vanatorul si pescarul roman

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORULPESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

Răpitoripe ape reci

36

ANUL MMXIII • NR. 12DECEMBRIE

Sub semnul lupului

5

Gârlițe mariîn prag de iarnă

20

Știuci în rafale

32

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

Ing. Alin-Codru ManuRedactor

Arh. Mugurel Ionescu

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 12 /DECEMBRIE 2013ANUL MMXIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

20 36

5 32

DIN CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALPremizele haosului în pescuitul competițional5 LA ZISub semnul lupului8 DIN }AR~Festivalul vânătorilor de la Bata - AradElevată manifestare cinegetică la Iași9 OPINIE„Și urșii se împușcă! Nu-i așa?”10 PE }EAVA PU{TIIArmele - produse de „lux” accizatecu dedicație11 MUNI}IECalibrul .300Win.Mag. a împlinit 50 de ani12 CHINOLOGIEDespre aport14 CHINOLOGIELa drum cu câinele de vânătoare15 STUDIUZonele de refugiu ale vânatului stabilite în 1948 în județul Prahova16 ETOLOGIEHibernarea18 DIN TERENIepuri de ieri și de azi20 DE SEZONGârlițe mari în prag de iarnă

22 PLANTE T~M~DUITOARECătina - ginsengul românesc23 FACEDelegația AGVPS la Bruxelles24 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

25 PESCUITCe pescuim în decembrie26 COMPETI}IICugetări la sfârșit de an competițional27 ATELIERAlchimia nadelor (III)28 PESCUIT LA CRAPMarea provocare - pescuitul iarna30 PESCUIT LA R~PITORHegemonia rattling-urilor32 DE SEZONȘtiuci în rafale34 SPINNINGDouă voblere mai puțin obișnuite36 SPINNINGRăpitori pe ape reci38 DE SEZONCu gândul la vremea copcii40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare

Scopul ascuns urmărit prin ini-țiativele/acțiunile menționate afost, cu certitudine, dizolvarea

AGVPS din România, organizație dedrept privat și de utilitate publică avânătorilor și pescarilor sportivi dințara noastră, probabil fiindcă s-aopus, cu oarecare rezultate, treceriifondurilor de vânătoare și zonelor depescuit recreativ/sportiv, din mânacelor ce au investit timp de peste 50de ani în ele, cunoștințe și bani, pen-tru creșterea bonității lor, în mânaclientelei factorilor de decizie, care s-au perindat la conducerea țării deprin 1998 încoace.

Afirmațiile, deschis și tranșant fă-cute, se bazează pe lucrături trăite șiresimțite de fiecare dintre noi, maiales de cei implicați în activitatea dereprezentare cinstită a intereselor vâ-nătorilor și pescarilor sportivi din Ro-mânia, nerostite niciodată cu claritatepână acum.

În contextul prezentat, un perso-naj din Alba Iulia, care luptă imoral șifraudulos pentru preluarea forțată aunei părți din activitatea tradiționalăa AGVPS, nu poate fi considerat decâtun pion, dintr-un angrenaj ocult, fi-nanțat pe moment, pentru încercarearepetată, cu o încrâncenare maladivă,nefiind nici vânător și nici pescar

sportiv, de a sparge unitatea AGVPSși, de trei ori până acum, de a cere di-zolvarea, pe cale aparent legală, aAGVPS din România. S-a mizat pe el,împotriva AGVPS, fiindcă nu are li-mite comportamentale, fiindcă a reu-șit să-și subordoneze doi vechi lideri

dizidenți ai pescarilor de competiție șifiindcă și-a atras tovărășia altor lideriasemenea, ai unei entități de pescuitcompetițional, tributară singuruluicon cesionar (nelegal) de habitate pis-cicole naturale din România. Fără sus-ținerea acestora și indirect a statului,

DECEMBRIE 2013 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Sub semnul lupului 5Calibrul .300Win.Mag. 11

Iepuri de ieri și azi 18Gârlițe de Brumar 20

Cătina 23

EDITORIAL

decembrie

Ștergerea sintagmei „AGVPS din România” din textul legilor referitoare la vânătoare șipescuit promulgate după 2000, consilierea constituirii succesive a încă două AGVPS-uri cusediul în Bacău mai înainte, stimularea înființării imposibilului Sindicat Național alVânătorilor, a Federației Naționale de Vânătoare, a Federației Naționale a PescarilorSportivi din România și a Federației Române de Pescuit Sportiv, precum și favorizarea fățișăa numeroase asociații de vânătoare și de pescuit sportiv „de apartament”, toate cu susținereefectivă sau favorizare din partea reprezentanților autorităților publice centrale în domeniu,par să fi făcut parte, în opinia noastră, dintr-o strategie necurată, urmărită cu consecvențădin umbră, de o PUTERE potrivnică nouă, resimțită în permanență. Strategie necurată,continuată prin încercările, din fericire nereușite, de rupere, prin efectul legii, a vânătorilorde pescarii sportivi, iar recent, a pescarilor de competiție de cei de pescuit de agrement.Însăși atacurile tendențioase la adresa conducerilor AGVPS și ale unor asociații afiliate suntsusceptibile de a face parte din aceeași strategie doar intuită, dar din plin resimțită.

Premizele haosuluiîn pescuitul competiționalNECULAI ȘELARU

prin intermediul funcționarilor publiciai autorităților de pescuit recreativ/sportiv și de educație fizică și sport,totul ar fi fost și ar fi rămas un „foc depaie”.

De când a intervenit însă statul,prin reglementări strâmbe, lucrurileau luat o cu totul altă turnură. Iar înpescuit, în general, și în pescuitulcompetițional, în special, s-a ajuns laun pas de haos. Un haos din care potcâștiga, bani și importanță, doar „bă-ieții deștepți”, după reorganizarea ac-tivității competiționale, de către ei, peprincipii economice, adică cu plataprealabilă a taxei de participare laorice fel de competiție, de către ori-care competitor. Altfel decât pânăacum, când costurile participării eraupreluate, în cea mai mare parte, deasociațiile pescarilor sportivi și deAGVPS din România. Mai ieftin șicomod pentru cele din urmă, dar imo -ral din partea inițiatorilor/beneficia-rilor și frustrant pentru foarte mulțipescari de competiție fără prea mariposibilități materiale.

Așa s-ar putea ajunge, foarte cu-rând, ca toate competițiile, accesibilepână acum oricărui pescar talentat, săfie transformate într-o competiție se-lectivă, pe principiul „averii”, și o afa-cere posibil oneroasă, pe seamapescarilor competitori sau a sponsori-lor orgolioși, care-și vor permite săachite costurile ridicate ale competi-țiilor viitoare.

Așadar statul, prin reprezentanțiitemporari la conducerea autoritățilorîn materie și echipele de funcționaripublici subordonați lor, a uitat faptulcă AGVPS din România, în calitate demembră a Confederației Internațio-nale de Pescuit Sportiv (CIPS) dinanul 1957, a organizat până acum, pecheltuială 100% privată și în bazapropriilor regulamente aliniate celorinternaționale, toate campionatele depescuit sportiv din România, din 1958până în prezent, desemnând și susți-nând singură participarea echipelorreprezentative ale țării noastre lacompetițiile internaționale. Toate,timp de 55 de ani, fără nici un fel desusținere materială, morală ori intere-sată din partea statutului.

În anul 2010, prin noua lege asportului, au fost recunoscute castructuri sportive doar federațiile ro-mâne pe ramură de sport și ACR, pen-tru automobilism sportiv și kartingsportiv. AGVPS nu a intrat în discuție,

pescuitul competițional nefiind recu-noscut la acea dată ca ramură desport, așa cum nu era și nu este recu-noscut nici acum în celelalte țări dinEuropa.

După mai bine de 10 ani de la pro-mulgarea legii, Ministerul Tineretuluiși Sportului (MTS), printr-o interpre-tare forțată și interesată pe moment alegii, a decretat pescuitul sportivdrept ramură de sport, dar fără înde-plinirea tuturor condițiilor legale înacest sens. Adică, fără emiterea unuiordin al ministrului prin care să se re-cunoască ramura de sport „pescuitsportiv”, așa cum prevăd reglementă-rile în vigoare. Ci, pur și simplu, au re-cunoscut-o declarativ.

Ulterior, în baza recunoașteriiabuzive a ramurii de sport „pescuitsportiv”, anumiți reprezentanți aiacestui minister au avizat, fără respec-tarea legii și efectuarea verificărilornecesare, constituirea unei FederațiiRomâne (nelegale) de Pescuit Spor-tiv, eliberându-i, după constituire, totîn condiții de încălcare evidentă alegii, certificatul de identitate sportivă(CIS) și „autorizația” de afiliere laConfederația Internațională de Pes-cuit Sportiv (CIPS), în locul AGVPS.

Astfel, reprezentanții statului îndomeniul sportului, mai direct spus aiMinisterului Tineretului și Sportului,au transferat litigiul descris în exte-rior, la nivelul Confederației Interna-țional de Pescuit Sportiv, care poatedecide după bunul plac ori în intere-sul celor aflați în spatele afacerii ce sepreconizează.

Așa se aruncă încă o activitate100% privată, organizată perfectpână acum și cu rezultate de excepțiepentru prestigiul României, în necu-noscut. Mai exact spus în haos, fărănici un fel de responsabilitate din par-tea factorilor care au decis astfel. Fiindcă niciodată după 1989, nici unministru, nu a răspuns pentru abuzu-rile sale în funcție ori ale echipei alesede el la conducerea temporară a acti-vității ministerului.

Ce poate urma, „Dumnezeu cumila”! Spre bucuria „dușmanilor” și înbeneficiul celor interesați material dinumbra statului, împins în față să lenetezească drumul și să le facă jocul.

Încă o posibilă privatizare, deaceastă dată a unei activități 100%private, în interesul clientelei uneiPUTERI oculte. Și încă o lovitură datăsocietății civile de utilitate publică, avânătorilor și pescarilor sportivi dinRomânia, îndeosebi unității acesteia.Cu ajutorul statului, prin modificareași interpretarea forțată și interesată alegii.

În această lucrătură imorală și ne-legală, doar instanțele judecătoreșticompetente mai pot face lumină.Dacă își vor face datoria și vor con-stata constituirea ilegală a FederațieiRomâne de Pescuit Sportiv (FRPS),precum și nulitatea CIS-ului și a auto-rizației acordate acesteia pentru afi-lierea la Confederația Internaționalăde Pescuit Sportiv. Iar într-un stat dedrept, nici n-ar exista vreo îndoială înlegătură cu finalitatea „lucrăturii”deschis prezentate.

Premizele haosuluiîn pescuitul competițional

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN4 |

T emut ori venerat, lupul apareîncărcat de simboluri emoțio-nale și trainice, pe care omul

le-a folosit în funcție de modul în carele-a perceput.

Doar câteva ipostazeSimbol al sălbăticiei neînfrânte și al

curajului, al dorinței de libertate, al or-ganizării sociale și al ierarhizării, al in-stinctului matern (lupa capitolina,alăptând gemenii Romulus și Remus,regele persan Cyrus – despre care secredea că a fost alăptat de o lupoaică șicazurile de adopție de către lupoaice aunor copii, etc.) ajunge să fie conside-rat de către unele popoare strămoș to-temic (amerindieni, celți, daci, turci,alanii din Caucaz etc.), personaj mito-logic ori zeitate (Lykurgos, la vechiigali, Luperca, zeitatea romană - pro-tectoarea peșterii palatine Lupercal,Marte zeul roman al războiului, Lyko-reus din mitologia greacă, Aita-zeita-tea etruscă a infernului, Bhima șiVritra din mitologia vedică, Borte-Cino din mitologia mongolă, OküzHan și Khan Pan Pou din mitologiaturcă, Fenrir, Freki, Sköll, Geri, Wer-wolf și Viscun din mitologia scandi-navă, Kanuki și Lunawiko dinmitologia amerindiană, Mamberi șiTutyr, zei-păstori ail lupilor din mito-logia caucaziană, Ouapouaut, zeu-lupcare veghea în fiecare noapte mersulsoarelui spre ziuă, Osris, zeu egipteanreîncarnat în lup, Wolfdietrich din mi-tologia triburilor germanice, Volkod-lak din mitologia slavă, Vritra,„lupul-nopții” din mitologia vedică,Amarok, zeu-lup din mitologia eschi-mosă și multe alte exemple. Dar, nevom opri aici, deoarece subiectul estemult prea vast, iar intenția noastră, estede a încerca să înfățișăm lupul așa cumeste perceput în mitologia poporuluiromân. Unde va fi cazul, vom insera șieventualele sinonimii sau corespon-dențe de interpretare cu cele din mito-logia altor popoare.

Zilele lupului – zile „ținute”În mitologia românească, există un

număr de zile constitutive ale unui au-tentic calendar anual consacrat lupului,în scopul atenuării unor eventuale efecteneplăcute ori dăunătoare omului, dato-rate lupului. În total, sunt 34 de astfel dezile, din care 17 zile sunt schimbătoareși altele sunt fixe, ceea ce re prezintă camun sfert din totalul prăznuirilor mitolo-gico-religioase dintr-un an.

Orânduirea, denumirea și semnifi-cațiile acestor zile, sunt următoarele,cu mențiunea că pot exista oarecare di-ferențe regionale în interpretări.

DECEMBRIE 2013 | 5

LA ZI

Din negura timpului, a apărut și a evoluat o relație întreom și lup, care se menține și astăzi. În alți parametri, darse menține. La început, a fost doar o relație între omul-vânător și lupul-vânător, deci strict în plan material, deconcurență și confruntare. Apoi, odată cu scânteia degândire a omului, imaginea animalului a început săbântuie spiritualitatea umană, evoluând odată cuaceasta, îmbrăcând ipostaze din cele mai diferite, de lateamă la venerație.

În cântecul prelung de fiară,Un lup mi-arată căi întinseCătre visata, mândra țarăCu neam și vise neînvinse.

LEGENDA LUPULUI ALB (izvorâtă dintr-o străveche legendă a neamului dacilor)

Sub semnullupuluiDr. ing. MITICĂ GEORGESCU, Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

SÂNVĂSÂI (Sf. Vasile) până la Bo-botează, deci intervalul 1 – 6 ianuarie,în care dracii se ascund în apele înghe-țate, de teama lupilor care îi urmăresccu îndârjire, asmuțiți de Dumnezeu.

SÂNTRIFON (Sf. Trifon celnebun), 1 februarie, (fiind o variantăpentru SÂNPETRU de IARNĂ (16 fe-bruarie), zi în care Sf. Petru, în posturade „stăpân al lupilor”, îi „dezleagă” și îi„împarte între hotare”, îngăduindu-lesă sfâșie o oaie dintr-o turmă. Aceastăzi se mai numește „LANȚUL Sf.PETRU.

TĂNASE DE CIUMĂ, zi „ținută” la17 ianuarie, pentru „fereala de ciumă”(dar și de lupi, în „miezul iernii, mai răica ciuma”).

CIRCOVII DE IARNĂ, între 16 – 18ianuarie, pentru „fereala turmelor” deatacul lupilor.

FILIPII DE IARNĂ, în intervalul 25ianuarie – 2 februarie, în care gospoda-rii nu rostesc numele sălbăticiunii, pen-tru a nu o atrage la turmele lor. Înultima zi din acest interval, 2 sau poate3 februarie, cunoscută și ca o „zi a ur-sului”, STRATENIA, lupul își părăseștebârlogul spre amiază și, dacă își vedeumbra, se întoarce la adăpost. Analo-gia, chiar mitologică fiind, cu ursul,este forțată și în antiteză cu realitatea,deoarece lupul nu se retrage în bârlogdin cauza vremii, iar în plus, în acea pe-rioadă se desfășoară sezonul de împe-rechere.

SÂNPETRU DE VARĂ, zi „ținută”la 28 iunie, zi în care lupii „se adunăîntr-un anume loc”, într-o răspântie, șiurlă în cor, cerând astfel ca Sf. PETRU,„stăpânul lor”, să le dea de mâncare.Conform credinței mitologice, sfântulcoboară între ei și dă fiecăruia câte obucată dintr-o pâine, care nu se ispră-vește niciodată. Ori, în loc de pâine, leazvârle boabe de năut, menite să le as-tâmpere foamea. Dacă totuși mairămân lupi înfometați, sfântul le „hără-zește” o vită din turmele gospodarilor.Fără această „dezlegare” a patronuluilor, lupii nu ar cuteza să atace o vită.Faptul acesta, cunoscut de ciobani și destăpânii turmelor, nu este comentatnegativ, omul acceptând în ziua aceeaofranda pe care lupul o ia singur.Această zi, se mai numește SOBORULLUPILOR.

CIRCOVII DE VARĂ, intervalul 15– 17 iunie, de trei zile socotite „rele degrindină, trăsnet, foc dar și de lupi”.

MARTIRUL LUPU, (Sf. MUCENICLUPU), slujitor credincios al Sf. DUMI-TRU, la 23 august, zi deasemeni „reade lupi”.

TECLELE (Sf. MUCENICĂTECLA), la 22 septembrie, zi în care nuse lucrează și nu se aruncă jăratec, pen-tru a nu fi „mâncat de lupoaice” și ast-fel să poată să se împerecheze și săfacă pui. Nerespectând tradiția, aratrage lupii să atace mai ales berbecii(Teclele berbecilor).

BERBECARII, 26-28 septembrie,„zile rele de lup” pentru oi și mai alesberbeci.

LUCINUL, zi „ținută” la 18 octom-brie, în aceeași zi cu a Sf. LUCA, socotitun alt protector a lupilor. Odinioară cumult fast, astăzi este sărbătorită spora-dic. Se credea că, începând de laaceastă dată, denumită și „Drăgosti-țele”, ar începe alcătuirea haitelor delupi, fapt care ar dura până la FILIPIIDE IARNĂ. În ziua de Lucin, nu se pro-nunță numele sălbăticiunii, lâna nu sedă prin darac, și nu se argăsesc sau tă-băcesc blănuri de animale. Se desfășu-rau ritualuri magice, cu scopul de aîmpiedica înmulțirea lupilor.

SUMEDRU (Sf. DUMITRU), în 26octombrie, considerat ocrotitorul păs-torilor și totodată și al lupilor (câiniicare latră de Sumedru, sunt lupii Sf. Du-mitru). După tradiție, pieptănatul esteoprit în această zi, ca și semănatul us-turoiului, dar se obișnuiește tundereacoamelor cailor, pentru a crește o altamai bogată. Noaptea se aprind focurimari la marginea satelor, mai ales înzona de munte .

FILIPII DE TOAMNĂ (GĂDINE-ȚELE), care încep cu ziua propriuzisăa lupului, 13 noembrie. În această zi,gospodinele lipesc gura sobei, pentru a„lega gura lupului” și a ocroti astfel vi-tele.

OVEDANIA, numită și FILIPULȘCHIOP, 21 noembrie. Conform legen-dei, Filipii au fost șase frați apostoli, întimpul prigonirii creștinilor și aruncațiîntr-o groapă cu lupi, din care au scă-pat. Unul din ei a fost pedepsit deDumnezeu pentru că a lucrat în ziua deOvidenie și a rămas șchiop. A fost so-cotit conducător al unei „haite divine”de lupi, pe care îi asmuțea la turmelegospodarilor care lucrau în ziua de Ovi-denie.

Zilele GĂDINEȚELOR se terminăcu ANDREIUL (Sf. ANDREI), la 30 no-embrie, de fapt și el un patron al lupi-lor. În această zi, „se păzește usturoiul”și se spun povești toată noaptea, pentruîndepărtarea haitelor de lupi. Zilele lu-pului, mai sunt cunoscute sub denumi-rea de LUPINI.

Lupul, în alte simboluri pozitiveÎn simbolistica sa, în afara ipostaze-

lor malefice reprezentate de efecteleasupra turmelor de animale domestice,

lupul este integrat și în ipostaze pozi-tive, favorabile omului. De exemplu,socotit ca fiind singurul animal înzes-trat cu puterea de a „vedea dracii”, îivânează până în perioada 1-6 ianuarie,între Sânvsăi și Bobotează, când aceștiase ascund în apele înghețate. Deși a fostcreat de diavol din argilă, suflul deviață nu l-a primit de la acesta, ci de laDumnezeu, iar de atunci lupii îi „vâ-nează pe draci”. În această ipostază,lupul este sprijinitor al Divinității.

Stimulator al bărbăției și curaju-lui, ipostază în care a fost cunoscut nunumai la noi, ci și în întreaga zonă bal-canică, motiv pentru care un dinte delup era purtat ca amuletă dătătoare devirtuți. În aceeași idee, călăreții princi-pelui transilvan, Gh. Racozi, purtau tu-nici din blană de lup. Credința seregăsea și în Franța secolului al XVIII-lea, prin agățarea unui dinte de lup lagâtul unui cal, care devenea câștigătorîn orice întrecere.

Element de bun augur, aducătorde noroc în întâlnirile întâmplătoare,cînd apărea drumețului venind dinsprepartea dreaptă a acestuia. Vechii ro-mani, îl socoteau cel mai sigur și impor-tant semn de noroc. Aceeași credințăeste și la români și la francezi.

Animal călăuză, (și) de purtător alsufletului mortului către „tărâmul dedincolo” (însușire pe care ar avea-o șividra). În folclorul românesc, apare obaladă pe această temă: ...„de-ți va ieșilupu’nainte / să nu spăimuiești / fratebun să-l prinzi / că el te va scoate / ladrumuri de plai / să te ducă-n Rai. Cre-dința este foarte veche, citată și de is-toricul roman Paulus Diaconus, al căruistrămoș, Lopichis, ar fi fost călăuzit deun lup, după ce a scăpat de avari.

Patronimic vindecător, în situațiaîn care un copil se naște bolnav și pri-mește numele „Lupu”, se va însănătoși.În plus, cu o unghie de lup se trăgeaun cerc în bătătura casei, în interiorulcăruia, flăcăi încinși cu brâie roșii jucaupe brațe copilul bolnv spre a-l înzdră-veni.

Stimulator al dragostei, într-o cre-dință că „secretul iubirii” consta într-unfir de păr din coada lupului, dar careavea putere doar când lupul era prinsviu. La aromâni, se adăuga o strigăturămenită să împiedice lupul să-și lepedefirul magic. Credința era împărtășită șide naturalistul antic, Pliniu cel Bătrân,care o recunoștea uzuală la romani.

Onomastică și toponimieNumele lupului este frecvent și în

numele (de familie) a numeroși oa-meni (Lup, Lupu, Lupan, Lupașcu,Lupeanu, Lupuleț, Lupșe, etc.), sauîn toponimie (Lupeni), mult mai frec-


Sub semnul lupului

DECEMBRIE 2013 | 7

vent însă în toponimia orografică(Valea Lupului, Lupoaia, Pârâul Lu-pului, Dealul Lupului, Muchia Lupu-lui, etc.

***Într-o încercare extrem de concisă

de a prezenta ipostazele în care lupulapare în spiritualitate, par a fi domi-nante cele cu caracter malefic, izvorâtedin domeniul pastoral. Nu am detaliataici, un alt aspect al aparițiilor dăună-toare ale lupului și anume aceea a LI-CANTROPIEI, deoarece aceatăcredință străveche, fiind răspândită peaproape întreaga suprafață a pământu-lui, detalierea sa ar depăși cu mult in-tențiile noastre. Ea constă în ideea căexistă oameni care se pot schimba înlupi, producând o serie întreagă deefecte nefaste. În fapt, s-a demonstratștiințific că nu este vorba de reale mo-dificări anatomice, ci de un comporta-ment aberant datorat unei stări deconfuzie și iluzie maladivă. Așadar,vom înșira pe scurt, doar câteva exem-ple despre această credință. În mitolo-gia românească, apar pricolicii(tricolicii), vârcolacii, ființe fantasticenefaste, cu înfățișare parțială sau totalăca lupi-oameni (oameni-lupi), toatecu comportament dăunător, asupra că-ruia nu vom insista. Amintim doar, cămoții din Munții Apuseni, aveau con-vingerea că „oamenii-lupi” se puteauîmblânzi ușor, dându-li-se o bucată depâine, iar vraja lor putea fi spulberatădacă li se oferea o coajă de turtă demălai. Licantropia a apărut ca o tradițietotemică a populațiilor primitive, evo-luând apoi în superstiții. Călugărul do-minican Toma d’Aquino (sec. XIII)devenit sfânt, considera licantropia opedeapsă divină aplicată oamenilor,dând exemplul Sf. Petru, care l-ar fischimbat în lup pe regele gal Vereticus.Amerindienii numeau fenomenul lican-tropiei, Rougarou, în lumea slavă, ceibănuiți de licantropie erau numiți Vov-kolok, Voudlak, Vlkodlak,iar estonie-nii îi numeau Vâlkacis, kirkizii îinumeau Ertoshtuk, iar în Argentina, aexistat o credință care a dăinuit pânăîn secolul trecut – că dacă cel de a șap-telea copil al unei familii era părăsit –devenea un lobison, adică un om –lup. Încheiem foarte scurta prezentarea fenomenului, amintind credințele înaceastă privință din vechea Eladă, dincontinentul european prezentă la toatepopoarele și, mai ales din Anglia, unde,cu toate că lupii dispăruseră de mult,credința că apariția lunii pline în culoa-rea roșie, a declanșat o adevărată “epi-demie” de manifestare a licantropiei,până la jumătatea secolului al XVIII-lea.

Perenitatea stindardului dacÎn situl arheologic Budureasca-Fân-

tânele (Prahova) a fost descoperit înanul 1960, între numeroase obiecte, unvas ceramic cu reprezentarea stindar-dului dac, de cap de lup cu trup de ba-laur, datat ca provenind dintr-o așezaredacică din sec. IV î. Ch. fiind cea maiveche reprezentare cunoscută a stindar-dului dac, devansând cu peste cinci se-cole reprezentarea aceluiași stindard depe Columna lui Traian din Roma (anul113 d. Ch.). Din aceste două reperetemporale, izvorăște aserțiunea noastrăprivind stindardul dac. Întruchipândspiritul liber și puternic al neamuluidac, stindardul a fost inspirat de legen-darul LUP ALB, strămoșul totemic alneamului autointitulat a fi asemeni lu-pilor, purtând semantic numele daöi,din care a derivat denumirea de dac.Confecționat dintr-un cap de lup cubotul larg deschis, continuat cu fâșii dinpânză colorată simulând un trup de ba-laur, susținut de o lance. În iureșul lup-telor, stindardul însuflețit de mișcareaaerului, emitea un șuierat menit să în-spăimânte dușmanii, constituind în ace-lași timp și un reper central de orientareal luptătorilor, dar după unele interpre-tări, servea și arcașilor să-și ordonezetirul în raport de bătaia vântului. Certeste faptul că înșiși cuceritorii romani,au cunoscut importanța și valoarea stin-dardului pentru luptătorii daci, din mo-ment ce l-au și reprezentat pe celebracolumnă a lui Traian. Mai mult, dupăîncheierea războiului, romanii au recru-tat luptători daci, constituind legiunimenite să apere imperiul. Așa se face căapare o primă legiune romană alcătuitădin dacii înrolați cu arme și stin-dard,denumită Cohors Aelia I Dacorum,cantonată în Bretania. Dar, alte legiuniromane alcătuite deasemeni din dacicare își purtau stindardul, au fost tri-mise în apărarea graniței estice a impe-riului. În Capadochia, din sudulpodi șului Anatoliei, era cantonată legiu-nea Alla I Ulpia Dacorum, iar pe teri-toriul actual al Siriei, era Cohors IUlpia Dacorum.

Începând cu anul 175 d. Ch., stin-dardul dac s-a impus ca stindard al le-giunilor romane., triumfând și în adoua jumătate a secolului al IV-lea, cuprilejul vizitei la Roma a împăratuluiFlavius Iulius Constantius, fiul împăra-tului Constantin I. (după istoricul Am-mien Marcelliu). Conform datelorcuprinse în Notitia Dignitatum, un do-cument militar al arhivelor imperialeromane, stindardul dac purta culorileroșu, galben și albastru, aceleași de laprimele legiuni dace canonate în Bre-tania și Capadochia, cu care luptătoriidaci fuseseră recrutați. După căderea

imperiului roman de apus, stindardul afost preluat și folosit de armatele impe-riului bizantin, până către finele seco-lului al X-lea.

Împăratul bizantin Justinian, a înfi-ințat în anul 535 d. Ch. două cetăți du-nărene, Recidava și Literatta, locuite deluptători descendenți ai dacilor, careși-au păstrat emblema stindard deluptă strămoșesc. Ca un semn de pre-țuire al efectului moral exercitat asupraluptătorilor, stindardul folosit în legiu-nile romane și bizantine era împodobitcu aur și pietre prețioase.

În anul 1185, frații valahi Petru,Asan și Caloian, au condus o armatăîmpotriva bizantinilor, ai cărei oșteniaveau pe sulițe flamuri cu reproduce-rea dragonului dac, cu cele trei culori.

În anul 1821, culorile se regăseau pedrapelul de luptă al lui Tudor Vladimi-rescu, iar în anul 1848 au devenit culo-rile drapelului de stat, cunoscute șiastăzi. Putem deci spune, că tricolorulnostru este o moștenire de la strămoșiinoștri daci, transmisă prin milenii destindardul cu cap de lup și trup de șarpe-balaur. Dar, stindardul lup-dragon, pre-luat de la legiunile romane din Bretania,a fost folosit și de cavalerii carolingieni,începând din a doua jumătate a sec. alVIII-lea până în sec. al X-lea.

Această emoționantă dovadă a pe-renității unui simbol al strămoșilornoștri daci, care ne-au lăsat într-o moș-tenire transmisă prin milenii, tricolorulde astăzi, prin stindardul de luptă cucap de lup și trup de balaur, nu estesingulară. Se alătură numelui dac, evo-cator al virtuților pe care acest popor nile-a dăruit deopotrivă. Deasemeni,multe din credințele sale în privința lu-pului, ni s-au tranmis prin datini, obi-ceiuri și o neasemuită mitologie.

Și toate cele amintite, cu totulsumar, aci, s-au desfășurat sub semnullupului.

Conform datelorcuprinse în Notitia

Dignitatum, un documentmilitar al arhivelorimperiale romane,stindardul dac purtaculorile roșu, galben șialbastru.


ManifestăriDIN }AR~

L a doar o săptămână de la săr-bătorirea Zilei Vânătorilor șiPescarilor Sportivi din Româ-

nia, cu ocazia Congresului de la AlbaIulia, s-a ținut într-o organizare de ex-cepție și în locația de naștere a aces-tui gen de manifestare cinegetico-halieutică, cea de-a VI-a ediție a Fes-tivalului Vânătorii de la Bata – Arad.Amfitrionul, animatorul și organizato-rul acestei ediții, ca de altfel a tuturorcelorlalte dinainte, a fost același mo-dest, bonom și fermecător vânător Ion

Micurescu, care a reușit să atragă ală-turi de AJVPS Arad, Consiliul Jude-țean și Consiliul Primăriei Bata.

Prezentarea cu fast a grupelor devânători și a tradițiilor fiecăreia, com-petițiile canine de frumusețe și delucru, demonstrațiile de vânătoare cușoimi și de tras cu arcul la țintă, pre-cum și delicioasele probe de ceaun cupreparate vânătorești, completateprintr-un autentic spectacol folcloricși un foc viu de artificii, au surprinsplăcut și au creat o atmosferă priete-

nească, destinsă și de bună dispozițieprintre participanți, făcându-i să uitepentru moment, precum la vânătoare,de toate grijile și problemele coti-diene. Nicidecum puține și fără im-portanță în perioada pe care otraversăm.

O sărbătoare adevărată a vânăto-rilor, de înaltă ținută, care a reliefat,încă odată, primatul Festivalului de laBata – Arad în fața celorlalte.

Felicitări și la cât mai multe ase-menea festivaluri anuale! (N. Ș)

Festivalul vânătorilorde la Bata - Arad

În holul generos al Palas–Mall din Iași a fost organizată,pentru orice vizitator sau per-soană interesată, venită spe-cial sau aflată în trecere prinacesta, o inedită expoziție detrofee vânătorești, din Româ-nia, Europa, Asia și Africa. Ex-poziție de trofee cu bun gustmontate pe panoplii și aerisitexpuse, dublată de o alta la fel de valoroasă, cu vânzare, de echipament șiobiecte de decor vânătoresc, deschisă de firme de prestigiu din România șiUngaria. O surpriză și atracție în plus, pentru oricine s-a găsit în zona AtriumPalas–Mall în seara zilei de 29.11.2013, a constituit-o concertul rafinat susținutde trupa Millenium din Chișinău, în continuarea fanfarei locale a armatei.

În concluzie, o manifestare cinegetică elevată, organizată de președinteleAJVPS Iași, col. (r) Gabriel Surdu, și echipa sa de colaboratori apropiați.

Cele mai sincere felicitări pentru inițiativa organizării și reușita manifes-tării, oarecum de pionierat în această parte a țării. (N. Ș.)

Elevată manifestarecinegetică la Iași

Din timpuri imemorabile, pemeleagurile noastre, urșii aufăcut obiectul vânătorii. Fără

nici un fel de îngrădire, în deplinacord cu legile pământului, dar numaipână în 1953.

După aceea, până în 1996, urșii s-au vânat limitat, în două sezoane le-gale de toamnă și, respectiv, deprimăvară, cu lucrări de evaluare, pro-puneri și aprobări de cote de recoltătemeinic fundamentate, factorul„bunul plac” fiind aproape exclus.

Acum se vânează aparent cam totașa, dar cotele de recoltă au fost rebo-tezate „cifre de intervenție” și suntobligatoriu „cercetate” în prealabil,apoi semnate de o pleiadă de funcțio-nari publici, după pretinse scrupuloaseverificări, ajungându-se în final la ceamai importantă semnătură, cea a mi-nistrului, care semnează ceva foarteconfuz și subiectiv, cam „ca primarul”.Un fel de fugă generalizată de răspun-dere.

Deoarece înainte vreme, cotele devânare erau rezultatul echitabil al uneiîmpărțiri proporționale cu efective deurși din fiecare fond de vânătoare, cese suprapuneau în general cererilorgestionarilor, nu prea existau pro-bleme în legătură cu prejudiciile pro-duse deținătorilor de animale saulivezi. Aceștia aproape renunțaseră laalte mijloace de răzbunare împotrivaursului (lațuri, otrăvuri, etc.). Dacăapăreau cazuri de pagube, gestionarulintervenea cu celeritate, știindu-se,aproape fără dubii, care este exempla-rul „culpabil” și nu mai eram, cumsuntem acum, obligați să întocmim, decele mai multe ori post factum și chiar„în fals”, dosare care condamnă la îm-pușcare un… „urs ispășitor”.

Evaluările clasice, anterior întoc-mite corect de gestionari, au fost „îm-bunătățite” însă de curând, pe bazaunor necunoscute studii „științifice” aleICAS-ului, în fapt aranjamente de cifreincredibile în avantajul Direcțiilor Sil-vice și unor asociații agreate din Bra-șov, Harghita și Covasna, mai rar dinalte județe, unde diverși implicați în„procesul de corectare” a lucrărilor auinterese personale. Spre exemplu, unsingur gestionar din Argeș aflat în re-lații de simpatie cu conducerea ICAS,primește câte 3-4 urși recoltă pe an. Ca

de altfel și minigroful din Covasna,care sponsorizează ieșirile în străină-tate ale aranjorului principal, dar și în-tâlnirile din țară ale celorlalți aranjorisecundari, ai cifrelor de intervenție,preocupați în mod serios de denatura-rea adevărului, în interesul celor ce seocupă în principal, de vânzarea pieilorde urs din pădurile României.

În acest mod problemele sunt re-zolvate, surprinzătoarele cote de inter-venție, bazate pe o pretinsă „lucrareștiințifică”, ce nu poate fi verificată șicontestată. Iar aprobarea acesteia seface cu un „înalt grad aleator” sau maiprecis după interesele și bunul plac alaranjorului principal.

Numai câțiva „nostalgici” se maiîntreabă de ce și până când, în văzulși cu știrea tuturor, a inspectorilor dinstructurile teritoriale și centrale aleGărzii de Mediu, Agenției de Protecțiea Mediului și a Ministerului Mediului,în frunte cu d-na ministru RovanaPlumb (mulțumită probabil de cifrelede intervenție din județul de baștinăDâmbovița care au crescut de la 2 la 6exemplare), urșii mai sunt uciși acolounde fac cele mai puține pagube șimai ales la nadă?

Dacă în județul Dâmbovița cota deintervenție a crescut de trei ori, în altejudețe cu efective mai mari, cota de in-tervenție a scăzut de trei ori. Spreexemplu, în județul Hunedoara, un

județ cu suficient de mulți urși, cotade intervenție a scăzut, în cazul AJVPSHunedoara, de trei ori, de la 3 exem-plare aprobate în sezonul 2012/2013la 0 (zero) exemplare în sezonul2013/2014! Dar, numai la AJVPS Hu-nedoara, nu și la Direcția Silvică Hu-nedoara și la alți gestionari „agreați”de aranjorul șef sau de ministru.

Oricine dintre cei interesați poatevedea, din cifrele de intervenție apro-bate, că factorul „bun plac” este la elacasă.

În realitate, omul ICAS-ului sejoacă „științific” cu cifrele, fiindcă gă-sește întotdeauna argumente liniști-toare pentru neștiutori și pentruconștiința ministrului, care poate chiarnu înțelege ce se întâmplă la împărți-rea cifrei de intervenție și extragereanelegală a ursului din România (uci-derea unor exemplare nevinovate lanadă, din cel mai pur interes comer-cial).

Asigurătoare pentru conștiințadoamnei ministru rămâne „rezerva”de 30 de exemplare, reținută la dispo-ziția ei, rezervă ce poate va fi distri-buită la cerere, probabil tot pentru ceiprotejați și ascultători, care pot săabată ursul din pădure spre 1, 2 sau 3tone de pește oceanic stricat, în Mall-urile Bucureștiului, cum s-a întâmplatmai anii trecuți și nimeni nu a pățitnimic. Poate doar ursul!

DECEMBRIE 2013 | 9

Puncte de vedere OPINIE

„Și urșii se împușcă!Nu-i așa?”JAN DORIN CALCIU


Pe țeava puștiiOPINIE

Dacă nu cumva este vorba deexcese decizionale, un gen dederapaje ridicole, total nepro-

ductive și nepotrivite, pentru a dasubstanță și un spor de credibilitateprejudecății că aceia care dețin armesunt niște pricopsiți, un fel de paria aisocietății, arătați cu degetul de toatălumea, fapt pentru care trebuie sanc-ționați prin reintroducerea accizelorpentru arme și muniții, măsură careabia fusese înlăturată la începutul lui2013.

Este îngrijorător să afli cum sestrăduiesc corifeii de la Finanțe - eicred că o fac profesionist (sic!) - săaducă un câștig în privința încasărilorbugetare pentru a putea spune la te-levizor, atunci când se adună capita-lul electoral: „Vedeți ce idei grozaveam avut în primul an de guvernare?Și ăia care vor arme de vânătoare tre-buie să plătească accize majorate cusută la sută, la fel ca persoanele careachiziționează iahturi, blănuri, cris-tale, bijuterii din aur și platină sau au-toturisme!”

Nu doresc să intru acum într-oabordare tehnică a măsurii cu pricina.Punctez doar cât de nocivă poate fiașa-zisa „gândire pozitivă” a diletan-ților care au socotit că arma de vână-toare obișnuită este un obiect de lux,pe care și-l pot permite doar prezum-tivii oameni cu foarte mulți bani, ni-meni altcineva. Este o interpretareaberantă, străină de realitate și de lo-gica elementară.

Evidențiez cu precădere nonșa-lanța prin care promotorii acestei mă-suri au pus laolaltă armele și iahturile,de exemplu, fără nicio intenție de di-

ferențiere a pretinsului criteriu de„lux” care ar exista în trebuința ambe-lor produse. Un mic efort de gândire,dacă acesta se manifesta, ar fi trebuitsă cenzureze lăcomia introducerii ac-cizelor pentru arme și muniții măcardin perspectiva satisfacerii unei nece-sități sociale și economice, atributcare nu poate fi valabil în cazul iahtu-rilor.

Prin urmare, o simplă consultare aDEX-ului ar fi fost suficientă pentru aafla că armele de vânătoare, supuseabuziv accizării, au o utilitate apartepentru vânătoare, fiindcă sunt folositepentru a asigura acel echilibru cinege-tic aflat, din păcate, permanent doarpe lista preocupărilor vânătorești șirareori pe agenda autorităților carepun biruri. Sunt năucit să constat căoficialii care s-au gândit să accizezemai multe categorii de arme sunt sin-gurii care au găsit asemănări și chiarcoincidențe între carateristicile cu-prinse în definiția armei - un obiectcare servește la vânătoare și în uneleprobe sportive, și definiția unui iaht -o navă mică și elegantă, cu pânze saucu propulsie mecanică, pentru unnumăr mic de pasageri, folosită -atenție! doar pentru călătorii de plă-cere.

Venită de „sus”, decizia cu pricinanu are cum să aducă liniștea, dimpo-trivă. Astfel de sincope profesionalenu fac decât să arate cât de mare estederapajul profesional când se „decre-tează” că armele de vânătoare sau deuz personal constituie expresia unuistil de viață foarte costisitor, dreptpentru care cei interesați trebuie săplătescă la fel ca prezumtivii proprie-

tari de iahturi sau autoturisme cu ci-lindree mai mare de 3.000 cc.

Carevasăzică, domnul Ion Ange-lescu, trecut de 90 de ani, care vâ-nează de 74 de ani, dacă s-arîncumeta să-și cumpere o altă pușcăînseamnă că are un un statut social ri-dicat, fapt pentru care trebuie să su-porte costul accizelor inclus în preț, învaloare de sute de euro! Probabil, IonGheorghe Maurer, dacă ar mai trăi, arrâde de modul cum poziționează diri-guitorii de astăzi pe cei care dețin oarmă de vânătoare. Pentru cei care nucunosc, îi informez că fostul demnitarcomunist avea nu mai puțin de 32 dearme, dintre care patru marca Holland& Holland, extrem de valoroase. Unadintre acestea fusese primită cadou dela regina Angliei, era cu intarsii dinaur și gravură în oțel. Valora cam35.000 de lire sterline, așa susține fiulsău. Găsește cineva vreo legătură întrecei doi din perspectiva statutului so-cial?

Prin urmare, este îngijorător săaflu astăzi că dacă tatăl meu, fost vâ-nător în Câmpia Dunării, ar mai fi trăitși ar fi dorit să achiziționeze o altăarmă în locul unui IJ calibru 16 mm,era automat pus pe picior de egalitatecu contemporanul Ion Țiriac, și el de-ținător al unui adevărat arsenal, fiindobligat, la rându-i, să suporte costurilegenerate de noile accize pentru că, nu-i așa, va cumpăra un produs de… lux!

Mă năucesc astfel de raționamentefolosite ca argument economic pentrusporirea încasărilor bugetare. Aș pre-fera să fim scutiți de asemenea poveri,în sensul că toată lumea știe că majo-ritatea celor care dețin o armă de vâ-nătoare sunt oameni cu un statutsocial modest, dornici să păstreze și săcontinuie tradiția din familie, foartemulți dintre ei cu însușiri remarcabile,având exercițiul de a rămâne în slujbaprotejării bogățiilor faunistice prinpăstrarea echilibrului natural.

Cu ce sacrificii și, mai ales, cu cecheltuieli personale, ar fi bine să segândească mai responsabil cei carevor succes public, mărind accizele laarme și muniții prin luarea unor deci-zii lipsite de rezonabilitate și decență.Mai ales în acest caz, cuvincioasa mă-sură lipsește cu desăvârșire.

Armele - produse de „lux”accizate cu dedicațieELIADE BĂLAN

Să fie oare vorba, în ceea ce îi privește pe guvernanți,doar de o stare difuză, susținută de un populismpronunțat, atunci când au hotărât ca armele de vânătoaresă fie clasate, din interes, în categoria produselor de lux?

DECEMBRIE 2013 | 11

MUNI}IE

R evista germană Caliber a pu-blicat în nr. 9/2013, la pag.24-39, un articol dedicat aces-

tei aniversări, semnat de redactorulșef Stefan Perey și de colaboratorulpermanent Michael Fischer (ultimulfiind și autorul fotografiilor). Acoloam găsit informațiile asupra istoricu-lui, cât și date din literatură privindtrageri efectuate la distanța de 100 m,cu unele rezultate excepționale (dis-persii între 6 mm și 23 mm).

Autorii au testat și ei cele 9 gloanțeprezentate mai sus (de la stânga ladreapta: RWS HPBT., MEN HPBT,Hornady HPBT., S&B Sierra HPBT,MEN HPBT., Hornady A-MAX., Fede-ral Sierra HPBT, MEN SFC și PPUFMJ). Explicarea numelor se prezintăsub tabel.

Au tras din poziția așezat la 100 mși din poziția culcat la 300 m, cu armaHaenel RS8 Basic, Fig. 1, ce are țeavalungă de 630 mm, pasul ghinturilor de10 inch, iar pe ea s-a montat o lunetăSteiner Military 4-16x50. Cartușele auprovenit de la firmele producătoare.

Arma este destinată trupelor spe-ciale, care pot obține rezultate maibune, montând și frâna de gură. Unelecifre din tabel prezintă însă interes șipentru vânători, cum ar fi cele reali-zate la distan a de 300m cu HornadyA-Max, S&B Sierra HPBT și MENHPBT.

Explicarea prescurtărilor: grs =grains (1 grain = 0,0648 grame);HPBT = Hollow

Point Boat Tail (Vârf găurit coadătronconică) FMJBT = Full Metal Jac-ket BoatTail (Cămașă întreagă coadătronconică); SFC = Schrägflächen Ges-chos (Glonț din tombac presat, cu vârfgăurit urmat de un canal axial adâncce provoacă în lungul său deformareacorpului).

Orificiile sunt astupate de coafedin polimer cu vârful ascuțit, mărindu-

le Coeficienul Balisic, iar la SFC de unștift scurt din tombac.

Succesul său a fost imediat, toatefirmele importante de muniție îl pro-duc cu mai multe modele de glonț,acest calibru find eficient pentru totvânatul de talie medie și mare, ameri-can și european, de la capra neagră laelan, poate doar cu excepția urșiloragresivi ce trebuie stopați fulgerător.

Calibrul .300WinchesterMagnum a împlinit 50 de aniMATEI TĂLPEANU

A trecut o jumătate de secol de când calibrul .300 Winchester Magnum a fost lansat pepiață în 1963, el fiind cel mai nou din familia de 4 cartușe Win.Mag. scurte cu centură.Primul a fost .458 Win. Mag. (1956), iar pe baza tubului său - îngustat la umăr și gât -au apărut în 1958 calibrele .338 Win. Mag și .264 Win. Magnum. Ele pot intra înmecanismul standard al carabinelor cu repetiție, primele 3 având tubul cartușului lungde 63,50mm, pe când cel mai nou îl are de 66,55 mm.

Greutate și Fabricant V2 Precizie Precizie model glonț cartușe m/sec (100 m) (300 m)

în mm în mm147 grs. PPU FMJBT PPU 985,2 62 84154 grs. MEN SFC MEN 934,4 19 69168 grs. Sierra HPBT S&B 945,8 22 33178 grs Hornady A-Max Hornady 915,5 31 30190 grs. MEN HPBT MEN 861,6 18 35190 grs. Sierra HPBT Federal 906,6 12 44195 grs. Hornady HPBT Hornady 899,2 24 39200 grs. RWS HPBT RWS 864,5 13 52200 grs. MEN.HPBT MEN 775,6 14 32

TABEL cu rezultatele gloanțelor de calibrul .300 Winchester Magnum trase la100 m și la 300 m, cu arma Haenel RS8 Basic

1

Orice vânător își dorește să aibălângă el un câine bine dresatși disciplinat care răspunde

prompt la comenzi. Succesul în etapade formare este asigurat de înțelege-rea modului în care trebuie educat –dresajul este o activitate frumoasă dardificilă ce trebuie făcută cu dragoste,tact și răbdare. Să nu pierdeți nicio-dată din vedere limitele fizice și psi-hologice ale câinelui, specifice fiecărei

perioade din viața acestuia, dar și derasa din care provine. Ședințele dedresaj nu trebuie să aibă durate preamari.

Într-o primă etapă, contează co-rectitudinea cu care sunt efectuate co-menzile și nu numărul de repetări.Comenzile date câinelui trebuie să fiescurte, compuse dintr-o singură silabăsau cel mult două: „aici”, „șezi”, „du-te”, „caută”, „aport”.

ÎnceputulÎn primele luni de viață în care este

esențial dresajul „de curte”, tânărulcâine trebuie menajat, trebuie să lu-creze cu plăcere, fiind supus la eforturimoderate. Nu este indicat să vă supu-neți puiandrul la sesiuni lungi și epui-zante – astfel de abordări extreme potcrea dezechilibre fizice și psihice cevor lăsa urme pentru toată viața. Estefoarte important să urmărim ca toatecomenzile date să fie obligatoriu exe-cutate.

În cazul în care comportamentulcâinelui denotă plictiseală și lipsă deatenție, atunci mai bine întrerupețilecția. Nu este bine să supraevaluămcapacitatea de înțelegere a câinelui,oricât de inteligent ar fi.


DresajulCHINOLOGIE

Pentru un vânător povestirile și amintirile cinegetice seîmpart în două perioade: cea dinainte de a avea câine șicea de după. Numărul istorisirilor, dar și al kilometrilorstrăbătuți la picior cresc, reușitele, eșecurile, năzbâtiilemembrului patruped al echipei sunt sarea și piperulzilelor de vânătoare. Cu siguranță, în timp, vor fiapreciate totuși mai mult reușitele.

Despre aportText și fotografie MARIA SĂVULESCU

DECEMBRIE 2013 | 13

Dresajul în câmpDupă primele 4-5 luni poate în-

cepe etapa dresajului în câmp. Con-ducerea câinelui în teren trebuieadaptată fiecarei rase în funcție de uti-litatea și modul de lucru specific. Estefoarte important să pregătim câinelepentru întâlnirea cu vânatul. Un altelement important, chiar esențial, estereacția la focul de armă. Aportul poatefi învățat și repetat în perioada dresa-jului „în curte”. Pentru a se obișnui cuprezența în gură a blănii și a penelor,puteți face aporturi folosind piciorușede iepure. Acestea sunt mici și ușor depurtat pentru un pui de 2-3 luni.

După ce se obișnuiește cu ele șidupă ce își însușește și etapele apor-tului în mod corect puteți încerca sălucrați cu păsări mici (de preferință arfi bine să nu începeți cu utilizareaunui porumbel pentru că lasă foartemultă pană și s-ar putea ca aceastăprimă experiență să nu fie pe placul

învățăcelului). În această etapă putețiîncepe să simulați aportul la iepureutilizând un băț de diferite mărimi șigreutăți (funcție de dimensiunile câi-nelui) învelit într-o bucată de blanăde iepure. Este foarte important să fiedeprinse în mod corect toate etapeleaportului. Câinele trebuie să plecedupă aport doar la comandă – deaceea este bine ca într-o primă etapăsă-i se dea comanda „culcat”. Searuncă aportul și apoi, după câtevasecunde (zece-cincisprezece), se dăcomanda „aport”.

La primele execuții obiectul se vaarunca în apropiere și cel mai impor-tant în aria vizuală a câinelui. La adu-cerea obiectului câinele se va pune în„șezi”. Dacă nu se va așeza, se vaapăsa ușor pe crupă, așezându-l astfelîn poziția dorită, cu aportul în gură.Aportul nu se trage niciodată din guracâinelui. I se va da comanda „lasă”, ți-nând mâna stângă sub vânatul apor-

tat, atingând cu podul palmei maxila-rul inferior. Dacă nu vrea să lase apor-tul, îl facem să deschidă gura apăsândcu degetele lateral buza inferioară pedinți. În acel moment, din cauza du-rerii, va lăsa aportul în mână. La exe-cuția corectă câinele va firecompensat și lăudat. În momentulîn care se trece la lucru în câmp estefoarte important ca vânătorul să fieun bun trăgător pentru a ajuta câineleîn identificarea corectă a rolului săuîn echipă. Mai ales la început nu esteindicat să se folosească decât vânatcald, proaspăt, nu rece, înghețat saucongelat – putem avea neplăcuta sur-priză ca aportul să nu fie adus. Estefoarte important să urmăriți compor-tamentul câinelui – nu tolerați scutu-rarea sau mușcarea vânatului.

Lucrul la apăLucrul la apă este un alt element

definitoriu pentru un câine de vână-toare. Aportul din stuf, de pe malulopus, sau de pe oglinda apei, sunt ele-mente ce trebuiesc stăpânite și efec-tuate cu dăruire. Și aici trebuie săîncepeți treptat, este important ca pu-iandrul să intre cu bucurie în apă, maiîntâi în apă mică și apoi, treptat, înapă mare.

După această etapă, în care putețilucra cu sticle de jumătate de litrupline mai mult sau mai puțin cu apăsau cu lemne, puteți trece și la aportulvânatului – la început de la distanțemici. Un câine bine dresat va aducevânatul din apă și abia după predareaîn mâna stăpânului se va scutura deapă. Urmăriți-l și dacă are tendința dea lăsa vânatul și a se scutura atrageți-i atenția pentru a nu o face.

După ce câinele capătă experiențăși încredere, îl vom învăța să recupe-reze vânatul împușcat, atât pe celmort cât și pe cel rănit. Putem lucraîn echipă cu un alt vânător care va as-cunde vânatul la o distanță de 30 – 40de metri de conducătorul câinelui.Este foarte important ca să efectuațicăutarea pe vânt. În toată perioadadresajului vânați pentru câine, adap-tați-vă la condițiile terenului și la sta-rea câinelui.

Un câine cu o moștenire geneticăbună, ce dovedește pasiune și dorințăde lucru, poate deveni un câine de vâ-nătoare deosebit. Treuie doar să abor-dăm educarea lui cu răbdare șidragoste și atunci satisfacțiile nu sevor lăsa prea mult așteptate. Dacăaveți grijă de formarea lui, veți aveabucuria de a avea alături un coechi-pier de nădejde și un prieten devotat.

Pentru liniștea și confortul perso-nal, și mai ales pentru situațiica cea de mai sus, există o solu-

ție mai mult decât elegantă și civili-zată: cușca pentru transportul câineluide vânătoare. Dacă la magazin vomavea deja pregătite informațiile privindrasa și talia câinelui, alegerea unei

cuști este relativ simplă, ținând cont bi-neânțeles și de bugetul disponibil. Unelement de care trebuie să ținemseamă este și spațiul suplimentar pecare trebuie să îl ofere cușca pentruconfortul patrupedului pentru că, sănu uităm, de cele mai multe ori călă-torim pe distanțe destul de lungi și nu

dorim ca la final să scoatem din cușcăun câine amorțit în cine știe ce poziție,și care, fericit că a scăpat din cușcă, vaface orice altceva decât să fie atent lapartida de vânătoare care începe.

Diversitatea relativ mare de mo-dele ne permite alegerea unei cușticare să ofere confort, siguranță și pro-tecție partenerului nostru. Putemalege astfel un model din plastic sauunul din metal. Fiecare are avantajeleși dezavantajele lui. Modelele dinplastic sunt mai compacte și oferă oprotecție mai bună a podelei în situa-ții „nefericite”, dar oferă mai puținăvizibilitate și crează o senzație de con-strângere, dacă o putem numi așa, dincauza pereților compacți. O cușcă dinmetal, cu gratii, este mai aerisită,oferă mai mult confort câinelui datăfiind „transparența” și vizibilitateaprin pereții săi dar, pe de altă parte,în caz de… „nevoi” sau rău de ma-șină, avem de spălat serios la podeauaportbagajului!

Pentru mașina personală, o soluțiede compromis ar putea fi achiziționa-rea unui grilaj ce se montează pe ex-teriorul banchetelor din spate șisepară portbagajul de habitaclul ma-șinii. În acest caz avem nevoie și deun preș de cauciuc sau plastic prefor-mat, montat pe podeaua portbagaju-lui. Sunt ușor de instalat și dedemontat și pot fi curățate și spălatefără prea mult efort.

Este iarnă și încălzirea mașinii asi-gură confortul necesat în interior. Apaînsă nu trebuie să lipsească și, ca re-gulă generală, nu uitați ca în dimi-neața dinaintea plecării să reduceți lacel puțin jumătate cantitatea de hranăpe care i-o dați câinelui pentru a evitaneplăcerile cauzate în caz de rău demașină. Și, nu în ultimul rând, nu ui-tați lesa, ori de câte ori dați câinele josdin mașină. Este bine să-l ținețiaproape pentru că, de bucurie că eliber, s-ar putea să sară direct pe caro-sabilul șoselei. Paza bună trece primej-dia rea!


De câte ori nu am fost puși în situația de pleca lavânătoare și de a nu putea lua câinele cu noi, pentru cămergeam cu mașina altui prieten și nu-i putem murdăriportbagajul. Avem câine de vânătoare, îl prețuim laadevărata lui valoare și ne bucurăm de fiecare dată cândavem ocazia să îl avem alături la o partidă de vînătoare.În același timp nu punem la îndoială pasiunea pentruvânătoare a prietenului nostru, dar nici nu-l putem acuzaîn vreun fel.

La drum cu câinelede vânătoareALEXANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

CE VÂNĂM ÎN DECEMBRIEMAMIFERE: bizam, căprior (femelă), cerb comun (mascul de selecție, femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel),câine enot, dihor comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure,vulpe; până la 15 decembrie: capră neagră (exemplar trofeu și exemplar de selecție), cerb lopătar (mascul deselecție), muflon.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, cioară-de-semănătură,cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliță mare, graur, graurdobrogean, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică,rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rațăcârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; pânăla 15 decembrie: ieruncă.

Zonele de refugiu s-au delimitatcu scopul refacerii populațiilorfaunistice de interes cinegetic,

care suferiseră diminuări severe - da-torită braconajului intens - atât în pe-rioada celui de-al Doilea RăzboiMondial, cât și în cea secetoasă dinanul 1946. Cele 28 de zone astfel in-stituite însumau aproape 100.000 ha,mai exact 99520 ha. Menționăm șifaptul că acestea s-au delimitat cu unan înaintea creării primelor fonduride vânătoare.

Stabilirea acestora s-a făcut pentrutoate treptele de relief de pe teritoriuljudețului, astfel:

În regiunea montană s-au deli-mitat 7 zone: a) la sud de dru-

mul Sinaia-Moroeni până la hotarulcu județul Dâmbovița, pe 1720 hapentru cervide, urși și mistreți; b)zona Jepi pe 1.100 ha, pentru cervide,urși și capre negre; c) zona Coștila pe1.900 ha pentru cervide, urși și caprenegre; d) în bazinul văii Azuga pe10.100 ha pentru cerbi, mistreți șiurși; e) pe valea Zănoaga pe 1.560 hapentru căpriori, urși și mistreți; f). înMunții Grohotiș până la hotarul cu ju-dețul Brașov, pe 7.360 ha pentrucerbi, urși și mistreți; g) zona Cheia-Bratocea până la hotarul cu județul

Brașov, pe 8200 ha pentru cerbi, râși,urși și mistreți.

În regiunea de contact carpa-tico-subcarpatică s-au delimitat

3 zone: a) la nord de drumul dintrelocalitățile Podu Corbului și Șotrile,pe 4.000 ha, pentru căpriori, urși șimistreți; b) zona Cerașu-Râncezi pe1.240 ha pentru căpriori și mistreți; c)zona Posești-Târlești pe 780 ha pen-tru căpriori și mistreți.

Cele mai multe zone de refugiuale vânatului (11) s-au creat în

arealul subcarpatic și anume: a) întreMăgureni și limita cu județul Dâmbo-vița pe 1.160 ha pentru iepuri și că-priori; b) la vest de drumul dintreProvița de Jos și Drăgăneasa, pe 1.600ha, pentru iepuri, căpriori; c) zonaOcina-Plaiu-Talea pe 1.200 ha pentrucăpriori și mistreți; d). zona Buștenari-Melicești pe 1320 ha pentru mistreți șiiepuri; e) între valea Doftănețului șisatul Vâlcănești pe 1.160 ha pentru ie-puri, mistreți și căpriori; f) zona GuraVitioarei-Bogdănești pe 1080 ha pen-tru iepuri și căpriori; g) la nord de ali-niamentul satelor Șoimari-Trenu-Salcia până la limita cu județul Buzăupe 1.700 ha pentru iepuri și căpriori;h) zona dintre Popești și Mehedința pe

1.680 ha pentru iepuri, căpriori și po-târnichi; i) zona dintre Nisipoasa și Ur-lați pe 1.240 ha pentru iepuri, căprioriși potârnichi; j) zona Seciu pe 800 hapentru iepuri, căpriori și potârnichi; k)între Gornet Cricov și Călugăreni pe2.040 ha pentru iepuri și potârnichi.

La interferența subcarpaților cucâmpia s-au delimitat 4 astfel

de zone: a) în sectorul Mărgineni-Dăr-mănești până la hotarul cu județulDâmbovița pe 2.680 ha pentru iepuriși căpriori; b) la nord de drumul dintrelocalitățile Filipești Târg și Dițești pe1.560 ha pentru „vânat de câmp”; c) înzona Moreni pe 1.560 ha tot pentru„vânat de câmp”; d) masivul pădurosdintre Cocorăștii Mislii și Plopeni pe1.560 ha pentru iepuri, mistreți și că-priori.

În arealul de câmpie s-au delimi-tat numai 3 zone: a) între șo-

seaua Albești-Ciorani la est, calea feratăPloiești-Urziceni în vest și hotarul cu ju-dețul Ialomița pe 31.100 ha, vizate fiindtrei specii: iepurii, fazanii și potârni-chile; b) în zona comunei Gorgota, pe7.360 ha, tot pentru iepuri, fazani și po-târnichi; c) în zona Zalhanaua-AriceștiiRahtivani pe 760 ha, pentru „vânat decâmp”.

În zonele de refugiu ale vânatuluimenționate, în sezonul vânătoresc1948-1949 a fost interzisă vânătoarea.Totodată, locuitorilor din satele vecineli s-au impus restricții severe pentru pă-șunatul animalelor domestice în acelezone.

DECEMBRIE 2013 | 15

Inspectoratul de Vânătoare al județului Prahova dinPloiești împreună cu reprezentanții vechilor societăți devânătoare au fixat, la începutul anului 1948, primelezone de refugiu pentru vânat. Acestea, la 12 iunie 1948,au fost avizate favorabil de către Direcția Vânătoarei dinMinisterul Agriculturii și Domeniilor de atunci.

Zonele de refugiuale vânatului stabilite în 1948 în județul PrahovaSORIN GEACU

STUDIU

I

IIIV

VIII

Foto: ALIN-CODRU MANU


HibernareaETOLOGIE

H ibernarea este precedată deo hrănire abundentă careduce la depunerea în orga-

nism a unui strat de grăsime ce con-stituie rezerva de energie pentruperioada hibernării. Pentru a rezistaacestei stări hibernante, maniferele îșipregătesc un loc special numit bârlog,care va avea rolul de protecție împo-

triva frigului, vântului și precipitații-lor. Ursii își pregătesc bârlogul într-opeșteră, sub un arbore căzut, sau subrădăcina unui arbore mare. Veverițeleîși găsesc adăpost în scorburile copa-cilor, iar viezurii și popândăii în gale-rii subterane.

În bârlog, pe timpul iernii, ur-soaica naște 2-3 pui și îi crește prin

alăptare până primăvara, fără să-i pă-răsească. Masculii stau și ei în bârlog,dar în zilele cu soare ies la vânătoare.Într-o iarnă cu zăpadă destul de mare,la o vânătoare de mistreți, m-am tre-zit cu ursul în goană și nu-mi venea săcred ochilor!

Alt hibernant, care iese și el din ga-leriile subterane în zilele mai călduțepentru a căuta hrană, este viezurele.

Și iată veverița jucăușă… „S-agândit de astă vară/ Să adune în că-mară/ Nuci, alune și castane/ Ca sănu moară de foame”….

O hibernare tipică este a marmo-tei alpine, la care hibernarea durează,în funcție de zona geografică, între 5-7 luni. În timpul hibernării funcțiilevitale se reduc foarte mult (respirația,bătăile inimii, circulația sanguină,temperatura corpului, greutatea cor-porală scade în limita toleranței pen-tru menținerea funcțiilor vitale).

În afara hibernării, organismelesupuse unor temperaturi ridicate,când plantele se usucă și sursele dehrană lipsesc, așa cum se întâmplă înunele zone geografice (ex. la tropice)mai există o formă de apărare numităsomn estival. În această stare organis-mul nu se hrănește, ci intră intr-unsomn profund, care durează până lareinstalarea condițiilor optime dehrană. La noi în țară cele mai caldeluni sunt iulie și august, când pârșiiintră într-un somn estival în scorbu-rile copacilor.

HibernareaProf. ILARION LAZEA

Acest fenomen natural este prezent pe toate continentele,adevărat, la puține specii de interes vânătoresc. La noi înțară succesiunea celor patru anotimpuri determinămigrația, după care, la speciile sedentare și care nu seacomodează frigului și iernilor cu zăpadă și ger mare,urmează hibernarea, iar în perioadele de vară foartecălduroase, somnul estival. În această formă de existență,organismul își reduce mult funcțiile vitale, intrând într-oaltă formă de viață caracteristică speciilor hibernante.

D esigur, este întrebarea pecare mulți dintre noi ne-ampus-o, deseori, în ultimii ani

când sezonul abia deschis pentruacest vânat de câmp nu ne-a oferitprea multe satisfacții vânătorești. Dar

nu întotdeauna trebuie să ne grăbimcu acel răspuns: „nu este vânat”! care,după cum bătrânește ar trebui să cu-getăm, nu este deobicei acoperit de ojustă analiză a multor factori de con-junctură, ce conduc la categorica eti-

chetă, în locul unei reale situații dinteren.

Iată că în acest an, întrebarea paresă nu mai fie de actualitate pentrumultele zone din țară, deoarece, slavăCelui de Sus, natura a dăruit belșugde produse agricole și nu numai, câm-pul, clima, toate oferind o considera-bilă hrană pentru oricare fel de vânat,nu în ultimul rând pentru iepure.

Ocolind faptul că zăpezile diniarna trecută cât și cele care și-au în-tins, peste pământ, mantia albă de miide ani, ne-au speriat uneori și ne-aufăcut să gândim, așa cum era firesc, lavânatul aflat în suferință, învățămin-tele trase la nivelul asociațiilor vână-torești se oglindesc acum, mai bines-au mai puțin bine, după caz, înmodul în care fiecare grupă de vână-tori și-a gospodărit fondul aflat în răs-pundere.

Pornind, primăvăratic, de la efi-cientele combateri ale dăunătorilor cupăr și pene, urmate de nenumărate

18 |

DIN TEREN

Pentru că speranța moare ultima, noi, vânătorii, nutrebuie să dezamăgim, gândindu-ne însă că vânatul, cândare hrană stă retras în locuri liniștite. Cu gândul laiepurii de altădată, trebuie să ne mulțumim cu iepurii deacum! Mai puțini, dar totuși suficienți ca să dea suflu hobby-ului ales.

Iepuri de ieri și de aziText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

acțiuni de prevenire a braconajului,gospodărind prin repararea și crește-rea numărului hrănitorilor, acumu-lând, la ceas de toamnă, hrana care vascoate din impas vânatul și va înlocuipe cea acoperită de zăpadă, îngheț, lavreme de viscol prelungit - potențialidușmani ai existenței vânatului, șipână la mult așteptata zi a deschideriivânătorii la iepuri, este iată, un drumlung, deloc simplu, presărat de-a lun-gul perioadei amintite cu încă alte ne-numărate cauze care pot duce la ovizibilă scădere a efectivului acestorasau dimpotrivă, la o simțitoare înmul-țire a vânatului amintit.

Deschiderea vânătoriiCu circa o lună înainte, câmpul se

bucura de prezența zilnică a gospoda-rului care căuta să profite de vremeabună pentru a finaliza lucrările speci-fice ale acestei toamne prelungite șisă-i ofere ogorului cuvenita-i odihnă,iar vânatului, stabilitatea în teren.

Și pentru că speranța moare ul-tima, noi vânătorii, nu trebuie să de-zamăgim gândindu-ne însă că vânatuldeocamdată s-a retras în locuri liniș-tite, hrana fiind pretutindeni. La des-chiderea vânătorii la iepuri, din acestan, am numărat într-o cultură de lu-cernă nu mai puțin de nouă culcușuri,unele grupate câte două sau trei, ceeace dovedește că vânat există! Cazulnu a fost singular. Nu ne rămânedecât să folosim iscusința și să alegemcele mai potrivite metode de scoto-cire.

Urecheatul este inteligent! Nu văbazați pe faptul că este fricos. În timp,comportamentul acestuia s-a mai mo-dificat, spre insatisfacția vânătoruluinedocumentat.

Ar cam fi cazul să mai umblăm șiprin conținutul acelor povești cu „fri-coși”!

Cât ne privește pe noi, vânătorii,nu armele sofisticate adună vânat,mai degrabă ar trebui să scuturămtolba, plină sau nu cu cunoștințe, cupractica în poligonul de antrenamentși pe fondurile de vânătoare și nunumai… Atunci să vedeți!

Acum suntem tot mai aproape decapriciile iernii și cum iarna nu-i cavara, lăsăm în urmă toate amintirileanotimpurilor trecute și sperăm săgustăm din oferta prezentului ano-timp numai momente plăcute cumulți urecheați.

Cu gândul la iepurii de altă dată,trebuie să ne mulțumim cu… iepuriide acum, mai puțini, este drept, darsuficienți să dea tonus și să animepartidele de vânătoare.

La iepuriSpre sfârșitul decadei a doua a

lunii noiembrie, participam într-o plă-cută ambianță oferită nu numai decomponenții grupei conduse de paz-nicul de vănatoare Nicolae Vasile,tânăr plăcut la înfațișare, bine pregă-tit profesional și cu o deloc supără-toare exigență organizatorică, cât șide o duminică însorită de toamnă târ-zie.

Unsprezece vânători, cu vârsteapropiate, trădate de experiența ceamintea de bunele obiceiuri de vână-toare dinainte de ’89 dar și de acel fleral bunelor maniere vânătorești com-pletate dupa ’90, și-au dovedit dibăciaîn a „scoate la plimbare” iepurii deprin ascunzișuri, care, odată stâniți, segrăbeau să iasă din raza tirului, uniialergând cu urechile în vânt, alții cuurechile lăsate pe spate.

Compania unor vânători ca HoriaBanu, zis „Doctorul”, Matei Dima, zis„Profesorul” și Valer Murea – tatăl,alături de fii săi Cornel și Chivel, ziși„Familia”, au făcut deliciul zilei prinnumărul de iepuri dobândiți și prin

glumele lor, menținând antrenul par-ticipanților și presărând cu momentede voie bună desfășurarea partidei devânătoare. Imaginea cu primul iepurepregătit pentru tolbă, încă de la pri-mele ore ale deschiderii vânătorii, oconfirmă. Urecheatul era pe un ogorarat nu de mult. Cei mai mulți însă și-au găsit refugiul într-o frumoasă cul-tură de rapiță. Deh!!! Unde dai șiunde crapă!

Nici darnicele ogoare nu de multarate nu ne-au dezamăgit, oferindu-ne convingerea că iepuri sunt. De maimulte ori ne-au luat prin surprindereși ne-au pus și în încurcătură sărindnu înaintea bătăiașilor ci înapoia aces-tora. Avantaj ei!

Am putea completa de asemena,după observațiile făcute pe exempla-rele dobândite, că lipsa proeminențeipe cubitus indică faptul că majoritateaiepurilor de câmp vânați în acea zisunt din acest an. Să le țină bunul obi-cei în gospodărire gazdelor și pe maideparte și să avem evaluări cât maibogate.

Eu doar am zis!

DECEMBRIE 2013 | 19

Poate că partea cea mai dificilăîn vânătoarea la gârliță mareeste observarea și urmărirea

cârdurilor de păsări și găsirea locurilorunde se hrânesc și a traseelor de pasaj,mai ales atunci când păsările se mutăde pe o zonă pe alta, deranjate de di-feriți factori.

VremeaDacă locurile rămân liniștite, sto-

lurile își păstrează rutina și obiceiurilezilnice și astfel putem avea șansa unorpartide reușite la pasaj. Și pentru că

tot a venit vorba de șansă, trebuie săamintim aici un factor ce ține prin ex-celență de acest element, vremea. Vre-mea, senină sau cu ceață, poate facediferența într-o partidă de vânătoare.Dacă într-o zi senină sau doar cu nor,poziționarea standului, atrapele, ca-muflajul și tehnica de chemare potatrage mai mult sau mai puțin stolu-rile de păsări, o zi cu ceață, alături deelementele enumerate anterior, poatespori considerabil șansele reușitei.Poate că nici un alt factor prezent încadrul unei partide de vânătoare la

gărliță mare nu este capabil săschimbe într-o asemenea proporțiesorții de izbăndă.

Cer senin sau ceațăUn cer senin și o vizibilitate foarte

bună nu constituie factori favorabilivânătorii la pasaj. Păsările zboarăfoarte sus și, datorită vizibilității ex-tinse, se țin departe de suprafața pă-mântului și pot observa oriceschimbare a peisajului sau configura-ției terenului peste care zboară și pecare, se pare, îl cunosc suficient debine pentru a observa modificările, fieele cât de mici. Ochii ageri nu scapănimic din vedere, iar camuflarea vână-torilor devine mult mai dificilă.

De cealaltă parte, ceața scade vizi-bilitatea și ne ascunde practic de privi-rile scrutătoare ale păsărilor. Deasemena atrapele își pierd conturul de-finit și detaliile datorită ceții și suntpercepute doar ca o formație asemănă-toare stolurilor așezate să se hră-nească. Atât dimineața cât și la pasajulde seară, ceața influențează comporta-mentul păsărilor în drumul lor dintrelocurile unde se hrănesc și cele cu apă.Afectând vizibilitatea, ceața afecteazăimplicit și altitudinea de zbor a păsări-lor, astfel că acestea vor coborâ până


DE SEZON

Gârlițe mari în prag de iarnăText și fotografie MAC

În fiecare an, pasajul atrage un număr însemnat devânători pasionați. De regulă, gârlițele se grupează în zoneunde găsesc hrană și apă, înoptează pe lacuri sau bălți, iarpe parcursul unei zile pasează între ogoarele cu grâuîncolțit, rapiță sau coceniște, și locul unde merg să bea apă.

când vor fi capabile să distingă deta-liile de la sol. Cu cât ceața este maideasă cu atăt se va reduce altitudineade zbor, facilitând astfel tirul. Existăînsă și un revers al medaliei. Dacăceața este prea deasă și prea jos, păsă-rile pot coborâ până în apropierea so-lului și adesea în liniște deplină și nepot lua prin surprindere. Când ajun-gem să le vedem poate fi deja prea târ-ziu pentru a mai trage. O altă situațieapare atunci când ceața formează obandă groasă de câțiva metri numai înapropierea solului. Atunci păsările sevor deplasa deasupra ceții, le putemauzi dar nu le putem vedea, un scena-riu nu tocmai fericit pentru vânători.Cazul ideal este atunci când ceața esteașezată pe înălțime, astfel că păsările

nu se vor ridica deasupra ei, iar la solexistă o bandă de câțiva metri cu vizi-bilitate mai bună. În această situație,gărlițele pot distinge relativ bine obiec-tele de la sol, dar există și o notă de di-sipare a detaliilor, element carefuncționează în favoarea vânătorilor.Aici intervine buna pregătire a partideide vănătoare.

Răbdarea aduce reușitaAtrapele trebuie poziționate într-o

formație pe cât posibil mai apropiatăde firescul cârdului așezat la păscut,cu suficient spațiu între siluete și deregulă orientate cu ciocul spre vânt.Distanța standului față de formațiaatrapelor nu trebuie să depășească20, cel mult 30 de metri iar camufla-

rea, atât a standului cât și a vânători-lor, este un element cheie. Mișcareasau mai bine spus nemișcarea înstand, poate face diferența atuncicând păsările dau târcolae deasupraatrapelor. Din momentul în care amzărit practic siluetele gârlițelor trebuiesă rămânem nemișcați până la mo-mentul tirului. De regulă stolul seapropie, apoi se rotesc de câteva oriînainte de a începe să coboare atrasede siluetele de la sol. Adesea dispar înspatele nostru și avem senzația că vorpleca. Atunci există tentația de a ne în-toarce să le urmărim. Este poate unadin marile greșeli pe care le putemface. Chiar dacă ne-au depășit și s-auîndepărtat, privirile lor continuă să ur-mărească cu atenție locul unde ar putesă se lase. Rezistați tentației și rămâ-neți nemișcat. Urmăriți-le zborul doarcu ochii minții și așteptați câteva mo-mente. După câteva cercuri, vor maida un ocol și se vor întoarce. De re-gulă, de data aceasta vor „rupe aripile”și se vor lăsa spre atrape. De dataaceasta tirul nu va mai fi decât o che-stiune de rutină…!

În preajma sărbătorilor de iarnă,un preparat din carne de vânat estetotdeauna binevenit pentru o ocaziespecială alături de prieteni. Gătită cuatenție și preparată cu mirodeniileadecvate, o gârliță mare poate fi oadevărată delicatesă ce va atrage ad-mirația și aprecierile mesenilor.

Ingrediente necesare: o gârliță marebine curățată, o portocală, o lămâie,două linguri de mirodenii amestecate,alese după preferința per so nală, douălinguri de ulei de măsline, o lingură desare de mare, cinci linguri de miere.

Preparare: puneți gâsca într-o tavăîncăpătoare și crestați pielea de jur îm-prejur cu un cuțit bine ascuțit, avândgrijă să nu pătrundeți carnea. Dațicoaja portocalei și a lămâiei pe răză-toare și amestecați-le cu mirodeniile,sarea și uleiul de măsline. Tăiați porto-cala și lămâia felii și umpleți pasăreacu ele. Ungeți gâsca cu amestecul obți-nut anterior și dați-o la cuptorul preîn-călzit la 230°C până se rumenește ușor.Dați cuptorul la 170°C și lăsați carnea încontinuare, pentru alte 30 de minute,ungând-o din când în când cu grăsimeadin tavă. După acest timp tăiați gârlița

la încheietura copanelor și a aripilorpentru a fi mai bine pătrunsă și turnațimirea peste ea. Lăsați-o în cuptor, la focmic, până ce mirea de pe piept se cara-melizează ușor. Scoateți-o din cuptor șiînveliți-o cu o folie de aluminiu timp de15 – 20 de minute pentru a se frăgezi.Se servește cu diferite garnituri de le-gume sau fructe – mere caramelizate,și/sau ciuperci, după preferință. Sosuldin tavă poate fi servit într-un bol se-parat pentru a da gust cărnii. Un paharde vin roșu demisec-sec, shiraz, pinotnoir, va adăuga un plus de savoare bu-catelor. Poftă bună!

Gârliță mare la cuptor, cu portocale și miereGastronomie vânătoreascăNANA NINA

DECEMBRIE 2013 | 21

E xistă cătina albă și cătinaroșie. La noi este mai cunos-cută cătina albă, decât cea

roșie. În unele părți i se mai spune șicătină de râu sau simplu, cătină.

Cătina este un arbust fructifer alecărui beneficii se cunosc încă din an-tichitate. Se pare că ar fi originară dinAsia de Sud, iar chinezii o folosesc depeste 2 000 de ani în medicina tradi-țională.

Și tibetanii utilizau cătina, carecreștea în sălbaticia munților Hima-layeni, folosind-o ca aliment și ca me-dicament. Ei tratau o mulțime deprobleme, de la bolile respiratorii,până la problemele cu pielea.

Cătina este unul dintre cele maipotente medicamente naturale. Eaconține o mulțime de antioxidanți,este o importantă sursă de Omega 7,care este de asemenea, foarte impor-tantă pentru organism.

Cătina albă se utilizează deopo-trivă în industria alimentară, în silvi-cultură, în farmacie dar și ca plantăornamentală. Fructul de cătină con-ține de două ori mai multă vitamina

C decât măceșul și de 10 ori mai multdecât citricele. În fructele coapte con-ținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspăt. Alte vitamine pre-

zente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9,E, K, P, F. Mai regăsim celuloză, beta-caroten - într-un procent net superiorcelui din pulpa de morcov, microele-mente ca fosfor, calciu, magneziu, po-tasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe,etc.

Numită popular și „ginsengul ro-mânesc”, cătina poate fi folosită încazul unor boli precum cele de piele,stres, anemie și hepatită.

Fructele de cătina pot fi consu-mate ca atare, în starea lor naturală,pot fi preparare cu miere sau sucul lorpoate fi diluat cu apă.

De la cătină nu se folosesc doarfructele, ci și mugurii, frunzele șiscoarța.

Fructele, cu gust dulce-acrișor, potfi consumate în stare pură sau înamestec cu miere, în principal. Deasemena pot fi folosite la preparareaceaiului, a prăjiturilor etc. Fructele decătina pot fi consumate și sub formăde suc, gem, sirop sau vin.

Cătina este considerată un bun an-tiinflamator, cicatrizant, antibiotic,astringent. Trebuie știut că proprietă-țile antiinflamatoare, cicatrizante șiantibiotice, sunt deținute și de scoarțaarbustului de cătină.

Sub formă de ulei, cătina poate fifolosită și pentru afecțiuni oftalmolo-gice - miopie, hipermetropie, glau-com, cataractă, dar și pentru urticarie,alergii, dermatoze, imunitate scazută,ulcere cutanate, eczeme, acnee, es-care, hemoroizi, psoriazis și arsuri so-lare. Uleiul de cătina ține sub controlnivelul colesterolului.

În oricare dintre situații este reco-mandat să cereți și părerea medicului.Este foarte ușor să confundăm sim-ptomele sau aspectul unor afecțiuni șide aceea opinia medicului specialisteste neapărat necesară și se impuneca o măsură de siguranță.

Cătina, conform unor observațiimai recente, ajută la păstrarea tinere-ții. Mai bine zis, mugurii de cătină,sub formă de tincture, sunt un exce-lent remediu impotriva procesului deîmbătrânire. Tot mugurii de cătinăau, se pare, și un efect afrodisiac.

Adesea prețul unui kilogram estedestul de ridicat. Dacă vi se pare preascump, încercați să curățați singuribobițele de pe o rămurică de cătină.Veți înțelege atunci că merită toțibanii!


Plante tămăduitoareFLORA

Cătina - ginsengul românescDOCTOR PLANT

Cătina albă, (Hippophaë rhamnoides L.), este un arbustramificat și spinos care, în țara noastră, crește începânddin nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunilemuntoase, formând tufișuri și uneori adevărate crânguri,destul de întinse.

AGVPS din România, prin delega-tul său, dl ing. Alin Manu, a participatla aceste lucrări și la dezbaterile refe-ritoare la stabilirea și adoptarea uneiPLATFORME în legătură cu marilecarnivore din Europa, ursul, lupul,râsul și volverina - jderul scandinav(glutonul).

Noua PLATFORMĂ la nivelul Uni-unii Europene prevede un grup cu spe-cialiști voluntari, reprezentanți la nivelînalt ai asociațiilor de vânători și deproprietari din comunitatea euro-peană, cu activități ce au legătură cumarile carnivore. Misiunea acestuigrup reprezentativ are în vedere des-chiderea unui dialog la nivel de forumeuropean, privind conservarea și sta-bilirea unui management sustenabil alcarnivorelor mari, paralel cu găsirea șireducerea conflictelor ce apar între in-teresele umane și prezența carnivore-lor mari, prin schimb de informații șicunoștințe, precum și prin acțiuni co-mune pentru găsirea de soluții încazul conflictelor reale.

Prima parte a întâlnirii s-a desfășu-rat la sediul FACE din Bruxelles, cu de-legații asociațiilor membre FACE. Aicis-a prezentat și dezbătut proiectul noiiPLATFORME propuse de Comisia Euo-peană. Discuțiile au vizat în principalcele patru puncte propuse ca principiiale acestei platforme: respectarea le-

gislației, recunoașterea intereselor va-lide multiple, acceptarea necesitățiiunui dialog constructiv între partici-panți și nececesitatea unei cooperăritransnaționale.

Reprezentantul AGVPS din Româ-nia, alături de ceilalți membri ai FACE,a susținut observațiile cu privire la fap-tul că noua PLATFORMĂ trebuie să fieîn mod clar un mijloc de comunicareși nu de control și faptul că, la nivel

local, există diferențe clare între popu-lațiile de carnivore mari din diferiteregiuni cu condiții naturale concrete,iar aceste diferențe trebuie avute învedere în luarea deciziilor și trebuierespectate.

De asemenea a fost reliefată ideeacă este necesară o mai largă deschi-dere și transparență în comunicare, oflexibilitate în tratarea aspectelor cu-prinse în cele patru puncte ale PLAT-FORMEI, precum și adoptarea șiimplementarea unui managementadaptativ, flexibil la nivel local, nici-decum impus de la nivel central. Acestmanagement adaptativ trebuie să aibăîn vedere condițiile concrete, la nivellocal, pentru stabilirea aspectelor pri-vind conservarea și managementulsustenabil al carnivorelor mari și pen-tru abordarea, diminuarea și rezolva-rea conflictelor rezultate dinconviețuirea cu acestea.

În a doua parte a întâlnirii delucru, toate aceste observații au fostprezentate în cadrul ședinței lărgite cudelegația Comisiei Europene, ședințăla care au participat și și-au prezentatcomentariile, observațiile și propune-rile și alte asociații și reprezentanți aiproprietarilor din diferite domenii deactivitate desfășurate în comuniuneaeuropeană, care, prin natura activită-ților pe care le desfășoară interacțio-nează cu carnivorele mari.

Delegația Comisiei Europene a luatnotă de observațiile și comentariile fă-cute de participanți și se va elabora ostrategie ce va fi prezentată și dezbă-tută în cadrul unei întâlniri de lucruviitoare.

Participarea reprezentantuluiAGVPS la lucrările FACE și la cea de adoua întâlnire de lucru cu oficialii Co-misiei Europene, referitoare la carni-vorele mari, asigură transmitereaopiniei și a poziției vânătorilor din Ro-mânia și a asociațiilor vânătorești, afi-liate sau neafiliate la AGVPS și, prinaceasta, participarea și implicareaefectivă în dezbaterile aspectelor ceconduc la elaborarea materialelor pre-zentate și susținute în fața ComisieiEuropene, confirmând în acest fel pre-zența activă a acestora în rândul mem-brilor Uniunii Europene.

–Alin Manu - Delegat din parteaAGVPS România

DECEMBRIE 2013 | 23

FACE

Delegația AGVPSla Bruxelles

În data de 5 decembrie 2013, a avut loc la Bruxellesreuniunea membrilor Federației Asociațiilor pentruVânătoare și Conservare a Faunei Sălbatice a UniuniiEuropene (FACE) și participarea reprezentanțiloracestora la cea de a doua întâlnire de lucru cu oficialiiComisiei Europene cu privire la carnivorele mari.

Costumul camuflaj pentru zăpadăde la Jahti Jakt nu trebuie să lipsescădin dotarea niciunui vânător, fiind in-dispensabil pe timpul iernii, cândtotul este acoperit în mantaua zăpezii.

Datorită croielii ergonomice, cos-tumul este extrem de ușor și permiteechiparea rapidă și fără efort ori decâte ori condițiile o cer. Confecționatdin material 100% PES, costumulLight Snow Camo oferă camuflajulperfect în condiții de teren acoperit cuzapadă, fie că sunteți în câmp la gâscăsau în pădure la goană.

Cu toată experiența de necontes-tat, acumulată de-a lungul anilor înfabricarea armelor de vânătoare,BROWNING® inovează din nou în do-meniul carabinelor Straight-Pull Ac-tion, cu noul MARAL. O adevaratărevoluție tehnică. Sistemul rapid deîncărcare oferă o rapiditate incompa-rabilă și un confort fără precedent latragere. BROWNING® combinăaceastă tehnologie nouă, cu toată ex-periența de care dispune în fabricareațevilor și a capului închizător cu celeșapte fante de zăvorâre, care echi-pează deja peste un milion de cara-bine în întreaga lume.

CELE TREI AVANTAJE ale carabi-nei model Maral Hunter sunt:

• Mai sigur: capul închizătorBROWNING® cu șapte fante de zăvo-

râre, recunoscut pentru robustețe,combinat cu sistemul de asigurare alarmei Hand Cocking, garantează sigu-ranța și precizia.

• Mai rapid: datorită sistemului dereîncărcare sunt eliminate mișcările su-plimentare la acționarea capului închi-zător, ceea ce duce la câștig de timp,permițând concentrarea asupra țintei.Sistemul de reîncărcare rapid este pa-tentat și oferă siguranță maximă, rapi-ditate și eficiență.

• Mai ergonomic: spre deosebirede o carabină tradițională Straight-PullAction, MARAL oferă, prin designul in-tegral și armonia în concepție, o ergo-nomie excepțională și un confort sporit.


noutăți de prin magazine

Cizme LemigoARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

Jahti Jakt - CostumLight Snow Camo

ARROW INTERNATIONAL

Browning Maral

Modelul Vermont 877 EVA esteideal pentru vânătoarea activă în condiții meteo dificile. Avândcăptușeala detașabilă, dinmaterial textil și talpa groasăpentru protecție termică sporită,cizmele oferă un confort și osiguranță sporite. Grațiematerialului EVA și PU din caresunt confecționate, cizmele au ogreutate redusă și rezistă latemperaturi negative extreme depână la -70°C!

Cizmele Lemigo se remarcă prin greutatea mult redusă - comparativcu produse similare, dar și prin gradul sporit de protecție, iar acest lucruse datorează procesului de fabricație, patentat, având la bază combinareamaterialelor EVA și PU.

PESCUITCompetiții 26

Alchimia nadelor 27Pescuit la crap 28

Pescuit la răpitor 30Spinning 34

Pescuitul iarna 38

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

decembrie

DECEMBRIE 2013 | 25

Este luna bilanțurilor, a evaluărilor cantitative și calitative ale activi-tății desfășurate, de-a lungul anului, pe malurile apelor. Este, deasemenea,perioada destinată activităților în atelierul specific: reparații, completări,confecționarea unor accesorii sau năluci, curățarea și conservarea sculelorpe timpul iernii.

Odată cu răcirea accentuată a apelor, hrănirea peștilor scade mult înintensitate sau încetează complet. Rezultate satisfăcătoare se obțin pe râuriși în zonele cu apă caldă, datorată uzinării centralelor electrice. După în-ghețarea apelor, pescuitul la copcă dă rezultate bune la peștii răpitori,știucă, biban, șalău, dar și la peștii pașnici, babușcă, roșioară sau caras. Înapele de munte, pescuitul salmonidelor rămîne, în continuare, interzis.

CE PESCUIM ÎN DECEMBRIE

F apt care s-ar fi întâmplat demult, încă de pe vremeaFNPSR, dacă nu ar fi existat o

ripostă promptă, susținută prin hotă-râri judecătorești, din parteaA.G.V.P.S. și a asociațiilor tradiționale,dar, în primul rând, a pescarilor decompetiție, direct vizați de entitateanăscocită peste noapte.

Cosiderați inițial drept masă demanevră, insuficient inițiați și ușor deintoxicat și manipulat, aceștia s-au do-vedit extrem de cerebrali și de fidelisistemului național tradițional. Sistemcare le-a oferit, de-a lungul anilor, ba-zele sportive necesare desfășurării ac-tivității, cadrul organizatoric, suportmaterial, reprezentativitate internațio-nală, recunoscută prin acordarea a trei

Campionate Mondiale, diplome, cupe,medalii, recompense financiare, cur-suri de calificare, tabere de instruirepentru tineret, atât în perioada ante-,dar și în cea post-revoluționară etc.Toate acestea din obligație morală șirespect pentru tradiție, valoare șimembri. În spiritul olimpismului, atâtde clamat, în timp ce se dorește, defoarte mulți ani, recunoașterea pescui-tului sportiv ca sport olimpic. Dorințăaflată departe de îndeplinire, în mo-mentul în care și sporturi tradiționale,de pe vremea vechii Elade, precumluptele, sunt pe lista de desființare caprobă olimpică.

Este șansa pe care merge și de carese agață Confederația Internaționalăde Pescuit Sportiv, pentru a fi recunos-

cută la nivelul guvernelor naționale, înțări în care pescuitul sportiv nu este re-cunoscut nici măcar ca activitate com-petițională, nicidecum ca „ramură desport”. Acest fapt se datorește posibileiîncălcări a unui întreg pachet de legieuropene (protecția animalelor, împo-triva mutilării, protecția mediului ac-vatic, împotriva intervențiilor invazivecu nade și viermi etc).

Avem convingerea că se dorește,din partea C.I.P.S., o recunoaștere oa-recum forțată, din partea guvernelor –poate mai sunt, dar nu sunt făcute pu-blice – pentru susținerea pretențiilorafirmate, pe care, ca membrii activi șicotizanți de 55 de ani, le considerămîntemeiate, dar cu respectarea legisla-ției naționale. Și aceasta prevede că o„ramură de sport” poate fi înființatădoar prin Ordin de Ministru, ceea cenu s-a întâmplat.

O rocadă de ultimă oră, inventatăși manipulată pe forumuri, este des-părțirea pescarilor sportivi de agre-ment de cei competiționali. Variantăneagreată de niciuna dintre părți, ceidintâi, considerându-se privilegiați caaparținătorii unei caste de elită, recu-noscută pe plan internațional, benefi-ciind de pe urma avantajelor deimagine create de pescarii de competi-ție, aceștia beneficiind, în contrapo-nondere, de susținerea materialăindirectă a celor dintâi. Dacă acest de-ziderat se poate îndeplini, pentru am-bele părți, în deplină armonie, acestase poate face numai sub egida și coor-donarea A.G.V.P.S. și a organizațiilorafiliate, asociații, ligi sau cluburi spor-tive. Niciuna dintre acestea nu doreșterecunoașterea unei alte organizații na-ționale, aderând la o Rezoluție, pro-pusă de A.G.V.P.S., de reorganizare apescuitului sportiv în România, dar ex-clusiv, și subliniem exclusiv, sub egidaA.G.V.P.S. din România.

Este dezideratul membrilor noștripescari, care ne-au susținut de-a lungulanilor și pe care suntem datori, la rân-dul nostru, să-i susținem.

La mulți ani!

COMPETI}II


Un an dificil, care a culminat cu recunoașterea, din partea Ministerului Tineretului șiSportului, aflat în subordinea Guvernului României, a unei entități, fantomă a fostei FNPSR,înființată, finanțată și susținută de forțe care par să dorească desființarea A.G.V.P.S. dinRomania, organizația națională tradițională a vânătorilor și pescarilor sportivi.

La ordinea zilei

Cugetări la sfârșit de an competiționalText și fotografie MUGUREL IONESCU

R eprezintă elementul de bazăpentru toate tipurile de nadă.În anumite situații, el poate

reprezenta chiar 60% din amestec. Înaceastă calitate, el este cel care va im-prima principalele calități mecanice șinutritive.

PesmetulDupă modul în care este pregătit,

pesmetul va avea caracteristici dife-rite. Pesmetul alb, obținut doar prinuscare și măcinare, are calități nutri-tive și colante mai mari, pe când celroșu, supus prelucrării termice, va fi

mai atractiv pentru pești, dar maipuțin nutritiv. Din cest motiv, se reco-mandă câteodată amestecarea celordouă tipuri de pesmet, în mod obiș-nuit în proporție de 2/3 pesmet roșuși 1/3 pesmet alb. Se mai poate măriputerea colantă a pesmetului roșu prinumezirea nadei cu apă caldă.

Granulometria pesmetului este, deasemenea, determinantă. Pentru pes-cuitul babuștilor sau a plăticilor mari,nu trebuie să ezităm în a folosi pesmetcu granulometrie mare, care absoarbemultă apă și dă o densitate mareamestecului.

Făina de biscuițiSe obține din diferite tipuri de bis-

cuiți, de la cei mai simplii până la ceidulci, cu arome diferite (cacao, vani-lie, scorțișoară, etc.). Este o făină re-comandată, în special, pentrupescuitul în iazuri. Diferența se dato-rează procentelor de zahăr și de gră-simi pe care le conține. Cantitatea dezahăr reglează proprietățile colante.Cu cât aceasta este mai mare, cu atâtamestecul va fi mai colant. Cantitateade grăsimi reglează valoarea nutri-tivă, dar influențează și proprietățilecolante. Cu cât amestecul este maigras, cu atât se va dispersa mai re-pede. Efectul dispersant contribuie, înmecanica madei, la atragerea rapidăa peștilor pe vad și provoacă atacuriîntre ape, datorită liftării nadei. Deasemenea, un amestec gras, realizatcu un dozaj judicios, poate încetini că-derea bulgărilor formați când aceștiastrăbat straturile apei. Dacă dorim unamestec mai colant, vom folosi bis-cuiți simplii.

PV1- proteina vegetală Reprezintă, de asemenea, o făină

clasică, produsă și utilizată de peste30 de ani. Este compusă din cerealeamestecate cu melasă. Este un produsnutritiv și colant, de culoare brun-roș-cat, deci posedă toate calitățileagreate de peștii de talie medie șimare.

Făina de cacaoAre o culoare brun-închisă, atrac-

tivă pentru pești, este foarte ușoară șiaromată și are un puternic efect dis-persant. Poate fi folosită și fiartă, înemulsie, pentru umectarea nadei dejaomogenizate. Prin dispersie, aroma seîmprăștie și atrage peștii aflați la maredistanță.

Făina de meiMai puțin cunoscută și utilizată,

are aceeași acțiune dispersantă înplan orizontal ca și mălaiul. Se reco-mandă adăugarea acesteia, în oricetip de amestecuri, în proporție de 5-10%.

Am prezentat, în acest episod, câ-teva componente de bază, împreunăcu altele, mai rafinate, urmând să pre-zentăm în numărul următor alte ti-puri de făină care formează bazanadelor.

ATELIER

DECEMBRIE 2013 | 27

Nade și momeli

O nadă bine preparată începe cu o bună cunoaștere adiferitelor tipuri de făină, pentru eventuala prăjire saucoacere a acestora, alegerea aditivilor compatibili,umectarea și, în final, sitarea amestecului. Acestea vor fiselecționate având în vedere culoarea, proprietățilecolante sau dispersante, care influențeză mecanica,valoarea nutritivă, speciile de pești cărora le suntdestinate și procentajele recomandate.

Alchimia nadelor (III)Text și fotografie MUGUREL IONESCU

I ată că a venit iarna și, din fericirepentru noi, pescarii, condițiile nusunt încă atât de aprige încât să-

ncepem să ne uitam peste pozele cu“dulapii” pe care i-am prins în acestsezon și să rememorăm momentele fru-moase pe care le-am petrecut pe lacuri.

Vremea fiind încă prielnică, în con-dițiile în care aveți un minim de echi-pament pregătit pentru temperaturilescăzute și ceva ambiție, puteți încercași voi. Eu am decis să efectuez o sesiunede pescuit la Sărulești la începutulacestei luni. N-o să intru în detalii teh-nice de această dată, dat fiind faptul căam tot făcut-o în ultimele articole. Voiface doar o retrospectivă a ceea ce artrebui să urmăriți și să aveți la voi dacădoriți să faceți o astfel de sesiune depescuit pentru mai mult de 12 ore.

Sporiți-vă șansele de a avea cel puțin un dril

Dacă standul pe care pescuiți are oadâncime maximă de 1 metru, putețideja să fiți conștienți că șansele de aprezenta ceva pe salteaua de primireau scăzut considerabil. Adâncimea esteunul din factorii esențiali pe care tre-buie să îi aveți în vedere atunci când

pescuiți iarna; tocmai de aceea, am alessă fac această partidă de pescuit, târziedin punct de vedere calendaristic, peSărulești.

În această sesiune, am pescuit la oadâncime cuprinsă între 6 și 8 metri, oadâncime ce ne-a adus „dulapii” vizațiși ne-a demonstrat, încă odată, că peștiipreferă toamna și iarna mereu zoneleîn care apa își păstrează constant oanume temperatură.

Adaptați-vă condițiilor depescuit pe care le întâlniți

Poate că, mai mult ca oricând, vatrebui să vă gândiți temeinic la strate-gia pe care o abordați. Pescuitul, înaceste luni de iarnă, îmi pare a fi celmai greu, fiind și momentul în care, înopinia mea, peștele este cel mai pre-caut. Trebuie să schimbați, pe cât demult puteți, abordarea și să realizați căpeștele nu mai circulă atât de mult, pecât o făcea vara. Acesta este unul dinmomentele în care sunt adeptul pescui-tului plantat și al folosirii sonarului.

Găsiți cele mai mari adâncimi înzona standului pe care pescuiți, căutațistructurile din acele zone și plantațimontura cu una-două mâini de boilie-suri solubile și tari. Am schimbat rarmonturile pentru că, odată cu acest stilde pescuit, suntem siguri că monturanoastră nu s-a încurcat și are o prezen-tare bună în apă.


Pescuit la crapTEHNIC~

Dat fiind faptul că sezonul de pescuit se apropie deîncheiere, iar ultimele sesiuni de pescuit vor fi scurte,trebuie să încercăm, pe cât posibil, să ne mărim șanselede a avea în dril ultimii crapi ai anului. Pentru a faceacest lucru, vă voi da câteva sfaturi ce vă vor putea ajutasă prindeți, în continuare, peștii vizați și visați.

Marea provocare - pescuitul iarnaText și fotografie MIRCEA GHERAN

Pescuind la Sărulești, nu am pututadapta foarte mult și monturile, fiindnevoiți să pescuim cu cârlige de 4 și firecămășuite, rezistente la contactul custructurile ce există din plin în acest lac.

Folosiți nada în care aveți cea mai mare încredere

Nu este momentul tocmai oportunpentru a încerca un boilies sau o nadănouă, pentru simplul fapt că, așa cumvă precizam, nu este recomandat săschimbați des monturile. Putând să văconfruntați cu o situație în care să nuaveți trăsături, veți avea impulsul dea da vina pe nadă și vă veți îngreunaîncercarea de a vă aduce peștii vizațipe saltelele de primire, în loc s-o sim-plificați.

Totuși, în cazul în care doriți să în-cercați o nadă pe care nu ați mai folo-sit-o în această perioadă, vă recomandsă cereți sfatul producătorului de nadăde la care cumpărați. De obicei, aceștiaau și game speciale pentru „apă rece”.

Nu ignorați importanța hainelorMai mult ca oricând, hainele joacă

un rol esențial pentru confortul pecare doriți să vi-l creați pe baltă.Luați-vă haine groase, impermeabile,de care sunteți sigur că vă vor asigura

un minim de confort și care sunt po-trivite acestei perioade a sezonului.De obicei, există game speciale dehaine precum cele „Subzero”, pe carevi le recomand.

Nu uitați de șosetele de neopren,încălzitorul care vă va fi mai mult decâtutil în cort și, că tot vorbeam de cort,winterskin-ul!

Aceștia sunt 4 pași care-mi par

esențiali pentru un pescuit efectuat înmod corect iarna: alegeți cu grijă stan-dul de pescuit, căutați structurile șiadâncimile mari ale lacului, pescuițiplantat dacă puteți și folosiți nada carevă conferă cea mai mare încredere.

Până la următorul număr, va urez„Sărbători Fericite!”, atât eu, cât și co-laboratorii și fieldtesterii MG SpecialCarp!

PUBLICITATE


Pescuit la răpitorTEHNIC~

Hegemonia rattling-urilorText și fotografie ANDREI ZABET

Șalăul este unul dintre acei răpitori pe cât de vorace uneori, pe atât de schimbători șide mofturoși de cele mai multe ori. Factorii externi îi influențează de fiecare datăcomportamentul, de la prezența din abundență a hranei și până la luna plină, creștereabruscă a nivelului apei și așa mai departe. Nu poți spune că o nălucă din plastic moale,care a mers bine data trecută, va da rezultate la fel de bune și în prezent.

De aceea, din trusa mea nu lip-sesc niciodată „tablele” sau ci-cadele și, mai ales voblerele

scufundătoare, fără barbetă, de tiprattling. Denumirea de rattling vinede la zornăitul produs de bilele inte-rioare, dar există asemenea voblere șifără bile, de genul Jackall TN Silent.Eu le-am denumit, nu știu cât de in-spirat sau nu, „voblere vibratile”, pen-tru că vibrează asemenea cicadelor,chiar dacă pe anumite frecvențe maijoase. Cert este că, atunci când căutațișalăul pe o apă anume sau pe un locunde știți că ar trebui să țină câteva

exemplare, nu ezitați să încercați vo-blerele vibratile.

Tehnica recuperăriiChiar dacă nu există o rețetă infaili-

bilă care să impună ritmul de recupe-rare, prezentarea trebuie întot deaunaadaptată la condițiile existente. Pevreme și ape reci, cuvântul de ordineeste viteza scăzută, cu pauze de celpuțin 3-4 secunde între recuperări. Întimpul unei partide din această toamnă,colegul de barcă mi-a atras atenția asu-pra unui pescar care prezenta un astfelde vobler într-un loc din apropierea

zonei pe care o prospectam în căutareașalăilor. Omul respectiv ridica lansetapână la ora 12 (!!!), apoi lăsa voblerulsă cadă. Îmi spune colegul „Uite-l pe-ălacum dă la rattling. Păi șalăul ăla care s-o arunca la vobler ar trebui să aibă reac-ție!”. Ce înțelegem din asta: regula debază și cea mai importantă în pescuitulcu voblere vibratile (ca și cu cicade):dacă prezentați năluca vertical, nu exa-gerați cu ridicarea lansetei până deasu-pra capului! Dacă începeți cu lansetaținută paralel cu apa, la ora 9, să zicem,este suficient o ridicare scurtă, până laora 10 sau 10:30.

Mulți începători fac această gre-șeală, de a exagera inutil jocul voble-rului sub apă când, de fapt, nu vorface decât să smulgă năluca din fațapeștilor pe o distanță prea mare. Nă-luca trebuie să stea cât mai mult înzona de atac a răpitorului, iar șalăuleste recunoscut ca pește mofturos,care refuză să urmărească o pradădacă viteza e prea mare, mai ales încondiții de apă rece. Aceeași regulăeste valabilă și în tot restul anului: nuexagerați mișcarea pe verticală și niciviteza ridicării lansetei. Șalăii nu suntUsain Bolt și nici baracude sau altespecii de apă caldă.

Câte ceva despre echipamentEchipamentul folosit poate fi exact

același cu care pescuiți la jiguri șiplastice moi, deci lansete rapide, firtextil și, pentru că vrem ca voblerul vi-bratil să vibreze la cea mai ușoarătracțiune, nu uitați de agrafă, de pre-ferință una cât mai rotundă. De ase-menea, dacă sunt agățături în zonă,dezagățătorul devine cel mai bunprieten al pescarului cu voblere vibra-tile, mai ales dacă acestea sunt deproducție japoneză și, ca atare, destulde scumpe!

DECEMBRIE 2013 | 31

Nu sunt deloc greu de folosit și dau rezultate mai tot timpul anului,chiar și în perioada rece, în apropierea înghețului.

Care este principiul de funcționare a voblerelor vibratile? Odată lansate,încep să vibreze pe recuperare, fie ea liniară sau verticalizată, în dinți deferăstrău. Unele modele vor vibra mai „mărunt”, altele vor avea o bătaiemai „largă” sau mai lentă, așa cum și rata de scufundare va diferi, în func-ție de producător, greutatea specifică a unui model, materialul constructiv,formă și nu în ultimul rând, poziționarea lestajului intern.

VOBLERELE VIBRATILE

Specie dulcicolă, știuca trăieșteatât în râuri, localizându-se înzonele cu apă lentă, cât și în

apele stătătoare, chiar și salmastre,care au vegetație. Exemplarele tineretrăiesc în grupuri mici, spre deosebirede adulți, care sunt solitari. Este în-zestrată cu o vedere bună, foarte agilăși posedă o viteză de deplasare deose-bită pe distanțe scurte – viteză dereacție.

Reality showDin nou la Mila 23. Vreme su-

perbă, de vară târzie, deși suntem laînceputul lui noiembrie, cu soare încăprietenos și nopți senine, cu cerul spu-zit cu stele. Fără lună. Aceasta este înscădere accentuată, influențând nega-tiv activitatea de hrănire a peștilor.Știam de la plecare că solunarele nune sunt prielnice de această dată, daralte rațiuni ne-au condiționat progra-mul. Bine că reușim să ne menținem„cardul de fidelitate”. Nici nu-mi vinesă cred că anul acesta împlinesc 40 deani de Deltă, consecutivi, succesiuneîntreruptă doar de armata din anul1975. Când eram studenți, stăteam șicâteva săptămâni, cu cortul, vara sau

mergeam de mai multe ori pe an,aproape în toate anotimpurile, la ca-bana Crișan. Amintiri…

Aveam deja câteva zile de pescuit,cu rezultate mediocre, noroc cu prie-tenii care ne asigurau aprovizionarea.Din nou Romică, Mihai, Culai, Iulică,Laur și-au dat concursul pentru con-stituirea rezervelor strategice. Deci-dem ca, a doua zi, să atacăm ghiolulcare ne oferise marea lovitură din2011.

Dimineață cețoasă, cu un vânticeltăios, anunța altfel de vreme decât înzilele precedente. Am parcurs dru-mul, destul de lung pentu noi, avândtot timpul speranța că vom face dife-rența.

Ghiolul, cu deschidere până lalinia orizontului, ne-a întâmpinat cuvaluri, vânt puternic în rafale și apănu foarte limpede, dar și cu câtevabărci, speranță că nu am venit de-geaba. Toate grupate în zona cen-trală. Deci, dacă voiam să fim în rândcu lumea, nicio speranță de a ne adă-posti sub maluri, protejați de per-deaua de stuf. Ieri pescuiam în maieu,la ora 9, este drept, nu prindeamnimic și azi, în marea croazieră, ne

Știuci în rafaleText și fotografie MUGUREL IONESCU


DE SEZON

Perioada rece împuținează atât locurile de pândă, cât și cantitatea de hrană, obligândrăpitorii să pornească la vânătoare pentru a-și asigura existența. Este vremea multașteptată, când lansetiștii descind, ca niște fantome, pe malurile cețoase ale gârlelor șicanalelor sau brăzdează cu bărcile oglinda ghiolurilor, pentru a-și încerca dibăcia înconfruntarea cu… știuca.

zgribuleam în echipamentul nu toc-mai potrivit. Așteptam activitatea caresă ne pună sângele în mișcare.

Deplasări de câteva zeci de metri,cu motorul, sondarea sumară a apei cuancora, ancorarea, dacă apa depășeacel puțin 1,5 m și… la atac. Pe stângași pe dreapta, cu barca poziționată pedirecția vântului, lanseuri în evantai,ca la carte, dar fără repere bine defi-nite. Și au început atacurile, timide,fără forță, cu două, trei reveniri pe tra-seu și renunțarea în apropierea bărcii.Intuim dimensiunile reduse ale ataca-torilor și indecizia acestora. Schim-băm, găsim năluca momentului șirateurile se răresc. Aducem la barcă câ-teva știuculițe, unele mai răsărite, șimai și scăpăm câteva lângă barcă. Nue rău!

Avem și atacuri ratate, destul deputernice, în larg, dar la revenire nuse mai întâmpla nimic. După o vremedescifrăm fenomenul. Rafalele puter-nice ale vântului, pe care nu le maisimțim demult, ne deplasează, cutoată ancora noastră încărcată lamaxim cu brădiș. Deci, degeaba reve-neam unde credeam noi că s-a ratatatacul, nu mai eram pe același ampla-sament. Un vânt constant nu ne-ar fideplasat, dar rafalele, acționând caforță intermitentă, ne ridicau din an-coră. Astfel pescuiam într-un fel de

derivă lentă, neproductivă, lăsând înurmă potențiale capturi.

Ziua s-a dovedit satisfăcătoare pen-tru un ghiol în regim natural, iar noine-am dovedit mai prevăzători cu ple-carea, față de precedentele expediții,în care ne-a prins noaptea pe drum.

Post scriptum…O zi rece, cețoasă, cu vânt tăios,

nori și burniță, petrecută într-un ochide apă limpede, în ghiolul aflat la maimulți kilometri de casa călduroasă,dar în care știucile atacă năluca prin-zătoare, este o amintire dorită deorice lansetist. Dacă aveți suficientătenacitate, pasiune și șansă, veți aveaparte, măcar din când în când, de oastfel de zi.

Deși rezerva naturală este, an dean, tot mai secătuită, fără speranțerealiste de regenerare, perseverați!Chiar dacă nu veți întâlni captura vie-ții (nu se știe niciodată!), veți redes-coperi natura, oamenii simplii, darprietenoși și viața lor aspră, la margi-nea civilizației. Vă asigur că merităefortul!

DECEMBRIE 2013 | 33

Ingrediente: o știucă de 1 – 1,5 kg,două cepe mari, o căpățână de usturoi,două felii de pâine, două ouă, pastă detomate, mărar, pătrunjel, frunze dedafin, ulei, sare, piper măcinat, boia deardei dulce, două linguri de făină degrâu, un pahar de smântână.

Preparare: peștele se curață de solzi,se eviscerează și se îndepărtează capul.Se jupoaie pielea cu atenție, după ce ambătut în pralabil corpul cu un ciocan delemn, pentru desprinderea cărnii depiele, folosind un cuțit cu lamă lungă.

Carnea se dezosează cu grijă, setrece prin mașina de tocat de două oriși se amestecă cu pâinea muiată în

prealabil în lapte sau apă rece, cu ce-pele, tocate fin sau date prin răzătoa-rea mare, cu usturoiul, care va suportaacelași tratament și cu verdeața tocatămărunt. Se mai trece încă o dată pastarezultată prin mașina de tocat, se con-dimentează cu sare, piper și boia deardei și se amestecă cu ouăle bătutespumă. Se umple pielea, unsă în prea-labil cu ulei și se bagă la cuptor, într-otavă unsă, de asemenea, cu ulei. Sur-plusul de umplutură se folosește pen-tru formarea unor chifteluțele, turtitepentru a se pătrunde. Acestea se tăvă-lesc prin făină și se prăjesc în ulei fier-binte.

Se prepară sosul marinat, călindfăina în puțin ulei, după care o stingemcu smântână. Se adaugă pasta de to-mate, amestecată cu apă fierbinte șifrunzele de dafin și se dă în clocot. Seadaugă peștele copt și chifteluțele pră-jite și se acoperă cu un capac pentru ase înăbuși.

Servire: se servește fierbinte, în far-furii adânci, o bucată de pește și câtevachifteluțe, acoperite cu sosul marinat șiornată cu frunze de leuștean. Un paharde vin alb sau roze, sec sau demisec, vaoferi un plus de savoare.

Poftă bună!

Știucă umplută, cu sos marinatGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

Știuca, foarte apreciată ca partener de spinning, lider în categoriarăpitorilor, nu beneficiază de o carne extraordinară, lipsită complet degrăsime, fibroasă și fadă. Dacă vrei să o valorifici, chiar să-ți surprinziinvitații, pune-ți la încercare imaginația și crează o rețetă laborioasă,precum cea prezentată în continuare.

Minnow lipless este un vobler fărăbarbetă, sinking, cu o lungime relativmică, de 4,8 cm și o greutate de 3,1grame, iar datorită evoluției pe care oare prin apă l-am denumit „vobleruldandinetă”. La recuperare liniară, nă-luca nu prezintă o evoluție atrăgă-toare, dar pe smucituri, stilul jerking,aceasta vibrează și execută și mișcărilaterale. Partea cea mai interesantă înevoluția nălucii se realizează în mo-mentul de pauză în recuperare, decicând voblerul este pe cădere, iaracesta, cu o înclinație mică înspre cap,de 10-15 grade, coboară înspre subs-trat executând o vibrație măruntă șitotodată ademenitoare, imitând sur-


SPINNING

Două vobleremai puțin obișnuiteText și fotografie DORU DINEA

Pescuit la răpitor

Mânat de dorința de a încerca ceva diferit în materie denăluci și căutând soluții pentru partidele de pescuit laspinning, când peștii răpitori refuză cu încăpățânaremulte momeli artificiale, pot spune, cu bucurie șiadmirație pentru cei ce le crează, că nu de puține oridescopăr năluci cu înfățișări și acțiuni în apă cât se poatede interesante.

DECEMBRIE 2013 | 35

prinzător de realist înotul unui pești-șor. Această interesantă vibrație pecădere este dată de cele două greutățipe care fabricantul le-a prevăzut pepartea de jos a nălucii, una în zona ca-pului, iar cealaltă în zona de mijloc.

Lanseuri la distanțăPentru situațiile în care lansez nă-

luca la distanță de mal, după multeîncercări, am ajuns să folosesc o sin-gură tehnică de recuperare: după ceajunge pe suprafața apei, o las liberăpe cădere, uneori până pe substrat, al-teori între ape, iar apoi execut aduce-rea nălucii către mine, cu una saumai multe smucituri în trepte, reali-zate din vârful lansetei. Recuperez dinmulinetă firul de linie, în timp ce în-drept din nou lanseta către nălucă, lasîn continuare ceva timp de cădereacesteia, după care reiau operațiunea.Nu o recuperez niciodată liniar dinmulinetă, ci numai cu smucituri sim-ple sau în trepte, deoarece atunci vi-brează sau execută mișcări laterale,urmate de pauze mai lungi sau maiscurte când aceasta e pe cădere cătresubstrat. Totuși, din punctul meu devedere, cu această nălucă nu se poatepescui la mare depărtare de maluripentru că nu putem percepe atât debine atacul peștilor și, de aceea, eu olansez la cel mult 12-15 m distanță.

DandinareaPentru situațiile când dandinez pe

lângă maluri, folosind doar lungimealansetei, după ce voblerul atinge su-prafața apei și e pe cădere, executuneori și mici stopări din vârful lanse-tei, iar când năluca este din nou pecădere liberă, aceasta execută vibrația

măruntă spre substrat, dar către altădirecție față de cea de până atunci.Când doresc să o aduc către supra-față, o fac cu una sau mai multe smu-cituri în trepte și niciodată cu omișcare rectilinie.

Este una dintre cele mai bune nă-luci pentru tehnica de dandinat și deaceea se pretează și pentru pescuitulla copcă. Se poate folosi, în special, înapele stătătoare, iar în apele curgă-toare, doar în zonele liniștite, fără cu-renți. Este prinzătoare mai multpentru bibani, dar merge și la șalău șiștiucă.

Needle jointed este un vobler totfără barbetă, scufundător, cu două ar-ticulații mobile, o lungime mare, de16 cm, și o greutate de 8,6 grame - ogreutate chiar foarte mică în raport culungimea acestei năluci. Datorită evo-luției pe care o are prin apă, dar și as-pectului, eu am denumit acestănălucă „diva seducătoare”. Mișcareapuțin vibratilă și mai mult unduitoarea „divei” năluci, este dată de bucățicade tablă dreptunghiulară curbată

către exteriorul nălucii, ce se află încoada acesteia, fixată tot pe o articu-lație mobilă.

Pentru că greutatea nălucii estedistribuită pe o lungime mare, dupălansare, la contactul cu apa, zgomotulprodus nu este deloc strident, ci efoarte apropiat de zgomotul produsde saltul unui peștișor pe suprafațaapei. Apoi, execut în general o recu-perare aproape rectilinie, cu pauze de1-2 secunde, până la 5-6 secunde,timp în care voblerul coboară lentcătre substrat, cu mișcări dezordo-nate. Recuperarea o fac, de cele maimulte ori, cu viteză lentă și mai rarmedie, deoarece evoluția unduitoare,șerpuitoare și incitantă se producemai bine la viteze de recuperare mici.

Acest vobler nu poate fi lansat ladistanțe foarte mari și nici nu poate filansat foarte bine pe vânt. Este destulde fragil, e bine să fie păstrat în cutiiseparate, iar atunci când se agață înobstacole, nu trebuie forțată dezagă-țarea cu brutalitate. Este, în schimb,foarte prinzător în pescuitul știucii,dar este bun și pentru șalăi. Ca și ce-lălalt vobler, și acesta poate fi folositcel mai bine în pescuitul pe ape stătă-toare, lacuri, bălți sau canale fără cu-renți.

Cu toate că, de multe ori, ajung săam geanta sau rucsacul destul de bur-dușite cu năluci, încerc, la anumite in-tervale de timp, să achiziționez și sătestez năluci noi, mai ales pe cele cuînfățișări sau acțiuni deosebite, ieșitedin tiparele obișnuite. Pe cât vă per-mite buzunarul, e bine să încercați șidumneavoastră. Vă spun cu sinceri-tate că, de multe ori, se vor dovedisurprinzător de prinzătoare!


Pescuit la răpitorSPINNING

Răpitori pe ape reciText și fotografie MAC

Avem deci încă șanse să pes-cuim răpitori, la linguri șichiar la twistere, bineînțeles

dacă știm unde să îi căutăm și cum să-i facem să iasă din amorțeala ce-i cu-prinde încet, încet, datorată răciriiapelor. Acum, mai mult ca oricând, îivom căuta la marginea stufului, încazul știucii și la apă mai adâncă încazul bibanului, unde stau la adăpostși de unde atacă selectiv, momeli cenu trec la mai mult de câțiva centi-metri distanță.

Pentru șalău vom investiga gropa-nele cu apă adâncă sau zonele custructuri sbmerse, ferite de curentulapei, unde stau adăpostiți și își pot

conserva energia fără a avea nevoiede prea mult efort pentru capturareaprăzii.

Economie la maximRegula este foarte simplă: efort

minim, captură maximă. În general, înaceastă prioadă răpitorii vor preferaprăzile mai mari, care pot compensaenergia consumată de ei pentru a-șiprinde „victimile”. Vor ieși din adăpos-tul de unde pândesc mai degrabă pen-tru o pradă ce se mișcă mai încet șicare, în consecință, necesită un efortmai mic. În cazul știucii, va trebui săpescuitm cu linguri relativ mari, darnu foarte grele și care oscilează foarte

Cum noiembrie ne-a răsfățat de-a dreptul cu zile ce aminteau mai degrabă de vremeaprimăverii, apele au mai păstrat câteva grade cu plus, permițând peștilor să-șiprelungească perioada de hrănire. Chiar dacă filele calendarului ne arată că sezonulrece bate la ușă, vremea de afară încă mai permite ieșiri pe malul apei. Așa se face căbibanul, știuca și chiar șalăul, chiar dacă sunt un pic mai domoli, continuă să atacepeștișorii pradă ce le trec prin apropiere. Cum ar putea să refuze așa ceva pe ultimiimetri ai sezonului, când fiecare gram de hrană aduce un plus de rezervă de energiepentru timpul iernii lungi ce urmează.

DECEMBRIE 2013 | 37

bine pe cădere. Vom lansa cât maiaproape de linia stufului și vom lăsalingura să coboare liber, pe cât posibilpe verticală. Atacul, de cele mai multeori, survine pe cădere și nu în timpulrecuperării.

Pentru biban și șalău, twisterele cubătaie lentă și acțiune pe verticală para aduce cele mai bune rezultate. Și înacest caz recuprarea nălucii trebuie fă-cută lent, iar în cazul șalăului, pauzelepe sbstrat trebuie prelungite sesibil,pentru a da peștelui timpul necesar săse „hotărască” și să apuce „prada”. Sănu uităm, răpitorii așteaptă acum șiatacă doar pe distanțe foarte mici, fărăa mai urmări prada departe de loculde pândă. Va trebui să insistăm culansările și să batem practic fiecaremetru de stuf, loc mai adânc sau struc-tură submersă, până vom reuși să pla-săm năluca la nasul suratei sau foarteaproape de locul unde stă șalăul, ofe-rind practic o pradă „pe tavă”, și nuuna care necesită efort susținut pentrua o prinde.

Năluci prinzătoareVa trebui să alegem modele care bat

bine pe cădere, pentru că în timpul re-cuperării șansele unei urmăriri și alunui atac scad considerabil în aceastăperioadă. Lingurile argintii sunt reco-mandate pentru zilele mohorâte, darpot da rezultate și pe vreme senină, lafel ca și cele aurii sau de culoarea cu-prului. Ochiul roșu, bine conturat, pelingură sau codița din plastic, tot de cu-loare roșie de lângă ancoră, pot face di-ferența în anumite situații. Twisterelepot fi de 7-9 și chiar 11 cm, de culoarealbă cu roșu sau portocaliu cu gliter,montate pe capete cu greutate în func-ție de condițiile în care pescuim. Indife-rent de năluca pe care o vom folosi, nutrebuie să uităm de struna suficient delungă pentru a proteja firul. Cu cât va fimai fină, cu atât va influența mai puținjocul pe care îl imprimăm nălucii. Putețifolosi atât monofilament cât și fir textil,alegerea fiind de acum o chestiune depreferință/alegere personală. Firul tex-til ne scoate din încurcăturile posibile

datorate agățărilor, dar monofilamentulva răspunde mai bine mușcăturii maipuțin ferme a știucii din această pe-rioadă de timp. Oricum, finețea își vaspune mai mult ca oricân cuvântul.

Cât despre lansete, fibra de sticlăpare să fi cucerit recunoașterea unanimăîn cazul știucii și chiar a bibanului. Fle-xibilitatea acesteia, opusă rigidității gra-fitului, poate fi cheia succesului înaceastă perioadă a anului. În cazul șa-lăului, rămânem conservatori și vomprefera o vargă rigidă, ce va răspundeprompt comenzii date din încheieturamâinii. În oricare dintre situații, fie căeste vorba de biban, știucă sau șalău,avem de-a face mai mult cu un pescuitde finețe decât cu unul în forță. Iar caregulă generală, nu uitați, calitatea ma-terialelor pe care le folosim, fie că estevorba de lansete, fire sau năluci, ne vaaduce un plus de confort și satisfacție. Onălucă bine lansată și controlată va reușisă scoată din amorțeală chiar și pe ceimai precauți și pretențioși sau mofturoșirăpitori, acum, în prag de iarnă!

Pescuitul la copcă are farmecullui, mai ales că în timpul ierniibibanul, șalăul și știuca la care

se adaugă mare parte din „mărunți-sul” apelor, nu refuză un buchet de„libelule” oferite pe o mormâșcă cejoacă atrăgător în apropierea funduluiapei. Satisfacția capturilor este cu atâtmai mare cu cât condițiile de pescuitau fost mai vitrege.

Gheața însă este un teren alune-cos, atât la propriu cât și la figurat,fapt pentru care este bine să-i acor-dăm toată atenția și să fim precauțiatunci când ne aventurăm la un pes-cuit la copcă.

Atenție, teren alunecosGheața se formează atât pe apele

stătătoare, cât și pe cele curgătoare.Pe lacuri și bălți apa îngheață mai re-pede, pe râuri formarea gheții nece-sită un timp mai îndelungat din cauzacurentului, datorită căruia acestea în-gheață, de regulă, numai parțial.


Cu gândul la vremea copciiCRISTIAN MANOLESCU

Pescuit iarnaDE SEZON

Vremea rece a pus stăpânire de-a binelea peste natură și, în curând, gheața va prindeîn strânsoarea-i de clește apele bălților. Pentru orice pasionat pescar, gândul la primaieșire pe gheață revine tot mai des, iar ca un bun gospodar în materie, pregătirile nupot întârzia. Trusa de pescuit la copcă ne îmbie parcă de pe raftul de unde am lăsat-o lafinele sezonului trecut și timpul pare că trece mai agale.

„Citirea” gheții ne poate oferi infor-mații prețioase privind siguranța pecare aceasta ne-o poate asigura. Cu-loarea, structura, grosimea și, nu înultimul rând, distanța dintre copci,sunt toate elemente ce trebuie atentluate în seamă pentru a fi mereu în si-guranță și pentru a nu ne supune ni-ciunui pericol. Despre acestea vomvorbi în numărul următor.

Echipamentul pentru confortIeșirea pe gheață, la copcă, presu-

pune, pe lângă cele necesare pescui-tului în sine, încă o serie de lucruriimportante, legate în primul rând desiguranța noastră. Mă refer aici lavesta de salvare, „cuiele” cu mânerpentru deplasare pe gheață în caz deurgență, îmbrăcămintea călduroasăși, nu în ultimul rând, la termosul cucafea sau ceai cald. Un ghem desfoară de 5-6 metri, cu plutitor lacapăt, nu trebuie să lipsească dintrusa pentru ieșirea la copcă. Poate fide mare ajutor în situații neprevăzute.

Cât privește echipamentul, ogeantă din material impereabil și ter-moizolant, pentru scule și accesorii, vaferi conținutul de umezeală și va pro-teja momelile vii de frigul de afară.

Pentru transport, o săniuță dinmaterial plastic, din aceea pe care opoți purta la subraț, ne va ușura efor-tul la căratul celor necesare, în cazulîn care trebuie să ne deplasăm pe dis-tanțe mai lungi pe gheață.

Îmbrăcămintea călduroasă esteesențială. Protejarea de frig, dar maiales de vânt, este un lucru ce trebuiefoarte serios considerat. Nu uitați, nuorice haină groasă protejează și de

vânt, iar vântul poate crea un discon-fort considerabil, mai ales dacă ne po-ziționăm în porțiuni larg deschise pebaltă, fără protecția stufului sau a ma-lurilor înalte.

Mănușile și căciula nu trebuie sălipsească din dotare, și ele din mate-rial călduros și impermeabil.

Încălțămintea călduroasă nu tre-buie neglijată. Se spune că „frigul dela picioare te cuprinde” și este foarteadevărat. Două perechi de ciorapi îninteriorul unui bocanc impermeabil laapă și căptușit cu material termoizo-lant, pot oferi un confort lejer și nepot proteja de îngheț și degerături. Otalpă izolatoare și aderentă ne va oferiun plus de confort și tracțiune pegheață și ne va ușura efortul la depla-sare.

Și pentru că, de obicei, vom pe-trece ceva mai mult timp la gura cop-cii, un scăunel pliabil ne fa fi de marefolos. Poate părea un accesoriu înplus, dar aduce mult confort, iar des-pre căratul lui, alături de restul “har-nașamentului”, nu trebuie să nefacem griji; săniuța, de care amin-team la început, ne va fi de ajutor șine va scuti de efortul suplimentar altransportului pe gheață!

DECEMBRIE 2013 | 39


noutăți de prin magazineMIM TEAM

ABREVIS

Există multe jerkbait-uri disponibile: cele bune și cele mai puțin bune,cele remarcabile și multe care nu-și merită numele de Jerkbait. Există ogamă foarte largă, dar există doar un singur KING OF JERK, care ar trebuisă fie testat de către fiecare pescar pasionat. Pe lângă știucă, acest KING,este eficient și la șalău - mai ales noua versiune, de 9 cm, ce poate fi lan-sată și controlată cu orice lansetă obișnuită de spinning.

King of Jerk este perfect pentru apă de adâncime medie, având zonade evoluție până la 2,5 metri adâncime. Acest jerkbait este imbatabil maiales în timpul sezonului cu apă relativ rece, atunci când peștișorii-pradăstau sub luciul apei, la adâncime medie, în vegetație abundentă.

BARACUDA

CORMORAN KING OF JERK

Javallon Soft

IMAKATSU - Javallon Soft este,fără doar și poate, năluca noului mi-leniu! Evoluția „supra-naturală” pecare o are în mediul lichid întrece demulte ori în credibilitate chiar și înno-tul peștișorilor-pradă adevărați. Cor-pul, alcătuit din patru segmente,unduiește în apă păcălind prin acțiu-nea perfect sinuoasă răpitorii ce pân-desc prada.

Montajul ideal se realizează cu uncârlig offset, iar pentru o lestare supli-mentară se poate pescui cu plumb cu-lisant - montura Texas sau Carolina,sau cu inserturi mici de tungsten, carese introduc în zona frontal-ventrală.Caracteristicile anti-agățare fac dinJavallon o nălucă ce poate fi pescuităîn zone cu agățătură abundentă, fărăa exista pericolul agățării în structu-rile submerse.

Javallon Soft se poate monta și peun jig normal, caz în care năluca îșipierde însă abilitățile weedless - anti-agățare. Dacă ar trebui să caracteri-zăm într-un singur cuvânt acțiunea șieficacitatea acestei năluci în prindereapeștilor răpitori, termenul cel mai po-trivit nu poate fi altul decât „Incredi-bil”!

Bug Eye BaitEste un crankbait floating al firmei

japoneze OWNER, de mărime mică.Aplicând viteza de recuperare adec-vată, mediu spre rapid, năluca co-boară la adâncimea dorită, iar pe stoprecuperare, aceasta revine la supra-fața apei. Echipată cu bile de tun-gsten, năluca provoacă atât vibrațiecât și zgomot, ceea ce atrage și animărăpitorii. Este echipată cu ancoreOWNER ST-36, numărul 8 pe față șinumărul 10 pe spate.

Mulinetă destinată spinning-ului, cu sistem de frânare micrometric frontal,galet cu șanț antirăsucire și antiretur infinit. Mulineta are un design futurist șieste confecționată în totalitate din metale ușoare, inclusiv tamburul de rezervăcare este din aluminiu. Grație designului și materialelor de construcție folosite,frecarea din interiorul mecanismului și vibrațiile sunt reduse la minim.

Mulineta se echilibrează ușor pe orice lansetă din carbon, datorită raportu-lui dimensiuni-greutate foarte scăzut. ACE 20 este o mulinetă din clasa HQ, cepoate echipa cu success trusa oricărui pescar pasionat.

Mulineta ACE 20• Capacitate mulinetã: 0,25 mm/115 m• Raport recuperare: 5.1:1• Număr rulmenți:12

ARROW INTERNATIONAL

• Lungime: 90 mm • Greutate: 30 g • Model Floating.

King of Jerk Roach

TigerScale minnow

DECEMBRIE 2013 | 41

Cumpăr armă de vânătoare cal.12, cuțevi clasice, juxtapuse. Tel: 0765-094.678 – București

Cumpăr reviste și cărți vechi de vână-toare, în special Revista Carpații și Re-vista vânătorilor (înainte de 1950).Ofer prețuri avantajoase. Contact: Ale-xandru Bârsan. Tel: 0727-228.121

CUMP~R~RI

Vând carabină cal. 30-06, Zastava cupat din lemn, cu lunetă ZRAK 6X42.Preț fix 2.500 lei. Tel: 0722-359.762 - București.

Vând armă de vânătoare cu alice cal.12,Bock, marca IJ, în stare foarte bună. Preț1.500 lei – negociabil. Tel: 0244-365.266

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 M 4.03 9.47 16.27 22.11 L.N. 7.52 16.472 J 4.54 10.11 17.19 -3 V 0.36 5.48 11.26 17.564 S 1.43 6.37 12.16 18.595 D 2.44 7.23 13.03 19.436 L 3.31 8.12 14.31 20.377 M 4.15 8.56 15.16 21.248 M 4.56 9.36 16.01 22.19 P.P. 7.51 16.539 J 5.40 10.22 16.47 -10 V 0.24 5.09 11.49 17.3511 S 1.12 5.57 12.37 18.2212 D 1.56 6.45 13.39 19.1113 L 2.48 7.33 14.16 20.0214 M 3.41 8.29 15.08 20.5615 M 4.39 9.25 15.49 21.5116. J 5.37 10.19 16.43 22.49 L.P. 7.48 17.0317 V 6.31 11.08 17.34 -18 S 0.21 5.38 12.05 18.0119 D 1.13 6,37 12.56 18.4920 L 1.49 7.33 13.11 19.5421 M 2.43 8.28 14.15 20.5122 M 3.41 9.19 15.04 21.4623 J 4.33 10.12 16.01 22.3724 V 5.21 10.57 16.54 23.24 U.P. 7.42 17.1325 S 6.11 12.41 17.43 -26 D 0.11 5.22 12.03 17.4927 L 0.57 6.11 12.51 18.4628 M 1.46 6.58 13.42 19.2329 M 2.41 7.46 14.41 20.1130 J 3.39 8.41 15.39 21.0831 V 4.31 9.37 16.36 21.56

IANUARIE 2014Solunarul este calculat după orarul de iarnă!

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZA LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

Rezolvarea numărului trecutTrageri … cu arma!

ORIZONTAL: 1) Lipsiți de credibilitate întrecamarazi. 2) Mădular – Soi din pădure. 3)Începutul ninsorii! – Microsoft Office. 4)Lucrează în mijlocul naturii (…dar nu înpădure). 5) Trageri cu puæca – Pâine …crudã. 6) Câine! – De dimensiuna lăstari-lor (masc.). 7) Pădurari – Dans spaniol cucastaniete. 8) Nul, fără conținut! – Fâșielungă și îngustă de pădure. 9) 21 copaci!– A dezlega de păcat. 10) Rațional – Nulasă loc de îndoială.

VERTICAL: 1) Locuitorii aceleași țări (sg.).2) Nu produce copii. 3) 13 muguri! – 15 ra-muri! – Jumătate din ogor! 4) Bețe din pă-dure – Leneșii …pădurii. 5) 13 rânduri! –Însoțesc vânătorii în pădure. 6) Păduri …de oameni. 7) A falsifica – Pară …de lu-mină. 8) Aripioarele de sub apă. 9) Miezde rășină! – Aliaj dur – 32 arțari! 10) Vechicultivator de in – Vânjos, zdravăn.Dicționar: MSO.

Prin pădureION MIHAIU


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

În contextul reluării activității de creștere și înmulțire a câinilor de vânătoare,selecționați pe baza aptitudinilor pentru lucru, sunt disponibili

pentru vânzare următoarele exemplare:Tekel sârmos de peste un an • Femelă și mascul de pointer în vârstă de 8 luni

• Femelă de golden retreiver în vârstă de 2 ani • Mascul de copoi slovac în vârstă de 9 luni • Cățelușă de copoi ardelenesc în vârstă de 3 luni.

Vor fi disponibili, din luna viitoare, metiși de copoi alpin x jagdterrier, născuți dintr-o montă accidentală, dinpărinți cu aptitudini excelente pentru vânătoarea de mistreț. Câinii și cățeii sunt dehelmetizați și vaccinați.

Se livrează cu carnete de sănătate completate la zi și cu atestate de proveniență.Prețul de vânzare este de 500 lei plus TVA, exceptând cățeii – metiși al căror preț va fi de 250 de lei plus TVA

și perechea de pointeri al căror preț este de 750 lei plus TVA/exemplar.

Doritorii se pot adresa dlui. Teodor Dumitru tel. 021-270 80 60 și 0767-817.908, 0724-260-563.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDA! Doresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2013).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

vanatorul si pescarul roman

Entertainment & Humor