variatii ale concentratiilor plasmatice si salivare a unor cationi

1

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Dentară

Disciplina de Farmacologie Şef disciplină: Prof. Dr. Mihai Nechifor

Variaţii ale concentraţiilor plasmatice şi salivare a unor

cationi bivalenţi în afecţiuni ale ariei stomatognale şi

influenţarea lor farmacoterapică

TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, Prof. Dr. Mihai Nechifor

DOCTORAND, Asist. univ. dr. Elena Luca

IAŞI – 2010 –

2

REZUMATUL TEZEI

Planul general al tezei Introducere. Scopul lucrării. Motivarea alegerii temei. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII Capitolul I

Rolul cationilor în organism şi la nivelul sistemului stomatognat I. Calciul

I. 1. Distribuţia în organism I. 2. Necesar zilnic şi surse naturale I. 3. Elemente de farmacocinetică I. 4. Roluri în organism I. 5. Implicaţii în patologie ale dezechilibrelor I. 6. Utilizări în farmacoterapie

II.. Magneziul II. 1. Distribuţia în organism II. 2. Necesar zilnic şi surse naturale II. 3. Elemente de farmacocinetică II. 4. Roluri în organism II. 5. Implicaţii în patologie ale dezechilibrelor II. 6. Utilizări în farmacoterapie

III. Fierul III. 1. Distribuţia în organism III. 2. Necesar zilnic şi surse naturale III. 3. Elemente de farmacocinetică III. 4. Roluri în organism III. 5. Implicaţii în patologie ale dezechilibrelor III. 6. Utilizări în farmacoterapie

IV. Zincul IV. 1. Distribuţia în organism IV. 2. Necesar zilnic şi surse naturale IV. 3. Elemente de farmacocinetică IV. 4. Roluri în organism IV. 5. Implicaţii în patologie ale dezechilibrelor IV. 6. Utilizări în farmacoterapie

V. Cuprul V. 1. Distribuţia în organism V. 2. Necesar zilnic şi surse naturale V. 3. Elemente de farmacocinetică V. 4. Roluri în organism V. 5. Implicaţii în patologie ale dezechilibrelor V. 6. Utilizări în farmacoterapie

Capitolul II

Principalele entităţi clinice în patologia sistemului stomatognat Capitolul III

Principalele grupe de medicamente utilizate la nivelul sistemului stomatognat

3

CONTRIBUŢII PROPRII Capitolul I

Tehnici şi metode utilizate pentru determinarea concentraţiilor ionice în lichidele biologice şi în ţesuturi

Capitolul II

Tehnici şi metode de interpretare statistică a datelor Capitolul III

Selectarea pacienţilor Capitolul IV

Recoltarea şi prelucrarea primară a materialului biologic (sânge şi salivă) de la pacienţi şi de la voluntari, în vederea dozării concentraţiilor cationilor bivalenţi calciu, magneziu, fier, zinc şi cupru

Capitolul V

Cercetări privind variaţiile concentraţiilor serice şi salivare ale unor cationi bivalenţi (Ca

2+, Mg

2+, Fe

2+, Zn

2+, Cu

2+) la pacienţii cu infecţii supurative ale sferei

oro-maxilo-faciale I. Introducere II. Obiectivele studiului studiului III. Subiecţi şi metodă IV. Rezultate V. Discuţii VI. Concluzii

Capitolul VI


2+, Mg

2+, Fe

2+, Zn

2+, Cu

2+) la pacienţii cu sinuzite maxilare cronice

odontogene I. Introducere II. Obiectivele studiului studiului III. Subiecţi şi metodă IV. Rezultate V. Discuţii VI. Concluzii

Capitolul VII


2+, Mg

2+, Fe

2+, Zn

2+, Cu

2+) la pacienţii cu tumori maligne ale sferei

oro-maxilo-faciale I. Introducere II. Obiectivele studiului studiului III. Subiecţi şi metodă IV. Rezultate V. Discuţii VI. Concluzii

Capitolul VIII


2+, Mg

2+, Fe

2+, Zn

2+, Cu

2+) la pacienţii cu tumori benigne ale sferei

oro-maxilo-faciale I. Introducere II. Obiectivele studiului studiului III. Subiecţi şi metodă IV. Rezultate V. Discuţii

4

VI. Concluzii Capitolul IX

Cercetări privind variaţiile concentraţiilor serice şi salivare ale unor cationi bivalenţi (Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+, Cu2+) la pacienţii cu fracturi ale sferei oro-maxilo-faciale

I. Introducere II. Obiectivele studiului studiului III. Subiecţi şi metodă IV. Rezultate V. Discuţii VI. Concluzii

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

5

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT I. Introducere şi motivarea alegerii temei Cationii bivalenţi (Ca2+, Mg2+, Zn2+, Fe2+, Cu2+, Mn2+ etc) exercită roluri

importante în organismul uman şi animal. Modificările homeostaziei intracelulare şi extracelulare ale acestor elemente sunt

implicate în cadrul mecanismelor patogenice a numeroase afecţiuni. La nivelul aparatului dento-maxilar, calciul şi magneziul reprezintă importante

elemente structurale. Calciul reprezintă 37,9% din compoziţia emailului dentar, respectiv 25,9% din compoziţia elementală a dentinei, în timp ce oasele maxilare conţins 22,5%. Magneziul reprezintă 0,42% din compoziţia elementală a emailului dentar, 0,82% din cea a dentinei şi respctiv 0,26% din compoziţia elementală a oaselor maxilare (Hallsworth A. S. şi colaboratorii, 1972). Concentraţia manganului este mai mare în emailul dentar faţă de dentină. Concentraţia acestui cation la nivel dentar atinge un maxim în jurul vârstei de 12 ani la ambele sexe, pentru a scădea apoi o dată cu înaintarea în vârstă (de la 7,4±0,13 ppm la 10-12 ani la 6,67±0,12 ppm la 25 de ani).

Atât rata secreţiei salivare, precum şi compoziţia salivei este influenţată, alături de diferiţi alţi factori, şi de cationii bivalenţi. Aceste influenţe se exercită atât direct, prin intermediul parenchimului glandelor salivare, cât şi indirect, prin intermediul neuromediaţii vegetative de la nivelul acestor glande. Concentraţiile ridicate ale magneziului reduc acţiunea acetilcolinei de stimulare a amilazei la nivelul glandelor salivare. Deficitul de zinc scade secreţia salivă. Concentraţiile serice ale calciului şi magneziului influenţează profilul secreţiei salivare, iar excreţia salivară necesită, pe lângă calciu şi magneziu, şi zinc (Una M. şi colaboratorii, 2004).

Alături de rolul structural, deosebit de important mai ales în cazul calciului şi magneziului, aceşti cationi, atât macroelemente cât şi oligoelemente, îndeplinesc numeroase roluri funcţionale, de exemplu în secreţia glandulară, inclusiv a glandelor salivare (calciul, zincul) (Liu X. şi colaboratorii, 2007; Goto T. şi colaboratorii). Zincul, prezent în granulele secretorii de la nivelul glandelor salivare, este esenţial şi pentru contracţia structurilor mioepiteliale ale acestor glande.

În organismul uman, există aproximativ 300 enzime dependende de zinc, în timp ce alte sisteme enzimatice sisteme enzimatice sunt dependente de magneziu. Homeostazia zincului la nivel seric şi salivar are, rol în protecţia contra formării calculilor (Knuutilla M. şi colaboratorii, 1981; Knuutilla M. şi colaboratorii, 1979). Calculii subgingivali au o concentraţia de 5,4 ori mai mare în zinc faţă de cei subgingivali. Cuprul stimulează activitatea osteoclastelor la nivelul dentinei.

Cavitatea orală prezintă o serie de elemente caracteristice, precum: - permanentul contact al mucoasei acestei cavităţi cu sângele şi cu saliva, precum

şi contactul temporar cu lighidele sau alimentele de ingerat; - contactul direct cu aerul; - expunerea la importante solicitări mecanise, datorate procesului de masticaţie; - prezenţa unei flore comensale deosebit de diverse. Diferite materiale prostetice utilizate în practica stomatologică, conţin frecvent

cantităţi importante din cationii menţionaţi, iar oxidul de zinc şi hidroxidul de calciu reprezintă materiale deosebit de frecvent utilizate în practica stomatologică.

Modificarea homeostaziei a numeroase substanţe la nivel sangvin se reflectă în modificarea concentraţiei lor salivare, saliva reprezentând un produs biologic foarte uşor de recoltat.

Deficitul de zinc şi scăderea raportului între concentraţiile zincului şi cuprului în ser a fost identificat drept factor determinant al scăderii imunităţii şi, prin aceasta, drept factor favorizant al diverselor tipuri de infecţii. Atât zincul, cât şi cuprul limitează

6

aderarea Porphyromonas gingivalis (nu şi a Streptococcus oralis) la paradonţiu, prin favorizarea agregării proteice la peretele bacterian. Faptul ar putea fi speculat în prevenirea bolii paradontale, subliniind rolul acestor cationi la nivel salivar în prevenirea bolii paradontale şi în general a infecţiilor mucoasei orale (Tamura M. şi Ochiai K., 2009). Deficitul de zinc se acompaniază de tulburări ale secreţiei salivare, sindrom „gură arzătoare”, tulburări de gust.

Deficitul de zinc şi scăderea raportului între concentraţiile serice ale zincului şi ale cuprului au fost identificate drept factori predispozanţi pentru scăderea imunităţii şi este în legătură nu doar cu predispoziţia la infecţii, ci şi cu predispoziţia la apariţia tumorilor maligne. La pacienţii cu diverse tipurui de cancere, inclusiv la nivelul epiteliului oral, nivelul seric al zincului, precum şi raportul între concentraţia zincului şi a cuprului, este frecvent scăzut. Neoplasmele la nivelul ariei stomatognate reprezintă aproximativ 1 – 1,5% din totalul tumorilor maligne la oameni. Având în vedere antagonismul între ionii de zinc

şi cei de cupru (inclusiv la nivelul absorbţiei digestive), se apreciază faptul că raportului între concentraţiile serice ale zincului şi ale cuprului este mai elocvent decât concentraţia serică a fiecăruia dintre cei doi cationi în parte în ceea ce priveşte caracterizarea echilibrului homeostazic al acestor oligoelemente.

În cazul a multiple boli sistemice, concentraţiile unor cationi bivalenţi la nivel salivar pot suferi modificări. În acest context, s-a arătat că la pacienţii cu diabet zaharat, concentraţia salivară a calciului este semnificativ crescută, iar concentraţiile salivare ale magneziului şi zincului sunt semnificativ crescute faţă de lotul control coresponzător, format din voluntari cu distribuţie similară în ceea ce priveşte distribuţia pe sexe şi grupe de vârstă.

Concentraţia salivară a zincului este scăzută la copii diagnosticaţi cu artrită reumatoidă, comparativ cu din voluntarii sănătoşi, cu distribuţie similară în ceea ce priveşte apartenenţa la sexe şi grupe de vârstă.

O serie de structuri moleculare, precum hexokinaza, care se regăsesc inclusiv la nivelul dentinei, sunt dependente de magneziu. Există elemente care sugerează faptul că o concentraţie crescută a magneziului în cavitatea orală este asociată cu creşterea degradării de glucide şi consecutiv, ar fi implicată în determinismul cariei dentare. Okazaki M. şi colaboratorii, 2007, consideră faptul că magneziul şi glucidele cresc solubilitatea cristalelor de apatită şi consecutiv riscul de apariţie al cariilor dentare. Compararea conţinutului dentiţiei de lapte cariate faţă de cea normală a relevat că structurile cariate au un conţinut mai ridicat de cupru şi mangan, dar mai scăzut de zinc (Niedzielska K. şi colaboratorii, 1990).

Varazashvili V. L. M. şi colaboratorii, 2006, arată faptul că un nivel crescut al magneziului la nivel seric se soldează cu predispoziţia la apariţia tumorilor maligne la nivelul tractului digstiv.

Nu doar concentraţiile cationilor la nivel seric sau salivar au importanţă pentru dezvoltarea anumitor condiţii patologice, ci şi raportul între acestea.

II. Scopul lucrării prezente îl constituie determinarea unor eventuale modificări

ale concentraţiei unor cationi bivalenţi (Ca2+, Mg2+, Zn2+, Fe2+, Cu2) la nivel seric şi salivar la pacienţii cu diverse tipuri de afecţiuni ale ariei oro-maxilo-faciale:

- Patologie infecţioasă (infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale şi respectiv cu sinuzite maxilare cronice odontogene);

- tumori ale ariei oro-maxilo-faciale (atât maligne, cât şi benigne); - fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar. III. Pacienţi şi metodă.

7

Cercetarea a fost realizată în condiţiile obţinerii avizului comitetului de etică a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, a Spitalului Clinic Universitar „Sfântul Spiridon” Iaşi şi Colegiului Medicilor din România, Filiala Iaşi.

Loturile de studiu au fost reprezentate de pacienţi ai Clinicii de Chirurgie Oro – Maxilo – Facială din cadrul Spitalului Universitar „Sfântul Spiridon” Iaşi, internaţi în perioada 2006 - 2008 şi pentru care diagnosticele au fost formulate în acord cu criteriile clinice, radiologice şi de laborator.

Criteriile de excludere pentru pentru pacienţii cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale, sinuzite maxilare cronice odontogene, tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale şi rescpectiv fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar, precum şi pentru lotul de pacienţi martor utilizat drept referinţă pentru aceste loturi au fost reprezentate de condiţiile patologice sau fiziologice enumerate mai jos:

• boli cronice: � diabet zaharat; � colagenoze; � etilism; � hipertensiune arterială; � insuficienţă cardiacă; � patologie alergică cronică; � bronhopneumopatie cronică obstructivă; � ciroză hepatică, insufiecienţă hepatică; � insuficienţă renală;

• pacienţi în cazul cărora s-au administrat, pe orice cale, preparate medicamentoase conţinând săruri de Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+, Cu2+ cu 2 săptămâni anterior recrutării în studiu;

• prezenţa unei patologii infecţioase de orice natură, acute sau cronice; • pacienţi în cazul cărora s-au administrat, pe orice cale, medicamente

diuretice cu 2 săptămâni anterior recrutării în studiu; • pacienţi în cazul cărora s-au administrat, pe orice cale, medicamente care

modifică semnificativ absorbţia, transportul, distribuţia, metabolismul, eliminearea sau echilibrul elementelor chimice avute în studiu cu 2 săptămâni anterior recrutării în studiu;

• patologie alergică acută; • femei gravide sau în perioada de alăptare; • stare de deshidratare sau hiperhidratare; • sindroame de malabsorbţie şi malnutriţie, diaree, tulburări de tranzit

digestiv; • intervenţii chirurgicale în ultimele 6 luni; • sângerări la nivelul cavităţii orale; • patologie tumorală malignă; • fracturi osoase în ultimele 6 luni; • prezenţa protezelor metalice; • obezitate; • hemocromatoză; • sinuzite cronice.

În cazul pacienţilor cu patologie tumorală malignă, prezenţa unei patologii asociate deosebit de freventă a impus ca pacienţii cu o serie de condiţii patologice din cadrul celor enumerate anterior să nu fie excluşi. Astfel, în cadrul cercetării referitoare la grupul de pacienţi cu patologie tumorală malignă, condiţii precum hipertensiunea arterială, colagenozele, patologia infecţioasă, atât acută cât şi cronică, patologia alergică, bronhopneumopatia cronică obstructivă nu au constituit criterii de excludere.

8

În consecinţă, lotului martor utilizat drept referinţă pentru comparaţia cu grupurile de pacienţi diagnosticaţi cu pacieţii cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale, sinuzite maxilare cronice odontogene, tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale şi rescpectiv fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar li s-a adăugat un grup de pacienţi cu patologie asociată similară celor cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale, cu distribuţie asemănătoare pe sexe şi grupe de vârstă.

Lotul martor 1

7 74 6

24

25 5 7

19

912

913

43

0

10

20

30

40

50

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de v

olu

nta

ri

Femei Bărbaţi Total

Fig. 1. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la lotul mator 1 (referinţă

pentru pacienţii diagnosticaţi cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale, sinuzite maxilare cronice odontogene, tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale şi rescpectiv fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar).

Lotul martor 2

7 9 711

34

28 10 13

33

917 17

24

67

0

10

20

30

40

50

60

70

80

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de v

olu

nta

ri


Fig. 2. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la lotul mator 2 (referinţă

pentru pacienţii diagnosticaţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale).

9

Lotul de pacienţi cu supuraţii ale ariei oro-maxilo-faciale

8 7 74

26

26 6 7

21

1013 13 11

47

0

10

20

30

40

50

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de p

acie

nţi


Fig. 3. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la pacieţii cu infecţii

supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

Lotul de pacienţi cu sinuzite cronice

4 3 3 2

12

24

2 3

11

6 75 5

23

0

5

10

15

20

25

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de p

acie

nţi


Fig. 4. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la pacieţii cu sinuzite

maxilare cronice odontogene. .

Lotul de pacienţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale

6 7 7 7

27

28 11

16

37

815 18

23

64

0

10

20

30

40

50

60

70

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de p

acie

nţi


10

Fig. 5. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la pacieţii cu tumori

maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.

Lotul de pacienţi cu tumori benigne

1

53 3

12

2 3 3 2

10

3

86 5

22

0

5

10

15

20

25

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de v

olu

nta

ri


Fig. 6. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la pacieţii cu tumori

benigne ale ariei oro-maxilo-faciale.

Lotul de pacienţi cu fracturi

4 5 4 3

1611 12 11 9

43

15 17 15 12

59

0

10

20

30

40

50

60

70

18 - 34 35 - 49 50 - 64 > 65 Total

Vârsta (ani)

Nu

măr

de p

acie

nţi


Fig. 7. Diagrama distribuţiei pe grupe de vârstă şi sexe la pacieţii cu fracturi de

mandibulă sau complex zigomatico-maxilar). Recoltarea probelor biologice a fost efectuată înaintea oricărei proceduri

diagnostice şi terapeutice pentru evaluarea metabolismului lipidic, la 12 ore de la ultima masă, între orele 700 şi 900 ante-meridian, à-jeun.

Eprubetele au fost menţinute la temperatura mediului ambiant, iar apoi au fost centrifugate la maxim 30 – 45 minute după recoltare la 4000 rotaţii / minut timp de 10 minute, apoi serul a fost pipetat în eprubete de curate de polipropilenă (goale).

Centrifugarea şi pipetarea serului s-au efectuat în maxim 30 de minute de la recoltare.

Eprubetele au fost menţinute la congelator (temperatură maximă -20ºC), până la momentul determinărilor.

11

Recoltarea salivei a fost realizată prin mestecarea de către subiect a unui tampon de bumbac în formă cilindrica timp de 5 minute, după care tamponul a fost preluat cu ajutorul unei pense sterile şi introdus într-un tub din plastic, care a fost introdus într-o eprubetă (sisteme Salivette®, produse de SciMart, Germania, comercializate de firma Skincs S.A. în România). Sitemul permite recoltarea a aproximativ 1 – 2 mL de salivă.

Recoltarea salivei s-a efectuat sub supravegherea doctorand medic primar stomatologie generală Elena Luca Iaşi.

Eprubeta, împreună cu tubul din plastic conţinând tamponul îmbibat în salivă, a fost centrifugată la 400 rotaţii / minut timp de 10 minute, apoi supernatantul a fost pipetat în eprubete de polipropilenă, curate, goale, care au fost menţinute la congelator (temperatură maximă -20ºC), până la momentul determinărilor.

Centrifugarea şi pipetarea supernatantului s-au efectuat în maxim 30 de minute de la recoltare.

Pentru dozarea concentraţiei cationilor bivalenţi (calciu, magneziu, fier, zinc şi cupru) în ser şi în salivă s-a utilizat ca metodă spectrofotometria cu absorbţie atomică. Spectrofotometria cu absorbţie atomică face parte dintre metodele care dau cele mai bune rezultate în aceste condiţiile concentraţiilor relativ reduse şi a volumelor mici, specifice probelor biologice, motiv pentru care este întâlnită în foarte multe laboratoare clinice şi laboratoare în care se analizează materiale de provenienţă biologică.

În cazul spectrelor de absorbţie, substanţa absorbantă se află la temperatură relativ scăzută a mediului ambiant, moleculele componente ale probei rămân nedisociate, astfel încât spectrul este caracteristic speciilor moleculare prezente, putând da informaţii asupra compoziţiei şi structurii lor.

Totuşi, această metodă de dozare nu face deosebirea între forma liberă şi cea legată a cationilor dozaţi, după cum nu face nici deosebirea între diferitele valenţe ale acestora. De exemplu, fierul există în lichidele biologice atât în stare bivalentă cât şi trivalentă (Fe2+, Fe3+), iar cuprul se găseşte frecvent sub monovalentă (Cu+) sau bivalentă (Cu2+).

Dozările s-au efectuat la Disciplina de Biofizică a Facultăţii de Bioinginerie Medicală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, în particular cu sprijinul Asist. Dr. Florina Crivoi.

În interpretarea statistică a datelor au fost utilizate o serie de metode statistice de analiză a factorilor de variabilitate în experimentul biologic.

Testele statistice au fost realizate cu ajutorul programelor Microsoft Excel 2003 pentru Windows şi SPSS 07 pentru Windows, cu sprijinul Disciplinei de Informatică Medicală a Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, în particular cu sprijinul Conf. Dr. Adrian Doloca.

Interpretarea datelor a considerat, în funcţie pragul semnificaţiile statistice, următoarele interpretări:

� [ )05,0;1∈p – diferenţe statistic nesemnificative între loturile

comparate; � [ )01,0;05,0∈p – diferenţe semnificative statistic între loturile

comparate; � [ )001,0;01,0∈p – diferenţe puternic semnificative statistic între

loturile comparate. Notaţii în cadrul graficelor:

� „*” - semnificaţia statistică între lotul martor şi lotul de pacienţi cu tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale p cuprinsă între 0,01 şi 0,05 (0,01<p≤0,05);

� „**” - semnificaţia statistică între lotul martor şi lotul de pacienţi cu tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale p mai mică de 0,01 (0,001<p<0,01).

12

Între parametrii determinaţi, pentru fiecare lot de subiecţi s-au calculat coeficienţii de corelaţie statistică r. Valorile lui r au fost interpretate astfel:

� [ )3,0;0∈r – nu există corelaţie între parametrii testaţi;

� [ )5,0;3,0∈r – corelaţie slabă între parametrii testaţi;

� [ )7,0;5,0∈r – corelaţie medie între parametrii testaţi;

� [ )9,0;7,0∈r – corelaţie puternică între parametrii testaţi;

� [ ]1;9,0∈r – corelaţie foarte puternică între parametrii testaţi.

S-a calculat de asemenea semnificaţia statistică a coeficienţilor de corelaţie. Testul χ2 a fost aplicat pentru relevarea unor diferenţe privind o serie de

caracteristici demografice. IV. Rezultate

1. În cazul pacienţilor cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale,

comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi, cercetarea noastră noastră a detectat:

� scăderea concentraţiei serice a zincului (0,98±0,17 mg/L vs. 1,08±0,19 mg/L, p<0,01);

� scăderea raportului concentraţiei serice masice a zincului versus concentraţia serică masică a cuprului (0,89±0,01 vs. 1,32±0,18, p<0,01);

� creşterea concentraţiei serice a magneziului (24,81±2,01 mg/L vs. 23,81±2,47 mg/L, p<0,05);

� creşterea concentraţiei salivare a magneziului (3,76±0,39 mg/L vs. 3,57±0,41 mg/L, p<0,05);

� scăderea raportului concentraţiei serice masice a calciului versus concentraţia serică masică magneziului (3,24±0,34 mg/L vs. 3,39±0,49 mg/L, p<0,05);

� scăderea raportului concentraţiei salivare masice a calciului versus concentraţia salivare masică magneziului (14,53±2,41 mg/L vs. 15,45±2,42, mg/L p<0,05);

� corelaţie puternică, pozitivă, între concentraţia serică şi cea salivară a magneziului (r=0,72, p<0,01).

Concentraţia serică a magneziului

23,81±2,47

*

24,81±2,01

0

5

10

15

20

25

30

mg

/ L

Lot martor

Lot de pacienţi cu supuraţii ale ariei oro-maxilo-faciale

Fig. 8. Concentraţia serică a magneziului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu

infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

13

Concentraţia serică a zincului

1,08±0,19

**

0,98±0,17

0

0,5

1

1,5

mg

/ L

Lot martor


Fig. 9. Concentraţia serică a zincului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu

infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

Raportul între concentraţiile ale calciului şi

magneziului în ser

3,39±0,49

*

3,24±0,34

0

1

2

3

4

5

Lot martor


Fig. 10. Raportul între concentraţia serică a calciului şi concentraţia serică a

magneziului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

Raportul între concentraţiile ale zincului şi

cuprului în ser

1,32±0,18

**

0,89±0,02

0

0,5

1

1,5

2

Lot martor


Fig. 11. Raportul între concentraţia serică a zincului şi concentraţia serică a

cuprului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

14

Concentraţia salivară a magneziului

3,57±0,41

*

3,76±0,39

0

1

2

3

4

5

mg

/ L

Lot martor


Fig. 12. Concentraţia salivară a magneziului la lotul martor şi la lotul de pacienţi

cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.


magneziului în salivă

15,45±2,42

*

14.53±2,41

0

5

10

15

20

Lot martor


Fig. 13. Raportul între concentraţia salivară a calciului şi concentraţia salivară a

magneziului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale.

Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară a magneziului la pacienţi

y = 0.1413x + 0.2568

R2 = 0.5196

3

3.2

3.4

3.6

3.8

4

4.2

4.4

4.6

4.8

5

20 22 24 26 28 30 32

Mg2+ - concentraţiei serică (mg / L)

Mg

2+ -

co

ncen

traţi

ei salivară

(m

g / L

)

15

Fig. 14. Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară a magneziului la

lotul de pacienţi cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale. Cu excepţia concentraţiei serice a fierului, mai mică la femei decât la bărbaţi

(p<0,01) nu au fost detectate, nici la lotul martor nici la lotul cu infecţii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale, diferenţe semnificative între sexe între concentraţia serică şi cea salivară a parametrilor biochimici testaţi.

De asemenea, nu s-au detectat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii biochimici avuţi în studiu în funcţie de localizarea sau agentul etiologic al infecţiilor supurative ale ariei oro-maxilo-faciale. De asemenea, nu s-au detectat corelaţii cu semnificaţie statistică între vârsta pacienţilor şi parametrii biochimici avuţi în studiu.

2. În cazul pacienţilor cu sinuzite cronice maxilare odontogene, comparative cu

lotul martor format din voluntari sănătoşi, cercetarea noastră noastră a detectat: � scăderea concentraţiei serice a zincului (0,95±0,19 mg/L vs. 1,08±0,19 mg/L,

p<0,01); � creşterea concentraţiei serice a magneziului (25,26±1,76 mg/L vs. 23,81±2,47

mg/L, p<0,01); � creşterea concentraţiei salivare a magneziului (3,76±0,38 mg/L vs. 3,57±0,41

mg/L, p<0,05); � scăderea raportului concentraţiei salivară masice a calciului versus

concentraţia salivară masică magneziului (14,38±2,01 vs. 15,45±2,42, p<0,05); � scăderea concentraţiei serice a fierului, însă doar la femei (0,71±0,08 mg/L vs.

0,81±0,09 mg/L), p<0,01; � scăderea salivare serice a fierului (0,28±0,07 mg/L vs. 0,30±0,04 mg/L,

p<0,05); � corelaţie puternică, pozitivă, între concentraţia serică şi cea salivară a

magneziului (r=0,61, p<0,01).


23,81±2,47

**

25,26±1,76

0

5

10

15

20

25

30

mg

/ L

Lot martor

Lot de pacienţi cu sinuzite maxilare cronice odontogene


sinuzite maxilare cronice odontogene.

16

Concentraţia serică a fierului

0,85±0,15

*

0,78±0,13

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

mg

/ L

Lot martor


Fig. 16. Concentraţia serică a fierului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu



FEMEI

0,81±0,09

**

0,71±0,08

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

mg

/ L

Lot martor


Fig. 17. Concentraţia serică a fierului la femeile din lotul martor şi la lotul de

pacienţi cu sinuzite maxilare cronice odontogene.


1,08±0,19

**

0,95,19±0,17

0

0,5

1

1,5

mg

/ L

Lot martor


Fig. 18. Concentraţia serică a zincului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu


17


3,57±0,41

*

3,76±0,38

0

1

2

3

4

5

mg

/ L

Lot martor



cu sinuzite maxilare cronice odontogene.

Concentraţia salivară a fierului

0,30±0,04

*

0.28±0,07

0

0,1

0,2

0,3

0,4

mg

/ L

Lot martor


Fig. 20. Concentraţia salivară a fierului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu



magneziului în salivă

15,45±2,42

*

14,38±2,01

0

5

10

15

20

Lot martor


Fig. 21. Raportul între concentraţia salivară a calciului şi concentraţia salivară a

magneziului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu sinuzite maxilare cronice odontogene.

18

Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară a magneziului la pacienţi

y = 0.1319x + 0.4322

R2 = 0.3678

3.00

3.20

3.40

3.60

3.80

4.00

4.20

4.40

4.60

4.80

5.00

20.00 21.00 22.00 23.00 24.00 25.00 26.00 27.00 28.00 29.00 30.00

Mg2+ - concentraţiei serică (mg / L)

Mg

2+ -

co

ncen

traţi

ei salivară

(m

g / L

)

Fig. 22. Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară a magneziului la

lotul de pacienţi cu sinuzite maxilare cronice odontogene. Cu excepţia concentraţiei serice a fierului, mai mică la femei decât la bărbaţi

(p<0,01) nu au fost detectate, nici la lotul martor nici la lotul cu sinuzite cronice maxilare odontogene, diferenţe semnificative între sexe între concentraţia serică şi cea salivară a parametrilor biochimici testaţi.

De asemenea, nu s-au detectat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii biochimici avuţi în studiu în funcţie de localizarea sau agentul etiologic al sinuzite cronice maxilare odontogene. De asemenea, nu s-au detectat corelaţii cu semnificaţie statistică între vârsta pacienţilor şi parametrii biochimici avuţi în studiu.

3. În cazul pacienţilor cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale,

comparative cu lotul martor format din voluntari sănătoşi, cercetarea noastră noastră a detectat:

� scăderea serice zinc concentraţiei (1,00±0,18 mg/L vs. 1,05±0,17 mg/L, p<0,05);

� scăderea raportului concentraţiei serice masice a zincului versus concentraţia serică masică cuprului (1,20±0,40 vs. 1,37±0,48, p<0,05);



� creşterea concentraţiei serice a cuprului (0,88±0,26 mg/L vs. 0,82±0,15 mg/L, p<0,05);

� creşterea concentraţiei salivare a cuprului (0,40±0,14 mg/L vs. 0,38±0,13 mg/L, p<0,05);

� scăderea raportului concentraţiei salivare masice a calciului versus concentraţia salivară masică magneziului (0,63±0,06 vs. 0,61±0,07, p<0,05);

� scăderea concentraiei serice a fierului însă doar la femei (0,74±0,10 mg/L vs. 0,79±0,08 mg/L, p<0,01);

� corelaţie puternică, pozitivă, între concentraţia serică şi cea salivară a cuprului (r=0,65, p<0,01).

19


23,73±2,17

*

24,28±1,46

0

5

10

15

20

25

30

mg

/ L

Lot martor

Lot de pacienţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale


tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.


0,83±0,15

*

0,78±0,14

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

mg

/ L

Lot martor


Fig. 24. Concentraţia serică a fierului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu



FEMEI

0,79±0,08

**

0,74±0,10

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

mg

/ L

Lot martor


Fig. 25. Concentraţia serică a fierului la femeile din lotul martor şi la lotul de

pacienţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.

20


1,05±0,17

*

1,00±0,18

0

0,5

1

1,5

mg

/ L

Lot martor


Fig. 26 Concentraţia serică a zincului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu


Concentraţia serică a cuprului

0,82±0,18

*

0,88±0,21

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

mg

/ L

Lot martor


Fig. 27. Concentraţia serică a cuprului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu


Raportul între concentraţiile ale zincului şi

cuprului în ser

1,37±0,48

*

1,20±0,40

0

0,5

1

1,5

2

Lot martor


Fig. 28. Raportul între concentraţia serică a zincului şi concentraţia serică a

cuprului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.

21


3,61±0,37

*

3,73±0,40

0

1

2

3

4

5

mg

/ L

Lot martor



cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.

Concentraţia salivară a cuprului

0,61±0,07

*

0,63±0,06

0

0,2

0,4

0,6

0,8

mg

/ L

Lot martor


Fig. 30. Concentraţia salivară a cuprului la lotul martor şi la lotul de pacienţi cu


Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară

a cuprului la pacienţi y = 0.151x + 0.4638

R2 = 0.4189

0.4

0.45

0.5

0.55

0.6

0.65

0.7

0.75

0.8

0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8

Cu2+

- concentraţie serică (mg / L)

Cu

2+ -

co

nc

en

traţi

e s

ali

va

ră

(mg

/ L

)

22

Fig. 31. Corelaţii între concentraţia serică şi concentraţia salivară a magneziului la lotul de pacienţi cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale.

Cu excepţia concentraţiei serice a fierului, mai mică la femei decât la bărbaţi (p<0,01) nu au fost detectate, nici la lotul martor nici la lotul cu sinuzite cronice maxilare odontogene, diferenţe semnificative între sexe între concentraţia serică şi cea salivară a parametrilor biochimici testaţi.

De asemenea, nu s-au detectat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii biochimici avuţi în studiu în funcţie de localizarea sau tipul histologic tumoral malign. De asemenea, nu s-au detectat corelaţii cu semnificaţie statistică între vârsta pacienţilor şi parametrii biochimici avuţi în studiu.

4. La pacienţi cu tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale, nu s-au

identificat modificări semnificative din punct de vedere statistic faţă de lotul martor în ceea ce priveşte parametrii biochimici testaţi.

Cu excepţia concentraţiei serice a fierului, mai mică la femei decât la bărbaţi (p<0,01) nu au fost detectate, nici la lotul martor nici la lotul cu tumori benigne ale ariei oro-maxilo-faciale, diferenţe semnificative între sexe între concentraţia serică şi cea salivară a parametrilor biochimici testaţi.

De asemenea, nu s-au detectat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii biochimici avuţi în studiu în funcţie de localizarea sau tipul histologic tumoral benign.

5. La pacienţi cu fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar, nu

s-au identificat modificări semnificative din punct de vedere statistic faţă de lotul martor în ceea ce priveşte parametrii biochimici testaţi.

Cu excepţia concentraţiei serice a fierului, mai mică la femei decât la bărbaţi (p<0,01) nu au fost detectate, nici la lotul martor nici la lotul cu fracturi de mandibulă sau complex zigomatico-maxilar, diferenţe semnificative între sexe între concentraţia serică şi cea salivară a parametrilor biochimici testaţi.

De asemenea, nu s-au detectat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii biochimici avuţi în studiu în funcţie de localizarea sau tipul histologic tumoral benign.

V. Discuţii Între simptomele cele mai evidente asociate carenţei de zinc sunt cele legate de

deficitul imun, cu creşterea consecutivă a susceptibilităţii la infecţii, mai ales la infecţii virale. Deficitul zincului determină involuţia timusului, scăderea imunităţii întârziate, scăderea numărului de limfocite T în sângele periferic, scăderea răspunsului proliferativ al acestor celule la fitohemaglutinină, inhibarea activităţii limfocitelor T helper şi a celulelor natural ucigaşe, polimorfonuclearelor neutrofile şi macrofagelor şi producţiei de anticorpi (Walravens P. A. şi colaboratorii, 1979). Deficitul de zinc este asociat şi cu scăderea raportului între limfocitele T-helper tip 1 faţă de limfocitele T-helper tip 2, precum şi cu scăderea producţiei de IFNγ. La nivel molecular, apoptoza precursorilor liniei celulelor T este influenţată de ionii de zinc prin intermediul raportului între exprimarea genelor Bcl-2/Bax, zincul inhibând şi caspazele 3, 6, 7 şi 8. În limfocitele T mature, zincul este necesar activării celulare, prin stimularea activării unor enzime precum protein-kinaza C şi protein-tirozin kinaza limfocitară (Lck) (Hönscheid A. şi colaboratorii, 2009).

Scăderea concentraţiei serice ale zincului, prezentă atât la pacienţii cu infecţii supurative ale teritoriului oro-maxilo-facial, cât şi la pacienţi cu sinuzite maxilare

23

cronice odontogene, comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi (p<0,01) poate fi privită ca un factor predispozant la apariţia infecţiilor, dat fiind rolul zincului în imunitate şi imunosupresia caracteristică deficitului de zinc.

La pacienţii cu infecţii supurative ale teritoriului oro-maxilo-facial comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi, apare şi scăderea raportului între concentraţia serică a zincului şi cuprului, despre care considerăm că se realizează exclusiv pe baza scăderii concentraţiei serice ale zincului, întrucât concentraţia serică a cuprului este nemodificată la pacienţii cu infecţii supurative ale teritoriului oro-maxilo-facial comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi.

De remarcat este faptul că scăderea concentraţiei zincului la pacienţii cu patologie infecţioasă avuţi în studiu comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi se manifestă la nivel seric, nu şi salivar, în salivă neapărând modificări nici în ceea priveşte concentraţia zincului şi cuprului, nici în ceea ce priveşte raportul între concentraţiile acestor elemente.

Valori scăzute ale concentraţiei serice a zincului în infecţii supurative au fost raportate şi de alte studii, de exemplu:

• o concentraţie serică scăzută a zincului la pacienţii cu empiem toracic a fost demonstrată la Balkan M. E. şi Ozgüneş H., 1996;

• scăderea concentraţiei plasmatice a zincului, asociată în acest caz malnutriţiei severe, a fost demonstrată şi de Enwonwu C. O. şi colaboratorii, 1999, la pacienţii cu stomatită gangrenoasă;

• scăderea concentraţiei serice a zincului în cazul pacienţilor cu diverse infecţii ale sferei oto-rino-laringiene fost demonstrată şi de Alarcón O. M., 1989.

Zincul este, de asemenea, un oligoelement strict necesar replicării materialului genetic şi multiplicării celulare. Deficitul de în cationi de zinc reprezintă un important factor de risc pentru dezvoltarea tumorilor maligne (inclusiv prin mecanisme legate de scăderea apărării imune) (Sutherland S. şi colaboratorii, 2006). Metalotioneina modulează acţiunea unor proteine supresoare de tumori prin intermediul schimbului de ioni de zinc (Cardoso S. V. şi colaboratorii, 2009).

Studiul nostru a determinat scăderea semnificativă a concentraţiei serice a zincului şi creşteri ale concentraţiei cuprului, atât în ser cât şi în salivă. De asemenea, s-au constatat scăderea raportului între concentraţiile zincului şi cuprului în ser.

Fong L. Y. şi colaboratorii (2005, 2008) au demonstrat asocierea între tumorile maligne de tract aerodigestiv superior şi deficitului de Zn2+ la oameni, iar studii efectuate la şobolani au permis formularea unei ipoteze la nivel molecular: deficitul de zinc induce ciclo-oxigenază 2. Suplimentarea cu Zn2+ în astfel de situaţii s-a dovedit benefică, normalizând rata de exprimare a ciclo-oxigenazei 2 în celulele afectate şi scăzând rata de proliferare celulară.

Alte studii referitoare la concentraţiile serice, tisulare sau salivare ale Zn2+, Cu2+ şi la raportul Zn2+ / Cu2+ la pacienţii cu tumori maligne au relevat următoarele rezultate:

o Varghese I. şi colaboratorii, 1987 a demonstrat scăderea Zn2+, scăderea Cu2+

şi scăderea raportului Zn2+/Cu2+ în ser, la pacienţii cu tumori maligne sau leziuni precanceroase la nivel oral;

o Gupta S. K. şi colaboratorii, 2005 a demonstrat scăderea Zn2+, creşterea Cu2+ scăderea raportului Zn2+/Cu2+ în ser la pacienţii cu carcinoame ale veziculei biliare;

o Błoniarz J. şi colaboratorii, 2003 a demonstrat scăderea Zn2+, creşterea Cu2+ în salivă la pacienţii cu cancere orale;

o Akçil E. şi colaboratorii, 2004 a demonstrat scăderea concentraţiei zincului plasmatic (p<0,01) şi a cuprului intraeritrocitar (p<0,01) la pacienţii cu tumori maligne laringiene, în timp ce concentraţia plasmatică a cuprului este nemodificată comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi;

24

o Grant W. B., 2008 a demonstrat existenţa unor corelaţii inverse între aportul alimentar de zinc şi riscul de a dezvolta cancere orale şi ale pielii.

Studiul nostru a detectat, de asemenea, existenţa unei corelaţii pozitive, de intensitate medie, între concentraţia serică şi cea salivară a cuprului, însă doar la pacienţii cu tumori maligne ale ariei oro-maxilo-faciale, unde apare şi creşterea Cu2+ seric şi salivar, nu şi la lotul martor. Turnlund J. R. şi colaboratorii, 1990, demonstrează că pentru eliminarea excesului de cupru din organismul uman, secreţia salivară este una din principalele căi. Un studiu efectuat de Bales C. W. şi colaboratorii, 1990, pe un lot de 278 adulţi sănătoşi a relevat de asemenea existenţa unor corelaţii semnificative între concentraţiile serice şi cele salivare ale cuprului. Wang D. şi colaboratorii, 2008 a demonstrat de asemenea existenţa unei corelaţii semnificative (r=0,50, p<0,05) între concentraţia cuprului seric şi salivar la sudori, categorie profesională la care s-a constatat de asemenea creşteri ale concentraţiilor salivare ale acestui oligoelement (p<0,01).

Activitatea superoxid-dismutazei Cu – Zn dependentă la nivel eritrocitar apare semnificativ crescută (p<0,001) la pacienţii cu tumori maligne laringiene, probabil ca un mecanism de apărare dezvoltat de organism contra agresiunii tumorale, mai exact contra creşterii nivelului radicalilor liberi de oxigen (Akçil E. şi colaboratorii, 2004).

Atât la nivel seric, cât şi salivar, se remarcă creşterea semnificativă a concentraţiei magneziului şi a raportului între concentraţiile calciului şi magneziului (p<0,05) la pacienţii cu infecţii supurative ale teritoriului oro-maxilo-facial comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi.

Excesul de magneziu ar putea favoriza dezvoltarea unor infecţii prin două mecanisme:

� stimularea proliferării microorganismului şi � afectarea sistemului imun.

Este mai probabilă însă stimularea proliferării microbiene. Există mai multe studii în literatură care pledează pentru o favorizare a dezvoltării diverselor tipuri de infecţii, inclusiv la nivel oral sau al căilor aeriene superioare, de către concentraţiile crescute de magneziu, respectiv de scăderea raportului între concentraţia calciului şi a magneziului în mediu. Dass C.L., 2009, a demonstrat o favorizare a adeziunii bacteriene la matricea proteică extracelulară, precum şi la celulele mamiferelor în condiţiile scăderii concentraţiei calciului, respectiv creşterii concentraţiei magneziului în mediul de perfuzie. Faptul a fost dovedit pentru Staphylococcus aureus, Escherichia coli şi Pseudomonas aeruginosa. Specia Staphylococcus aureus face parte dintre bacteriile întâlnite şi în cazul pacienţilor avuţi în studiu, mai exact într-un procent de 12,77% din cazurile cu infec’ii supurative ale ariei oro-maxilo-faciale. Fonseca F.U. şi colaboratorii, 2006, au demonstrat faptul că ATP-aza Mg2+-dependentă este implicată în dezvoltarea microorganismelor capabile să determine invazia glandelor salivare. Este posibil ca un raport crescut între Ca2+ total şi Mg2+ total să favorizeze dezvoltarea bacteriană. Magneziul este responsabil şi de controlul expresiei unor gene în cazul speciei Salmonella enterica, faptul venind în sprijinul ideii favorizării dezvoltării infecţiilor bacteriene prin creşterea concentraţiilor acestui element (Lejona S. şi colaboratorii, 2003).

Există însă numeroase date atestă că nu doar deficitul, ci şi excesul de magneziu ar putea determina deprimarea sistemului imun:

� creşterea aportului alimentar de magneziu deprimă sistemul imun (reduce răspunsul mitogenic al limfocitelor la lipopilizaharide, scade producţia de specii radicalice libere ale oxigenului de către macrofage şi producţia de monoxid de azot) (Son E. W. şi colaboratorii, 2007);

25

� intensitatea reacţiei inflamatorii, ca răspuns nespecific de apărarea a organismului, este deprimată în condiţiile creşterii concentraţiei extracelulare a magneziului (Mazur A. şi colaboratorii, 2007).

Nivelul seric şi salivar al Mg2+ fost detectat semnificativ crescut în cadrul studiului nostru şi la pacienţii cu cancere ale sferei oro-maxilo-faciale. Rezultatul este în acord cu o serie de alte cercetări:

• Shpitzer T. şi colaboratorii, 2007, demonstrează creşterea concentraţiilor Mg2+ în salivă la pacienţii cu carcinoame orale;

• Błoniarz J. şi colaboratorii, 2003 demonstrează creşterea concentraţiilor Mg2+ în ser şi salivă, la pacienţii cu carcinoame orale;

• Grădinaru I. şi colaboratorii, 2008 demonstrează creşterea concentraţiilor Mg2+ în ser şi salivă, la pacienţii tumori maligne parotidiene, stadiile II – III;

Akçil E. şi colaboratorii, 2004 a demonstrat lipsa modificării concentraţiei magneziului intraeritrocitar la pacienţii cu tumori maligne laringiene comparativ cu lotul martor format din voluntari sănătoşi.

Există însă şi autori care clamează că deficitul de Mg2+ ar constitui o stare predispozantă dezvoltării tumorilor maligne, prin faptul că determină senescenţă replicativă la nivel endotelial şi fibroblastic; Mildred şi colaboratorii, 1993, afirmă aceasta, într-o sinteză a studiilor referitoare la asocierea deficitul alimentar de Mg2+ şi patologia tumorală malignă (fără a omite şi o serie de date, aparent paradoxale, care afirmă că excesul de Mg2+ ar favoriza acelaşi tip de patologie).

Studiul nostru nu a relevat modificări ale concentraţiei salivare a Fe2+, dar a demonstrat scăderea semnificativă a Fe2+ seric la femeile cu patologie tumorală malignă în aria oro-maxilo-facială. Totuşi, în studiul nostru nu s-a efectuat evaluare hematologică. Considerăm însă rezultatul ca fiind în relaţie cu asocierea anemiei patologiei tumorale maligne.

Błoniarz J. şi colaboratorii, 2003 demonstrează creşterea concentraţiilor Fe2+ salivar la pacienţii cu cancere orale şi lipsa modificării concentraţiei Fe2+ seric la pacienţii cu carcinoame scuamoase.

VI. Concluzii 1. În supurţiile oro-maxilare apare o creştere moderată, dar semnificativă a

concentraţiei magneziului salivar şi a raportului între concentraţiile magneziului şi calciului în salivă, corelată cu o scădere semnificativă a concentraţiei zincului seric. Aceste elemente ar putea constitui un marker al dezvoltării unei supuraţii orale;

2. Nu apar modificări ale concentraţiilor cationilor bivalenţi în fracturi ale mandibulei şi masivului facial;

3. Nu apar modificări ale concentraţiilor cationilor bivalenţi în tumorile benigne ale ariei oro-maxilo-faciale;

4. În cazul tumorilor maligne ale ariei oro-maxilo-faciale, apar scăderi semnificative ale zincului seric, şi creşteri uşoare, dar semnificative din punct de vedere statistic, ale concentraţiei salivare a magneziului;

5. În cazul sinuzitelor cronice odontogene, concentraţia serică şi salivară a magneziul creşte uşor şi scade concentraţia serică a zincului.

Este posibilă o implicare a raportului calciu / magneziu salivar, corelată cu

scăderea zincului seric în dezvoltarea unor procese patologice ale ariei oro-maxilo-faciale.

Bibliografie

26

1. Akçil E, Caylakli F, Akiner M, Koçak M. Trace element concentrations and superoxide dismutase and catalase activities in benign and malignant larynx tumors. Biol Trace Elem Res. 2004; 101: 193-201

2. Alarcón OM, Burguera JL, Burguera M, Suárez N, Reinosa J. Changes in copper, zinc and iron content in serum and saliva in various otorhinolaryngological ailments. J Trace Elem Electrolytes Health Dis. 1989; 3: 203-8

3. Bales CW, Freeland-Graves JH, Askey S, Behmardi F, Pobocik RS, Fickel JJ, Greenlee P. Zinc, magnesium, copper, and protein concentrations in human saliva: age- and sex-related differences. Am J Clin Nutr. 1990; 51: 462-9

4. Balkan ME, Ozgüneş H. Serum protein and zinc levels in patients with thoracic empyema. Biol Trace Elem Res. 1996; 54: 105-112

5. Błoniarz J, Rahnama M, Zareba S, Swiatkowski W. The influence of carcinogenesis in the oral cavity on the level of zinc, copper and iron in serum. Rocz

Panstw Zakl Hig. 2004; 55: 235-241 6. Błoniarz J, Rahnama M, Zareba S. Influence of carcinogenesis in the oral

cavity on the level of some bioelements in the saliva. Rocz Panstw Zakl Hig. 2003; 54: 295-300

7. Cardoso SV, Silveira-Júnior JB, De Carvalho Machado V, De-Paula AM, Loyola AM, De Aguiar MC. Expression of metallothionein and p53 antigens are correlated in oral squamous cell carcinoma. Anticancer Res. 2009; 29: 1189-1193.

8. Dass CL, Walsh MF, Seo S, Shiratsuchi H, Craig DH, Basson MD. Irrigant divalent cation concentrations influence bacterial adhesion. J Surg Res. 2009; 156: 57-63

9. Enwonwu CO, Falkler WA Jr, Idigbe EO, Afolabi BM, Ibrahim M, Onwujekwe D, Savage O, Meeks VI. Pathogenesis of cancrum oris (noma): confounding interactions of malnutrition with infection. Am J Trop Med Hyg. 1999; 60: 223-32

10. Fong LY, Jiang Y, Riley M, Liu X, Smalley KJ, Guttridge DC, Farber JL. Prevention of upper aerodigestive tract cancer in zinc-deficient rodents: inefficacy of genetic or pharmacological disruption of COX-2. Int J Cancer. 2008; 122: 978-989

11. Fong LY, Zhang L, Jiang Y, Farber JL. Dietary zinc modulation of COX-2 expression and lingual and esophageal carcinogenesis in rats. J Natl Cancer Inst. 2005; 97: 40-50

12. Fonseca FV, Fonseca de Souza AL, Mariano AC, Entringer PF, Gondim KC, Meyer-Fernandes JR. Trypanosoma rangeli: characterization of a Mg-dependent ecto ATP-diphosphohydrolase activity. Exp Parasitol. 2006; 112: 76-84

13. Goto T, Shirakawa H, Furukawa Y, Komai M. Decreased expression of carbonic anhydrase isozyme II, rather than of isozyme VI, in submandibular glands in long-term zinc-deficient rats. Br J Nutr. 2008; 99: 248-53

14. Grădinaru I, Ghiciuc CM, Popescu E, Nechifor C, Mândreci I, Nechifor M. Blood plasma and saliva levels of magnesium and other bivalent cations in patients with parotid gland tumors. Magnes Res. 2007; 20: 254-258

15. Grant WB. An ecological study of cancer mortality rates including indices for dietary iron and zinc. Anticancer Res. 2008; 28: 1955-1963

16. Gupta SK, Singh SP, Shukla VK. Copper, zinc, and Cu/Zn ratio in carcinoma of the gallbladder. J Surg Oncol. 2005; 91: 204-208

17. Hallsworth AS, Robinson C, Weatherbell JA. Mineral and magnesium distribution within the approximal carious lesion of dental enamel. Caries Res. 1972; 6: 156-168

18. Hönscheid A, Rink L, Haase H. T-lymphocytes: a target for stimulatory and inhibitory effects of zinc ions. Endocr Metab Immune Disord Drug Targets. 2009; 9: 132-144

27

19. Knuuttila M, Lappalainen R, Kontturi-Närhi V. Concentrations of Ca, Mg, Mn, Sr and Zn in supra- and subgingival calculus. Scand J Dent Res. 1979; 87: 192-196

20. Knuuttila M, Lappalainen R, Lammi S. Zn concentration of human subgingival calculus related to F, Mg and Cu contents. Scand J Dent Res. 1981; 89:412-6

21. Lejona S, Aguirre A, Cabeza ML, García Véscovi E, Soncini FC. Molecular characterization of the Mg2+-responsive PhoP-PhoQ regulon in Salmonella enterica. J

Bacteriol. 2003; 185: 6287-6294 22. Liu X, Cheng KT, Bandyopadhyay BC, Pani B, Dietrich A, Paria BC,

Swaim WD, Beech D, Yildrim E, Singh BB, Birnbaumer L, Ambudkar IS. Attenuation of store-operated Ca2+ current impairs salivary gland fluid secretion in TRPC1(-/-) mice. Proc Natl Acad Sci U S A. 2007 30; 104:17542-7

23. Mazur A, Maier JA, Rock E, Gueux E, Nowacki W, Rayssiguier Y. Magnesium and the inflammatory response: potential physiopathological implications. Arch Biochem Biophys. 2007; 458: 48-56

24. Niedzielska K, Struzak-Wysokińska M, Wujec Z. Analysis of correlations between the content of various elements in hard tissues of milk teeth with and without caries. Czas Stomatol. 1990; 43: 316-322

25. Shpitzer T, Bahar G, Feinmesser R, Nagler RM. A comprehensive salivary analysis for oral cancer diagnosis. J Cancer Res Clin Oncol. 2007; 133: 613-7

26. Son EW, Lee SR, Choi HS, Koo HJ, Huh JE, Kim MH, Pyo S. Effects of supplementation with higher levels of manganese and magnesium on immune function. Arch Pharm Res. 2007; 30: 743-9

27. Sutherland S. Several therapies may prevent or reduce the severity of oral mucositis associated with cancer treatment. Evid Based Dent. 2006; 7: 104-105

28. Tamura M, Ochiai K. Zinc and copper play a role in coaggregation inhibiting action of Porphyromonas gingivalis. Oral Microbiol Immunol. 2009; 24: 56-63

29. Turnlund JR, Keen CL, Smith RG. Copper status and urinary and salivary copper in young men at three levels of dietary copper. Am J Clin Nutr. 1990; 51: 658-664

30. Una M, Tamer L, Pata YS, Kilies S, Dec Germenic U, Akbas Y, Serum levels of antioxidant vitamins copper and magnesium in patients with chronic rheumatoid arthritis, J. Trace Elem and Electrol Med Biol, 2004; 18: 189-192

31. Unal M, Tamer L, Pata YS, Kilic S, Degirmenci U, Akbaş Y, Görür K, Atik U. Serum levels of antioxidant vitamins, copper, zinc and magnesium in children with chronic rhinosinusitis. J Trace Elem Med Biol. 2004; 18: 189-92

32. Varazashvili L, Osmanova V, Giorgobiani L, Tushishvili D. Study of zinc content in blood serum of the patients with malignant tumors of the digestive systems. Georgian Med News. 2006; 137: 19-21

33. Varghese I, Sugathan CK, Balasubramoniyan G, Vijayakumar T. Serum copper and zinc levels in premalignant and malignant lesions of the oral cavity. Oncology. 1987; 44: 224-227

34. Walravens PA. Zinc metabolism and its implications in clinical medicine. West

J Med. 1979; 130: 133-142

variatii ale concentratiilor plasmatice si salivare a unor cationi

Documents