utilizarea curbei philips în analize macroeconomice · muncii și legea lui okun, aﬁ rmând că...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 3

Utilizarea curbei Philips în analize macroeconomice

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. Alexandru MANOLE PhDUniversitatea „Artifex” din BucureștiConf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Maria MIREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract

Problema evoluţiei unei ţări se pune şi se rezolvă prin analiza indicatorilor macroeconomici de rezultate. Produsul intern brut şi, în special, produsul intern brut/locuitor reprezintă indicatorul cel mai sintetic şi precis în ceea ce priveşte nivelul înregistrat de o ţară în evoluţia sa în timp. În practica statistică există o serie de metode şi modele de analiză macroeconomică din punct de vedere cronologic, structural sau al comparabilităţii internaţionale. În evoluţia economică a unei ţări pentru comparabilitate internaţională se pune problema stabilirii rezultatelor fi ecărei perioade în termeni comparabili, adică aducerea indicatorilor macroeconomici exprimaţi în preţuri curente la preţuri constante sau comparabile. Desigur, infl aţia este factorul care impune defl atarea agregatelor macroeconomice pentru a le a duce la nivel de comparabilitate. În practica statistică, teoreticienii nu au putut să renunţe la curba Philips care interpretează situaţia infl aţiei de tip cerere şi ofertă. În acest articol, ne-am propus să analizăm şi să interpretăm modul în care se aplică curba Philips în contextul actual. Avem în vedere reprezentarea acestei curbe într-un sistem de variabile cointegrate. Consecvenţa şi modifi cările ratei şomajului se estimează şi pe baza curbei Philips, care este o reprezentare precisă a corelaţiei dintre creşterea indicatorului central de rezultate şi infl aţie. Cuvinte cheie: curba Philips, piaţa produsului, incertitudine, şomaj, curba Lucas Clasifi carea JEL: C44, E23

Introducere

Modelul infl aţiei şi curba Phillips îşi au originea în aceeaşi epocă a

macroeconomiei. Dar în timp ce modelul lui Aukrust s-a depărtat de mediul

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 20174

academic, literatura referitoare la curba Phillips s-a dezvoltat în anii 1960 şi a realizat un impact imens în următoarele patru decenii. În continuare sunt redate câteva din etapele semnifi cative în dezvoltările curbei Phillips. Curba Phillips şi modelul lui Aukrust au fost considerate ca alternative, reprezentând modelul de infl aţie tip “cerere” şi “ofertă”. Diferenţa între considerarea pieţei muncii ca sursă importantă a infl aţiei şi atenţia deosebită acordată de curba Phillips pieţei produsului este mai mult o chestiune de accent decât de principiu, cele două mecanisme pot opera împreună. În continuare, se arată modul în care cele două abordări, din punct de vedere formal, pot fi combinate, acordând curbei Phillips rolul de relaţie pe termen scurt a creşterii salariului nominal, în timp ce teza principală e valabilă pe termen lung. Sunt abordate probleme esenţiale pentru aplicarea curbei Phillips în contextul actual, reprezentarea sa într-un sistem de variabile cointegrate; consecvenţa şi modifi cările ratei şomajului; incertitudinea curbei Phillips estimate NAIRU; şi statutul curbei Phillips inversate, respectiv curba ofertei a lui Lucas.

Literature review Cartea econometrică scrisă de Anghelache și Anghel (2016) este o lucrare de referință în studiul econometriei, autorii incluzând atât abordări teoretice cât și practice, studii de caz. Mitruț și Șerban (2007) au prezentat elementele de bază ale econometriei în administrarea afacerilor. Anghelache și Manole au prezentat utilitatea curbei Philips în analizele macroeconomice, insistând asupra corelării dintre șomaj și infl ație, consideră că curba Philips este un instrument puternic în contextul unor astfel de studii. Wakita (2006) a studiat unele fenomene pe piața forței de muncă din Japonia, cota constantă a muncii și legea lui Okun, afi rmând că singurul factor determinant al creșterii ponderii forței de muncă bazate pe venit a fost deprecierea, în timp ce rata potențială de creștere a înregistrat scăderi masive, coroborate cu pauze structurale în legea lui Okun. Gertler și Leahy (2008) au studiat cazul unei curbe Philips bazate pe stabilirea prețurilor dependente de stat, consideră că modelul dezvoltat este adecvat pentru a se potrivi cu caracteristicile ajustărilor prețurilor și este semnifi cativ fl exibil în nivelul agregat al prețurilor, comparativ cu Modelul care depinde de timp. Deleplace (2008) studiază evoluția gândirii economice, abordează „revoluția” keynesiană și criticul lui Robert Clever. Tambakis (2002) se dezvoltă în ceea ce privește bunăstarea socială preconizată, sub anumite caracteristici ale preferințelor Philips Curve și ale politicilor asimetrice. Dickens (2008) subliniază rolul estimărilor curbei Philips ca furnizor de informații pentru estimările NAIRU, și anume caracteristicile infl ației și șomajului. Stanley (2002) discută despre faptul că, după șase ani când rata șomajului era situată sub estimările NAIRU, infl ația


a scăzut, spre deosebire de ipoteza ratei naturale, care a prezis creșterea

infl ației, Isard, Laxton și Eliasson (2001) Unele aspecte privind țintirea

infl ației cu NAIRU. Haldane și Quah (2000) au studiat tendința descrisă de

curba Philips în economia Regatului Unit, diferențele în comparație cu situația

din SUA, insistă asupra faptului că slăbiciunea potențialului compromis între

infl ație și șomaj trebuie să fi e atent Considerate de factorii de decizie politică.

Karanassou și Snower (2007) discută despre încrederea care poate fi asociată

cu „puzzle-ul de persistență”, considerând că acest concept nu trebuie să

aibă încredere. Backhouse (2000) este o contribuție majoră pentru studiile

privind așa-numita economie heterodoxă, el subliniază trei criterii care trebuie

îndeplinite de orice școală heterodoxă. Balaban și Vîntu (2010) au studiat

caracteristicile economiei românești și promovează ideea unei curbe neliniare

specifi ce Philips, în contradicție cu forma liniară a curbei pentru zona euro,

studiul acestora convergând cu Musso et al. (2007). Bjerkholt (2005) compară

recuperarea economică postbelică în Europa cu tranziția către economiile libere

(cazul fostelor țări comuniste din Europa de Est), susține că planifi carea este

supusă anumitor limitări, fi ind în continuare importantă în politica economică.

Brissimis și Magginas (2008) discută despre utilitatea Noului Keynesian

Curve Phillips în explicarea evoluției infl ației în Statele Unite, în comparație

cu așteptările reprezentate de prognozele ofi ciale, rezultatele lor demonstrează

că curba standard Noua Keynesiană Phillips este un instrument potrivit în

anumite ipoteze. Gordon (2011) descrie cele două aplicații majore ale curbei

Philips, care au devenit evidente după 1975, explicația privind infl ația din

SUA și răspunsurile politice la șocurile de aprovizionare. Woodford (2005)

se dezvoltă cu privire la aplicarea noii curbe Keynesian Phillips în analizarea

capitalului specifi c fi rmei. Zhang, Osborn și Dong (2008) analizează aplicațiile

NKPC în contextul prețurilor lipicioase, Dupor, Kitamura și Tsuruga (2010)

se dezvoltă pe un subiect similar. Ewing și Seyfried (2003) au examinat curba

Philips în starea neliniară a celui de-al doilea moment al infl ației, un rezultat

valoros al studiului lor fi ind relația pozitivă dintre rata infl ației și volatilitatea

condiționată. Kim și Kim (2008) discută despre importanța componentei

ascendente într-o curbă nouă Keynesian Phillips. Levy (2004) prezintă o

demonstrație asupra comportamentului a două serii staționare diferențiate

cointegrate cu un vector cointegrator. Cogley și Sbordone (2008) se dezvoltă

pe persistența infl ației în curba New Keynesian Phillips.


Rezultate şi discuţii

• Cointegrare, cauzalitate şi rata naturală refl ectate în curba

Phillips

Aşa cum am arătat anterior, există multe moduri prin care o curbă Phillips pentru o economie deschisă poate fi dedusă din teoria economică. Aprecierea noastră asupra curbei Phillips se bazează pe Calmfors, care a reconciliat curba Phillips cu modelul scandinav al infl aţiei. Ne propunem să facem un pas înainte, totuşi, şi să încorporăm curba Phillips într-un cadru care ţine cont de serii de date pentru salarii şi preţuri. Reconstruirea modelului în termeni de cointegrare şi cauzalitate relevă că versiunea curbei Phillips a modelului principal impune un mecanism de corectare a echilibrului asupra sistemului. Astfel, în timp ce este consecventă cu teoria principală a lui Aukrust, curba Phillips este şi un model special deoarece include numai unul din mecanismele de stabilire a salariilor discutate de Aukrust. Fără a ne îndepărta de generalitate, ne vom concentra asupra salariilor în curba Phillips şi amintim că, în concordanţă cu teoria lui Aukrust, se presupune că: 1. , posibil după îndepărtarea schimbărilor deterministe; şi 2. structura cauzală este “o cale” reprezentată de H4mc şi H5mc. Consecvenţa cu cointegrarea asumată şi cauzalitatea necesită existenţa unui model de corecţie a echilibrului pentru rata salariilor nominale în sectorul expus. Presupunând o dinamică de prim ordin pentru simplifi care, un sistem tip curba Phillips se defi neste prin următoarele două ecuaţii:

•

(1)

•

unde (notaţia se simplifi că prin renunţarea/reducerea la “e”). Alternativ, dat fi ind H2mc, ∆wt reprezintă creşterea salariului mediu a două sectoare. εwt şi εut sunt inovaţii privind o informaţiile disponibile în perioada

t-1. Ecuaţia funcţiei consumului agregat este curba Phillips pe termen scurt, în

timp ce (1) reprezintă ideea de bază că profi tabilitatea (în sectorul e) este un

factor care explică modifi carea ratei şomajului.

Zut reprezintă alte variabile (şi termeni determinişti) care, în

condiţiile în care ceilalţi factori nu se modifi că, va conduce la scăderea ratei

şomajului. Factorul zut va include în mod tipic o măsurare a ratei de creştere a


economiei, şi alţi factori legaţi de oferta de forţă de muncă. Inserarea ecuaţiei (1) în ecuaţia generală conduce la un model explicit pentru salarii. Pentru stabilirea ratei principale a şomajului de echilibru, ecuaţia (1) se rescrie sub forma: (2) unde

este rata şomajului care nu infl uenţează creşterea salariilor.

Folosind medii necondiţionate, notate prin E, pe ambele părţi ale (2) obţinem

(3)

Folosind ipoteza unei ponderi staţionare a salariilor, partea stângă este zero. Astfel, folosind ga şi gf ca notaţii ale ratelor de creştere constantă a productivităţii şi preţurilor externe, obţinem:

(4)

ca soluţie pentru rata şomajului de echilibru, notată uphil. Media pe termen lung a ponderii salariilor este în consecinţă:

(5)

În plus, uphil şi wshphil reprezintă starea stabilă şi unică a perechii corespunzătoare de ecuaţii de diferenţe deterministe. Forma cunoscută a curbei Phillips este ilustrată în Figura 1. Se presupune că în economie se manifestă iniţial un nivel scăzut al şomajului, adică uo din fi gură. Curba Phillips pe termen scurt (1) determină rata creşterii salariilor ∆w0. Ponderea salariilor conform ecuaţiei (1) este deasupra valorii de echilibru pe termen lung, implicând că şomajul începe să crească şi creşterea salariilor se diminuează de-a lungul curbei Phillips. Forma abruptă a curbei Phillips se defi neşte pentru cazul ∆wt = ∆qt + ∆at. Panta curbei este dată de –βw1/(1- βw3), fi ind denumită în literatură drept curba Phillips. Echilibrul stabil se atinge când creşterea salariilor este egală cu creşterea constantă în stare de echilibru, adică gf+ga, iar nivelul şomajului este dat de uphil.


Dinamica şi echilibrul curbei Phillips într-o economie deschisă

Figura 1

Problema pantei curbei Phillips pe termen lung este văzută ca

depinzând de coefi cientul βw3, elasticitatea creşterii salariilor determinată fără a se ţine seama de preţul produselor. În fi gură, curba pe termen lung are o tendinţă descrescătoare, respectiv βw3 < 1, ceea ce în mod convenţional face referire la o neomogenitate dinamică în stabilirea salariilor. Contrariul, omogenitatea dinamică, implică βw3 = 1 şi o curbă Phillips verticală. Cu condiţia omogenităţii dinamice, rata de echilibru uphil este independentă de infl aţia mondială gf. Panta curbei Phillips pe termen lung a reprezentat una din cele mai dezbătute probleme în macroeconomie în anii 1970 şi 1980. Un argument în favoarea curbei Phillips verticale pe termen lung este acela că s-a observat evident că lucrătorii sunt capabili să obţină compensare deplină pentru infl aţie. Rezultă ca βw3 = 1 este o restricţie normală asupra curbei Phillips, cel puţin dacă ∆qt este interpretat ca o variabilă a probabilităţilor. Panta descendentă a curbei Phillips pe termen lung a fost contestată pe motiv că oferă un tablou prea optimist pentru politica economică: şi anume că guvernul poate reduce permanent nivelul şomajului sub rata naturală prin “fi xarea” unui nivel ridicat al infl aţiei. În cadrul unei economii deschise, această discuţie apare a fi oarecum exagerată deoarece compromisul pe termen lung dintre infl aţie şi şomaj nu apare din premisa unei curbe pe termen lung cu pantă descendentă. În schimb, conform Figurii 1, nivelul stabil al şomajului e determinat de rata infl aţiei importate gf şi de creşterea productivităţii exogene ga. Aceşti doi indicatori nu sunt consideraţi mijloace (sau ţinte intermediare) de politică economică.


În economia reală, considerațiile privind costul vieţii joacă un rol semnifi cativ în stabilirea salariilor. Astfel, în cercetarea econometrică aplicată se include de obicei infl aţia actuală şi întârziată, refl ectând accentul pus pe consideraţii privind costul vieţii în cadrul negocierilor salariale. Pentru reprezentarea acestei posibilităţi, se consideră următorul sistem: (6)

(7)

(8) Prima ecuaţie măreşte cu modifi carea preturilor de consum ∆pt, cu coefi cientul . Pentru a se realiza o distincţie formală între această ecuaţie şi funcţia consumului agregat, se utilizează un semn distinctiv deasupra celorlalţi coefi cienţi (şi deasupra termenului de abatere). A doua ecuaţie este identică cu ecuaţia şomajului (1). Ultima ecuaţie, a preţurilor stochastice, combină defi niţia preţurilor de consum cu ipoteza identică a stabilităţii ponderii salariilor în sectorul acoperit şi creşterea salariilor în sectorul expus. Folosind (8) pentru a elimina Δpt în (6), ne întoarcem la funcţia consumului integrat , cu coefi cienţi şi εwt redefi nite corespunzător. Este utilă exprimarea uphil în termeni de coefi cienţi ai unui sistem extins (6)-(8): (9)

deoarece sunt două restricţii de omogenitate necesare pentru curba Phillips pe termen lung, şi anume: =1 şi . Sistemul curbei Phillips pentru salarii într-o economie deschisă reprezintă o specifi caţie completă a dinamicii modelului infl aţiei. În mod clar, proprietăţile dinamice ale modelului se aplică altor versiuni ale curbei Phillips. În special, toate sistemele tip curbă Phillips presupun că rata naturală a şomajului (NAIRU) este o soluţie stabilă. Ca o singură ecuaţie, ecuaţia

curbei Phillips este instabilă pentru o rată dată a şomajului. Stabilitatea în dinamică a ponderii salariilor şi ratei şomajului depinde de mecanismul de echilibrare integrat în ecuaţia pentru rata şomajului. În acest sens, o defi niţie a formării salariilor bazată pe curba Phillips nu poate fi adaptată unei politici economice care ţinteşte nivelul (rata) şomajului întrucât numai rata naturală a şomajului corespunde unei ponderi salariale stabile. Orice alt nivel (ţintit) duce la creştere sau descreştere continuă a ponderii salariale. Stabilitatea în dinamică a ratei naturale este un subiect de interes şi nu poate fi adresată într-un sistem incomplet tip curbă Phillips, adică, prin estimarea unui model de curbă Phillips cu o singură ecuaţie. Însă există abordări practice prin care estimarea ratei naturale a şomajului de bazează pe astfel


de sisteme incomplete. Staiger şi alţii au prezentat un studiu important care urmează tradiţia estimării numai a curbei Phillips, considerând mecanismul de echilibrare implicit (1). Pentru alte ţări, în special europene, unde instabilitatea ratei şomajului se manifestă mai puternic, problema despre corespondenţa dintre ratele estimate şi stabilitate este o problemă de actualitate. • Utilizarea curbei Phillips în studiul evoluţiei şomajului

În expresiile (4) şi (9), uphil depinde de parametrii curbei Phillips salariale şi ratele externe de creştere. Coefi cienţii ecuaţiei şomajului nu intră în exprimarea ratei naturale. În altă variantă a curbei Phillips, exprimarea pentru rata naturală depinde de parametrii stabilirii preţurilor şi salariilor, adică modelul este specifi cat mai degrabă ca o curbă Phillips pentru preţuri

decât ca o curbă Phillips pentru salarii. Dar exprimarea ratei dintr-o curbă Phillips pentru preţuri rămâne independentă de parametrii din ecuaţia (1). Faptul ca o proprietate importantă de sistem (şomajul) poate fi estimată printr-o singură ecuaţie conduce într-un fel către explicarea popularităţii modelului de curbă Phillips. Cu toate acestea, rezultatele bazate pe analiza unui sistem incomplet oferă informaţii limitate. În particular, analiza bazată pe o singură ecuaţie oferă informaţii insufi ciente despre proprietăţile dinamice ale sistemului. În primul rând, în afară de cazul în care curba Phillips este estimată împreună cu funcţia (ecuaţia) consumului agregat, stabilitatea în dinamică nu poate fi verifi cată, iar corespondenţa dintre uphil şi stabilitatea sistemului nu poate fi susţinută. Astfel, estimările cu o singură ecuaţie nu sunt inatacabile, deoarece principiul corespondenţei poate fi forţat. În al doilea rând, chiar dacă se consideră a priori că uphil corespunde cu starea stabilă a sistemului, viteza de ajustare spre o stare stabilă de interes şi necesită estimarea ecuaţiei (1) ca şi cea a curbei Phillips Este de înţeles că şomajul ridicat a necesitat modele care îndeplinesc următoarele funcţii: - ţin seama de lag-uri în cazul ajustării în jurul unei rate naturale constante; - permit schimbarea echilibrului. O combinaţie a celor două funcţii este de asemenea posibilă. În mod simplu, fi ind un sistem dinamic, modelul de curba Phillips cuprinde dinamici lente. În principiu, coefi cientul de ajustare βu1 în ecuaţia şomajului (1) poate fi mic în mod arbitrar, atât timp cât nu e zero, uphil corespunde formal stării stabile a sistemului. Totuşi, se pune problema cât de lentă poate fi viteza ajustărilor înainte ca ideea de echilibru să devină subminată “din interior”. Conform argumentelor lui Phelps şi Friedman, rata naturală trebuie să fi e aproape stabilă şi ar trebui să fi e un punct puternic de atracţie pentru rata efectivă a şomajului. Totuşi, experienţa practică a demonstrat că în cel mai


bun caz rata naturală este un punct slab de atracţie. Sunt aspecte practice ale problemei, importante: guvernanţii, analizând asupra perspectivelor după un şoc negativ al economiei, vor constata că rata şomajului va reveni eventual la nivelul său natural dar numai după 40 de ani sau mai mult. Studiul curbei Phillips oferă numai o capabilitate limitată de explicare economică a schimbărilor care se manifestă prin rata şomajului. Pare uneori incredibil că modifi carea ratei reale de creştere ga poate explica singură creşteri profunde şi persistente ale ratei şomajului cum s-a întâmplat în Europa. O rată nominală de creştere poate bineînţeles să sufere creşteri majore, dar pentru ca acele schimbări să aibă un impact asupra ratei de echilibru e nevoie de curba Phillips pe termen lung cu pantă descendentă. Curba Phillips e mai bine adaptată unui regim stabil caracterizat printr-un lag de ajustare redusă în jurul unei rate medii stabile a şomajului, decât la modifi cările şomajului în Europa. S-au dezvoltat în consecinţă noi modele, care au promis explicarea modifi cărilor ratei de echilibru a şomajului

şi există informaţii concrete despre modul în care caracteristicile structurale ale pieţelor forţei de muncă şi de mărfuri afectează echilibrul şomajului. Noile modele nu au ajuns la stadiul de a fi unanim acceptate, aşa cum a fost rolul curbei Phillips. Conceptele considerate reliefează că schimbările permanente ale şomajului sunt modifi cări de amploare, cu manifestare intermitentă, în linie cu concepţia asupra ratei şomajului ca . O opinie alternativă este aşa numita rată naturală variabilă în timp. Ideea de bază este că rata naturală a şomajului reacţionează la infl uenţe de mică amploare care se manifestă frecvent. Conform acestei opinii, rata naturală a şomajului este dată de relaţiile:

(10) (11) Diferenţa este că rata naturală nu mai este un parametru independent de timp, ci un parametru stocastic care urmează calea aleatorie (11), şi o abatere care reprezintă infl uenţele de mică amploare. În estimarea acestei perechi de ecuaţii, eroarea standard este limitată de la început, altfel s-ar modifi ca în sus şi în jos şi ar absorbi toate abaterile din lăsate neexplicate prin variabile explicative. Metodologia implică o unitate de bază, atât în rata observată a şomajului cât şi în rata naturală a şomajului. Relevanţa practică a acestui cadru pare să fi e limitată la SUA, unde există puţine modifi cări majore ale ratei şomajului. Legat de rata naturală a şomajului, variabilă în timp este conceptul de hysteresis. Economiştii au invocat termenul de şomaj “hysteresis” pentru cazul în care rata de echilibru ar putea să devină identică ratei întârziate a şomajului. Se face distincţie între întârzierea reală ca fenomen de echilibru


neliniar multiplu şi proprietatea liniară a unei unităţi rădăcină. S-a demonstrat că hysteresis nu este o întârziere efectivă (în adevăratul sens al cuvântului, ca fenomen neliniar) şi ca fenomenul de hysteresis efectiv conduce la o abordare a şomajului care nu corespunde cu ipoteza ratei naturale.

• Estimarea incertitudinii curbei Phillips tip NAIRU (rata naturală a şomajului)

Vom încerca să descriem trei abordări ale estimării unui “domeniu de încredere” a curbei Phillips tip NAIRU. Motivul absenţei intervalelor de încredere în majoritatea calculelor legate de NAIRU sunt corelate cu faptul că NAIRU este o funcţie neliniară a coefi cienţilor de regresie. Există trei metode care pot fi utilizate pentru construirea intervalelor de încredere pentru NAIRU: metoda Wald, metoda Fieller şi metoda coefi cienţilor de probabilitate. Abordarea lui Fieller şi formulele coefi cienţilor de probabilitate sunt preferabile datorita proprietăţilor fi nite ale eşantionuluiPrima şi cea mai intuitivă abordare se bazează pe eroarea standard asociată şi proporţia t pentru coefi cienţii estimaţi şi corespunde unei statistici Wald. În cazul unei treceri totale a creşterilor productivităţii în salarii şi lipsei “iluziei banilor”, uphil din curba Phillips tip NAIRU este βw0/ βw1 şi valoarea sa estimata este . Cum s-a notat deja, din (1) deducem: (12) unde uphil poate fi estimat direct prin metoda celor mai mici pătrate neliniare. Rezultatul este numeric echivalent cu coefi cientul derivat din estimări liniare ( ) din relaţia (1). În fi ecare caz, o eroare standard pentru poate fi calculată, din care intervalele de încredere pot fi obţinute direct. Un interval de încredere include estimarea nerestricţionată a uphil, care este şi un anumit domeniu în jurul acelei valori. În mod euristic, intervalul de încredere conţine fi ecare valoare a coefi cientului care nu respectă ipoteza: (13)

Considerăm că este statistica F bazată pe Wald pentru verifi carea HW, iar Pr(·) probabilitatea argumentului său. Un interval de

încredere de (1-α)% este defi nit de

pentru . Dacă βw1, elasticitatea ratei şomajului în curba Phillips este estimată cu precizie, abordarea Wald este satisfăcătoare. Mărimi mici ale eşantionului


pun în pericol în mod clar precizia estimării, dar dimensiunea eşantionului depinde de volumul de informaţii pe bază de observare. Totuşi, dacă βw1 este estimat imprecis (nu este semnifi cativ statistic), această abordare poate să inducă în eroare în mare măsură. Abordarea Wald ignoră modul în care

se comportă pentru valori ale apropiate relativ de zero, unde “relativ” refl ectă incertitudinea în estimarea lui βw1. Pentru curbele Phillips europene, estimările βw1 sunt tipic nesemnifi cative statistic, încât această preocupare este legată de calcularea ratelor naturale prin curba Phillips pentru Europa. În esenţă, problema apare deoarece este funcţie neliniară a estimatorilor ( ) care sunt repartizați normal. A doua abordare evită această problemă prin transformarea ipotezei neliniare (3) într-una liniară, adică: (14) Ipoteza (4) şi statistica F corespunzătoare sunt notate HF şi .Deoarece ipoteza (4) este liniară în parametrii βw0 şi βw1, verifi cările acestei ipoteze sunt corespunzătoare, chiar dacă este aproape de zero. Determinarea intervalelor de încredere se face exact ca în abordarea Wald, exceptând faptul că statistica-F este construită pentru . A treia abordare foloseşte coefi cientul de verosimilitate statistic pentru a calcula intervalul de încredere pentru ipoteza HW. Adică, relaţia (2) este estimată atât nerestrictiv cât şi sub restricţia HW, probabilităţi corespondente (sume reziduale ale pătratelor pentru ecuaţii singulare) sunt obţinute, iar intervalul de încredere este construit din valori ale pentru care verosimilitatea este mai mică decât valoarea critică dată. Dacă modelul original este liniar în parametrii săi, soluţia lui Fieller este echivalentă numeric cu soluţia bazată pe verosimilitate, oferind o justifi care generică anterioară. În cazul în care curba Phillips estimată nu prezintă omogenitate dinamică, este numai o componentă a estimării NAIRU care ar fi potrivită cu teoria de bază. Aceasta conduce la calcule complexe pentru NAIRU în continuare, respectiv trebuie luată în considerare codispersia termenilor precum şi . Totuşi, în afara de cazul în care depărtarea de omogenitate are o valoare numerică mare, poate fi reprezentativă pentru gradul de incertitudine asociat cu rata naturală estimată a curbei Phillips. Probleme statistice identice apar în alte zone de aplicare a macroeconomiei, de exemplu în forma unui “indice de condiţii monetare”.

Concluzii Din prezentarea teoretică a curbei Philips, în care accentul a fost pus pe utilizarea acesteia în analizele macroeconomice, s-au desprins unele


concluzii teoretice şi practice. Din punct de vedere teoretic, curba Philips poate fi integrată, utilizată într-un model de analiză a infl aţiei. A doua concluzie este aceea că o analiză macroeconomică complexă se poate realiza prin utilizarea de metode şi modele econometrice adaptate şi utilizate în studiul elementelor macroeconomice. În altă ordine de idei, analiza macroeconomică trebuie să se axeze pe una structurală, cronologică dar pe bază de agregate defl atate. Evoluţia şomajului este o problemă majoră la nivelul oricărei economii naţionale deoarece aceasta determină o serie de evoluţii complexe. Astfel, indicatorii macroeconomici de rezultate în termeni reali depind de nivelul pe care l-a înregistrat rata infl aţiei. Mărimea salariului sau politicile salariale trebuie să ţină seama indubitabil de nivelul înregistrat de rata infl aţiei. În consecinţă, nivelul de trai sau bunăstarea unei naţiuni bazată pe veniturile reale trebuie să aibă la bază şi modul în care se resimte exprimă infl uenţa infl aţiei. Am făcut unele analize şi aprecieri privind o economie închisă sau o economie deschisă. Curba Philips se utilizează în analiza şi a corelaţiei acesteia cu celelalte variabile macroeconomice. Problema echilibrului şi a altora de acest gen depind de utilizarea unui complex de modele având în vedere că estimarea unui domeniu de încredere a curbei Philips de regulă este de tip NAIRU. Aceasta este o funcţie neliniară a coefi cienţilor de regresie care dau posibilitatea unei interpretări riguroase a efectului infl aţiei asupra rezultatelor economice. Practic, în aplicarea unor modele macroeconomice aspectele cuprinse în acest studiu se pot concretiza dând valori cuantifi cate pe baza cărora se pot exprima previziuni şi alte elemente utile în managementul macroeconomic.

Bibliografi e selectivă

1. Anghelache, C. and Anghel, M. G. (2016). Econometrie generală. Concepte, teorie

și studii de caz, Editura Artifex, Bucureşti 2. Anghelache, C. and Manole, A. (2010). Utilizarea curbei Phillips în analiza

macroeconomică. Revista Română de Statistică Supliment, 9 3. Backhouse, R.E. (2000). Progress in Heterodox Economics, Journal of the History

of Economic Thought, Cambridge University Press, 22 (02) 4. Balaban, G., Vîntu, D. (2010). Testarea nonliniarităţii curbei Phillips. Implicaţii

pentru politica monetară. Economie teoretică şi aplicată, XVII (4),(545), 95-109 5. Bjerkholt, O. (2005). Markets, models and planning: the Norwegian experience,

Oslo University, Department of Economics in series Memorandum 6. Brissimis, S. and Magginas, N. (2008). Infl ation Forecasts and the New Keynesian

Phillips Curve. International Journal of Central Banking, 4 (2), 1-22 7. Cogley, T., and Sbordone, A. (2008). Trend Infl ation, Indexation, and Infl ation

Persistence in the New Keynesian Phillips Curve. The American Economic Review, 98 (5), 2101-2126

8. Deleplace, G. (2008). La absorción de la macroeconomía por la microeconomía, Lecturas de Economía, 69, 245 - 298


9. Dickens, W. T. (2008). A New Method to Estimate Time Variation in the NAIRU, Federal Reserve Bank of Boston in Conference Series ; [Proceedings]

10. Dupor, W, Kitamura, T. and Tsuruga, T. (2010). Integrating Sticky Information

and Sticky Price Phillips Curves. Review of Economics and Statistics, August, 92, 657-669

11. Ewing, B. T., Seyfried, W. L. (2003). Modeling the Philips Curve: A Time-Varying

Volatility Approach. Euro-American Association of Economic Development in its journal Applied Econometrics and International Development

12. Gertler, M. and Leahy, J. (2008). A Phillips Curve with an Ss Foundation. Journal of Political Economy, 116 (3), 533-572

13. Gordon, R.J. (2011). The History of the Phillips Curve: Consensus and Bifurcation.

Economica 78 (309), 10-50 14. Haldane, A. and Quah, D. (2000). UK Philips Curves and Monetary Policy, Centre

for Economic Performance, London School of Economics in CEP Discussion Papers

15. Isard, P., Laxton, D. and Eliasson A. C. (2001). Infl ation Targeting with NAIRU

Uncertainty and Endogenous Policy Credibility, International Monetary Fund in IMF Working Papers

16. Kim, C. J. and Kim, Y. (2008). Is the Backward-Looking Component Important

in a New Keynesian Phillips Curve?. Studies in Nonlinear Dynamics & Econometrics, 12 (3), 1-18

17. Karanassou, M. and Snower, D. (2007). Infl ation Persistence and the Philips

Curve Revisited, Kiel Institute for the World Economy in Kiel Working Papers series

18. Levy, D. (2004). Cointegration in Frequency Domain, EconWPA in its series Econometrics

19. Mitruţ, C. and Şerban, D. (2007). Bazele econometriei în administrarea afacerilor,

Editura ASE, Bucureşti

20. Stanley, T. D. (2002). When All Are NAIRU: Hysteresis and Behavioural Inertia,

Taylor and Francis Journals in Applied Economics Letters

21. Tambakis, D. N. (2002). Expected Social Welfare under a Convex Philips Curve

and Asymmetric Policy Preferences, Blackwell Publishing in Journal of Money,

Credit and Banking

22. Wakita, S. (2006). The Lost Decade in the Japanese Labor Market: Labor’s share

and Okun’s Law, East Asian Bureau of Economic Research in Labor Economics

Working Papers

23. Woodford, M. (2005). Firm- specifi c capital and the new Keynesian Phillips

curve. International Journal of Central Banking, 1 (2), 1–46

24. Zhang, C., Osborn, D. and Kim, D. H. (2008). The New Keynesian Phillips Curve:

From Sticky Infl ation to Sticky Prices. Journal of Money, Credit and Banking, 40

(4), 667-699

utilizarea curbei philips în analize macroeconomice · muncii și legea lui okun, aﬁ rmând că...

Documents