțiunile din spectrul neuromielitei optice
(NMOSD) reprezintă o categorie de boli inflamatorii autoimune ale sistemului nervos central care se
manifestă predominant prin nevrită optică, frecvent recurentă/bilaterală și/sau mielită extinsă longitudinal.
Recunoașterea implicării anticorpilor anti-aquaporină 4 în patogeneza NMOSD a făcut posibilă
situarea acesteia ca entitate independentă de scleroza multiplă. Cu toate acestea, în practica curentă,
diagnosticul diferențial al NMOSD constituie frecvent o provocare deoarece: - diverse patologii, dar în
special scleroza multiplă, pot mima fenotipul NMOSD; - manifestările clinice pot fi limitate, mai ales în
stadiile inițiale ale bolii; - rezultatele testelor pentru anticorpi anti-AQP4 pot fi influențate de mai mulți
factori (metodele de dozare, statusul serologic, stadiul bolii); - unii pacienți cu NMOSD nu prezintă
anticorpi anti-AQP4.
Lipsa detectării anticorpilor anti-AQP4 nu reprezintă un criteriu de excludere, ci indică încadrarea
în subtipul de NMOSD seronegative, ceea ce face mai dificilă diferențierea de scleroză multiplă.
În acest sens, vom exemplifica prin două cazuri clinice: un pacient de sex masculin cu tablou
clinic de nevrită optică bilaterală recurentă și episoade de retenție urinară; și o pacientă de 45 de ani, cu
nevrită optică bilaterală, la care asociază ulterior semne de afectare medulară. În ambele cazuri anticorpii
anti-AQP4 și anti-MOG sunt absenți, iar aspectele imagistice sunt compatibile cu scleroza multiplă. În
32
acest context, stabilirea unui diagnostic de certitudine este posibilă doar prin reevaluare periodică clinică,
imagistică și serologică.
Cu toate acestea, este important să existe un diagnostic precoce și o diferențiere între NMOSD și
scleroză multiplă, luând în considerare incidența crescută a recidivelor în neuromielita optică și posibilul
efect negativ al tratamentului imunomodulator din scleroza multiplă asupra evoluției NMOSD.
Cuvinte cheie: neuromielită optică, NMOSD, scleroză multiplă, anticorpi antiaquaporina-4
33
NEUROMYELITIS OPTICA SPECTRUM DISORDER OR MULTIPLE SCLEROSIS?DIAGNOSTIC DIFFICULTIES
D. Baciu¹, C. Grosu¹ ², B. Ignat ¹ ²
¹Secția Medicală Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iași
²Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași
Previously believed to be a variant of multiple sclerosis, neuromyelitis optica spectrum disorders
(NMOSD) is an inflammatory autoimmune disease of the central nervous system mostly manifesting as
recurrent/bilateral optic neuritis and/or longitudinally extensive myelitis.
The aknowledgement of the autoantibody to aquaporin-4 (AQP4-Ab) as a mediator in
the pathogenesis of NMOSD, made it possible to distinguish it as an independent disorder.
Nevertheless, the differential diagnosis of NMOSD in clinical practice is often challenging
because: - diverse diseases, but especially multiple sclerosis, can mimic the phenotypes of
NMOSD; - patients with NMOSD may only have limited clinical manifestations, especially in
their early disease stages; - test results for AQP4-Ab can be affected by several factors (assay
methods, serologic status, disease stages); - some patients with NMOSD do not have AQP4-Ab.
Lack of detection of AQP4-Ab is not an exclusion criterion, but rather indicates the
seronegative NMOSD subtype, making it more difficult to distinguish from multiple sclerosis.
In this regard, we will exemplify by two clinical cases: a male patient clinically
presenting with recurrent bilateral optic neuritis and episodes of urinary retention; and a 45-year-
old female patient with bilateral optic neuritis and involvement of the spinal cord. In both cases
AQP4-Ab and MOG antibodies tested negative, while the imaging findings were compatible
with multiple sclerosis. In this context, establishing a positive diagnosis is possible only by
closely monitoring the clinical, imagistic and serologic status.
34
Nevertheless it is important to have an early diagnosis and differentiation from multiple sclerosis,
more so because of the high incidence of relapse in NMO and even deterioration in NMO in response to
multiple sclerosis modifying treatment.
Cuvinte cheie: neuromyelitis optica, NMOSD, multiple sclerosis, antiaquaporin-4 antibodies
35
POSIBILE ERORI ÎN DIAGNOSTICUL SCLEROZEI MULTIPLE
Irinel Rășcanu¹, Ionela Dăscălescu¹, Silvia Dogariu¹, Daniela Luca¹, Iulia Temusco¹
¹Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
INTRODUCERE
Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune al cărei diagnostic diferențial poate fi o provocare în
prezența unor rezultate paraclinice prea sumare și a unor simptome și semne clinice complexe.
STUDIU DE CAZ
O pacientă de 36 de ani se prezintă la consult cu un sindrom vertiginos progresiv de aproximativ
6 săptămâni. Semiologic se conturează aspectul unui sindrom vestibular central cu discretă ataxie
de partea dreaptă, examenul imagistic prin rezonanță magnetică nucleară (IRM) cerebral
obiectivează la acel moment o unică leziune demielinizantă la nivelul girusului precentral stâng.
Sub corticoterapie și tratament simptomatic tabloul clinic se ameliorează. Pacienta este urmărită
clinic și imagistic, în decurs de un an de la momentul consultului inițial, prezentând reagravări
clinice și însumând deficite, de fiecare dată cu ameliorare cel puțin parțială la corticoterapie,
conturându-se astfel noțiunea clinică de puseu. Reevaluările imagistice prin IRM cerebral și de
coloană, coroborate cu explorări electrofiziologice repetate: stimulare magnetică transcraniană
(TMS), potențiale evocate vizuale (PEV) și auditive (PEA), puncția lombară (benzi oligoclonale)
și evoluția semnelor clinice, duc la conturarea diagnosticul de SM, forma recurent remisivă, și
necesitatea inițierii de tratament imunomodulator, bine tolerat de către pacientă. Agravarea în
repetate rânduri a tulburărilor de mers cu instabilitate posturală orientează la un an de la debutul
simptomelor spre investigații paraclinice pentru patologii autoimune și hematologice, reevaluare
IRM cerebral (3 Tesla) și examinare electromiografică pentru excluderea unei patologii
neuromusculare. Noile rezultate ridică suspiciunea unei boli eredo-degenerative, conturându-se
36
ca diagnostic clinic de etapă o formă de ataxie cerebeloasă tardivă progresivă, neputând exclude
nici caracteristicile unei boli demielinizante, ale unei neuropatii senzitive la debut, dar nici
posibila etiologie paraneoplazică a ataxiei cerebeloase. În favoarea acestei ultime prezumții
diagnostice stau evidențierea unei formațiuni suspecte la nivelul sânului drept și un titru crescut
al anticorpilor anti-YO.
DISCUȚII
IRM permite în prezent vizualizarea de meningioame, glioame și a multe alte patologii
paraneoplazice cu afectare de sistem nervos central (vasculite paraneoplazice, granulomatoza din
limfoame cu celule T, angeita din boala Hodgkin), precum și alte vasculopatii care pot mima
SM. Într-un diagnostic diferențial care implică fenomene de degenerare cerebeloasă, scleroza
multiplă este un argument redutabil. Cu toate acestea, o posibilă etiologie paraneoplazică trebuie
luată în considerare, mai ales pe măsură ce evoluția manifestărilor de tip ataxie cerebeloasă
progresează, acesta putând fi un semnal de alarmă pentru un proces neoplazic ocult.
Cuvinte cheie: SCLEROZĂ MULTIPLĂ, ATAXIE CEREBELOASĂ, SINDROM
PARANEOPLAZIC
37
CORELAȚII CLINICE ȘI ELECTROFIZIOLOGICE ÎNTRE SPONDILITAANCHILOZANTĂ ȘI SCLEROZA MULTIPLĂ
Trofin Daniela-Marilena¹·².³, Trofin Dan¹·⁴¹ Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași² Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
³ Policlinica „Providența”, Iași⁴ Centrul Medical „Consultmed”, Iași
INTRODUCERE
Spondilita anchilozantă (SpA) și scleroza multiplă (SM) sunt două patologii al căror diagnostic
presupune întrunirea unor criterii clinice și imagistice bine definite. În desfășurarea unui studiu
comparativ între două loturi de pacienți, unul cu SpA și unul cu SM, având ca obiectiv dovedirea
utilității potențialelor evocate în evaluarea celor două boli, am întâlnit un caz de o complexitate
aparte.
STUDIU DE CAZ
Un pacient de 26 ani, cunoscut cu diagnosticul de SpA HLA B27 pozitiv de la vârsta de 19 ani,
manifestat prin rahialgii lombare, cu caracter inflamator și răspuns favorabil la tratamentul cu
antiinflamatorii nesteroidine (AINS), prezintă de aproximativ un an parestezii la nivelul
membrelor inferioare cu instalare progresivă a unui frust deficit motor paraparetic. Anamneza
amănunțită și examenul neurologic sugerează o afectare de tract piramidal. S-au efectuat
potențiale evocate vizuale (PEV) și potențial evocat motor (PEM) prin stimulare magnetică
transcraniană (TMS). Întârzieri ale conducerii motorii la nivel cerebral, o asimetrie a conducerii
motorii la nivel cervical și o discretă asimetrie la nivel lombar înalt, rezultate coroborate cu
semnele clinice, au orientat către un diagnostic diferențial complex pornind de la prezumția
existenței unor leziuni demielinizate. Pacientul a fost evaluat prin rezonanță magnetică nucleară
(RMN) cerebral, cervical și dorsal. Rezultatele imagistice obținute, compatibile cu existența de
38
leziuni demielinizante, și agravarea în următoarea lună a deficitului motor, precum și instalarea
unui episod de nevrită optică stângă, obiectivată prin PEV, au putut orienta către un diagnostic
de certitudine și conturarea definiției de puseu. TMS a oferit informații utile în urmărirea
evoluției ulteriore, mai ales în contextul refuzului pacientului de a urma tratament
imunomodulator și apariția după 2 luni a unei noi recăderi.
DISCUȚII
Complexitatea manifestărilor clinice din cele două patologii recomandă folosirea investiga țiilor
electrofiziologice atât pentru diagnostic, cât și pentru aprecierea evoluției ulterioare. La 19
pacienți cu SpA TMS a obiectivat discrete întârzieri ale conducerii motorii la nivel central, mai
pronunțate la nivel cervical și lombar. În lotul de 20 de pacienți cu SM urmărit în paralel, TMS a
evidențiat întârzierea conducerii motorii la nivel central în puseu și ameliorarea parametrilor
urmăriți după corticoterapie. Particularitatea din cazul clinic constă în asocierea a două patologii
cu mecanism autoimun și utilitatea TMS în stabilirea diagnosticului.
Cuvinte cheie: SCLEROZĂ MULTIPLĂ, SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ, TMS, PUSEU
39
NOUTĂȚI ÎN ABORDAREA DIAGNOSTICĂ ȘI TERAPEUTICĂ A VASCULITEIPRIMARE SNC – PREZENTARE DE CAZ CLINIC
Anca Iftimi, Thomas Schreiner, Alexandrina Rotar
Spitalul Clinic de Recuperare Iași - Clinica Neurologie
Abstract: Vasculita primară a sistemului nervos central (SNC) reprezintă o boală inflamatorie avaselor sanguine mici și medii cerebrale, medulare sau meningeale, determinând modificăriocluzive, stenotice sau anevrismale, fără semne de afectare vasculară sistemică. Consecințafundamentală a acestei patologii este reprezentată de instalarea proceselor ischemice sauhemoragice în multiple teritorii vasculare afectate, determinând un tablou clinic variat șinespecific. Ultimele cercetări au propus multiple mecanisme etiopatogenice, dar abordareacauzelor acestei boli rămâne încă speculativă. Datele epidemiologice actuale situează vasculitaprimară SNC în categoria bolilor rare, însă evaluarea incidenței reale este dificilă în contextullipsei recunoașterii pe scară largă a bolii. Dificultatea abordării diagnostice rezidă înnespecificitatea manifestărilor clinice inițiale, a explorărilor paraclinice dar și în necesitateaexamenului anatomopatologic prin biopsie de țesut cerebral. În același timp, este esențialdiagnosticul diferențial pentru stabilirea deciziilor terapeutice cu rol asupra prognosticului vital.Strategiile terapeutice în vasculita primară SNC sunt bazate pe studii observaționale tip raport decaz si studii de cohortă, demonstrând utilitatea corticoterapiei si agenților imunosupresori.Lucrarea de față propune o sintetizare a ultimelor cercetări asupra abordării diagnostice șiterapeutice a vasculitei primare SNC, raportată la un studiu de caz clinic, cu multipleparticularități clinico-evolutive și terapeutice.
Cuvinte cheie: vasculita primară SNC, tablou clinic, etiopatogenie, epidemiologie, diagnostic,tratament.
40
PRIMARY CENTRAL NERVOUS SYSTEM VASCULITIS: NEW APPROACHE - CASECLINICAL PRESENTATION
Anca Iftimi, Thomas Schreiner, Alexandrina Rotar
Clinical Rehabilitation Hospital Iași – Neurology Department
Abstract: Primary central nervous system vasculitis (PACNS) is an inflammatory disorder of thesmall- and medium-sized blood vessels in the brain, spinal cord and meninges, leading tovascular occlusion, stenosis or aneurysms, without any evidence of systemic vasculitis. Thefundamental consequence of this pathology is represented by ischemic or bleeding processes inmultiple vascular beds, resulting in non-specific and various presenting symptoms. Severalpotential pathogenic mechanisms have been proposed, but understanding of the cause of PACNSremains speculative. PACNS is a rare disease according to current epidemiological data, butassessing the true incidence is difficult in the context of lack of widespread recognition of thedisease. Challenges in diagnosis of CNS vasculitis are due to the nonspecific initial clinicalmanifestations and laboratory or radiologic features and brain biopsy is also needed. Meanwhile,the differential diagnosis play an important role in therapeutic decisions and vital prognosis. Thetreatment strategies for PACNS are primarily derived from observational data like case reportsand cohort studies, proving the efficacy of glucocorticoids and immunosuppressive drugs.
This paper proposes a synthesis of the latest research on diagnostic and therapeutic approach ofpacients with PACNS, compared with a clinical case with particular clinical and therapeuticfeatures.
Keywords: primary central nervous system vasculitis, clinical presentation, etiology,epidemiology, diagnosis, treatment.
41
MICROHEMORAGIILE CEREBRALE: CONSIDERAȚII ETIOLOGICE ASUPRAUNUI CAZ CLINIC
Irina Mădălina Olaru, Elena Nicoleta Cosău, Maria Spoială, Daniela Vînturache, Daniel Alexa
¹Clinica de Recuperare Neurologică, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
²Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, Iași
Introducere: Boala cerebrală de vase mici se caracterizează prin triada imagistică: leucoaraioză,
lacunarism și microhemoragii, și se asociază cu atrofia cerebrală și lărgirea spațiilor
perivasculare. Microhemoragiile cerebrale se întâlnesc frecvent la pacienții vârstnici cu boală
cerebrovasculară și demență și au generat un interes crescut deoarece pot rezulta din două
patologii cheie legate de vârstă: boala de vase mici asociată cu hipertensiunea arterială și
angiopatia cerebrală amiloidă. Localizarea microhemoragiilor este un marker RMN important
care ne ajută să înțelegem etiologia bolii de vase mici în managementul pacienților cu
microangiopatie cerebrală hemoragică. Prezența strict lobară a microhemoragiilor se asociază cu
angiopatia cerebrală amiloidă, iar microhemoragiile profunde se datorează bolii de vase mici de
cauză hipertensivă.
Studiu de caz: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 68 ani, de sex masculin, cunoscut cu
arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare, ce declară debutul insidios al simptomatologiei
neurologice în urmă cu aproximativ 3 ani, prin tulburări de mers cu evoluție lent progresivă. În
prezent, se deplasează cu sprijin asistat unilateral, mersul fiind unul cu bază largă, cu pași mici,
întoarcere descompusă și episoade de freezing. Evaluarea psihologică indică o tulburare
neurocognitivă ușoară, iar RMN cerebral decelează o importantă atrofie cortico-subcorticală
supra și infratentorială, leucoaraioză și focare de microhemoragii lobare precum și talamic
bilateral. Tulburările de mers și echilibru, precum și căderile reprezintă simptome majore ale
42
pacienților cu boală cerebrală de vase mici și o cauză importantă de morbiditate și mortalitate la
vârstnici.
Discuții: La pacienții cu microhemoragii lobare și profunde (mixte) este dificilă distincția între
tipul predominant de boala de vase mici. În cazurile de incertitudine a etiologiei bolii de vase
mici cerebrale, prezența și distribuția lacunelor care urmează o topografie distinctă poate
clarifica mai bine situația. Un număr crescut de microhemoragii este predictiv pentru un risc
crescut de afectare cognitivă, pierderea independenței precum și un risc crescut al unei hemoragii
simptomatice viitoare. Pacienții cu microhemoragii lobare determinate de angiopatia amiloidă au
un risc crescut de hemoragie intracerebrală ceea ce face această condiție foarte importantă atunci
când evaluăm riscul versus beneficiul terapiei antitrombotice la vârstnicii ce asociază și alți
factori de risc ischemic.
Cuvinte cheie: MICROHEMORAGII, AMILOID, DEMENȚĂ, ANGIOPATIE.
43
TROMBOZA ARTEREI LUI PERCHERON- CAZ CLINIC
N.E.Cosău, I.M.Olaru, M.Spoială, D.Vânturache, D.Alexa1 Secția Recuperare Medicală Neurologică, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
2Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa", Iași
Introducere. Artera lui Percheron este o variantă anatomică rară, ce asigură vascularizația
talamusului paramedian și a mezencefalului superior, bilateral, ocluzia acesteia avand ca rezultat
infarcte talamice bilaterale paramediene, cu sau fără implicarea mezencefalului, dar cu o
multitudine de semne neurologice care fac diagnosticul dificil. Infarctele in teritoriul arterei
Percheron reprezintă 0,1 până la 2% din totalul accidentelor vasculare cerebrale ischemice.
Diagnosticul precoce al trombozelor de arteră Percheron poate fi o provocare, deoarece, in
stadiile inițiale, tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică, nu
evidențiază modificări care să explice simptomatologia clinică. Astfel, de multe ori, aceasta
poate fi confundată cu alte afecțiuni cerebrale, in cadrul unor patologii tumorale sau infecțioase.
Studiu de caz. Prezentăm cazul unui barbat in vârsta de 56 ani, diabetic si hipertensiv, cu istoric
de consum de etanol, care este găsit la domiciliu prezentând stare de inconstiență. La examenul
neurologic se obiectivează un pacient aflat in coma grad II (GSC=7) cu hipotonie generalizata,
strabism divergent, pupile miotice si areactive. Evaluarea CT cranio-cerebral la admisia pe
clinică nu evidențiază modificări ischemice/hemoragice recente. Ischemia talamică bilaterală și
din mezencefal a fost documentată la reevaluarea imagistică computer tomografică din ziua 9 de
spitalizare. La aproximativ 24 h pacientul reia starea de conștiență, cu persistența unei
somnolențe marcate si a tulburărilor severe de oculomotricitate.
44
Discuții. Infarctele in teritoriul arterei Percheron sunt rare. Diagnosticul radiologic poate fi inițial
adesea considerat normal și în combinație cu variabilitatea simptomelor neurologice este o
condiție destul de dificilă de diagnosticat. Din aceste motive, experiența redusă a clinicianului în
acest tip de infarct, poate întârzia diagnosticarea și inițierea unui tratament adecvat.
Cuvinte cheie: artera Percheron, infarct, talamus, tomografie computerizată
45
HTA ASOCIATĂ AVC: PROBLEMĂ MEREU ACTUALĂ PENTRU PREVENȚIAPRIMARĂ ȘI SECUNDARĂ
Simona Daniela Zavalichi1*, Marius Andrei Zavalichi1,2, Alina Săcărescu1,2, Dorin Antal1,
Aurora Constantinescu1,2
1Clinica Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
2Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
*autor corespondent: [email protected]
INTRODUCERE: HTA se află în strânsă legătură de cauzalitate cu AVC, fiind principalul
factor de risc modificabil pentru toate tipurile de AVC. Incidența evenimentelor cerebrovasculare
a crescut cu 68% în perioada 1990-2010, iar AVC recurent deține o proporție semnificativă din
totalul lor, cu o mortalitate mai mare decât evenimentul cerebrovascular inițial, prevenția primară
și secundară rămânând astfel o preocupare importantă și de actualitate în acest context.
MATERIAL ȘI METODE: Prevenția primară a HTA asociate AVC implică optimizarea
valorilor tensionale, alături de controlul factorilor de risc (obezitate, dislipidemie, diabet zaharat,
tabagism, consum de alcool, sedentarism), coroborate cu modificările microcirculației cerebrale
evidențiate imagistic, dar fără expresie clinică. Preocuparea constantă a cercetărilor desfășurate
în ultimii 30 de ani a avut ca principal obiectiv prevenția secundară a AVC la pacienții
hipertensivi, cu stabilirea unei ținte optime a tensiunii arteriale. În aceste sens, multiple studii
precum PROGRESS, MOSES, ACCESS, SYST-EUR 1, SYST-EUR 2, ACCORD BP, SPRINT
46
au evidențiat eficiența diferitelor scheme antihipertensive și, alături de cele mai recente ghiduri
ale societăților europeană și americană de cardiologie, s-au stabilit noi ținte și recomandări în
tratamentul post AVC.
DISCUȚII: Cheia prevenției primare se traduce prin calcularea scorurilor de risc individualizat,
controlul tensiunii arteriale și a factorilor agravanți. În cadrul prevenției secundare a AVC
ischemic, valoarea tensiunii arteriale trebuie menținută sub 180/105 mm Hg pentru pacienții
trombolizați, pentru ceilalți tratamentul impunându-se doar în cazul în care se depășește valoarea
de 220/120 mm Hg. În AVC hemoragic, ținta terapeutică nu trebuie să fie inferioară valorii de
140/90 mm Hg. În afara evenimentului acut, ghidurile recomandă menținerea valorilor de
130/70-79 mm Hg pentru populația între 18-65 de ani, fiind contraindicată o valoare tensională
sistolică sub 120 mm Hg, 130-139/70-79 mm Hg între 65-79 ani și aceleasi valori pentru cei ce
depășesc decada a opta de viață.
CUVINTE CHEIE: HTA, AVC, PREVENȚIE PRIMARĂ, PREVENȚIE SECUNDARĂ.
47
COINCIDENȚĂ SAU DETERMINISM ÎNTR-UN CAZ DE POLIRADICULONEVRITĂCU DEBUT PRIN ABDOMEN ACUT
Alina Săcărescu1,2,*, Dorin Cristian Antal1, Simona Zavalichi1, Aurora Constantinescu1,2
1Clinica Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași2Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
*autor corespondent: [email protected]
COINCIDENȚĂ SAU DETERMINISM ÎNTR-UN CAZ DE POLIRADICULONEVRITĂ CUDEBUT PRIN ABDOMEN ACUT (Rezumat): Sindromul Guillain-Barré (GBS) reprezintă ceamai frecventă formă de neuropatie acută, manifestându-se inclusiv prin disfuncție autonomă.Astfel, două treimi dintre pacienții cu GBS prezintă manifestări în sfera cardiovasculară,sudomotorie sau gastrointestinală. În general, disfuncția autonomă apare mai târziu în cursulbolii, iar debutul prin manifestări autonome, și mai precis prin implicarea tractuluigastrointestinal, este raportat în puține cazuri din literatură. Prezentăm cazul unui pacient învârstă de 60 de ani internat în urgență pentru sindrom abdominal acut, apărut la aproximativdouă săptămâni după o viroză respiratorie. Investigațiile efectuate au stabilit dianosticul devolvulus de ileon și pacientul a fost supus intervenției chirurgicale, fără însă a se decela o cauzăorganică a vovulusului. Imediat postoperator, pacientul a dezvoltat deficit motor la nivelulmembrelor, cu un caracter ascendent pe parcursul următoarelor zile, până la tetrapareză. Tabloulclinic și investigațiile paraclinice au conturat diagnosticul de GBS. Ulterior, pacientul a primitcură de imunoglobuline conform protocolului, având evoluție favorabilă. Cazul de față ridicăproblema debutului GBS prin volvulus de ileon, ca urmare a afectării inervației simpatice șiparasimpatice a tractului gastrointestinal. Această teorie este susținută de lipsa identificării uneicauze secundare de volvulus, cum ar fi inflamație, bride postoperatorii, diverticul Meckel sautumori și de dezvoltarea deficitului motor încă din prima zi postoperatorie. Au mai fost raportatecazuri de GBS cu debut prin pseudo-obstrucție intestinală și ileus paralitic. Până la momentulactual, nu a mai fost semnalat niciun caz de GBS cu debut prin volvulus de ileon.Cuvinte cheie: GUILLAIN-BARRÉ, ABDOMEN ACUT, DISAUTONOMIE
48
COINCIDENCE OR DETERMINISM IN A CASE OF POLYRADICULONEURITISWITH ACUTE ABDOMEN AT ONSET
Alina Săcărescu1, 2,*, Dorin Cristian Antal1, Simona Zavalichi1, Aurora Constantinescu1, 2
1Neurology Department, Clinical Rehabilitation Hospital, Iași2“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași
*corresponding author: [email protected]
COINCIDENCE OR DETERMINISM IN A CASE OF POLYRADICULONEURITIS WITHACUTE ABDOMEN AT ONSET (Abstract): Guillain-Barré syndrome (GBS) represents themost common form of acute neuropathy and it also involves autonomic dysfunction. Therefore,two thirds of the patients with GBS have cardiovascular, sudomotor and gastrointestinalinvolvement. As a rule, autonomic dysfunction appears later in the course of the disease.Autonomic manifestations at onset, especially gastrointestinal ones, are rarely reported in theliterature. We present the case of a 60-year-old patient who was admitted in the EmergencyDepartment for acute abdomen, which developed two weeks after an episode of viral respiratoryinfection. The diagnosis of small bowel volvulus was established after medical investigationsand the patient underwent surgery, without identifying an organic cause of the volvulus.Immediately post-surgery, the patient developed motor deficit of the limbs, with ascendingcharacter over the next few days, until he became tetraparetic. The clinical and paraclinical testswere suggestive for GBS. The patient received intravenous immunoglobulin regimen accordingto the protocol and the evolution was good. This case raises the question of GBS with volvulusof the small intestine at onset, due to the lesions of the sympathetic and parasympathetic nervesof the gastrointestinal tract. This theory is supported by the lack of identification of a secondarycause of volvulus, such as inflammation, postoperative abdominal adhesions, Meckel’sdiverticulum or tumours and the development of the motor deficit in the first day after thesurgery. There are some reports of cases of GBS with intestinal pseudo-obstruction or paralyticileus at onset. No cases of GBS with small bowel volvulus at onset have been described so far.
Keywords: GUILLAIN-BARRÉ, ACUTE ABDOMEN, DYSAUTONOMIA
49
DISFAGIA ÎN PATOLOGIA GENERALĂ
Alina Dimache1, Delia Rusu1, Tudor Genes1, Cezara Corbu1, Roxana Liţu1, Delia Şalaru2,Doru Baltag1
1 Clinica Neurologie Spital Recuperare Iaşi2 Institutul de Boli Cardiovasculare Iaşi
Disfagia se întâlneşte la toate categoriile de vârstă, dar prevalenţa sa creşte la persoanelepeste 50 de ani. Impactul socio-economic negativ, cauzat de dificultatea în deglutiţie şicomplicaţiile acesteia, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung (risc de asfixiere, pneumonie deaspiraţie, deshidratare, malnutriţie, anxietate, depresie), precum şi faptul că poate fi primulsimptom pentru o boală cu potenţial rapid letal, impun o atitudine promptă şi o abordare corectămultidisciplinară.
Disfagia reprezintă simptomul comun al unor patologii cu etiologie foarte variată,situându-se la intersecţia dintre mai multe specialitaţi, respectiv: neurologie, ORL,gastroenterologie, cardiologie, reumatologie, endocrinologie, hematologie, toxicologie, medicinainternă, psihiatrie, chirurgie generală, chirurgie oro-maxilo-facială şi cardio-vasculară,oncologie, boli infecţioase, alergologie şi geriatrie.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte în special cauzele disfagiei (orofaringiene şiesofagiene) în patologia non-neurologică de mai sus, pentru a sublinia importanţa diagnosticuluidiferenţial clinic şi a evidenţia înca o dată interrelaţia neurologiei cu alte specialitaţi.
Cuvinte cheie: disfagia, patologie generală, etiologie.
50
DYSPHAGIA IN GENERAL PATHOLOGY
Alina Dimache1, Delia Rusu1, Tudor Genes1, Cezara Corbu1, Roxana Liţu1, Delia Şalaru2,Doru Baltag1
1 The Neurology Clinic of Hospital of Recovery Iasi2 The Institute of Cardiovascular Diseases Iasi
Dysphagia occurs in all age groups, but the prevalence increases in individuals over 50years old. The negative socio-economic impact caused by the difficulty in swallowing and itscomplications, both in the short and long term (risk of asphyxiation, aspiration pneumonia,dehydration, malnutrition, anxiety, depression) and the fact that it may be the first symptom of arapidly fatal disease, require a prompt attitude and a correct multidisciplinary approach.
Dysphagia is the common symptom of pathologies with a wide variety of etiologies,being in the middle ground of several specialties: neurology, otorhinolaryngology,gastroenterology, cardiology, rheumatology, endocrinology, hematology, toxicology, internalmedicine, psychiatry, general surgery, oro-maxilo-facial and cardio-vascular surgery, oncology,infectious diseases, allergology and geriatrics.
This paper aims to present in particular the causes of dysphagia (oropharyngeal andesophageal) in the non-neurological pathology above, to emphasize the importance of clinicaldifferential diagnosis and to emphasize once again the interrelationship of neurology with otherspecialties.
Keywords: dysphagia, general pathology, etiology.
51
SINDROMUL ALGIC REGIONAL COMPLEX (CRPS): DENOMINAȚII,ACCEPTANȚĂ ȘI IPOTEZE ÎN SFERA NEUROLOGICĂ
Dorin Cristian Antal1*, Simona Zavalichi1, Alina Săcărescu1,2, Aurora Constantinescu1,2
1Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
2Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
*autor corespondent: [email protected]
SINDROMUL ALGIC REGIONAL COMPLEX (CRPS): DENOMINAȚII, ACCEPTANȚĂ ȘI
IPOTEZE ÎN SFERA NEUROLOGICĂ (Rezumat): INTRODUCERE: CRPS, cunoscut în
antecedente ca distrofie simpatică reflexă, reprezintă o condiție clinică trifazică(acută, subacută,
cronică) ce transcende simpla durere neuropată, grefată în 85% din cazuri pe un eveniment
traumatizant psiho-somatic. Este asociat mai frecvent cu patologia cerebrovasculară și
demielinizantă. MATERIAL ȘI METODĂ: Tangențialitatea cu alte sindroame algice cronice
(fibromialgia, nevralgia, tulburari de somatizare) și imperiozitatea depistării sale în stadiile
incipiente au impus stabilirea unui sistem taxonomic universal, clar și rapid accesibil
clinicianului, în scopul mobilizării precoce și a preîntampinării manifestărilor potențial
ireversibile. Termenul umbrelă CRPS, conform IASP este certificat din 2007 prin criteriile
Budapesta: durere continuă disproporționată evenimentului nociceptiv mai frecvent la nivelul
membrului superior, cel puțin un semn/simptom în 3 din 4 categorii (senzitive-
hiperpatie/alodinie, vasomotorii-asimetrii de temperatură/colorație, sudomotorii-
edem/hiperhidroză și motorii/trofice-slăbiciune/distonie) și excluderea diagnosticelor
complementare explicative simptomatologic. Noua nomenclatură dihotomizează CRPS în tipul I,
52
cunoscut și ca distrofie simpatico-reflexă sau atrofie Sudeck, ce se regasește în absența injuriilor
nervoase și tipul II sau cauzalgia, ce prezintă marcă lezională nervoasă identificabilă. Ipotezele
fiziopatologice stabilite constau în inflamația neurogen-facilitată, disautonomia și modificările
neuroplasticității SNC, infirmand axul patognomonic pur simpatic depistat anterior de Leriche.
Inerția în diagnosticul (Scintigrafii osoase/Termografii/QSART) și tratamentul sindromului
(Simpaticoliza/Acupunctura/Terapie ocupațională/CBT) impune conduita preventivă ca metodă
princeps. Absența certei validări empirice și discrepanța clinico-paraclinică dintre sensibilitatea
crescută și specificitatea scăzută limitează folosirea pe scală largă a acestor recomandări.
DISCUȚII: În pofida încercărilor de implementare a interdisciplinarității termenului CRPS și a
criteriilor IASP de definire aferente, sindromul este frecvent subdiagnosticat în patologia
neurologică și contribuie nemijlocit la complicații psiho-somatice și implicit la scăderea calității
vieții pacientului.
CUVINTE CHEIE: CRPS, Cauzalgie, Distrofie simpatico-reflexă, IASP
53
COMPLEX REGIONAL PAIN SYNDROME(CRPS): DENOMINATIONS,ACCEPTANCE AND HYPOTHESES IN THE NEUROLOGICAL SPHERE
Dorin Cristian Antal1*, Simona Zavalichi1, Alina Săcărescu1,2, Aurora Constantinescu1,2
1 Neurology Clinic, Clinical Hospital of Recovery, Iasi
2 "Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iaşi
*corresponding author: [email protected]
COMPLEX REGIONAL PAIN SYNDROME (CRPS): DENOMINATION, ACCEPTANCE
AND HYPOTHESES IN THE NEUROLOGICAL SPHERE(Abstract): INTRODUCTION:
CRPS, known in the past as reflex sympathetic dystrophy, is a three-phase(acute, subacute,
chronic) clinical condition that transcends simple neuropathic pain, grafted in 85% of cases on a
psychosomatic traumatic event. It is associated more frequently with cerebrovascular and
demyelinating pathology.MATERIAL AND METHOD: The tangentiality with other chronic
pain syndromes(fibromyalgia, neuralgia, somatization disorders) and the imperiosity of its
detection in the incipient stages required the establishment of a universal, clear and rapidly
accessible taxonomy system for the clinician in order to early mobilize the patient and prevent
potentially irreversible manifestations. The CRPS umbrella term, according to IASP, has been
certified since 2007 by Budapest criteria: continuous pain disproportionate to the nociceptive
event more frequently in the upper limb, at least one sign/symptom in 3 out of 4
categories(sensory-hyperpathia/allodynia, vasomotor-asymmetry of temperature/pigmentation,
sudomotor-edema/hyperhidrosis and motor/trophic-weakness/dystonia) and the exclusion of
other complementary diagnostics. The new nomenclature dichotomizes CRPS in type I, also
54
known as sympathetic-reflex dystrophy or Sudeck atrophy, found in the absence of nerve injuries
and type II or causalgia with an identifiable lesional mark. The established pathophysiological
assumptions consist of neurogen-facilitated inflammation, disautonomy and changes in CNS
neuroplasticity, counterveils the purely sympathetic patognomonic axis previously detected by
Leriche. The inertia in diagnosis (Bone Scintigraphy/Termography/QSART) and treatment
(Simpaticolysis/Acupuncture/Occupational Therapy/CBT) requires preventative conduct as a
princeps method. The lack of empirical validation and the clinico-paraclinical discrepancy
between increased sensitivity and low specificity limit the widespread use of these
recommendations. DISCUSSION: Despite the attempts to implement the interdisciplinary term
CRPS and IASP defining criteria, the syndrome is frequently underdiagnosed in neurological
pathology and contributes directly to psychosomatic complications and implicitly to a decrease
in the quality of life of the patient.
KEY WORDS: CRPS, Causalgia, Sympathetic-Reflex Dystrophy, IASP
55
FIBROMIALGIA-ULTIMELE GHIDURI
Ioana Alexandra Benea1*, Mariana Dan1, Doru Baltag1
1Clinica Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași*autor corespondent: [email protected]
FIBROMIALGIA-ULTIMELE GHIDURI (Rezumat):
INTRODUCERE: Fibromialgia reprezintă o afecțiune cronică de etiologie necunoscută,caracterizată prin dureri generalizate, tulburări de somn, oboseală, afectarea cogniției, anxietate.Cauzele potențiale includ factori genetici, neurologici, psihologici și imunologici.Managementul acestui sindrom complex a constituit o provocare de-a lungul anilor încomunitatea medicală, motiv pentru care asociații medicale naționale și internaționale au elaboratghiduri de diagnostic și tratament.STUDIU DE CAZ: Primul ghid a fost publicat în 1990 de către Asociația Americană deReumatologie, având ca și criteriu de diagnostic principal durerea generalizată (definită ca fiinddurerea care afectează ambele părți ale corpului, respectiv deasupra și dedesubtul taliei), timp decel puțin 3 luni și sensibilitate în cel puțin 11 din cele 18 puncte dureroase.În 2010, aceste criteriiau fost actualizate, fiind introdus un indicator subiectiv al durerii corporale generalizate(widespread body pain index-WPI), precum și o scală de cuantificare a severității simptomelor(SS), luând în considerare simptomele cognitive, somnul, oboseala și cele somatice suplimentare.Ultimele modificări din 2016 îmbină criteriile de diagnostic aplicate de către medic (obiective)cu cele din chestionar (subiective), minimizează clasificarea deficitară a sindromului dureros șielimină recomandările anterioare- neclare- cu privire la diagnosticele de excludere.
DISCUȚII: Reținem faptul că ultimele ghiduri au realizat o tranziție între consensul stabilit decătre experții în domeniu și medicina bazată pe dovezi. Aceasta din urmă oferă un cadru propicepentru diagnosticarea precoce și adoptarea timpurie a unui tratament adecvat.Astfel, o abordarecorectă a acestei afecțiuni implică utilizarea unei echipe multidisciplinare de specialiști, care săofere pacientului soluții optime pentru îmbunătățirea calității vieții.
CUVINTE CHEIE: FIBROMIALGIA, DUREREA, GHIDURI
56
TOXOPLASMOZA CONGENITALĂ: ASPECTE CLINICO-EVOLUTIVE- CAZ CLINIC
Mădălina-Elena Palcău, Andreea-Elena Andrei,
Loredana-Mariana Străjeriu, Otilia Frăsinariu,
Aniela-Luminița Rugină, Nicolai Nistor
Clinica I Pediatrie, Spitalul Clinic De Urgență Sfânta Maria, Iași
REZUMAT
Introducere. Toxoplasmoza congenitală reprezintă o cauză importantă de morbiditate şimortalitate infantilă. Agentul cauzal este un microorganism parazit, larg răspândit în natură(Toxoplasma gondii). Infecția fetală este posibilă doar atunci când femeia contractează boala încursul sarcinii. Topografia leziunilor fetale interesează în special creierul și ochiul. Cea maitipică formă de boală o reprezintă encefalomielita congenitală, manifestată prin hidrocefalie,microcefalie, microftalmie, semne clinice de suferință cerebrală și afectare oculară. Diagnosticulde certitudine presupune detectarea anticorpilor specifici IgM în circulația pacientului,persistența anticorpilor IgG după vârsta de 1 an sau detectare prin PCR a AND-ului parazitar însânge și LCR.
Studiu De Caz. Prezentăm cazul unui copil instituționalizat în vârstă de 12 ani ce a fostdiagnosticat cu toxoplasmoză congenitală la vârsta de 6 luni. Evoluția cazului nu a fost unafavorabilă, pacientul prezentand hidrocefalie, ce a necesitat montarea unui șunt ventriculo-peritoneal și numeroase episoade de meningită atât de etiologie virală cât și bacteriană. Ulterior,acesta dezvoltă tetrapareză spastică, epilepsie generalizată, retard mental profund și multipleinfecții respiratorii.
Discuții. Manifestările clinice în toxoplasmoza congenitală variază de la forme asimptomaticesau forme ușoare-medii de boală, la forme severe (4%) cu sechele neurologice grave sau deces.
Cuvinte cheie: Toxoplasmoză congenitală, hidrocefalie, tetrapareză spastică.
57
REABILITAREA PULMONARĂ ŞI CLIMATOTERAPIA
Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
Spitalul Clinic de Recuperare - Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
Reabilitarea pulmonară (RP) este recunoscută ca o componentă de bază a
managementului bolilor pulmonare cronice, fiind aplicată cât mai precoce și în exacerbările
acestor afecțiuni, dar și în bolile grave din terapie intensivă, afecţiuni determinate şi/sau agravate
de condiţiile climatice.
Programele de RR au rolul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin creşterea gradului de
independenţă, de a reduce numărul exacerbărilor și a spitalizărilor datorate acutizărilor, precum
şi durata acestora, cu reducerea semnificativă a costurilor, de a ameliora semnificativ
simptomele. Remediile complementare au reprezentat întotdeauna un ajutor de netăgăduit
tratamentelor alopate.
Climatoterapia si climatoprofilaxia sunt părţi componente ale climatologiei medicale,
care studiază condițiile geografice, meteorologice, aerochimice etc. ale mediului extern şi
legătura acestora cu problemele medicale, reacțiile normale și patologice ale organismului față
de influența climei.
În cadrul terapiei prin clima se folosesc particularitățile de climă din anumite zone, fie
pentru a activa mecanismele de reglare ale corpului, fie pentru regenerarea anumitor țesuturi.
Clima afectează sănătatea umană mai mult decât orice alt element ecologic. Elementele care
privesc climatoterapia sunt înălțimea la care se află deasupra nivelului mării, presiunea
barometrică, temperatura aerului, precipitațiile, umiditatea, direcția și intensitatea vântului, norii
și intensitatea radiației solare. Singularitatea locului, rezultatul radiației la sol și alți factori
similari joacă un rol major în aplicarea sa.
Cuvinte cheie: BOALA PULMONARĂ, CLIMĂ, TERAPIE
58
EFECTELE TERAPEUTICE ALE MICROMEDIULUI SALINELOR -REZULTATE EXPERIMENTALE SI CLINICE
Constantin Munteanu1, SL kt. Mariana Rotariu2
1. Asociația Română de Balneologie, CSIII, biol. Sp. Dr. Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni,București
2. Universitatea de Medicina și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Facultatea de Bioinginerie, Iași
Utilizarea culturilor celulare de fibroblaste pulmonare pentru verificarea proprietãţilor
terapeutice ale mediului din saline şi peşteri reprezintã un demers ştiinţific inovativ prin care este
fundamentatã biologic şi medical metodologia de prevenţie, tratare şi recuperare a pacienţilor cu
diferite patologii pulmonare.
Acţiunea directã a mediului din saline asupra celulelor pulmonare a fost investigatã prin
analiza morfologicã şi electroforeticã a culturilor de fibroblaste pulmonare iniţiate de la animale
de laborator expuse mediului din saline
Fibroblastul este celula conjunctiva cea mai raspandita in tesuturile conjunctive. In
tesuturile conjunctive fibroblastul se prezinta sub doua forme, cu particularitati morfofunctionale
distincte: fibroblastul tanar, activ, angajat in procese metabolice specifice si fibroblastul adult, in
repaus functional, denumit fibrocit.
Fibroblastele au functia principala de a sintetiza si secreta proteinele fibroase ale matricei
extracelulare cum sunt: colagenul si elastina, glicozaminoglicanii, proteoglicanii, glicoproteinele
structurale.
Fibroblastele pulmonare au fost omogenizate în tampon Laemmli pH 6,8, iar omogenatul
obţinut a fost supus electroforezei denaturante în gel de poliacrilamidă 10 % (SDS-PAGE).
Gelurile au fost ulterior colorate cu Coomassie Brilliant Blue şi apoi supuse analizei
densitometrice. Markerii de greutate moleculară au fost produşi de Sigma, având următoarele
59
greutăţi moleculare: 205; 116; 97; 66; 55; 45; 36; 29; 24; 20,1; 14,2 şi 6,5 KDa. Determinarea
cantitativă a fost calibrată, cunoscând faptul că markerii sunt prezenţi la o concentraţie de 10
μg/μl.
Concluzii:
Analiza morfologicã a culturilor realizatã microscopic, în contrast de fazã, relevã
regenerarea celularã dupã expunerea animalelor la mediul din salinele Dej şi Cacica, faţã de
culturile obţinute de la animale sensibilizate cu ovalbiminã.
Observaţiile de morfologie celularã sunt confirmate de analiza electroforeticã, care
demonstreazã prin modificarea profilului mai multor proteine şi prin determinarea cantitãţii
totale de proteine cã expunerea la mediul din salinele Cacica şi Dej favorizeazã obţinerea
celulelor dermale şi a fibroblastelor pulmonare on vitro;
Sensibilizarea cu ovalbiminã a animalelor de laborator scade considerabil numãrul
celulelor dermale şi a fibroblastelor pulmonare din culturile obţinute şi induce un nivel
morfopatologic semnificativ.
60
SPELEOTERAPIA – ACCEPTATĂ, DAR PUŢIN CUNOSCUTĂ
Elena-Octaviana Cristea1, Adeline-Alexandra Ţintilă1, Paraschiva Postolache2
1. Institutul Regional de Oncologie, Iaşi
2. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
Spitalul Clinic de Recuperare – Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie,
Iaşi
Speleoterapia, numită şi salinoterapia, poate fi integrată cu succes într-un proces
recuperator complex pentru afecţiunile căilor respiratorii, cum sunt astmul bronşic, bronşitele,
bronşiectaziile, rinita alergică, sinuzita cronică etc.
România are pe teritoriul său unele din cele mai mari saline naturale din Europa, cele mai
cunoscute fiind cele de la Slănic Prahova, Slănic Moldova, Turda şi Praid.
Calităţile terapeutice ale aerului din saline se datorează aerosolilor, care sunt particule
foarte fine de sare, uşor de inhalat. Aceste particule de sare contribuie semnificativ la fluidizarea
şi eliminarea secreţiilor bronşice, care la pacienţii cu afecţiuni respiratorii cronice sunt într-o
cantitate mare, au o vâscozitate crescută şi sunt aderente de pereţii arborelui traheo-bronşic.
Având în vedere efectele benefice certe asupra stării de sănătate şi faptul că accesul la o astfel de
terapie în salinele montane nu este la îndemâna tuturor, s-au dezoltat foarte mult salinele de
suprafaţă, respectiv salinele artificiale, care reproduc fizic, chimic şi biologic mediul dintr-o
salină naturală.
Obiectivele şi efectele salinoterapiei sunt de a îmbunătăţi actului respirator, prin creşterea
productivităţii tusei şi a eliminării secreţiilor, dar şi obţinerea în timp a efectului bacteriostatic,
beneficiu ce este inestimabil pentru pacienţii diagnosticaţi cu afecţiuni respiratorii cronice. De
asemenea, este cunoscut faptul că speleoterapia este însoţită şi de îmbunătaţirea calităţii
somnului, prin reducerea edemului de la nivelul căilor respiratorii superioare şi prin relaxare.
Cuvinte cheie: SPELEOTERAPIA, AFECTIUNI RESPIRATORII CRONICE
61
INFLUENȚA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA MORBIDITĂȚII PRINBRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
Doina-Clementina Cojocaru, Paraschiva Postolache
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”-Iași
Departamentul Medicale I
Spitalul Clinic de Recuperare Iași
INFLUENȚA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA MORBIDITĂȚII PRIN
BRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ (Rezumat): Bonhopneumopatia
cronică obstructivă (BPOC) este o afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin simptome
persistente și sindrom bronșic obstructiv, ca urmare a afectării căilor aeriene și/sau teritoriului
alveolar, factorii de risc principali fiind fumatul și expunerea semnificativă la factori de mediu -
particule nocive și gaze. Schimbările climatice globale reprezintă o amenințare actuală la adresa
sănătății aparatului respirator, atât prin creșterea expunerii la acești factori de risc a unui număr
tot mai mare de indivizi cât și prin faptul că reprezintă factori promotori sau agravanți ai
afecțiunilor respiratorii, cu implicare în special în BPOC, astm bronșic, rinosinuzită și infecții de
tract respirator. Clima influențează temperatura, calitatea aerului și a apei, rezervele locale și
globale de hrană și, în ultimă instanță, determinanții economici ai stării de sănătate. Creșterea
concentrației gazelor cu efect de seră - dioxidul de carbon, metanul și oxizii de azot produce o
creștere semnificativă a temperaturii dar și a variabilității acesteia, creșterea duratei și a
severității sezonului de polen, agravarea poluării aerului și a răspândirii mucegaiurilor, incendii
de pădure, secetă dar și inundații catastrofale și ierni tot mai severe. În plus, factorii menționați,
alături de utilizarea extensivă a anumitor combustibili, conduc la scăderea drastică a calității
atmosferei indoor. Această evoluție a factorilor de mediu are ca rezultat o creștere globală
substanțială a prevalenței și severității BPOC, reflectată în agravarea și multiplicarea
62
exacerbărilor infecțioase și non-infecțioase ale bolii, utilizarea intensivă a medicației și, în final,
creșterea mortalității. În consecință, este nevoie de strategii globale de reducere a schimbărilor
climatice și a poluării chimice și biologice a aerului, medicina respiratorie trebuind să-și asume
rolul de promotor al schimbării, la fel cum a făcut-o în ultimele decenii, în cazul fumatului.
Cuvinte cheie: BONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ, POLUANȚI
ATMOSFERICI, CLIMĂ.
63
ROLUL CHESTIONARULUI CAT IN GESTIONAREA PACIENTILORDIAGNOSTICATI CU BPOC
DR. ANA MARIA MANTEA- SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE IASI
CONF. UNIV. DR. PARASCHIVA POSTOLACHE- SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE
IASI
Chestionarul CAT in BPOC este primul instrument de imbunatatire a dialogului dintre
medic si pacient.
BPOC in Europa reprezinta a patra cauză de deces cu potenţialul de a deveni a treia cauză de
deces în următorii15 ani (200,000–300,000 decese anual în Europa).
Stabilirea unui limbaj şi a unei înţelegeri comune medic-pacient este necesară pentru
gestionarea optimă a BPOC, iar simpla măsurare a funcţiei pulmonare nu reflectă impactul
BPOC asupra starii de sanatate.
Este necesar ca medicii şi pacienţii să aibă la dispoziţie o metodă standard de evaluare a
impactului BPOC, iar un nou chestionar ar trebui să fie scurt şi simplu, auto-administrat, adecvat
pentru uz frecvent şi ar trebui să realizeze o evaluare generală a impactului BPOC asupra
pacientului.
CAT este un instrument de comunicare intre medic şi pacient în condiţiile timpului limitat
pe care-l au la dispoziţie care ajută medicul să înţeleagă mai bine impactul BPOC asupra
pacientului, ajută pacientul să exprime în detaliu ce il afectează, identifică aspecte ce pot necesita
investigaţii suplimentare si ajută la evaluarea progresiei şi deteriorării BPOC
CAT se adresează tuturor pacienţilor diagnosticaţi cu BPOC fiind elaborat şi validat la
pacienţi cu grade diferite de severitate a BPOC.
64
CAT asigură informaţii suplimentare celor obţinute prin alte evaluării clinice a BPOC
recomandate de ghidurile actuale de management (evaluarea riscului de exacerbare şi a gradul de
obstrucţie al căilor aeriene, evaluate prin intermediul spirometriei).
Ce modificare (creştere) în scorul CAT înseamnă o deteriorare din punct de vedere clinic,
una care să necesite reevaluarea abordării tratamentului existent? Comitetul de Elaborare a
chestionarului CAT sugerează o modificare de minim 2 puncte.
CONCLUZII: CAT marchează o dezvoltare importantă şi unică în gestionarea şi asistenţa
acordată pacienţilor diagnosticaţi cu BPOC, o sursă semnificativă de îngrijorare pentru sistemele
de sănătate, medici şi pacienţi deopotrivă
CUVINTE CHEIE: BPOC, SCORUL CAT, GOLD
65
COMPLIANŢA, ADERENŢA ŞI PERSISTENŢA TRATAMENTULUI AFECŢIUNILORRESPIRATORII
Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache1,2, Std. Camelia - Andreea Teodorescu1
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Spitalul Clinic de Recuperare - Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie,
Iaşi
Cercetările ultimilor ani au demonstrat că afecţiunile respiratorii cronice şi dintre acestea
bronhopneumopatia obstructivă cronică reprezintă o patologie complexă, cu o componentă
pulmonară bine definită dar şi cu multiple manifestări extrapulmonare şi importante
comorbidităţi, care pot accentua severitatea acestor afecţiuni.
Identificarea şi diagnosticarea pacienților în faze incipiente de boală, iniţierea unui
tratament corect şi permanent, aderenţa şi complianţa pacientului la toate recomandările făcute
de medic pe toată durata tratamentului înainte de deteriorarea importantă a funcţiei pulmonare,
pot încetini progresia bolii şi creşte calitatea vieţii acestor pacienţi. Odată ce boala a fost
diagnosticată şi stadializată, trebuie ales tratamentul optim şi adaptat fiecărui pacient, tratament
care are drept scop atât ameliorarea simptomatologiei, cât şi prevenirea viitoarelor riscuri. Pentru
o aderență la tratament în sens holistic, pe lângă inițiere, complianţă și persistență, tratamentul
trebuie administrat corect ca doza și frecvența.
Complianţa şi aderența pornesc de la individualizarea tratamentului, continuă cu alegerea
dispozitivului şi învăţarea tehnicii de administrare şi se intensifică prin intervențiile educaționale
permanente, care prin informarea pacienţilor au rolul de îmbunătăţire a complianţei, aderenţei şi
persistenţei acestora la tratament.
66
Aderența pe termen lung sau persistenţa este esențială pentru obținerea unor rezultate
clinice optime în scopul menținerii ameliorării clinice și reducerii costurilor asociate pierderii
controlului bolii, obtinându-se astfel importante beneficii pentru sistemul de sănătate, pacient şi
aparţinători.
Cuvinte cheie: COMPLIANŢĂ, ADERENȚĂ, PERSISTENŢĂ, TRATAMENT, AFECŢIUNI
RESPIRATORII
67
ANTIBIOTERAPIA INFECŢIILOR RESPIRATORII ŞI REABILITAREAPULMONARĂ
Prof. univ. dr. Mihaela Cătălina Luca1,2, Conf. univ. dr. Paraschiva Postolache1,3,4,Dr. Florentina Popa3, Std. Ștefana Luca1, Dr. Adelina Matei2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Sfanta Parascheva”, Iaşi
3. Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi
4. Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
Infecțiile cronice respiratorii sunt asociate cu exacerbarea la pacienții cu boală
pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Obiectivul major al managementului acestor pacienți
este prevenirea și tratamentul eficient al exacerbărilor. Pacienții care beneficiază de terapia cu
antibiotice sunt cei cu producție crescută de spută purulentă. Antibioterapia este oportună pentru
a preveni eșecul tratamentului, recăderea și apariția rezistenței agenților patogeni. In unele
cazuri, corticosteroizii sistemici sunt, de asemenea, indicați pentru ameliorarea simptomelor.
Pentru a identifica pacienții cu mai multe șanse de a beneficia de aceste terapii, liniile directoare
clinice recomandă pacienții clasificați pe baza factorilor de risc, asociați cu un rezultat sau o
reapariție redusă. S-a constatat că pacienții cu boală mai severă, cu infecții recurente și spută
purulentă sunt cei care vor beneficia mai mult de această terapie. Antibioticoterapia poate fi
utilizată profilactic în starea de echilibru și uneori pot fi utilizate continuu sau intermitent pentru
prevenirea exacerbărilor. Datorită rezistenței bacteriene crescute la antibiotice și a efectelor
secundare, au apărut mai multe antibiotice utilizate prin nebulizare atât pentru terapia, cât și
pentru prevenirea exacerbărilor. Reabilitarea pulmonară îmbunătățește simptomele, calitatea
vieții, funcția pulmonară și utilizarea asistenței medicale la pacienții cu boli respiratorii cronice,
beneficii observate și la pacienții simptomatici cu alte boli respiratorii.
68
In concluzie aceasta lucrare subliniază rolul reabilitării pulmonare la pacienții cu infecții
respiratorii, importanța asocierii antibioticoterapiei și promovarea pe termen lung a metodelor de
îmbunătățire a sănătății.
Cuvinte cheie: ANTIBIOTICE, RECĂDERE, CORTICOTERAPIE
69
HELIOTERAPIA ȘI CLIMATOTERAPIA – BENEFICII PENTRU PACIENȚII CUAFECȚIUNI RESPIRATORII
Conf. univ. dr. Paraschiva Postolache1, 2, 3, Bioing. Med. Cristina Lăcătuşi3
Studenţi: Theodora Preda 1, 4, Roxana Caruceru 1, 4, Maria Aramescu 1, 4
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I, Iaşi
3. Spitalul Clinic de Recuperare – Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
4. Facultatea de Bioinginerie Medicală, Iaşi
Climatoterapia este un factor terapeutic natural dependent de condițiile locale de relief, altitudine,
parametri climatici și vegetație, definit de suma caracteristicilor elementelor climatice ce aparțin unei
zone, care prin parametrii elementelor ei componente influențează benefic pacienții cu afecțiui
respiratorii. Ea presupune folosirea acţiunii diverselor tipuri de climat, mai exact a aspectelor pozitive ale
climei, în scop profilactic şi curativ, ca metodă unică sau în asociere cu balneoterapia şi talaso-terapia.
Helioterapia este o procedură naturală ce folosește efectele terapeutice ale soarelui. Expunerea
organismului la acţiunea binefăcătoare a razelor solare este recomandată atât persoanelor sănătoase, cât şi
celor cu diverse afecţiuni, fiind apreciată ca o metodă simplă şi gratuită, dar cu efecte extraordinare în
menţinerea stării de sănătate.
Aerul, soarele, vântul, umiditatea, presiunea aerului şi temperatura sunt factori de stimulare a
organismului. Diversitatea climelor deschide mari posibilități pentru diferențierea climatoterapiei și
antrenarea organismului în variate condiții climatice. În raport cu starea sănătăţii se prescriu diferite
regimuri de climatoterapie în care predomină fie o acțiune treptată a factorilor climatici, fie antrenamentul
activ, fie ambele.
Cuvinte cheie: CLIMĂ, TERAPIE
70
KINETOTERAPIA PACIENŢILOR CU ASTM BRONŞIC
Fizioterapeut Liliana Chelariu3, Conf. univ. dr. Paraschiva Postolache1, 2, 3,
Studenţi: Maria Hrihoreanu1, 4, Iustina Potnoschi1, 4, Diana Fratianu1, 4, Alexandra Pirjol1, 4
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I, Iaşi
3. Spitalul Clinic de Recuperare – Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
4. Facultatea de Bioinginerie Medicală, Iaşi
Astmul bronşic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, care este destul de
răspândită la nivel global şi afectează toate grupele de vârstă şi categoriile sociale.
Recuperarea şi, în particular, kinetoterapia respiratorie la pacientii cu astm bronsic are ca
obiective: ameliorarea simtomelor respiratorii (dispnee, tuse, fatigabilitate), cresterea tolerantei la efort,
reducerea anxietăţii şi depresiei, scăderea numărului de exacerbari şi a severitatii acestora, îmbunătăţirea
calităţii vieţii şi scăderea costurilor legate de asistenţa medicală.
Şedinţa de kinetoterapie a pacientului cu astm bronsic constă în reeducare respiratorie, relaxare,
posturare, educarea tusei, tonifierea musculaturii respiratorii si antrenamentul la efort dozat.
Cuvinte cheie: ASTM BRONŞIC, KINETOTERAPIE
71
AER, RESPIRAȚIE, AEROSOLI
Conf. univ. dr. Paraschiva Postolache1, 2, 3, Bioing. Med. Cristina Lăcătuşi3
Studenţi: Florentina-Beatrice Toma 1, 4, Ioana-Alexandra Alexa 1, 4, Elena-Rucsandra Nedelcu 1, 4
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I, Iaşi
3. Spitalul Clinic de Recuperare – Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
4. Facultatea de Bioinginerie Medicală, Iaşi
Respirăm din momentul în care ne naștem și până la finalul vieţii. Este o nevoie constantă șivitală, nu doar pentru noi, ci pentru toate formele de viaţă de pe Pământ. Calitatea precară aaerului ne afectează pe toţi: este nocivă pentru sănătatea noastră și pentru sănătatea mediului, iaracest lucru duce la pierderi economice.
Aerosolii sunt particule fine de substanţă lichidă sau solidă combinată cu un mediu gazos (aernatural sau aer comprimat), care sunt inhalate prin căile respiratorii în plămani. De aici și tipulaerosolilor - naturali: marini (în zona digurilor, acolo unde se sparg valurile), de pădure (princombinarea unei substanțe volatile cu polenul din aer) sau de salină și artificiali: generați de dispozitivespeciale numite nebulizatoare sau aparate de aerosoli.
Terapia cu aparate de aerosoli sau cu nebulizatoare este foarte frecvent folosita. Aparatul denebulizare este cel care are efecte benefice în crizele de astm bronşic sau BPOC. Acesta crează particulede dimensiuni mici (cu diametrul sub 4 microni), particule care datorită acestor dimensiuni ajung înramificațiile pulmonare cele mai mici. De aceea, în exacerbări moderate şi grave, se recomandăadministrarea de medicamente cu ajutorul nebulizatorului. Aparatul de aerosoli crează particule cudimensiuni mai mari şi este utilizat în afecțiunile căilor aeriene superioare: viroze respiratorii, gripe,bronşite acute şi cronice acutizate sau pentru alte afecțiuni din sfera ORL. Medicația administrată prinaparatele de aerosoli este utilă în aceste situații deoarece acționează local şi efectul este mai rapid.
Cuvinte cheie: AEROSOLI, RESPIRATIE, NEBULIZATOR, APARAT DE AEROSOLI
72
KINETOTERAPIA IN BPOC- STUDIU DE CAZ
Fizioterapeut Liliana Chelariu3, Conf. univ. dr. Paraschiva Postolache1, 2, 3,
Studenţi: Adelina Andreea Adavidoaei1, 4, Mihaela Titianu1, 4
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Iaşi
2. Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I, Iaşi
3. Spitalul Clinic de Recuperare – Secţia Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iaşi
4. Facultatea de Bioinginerie Medicală, Iaşi
Bolile de plămâni nu țin cont de vârstă, sex sau zonă geografică, bronhopneumopatia obstructivă
cronică (BPOC), cancerul bronhopulmonar și pneumonia fiind principalele cauze respiratorii de deces în
Europa de vest, centrală și de est.
Kinetoterapia respiratorie şi reabilitarea pulmonară, în general, reprezintă cea mai eficientă
strategie terapeutică pentru pacientul cu BPOC, comparativ cu îngrijirile standard, pentru ameliorarea
simptomelor, îmbunătăţirea toleranţei la efort şi a calităţii vieții, care reprezintă obiectivele primordiale
ale managementului modern, adecvat, al BPOC.
Kinetoterapia respiratorie la pacientul cu BPOC are ca obiective: ameliorarea simtomelor
respiratorii (dispnee, tuse, fatigabilitate), cresterea tolerantei la efort, reducerea anxietăţii şi depresiei,
scăderea numărului de exacerbari şi a severitatii acestora, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi scăderea
costurilor legate de asistenţa medicală.
Vom prezenta un studiu de caz, pacient cu BPOC foarte sever, clasa C/ D GOLD, care a urmat
timp de zece zile programul de kinetoterapie respiratorie.
Cuvinte cheie: KINETOTERAPIE RESPIRATORIE, BPOC
73
ANTRENAMENTUL MUSCULATURII RESPIRATORII ŞI PROGRAMUL DEREABILITARE PULMONARĂ
Std. Sălăvăstru Oana1,2, Iancu Joshua Emmanuel1,2,
Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache1,3,4
1.Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
2.Facultatea de Bioinginerie Medicală
3.Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I, Iași
4.Spitalul Clinic de Recuperare - Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Iași
Antrenamentul musculaturii respiratorii (AMR), de sine stătător sau inclus în
programul de reabilitare pulmonară (RP), reprezintă o metodă de recuperare a pacienților
cu afecţiuni pulmonare, oferind beneficii semnificative în ceea ce priveşte îmbunătățirea
forței și rezistenței acestei musculaturi.
AMR poate fi efectuat atât în centre specializate de RP, sub supravegherea
personalului calificat, cât și la domiciliu, pacientul beneficiind astfel de flexibilitatea
timpului utilizat în acest scop.
Cheia eficacității acestui procedeu constă în solicitarea structurii musculare prin
durata, frecvența și intensitatea exercițiilor, semnificativ crescute față de activitățile
cotidiene, cele mai multe programe de antrenament combinând două sau trei dintre aceste
caracteristici.
Antrenamentul se poate adresa ambelor tipuri musculare respiratorii, separat sau
concomitent: musculaturii inspiratorii, indicat pacienților a căror simptom principal este
dispneea și musculaturii expiratorii, focusat pe pacienții la care predomină secreţiile
bronşice.
74
AMR se realizează cu diferite tipuri de dispozitive, care funcţionează pe principii
diferite în funcţie de tipul musculaturii antrenate, beneficiile fiind diminuarea dispeei,
creșterea rezistenței la efort și îmbunătățirea calității vieții pacienţilor.
75
EPIDEMIA DE GRIPĂ ÎN IAȘI- IARNA ANULUI 2019
Manuela Ștefan2, C. Eva2, Ioana Florina Iordan2,Vasilescu Cristina2, Lacatusu Alexandra2, Georgiana
Enache Leonte2, Carmen Manciuc1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Gr.T.Popa”,Iaşi2. Spitalul de Boli Infecţioase ,,Sf.Paracheva”,Iaşi
Introducere:
Gripa este boală infecțioasă acută, foarte contagioasă, provocată de virusurile gripale, cu
izbucniri epidemice în fiecare iarnă.
Obiective:
Monitorizarea incidenței, mortalității și morbidității cazurilor de gripă în Iași, iarna anului
2019;
Materiale și metode:
S-a urmărit determinarea incidenței, mortalității și morbidității cazurilor de gripă în Iasi,
anul 2019, care a fost studiată prin efectuarea unui studiu retrospectiv, realizat în Spitalul Clinic
de Boli Infecțioase ’’Sf. Parascheva’’Iași. Lotul investigat a cuprins 53 de pacienți (30 de sex
feminin și 23 de sex masculin), cu o mediană a vârstei de 33 ani. Deasemenea s-a urmărit
simptomatologia, comorbiditătile, contactul cu cazuri confirmate de gripă, tipul gripei și
tratamentul instituit.
Discuții:
Monitorizarea circulaţiei şi a rezistenţei la antivirale a virusurilor gripale umane;
investigarea etiologică a focarelor, în special a celor de colectivitate; cunoaşterea severităţii
infecţiei gripale în populaţia României și cunoașterea măsurilor de prevenție generale ( izolare,
dezinfecție umedă, evitarea aglomerațiilor) și speciale ( vaccinarea antigripală-se face de obicei
76
în lunile octombrie sau noiembrie) trebuie să reprezinte un obiectiv principal atat pentru
personalul medical cat si pentru populatia generala.
Cuvinte cheie:
Gripa, Epidemie, Tamiflu, Mortalitate
77
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ SECUNDARĂ - O PROVOCARE DIAGNOSTICĂ
ALEXANDRA CLEMENT, RADU A. SASCĂU, LAURA ȚĂPOI, CARINA URECHE, IULIANAARDELEANU, ȘTEFAN BOCA, CARMEN PLEȘOIANU,
CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
Scopul lucrării: Hipertensiunea arterială, important factor de risc cardiovascular și condiție clinică cu
efecte distructive pe axa cardio-renală, continuă să reprezinte o provocare diagnostică și terapeutică.
Aproximativ 10% din populația hipertensivă suferă de forma secundară a acestei patologii, formă cu
etiologie identificabilă și potențial curabilă. Când indiciile clinice sunt insuficiente pentru a descifra
etiopatogenia afecțiunii și pentru a discerne între forma esențială și cea secundară, o abordare
interdisciplinară devine imperios necesară.
Material și metodă: Pacient în vârstă de 47 de ani, în evidență cardiologică cu hipertensiune arterială
neglijată terapeutic, instalează în evoluție un accident vascular cerebral ischemic, context în care se
decelează valori tensionale foarte crescute (TAS 280 mmHg) și afectare renală. După recuperarea neuro-
motorie, este adresat clinicii noastre, în contextul persistenței valorilor tensionale crescute, în pofida
complianței la tratamentul antihipertensiv maximal.
Rezultate: Examenul clinic a obiectivat deficit motor drept. Biologic s-a decelat sindrom de retenție
azotată și hipokaliemie. În cadrul bilanțului funcțional pentru evaluarea afectării de organe țintă,
ecocardiografia transtoracică a evidențiat hipertrofie concentrică importantă de ventricul stâng și
disfuncție diastolică de tip presiuni de umplere crescute. Imagistica de speckle tracking a pus în evidență
modificări ale funcției ventriculare, cu scăderea strainului longitudinal global. Ecografia abdominală a
descris o asimetrie în dimensiunile renale de aproximativ 2 cm. Bilanțul etiologic a inclus angiografia de
78
artere renale, care a exclus existența de leziuni. S-au dozat aldosteronul și renina plasmatică, cu decelarea
unui raport crescut aldosteron/renină. Examenul computer tomografic a evidențiat prezența a două
formațiuni nodulare la nivelul glandei suprarenale drepte, ambele cu washout sugestiv pentru existența
unui adenom. Explorările au orientat spre diagnosticul de hiperaldosteronism primar. După asocierea la
tratamentul antihipertensiv a antialdosteronicului în doză crescută, s-a obținut un control mai bun al
valorilor tensionale, cu corecția hipokaliemiei.
Concluzii: Hiperaldosteronismul primar constituie 10-20% din cazurile de hipertensiune arterială
rezistentă, iar adenoamele suprarenaliene unilaterale sunt a doua cea mai frecventă cauză (35% din
cazuri), după hiperplazia bilaterală idiopatică. Netratat, asociază o rată crescută de aritmii, boală
coronariană, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral, proteinurie și disfuncție renală. Tratamentul
standard recomandat în situația adenoamelor unilaterale este reprezentat de rezecția chirurgicală.
Cuvinte cheie: HIPERTENSIUNE, HIPERALDOSTERONISM, HIPERTROFIE VENTRICUL STÂNG
79
DIAGNOSTIC SUPRIZĂ LA UN TÂNĂR CU HIPERCOLESTEROLEMIE FAMILIALĂ
ROBERT MAGOPEȚ, LARISA ANGHEL, LIVIU MACOVEI, RADU A. SASCĂU,
ALEXANDRU BURLACU, CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
Introducere: Hipercolesterolemia familială este o afecţiune autosomal dominantă, ce
predispune la afectare cardiovasculară ischemică precoce, prin expunere pe parcursul vieții la
valori crescute ale LDL-colesterolului. Din momentul diagnosticului se impune un management
agresiv prin medicație hipolipemiantă maximală, pentru a reduce riscul de evenimente
cardiovasculare amenințătoare de viață.
Caz clinic: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 33 de ani, cu antecedente heredo-
colaterale şi personale de hipercolesterolemie familială dar neglijat terapeutic, care se prezintă în
serviciul nostru la 3 ore de la debutul unei mari crize anginoase, expresia unui STEMI antero-
extensiv. La internare, pacientul era stabil hemodinamic dar electrocardiograma a evidenţiat un
aspect tipic de infarct miocardic acut cu disfuncţie sistolică moderată ecocardiografic. Biologic
se remarcă valori ale LDL-colesterolului de 251mg/dl și ale colesterolului total de 331mg/dl.
Coronarografia efectuată în urgență a evidenţiat prezenţa unor leziuni tricoronariene severe,
pentru care s-a practicat angioplastie coronariană primară cu stent farmacologic activ la nivelul
arterei descendente anterioare şi cu balon la nivelul arterei diagonale. Surpriza diagnostică a fost
reprezentată de evidenţierea ecocardiografică a akineziei peretelui inferior, ceea ce ne-a ridicat
suspiciunea unui infarct miocardic inferior vechi, lucru confirmat şi de evaluarea coronarografică
care a arătat prezenţa ocluziei cronice la nivelul arterei coronare drepte. Evoluția pacientului a
fost lent favorabilă sub tratament dublu antiagregant, antianginos şi hipolipemiant maximal cu
80
atorvastatină, însă fără atingerea ţintei LDLc după 6 săptămâni de tratament, ceea ce a impus
adăugarea unui alt agent hipolipemiant.
Discuții: Particularităţile acestui caz sunt reprezentate de vârsta tânără de debut a unui
eveniment coronarian acut la un pacient cunoscut cu hipercolesterolemie familială, dar neglijat
terapeutic, dar şi de diagnosticarea infarctului miocardic inferior vechi în contextul unui alt
eveniment acut coronarian.
Concluzii: Screening-ul rudelor de gradul I este extrem de important în cazul acestor
pacienţi, în vederea diagnosticului şi tratamentului precoce, pentru prevenirea evenimentelor
cardiovasculare majore.
Cuvinte cheie: HIPERCOLESTEROLEMIE FAMILIALĂ; INFARCT MIOCARDIC;
ATEROSCLEROZĂ; BOALĂ CORONARIANĂ; TÂNĂR.
81
FAȚETELE ASCUNSE ALE INSUFICIENȚEI CARDIACE PE FOND DECARDIOMIOPATIE DILATATIVĂ ȘI MANAGEMENTUL TERAPEUTIC
RALUCA-ELENA BACIU, ANCA PÎSLARIU, IOANA ALEXA, RADU A. SASCĂU,
CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Spitalul ”C.I. Parhon” Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
Insuficiența cardiacă reprezintă o problemă majoră de sanatate cu impact negativ atât
asupra individului, prin scăderea speranței de viața, cât și asupra sistemelor de sănătate, prin
costurile majore. În ciuda dezvoltării metodelor farmacologice bazate pe dovezi și a
dispozitivelor implantabile, prevalența insuficienței cardiace este în continuare în creștere
datorită procesului de îmbătrânire a populației și succesului în prelungirea supraviețuirii după
alte boli cardiovasculare acute.
Vom prezenta cazul unui pacient de 62 de ani, din mediul rural, cunoscut Clinicii de
Cardiologie de ~18 ani cu cardiomiopatie dilatativă de etiologie idiopatică, bloc major de ram
stâng, insuficiență cardiacă cronică cu FE scăzută, motiv pentru care în 2016 beneficiază de
terapie de resincronizare cardiacă, cu evoluție ulterioară foarte bună. Asociază fibrilație atrială
paroxistică profilactizată cu Amiodaronă, fiind anticoagulat oral cronic cu NOAC. Pe parcursul
ultimelor 4 luni a prezentat episoade de decompensare cardiacă ce a necesitat spitalizare.
Actualmente se internează pentru un nou episod de decompensare globală, din punct de
vedere clinic cel mai relevant fiind sindromul edematos al membrelor inferioare.
82
Se inițiaza tratament diuretic și suport inotrop pozitiv cu scădere în greutate inițial 5,1 kg,
ulterior cu o scădere modestă în pofida creșterii dozelor de diuretic, motiv pentru care se iau în
discuție potențiali factori asociați. Astfel se decelează hipoproteinemie cu hipoalbuminemie și se
administrează plasmă prospătă congelată cu evoluție ulterioară foarte bună, atât din punct de
vedere clinic, cât și cel al greutății corporale, cu o scădere semnificativă de încă 8,5 kg.
Acest caz clinic ilustrează dificultatea tratamentului în insuficiența cardiacă
decompensată datorită comorbidităților asociate, prin urmare în ciuda administrării dozelor mari
de diuretic, se înregistrează o fază de platou în compensarea sindromului edematos, cu o evoluție
net favorabilă după corectarea hipoalbuminemie asociate.
Cuvinte cheie: insuficiență cardiacă, cardiomiopatie dilatativă, hipoalbuminemie, tratament
diuretic.
83
PROVOCĂRI DE TRATAMENT ÎN TAVI
Ursu Dan1, Nedelcu Alina-Elena1, Ailoaei Ştefan2, Mitu Magda1, Mitu Florin1,3
1. Clinica de Recuperare Cardiovasculară, Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi2. Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. George I. M. Georgescu”, Iaşi
3. Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași
REZUMAT
IntroducereImplantarea de valvă aortică percutanată (TAVI) a apărut ca o alternativă la pacienţii cu stenozăaortică severă şi risc operator major. Fibrilaţia atrială (FiA) a fost identificata ca un predictornegativ dupa TAVI prin caracterul trombogen şi riscul de accident vascular cerebral (AVC)embolic. Pentru a reduce riscurile tromboembolice, aceşti pacienţi au indicaţie de anticoagulareorala cronica (OAC) pe termen lung. Totuşi, având în vedere că pacientul tipic care beneficiazăde TAVI este vârstnic şi fragil, OAC adaugă straturi de complexitate prin riscul de evenimentehemoragice majore şi AVC hemoragic. Vă prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 71 ani, postTAVI, cu flutter atrial cu conducere 2:1/3:1 si episoade de FiA paroxistică în antecedente,leucemie limfatică cronică (LLC), anemie cronică şi sindrom hemoragipar.
Studiu de cazLa internare pacientul este stabil hemodinamic, TA=130/80mmHg, AV=80/min (aritmic).Stetacustic prezinta zgomote cardiace aritmice şi suflu sistolic grad 2/6 în focarul aortic, fărăiradiere pe arterele carotide. Electrocardiograma a documentat fibrilatie atriala cu frecventaventriculara medie 90/min si bloc major de ramura dreapta şi hemibloc stâng anterior (HBSA).Ecocardiografia releva un ventricul stang nedilatat, cu funcţie sistolică globala normală(FE=59%), dar cu diskinezia septului interventricular, cu proteză biologică in pozitie aorticanormofuncţională. Biochimic decelam INR terapeutic, sub tratament cu Acenocumarol.Mentionam ca pacientul se afla sub dublă antiagregare plachetară cu Clopidogrel 75mg/zi şiAspenter 75mg-zi.
DiscuţiiÎn cursul spitalizării pacientul a prezentat un episod de epistaxis important cu durata de 48 de orece a necesitat hemostază repetată prin meşe compresive. Am optat pentru întreruperea terapieiantiagregante plachetare cu menţinerea anticoagulării cu acenocumarol pacientul prezentând unINR la limita inferioara (2,05). Astfel ne aflăm în faţa unui pacient cu indicaţie de dublăantiagregare plachetară (TAVI) şi anticoagulare orală cronică (flutter atrial) dar cu sindromhemoragipar în antecedente şi beta talasemie care prezintă un episod de epistaxis important ne-adeterminat să oprim terapia antiagregantă cu păstrarea anticoagulării sub control atent al INR-ului, evoluţia fiind favorabilă.
Cuvinte cheieTAVI, SINDROM HEMORAGIPAR, ANTICOAGULARE ORALA CRONICA,ANTIAGREGANT PLACHETAR.
84
FLUTTER ATRIAL CU CONDUCERE 1:1 LA UN PACIENT CU BICUSPIDIEAORTICĂ
MIHAELA HANDARIC, LAURENȚIU LUCACI, MIHAELA GRECU, ȘTEFAN AILOAIEI,
CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
(Rezumat)
Introducere: Flutterul atrial este una dintre cele mai frecvente aritmii supraventriculare, al cărei
mecanism este un macro-circuit de reintrare localizat la nivelul atriului drept, însă conducerea
atrio-ventriculară 1:1 este rară. De asemenea, bicuspidia aortică reprezintă cea mai frecventă
cardiopatie congenitală, care poate fi izolată, sau asociată altor anomalii, dintre care dilatarea
aortei ascendente este cea mai des intâlnită.
Studiu De Caz: Pacient în vârstă de 46 de ani, cu istoric de palpitații relativ rare, dar fără
documentare electrocardiografică a acestora, se prezintă la spitalul teritorial pentru un nou episod
de palpitații însoțite de amețeli și transpirații profuze. Documentarea de această dată a unei
tahicardii cu complexe QRS largi, în asociere cu enzime de citoliză miocardică crescute (CK-
MB=37,4 U/l) motivează adresarea către clinica noastră, cu ipoteza de infarct miocardic acut.
Electrocardiograma prezentată sugerează flutter 1:1.
La internare pacientul are TA 120/80mm Hg, în ritm sinusal 76/minut și cu enzime de citoliză
miocardică normale (CK-MB=15 U/l). Ventriculul stâng are dimensiuni și contracții normale, cu
funcția sistolică globală prezervată (FE=60%), dar cu bicuspidie aortică, valva având
funcționare corectă, la care asociază dilatarea ușoară a aortei ascendente (46mm). Arterele
coronare epicardice sunt normale angiografic.
85
Pe parcursul spitalizării, pacientul dezvoltă frecvente episoade de fibrilație atrială paroxistică,
precum și un nou episod de flutter atrial cu conducere 1:1, cu degradare hemodinamică, redus
electric la ritm sinusal. Studiul electrofiziologic a confirmat flutterul atrial condus 1:1 cu
aberanță de conducere intraventriculară cu aspect de bloc de ramură dreaptă, a exclus o cale
accesorie și în final a fost realizată ablația prin radiofrecvență a istmului cavo-tricuspidian.
Având în vedere riscurile intraprocedurale introduse de dilatarea aortei proximale, o eventuală
tentativă de ablație pentru fibrilație atrială este amânată până la caracterizarea anatomică precisă
prin examen computer tomografic cardiac. Pacientul se externează cu tratament anticoagulant
(apixaban 5mg*2/zi) și antiaritmic (propafenonă 150mg*3/zi și bisoprolol 5mg*2/zi).
Concluzii: Acest caz ilustrează asocierea dintre flutter atrial cu conducere 1:1 și fibrilație atrială
paroxistică, la un pacient cu biscupidie aortică descoperită fortuit, fiind o provocare atât
diagnostică, cât și terapeutică.
Cuvinte cheie: FLUTTER ATRIAL CU CONDUCERE 1:1, FIBRILAȚIE ATRIALĂ
PAROXISTICĂ, ABLAȚIE PRIN RADIOFRECVENȚĂ, BICUSPIDIE AORTICĂ
86
FURTUNĂ TIROIDIANĂ ṢI IMPLICAṬIILE EI ASUPRA CORDULUI
OANA LOVIN, OTILIA APETREI CORDUNEANU, LIVIU MACOVEI,
LARISA ANGHEL, MIRCEA BALASANIAN, CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
INTRODUCERE
Tireotoxicoza este un sindrom clinic hipermetabolic determinat de eliberarea în exces a hormonilor
tiroidieni, debutând frecvent clinic prin manifestări cardiovasculare până la insuficienṭă cardiacă
congestivă, hipotensiune ṣi ṣoc.
MATERIAL ṢI METODĂ
Prezentăm cazul unui pacient de 29 de ani fără antecedente personale patologice cunoscute, cu
simptomatologie sugestivă pentru hipermetabolism cu 2 luni înaintea prezentării, cu agravarea
simptomatologiei prin fenomene de insuficienṭă ventriculară acută, palpitaṭii ṣi un episod sincopal,
expresia clinică a unei tahicardii ventriculare nesusṭinute.
REZULTATE
Bilanṭul paraclinic relevă electrocardiografic fibrilaṭie atrială 160-190/min, 2100 de ESV/24h, ce au
evoluat spre tahicardiomiopatie dilatativă cu FEVS 20%, iar endocrinologic s-a confirmat tireotoxicoza în
contextul bolii Basedow-Graves.
Sub tratament de supresie tiroidiană, controlul aritmiilor cu amiodaronă ṣi tratamentul insuficienṭei
cardiace s-a obtinut controlul simptomatologiei, respectiv obṭinerea ritmului sinusal, iar evaluarea
ecocardiografică la 3 luni relevă cord cu dimensiuni normale ṣi funcṭie sistolică normală.
87
CONCLUZII
Tireotoxicoza este o situaṭie ameninṭătoare de viată ce necesită o colaborare interdisciplinară bine
coordonată, cu rezultate favorabile pe termen lung din punct de vedere cardiovascular până restitutio ad
integrum.
88
SINCOPE REPETITIVE. CAZ MULTIDISCIPLINAR
IOANA TOMA, GEORGIANA ARTENIE, SIMINA DANILUC, CARMEN PLEŞOIANU,
EDUARD DABIJA, GEANINA COADĂ, RADU A. SASCĂU, CRISTIAN STĂTESCU
Institutul de Boli Cardiovasculare ,,George I.M. Georgescu”, Iași
Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași
INTRODUCERE
Sincopa este definită ca o pierdere tranzitorie a stării de conştienţă, cu debut rapid, de scurtă
durată şi recuperare spontană şi completă.
PREZENTAREA CAZULUI
Vă prezentăm cazul unui pacient, în vârstă de 72 ani,hipertensiv, cu sechele de AVC, cu
diagnostic nedocumentat electric de fibrilaţie atrială paroxistică în tratament cu Indapamid 1,5
mg care este adus de familie în compartimentul de primiri urgenţe pentru sincope repetitive.
La internare, pacient cu stare generală influenţată, emaciat, stabil hemodinamic
TA=100/60mmHg, FC=80/min, bradilalic, cu voce nazonată, zgomote cardiace ritmice, suflu
sistolic 3/6 in focarul aortic, ascultaţie pulmonară normală şi o formaţiune tumorală nedureroasă
la nivel supraclavicular şi laterocervical drept, în ritm sinusal, cu tranziţie lentă a undei R in V1-
V3 şi minime subdenivelări de segment ST în teritoriul inferior.
Ecocardiografic se obiectivează hipertrofie ventriculară stângă cu obstrucţie în LVOT şi gradient
medioventricular de 90 mmHg, fină lamă de lichid pericardic anterior de VD.
89
Biologic se evidenţiază hipokaliemie severă (K= 2,5 mEq/l).
Ecografia vase cervicale a decelat formaţiune intens vascularizată la nivel tiroidian (38/50 mm),
cu progresie înspre trahee, tromboză de venă jugulară internă dreaptă, stenoză de arteră carotidă
comuna dreaptă şi compresia acesteea prin bloc adenopatic (4cm), cu invazia tumorală a arterei.
Monitorizarea Holter a evidenţiat RS pe tot parcursul monitorizării, fără evenimente aritmice
atriale sau ventriculare, fără episoade de FiA.
Ecografia abdominală a obiectivat prezenţa unui adenom suprarenalian drept 3,6/2,5 mm care
coroborat cu predominanţa tumorii tiroidiene au ridicat suspiciunea unei MEN 2, pacientul fiind
direcţionat spre Clinica de Endocrinologie pentru investigaţii suplimentare.
Etiologia sincopei poate fi prin multiple mecanisme- compresie intermitentă de sinus carotidian
prin formaţiune expansivă de la nivel laterocervical, agravarea obstrucţiei în LVOT secundar
tratamentului diuretic, mecanism aritmic în context de cardiomiopatie sau tulburări maligne de
ritm în contextul hipokaliemiei.
CONCLUZII
Am prezentat cazul unui pacient cu sincope repetitive provocator atât din punct de vedere al
diagnosticului cât şi al managementului terapeutic, fiind necesară o echipă multidisciplinară
(cardiolog, radiolog, endocrinolog, neurolog, oncolog) în acest sens.
90
ISCHEMIE MIOCARDICĂ ACUTĂ ÎN CURSUL TRATAMENTULUI ONCOLOGIC CUCISPLATIN-ETOPOZID
Marinela Muntenița, Florin Mitu, Corina Dima-Cozma, Magdalena Leon-Constantin, Doina-
Clementina Cojocaru
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”-Iași
Departamentul Medicale I
Spitalul Clinic de Recuperare Iași
ISCHEMIE MIOCARDICĂ ACUTĂ ÎN CURSUL TRATAMENTULUI ONCOLOGIC
CU CISPLATIN-ETOPOZID (Rezumat):
INTRODUCERE: Chimioterapicele sunt utilizate în tratamentul malignităților, cisplatinul, un
agent pe bază de platină, fiind agentul de referință în terapia unei largi varietăți de cancere,
precum cel de ovar, plămân, limfoame, sarcoame și tumori ale celulelor germinale. Una dintre
complicațiile redutabile ale acestui tratament este reprezentată de evenimentele tromboembolice
la nivel cardiac, cerebral sau periferic. Etopozidul are efecte cardiovasculare insuficient
cunoscute dar studiile sugerează un efect de sinergism cardiotoxic, în asociere cu cisplatinul.
STUDIU DE CAZ: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 69 de ani, cu antecedente
cardiovasculare și metabolice (accident vascular cerebral ischemic, HTAE, diabet zaharat tip 2
cu complicații renale, hepatită virală C) aflat în curs de chimioterapie pentru neoplasm bronșic
microcelular stadiul III, anterior operat. Bolnavul a urmat două cure de cisplatin și etopozid, cu
toleranță imediată bună. La internarea pentru a treia cură de chimioterapie, profilul biologic
relevă anemie ușoară și trombocitoză, glicemie bazală echilibrată, funcție renală ușor diminuată
și alterarea profilului funcțional hepatic pe fondul infecției VHC. În timpul administrării
cisplatinului conform protocolului, pacientul prezintă fenomene alergice și concomitent acuză
dispnee, durere toracică anterioară, desaturează sever și se deteriorează starea de conștiență, fiind
91
necesară internarea în compartimentul ATI, unde se relevă modificări ischemice miocardice
progresive și alterarea enzimelor miocardice. După tratament cu viză antialergică, echilibrare
hemodinamică și terapie antiischemică și anticoagulantă, starea generală s-a ameliorat și s-a
obținut remisiunea fenomenelor ischemice cardiace.
DISCUȚII: Cardiotoxicitatea chimioterapicelor include un spectru larg de efecte adverse
cardiace, mecanismele subiacente fiind reprezentate de ateroscleroza coronariană preexistentă,
embolizarea tumorală, hipercoagulabilitatea indusă de procesul tumoral, vasculita. Pacienții cu
cancer și factori de risc recunoscuți pentru boala cardiacă ischemică au un risc înalt de a dezvolta
cardiotoxicitate, fiind necesară o evaluare atentă risc-beneficiu înaintea inițierii chemoterapiei cu
agenți recunoscuți a avea efecte secundare cardiovasculare severe.
Cuvinte cheie: ISCHEMIE MIOCARDICĂ, CARDIOTOXICITATE, CHIMIO-TERAPIE.
92
STENOZA AORTICĂ DEGENERATIVĂ STRÂNSĂ – IMPLICAŢII ETICO-TERAPEUTICE
CLAUDIA DRAGOMIR2, ELENA REZUŞ1,2, CODRUŢA MINERVA BĂDESCU1,3,NICOLETA DIMA1,3, ROXANA RUSU1,3, GEORGIANA-MIHAELA FRUNZUC3,
CLAUDIA NEAGU2, CIPRIAN REZUŞ1,3
1Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi, Facultatea de Medicină,2Spitalul Clinic de Recuperare, Clinica I Reumatologie, Iaşi, România;
3Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“, Clinica III Medicală, Iaşi, România
REZUMAT
INTRODUCERE: Patologia degenerativă reprezintă o cauză importantă de valvulopatiiîn ţările industrializate, stenoza aortică valvulară devenind cea mai frecventă valvulopatie. Înevoluţia naturală a bolii, apariţia simptomatologiei este un moment decisiv, asociat cudiminuarea impresionantă a speranţei de viaţă şi constituie indicaţia de înlocuire valvulară.Capacitatea medicinii moderne de a trata, vindeca şi de a prelungi viaţa este atât de avansatăîncât pare de neconceput un final fără proceduri intervenționale, indiferent de prejudiciile pe careacestea le pot produce.
STUDIU DE CAZ: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 76 ani, diabetică de lavârsta de 35 ani, aflată în stadiul complicaţiilor cronice micro- şi macrovasculare, cu leziunicoronariene la nivelul arterei coronare drepte (fără a se preta la revascularizaţie), diagnosticată cuboală aortică degenerativă severă cu predominanţa stenozei la vârsta de 75 ani, cu indicaţie decorecţie chirugicală valvulară aortică, însă având în vedere riscul chirurgical ridicat se opteazăpentru implantarea transcateter a valvei aortice, pacienta temporizând atunci tehnicaintervenţională, care se internează cu stare generală gravă în contextul decompensării cardiaceglobale.
DISCUŢII: Investigaţiile efectuate obiectivează aspectul de cardiomiopatie dilatativă cudisfuncţie sistolică moderată de ventricul stâng (FEVS 35-40%), ventricul drept cu funcţiesistolică globală sever depreciată şi regurgitare tricuspidiană severă (subevaluată prin disfuncţiade ventricul drept). S-a efectuat intervenţia chirurgicală de protezare valvulară aorticătranscateter, pacienta necesitând postoperator suport inotrop pozitiv şi vasoactiv prelungit.Postprocedural instalează bloc atrioventricular total intermitent, pentru care s-a efectuatcardiostimulare electrică temporară, ulterior permanentă. Evoluţia clinică este grevată de apariţiatamponadei cardiace cu şoc cardiogen, necesitând pericardiocenteză în urgenţă. De asemenea,dezvoltă episoade repetitive de hemoragie digestivă superioară cu melenă, instituindu-sereechilibrare volemică şi administrare de sânge. Dezvoltarea tehnicii intervenţionale deimplantare transcateter a valvei aortice necesită prezenţa unei echipe multidisciplinare. Dreptulpacientului la sănătate se bazează pe starea sa de bine sau pe îngrijirile de sănătate care merităjudecate de profesionişti cu capacitate de expertiză adecvată. Principiile de etică medicală,
93
limitele științei medicale, credința culturală și religioasă a pacienților și familiei acestora, precumşi a personalului medical, influențează decizia terapeutică.
CUVINTE CHEIE: STENOZA AORTICĂ, ÎNLOCUIRE VALVULARĂ,CALITATEA VIEŢII, ETICĂ MEDICALĂ.
94
SINDROMUL DE CITOLIZĂ ȘI COLESTAZĂ – ETIOLOGIE NEPRECIZATĂ
A. Drugescu1, I. Ciortescu2,3, F. Mitu1,3
1- Spitalul Clinic de Recuperare Iași
2 - Spitalul Județean de Urgențe ʺSf. Spiridonʺ Iași
3 - Universitatea de Medicină și Farmacie ʺGr. T. Popaʺ Iași
REZUMAT
Propafenona este bine tolerată la majoritatea pacienților, dar pot aparea efecte adverse
cardiovasculare și noncardiovasculare, mai ales neurologice și gastroenterologice. Sindromul de
colestază este unul din cele mai rare. Vă prezentăm cazul unui pacient de 64 de ani, fără afecțiuni
hepatobiliare cunoscute, ce a fost tratat cu propafenonă pentru fibrilație atrială paroxistică cu
multiple recidive, ce a prezentat la ultima evaluare sindrom de citoliză și colestază însoțit de
senzație intermitentă de emeză. Întreruperea tratamentului cu propafenonă a fost suficientă
pentru dispariția acuzelor clinice și regresia parametrilor biologici. Evaluarea atentă a istoricului
și excluderea rapidă a etiologiilor infecțioase și organice sunt esențiale pentru indetificarea
rapidă a hepatotoxicității drog induse.
Cuvinte cheie: PROPAFENONĂ, CITOLIZĂ, COLESTAZĂ
95
ABORDAREA PACIENTULUI HIPERTENSIV CU NUMEROASE COMORBIDITĂȚI
LEON-CONSTANTIN MARIA-MAGDALENA1,3, MAȘTALERU ALEXANDRA1,3,
DIMA-COZMA CORINA1,3, COJOCARU CLEMENTINA1,4, JITARU ALEXANDRA1,3,
OANCEA ANDRA1,3, GROSU CRISTINA2,5, MITU FLORIN1,3
1 – Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, Disciplina de Semiologie
Medicală, Departamentul Medicale I
2 - Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, Disciplina de Neurologie,
Departamentul Medicale III
3 – Clinica de Recuperare Cardiovasculară, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
4 - Clinica de Recuperare Respiratorie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
5 - Clinica de Neurologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
ABORDAREA PACIENTULUI HIPERTENSIV CU NUMEROASE COMORBIDITĂȚI
(Rezumat): Introducere. Hipertensiunea arterială esențială este considerată la ora actuală
principalul factor de risc la nivel mondial pentru decesul prematur, în 2015 numărând aproape 10
milioane de decese. In ciuda progreselor in diagnosticul si tratamentul hipertensiunii din ultimii
30 de ani, anii de viață ajustați la dizabilități ce pot fi atribuiți bolii au crescut cu 40% din 1990
pana in prezent. Astfel, putem spune că relația dintre tensiunea arterială și evenimentele
cardiovasculare și renale este într-o continuă creștere. Studiu de caz. Vom prezenta cazul unui
pacient de sex masculin, în vârstă de 53 de ani cu importante antecedente personale patologice
metabolice și cardiovasculare (hipertensiune arterială esențială, diabet zaharat tip 2
insulinonecesitant complicat, obezitate), simptomatic prin valori tensionale foarte crescute,
vertij, tulburări de vedere și parestezii la nivelul membrelor inferioare, cu debut insidios de
96
aproximativ 2 luni și agravate progresiv. Discuții. Explorările clinice și paraclinice alături de
consultațiile interclinice (nefrologie, oftalmologie, neurologie, diabet și boli de nutriție) au
determinat o schimbare radicală a medicației cu introducerea de antihipertensive, inclusiv
blocante ale receptorilor alpha (de rezervă), cu evoluție favorabilă și scaderea valorilor
tensionale. Concluzii. În cazul unui pacient cu hipertensiune rezistentă, prognosticul este în
general bun în situația în care pacientul este tratat multidisciplinar, in vederea administrarii
terapiei optime ce nu afectează celelalte organe implicate. In cazul pacientului nostru, boala
renala cronica stadiul III permitea utilizarea doar a unor clase de medicamente. De reținut că
tratamentul hipertensiunii rezistente nu implică doar tratamentul medicamentos, ci și schimbarea
stilului de viață precum și o complianță cât mai crescută a pacientului.
Cuvinte cheie: HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ REZISTENTĂ, BOALĂ CRONICĂ DE
RINICHI
97
EVOLUȚIA UNUI CAZ CU AFECȚIUNI RESPIRATORII CRONICE ASOCIATE
Elena-Andreea Moaleș, Mihaela Ionescu, Ana-Maria Chelaru, Isabela Daniela Huzum,
Clementina Cojocaru, Maria-Magdalena Leon-Constantin, Corina Dima-Cozma, Florin Mitu
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”-Iași
Departamentul Medicale I
Spitalul Clinic de Recuperare Iași
REZUMAT
INTRODUCERE: Boala pulmonară obstructivă cronică este o afecțiune caracterizată prin
simptome respiratorii persistente și limitarea fluxului aeric, datorate modificărilor alveolare și ale
căilor bronșice, ca urmare a expunerii la gaze și particule respiratorii. Pierderea căilor aeriene
mici contribuie la limitarea schimburilor gazoase și la disfuncția mucociliară. Sarcoidoza este o
boală cronică granulomatoasă de cauză necunoscută. Determinările la nivel pulmonar sunt cel
mai frecvent întâlnite.
STUDIU DE CAZ: În lucrarea prezentată discutăm diagnosticul, tratamentul și
particularitățile evolutive ale unui pacient în vârstă de 56 de ani, fost fumător și cu expunere
profesională de aproximativ 7 ani la pulberi anorganice, diagnosticat cu sarcoidoză pulmonară de
la vârsta de 38 de ani, asociind boală pulmonară obstructivă cronică și evoluție spre insuficiență
respiratorie cronică. Pacientul se află de mai mulți ani sub tratament corticoterapic și se remarcă
prin elementele clinice ale sindromului Cushing iatrogen, degete hipocratice și prezența
leziunilor de acanthosis nigricans în ambele regiuni axilare. Radiografia toracică, spirometria și
computer tomografia, electrocardiograma, ecocardiografia au permis stadializarea leziunilor
pulmonare și evidențierea complicațiilor cardiovasculare ale pacientului. Evoluția este severă în
contextul leziunilor pulmonare asociate.
98
DISCUȚII: Sarcoidoza poate avea un parcurs clinic și prognostic variabil. O treime dintre
pacienți pot avea remisie spontană, dar 10-30 % dintre cazuri se cronicizează și asocierea cu
boala pulmonară obstructivă cronică agravează prognosticul. Afectarea ganglionară și formele
pseudotumorale beneficiază de evaluarea computer tomografică. Unii autori consideră infecția
tuberculoasă un posibil factor de inițiere și agravare a bolii, sugerat și de elementele
histopatologice comune. Obiectivele terapiei sunt reprezentate de controlul afectărilor de organ,
ameliorarea simptomelor și creșterea calității vieții.
Cuvinte cheie: BOALĂ PULMONARĂ OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ, SARCOIDOZĂ,
ACANTHOSIS NIGRICANS
99
MANAGEMENTUL TULBURARILOR DE RITM VENTRICULARE LA PACIENTULCU INSUFICIENTA CARDIACA
GEORGIANA ARTENIE1, IOANA TOMA2, ANCA ARTENIE3, FLORIN MITU1,4
1 – Spitalul Clinic de Recuperare Iași
2 – IBCV ”Prof. Dr. G. I. M. Georgescu” Iași
3 – Spitalul Clinic “Dr. C. I. Parhon” Iași
4 – Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
REZUMAT
Tahicardiile ventriculare reprezintă o patologie cu risc vital, mai ales la pacienții cu insuficiență
cardiacă cu fracție de ejecție scăzută, de aceea managementul acestor aritmii este unul complex,
integrat, grevat de recomandările actuale de ghid și de complianța pacienților în ceea ce privește
atitudinea diagnostică și terapeutică. La pacientul diabetic pot fi interpretate în contextul
ischemiei silențioase, care poate duce la agravarea insuficienței cardiace, cu creșterea riscului de
moarte subita.
Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 78ani, necompliant la tratament, fumător, consumator
cronic de etanol, dislipidemic, diabetic, cunoscut cu hipertensiune arteriala, incorect
dispensarizată, cu sechele de AVC, diagnosticat în evoluție cu angina pectorală de efort
(neexplorata invaziv) și CMD de etiologie posibil mixtă (etanolică și ischemică), complicată cu
FiA paroxistică, pentru care se inițiază tratament betablocant și cu digitală, care se prezintă
pentru fenomene de insuficiență cardiacă globală, pe fondul nerespectării regimului igieno-
dietetic și a schemei terapeutice. Ecocardiografic se obiectivează cavități cardiace dilatate, cu
funcție sistolică sever diminuată prin hipokinezie globală. Clinic si EKG se observa o tendință la
bradicardie, motiv pentru care se temporizează tratamentul bradicardizant și se optează pentru
monitorizare HolterEKG, care evidențiază episoade repetate de TVNS asimptomatice si
100
bradicardie sinusală, predominant nocturnă. Ghidurile în vigoare nu recomandă inițierea
tratamentului cu Amiodaronă la pacienții cu CMD și IC cu fracție de ejecție scăzută și TVNS
asimptomatice, datorită profilului de siguranță, dar recomandă ajustarea schemei terapeutice a
insuficienței cardiace minim 3luni și explorare coronarografică pentru obiectivarea unei posibile
cauze ischemice, respectiv implantare ICD la pacienții cu risc aritmic crescut, conduită
diagnostică și terapeutică refuzată de pacient, cu evoluție clinică nefavorabilă.
În concluzie, complianța pacientului reprezintă un important factor de prognostic și decizional în
ceea ce privește managementul aritmiilor cu risc vital. În cazul de față, datorită temporizării
coronarografiei, care ar fi evidențiat o cauză posibilă a aritmiilor ventriculare, s-a decis
efectuarea profilaxiei TV cu medicație antiaritmică de clasa III si reevaluarea riscul aritmic în
vederea implantării ICD.
Cuvinte cheie: TAHICARDIE VENTRICULARĂ, CARDIOMIOPATIE DILATATIVĂ,
AMIODARONĂ, INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ.
101
ANEMIA DE TIP INFLAMATOR – CHEIE ÎN DIAGNOSTICUL VASCULITELOR? –DISCUȚIE PE MARGINEA UNUI CAZ CLINIC
Diana Popescu2, Alexandra Burlui1,3, Anca Cardoneanu1,3, Luana Macovei1,3,Elena Rezuș1,3, Ciprian Rezuș1,2
1 - Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași2 - Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon”, Clinica Medicală III, Iași
3 - Spitalul Clinic de Recuperare, Clinica I Reumatologie, Iași
INTRODUCERE: Anemia din cadrul bolilor inflamatorii este o condiție clinică frecvent
întâlnită în practica medicală, dar tratată de multe ori necorespunzător, prin neglijarea
substratului real ce o determină. Una dintre cauzele importante ale anemiei de tip inflamator este
reprezentată de vasculite, patologii importante nu atât din cauza prevalenței crescute a bolii în
populație, ci a evoluției imprevizibile și a potențialului invalidant sever pe care îl pot avea
complicațiile. Semnele și simptomele diferă în funcție de tipul vasculitei, debutul acestora fiind
adesea nespecific sau chiar printr-un sindrom anemic.
PREZENTARE DE CAZ: Prezentăm cazul unei paciente de 71 ani, cu antecedente familiale de
boală autoimună, care declară artralgii și mialgii la nivelul centurilor scapulare și pelvine și
subfebrilitate, debutate în urmă cu 6 luni, când este diagnosticată cu o anemie feriprivă, pacienta
fiind pusă pe tratament cu fier per os. După ce s-au exclus posibilele etiologii gastroenterologice
și hematologice ale sindromului anemic, pacienta a fost direcționată către clinica de
reumatologie, având în vedere persistența simptomatologiei și a anemiei după 5 luni de
tratament cu fier. La internare, pacienta declară apariția claudicației mandibulare și amauroză
fugace, iar clinic se remarcă: artera temporală dreaptă slab pulsatilă, proeminentă, dură, sinuoasă,
sensibilă la palpare și redoare importantă la nivelul centurii scapulo-humerale. Examenul
biologic evidențiază: anemie normocitară normocromă, trombocitoză, sindrom inflamator
102
important, hiposideremie, feritină crescută, profil imunologic normal. Ecografia Doppler de
arteră temporală arată ocluzia ramului frontal al arterei temporale drepte. Pe baza criteriilor ACR
și a datelor anamnestice, clinice și paraclinice, am stabilit diagnosticul de arterită Horton. Sub
corticoterapie, evoluția a fost favorabilă, cu ameliorarea simptomatologiei, a parametrilor
paraclinici și corectarea sindromului anemic.
DISCUȚII: Uneori, din cauza simptomatologiei nespecifice de la debut, diagnosticul de
vasculită poate fi dificil de apreciat. Complicațiile severe pe care le poate da, impun însă
stabilirea cât mai rapidă a diagnosticului și începerea tratamentului. Anemia din cadrul
vasculitelor este normocitară, normocromă și rezultă prin sechestarea fierului în macrofage,
făcându-l astfel indisponibil sintezei hemului. Astfel, în fața unei anemii normocitare
normocrome, cu hiposideremie și feritină crescută, trebuie să luăm în considerare vasculita drept
posibilă etiologie a sindromului anemic.
CUVINTE CHEIE: ANEMIE, VASCULITĂ, INFLAMATOR.
103
PARTICULARITĂŢI ÎN RECUPERAREA PRIN ANTRENAMENT FIZIC LA UNPACIENT CU PROTEZARE VALVULARĂ, CARDIOSTIMULARE ŞI BY-PASS
AORTOCORONARIAN
CRISTINA ADAM1, MAGDA MITU1, FLORIN MITU1,2
1 Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Secţia clinică de Recuperare Cardiovasculară
2 Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa” Iaşi
Autor de contact: Cristina Adam ([email protected], 0729905243)
REZUMAT
INTRODUCERE: Parcurgerea unui program complet de recuperare cardiovasculară este esenţială pentru
toţi pacienţii cardiaci, supuşi unor intervenţii chirurgicale complexe, inclusiv la cei purtători de
dispozitive intracardiace. Determinarea capacităţii de efort după etapa chirurgicală asigură premisa unui
rezultat satisfăcător, cu ameliorarea calităţii vieţii.
STUDIU DE CAZ: Pacientul C.I. de sex masculin, în vârstă de 44 de ani, cunoscut cu bicuspidie aortică,
proteză mecanică valvulară aortică, în evoluţie cu mismatch de proteză şi by-pass aortocoronarian la
nivelul arterei coronare drepte, urmat de apariţia unui bloc atrio-ventricular total ce a necesitat
cardiostimulare electrică permanentă de tip VVI, se prezintă în Clinica de Recuperare Cardiovasculară în
vederea continuării celei de-a doua faze a programului de recuperare asociind un sindrom anemic post-
chirurgical. La testarea ergospirometrică (efectuată în scop prognostic şi pentru aprecierea obiectivă a
alterării capacităţii de efort) s-a constatat o diminuare moderat-severă a acesteia (42% din consumul
maxim de oxigen, clasa C Weber), cu apariţia hipotensiunii la efort şi a incompetenţei cronotrope, ceea ce
a determinat întreruperea testului cardiopulmonar înainte de atingerea pragului ventilator anaerob.
Exerciţiul fizic la stepper sau urcatul scărilor nu au scăzut tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă, fapt ce
aduce în discuţie controlul şi ajustarea parametrilor de stimulare.
DISCUŢII: Ajustarea parametrilor de funcţionare ai stimulatoarelor cardiace în funcţie de capacitatea
individuală de efort fizic este necesară pentru menţinerea calităţii vieţii. Majoritatea pacienţilor asociază o
104
patologie cardiovasculară complex, ce uneori determină apariţia incompetenţei cronotrope. În rândul
pacienţilor cu o cardiostimulare de tip VVI, activarea poziţiei a patra, ce permite ajustarea frecvenţei
cardiace în funcţie de efortul fizic depus, este esenţială mai ales în rândul pacienţilor tineri cu o viată
activă.
CUVINTE CHEIE: ERGOSPIROMETRIE, CARDIOSTIMULARE, PROTEZĂ, RECUPERARE, BY-
PASS
105
PARTICULARITĂȚILE CLINICE ÎN EVOLUȚIA COREEI CRONICE
Elena-Delia Rusu¹, Alina Dimache¹, Tudor Genes¹, Cezara Corbu¹, Roxana Lițu¹, Delia Șalaru²,Doru Baltag¹
1-Spitalul Clinic de Recuperare, Iași- Clinica Neurologie2- Institutul de Boli Cardiovasculare, Iași
Boala Huntington (HD) este o tulburare neurodegenerativă cronică, caracterizată prin urmatoareatriadă de semne clinice:coree, tulburări cognitive și tulburări de comportament. În 1993, genaresponsabilă pentru HD, a carei mutație are ca rezultat HD, a fost identificată și cartografiată pecromozomul 4p16.3. Mutația este o extindere caracteristică a unui triplet de nucleotide CAG.Când boala se dezvoltă înainte de vârsta de 20 de ani, această afecțiune este numită boalăjuvenilă Huntington. O apariție mai devreme a bolii duce adesea la un set oarecum diferit desimptome și o progresie mai rapidă a bolii.În această lucrare prezentăm cazul unei persoane de sex feminin, în vârstă de 27 ani care a fost
supusă unei proceduri complete de diagnosticare, inclusiv testarea genetică (expansiuneanucleotidelor CAG-65 repetiții).Debutul bolii a fost la vârsta de 18 ani manifestat prin modificări de personalitate și simptomepsihiatrice, ulterior survenind mișcările coreice.Adaugă în evoluție tulburări de deglutiție fiind necesară montarea unei gastrostome.Lucrarea de față iși propune să sublinieze complexitatea îngrijirii unui pacient cu astfel depatologie, necesitatea unei colaborări multidisciplinare, pentru că deși nu există în prezentdisponibilă nici o terapie pentru întârzierea apariției simptomelor sau prevenirea progresiei bolii,tratamentul simptomatic al pacienților cu boală Huntington poate îmbunătăți calitatea vieții șipoate preveni complicațiile.
Cuvinte cheie: Boală Huntington, triplet de nucleotide CAG, testare genetică
106
CRITERII DE DIAGNOSTIC IN AFECTIUNILE MUSCULOSCHELETICE ALEMEMBRULUI SUPERIOR
VERONICA OPREA 1 IRINA LUCIANA GURZU 1, ELENA OANA ARHIRE 2,RAILEANU FELICIA 2, CASCAVAL GABRIELA 2, DODU FLORENTINA 2
1.UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GRIGORE T POPA IASI,DISCIPLINA MEDICINA MUNCII
2. SPITALUL CLINIC DE RECUPERARARE IASI, LABORATORUL DERADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA
Corespondent: dr.veronik.oprea @gmail.com
CRITERII DE DIAGNOSTIC IN BOLILE MUSCULOSHELETICE PROFESIONALEALE MEMBRELOR SUPERIOARE (Rezumat): Scopul studiului este de a descrie etiologiaocupațională și manifestările clinice in afecțiuni musculoscheletice ale membrelor superioare,frecvent identificate la lucrătorii din diferite sectoare industriale. Metode: Sunt prezentate celemai frecvente afecțiuni musculo-articulare: cervicartroza, tendinopatia manșetei rotatorilor,epicondilite mediale și laterale, sindromul de tunel carpian rezultate din ecuația conceptului desuprasolicitare: forță x repetitivitatea mișcărilor x postură angulară x durată de lucru.Diagnosticul corect al fiecărei entități nosologice se bazează pe rezultatele echipeiinvestigaționale care utilizează: expunerea profesională (dovezi ale prezenței și acțiunii factorilorde risc biomecanic), criteriile clinice (anterior definite și selectate) și modificările imagistice(ultrasonografice, radiografice, electromiografice). Discuții: Stabilirea etiologiei ocupaționaleimpune o abordare complexă pentru eliminarea factorilor de confuzie (vârsta, genul, obezitatea,alte afecțiuni medicale, efortul neprofesional, traumatismele preexistente ale țesuturilor).Concluzii: Supravegherea sănătății muncitorilor de către serviciile de medicina muncii estelegislativ obligatorie pentru toate sectoarele industriale cu risc. Medicul de medicina munciitrebuie să detecteze în mod corect și precoce fiecare caz cu tulburări musculoscheletale pentru apreveni o evoluție nefavorabilă.
CUVINTE CHEIE: BOLI MUSCULOSKELETICE, MEMBRE SUPERIOARE,ETIOLOGIE OCUPAȚIONALĂ
107
DIAGNOSTIC CRITERIA IN OCCUPATIONAL MUSCULOSKELETAL DISEASES OFTHE UPPER LIMBS
VERONICA OPREA 1 IRINA LUCIANA GURZU 1, ELENA OANA ARHIRE 2,RAILEANU FELICIA 2, CASCAVAL GABRIELA 2, DODU FLORENTINA 2
1.UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GRIGORE T POPA IASI,DISCIPLINA MEDICINA MUNCII
2. SPITALUL CLINIC DE RECUPERARARE IASI, LABORATORUL DERADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA
Corespondent: dr.veronik.oprea @gmail.com
DIAGNOSTIC CRITERIA IN OCCUPATIONAL MUSCULOSKELETAL DISEASESOF THE UPPER LIMBS (Abstract): The aim of this study is to descibe the occupationalaethyology and clinic manifestations in the mainly musculoskeletal diseases of the upper limbs atthe workers from differentes industrial sectors. Methodes: There are selected some pathologicalconditions such as: cervicartrosis, tendinopathy of rottatory cuff, medial and lateral epicondilitys,tunnnel carpal syndrome, as result of the ecuation of overloading concept: force x repetitivemouvement x ankward posture x duration of work. The correct diagnosis of each disease is basedon the investigational team using: professional exposure (evidences of the biomechanic riskfactors), clinical criteria (previously selected) and th imagistic signs (ultrasonografic, x-ray,electromiographyc investigation). Discussions: The occupational aethyology implayed a logycalapproach for elimination the confounding factors (like as age, gender, obesity, other medicalconditions, unprofesional effort, preexisting traumatisms of tissue). Conclusions: The healtysurveillance of workers from the loads industrial fields by medical occupational services isobligatory and under the legal covery. The doctor must correctly and accurately early detect eachcase of musculoskelatal disorders to prevent an unfavorable evolution.
KEYWORDS: MUSCULOSKELETAL DISEASES, UPPER LIMBS,OCCUPATIONAL AETIOLOGY
108
SINDROAME DE COMPRESIUNE INTRACANALARA OCUPATIONALE: PATTERNETIOPATOGENIC
IRINA LUCIANA GURZU1, VERONICA OPREA1, LORA DUMITRAS3, BOGDAN GURZU2
1. Departamentul de Medicină Preventivă şi Interdisciplinaritate, Universitatea de Medicină şi
Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, România
2. Departamentul de Ştiinţe Morfo-Funcţionale, “Gr. T. Popa” Universitatea de Medicină şi
Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, România
3. Laboratorul de explorari functionale , Spitalul Clinic de Recuperare Iasi
*Autor de corespondenţă: Irina Luciana Gurzu, Departamentul de Medicină Preventivă şi
Interdisciplinaritate, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Str.Universităţii nr.
16, Iaşi, România, 700115; e-mail: [email protected]
SINDROAME DE COMPRESIUNE INTRACANALARA OCUPATIONALE:PATTERN
ETIOPATOGENIC (Rezumat). INTRODUCERE: Sindroamele de compresiune a nervilor
periferici pot fi rezultatul unei leziuni cronice a unui nerv la nivelul unui structuri osteo-musculo-
ligamentare ca urmare a expunerii cumulative, repetate la diversi factori de risc ocupaționali cum
ar fi suprasolicitarea osteo-musculo-articulară, vibratiile sau diverse riscuri de natură
ergonomică. OBIECTIVE SI DISCUTII: Simptomele și semnele disfuncției nervilor periferici
apar, de obicei, progresiv si pot fi ignorate de catre lucratori pana cand modificarile funcționale
afectează productivitatea și siguranța muncii. Atat traumatismele repetitive cat si compresiunea
de durata de catre structurile/tesuturile inflamate din vecinatate pot genera modificari
109
microvasculare ischemice, edem, leziunea tecilor de mielina precum si modificari structurale ale
membranelor intracelulare axonale. Tinand cont de relatia de cauzalitate dovedita intre profesie
si sindroamele de compresie nervoasă vom prezenta atat activitatile profesionale mai frecvent
incriminate cat si posibilele mecanisme fiziopatologice implicate in acest tip de patologie
ocupationala. CUVINTE CHEIE: COMPRESIUNE NERVOASA, LUCRATOR,
ETIOPATOGENIE
OCCUPATIONAL PERIPHERAL NERVE ENTRAPMENT: ETIOPATHOGENIC PATTERN
(Abstract). INTRODUCTION: Nerve entrapment syndromes may be the result of a chronic nerve
compression in a fibro-osseous tunnel as a result of cumulative exposure to various occupational risk
factors such as repetitive movement, vibrations or ergonomic risks factors. OBJECTIVES AND
DISCUSSIONS: Symptoms and signs of peripheral nerve dysfunction usually appear progressively and
often are ignored by workers until functional changes affect work productivity and safety. Both repetitive
traumas and long-term compression by surrounding inflamed tissues could cause ischemic microvascular
changes, edema, myelin sheath damage as well as structural changes of axonal intracellular membranes.
Considering the causal relationship between the profession and the nervous compression syndromes, we
will present both the most frequently involved work activities and the possible pathophysiological
mechanisms involved in this type of occupational pathology. KEYWORDS: NERVE ENTRAPMENT,
WORKER, ETHIOPATHOGENESIS
110
REACTIVITATEA VASCULARĂ ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA VIBRAŢII
NICOLETA - LOREDANA HILIŢANU1, BOGDAN DIACONESCU2, BOGDANGURZU³, VERONICA OPREA4
1. SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE IAŞI, CLINICA DE MEDICINA MUNCII
2. U.M.F.„GR. T.POPA” IAŞI, DISCIPLINA DE MEDICINA MUNCII
3. U.M.F. „GRIGORE. T.POPA” IAŞI, DISCIPLINA FIZIOPATOLOGIE
4. U.M.F. „GR. T.POPA” IAŞI, DISCIPLINA DE MEDICINA MUNCII
e-mail: [email protected] tel: 0753415670
REACTIVITATEA VASCULARĂ ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA VIBRAŢII(Rezumat): Obiective: prezentarea principalelor mecanisme patogenice în expunereaocupaţională la vibraţii transmise în sistemul mână-braţ, care reprezintă o problemă deosebită amedicinii muncii, date fiind efectele lezionale vasculare și riscul producerii de accidente demuncă subsecvente tulburărilor de coordonare a mişcărilor, la care se adaugă dificultăţile realemetrologice (cuantificarea vectorială a expunerii). Metode. Se prezintă tipuri de mecanisme alevasospasmului arteriolo-capilar. Multe teorii ipotetice au încercat să explice efectul patologicvascular al vibraţiilor. Un mecanism patogenic posibil este explicat prin teoria hiperreactivităţiisimpatice induse de vibraţii. Constă în dezechilibrul dintre cele două componente autonomesimpatice, cu creşterea numărului de impulsuri simpatice spre efectori (celule musculare netededin pereţii vasculari) şi vasoconstricţie consecutivă. O vasoconstricţie prelungită a fost explicatăprin creşterea activităţii enzimei dopamin-beta hidroxilaza, care transformă dopamina înnorepinefrină. Un efect similar l-ar putea avea şi prostaglandinele şi receptorii muscarinici.Intervenţia sistemul serotoninergic în declanşarea fenomenului Raynaud, pare să fie foarteimportantă. Studii experimentale recente sugerează că expunerea la vibraţii altereazămecanismele endoteliale vasoreglatoare. Leziunile celulelor endoteliale vor modifica echilibruldintre substanţele vasoactive (dilatatoare şi respectiv vasoconstrictoare) cu rol important înmenţinerea tonusului vascular. Concluzii. Sindromul de vibraţii mână-braţ (HAVS) este o boalăa secolului XXI, întrucat aproape orice unealtă susţinută manual ar putea să il genereze. Pentruasistența de medicina muncii este importantă o mai bună înţelegere a mecanismelor patogeniceîn declanșarea fenomenului Raynaud.
CUVINTE CHEIE: SINDROMUL RAYNAUD, EXPUNERE OCUPAŢIONALĂ,VIBRAŢII.
111
PROGRAM RECUPERATOR IN DISCOPATIILE PROFESIONALE
ECATERINA ISTOV(1), IRINA LUCIANA GURZU(2), DALILA ARBUNE(3), IULIAARBUNE(4)
Clinica de medicina muncii, Spitalul Clinic de Recuperare Iasi
INTRODUCERE:Durerea, disconfortul şi diminuarea funcţionalităţii spatelui sunt des întâlnite
în rândul persoanelor care muncesc. In Uniunea Europeana aproximativ 25 % dintre cei care
lucreaza acuză dureri de spate şi aproximativ 23 % se plâng de dureri musculare. Discopatiile
sunt printre cele mai frecvent semnalate probleme de sănătate de origine profesională, fiind un
motiv de îngrijorare nu numai din cauza efectelor pe care le produc asupra sănătăţii lucrătorilor,
ci şi din cauza impactului economic asupra întreprinderilor şi al costurilor sociale pe care le
generează. OBIECTIVE :Lucrarea trece in revista tehnici utilizate pentru evaluarea pacientilor
cu discopatii profesionale, intelegerea mecanismelor de producere si a complicatiilor posibile pe
termen lung , metode de prevenire si reabilitare, oferind un algoritm sugerat pentru
managementul clinic al acestei patologii foarte frecvente in randul celor care
lucreaza.METODĂ: Factorii fizici de la locul de munca (mişcările repetitive,poziţiile de lucru
incomode şi statice prelungite, vibraţiile,munca solicitantă, lipsa posibilităţii de control asupra
sarcinilor realizate şi nivelurile scăzute de autonomie, munca repetitivă şi monotonă, efectuată în
ritm rapid, efortul fizic intens, ridicarea de greutăți, efectuată într-o poziție incorectă, pe o
musculatură a coloanei lombare neantrenată) duc la creșterea presiunii asupra discului
intervertebral, urmate de degenerarea acestuia in diferite grade. Această fişă informativă
subliniază metodele de evaluare clinico-imagistica si de tratament recuperator (fizical-kinetic) in
discopatiile lombare profesionale.REZULTATE SI CONCLUZII- Identificarea, evaluarea
persoanelor care lucreaza si care se adreseaza medicului pentru aceste simptome si combaterea
112
lor necesită luarea de măsuri la locul de muncă. În primul rând, există măsuri de prevenire care
pot fi luate, iar în cazul lucrătorilor care sunt diagnosticati cu discopatii profesionale,
provocarea este aceea de a le menţine capacitatea de muncă, de a-i face să continue să lucreze şi,
dacă este necesar, de a-i reintegra la locul de muncă.
Cuvinte cheie: DISCOPATIE, PROFESIONAL, RECUPERATOR
113
REHABILITATION PROGRAM IN PROFESSIONAL DISCOPATHIES
ECATERINA ISTOV(1), IRINA LUCIANA GURZU(2), DALILA ARBUNE(3), IULIAARBUNE(4)
Ocupational Health Discipline- Clinical Hospital of Rehabilitation Iasi
INTRODUCTION Pain, discomfort and diminished back functionality are common among
working people. In the European Union about 25% of those who work accuse back pain and
about 23% complain of muscle pain. Discopathies are among the most frequently reported health
problems of occupational origin, being a concern not only because of the effects they produce on
the health of workers, but also because of the economic impact and social costs they
generate.OBJECTIVES:This review is about the techniques used to evaluate patients with
professional discopathies, understanding the mechanisms of production and possible
complications in the long term, methods of prevention and rehabilitation, providing a suggested
algorithm for the clinical management of this pathology very common among those who
work.METHOD :Physical factors at work (repetitive movements, awkward and static prolonged
working positions, vibrations, demanding work, lack of control over the tasks performed and low
levels of autonomy, repetitive work and monotone, performed at a rapid pace, intense physical
exertion, lifting of weights, carried out in an incorrect position, on a musculature of untrained
lumbar spine) lead to increased pressure on the intervertebral disc, followed by its degeneration
in varying degrees. This review outlines the methods of clinical-imaging and recovery (physical-
kinetic) treatment in occupational lumbar discopathies.RESULTS AND CONCLUSIONS:
Identification, evaluation of people working and addressing the doctor for these symptoms and
combating them requires taking action at the workplace. First, there are preventive measures that
114
can be taken, and in the case of workers who are diagnosed with professional discopathies, the
challenge is to maintain their ability to work, to make them continue to work and, if necessary, to
reintegrate them into the workplace.
Keywords: DISCOPATHY, PROFESIONAL, REHABILITATION
115
ROLUL ERGONOMIEI IN PREVENTIA SUPRASOLICITARILOR MUSCULOARTICULARE
VERONICA OPREA 1, DUMITRITA BROHANSCHI 2, ELENA GALUPA 3, DOINAIVANOVICI 4
1.UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GRIGORE T POPA IASI,DISCIPLINA MEDICINA MUNCII
2.SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE IASI, CLINICA MEDICINA MUNCII
3. SPITALUL CLINIC DE URGENTE SF. SPIRIDON IASI
4. CABINET INDIVIDUAL DE MEDICINA MUNCII IASI
Autor corespondent: dr.veronik.oprea @gmail.com
ROLUL ERGONOMIEI IN PREVENTIA SUPRASOLICITARILOR MUSCULOARTICULARE (Rezumat): Frecvența și gravitatea patologiei musculo-articulare justificănecesitatea introducerii și aplicării unor programe prevenționale eficiente, bazate in principal, pemăsuri ergonomice de creștere a compatibilității la interfața om-mașină. Ergonomia de corecțiepoate contribui substanțial la reducerea factorilor de risc biomecanic prin intervenții proactive deordin : tehnic, organizatoric și funcțional. Metode: Sunt prezentate principiile ergonomice aleeconomiei de mișcari inutile (repartiția activității intre cele două maini, principiul simultaneității,simetria și liniaritatea gesturilor, evitarea contrațiilor musculare statice), măsuri pentru reducereaforței și a mișcărilor repetitive (prin concepere și utilizarea de unelte ergonomice, evitareaprehensiunii palmare forțate, amortizarea expunerii la vibrații prin sisteme de incalzire și dedesign al manerului uneltelor vibrante, introducerea de pauze recuperatorii, rotații alemuncitorilor, invațarea tehnicilor corecte de lifting și de transport al greutăților,mecanizarea/robotizarea unor secvențe de muncă grele). Pentru corectarea factorului de riscpostură ergonomia intervine prin reproiectarea postului de muncă (planuri de lucru reglabilie ininalțime, scaune de lucru ergonomice, fixarea ariilor de lucru operative ale membrelor superioarepentru respectarea angulațiilor de confort) care să permită nedepășirea a 50% din amplitudineamaximală articulară pe durate de cel puțin 1/3 dintr-un ciclu de muncă. Discuții: Deși aparentcostisitoare, intervențiile ergonomice asigurate de specialiștii tehnicieni pot reduce riscul desuferințe musculo-scheletice in beneficiul sănătății lucrătorilor și al angajatorului (reducereacosturilor, creșterea cantității și a calității producției). Concluzii: Cooperarea dintre medicul demedicina muncii și ergonom reprezintă cheia succesului prevenției suferințelor musculo-articulare din toate domeniile ocupaționale cu risc de suprasolicitare a structurilormusculoscheletice
CUVINTE CHEIE: ERGONOMIE, PREVENTIE, RISC BIOMECANIC
116
CONTRIBUTION OF ERGONOMY IN THE PREVENTION OF MUSCULO-ARTICULAR OVERUSE
VERONICA OPREA 1, DUMITRITA BROHANSCHI 2, ELENA GALUPA 3, DOINAIVANOVICI 4
1.UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GRIGORE T POPA IASI,DISCIPLINA MEDICINA MUNCII
2.SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE IASI, CLINICA MEDICINA MUNCII
3. SPITALUL CLINIC DE URGENTE SF. SPIRIDON IASI
4. CABINET INDIVIDUAL DE MEDICINA MUNCII IASI
Autor corespondent: dr.veronik.oprea @gmail.com
CONTRIBUTION OF ERGONOMY IN THE PREVENTION OF MUSCULO-ARTICULAR OVERUSE (Abstract): The frequency and severity of musculo-articularpathology justifies the need to introduce and implement effective prevention programs, basedprimarily on ergonomic measures to increase compatibility at the human-machine interface.Correction ergonomics can substantially contribute to reducing biomechanical risk factorsthrough proactive: technical, organizational and functional interventions. Methods: Theergonomic principles of the economy of unnecessary movements (the distribution of the activitybetween the two hands, the principle of simultaneity, symmetry and linearity of the gestures, theavoidance of static muscle contractions), measures to reduce force and repetitive movements(through the design and use of ergonomic tools, the avoidance of forced palm prehension, thedamping of vibration exposure by heating and design of the vibrating tool handle, theintroduction of recovery pauses, the rotation of workers, the learning of correct lifting andweighing techniques, the mechanization / robotization of heavy work sequences) . In order tocorrect the posture risk factor, ergonomics occurs by redesigning the workstation (heightadjustable work plans, ergonomic working chairs, fixing the operative area for working upperlimbs to respect the comfort angles), allowing 50% of the maximum amplitude not to be reachedjoint for at least 1/3 of a work cycle. Discussions: Although seemingly expensive, ergonomicinterventions provided by technical specialists can reduce the risk of musculoskeletal sufferingfor the benefit of workers' health and increase the quantity and quality of productivity.Conclusions: The cooperation between the occupational health practitioner and ergonom is thekey to the success of preventing musculo-articular suffering of all occupational fields with a riskof overloading the musculoskeletal structures.
KEYWORDS: ERGONOMICS, PREVENTIONS, BIOMECHANIC RISKS,
117
STATUSUL COGNITIV DUPA IMPLANTAREA COHLEARA LA VARSTNIC
Corina Butnaru1,2, Elena Alexandra Doroftei1, Cristian Alexe1, Cristian Martu1,2, Luminita Radulescu1,2
1. Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
2. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
Hipoacuzia reprezinta una din cele mai frecvente conditii intalnite in populatia varstnica, conditie
ce afecteaza functia cognitiva si statusul psihoemotional al pacientilor. Exista numeroase studii in
literatura ce arata influenta negativa a hipoacuziei asupra scaderii cognitiei si aparitiei tulburarilor
emotionale. Implantul cochlear si implantarea cu proteza tip BAHA reprezinta o solutie eficienta in
tratamentul hipoacuziei la pacientii in varsta.
Lucrarea de fata reprezinta o revizie a literaturii de specialitate referitoare la impactul implantarii
cochleare si osoase (BAHA) asupra calitatii vietii si rezultatele obtinute in urma unui studiu bazat pe
efectuarea unor chestionare ce evalueaza functia cognitiva (MMSE - Mini Mental State Examenation) si
statusul psihoemotional (scala Hamilton) al pacientilor senescenti implantati in Clinica ORL din cadrul
Spitalului Clinic de Recuperare.
CUVINTE CHEIE: COGNITIE, IMPLANT COCHLEAR, VARSTNICI
118
COGNITION STATE AFTER COCHLEAR IMPLANTATION IN ELEDERLYPATIENTS
Corina Butnaru1,2, Elena Alexandra Doroftei1, Cristian Alexe1, Cristian Martu1,2, Luminita Radulescu1,2
1. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital Iași, Romania
2. University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași, Romania
Hearing loss is one of the most frequent conditions that occurs in older population and it is known
to affect cognition and the psychoemotional status of the patients. There are many studies that show how
hearing loss negatively influences cognition and how it can also lead to emotional imbalance. Cochlear
implantation and BAHA implants represent a valid treatment for hearing loss in older patients.
The following represents a literature review on the positive impact that cochlear and BAHA
implantation has on the quality of life and the results of a study based on questionnaires which evaluate
cognition (MMSE - Mini Mental State Examenation) and psychoemotional status (Hamilton) of senescent
patients who underwent cochlear or BAHA implantation in the ENT Clinic from the Clinical
Rehabilitation Hospital in Iasi.
KEYWORDS: COCHLEAR IMPLANT, COGNITION, ELDERLY
119
IMPLANTUL COCHLEAR IN SINDROMUL COGAN - PREZENTARE DE CAZ
Alexandra Lungu2, Luminita Radulescu1,2, Vlad Cozma2 , Roxana Baciu2 , Sebastian
Cozma 1,2
1. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2. Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
INTRODUCERE
Sindromul Cogan reprezinta o patologie rar intalnita cu determinism autoimun si implicatii multi-
sistemice.
Sindromul Cogan afecteaza multiple organe intre acestea mentionam: afectarea vazului, afectarea functiei
vestibulare si auditive cu degradarea progresiva a auzului pana la pierderea completa a acestuia.
STUDIU DE CAZ
Lucrarea de fata prezinta cazul unui pacient cu hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala datorita sindromului
Cogan la care se realizeaza implantare cochleara bilaterala.
DISCUTII
Obiectivul lucrarii este de a evidentia necesitatea aplicarii unei conduite terapeutice cat mai prompte
precum si complexitatea actului terapeutic asociat cu gestionarea pe termen lung a acestor pacienti.
Cuvinte cheie:
SINDROM COGAN, IMPLANT COCHLEAR, HIPOACUZIE
120
COCHLEAR IMPLANT IN COGAN SYNDROME - CASE REPORT
Alexandra Lungu2, Luminita Radulescu1,2, Vlad Cozma2, Roxana Baciu2 , Sebastian
Cozma 1,2
1. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2. Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
INTRODUCTION
Cogan syndrome is a rare pathology with autoimmune determinism and multi-systemic implications.
Cogan's syndrome affects multiple organs, including vision, equilibrium and hearing, causing progressive
hearing loss and ultimately leading to complete hearing loss.
CASE STUDY
This paper presents the case of a patient with bilateral neurosensory hearing loss due to Cogan syndrome
in which bilateral cochlear implantation is performed.
DISCUSSION
The aim of this paper is to highlight the necessity of an early therapy as well as emphasizing the
complexity of the therapeutical act associated with the long-term management of these patients.
Keywords:
COGAN'S SYNDROME, COCHLEAR IMPLANT, HEARING LOSS
121
SINUZITA ODONTOGENA REVIEW 2019
Cristian Mârțu1,2, Luminița Rădulescu1,2, Dan Mârțu1, Eduard Chipăruș2, Corina Butnaru1,2
1. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2. Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
Domeniu de granita intre specialitati sinusul maxilar poate fi afectat atat pe cale inflamatorie
rinogena si atunci vorbim de sinuzita maxilara rinogena – cat si pe cale odontogena si atunci diagnosticul
este de sinuzita maxilara odontogena.
Facand un review din literatura de specialitate lucrarea isi propune sa prezinte etiopatogenia,
bacteriologia, clinica si tratamentul sinuzitei odontogene dintr-o perspectiva actualizata.
Sunt prezentate mecanismele etiopatogenice care determina de obicei perforarea membranei
ScneideriEne prin mecanism inflamator, iatrogen, traumatic si tumoral.
Bacteriologia sinuzitei odontogene este polimorfa incluzand atat specii aerobe cat si anaerobe. In
sinuzita odontogena acuta predomina aerobii, iar in sinuzita odontogena cronica germenii anaerobi.
Se discuta rolul fungilor in producerea sinuzitei odontogene cat si al biofilmului ce determina
rezistenta la tratamentul antibiotic al sinuzitei odontogene.
Din punct de vedere al examenului clinic daca sinuzitele maxilare unilaterale sunt de obicei
odontogene asta nu inseamna sa se ignore posibilitatea existentei unei cauze doar rinogene in producerea
sinuzitei. Aceasta subliniaza rolul important al examenului clinic odontologic
si rinologic - precum si rolul examenului radiologic in precizarea diagnosticului. Sunt comparate din
punct de vedere al acuratetei diagnostice radiografia simpla, pantomografia CT si CBCT.
122
Tratamentul sinuzitei odontogene este complex medical-antibiotic, odontologic si chirurgical. Se
insista asupra valorii chirugicale endoscopice precizandu-se avantajele acesteia comparativ cu alte tehnici
operatorii in tratamentul cazurilor in care alte metode terapeutice au esuat.
CUVINTE CHEIE: ODONTOGEN, ENDOSCOPIE, INDICATIE CHIRURGICALA.
123
ODONTOGENIC SINUSITIS REVIEW
Cristian Mârțu1,2, Luminița Rădulescu1,2, Dan Mârțu1, Eduard Chipăruș2, Corina Butnaru1,2
1. University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași, Romania
2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital Iași, Romania
The maxillary sinus, located at the borderline between ENT and OMF surgery, can be affected both
by rhinogenic or odontogenic inflammatory pathway, resulting in rhinogenic or odontogenic maxillary
sinusitis.
By making a review of the literature, this paper aims to present the etiopathogenesis, bacteriology,
clinical aspects and treatment of odontogenic sinusitis from an updated perspective.
Etiopathogenic mechanisms that usually cause the perforation of the Schneiderian membrane by
inflammatory, iatrogenic, traumatic and tumoral mechanisms are presented here.
The bacteriology of odontogenic sinusitis is polymorphic, including both aerobic and anaerobic
species. In acute odontogenic sinusitis aerobic germs are more numerous, whereas in chronic odontogenic
sinusitis anaerobic germs predominate.
Also the role of fungi in the development of odontogenic sinusitis is presented, including biofilm
formation that determine the resistance to the antibiotic treatment of this pathology.
From the clinical examination point of view, usually unilateral maxillary sinusitis is odontogenic, but this
does not rule out the possibility of a rhinogenic cause of sinusitis alone. This highlights the important role
of rhinologic and oral clinical examination and especially the role of the radiological examination in
specifying the diagnosis. A comparison is made regarding the point of view of diagnostic accuracy of
simple radiography, CT pantomography and CBCT.
124
The treatment of odontogenic sinusitis is complex, involving medical, odontological and surgical
intervention. The value and benefits of endoscopic surgery over the classic Caldwell-Luc technique is
emphasized.
KEYWORDS: ODONTOGENE, ENDOSCOPY, SURGICAL INDICATION.
125
SINUZITA ODONTOGENA-MINIREVIEW
Luminita Radulescu1,2 Corina Butnaru,1,2, Bogdan Cobzeanu1,2, Alexandra Lungu2 , Cristi Martu1,2
1. Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași
2. Clinica ORL, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
INTRODUCERE
Sinuzita odontogena reprezinta o complicatie inflamatorie a sinusurilor paranazale secundara patologiei
dentare.
STUDIU DE CAZ
Scopul acestei lucrari este de a actualiza cunostintele referitoare la sinuzita odontogena.
DISCUTII
Revizuirea articolelor recent publicate s-a realizat pe PUBMED- articole din ultimii 5 ani . Etiologia
sinuzitei odontogene este plurimicrobiana -cu prezenta bacteriilor anaerobe- deseori cauzata de manevrele
realizate de medicii stomatologi.
Diagnosticul si tratamentul se realizeaza de e o echipa multidisciplinara ce include medical sotmatolog,
radiologul si chirurgul ORL. Tratamentul este in principiu medicamentos, dar uneori este necesara si
interventia chirurgicala.
Lucrarea de fata prezinta nivelul actual al cunostintelor referitoare la sinuzita odontogena.
Cuvinte cheie: ODONTOGENA; REVIZUIRE; INFECTIA SINUSURILOR
126
ODONTOGENIC SINUSITIS – MINIREVIEW
Luminita Radulescu1,2 Corina Butnaru,1,2, Bogdan Cobzeanu1,2, Alexandra Lungu2, Cristi Martu1,2
1. University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași, Romania
2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital Iași, Romania
INTRODUCTION
Odontogenic sinusitis represents an inflammatory complication of paranasal sinuses secondary to dental
pathology.
CASE STUDY
The aim of this paper is to make an update regarding the knowledge related to the odontogenic sinusitis.
DISCUSSION
The research was made on PudMed for articles published recently – the articles dating up to 5 years ago.
The aetiology of the OS is pluri-microbial – with the presence of anaerobe bacteria – and is more often
the result of a manoeuvre performed by the dentist.
The diagnosis and the treatment may be conducted in a multidisciplinary team by the dentist, radiologist
and the ENT surgeon. The treatment is mainly medical but there have been cases when surgery was
necessary.
The paper presents the current knowledge regarding the diagnosis and treatment of odontogenic sinusitis.
Keywords: ODONTOGENIC, REVIEW, SINUS INFECTION.
127
EPIDEMIOLOGIA MICROBIANA IN OMS DIN 2017 LA SPITALUL DE COPII“SFANTA MARIA” IASI
Adeline Josephine Cumpata1, Cristian Alexe1, Ioan Piftor1, Alexandru Dragan1, Luminita
Radulescu1,2
1 Spitalul Clinic de Recuperare Iasi,
2 Universitatea de Medicina si Farmacie “Grigore T. Popa” Iasi
INTRODUCERE:
Otita medie supurata (OMS) este o patologie infectioasa, des intalnita. Agentii patogeni cei mai
frecvent intalniti conform literaturii sunt: S. pneumoniae (30-35%), H. influenzae (15-25%), M.
catarrhalis (7-23%) si S. pyogenes (~13%).
SCOPUL STUDIULUI
Scopul studiului a fost de a stabili, din anul 2017, germenii cei mai frecvent impicati in etiologia
otitei medii supurate la copil si de a identifica antibioticele la care s-au dovedit a fi sensibile.
MATERIALE SI METODE
Am realizat un studiu retrospectiv pe anul 2017. Am extras din baza de date al Spitalului de
Copii “Sfanta Maria” Iasi toate rezultatele privind bacteriologia OMS din 2017 urmat de
prelucrarea statistica a datelor in vederea depistarii epidemiologiei microbiene in OMS.
REZULTATE
Din 101 de cazuri, microbiota monobacteriana este reprezentata de 93 cazuri (92%) si
microbiota pluribacteriana de 8 cazuri (8%). Microbiota monobacteriana a fost dominata de S.
pneumoniae (40%), S. aureus (21%), Haemophilus sp (21%) si microbiota pluribacteriana nu are
128
semnificatie statistica deoarece nicio combinatie de agenti patogeni nu se regaseste in secretiile
otice. S. aureus isi mentine sensibilitatea la cefalosporine, fluorochinolone, glicopeptide,
rifamicine, aminoglicozide si fenicoli. S. pneumoniae isi mentine sensibilitatea la cefalosporine,
aminoglicozide, fenicoli, rifamicine, fluorochinolone si peniciline. Haemophilus sp isi mentine
sensibilitatea la aminopeniciline, peniciline cu inhibitor de B-lactamaze, cefalosporine,
fluorochinolone si fenicoli.
CONCLUZII
Microbiota prezenta in secretiile otice nu este in concordanta cu datele din literatura de
specialitate. Sensibilitatea la antibiotice, insa, este mentinuta.
Cuvinte cheie: OTITA MEDIE SUPURATA, ANTIBIOTICE, BACTERIOLOGIE
129
MICROBIAL EPIDEMIOLOGY IN SOM IN CHILDREN FROM 2017 AT "SAINTMARY" CHILDRENS HOSPITAL IASI
Adeline Josephine Cumpata1, Cristian Alexe1, Ioan Piftor1, Alexandru Dragan1, Luminita
Radulescu1,2
1 Clinical Rehabilitation Hospital Iasi
2 University of Medicine and Pharmacy "Gr. T. Popa" Iasi
INTRODUCTION
SOM is a common infectious disease. The most common agents described in the literature are:
S. pneumoniae (30-35%), H. influenzae (15-25%), M. catarrhalis (7-23%) and S. pyogenes
(~13%). The scope of the study was to establish the aetiological agents present in suppurative
otitis media in children recorded in 2017 and to identify the sensibility of these agents to
antibiotics.
MATERIALS AND METHODS
This is a retrospective study with data drom 2017. The "Saint Mary" Childrens Hospital database
was used and all patients with SOM from 2017 were analized to identify the aetiological agents
present in otic secretions, determining the microbial epidemiology.
RESULTS
From 101 cases, the monobacterial microbiota is represented by 93 cases (92%) and the
pluribacterial microbiota is represented by 8 cases (8%). The monobacterial microbiota was
dominated by S. pneumoniae (40%), S. aureus (21%) and Haemophilus sp (21%). The
pluribacterial microbiota is not statistically significant because no one combination of
aetiological agents occurred more than once. S. aureus maintains its sensitivity to
130
cephalosporins, fluoroquinolones, glycopeptides, rifampin, aminoglycosides and phenols. S.
pneumoniae maintains its sensitivity to cephalosporins, aminoglycosides, phenols, rifampin,
fluoroquinolones and penicilin. Haemophilus sp. maintains its sensitivity to aminopenicilins,
penicilin with B-lactamse inhibitor, cephalosporins, fluoroquinolones and phenols.
Conclusions: The microbiota present in otic secretions is not in concordance with the data found
in the literature. However, antibiotic sensitivity of the aetiological agents is maintained.
Keywords: SUPPURATIVE OTITIS MEDIA, ANTIBIOTICS, BACTERIOLOGY
131
NEVRALGIA DE TRIGEMEN: REVIEW
Andrei Rosu 1, Alexandra Lungu1, Tatiana Meriacre 1, Luminita Radulescu1
1 Spitalul Clinic de Recuperare, Clinica ORL
2 Universitatea de Medicina si Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iasi
Nevrlagia de trigemen este una dintre cele mai întâlnite cauze ale algiilor faciale, definita ca și
atacuri dureroase stereotipice, paroxistice cu caracter de șoc electric în ariile inervate de unul sau mai
multe ramuri ale nervului trigemen, cauzate de stimuli normali sau minimi ale zonelor trigger. Majoritatea
cazurilor de nevralgie de trigemen sunt datorate compresiei rădăcinii nervului V cranian. Diagnosticul
acestei afecțiuni este în principal clinic. Tratamentul nevralgiei de trigemen clasice este, pentru
majoritatea pacienților, farmaceutic, dar abordări chirurgicale sunt disponibile.
CUVINTE CHEIE: DURERE, NEVRALGIE DE TRIGEMEN, CARBAMAZEPINA
132
TRIGEMINAL NEURALGIA: REVIEW
Andrei Rosu 1, Alexandra Lungu1, Tatiana Meriacre 1, Luminita Radulescu1,2
1. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital Iași, Romania
2. University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași, Romania
Trigeminal neuralgia is one of the most causes of facial pain defined as stereotyped paroxysmal
sharp, electric like or stabbing pain attacks in the distribution of one or more branches of the trigeminal
nerve caused by light or normal excitation of a trigger zone. Most trigeminal neuralgia cases are caused
by compression of the trigeminal nerve root. The diagnosis for this affection is mainly clinical. Treatment
of classic trigeminal neuralgia for most patients is pharmacological therapy, while surgical approach is
available.
KEYWORDS: PAIN, TRIGEMINAL NEURALGIA, CARBAMAZEPINE
133
POSTERE
134
DIAGNOSTICUL PURPUREI TROMBOCITOPENICE IMUNE PRIMARE – OPROVOCARE PENTRU CLINICIAN
MOCANU MĂDĂLINA1, LEON-CONSTANTIN MARIA-MAGDALENA2 , CRISTINAIANCU3, BULIMAR VIRGIL4, BĂDULESCU OANA1
1 Departamentul Științe Morfo-Funcționale, Facultatea de Medicină, Universitatea deMedicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Str. Universității, Nr. 16, 700115, Iași
2 Departamentul Medicină Internă și Reumatologie, Facultatea de Medicină, Universitateade Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Str. Universității, Nr. 16, 700115, Iași3 Disciplina Biochimie Farmaceutică și Laborator Clinic, Facultatea de Farmacie,
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Str. Universității, Nr. 16,700115, Iași.
4 Departamentul Chirurgie I, Spitalul Clinic Universitar CF Iași, Universitatea deMedicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Str. Universității, Nr. 16, 700115, Iași.
Autor corespondent: LEON-CONSTANTIN MARIA-MAGDALENA, email:[email protected]; tel: 0752/293.892
INTRODUCERE
Purpura trombocitopenică imună este o patologie hematologică care îmbracă două forme:primară și secundară. Deși cu o incidență în creștere, varianta primară este catalogată drept”boală rară”. Această eroare epidemiologică nu survine din lipsa datelor statistice sau amijloacelor de cuantificare a incidenței bolii, ci mai degrabă din erori frecvente de diagnostic. Lapolul opus, forma secundară este frecvent identificată, manifestările sale fiind consecința altorpatologii asociate precum boli autoimune (lupus eritematos sistemic, sindrom anifosfolipidic),infecții virale (virus hepatic B,C, Citomegalovirus) sau bacteriene (Helicobacter pylori).
STUDIU DE CAZ
Studiul actual este de tip observațional și cuprinde un lot de 40 de pacienți diagnosticați cudiferite forme de purpură trombocitopenică imună. Cercetarea s-a derulat pe o perioada de 3 ani(2013-2016) în Secția Clinică de Hematologie a Spitalului Județean de Urgențe ”Sf. Spiridon”Iași.Lucrarea iși propune să evidențieze importanța unui diagnostic de certitudine a formei primarede purpură trombocitopenică pentru managementul terapeutic al bolii și evoluția pe termen lunga acesteia. De asemenea, pe baza cazurilor analizate, propunem un algoritm de diagnosticmodern a trombocitopeniei imune primare.
DISCUȚII
Erorile de diagnostic a purpurei trombocitopenice imune primare conduc la date statisticeincorecte despre epidemiologia bolii, însă, mai presus de acest aspect, au consecințe nefaste petermen lung asupra calității vieții pacienților. Diagnosticul purpurei imune primare rămâne unulde excludere, nu există un test “gold standard” care să funcționeze ca o regulă pentruconfirmarea bolii. Considerăm însă că elaborarea unui algoritm modern de diagnostic reprezintă
135
un instrument util pentru clinicienii din numeroase specialități precum hematologie,dermatologie, medicină internă care se confruntă deseori cu provocarea diagnosticului depurpură trombocitopenică imună primară.
Cuvinte cheie: trombocitopenie imună, purpură, diagnostic, algoritm
136
PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI LA PACIENTUL CU ARTERIOPATIEOBLITERANTĂ A MEMBRELOR INFERIOARE
MAȘTALERU ALEXANDRA1,2, LEON-CONSTANTIN MARIA-MAGDALENA1,2,
MOCANU MĂDĂLINA1,2, OANCEA ANDRA1,2, ANGHEL RĂZVAN1,2,
MITU FLORIN1,2
1 – Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, Disciplina de Semiologie
Medicală, Departamentul Medicale I
2 – Clinica de Recuperare Cardiovasculară, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI LA PACIENTUL CU ARTERIOPATIE
OBLITERANTĂ A MEMBRELOR INFERIOARE (Rezumat): Introducere. Arteriopatia
obliterantă a membrelor inferioare este o afecțiune obstructivă, ce vizează teritoriul arterial si se
caracterizează prin îngustarea progresivă a lumenului vascular și a fluxului sangvin spre
membre, ateroscleroza fiind cea mai frecventă cauză. Progresia leziunilor și complicațiilor
acestora determina modificări ischemice sau necroză, în raport cu sediul și severitatea afectării
fluxului sangvin. Studiu de caz. Va atragem atenția asupra cazului unui pacient de sex masculin
în vârstă de 67 de ani cu importante antecedente personale patologice metabolice și
cardiovasculare (fibrilație atrială, hipertensiune arterială esențială) ce se prezintă pentru
claudicație intermitentă la sub 200 de metri de mers pe teren plan cu debut insidios de
aproximativ un an și agravată progresiv, însoțită de parestezii. Discuții. Examenul clinic
evidențiază un pacient supraponderal, cu artere pedioase și tibiale posterioare nepulsatile
bilateral, cu artere poplitee slab pulsatile bilateral și artere femurale pulsatile. Valoarea obținută
la indicele gleznă-braț este mult scăzut. Ecografia arterelor carotide, subclaviculare și vertebrale
prezintă viteze de flux scăzute. Tratamentul terapeutic al acestui pacient este o adevărată
137
provocare, ghidurile cele mai actuale îndrumându-ne spre un management corect, dar în funcție
de boala cardiovasculara preexistenta. Concluzii. Prognosticul pacienților cu arteriopatie
obliterantă a membrelor inferioare este în general bun sub tratament farmacologic și non-
farmacologic. Schimbarea stilului de viața este esențială la aceasta categorie de pacienți. Din
păcate, mortalitatea este crescută datorită aterosclerozei prezente la numeroase nivele dar și a
patologiei cardioavasculare și metabolice asociate.
Cuvinte cheie: ARTERIOPATIE OBLITERANTA A MEMBRELOR INFERIOARE, BOALĂ
ARTERIALĂ PERIFERICĂ, ATEROSCLEROZĂ
138
ROLUL TRATAMENTULUI RECUPERATOR ÎN BOALA ARTERIALĂ PERIFERICĂ
ANGHEL RĂZVAN CONSTANTIN1,2, OANCEA ANDRA1,2, MAȘTALERU ALEXANDRA1,2,
LEON-CONSTANTIN MARIA-MAGDALENA1,2, MITU FLORIN1,2
1 – Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, Disciplina de Semiologie Medicală,
Departamentul Medicale I
2 – Clinica de Recuperare Cardiovasculară, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
ROLUL TRATAMENTULUI RECUPERATOR ÎN BOALA ARTERIALĂ PERIFERICĂ
(Rezumat): Introducere. La nivel global, peste 200 milioane de indivizi suferă de boală arterială periferică
(BAP), definită ca o stare patologică a segmentelor arteriale aorto-iliac, femuro-popliteu sau tibio-
peronier caracterizată prin apariția unei stenoze sau ocluzii, unice sau multiple. Claudicația intermitentă
reprezintă una din cele 4 forme de manifestare clinică și este caracterizată prin durere, parestezii, senzație
de arsură, greutate sau crampe la nivelul gambelor, coapselor sau feselor. Acestea apar la mers și dispar în
repaus, ca urmare toleranță la efort scade și viteza de mers este mult diminuată,
determinând scăderea tonusului muscular și creșterea ponderală. Managementul terapeutic al BAP include
controlul factorilor de risc, tratamentul farmacologic, revascularizarea intervențională sau chirurgicală și
tratamentul de recuperare medicală. Discuții. Terapia de recuperare prin exerciții de mers supervizate
poate ameliora perimetrul de mers fără claudicație cu 180% și durata maximă de mers cu 120%,
performanțe ce se apropie de efectele revascularizării intervenționale sau chirurgicale. În cazul realizării
programelor de exerciții fizice și a modificării factorilor de risc (dietă, fumatul etc), s-au demonstrat
valori ale peak walking time (PWT) și intervalului de instalare a claudicației similare revascularizării
intervenționale, acestea fiind net superioare terapiei medicamentoase optime. Studii recente demonstrează
că programele de recuperare cardiovasculară aplicate pacienților ce au suferit bypass determină o
ameliorare cu 89% a rezultatelor testului de mers 6 minute comparativ cu 47% în cazul tratamentului
chirurgical izolat. De asemenea, un program de 12 săptămâni de exerciții supravegheate determină o
139
reducere semnificativă a mortalității și morbidității cardiovasculare. Rolul tratamentului recuperator prin
programele de exerciții supravegheate trebuie completate cu un program la domiciliu a căror beneficii
pot fi ameliorate prin asocierea terapiei cognitiv-comportamentală de grup și prin monitorizarea acestora
cu ajutorul dispozitivelor de cuantificare a distanței și numărului de pași.
Cuvinte cheie: BOALA ARTERIALĂ PERIFERICĂ, CLAUDICAȚIE INTERMITENTĂ,
RECUPERARE, EXERCIȚII FIZICE
140
AFECTAREA CARDIACA IN DISTROFIILE MUSCULARE
CRISTINA GROSU1, ALEXANDRA MASTALERU2, MARIA-MAGDALENA LEON-
CONSTANTIN2
1 - Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină,
Departamentul Medicale III, Disciplina de Neurologie; Str. Universitatii nr. 16, 700115, Iasi,
Romania
2 - Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină,
Departamentul Medicale I, Disciplina de Semiologie Medicală; Str. Universitatii nr. 16, 700115,
Iasi, Romania
Autor corespondent: Cristina Grosu, email: [email protected], telefon: 0740091609
Rezumat
Distrofiile musculare sunt un grup de afectiuni genetice caracterizate prin deficit motor
si amiotrofii progresive, ducand in final la un grad important de invaliditate. Sunt afectati
indeosebi muschii scheletici, care pe masura ce boala avanseaza vor fi inlocuti de tesut
conjunctiv. In unele forme de distrofii, musculatura neteda este si ea afectata, indeosebi
miocardul. Cardiomiopatia din distrofiile musculare poate fi un simptom de debut sau poate
aparea pe parcursul bolii. Se asociaza cu tulburari de ritm supraventriculare si ventriculare severe
si cu moarte subita. Vom prezenta doua cazuri de distrofie musculara la doua femei tinere, una
dintre acestea cu afectare precoce cardiaca si cealalta cu afectare cardiaca tardiva. Managementul
si monitorizarea cazurilor vor fi discutate, deoarece instituirea unui tratament cardioprotector
precoce poate limita sau incetini evolutia spre insuficienta cardiaca cronica.
Cuvinte cheie: DISTROFIE MUSCULARA, CARDIOMIOPATIE
141
CARDIOPATIILE CONGENITALE LA ADULT – PARTICULARITĂŢI CLINICO-EVOLUTIVE
NICOLETA DIMA1,2, ROXANA GĂNCEANU RUSU1,2, CODRUŢA MINERVABĂDESCU1,2, ANDREEA CLIM2 , ANCA OUATU1,2, DANIELA MARIA TĂNASE1,2,
MINELA AIDA MĂRĂNDUCĂ1,2, CIPRIAN REZUŞ1,2
1Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi, Facultatea de Medicină, Departamentul Medicale I2Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“, Clinica III Medicală, Iaşi, România
INTRODUCERE: Malformaţiile cardiace congenitale sunt anomalii structurale saufuncţionale ale aparatului cardiovascular, reprezentând o problemă importantă de sănătatepublică. Boala Ebstein, defect cardiac congenital caracterizat printr-o anomalie a aparatuluivalvular tricuspidian, ce constă în ataşarea apicală a valvelor septală şi posterioară tricuspidienela peretele venticulului drept, cu atrializarea secundară a ventriculului drept. Aceastămalformaţie congenitală poate evolua asimptomatic la mulţi pacienţi până în decadele III-IV deviaţă.
STUDIU DE CAZ: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 59 ani, diagnosticat lavârsta de 26 ani cu boală Ebstein, pacientul temporizând intervenţia chirurgicală, cu expunereprofesională la noxe respiratorii timp de aproximativ 30 ani (mediu cu pulberi metalice), cuepisoade repetitive de tromboflebită gambieră bilaterală de la vârsta de 37 ani când s-a iniţiat şianticoagularea orală cronică, cu un episod sincopal în antecedente, asociind poliglobuliesecundară, se internează cu stare generală gravă în contextul decompensării cardiace globale.
DISCUŢII: Explorările efectuate reafirmă malformaţia cardiacă – defect septal atrial tipostium secundum, defect septal ventricular în porţiunea membranoasă cu şunt bidirecţional înventriculul stâng şi atriul drept, cu displazia şi remanierea valvei tricuspide, cu ventricul dreptatrializat 50%, cu stenoză tricuspidiană şi regurgitare tricuspidiană gradul III (gradient AD/VD60 mmHg), cu semne de hipertensiune pulmonară moderată. Prezenţa poliglobuliei secundare anecesitat flebotomii terapeutice repetitive. O atenţie specială trebuie acordată adultului cucardiopatie congenitală datorită complicaţiilor ce se pot dezvolta cu afectarea calităţii vieţii –hipertensiune pulmonară, sindrom de hipervâscozitate, tulburări de ritm şi/sau de conducere.
CUVINTE CHEIE: BOALĂ EBSTEIN, ARITMII, HIPERTENSIUNE PULMONARĂ,SINDROM DE HIPERVÂSCOZITATE, CALITATEA VIEŢII.
142
TRAUMATISM TORACIC: „PICĂTURA CARE A UMPLUT PAHARUL”
A. Crișan1, A.M. Moloce1, V. Aursulesei1,2
1. Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sfântul Spiridon" Iași
2. Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa" Iași
INTRODUCERE: Traumatismele cardiace prin strivire toracică antero-posterioară
prezintă o incidență în creștere și se soldează frecvent cu contuzii miocardice.
STUDIU DE CAZ: Pacient în varsta de 50 de ani, fumător, cu angină pectorală stabilă
netratată, se prezinta în UPU pentru durere toracică anterioară, de intensitate mare, cu
debut de aproximativ 4 ore în urma unui traumatism toracic. Examenul obiectiv și
radiografia toracică nu relevă leziuni post-traumatice tegumentare, osteo-articulare și
pleuro-pulmonare. Atrage atenția aspectul ECG de infarct miocardic anterior acut cu
supradenivelare de segment ST și creșterea semnificativă a troponinei I-hs.
Ecocardiografia în urgență confirmă tulburare de kinetică segmentară septo-apicală și
exclude alte cauze de durere toracică acută. Coronarografia obiectivează ocluzie
trombotică a arterei descendente anterioare în segmentul mediu pentru care se practică
PCI primară cu implantare de DES. Evoluția este marcată de persistența disfuncției
sistolice (FE 35%), ceea ce impune completarea schemei terapeutice.
DISCUTII: Cazul prezentat este particular prin modul de debut și ridică problema
mecanismului de producere. În cazul prezentării tardive inițierea trombolizei până la
revascularizare este contraindicată. Menținerea disfuncției sistolice post-revascularizare
poate fi cauzată de prezentarea tardivă, existența unei cardiomiopatii toxice anterioare,
dominanța coronariană stângă.
143
CUVINTE CHEIE: TRAUMATISM TORACIC; INFARCT MIOCARDIC ACUT;
APTL PRIMARĂ
144
INFLUENTA ANGIOTENSINEI II ASUPRA MUSCULATURII UTERINE
Roxana Mihaela Barbu, Cristina Maria Gavrilescu, Crînguta Paraschiv, Bogdan Stana, Ionut-
Răducu Popescu, Walther Bild
University of Medicine and Pharmacy “Gr. T. Popa”, Iasi
Autor corespondent. E-mail: [email protected]
Rezumat: Sistemul renină-angiotensină este unul dintre cele mai importante sisteme hormonale generale
şi locale ale organismului. Angiotensinogenul circulant (2-proteină plasmatică, sintetizată în principal în
ficat), sub acţiunea reninei (o aspartilprotează acidă), în greutate de 40 kDa, de origine mezangială renală
(circulantă) şi extrarenală (de stocaj sau tisulară) este transformat în angiotensină I. Angiotensina I (1-10)
este un nonapeptid, care nu este activ per se, ci numai ca precursor al altor fragmente. Această peptidă
este supusă acţiunii unor enzime denumite generic. Sistemul renină-angiotensină este un sistem endocrin
de importanță capitală în fiziologie și fiziopatologie, cu implicații majore în farmacologie. Material si
metoda: În experiment au fost utilizate inele de uter de șoarece Swiss, cu o lungime de 2 – 3 mm. Uterul
a fost disecat şi secţionat în inele de 3-4 mm. Inelele de uter au fost montate în băi de organe de 5 ml cu
ser Krebs-Henseleit barbotat cu O2-95% şi CO2-5% la 37o C. Preparatele au fost echilibrate la o tensiune
de 1 gram, timp de 60 minute. Reactivitatea preparatului a fost testată cu angiotensina II (10 -5 M).
Rezultate: Angiotensina II crește în mod semnificativ contractilitatea musculară stimulată prin câmp
electric, iar prin stimularea receptorilor angiotensinici crește cantitatea de calciu disponibil la nivelul
celulelor musculare netede, ceea ce amplifică efectul stimulării electrice. Concluzii: Statusul și tipul
receptorilor pentru angiotensină de la nivelul miometrului a fost mereu foarte neclar și puțin studiat. Un
raport folosind fragmente miometriale umane, a observat o serie de caracteristici aparte, atât la nivelul
musculaturii netede uterine per se, cât și la nivelul musculaturii netede vasculare din peretele uterin.
145
Cuvinte cheie: SISTEMUL RENINĂ ANGIOTENSINĂ, RECEPTORI, INELE DE UTER,
CONTRACȚIE, MUSCULATURA UTERINĂ.
146
POLIMORFISMUL GENEI APOPROTEINEI B100 ÎN DETERMINISMUL BOLIICORONARIENE
Maria-Cristina Vlădeanu (Apăvăloaie)¹, Iris Bararu¹, Teodor Vasilcu², Carmen ElenaPleşoianu², Dragoş Marcu2, Mădălina Chiorăscu Zota 2 , Codruţa Bădescu 2 , Oana
Bădulescu¹, Dan Iliescu 2 ,Daniela Jitaru3, Manuela Ciocoiu¹, Magda Bădescu¹, CătălinaArsenescu Georgescu2
1. Departamentul de Ştiinţe Morfofuncţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie„Grigore T. Popa”-Iași, România.
2. Departamentul Medicină Internă, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.Popa”-Iași, România.
3. Departamentul de Biochimie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”-Iași, România.
INTRODUCERE Boala arterială coronariană reprezintă o importantă problemă de sănătatepublică în întreaga lume. Aşadar, depistarea pacienţilor cu risc crescut este o continuăpreocupare în lumea medicală. Având în vedere rolul marcant al nivelului mare de colesterol înformarea plăcii de aterom, apoproteina B100 (apoB100), componentă a lipoproteinelor cudensitate moleculara joasă (LDL), intermediară (IDL) şi foarte joasă (VLDL) ar putea fi un noumarker util pentru stratificarea riscului.
SCOP Obiectivul prezentului studiu a fost de a investiga posibila legatură dintre mutaţia geneiapoB100 (codon 3500, înlocuirea guaninei de către arginină) şi debutul bolii coronariene.
MATERIAL ŞI METODĂ Studiul a fost realizat pe 60 de pacienţi cu infarct miocardic acut şiangină instabilă. Clasificarea în funcţie de severitatea bolii coronariene a fost stabilită ţinând contde numărul de coronare afectate, după cum a arătat coronarografia. Astfel, pacienţii incluşi înstudiu au fost împărţiţi în 4 loturi: cu leziuni nesemnificative (lot martor), uni/bi şi tricoronarieni.Pentru determinările genetice, am recoltat câte 200 mililitri de sânge venos de la fiecare pacient,din care am extras ADNul, amplificat ulterior prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) şi apoiam separat fragmentele genetice prin electroforeză în gel.
REZULTATE Nu am identificat mutaţia genei apoB100 nici în lotul martor, nici în cele 3 loturide studiu
DISCUŢII Asocierea dintre mutaţia acestei gene şi boala coronariană este încă în plină cercetarela nivel mondial, rezultatele fiind controversate. Studiile prezentate în literatura de specialitatedemonstrează prezenţa mutaţiei în număr mare în zona Europei centrale, cu scăderea incidenţeipe măsură ce ne deplasăm spre sudul şi estul continentului. Studiul nostru este primul dinRomânia pe această temă. Prin urmare, este posibil ca această mutaţie să fie rară pe teritoriul ţăriinoastre, dar reprezintă cu siguranţă o temă bună de cercetare pe viitor, pe un număr mai mare depacienţi din mai multe zone ale ţării.
CUVINTE CHEIE APOB100, MUTAŢIE GENICĂ, BOALĂ CORONARIANĂ,COLESTEROL, STENOZE CORONARIENE
147
OBEZITATEA ADOLESCENTULUI - FACTOR DE RISC PENTRU BOLILE CARDIO-METABOLICE LA VARSTA ADULTA
Laura Mihaela Trandafir1,2, Doina Ungureanu2, Otilia Frăsinariu1,2
1Disciplina Pediatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași2Spitalul de Urgență pentru Copii Sf Maria Iași
Introducere: Obezitatea este acum una dintre cele mai frecvente boli cronice ale secolului nostru.Obezitatea la copii are un impact puternic asupra sistemului și organelor. Obezitatea este oinflamație cronică care crește riscul unor afecțiuni cronice la adulți, cum ar fi hipertensiunea,dislipidemia, diabetul, bolile cardiovasculare, astmul, apneea de somn, osteoartrita și mai multetipuri de cancer. Scopul lucrării este de a sublinia comorbiditățile obezității la adolescent, viitorifactori de risc cardio-metabolic.
Metode: Cohorta de studiu a fost compusă din 88 adolescenți, 44 de băieți și 32 de fete, evaluațicomplex in cadrul unui protocol pentru obezitate la Spitalul de Copii Sf. Maria Iași. S-au urmăritparametri antropometrici (greutatea, înălțimea, circumferința taliei, indicele de masă corporală),tensiunea arterială, nivelele aminotransferazelor hepatice, profilul glucidic și lipidic. Obezitateași supraponderea au fost definite conform recomandărilor CDC.
Rezultate: Din grupul de studiu, 47% dintre adolescenți au prezentat obezitate severă. Profilullipidic a fost modificat la 57 % dintre pacienți: 22,7% dintre pacienți au avut valori limită alecolesterolului, 8,8 % au avut hipercolesterolemie, 15,9 % dintre pacienți au prezentathipertrigliceridemie și 6 pacienți au avut dislipidemie mixtă.28,4 % pacienți au prezentat celpuțin o fracțiune lipidică modificată, iar la 5 pacienți ambele fracțiuni lipidice au fost crescute. Înplus, 17,45% dintre pacienți au prezentat valori mai mari ale concentrației plasmatice a glucozei.Hipertensiunea arterială a fost identificată la 4 adolescenți și pre-hipertensiune la 5 copii.Examenul ecocardiografic a identificat la 9,5% dintre pacienți grăsime epicardică, iar 9 % dintrepacienți prezentau hipertrofie ventriculară stîngă. Consecințele psihologice ale obezității au fostidentificate la 5 pacienți de sex feminin și la 4 pacienți de sex masculin cu starea mentalăinfluențată și cu imaginea negativă de sine.
Concluzii: Prevalența comorbidităților cardio-metabolice ale obezității la adolescenții este destulde ridicată. Identificarea precoce a factorilor de risc și investigarea timpurie a adolescenților cuobezitate permite intervențiile terapeutice corecte asupra diabetului și a factorilor de risccardiovascular, reducând mortalitatea și morbiditatea la vârsta adultă.
Cuvinte cheie: obezitate, adolescenți, hipertensiune arterială, dislipidemie
148
ROLUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV ÎN INTERVENŢIILE CHIRURGICALENONCARDIACE – UTILITATEA ANALIZEI VARIABILITĂŢII FRECVENŢEI
CARDIACE
R. D. Negru1,2, B. M. Ciuntu1,3, Elena E. Saramet4, R. Tiutiuca5, S. Ungurianu6, Doina-Clementina Cojocaru1,2,4
1Universitatea de Medicinǎ și Farmacie “Grigore T. Popa” - Iași2Departamentul Medicale I3Departamentul Chirurgie
4Spitalul Clinic de Recuperare Iași5Spitalul Clinic de Urgențǎ Militar “Dr. Iacob Czihac” Iași
6 Universitatea “Dunǎrea de Jos” - GalațiDepartamentul Chirurgie
*Autor corespondent(e-mail: [email protected])
ROLUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV ÎN INTERVENŢIILE CHIRURGICALENONCARDIACE – UTILITATEA ANALIZEI VARIABILITĂŢII FRECVENŢEICARDIACE (Rezumat): Sistemul nervos vegetativ, prin cele douǎ componente ale sale –
simpatic și parasimpatic deține un rol bidirecțional major ȋn modularea intensitǎții durerii, atȃt
prin modficarea intensitǎții percepției nociceptive, cȃt și prin reflectarea input-ului nociceptiv ȋn
modificǎri ale frecvenței cardiace și ale tensiunii arteriale. Sistemul nervos autonom
condiționeazǎ și precocitatea mobilizǎrii postoperatorii a pacienților, rǎspunsul vasopresor
intervenind direct ȋn prevenția hipotensiunii ortostatice postoperatorii. Prin implicarea sa ȋn
modularea rǎspunsului inflamator, sistemul nervos vegetativ este responsabil pentru apariția unor
complicații postoperatorii importante, mai ales cardiovasculare, responsabile pentru aproximativ
jumǎtate din decesele postoperatorii. Variabilitatea frecvenței cardiace (HRV) este o metodǎ
confirmatǎ de evaluare a status-ului sistemului nervos vegetativ, ceea ce a condus la ipoteza cǎ
determinǎrile perioperatorii ale parametrilor HRV pot contribui la predicția adecvatǎ a
intensitǎții percepțiilor dureroase perioperatorii ale pacienților, la evaluarea rezervelor fiziologice
ce permit o recuperare postoperatorie rapidǎ, precum și la predicția complicațiilor
cardiovasculare majore ce pot apărea la pacienții supuși intervențiilor chirurgicale noncardiace.
Cuvinte cheie: SISTEM NERVOS VEGETATIV, INTERVENŢII CHIRURGICALE
NONCARDIACE, NOCICEPŢIE, VARIABILITATEA FRECVENŢEI CARDIACE.
149
PREVENȚIA OBEZITĂȚII ÎN EPOCA BACTERIOLOGIEI MOLECULARE
Georgeta Sinițchi
Centrul Medical Alergologic ”Atopia” Iași
Rezumat.Genomii microbieni pot antrena dezechilibre ale populației microbiene, iar acestea potconduce la probleme de sănătate: obezitate, diabet, boli alergice, boli autoimune, carcinomatoze,dermatite acneiforme. Bacteriile numeroase care intervin în reglarea metabolismului energetic șiîn funcțiile organismului se pot modifica producând dereglări. Astăzi se analizează genoamelebacteriene prin mecanisme interdisciplinare în care sunt implicați și bioinformaticieni,biostatisticieni, specialiști în genetică moleculară, geneticieni ai populației, clinicieni, pentru aînțelege modul în care bacteriile se adaptează pentru echilibru sau dezechilibru patogen.Cunoașterea organizării genomului, genetica prin care sunt organizați ca și dinamica acestoraeste necesară pentru a aprecia condițiile de a fi virulente sau rezistente la terapie. Acestea suntnecesare pentru a explica nu numai intervenția în producerea obezității, dezechilibrelorglicemice, dar mai ales pentru a găsi noi căi terapeutice: transcriptomice, proteomice,epigenetice. În concluzie, cunoașterea genomului, a modificărilor produse și a terapieimoleculare specific și a prevenției este necesară în obezitate și tulburări glicemice .
Cuvinte cheie: bacteriologie moleculară, microbiom, obezitate, tulburări glicemice,.
Persoana de contact: prof.univ.dr.Georgeta Sinitchi: e-mail: [email protected]
Tel: 0747018694
150
PREVENTION OF OBESITY IN THE ERA OF MOLECULAR BACTERIOLOGY
Georgeta Sinițchi
Allergologic Medical Center ‘Atopia’ Iasi
Abstract. Microbial genomes can lead to microbial population imbalances and these can lead tohealth problems like: obesity, diabetes, allergic diseases, autoimmune diseases, carcinoma,acneiform dermatitis. Numerous bacteria that interfere in the regulation of the energeticmetabolism and body functions can change by causing disturbances. Nowadays, bacterialgenomes are analyzed by interdisciplinary mechanisms involving bioinformatics, biostatisticians,molecular genetics specialists,clinicians, to understand how bacteria can adapt for equilibrium orpathogen imbalance. Knowing the organization of the genome, the genetics through which theyare organized as well as their dynamics is necessary to assess the conditions of being virulent orresistant to therapy. These are necessary to explain not only the intervention in the production ofobesity, glycemic imbalances, but especially to find new therapeutic pathways: transcriptomic,proteomic and epigenetic. In conclusion, knowledge of the genome, produced changes, andspecific molecular therapy and prevention is required in obesity and glycemic disorders.
Keywords: molecular bacteriology, microbiome, obesity, glycemic disorders.
151
GAMAGLUTAMILTRANSPEPTIDAZA - UN INDICATOR AL ATEROSCLEROZEI?
GEORGETA CIOMAGA –Spitalul C.I.Parhon Iași
Gama glutamil transferaza (GGT) este o enzimă localizată pe membrana de suprafaţă ale mai multorcelule cu activitate secretorie sau de absorbţie, ca : ficat, rinichi, pancreas, intestin, inimă, creier prostată
Stimularea sa excesivă poate determina o intensificare a stressului oxidativ,
prin intermediul cisteinil-glicinei, un produs intermediar rezultat din metabolismul glutationului.
GGT intervine în catabolismul glutationului, principalul tiol extracelular din organism. GGT creștecapacitatea cisteinei de a promova resinteza glutationului în interiorul celulei, inhibând, în acest mod,stressul oxidativ. Totuși, stimularea sa excesivă poate determina chiar o intensificare a stressului oxidativprin intermediul cisteinil-glicinei, un produs intermediar rezultat din metabolismul glutationului Acestainterferă cu metabolismul fierului, ducând, in final, la producția de radicali liberi de oxigen . ActivitateaGGT a fost detectată la nivelul plăcilor aterosclerotice de la nivelul arterelor carotide și coronare. Estedemonstrat faptul că hidroliza glutationului prin intermediul acestei enzime poate fi un factor-trigger alprocesului de oxidare fier-dependent al moleculelor de lipoproteine cu densitate scazuta (LDL), element-cheie în initierea și stimularea procesului de ateroscleroză.
GGT poate fi considerat un biomarker pentru "stressul oxidativ" și posibil un marker "proatherogenic"datorită relației sale indirecte în etapele biochimice cu oxidarea lipoproteinelor cu densitate scăzută(LDL).
152
RECADERILE COLITEI CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE- O PROBLEMADE RECUPERARE MEDICALA(?)
Alexandra Lacatusu1, Ioana Iordan1, Amalia Calin1, Carmen Manciuc2
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase ” Sf. Parascheva ” Iasi
2 Universitatea de Medicina si Farmacie ” Grigore T. Popa” Iasi
Introducere
Una din cele mai cunoscute infecții asociata ingrijirilor de sanatae este reprezentata de
infecția cu Clostridium difficile (ICD). Patologia apare ca și consecință a unui dezechilibru a
florei bacteriene a colonului și este asociată cu administrarea antibioticelor.
In condițiile unui tratament corect și complet se estimează că riscul de recădere a bolii se
situeaza intre 20% si 35%, dintre care 40-65% vor avea o a doua recadere.
Material si metoda
Am efectuat un studiu retrospectiv in Spitalul de Boli Infecțioase „ Sf. Paraschiva” Iași
pe o perioada de un an ( 01.01.2017- 31.12.2017). Grupul de studiu a cuprins pacienții
diagnosticați cu colita cu Clostridium difficile care s-au prezentat/ declaret ca au avut in
antecedente de ICD.
Din foile de observatie ale pacientilor am extras date legate de numarul recurentelor,
patologiile associate, numarul de zile de spitalizare, prezenta sau absenta toxinelor si daca
pacientii provin din alte spitale.
Rezultate
153
Dintre cei 328 de pacienți testati pozitiv pentru toxinele Clostridium difficile,103 s-au
prezentat pentru recadera infectiei. Procentul de recaderi a fost de 31,4% dintre care 63,1 % se
aflau la primul episode de recadere. Terapia a constat in administrarea de Vancomicina per os
500mg/zi la 73 de pacienti, Vancomicina si Metronidazol la 9 pacienti, sicative ale scaunului,
reechilibrare hidro-electrolitica, regim igieno-dietetic.
Evolutia a fost favorabila pentru toate cazurile, media duratei de spitalizare fiind de 11
zile.
In aproximativ jumatate din cazuri, recurenta infectiei s-a petrecut in alt centru medical,
ceea ce a necesitat transferal catre clinica noastra.
Concluzii
Cresterea incidentiei infecția cu Clostridium difficile reprezintă una dintre cele maiimportante probleme ale sănătații publice și reprezintă o provocare din punct de vedere alstrategiei de combatere.
ICD aduaga o povara economica imensa atat asupra sistemului medical cat si o povarasociala si psihologica asupra pacientului.
Cuvinte cheie
COLITA CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE, RECADERE, VANCOMICINA,METRONIDAZOL
154
IMPACTUL TINITUSULUI ASUPRA CALITATII VIEȚII
BOGDAN MIHAIL COBZEANU, DIANA DIACONU, SIMONA ȘTEFANIA BURDULEA,
ANDREEA STAN, CRISTIAN ALEXE
Spitalul Clinic De Recuperare Iași, Clinica Orl
Până la 18% dintre persoanele din tarile dezvoltate sunt afectate de tinitus cronic, aproximativ
0,5% acuzând prejudicii grave aduse calitatii vietii (QoL), asociind și un grad de depresie.
Pacienții pot avea un istoric îndelungat legat de aceasta afectiune, ce poate interfera cu somnul și
concentrarea.
Lipsa unui protocol clar și eficient de diagnostic și tratament, precum și un numar în continuă
creștere de pacienți cu aceasta afecțiune a impus efectuarea acestui studiu.
Descriem caracteristicile tinitusului și impactul acestuia asupra QoL, măsurat prin inventarul de
handicap pentru tinitus (THI) pe o serie de pacienți ai clinicii ORL (adulti cu tinitus ca acuza
principală).
Cuvinte cheie: Tinitus, Calitatea Vieții, Chestionar
155
MANAGEMENTUL FRACTURILOR PROCESULUI FRONTAL AL OSULUIMAXILAR
SULEA DANIELA, DOSCAS ANDRADA, BOISTEANU OTILIA, CIOFU MIHAI LIVIU,
COSTAN VICTOR VLAD, POPESCU EUGENIA
UMF Grigore T. Popa Iași, Facultatea de Medicina Dentara, Departament Chirurgicale
(Chirurgie Dento-alveolară și Maxilo-facială)
REZUMAT
INTRODUCERE
Fracturile procesului frontal al osului maxilar sunt dificil de apreciat în contextul
edemului posttraumatic și în absența unei examinări CT, existând frecvent confuzii de diagnostic
cu fracturile oaselor proprii nazale, mult mai frecvent întâlnite în practică. Scopul studiului este
de a prezenta experiența noastră legată de stabilirea diagnosticului corect și a planului de
tratament în cazul fracturilor ce implică procesul frontal al osului maxilar.
STUDIU DE CAZ
Am evaluat retrospectiv dosarele medicale a 13 pacienți diagnosticați cu fracturi ale
procesului frontal al osului maxilar. Au fost incluși doar pacienții ce au necesitat un tratament
chirurgical de reducere și imobilizare a fracturii prin osteosinteză.
Toți pacienții incluși în studiu s-au prezentat cu hipoestezie în teritoriul nervului
infraorbitar. Diplopia a fost prezentă de la internare în trei cazuri. Examenul clinic a relevat
discontinuitate la palparea rebordului orbitar inferior in porțiunea medială, alături de deformarea
regiunii paranazale implicate. Examenul CT a fost utilizat pentru stabilirea diagnosticului în
toate cazurile.
156
O fractură izolată a procesului frontal al osului maxilar a fost identificată în patru cazuri.
Trei pacienți au prezentat o fractură asociată a planșeului orbitar. În două cazuri a fost prezentă și
o fractură a oaselor proprii nazale, iar în alți patru pacienți a fost diagnosticată o fractură a
complexului nazo-orbito-etmoidal. Abordul utilizat a fost cel transconjunctival în șapte cazuri,
abordul cutanat medio-palpebral în șase cazuri, asociat cu abordul intraoral în 12 cazuri.
Osteosinteza cu plăcuțe și șuruburi a fost realizată la nivelul apofizei montante a maxilarului și la
nivelul rebordului orbitar inferior. Refacerea planșeului orbitar a fost realizată în trei cazuri prin
utilizarea unei meșe de titan.
DISCUȚII
Rezultatele estetice și funcționale au fost optime, cu refacerea adecvată a morfologiei
regiunii paranazale și dispariția postoperatorie a diplopiei. Nu s-au înregistrat cazuri de infecții în
perioada imediat următoare intervenției chirurgicale. Nu au existat cazuri de epifora sau
ectropion postoperator.
Un diagnostic corect al leziunilor posttraumatice implicând procesul frontal al osului
maxilar este necesar pentru a reduce sechelele morfologice și funcționale, prin implementarea
unui tratament inițial chirurgical adecvat.
CUVINTE CHEIE: PROCES FRONTAL, MAXILAR, FRACTURĂ, OSTEOSINTEZĂ
157157157