unlimited pr

Chelgate – 8 ani în România 1

nlimitedpr


Eight years ago, Mirela Meita persuaded me that Chelgate should have an office in Romania. At the time, this might have seemed a strange decision. There was very little about the Romanian market back then to suggest that it would offer many opportunities for a firm like Chelgate. But Mirela knew, and convinced me, that Romania was on the cusp of dramatic and exciting change, and that we had to be part of that process. With every year that has passed, her good judgement has been more and more evident. The value of the kind of PR work that Chelgate does - not simply selling-in cheap edito-rial plugs to the media, but providing a range of sophisticated and highly effective public relations management services - has been well recognised by our growing client base. As Romania builds its international presence, attracting international investors and business partners, it needs to be able to offer the kind of high quality professional infrastructure - lawyers, ac-countants, bankers etc - that you would expect from any major business centre. One of the exciting aspects of the business transformation of this market in recent years is the extent to which these kind of quality services have increasingly been available for people wanting to do business here. In the public relations profession, I believe that there is no question: Chelgate has led that process. I am hugely proud of the tremendous performance of our colleagues in our Bucharest office over the past eight years. Happy birthday, Chelgate Romania. You deserve it!

Terence Fane-Saunders, CEO

Am decis să marcăm cei opt ani de existență în România. Și îi marcăm printr-o petrecere într-o galerie de artă. Extrapolând ideea, PR-ul bine făcut este state of the art. Așa îl percepem noi, după opt ani de activitate. Au fost ani în care ne-am bucurat, ne-a fost greu, am greșit, am fost fericiți, furioși, încântați. Am avut uneori sentimentul că nimic nu se leagă, iar al-teori că putem cuceri lumea. Dar oprindu-ne din când în când, ne-am dat seama că am crescut, că avem mai multă forță, creativitate, rigurozitate. Una peste alta, mai multă încredere. Se spune că o afacere nu poate crește peste valoarea liderului. Parafrazând, cred că fiecare agenție se dezvoltă după clienții pe care îi are. Suntem mândri și le mulțumim clienților care ne-au acordat încredere și datorită cărora putem să ne sărbătorim într-un spațiu neconvențional, care ne reprezintă atât pe noi, cât și pe ei.Și nu în ultimul rând, ne sărbătorim succesul pe care l-am avut într-o perioadă de criză datorită colegilor extraordinari pe care îi am și colabo-ratorilor pe care i-am avut de-a lungul timpului.

Mirela Meiță, General Manager

4 Chelgate – 8 ani în România

Chelgate România

Mirela Meiță Director General

Claudia Oprescu Account Manager

Georgiana Petcu Account Manager

Camelia Enăchioiu

Account Manager

Alina Burcă Event Coordinator

Angela Negrea Brand Manager

Beatrice Cristina Ivănescu

Senior Account Executive

Amelia Dumitru Senior Account

Executive

Nicoleta Nuță Account Executive

CleoAccount Cat


06 PRHigh Definition

18 LobbyDincolo de controverse

32 5 întrebări & răspunsuri

56 #Magic

Sumar


PRHigh DefinitionDacă ar fi să-l personificăm, un necunoscător ar putea descrie PR-ul drept o prezență sofisticată, îmbrăcată după ultimele tendințe ale modei și mereu în centrul atenției la evenimentele mondene. Știut mai de aproape, PR-ul îmbra-că o ținută business, elegantă, dar discretă. E la patru ace atunci când trebuie să iasă în față și cu mânecile suflecate în spatele cortinei. Acolo pregătește ce ur-mează a fi pus în scenă: campanii de impact, acțiuni inteligente pentru a depăși cu bine momente dificile și crize de comunicare, strategii adaptate la nevoile pieței în care acționează și tot ce ține de comunicare în general. Acesta e PR-ul de calitate, pe care l-am întâlnit și în discuțiile noastre cu profesioniști din com-panii diferite. Vă invităm să descoperiți în paginile următoare o frântură din universul comunicării, așa cum este ea pusă în practică zi de zi de specialiști.


PR High Definition

PROIECTE MEMORABILE • MOMENTE DIFICILE ÎN COMUNICARE • PENTRU A REUȘI ÎN PR… • BRANDING ÎN ROMÂNIA VERSUS ALTE STATE EUROPENE • ÎN PR E IMPORTANT SĂ… • PRIMII PAȘI ÎN PR • CUM GESTIONĂM O CRIZĂ DE COMUNICARE ÎN SOCIAL MEDIA • SFATURI PENTRU O CARIERĂ ÎN PR • DESPRE PREZENȚA COMPANIILOR ÎN MEDIUL ONLINE


PR High Definition

Gabriela FolcuțElena Badea Dana Petcu

Corneliu CojocaruAndreia UrzicăAnca Nuță

Anca OreviceanuAlina Pantazi-SturdzaAlexandru Șeremet


PR High Definition

Proiecte memorabileCorneliu Cojocaru, purtător de cuvânt BCR (2012):„Foarte interesantă ca experiență a fost construirea unei sintagme atunci când am intrat în bancă, în 1997. Pe vremea aceea, a vorbi cu ziariștii era pri-vit cu o extrem de mare reticență de oamenii care lucrau în bănci. Ziariștii erau dușmanii congenitali, să le spunem. În acele condiții am construit și am promovat conceptul valabil și astăzi, de altfel, după părerea mea, de „transparență prudentă“. Asta nu înseamnă să nu spui adevărul sau să minți prin omisiune, ci înseamnă doar să spui atât cât trebuie ca să înțeleagă cel căruia îi comunici ce ai de comu-nicat. Restul, cum o faci, are alte conotații.

Un al doilea moment extrem de interesant a fost în anul 2000, când s-a declanșat pentru prima oară în România o pseudo-criză de retragere a depozite-lor. A fost un vârtej care a tulburat apele în societa-tea românească vreme de circa o săptămână și că-ruia cu succes am reușit să-i punem capăt. A fost o strategie pusă la punct de noi, cu participarea tutu-ror vectorilor de relații publice, adică salariați, ma-nagement, cu sprijinul Băncii Naționale, al Guver-nului. Cred că a fost un exemplu de criză înăbușită înainte de a căpăta contur adevărat. Iar una dintre găselnițele acelui moment a fost impactul puter-nic pe care îl produce un teanc de bani pe ghișeul unei bănci. Toată lumea știe că o criză generată de bani se traduce prin lipsa banilor la ghișeu. Vine omul să ți-i ceară și nu ai cum să îi dai înapoi. Noi am avut o abordare prin care le-am dat de înțeles că avem bani, hai să-i punem pe ghișeu să-i vadă oamenii. Și am pus pe ghișeu metri cubi de bani, care au fost proiectați pe ecranele televizoarelor seara la știri pentru că era un moment spectacu-los să vezi așa ceva. Trebuie avut în vedere gradul de cultură financiară al cetățeanului la acea vreme. Caracteristică acelui moment a fost următoarea scenă: un cetățean dintr-un oraș aflat în apropierea Bucureștiului s-a dus la banca în cadrul căreia avea depozitul, și-a retras banii și s-a dus la o altă unitate în același oraș, la 1 km mai departe, spunând: „îmi pun banii la banca asta pentru că e mai de încre-dere“, fiind tot o unitate a BCR-ului. Finalul acelei pseudo-crize a fost faptul că ne-au crescut cota de piață, cota de încredere, notorietatea și soldul de-pozitelor.“


PR High Definition

Anca Nuță, Director al Departamentului de Iden-titate și Comunicare UniCredit Țiriac Bank: „Pot să spun că dragostea mea cea dintâi a fost CSR-ul și rămâne în continuare. Am început să fac CSR când acest termen nici nu exista. Primul pro-iect pe care îmi amintesc că l-am făcut a fost îm-preună cu Salvați Copiii, o campanie de informare împotriva consumului de droguri. Nu înțelegeam foarte multe despre ce înseamnă CSR-ul la mo-mentul respectiv, doar că am intrat în chestia asta și mi-am dat seama că îmi place foarte mult și că e mai degrabă ca o datorie morală, obștească pe care fiecare dintre noi ar trebui să o aibă. Contribuind la dezvoltarea lucrurilor din jurul nostru, contribuim și la dezvoltarea noastră. E un lucru logic pe care nu ți-l dă nicio carte, dar pe care toți ar trebui să-l înțelegem. Din păcate, nu-l înțelegem cu toții.

Am făcut foarte multe proiecte din zona CSR-ului și aș putea să spun că astea îmi sunt mai aproape. Dacă ar fi să numesc unul, probabil că proiectul cu bicicletele pe care l-am făcut cu „Mai Mult Verde“. Proiectul a fost un fel de inovație/pi-onierat în piață pentru că am făcut primul sistem de bike sharing din București în condițiile în care mersul pe bicicletă nu se practica în România la momentul respectiv, erau foarte puțini bicicliști și majoritatea o făceau ca agrement, dar nu la nivelul la care se face ciclism de agrement acum. Și-apoi proiectul pe care l-am preluat este Centrul Inde-pendent de Artă Pavilion pe care îl păstorim de aproape 4 ani de zile și care, cumva, a pus Româ-nia pe harta artei contemporane internaționale. De fapt, cred că asta e cea mai mare satisfacție: că am putut să contribuim la un proiect care s-a dezvol-tat extrem de frumos în străinătate, poate mai mult decât în România.“

Alexandru Șeremet, Corporate Communications Manager BMW Group România: „Mă văd ca un povestitor care își spune de fapt poveștile prin alții – oamenii de presă. Comunica-rea de impact este cea care te emoționează și ocupă un loc în mintea ta, de preferat pentru totdeauna. În momentul în care ai citit un articol care te-a mișcat, te-a făcut să vrei să îl citești imediat și celor din jur și ți-a schimbat o perspectivă asupra unui lucru – acela este un articol bine scris și poate un PR bine făcut.

Cele mai multe satisfacții le am când reușesc astfel de articole. De exemplu, pentru un interviu

cu românul care a ocupat cea mai înaltă poziție în BMW Group mi-au trebuit doi ani, pentru că părăsise compania: să îl descopăr, să iau legătura cu el și să ne întâlnim direct pentru a colabora (o condiție impusă de el), să conving vicepreședintele de comunicare al BMW Group să pot face interviu cu cineva din top management deși era pensionat și procedurile companiei nu permiteau asta.

Rezultatul a fost o serie de materiale despre as-censiunea unui român în cadrul celui mai puter-nic producător de automobile premium din lume. Au fost articole după care am primit și comentarii de genul „o astfel de mașină vreau să cumpăr și eu!“. Mai mult, sper că am reușit să creez o legătu-ră emoțională puternică cu marca. Acesta este un proiect reușit.“

Gabriela Folcuț, consilier comunicare Asociația Română a Băncilor: „Campania de educaţie financiară m-a mobilizat complet și a implicat lobby, negociere financiară, scriere de scenarii și filmări. Criza financiară mon-dială la care s-a adăugat un nivel scăzut al educaţiei în domeniul financiar-bancar au erodat încrede-rea clienţilor de servicii bancare în insti tuţiile de credit, creșterea încrederii venind concomitent cu înţelegerea domeniului, a drepturilor, obligaţiilor și riscurilor.

ARB s-a alăturat eforturilor depuse de bănci-le membre în lansarea programelor privind edu-caţia financiar-bancară a populaţiei și a realizat o campanie specifică la postul public de televiziune TVR1 pentru explicarea noţiunilor de bază. Cam-pania TV de educaţie financiară realizată de ARB cu sprijinul TVR s-a derulat în perioada decem-brie 2011 – iulie 2012 la postul public de televiziune TVR1 și a constat în difuzarea a 14 fillere distincte (filmulețe cu durata de 2 minute) de patru ori per săptămână în intervalul celor opt luni de campanie.

Măsurătorile efectuate pe parcursul difuzării fillerelor realizate de Asociaţia Română a Băncilor relevă un interes crescut pentru urmărirea fillere-lor, potrivit statisticilor puse la dispoziţie. Audienţa maximă atinsă în anul 2012 la nivel naţional a fost de peste o jumătate de milion de telespectatori per filler.“

Mihai Roșioru, coordonator departament presă Reprezentanța Comisiei Europene în România: „Am lucrat în perioada 2005 - 2006 la un proiect


PR High Definition

care s-a desfășurat în Germania și România, având ca temă integrarea cetățenilor de etnie turcă în cele două țări. Rolul meu principal a fost acela de a găsi interlocutori dispuși să participe la intervi-uri pe această temă și realizarea interviurilor. Am călătorit mult în această perioadă, am cunoscut foarte mulți oameni și am realizat zeci de interviuri în germană și română. În urma acestui proiect am devenit interesat de politicile Uniunii Europene în domeniul migrației, azilului și liberei circulații.“

Dana Petcu, Country Manager Christian Dior Perfumes România: „E greu de spus care a fost cea mai de impact, pen-tru că la noi impactul nu se măsoară doar static, în

cifre, ci și în emoţii, greu de cuantificat. Au fost mai multe, probabil campania de comunicare J’adore Septembrie 2011, când la nivel mondial s-a lansat campania în aceeași zi, sau poate Dior Addict de anul trecut cu un impact online major, care va avea continuare în vara acestui an. Cunoscând calenda-rul 2013 și schiţa lui 2014, cred că vor urma cam-panii din ce în ce mai intense, în directă legătură cu planurile de lansări, evident, și ele spectaculoase!“

Anca Oreviceanu, director comunicare Grup Renault România: „Sunt multe și sunt foarte diverse. Sunt lucruri le-gate și de parteneriatele strategice pe care le avem cu Gaudeamus, cu premiile Gopo. Sunt și campa-


PR High Definition

nii de comunicare internă foarte frumoase pe care le-am făcut sau evenimente deosebite. O provocare în comunicarea internă mi se pare diversitatea pu-blicului pe care îl ai. De exemplu, Renault are toa-te meseriile unui constructor auto: de la designeri (care sunt foarte creativi, dar și foarte pretențioși), la ingineri (care sunt foarte tehnici și în același timp tineri, conectați la tot ce este nou, dornici de a participa la tot ce se întâmplă în jurul lor), până la operatorii din uzină care au și ei un entuziasm ușor diferit și cu care trebuie să comunici diferit întrucât ei nu sunt la fel de conectați, cel puțin nu la serviciu. Ai uneori același mesaj care trebuie să ajungă la toate categoriile de public și trebuie să îl comunici în mod diferit.“

Despre momente dificile în PRCorneliu Cojocaru, purtător de cuvânt BCR:„Nu mi-e teamă de eșec pentru că, dacă ai cap, înveți din orice eșec. Dacă ai cap, îți planifici lucrurile și măsura lor în așa fel încât să micșorezi cât mai mult posibil un potențial eșec. Dar dacă acesta se întâmplă, trebuie să ai tăria de a-l analiza, de a-i înțelege cauzele și de a nu mai repeta acele acțiuni care te-au dus la eșec. Totul este de o sim-plitate dezarmantă.“

Anca Oreviceanu, director comunicare Grup Renault România: „Au fost momente când mi-aș fi dorit ca un eve-niment să iasă altfel sau când știu că eu sau echipa mea am fi putut face lucrurile altfel. Am fi putut să facem mai mult decât am făcut, dar din anumite motive lucrurile au ieșit altfel decât ne-am fi dorit noi. Evident, atunci când ți se pre figurează proiecte interesante, ți-ai dori tot bugetul din lume să poți pune în practică toate ideile frumoase pe care le ai. Uneori, fie din motive ce țin de buget, loc sau de timp, nu poți să faci lucrurile așa cum ți-ai dori. Acestea nu sunt neapărat eșecuri, cât regrete că ai fi putut să faci mai mult.“

Mihai Roșioru, Reprezentanța Comisiei Europene în România: „Au fost multe momente dificile. Au fost eveni-mente la care am muncit foarte mult și care nu s-au desfășurat așa cum mi-aș fi dorit. Este frustrant să vezi că, deși totul este planificat în detaliu, deși o echipă întreagă a muncit într-un ritm susținut pentru ca totul să fie sub control, apar în ultimul moment o mulțime de variabile pe care nu le poți controla.“

Pentru a reuși în PR…Gabriela Folcuț, consilier comunicare Asociația Română a Băncilor: „Dialogul, cei trei „LLL“ – Life long learning - și diplomaţia cu care comunici direct și sintetic sunt ingredientele reușitei în comunicare. După dobân-direa cunoștinţelor, vine și recunoașterea.“

Anca Oreviceanu, director comunicare Grup Renault România: „Un om de comunicare trebuie, în primul rând, să își cunoască foarte bine publicul și să știe să ascul-te înainte de a vorbi. Pentru orice acțiune pe care o faci în PR, trebuie să te gândești la ceea ce se așteaptă cel sau cei din fața ta. Atunci devine im-portant să vezi cum sunt ei, cum gândesc și cum acționează, ce vor, pentru ca apoi, să le poți spune ce vrei tu, dar în modul în care să îl audă.“


PR High Definition

Branding în România versus alte state europeneDana Petcu, Country Manager Christian Dior Perfumes România: „Diferenţele sunt legate de percepţie și este o con-secinţă normală a unei epoci închise. Noi încă în-văţăm mărcile, proces care nu se termină cu răsfo-irea unor reviste sau citirea unor cărţi, ci trebuie să devină naturală această percepţie. Sunt simboluri, forme etc., care trebuie să intre în prezenţa coti-diană astfel încât ele să aibă însemnătate. Există

mărci premium, de lux, medium-premium, dar ce le diferenţiază este întregul patrimoniu și set de simboluri, pe care noi încă le descoperim, le în-văţăm…“

Alina Pantazi-Sturdza, președinte CAPRA NERA by DÉESSE of Switzerland: „Deși pare că Elveţia și România sunt două ţări si-tuate la polul opus, atât acolo, cât și aici credem în simplitate. În comunicarea noastră folosim întot-deauna mesaje simple, pe înţelesul tuturor.“

În PR e important să…Anca Nuță, Director al Departamentului de Iden-titate și Comunicare al UniCredit Țiriac Bank: „…spui întodeauna adevărul. În meseria de comu-nicator e o linie foarte fină între a spune adevărul și a spune adevărul într-un mod „PR-istic“. Cred că, mai devreme sau mai târziu, lucrurile ți se pot înfunda. În meseria de comunicator e extrem de important să fii onest și să spui mereu adevărul, în caz contrar, pe temern lung lucrurile se vor întoar-ce împotriva ta.“

Anca Oreviceanu, director comunicare Grup Renault România: „În mod fundamental o schimbă tehnica și tehno-logia, pentru că lucrurile evoluează foarte repede în jurul nostru și companiile și oamenii trebuie să se adapteze la noile mijloace de comunicare. Deci, asta este schimbarea majoră și, evident, de aici, de-rivă și o viteză foarte mare de reacție. Dacă unui ziar puteai să îi răspunzi în cursul unei zile sau în 2-3 zile, în mediul online se dă bătălia între cine postează primul informația. Lucrurile se petrec cu o viteză mult mai mare, iar în online există nevo-ia mult mai mare de responsabilitate din partea companiilor și de transparență, pentru că nu mai ai acea delimitare clară între comunicare internă și comunicare externă.“

Primii pași în PRAlexandru Șeremet, Corporate Communications Manager BMW Group România: „Am intrat accidental în lumea comunicării. Eram student la Politehnică și un prieten mi-a


PR High Definition

Sfaturi pentru o carieră

în PRGabriela Folcuț, consilier comunicare

Asociația Română a Băncilor:

„Pentru orice tânăr ambiţios şi creativ, primul sfat este să-şi aleagă corect drumul în viaţă. Nimic nu se compară cu exercitarea sarcinilor profesionale cu plăcere, interes şi dorinţa de evoluţie. Primii paşi sunt determinanţi în profesie,

astfel că avansez câteva sugestii:• Fii corect, de calitate şi învaţă necontenit de la oameni indiferent de valoarea,

funcţia sau caracterul acestora;• Stabileşte-ţi ţinte tangibile şi depăşeşte-le;

• Dobândeşte competenţe, comunică sinteza;• Viziunea este esenţa;

• Nu lăsa nicio întrebare fără răspuns, s-ar putea ca acel răspuns să fie cheia succesului în comunicare;

• Valoarea unui individ este dată de realizări cuantificabile în proiecte, dar și în ceea ce lasă în urmă pentru oameni.

Investește în oameni de caracter!“

arătat un anunț al Porsche România pe un site de angajări. M-a atras prestigiul firmei, am aplicat și m-au angajat. Așa a început aventura mea în in-dustria auto și ca profesionist în domeniul comu-nicării. De atunci a urmat un șir de descoperiri fascinante și nu am reușit să mă mai desprind de acest domeniu.

Învăț mereu lucruri noi și probabil că dacă nu aș mai avea mult de învățat, nu ar mai fi așa de interesant. Apoi, prin faptul că lucrez pentru o multinațională, care are o gamă largă de proiecte, sunt expus multor domenii: de la inginerie, la artă. De exemplu, m-am întâlnit cu arhitectura comu-nicând proiectul de urbanism BMW Guggenheim Lab. Jobul meu îmi aduce mereu noi provocări in-teresante. Acum, pentru viitoarele modele electri-ce, învăț producerea și stocarea de energie. Fiecare zi îmi rezervă o experiență nouă.“


PR High Definition

Anca Nuță, Director al Departamen-tului de Identitate și Comunicare al UniCredit Țiriac Bank: „Am ajuns să lucrez în comunicare ca o întâmplare a sorții. Câteodată se întâmplă lucruri în viață care sunt menite să ți se întâmple, dar pe care nu le aștepți, pentru care nu te pregătești neapărat. Eu am studiat să devin avocat, asta a fost dorința mea. A tre-buit să fac practică în anul III de facultate pentru că studiile mi-au impus acest lucru, însă în momentul acela am decis că nu este cariera pe care aș vrea să o urmez. Primul meu job în bancă a fost ca asistent al CFO-ului, post pe care am stat timp de 6 luni. Ulterior, s-a ivit oportunitatea de a lucra în comu-nicare. Eu nu știam, la vremea respectivă, ce presupunea meseria de comunicator, ce sunt relațiile publice. Directoarea de la Resurse Umane m-a văzut pe mine mai deschisă, expansivă și cu tot felul de idei creative și i-a propus șefului meu să mă lase să vin în așa-zisul departament de mar-keting și comunicare care avea un singur om ce se ocupa de revista presei și mici broșuri pentru bancă.“

Andreia Urzică, PR Manager H&M: Pasiunea pentru PR a venit cu timpul. Îmi aduc aminte că acum aproape 14 ani am venit la București cu un gând încăpățănat, și anume, acela de a deveni reporter. Și nu orice fel de reporter, ci reporter de investigație. După patru ani de jur-nalism (la FJSC) eram ferm convinsă că îmi voi dedica întreaga carieră presei. Dar lucrurile au luat o altă turnură, și am început ușor, ușor să cochetez și cu Relațiile Publice. Astfel, am ajuns să lucrez ca intern – în primă fază – în cadrul mai multor agenții de PR. Și a început să-mi placă. De altfel, comunicarea este un domeniu care are această ui-mitoare putere de fascinație pentru tineri. Și, da, eram la început de drum și extrem de entuziastă, astfel că în momentul în care am avut de ales într-un job în PR și unul în presa scrisă (și asta prin 2003/2004) am ales PR-ul fără să stau prea mult pe gânduri.

Despre prezența companiilor în mediul onlineElena Badea, director de marketing și comunica-re Ernst&Young România: „În cazul start-up-urilor sau IMM-urilor care nu au foarte mulţi angajaţi și timp pentru crearea de conţinut, dacă bugetul pentru crearea site-ului nu a fost foarte generos, iar rezultatul este unul mediu, cea mai eficientă este pagina de Facebook. Oame-nii sunt foarte atașaţi de telefoanele lor, cu atât mai mult de smartphone-uri, iar Facebook-ul este foarte ușor de utilizat, mai ales dacă vorbim despre secto-rul B2C. Astfel, ai un beneficiu într-o zonă foarte valoroasă, aceea de atașament interior, emoţional,

Sfaturi pentru o carieră

în PRAndreia Urzică, PR Manager H&M:

„Fiți deschişi la tot ceea ce vă înconjoară şi încercați să asimilați cât mai multă informație. Cheia este la voi. Și,

nu uitați că acele oportunități care schimbă destine apar, de cele mai multe ori, de unde nici nu te

aştepți şi atunci când te aştepți mai puțin.“


PR High Definition

doar folosind canalul acesta și, în plus, nici nu implică foarte mult timp. Pentru un IMM sau o firmă mică este foarte util să transmită me-saje și pe LinkedIn, dar foarte util este și Slide Share-ul. Toate prezentările de produse realizate în Power Point și încărcate pe Slide Share cu link către pagina de Facebook sau site-ul firmei pot propulsa informaţia pe cât mai multe canale, astfel fiind mai ușor de extras și găsit la o simplă căutare.“

Cum gestionăm o criză

de comunicare în social media

Elena Badea, director de marketing și comunicare Ernst&Young România:

În primul rând, comentariile maliţioase nu se şterg pentru că expri-mă o opinie, iar lucrurile trebuie să rămână acolo. Responsabilita-

tea merge către cel care a postat mesajul. În al doilea rând, dacă se generează o criză, cea mai bună soluție este să spui că-ţi

pare rău, să oferi o posibilă soluționare şi să umanizezi mesajul. De asemenea, foarte eficient este să ţii la

curent publicul, să dai permanent informaţii legate de modul în care se desfăşoară

lucrurile.


LOBBYDincolo de controverse


Lobby. Dincolo de controverse

„Lobby‘‘ are în general conotații negative: e perceput ca un domeniu nereglementat, lipsit de transparență, care duce cu gândul spre contracte încheiate doar în beneficiul unor companii dis puse să plătească consistent pentru avantajele schim bărilor legislative pe care le vor obţine. Dar cei care lucrează în domeniu ştiu că în cele mai multe din cazuri lucrurile nu se petrec aşa. În spatele oricărei schimbări legislative propuse e o muncă impresionantă de cercetare, informare, analiză. Mai mult, întâlnirile dintre lobby-iști şi factorii de decizie au o agendă clară, cu întrebări directe şi la obiect, pentru care trebuie să fii pregătit şi să vii cu variante în care comunitatea sau administraţia locală, naţională au în primul rând de câştigat. Pentru a contura o imagine clară a ceea ce înseamnă de fapt să faci lobby în România și în Bruxelles, am discutat cu lobby-iști, membri ai Parlamentului European, parlamentari români, reprezentanți ai ONG-urilor, ai asociațiilor profesionale și jurnaliști.



Când a fost înființat biroul Chelgate din Bruxelles? De ce a fost aleasă acea perioadă pentru deschiderea noii filiale?Am deschis biroul din Bruxelles în 2000. A fost im-portant pentru Chelgate să aibă propria filială în centrul Uniunii Europene, odată cu începerea nou-lui mileniu.

Care dintre activități considerați că este o provocare mai mare? A face lobby în Londra sau a face lobby în Bruxelles? Care este marea diferență între cele două?În Bruxelles este o atmosferă deschisă, în care mem-brii Parlamentului European sunt încântați să întâl-nească consultanți în public affairs şi se aşteaptă ca aceşti consultanți să îi abordeze la timpul potrivit, în legătură cu problemele potrivite, pentru a putea as-culta comentariile externe şi pentru a le lua în con-siderare. Reprezentanții Comisiei Europene sunt, de asemenea, deschişi la sugestii politice.

Care sunt avantajele pe care le poate obține o companie apro-piată de instituțiile europene?O companie care monitorizează instituțiile europe-ne are avantajul de a fi informată cu privire la posi-bilele amenințări sau oportunități încă din stadiile incipiente. Deoarece pot dura ani până ca o nouă di-rectivă sau reglementare să treacă prin toate etapele Uniunii Europene, cu cât o companie ştie mai de-vreme ce urmează să se întâmple, cu atât mai repede poate începe să facă sugestii de reglementare.

Care este cea mai bună abordare pe care o poate avea un lob-by-ist în obținerea unei întâlniri cu factorii de decizie? Tre-buie să abordeze diferit membrii Comisiei Europene față de membrii Parlamentului European?Este important să construiască relații cu membri ai Parlamentului European care lucrează în comitetele relevante. A sta în spatele sălii în calitate de obser-vator aduce o cunoaştere în profunzime a subiecte-lor de interes, dar şi relații printre membrii cheie ai Parlamentului European. Abordarea unui membru al Comisiei Europene se realizează cel mai bine prin intermediul cabinetului comisarului respectiv, care are nevoie de o agendă clară pentru o astfel de întâl-nire. Asta se întâmplă abia după câteva briefing-uri cu factori de decizie ai politicilor respective, astfel încât comisarul şi cabinetul sunt abordați numai atunci când este necesar un acord privind o proble-mă cheie.

Ce abilități trebuie să dețină un lobby-ist pentru a lucra într-un mediu atât de dinamic, precum Bruxelles?Aceste abilități ar trebui să includă o bună cunoaş-tere a modului de funcționare a UE, un interes pu-ternic pentru politicile europene, o înțelegere a teh-nicilor de public affairs şi familiarizarea cu oraşele Bruxelles şi Strasbourg. Aşa cum contează enorm ca lobby-istul să ia parte la întâlnirile în plen ale Par-lamentului în Stras bourg, îl va ajuta foarte mult să cunoască şi sediile instituțiilor europene.

Nick Wood-Dow, Vicepreşedinte Chelgate Public Affairs & Public Relations, are peste 35 de ani de experiență în public affairs, lucrând în Londra, Bruxelles, Strasbourg, Ber-lin. Nick a fost ofițer de presă al Parti-dului Conservator din Marea Britanie, cunoscând îndeaproape Parlamen-tul European şi Comisia Europeană.



EFECTELE SCANDALULUI „BANI CONTRA AMENDAMENTE” ASUPRA INDUSTRIEI DE LOBBY • RELAȚIA DINTRE LOBBY-IŞTI ŞI FACTORII DE DECIZIE • PERCEPŢIA NEGATIVĂ PRIVIND INDUSTRIA DE LOBBY • REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII DE LOBBY ÎN ROMÂNIA • POZIŢIA ROMÂNIEI PE SCENA UNIUNII EUROPENE • REACŢIA PARLAMENTARILOR PRIVIND DEMERSURILE ONG-URILOR ŞI ALE ASOCIAŢIILOR PROFESIONALE DIN ROMÂNIA • ACTIVITATEA DE LOBBY ÎN ROMÂNIA VERSUS LOBBY ÎN BRUXELLES



Bianca TomaTraian UngureanuCsibi Magor

Ioana Anescu Dan Luca

Renate WeberRadu Magdin

Magdalena Anghel Gabriela Crețu Adrian Yalland



Singura excepţie aș face-o pentru învăţământul universitar. Aceste reguli ar trebui să fie aceleași la nivelul UE și în cadrul celor 27 de state membre. De câte ori am propus acest lucru, de atâtea ori am avut parte de opoziţie puternică, chiar dacă fără ar-gumente, din partea multor colegi.“

Gabriela Creţu, senator: „Întâmplarea cu înscenarea de acum doi ani – oricât de discutabilă ar fi – a dovedit că nici aleșii nu sunt imuni la asemenea argumente și a avut două consecinţe contradicto-rii. Parlamentarii au devenit mai circumspecţi, iar uitucii și-au reamintit că există o limită: unele lu-cruri se fac, iar altele nu se fac. Probabil că unii lobby-iști au descoperit însă că ar putea ataca cu mijloace pe care anterior le evitau; au căpătat cer-titudinea că rezistenţa politicienilor nu e atât de mare pe cât credeau. Reacţiile diferite ale celor im-

Efectele scandalului „bani contra amendamente“ asupra industriei de lobbyRenate Weber, europarlamentar: „Lobby-iștii nu s-au simţit, cred, lezaţi sau afectaţi; câtă vreme ceea ce fac ei este legal și curat, nici nu ar avea de ce. S-a modificat însă Statutul eurodeputaţilor, dar, în opinia mea, nesatisfăcător. Nu ar trebui permis ca un demnitar, în perioada în care are o demnitate publică și primește bani publici, să mai primeas-că și alţi bani, fie din Consilii de administraţie sau practicând avocatura, oferind servicii notariale etc.



plicaţi în scandal se explică prin cultura politică di-ferită de care aparţin, așa cum tocmai am explicat mai sus. Unii știu că anumite lucruri, dacă se fac, se plătesc... Alţii consideră că respectarea formei te scutește de eroarea de fond… Personal, am ascultat zeci, poate sute de lobby-iști, dar am preferat să în-treţin relaţii cu organizaţiile neguvernamentale im-plicate în promovarea unor obiective globale legate de dezvoltarea umană și de cea durabilă; cele mai importante reţele au reprezentanţe la Bruxelles. Am avut prin ele suport logistic și sursă permanen-tă de informare în proiectele la care lucram; ser-veam însă împreună un interes general... Din acest motiv, prefer să spun că ONG-urile sau reprezen-tanţii sindicatelor militau de o manieră sistematică pentru niște obiective, nu că făceau lobby pentru niște interese.“

Magdalena Moreh, corespondent TVR la Bruxelles: „După scandalul din 2011 „bani contra amendamen-te“ – primul de o asemenea amploare din istoria Parlamentului European – președintele de atunci, polonezul Jerzy Buzek, a demarat redactarea unui Cod de conduită pentru eurodeputaţi. Niște reguli existau și înainte, doar că extrem de vagi și lăsau loc multor interpretări. Au fost discuţii extrem de dificile cu marile grupuri politice din Parlamentul European, care, public, spuneau că trebuie reguli clare privind relaţia cu lobby-ul, însă în spatele uși-lor închise erau extrem de reticente în a fi de acord cu norme stricte pentru euroaleși. Discuţiile s-au purtat în secret, fără accesul presei ori al organiza-ţiilor care luptă pentru transparentizarea activităţii de lobby. În cele din urmă, Codul de conduită a fost aprobat, dar are destule puncte vulnerabile. Este un prim pas, dar nu unul suficient. De altfel, era pre-conizat ca înainte de viitoarele alegeri pentru Par-lamentul European (mai 2014) codul să fie revizuit și îmbunătăţit.“

Adrian Yalland, Executive Vice President la Chelgate Lon-dra: „Există exemple de practici rele – în 1999, de exemplu, un comisar a acceptat o poziţie plătită într-o companie care avea interese financiare uri-așe în portofoliul de a cărui supraveghere el era responsabil; în 2010, peste jumătate dintre comi-sarii care s-au retras au plecat în sectorul privat pe poziţii care aveau cumva legătură cu munca lor în calitate de comisari. Oricum, ca urmare a expune-rii media și a dispreţului public, există o mare pre-

siune asupra membrilor Parlamentului European, comisarilor și lobby-iștilor, nu în ceea ce privește evitarea practicilor rele. Registrul de Transparenţă este o idee folositoare, dar nu obligatorie, deci nu foarte eficientă.“

Relația dintre lobby-işti şi factorii de decizie Adrian Yalland, Executive Vice President la Chelgate Londra: „Mulţi lobby-iști și demnitari preferă o colaborare apropiată și au relaţii personale clădite încă înainte de începerea carierei pe care o au. De acest tip de relaţii se poate abuza. De exemplu, mulţi dintre de-putaţii cu care lucrez sunt de fapt prieteni pe care am ajuns să îi cunosc după ani de campanie pentru partidul meu politic – dar ei au ales o direcţie (po-litica) și eu am ales o alta (relaţii guvernamentale), iar drumurile noastre se intersectează acum profe-sional chiar dacă înainte ele se intersectau pe plan social sau politic. Nu ar fi rezonabil să se aștepte de la mine să nu lucrez cu un deputat doar pentru că am fost prieteni într-un anumit moment. Pe de altă parte, ar fi nerealist ca factorii de decizie sau lobby-iștii să nu se aștepte la un interes din partea me-dia sau a publicului larg privind relaţia respectivă.



Faptul că un lobby-ist și un deputat sunt prieteni nu poate fi schimbat, prietenia lor nu ar trebui au-tomat să conducă la suspiciuni din partea presei, dar nici la secretomanie din partea deputatului și lobby-istului.

Pe când unora le place să înfăţișeze lobby-ul precum un tablou în care totul este despre „prieteni care fac favoruri prietenilor“, realitatea este că un bun lobby-ist este mereu foarte atent să nu com-promită prietenia; într-adevăr, majoritatea demni-tarilor se simt foarte confortabil când spun „nu“, iar un lobby-ist bun ar trebui să poată accepta răs-punsul (chiar și de la un prieten apropiat) fără a o lua personal. Un lobby-ist ar trebui să fie persistent, dar și să gestioneze răspunsul de a nu se implica al unui deputat, ţinând minte nevoia imperioasă de profesionalism și probitate în orice moment. Cu siguranţă, dacă lobby-istul uită acest aspect, depu-tatul nu o va face! O bună reţea de contacte este de ajutor (în special pentru colectarea de informaţii), dar niciun lobby-ist credibil nu se bazează doar pe asta. Lobby-ul profesional de astăzi este despre co-municare strategică, înţelegerea nevoilor clientului și crearea unui advocacy credibil în cercurile poli-tice și guvernamentale – nu despre a suna pentru o favoare un vechi prieten.“ Gabriela Creţu, senator: „Corporaţiile cu interese eco-nomice mari lucrează cel mai insistent – și profe-sionist, trebuie să o recunosc – pentru a și le pro-mova pe lângă politicieni. Vorbesc de activitatea transparentă, oficială, de a ne informa cu privire la punctele lor de vedere și de a cultiva o relaţie des-chisă cu legiuitorul, care să permită comunicarea când e nevoie… Dacă există și alte tipuri de acţi-uni de convingere, nu am cunoștinţă despre ele din propria experienţă; dar am avut impresia uneori că persuasiunea mediului de afaceri este eficientă mai mult la unii decât la alţii. Eu sunt rezistentă la argumente pentru că, în general, sunt foarte bine informată; în plus, lobby-ul nu-l fac cei săraci, fe-meile supuse violenţei, românii care emigrează de nevoie, șomerii sau cei care câștigă salariul minim, adică cei pe care îi reprezint cu precădere, ca om de stânga; ei sunt partea tăcută a societăţii. Alţii își promovează interesele. Exploatarea resurselor subsolului este o miză actuală, menţinerea profitu-rilor uriașe în industria tutunului, alta, dacă doriţi exemple concrete de lobby-iști insistenţi în politica noastră.“

Renate Weber, europarlamentar: „Lobby-iștii sunt orga-nizaţi în funcţie de domeniile de interes pe care le reprezintă. La mine, datorită specificului comisii-lor din care fac parte, vin mai ales organizaţii ne-guvernamentale pe drepturile omului, individual sau grupate. Este cazul Comisiei de afaceri externe (AFET). Pentru activitatea din Comisia de liber-tăţi civile, justiţie și afaceri interne (LIBE) vin de asemenea foarte multe ONG-uri, dar vin și repre-zentanţi ai diferitelor industrii, atunci când temele sunt de interes direct (un bun exemplu e Directiva privind protecţia datelor, pentru care am avut deja numeroase întâlniri și am primit zeci de mesaje). Încerc să limitez întâlnirile la temele din cele două comisii amintite, dar am avut întâlniri și schimburi de mesaje și pe alte teme, mai ales când era vorba de întâlniri solicitate de reprezentanţi ai diferitelor business-uri din România. Eu personal nu am nici o reţinere să mă întâlnesc cu cineva, atunci când consider că o asemenea discuţie mă ajută să înţe-leg mai bine o temă. Dar am o regulă: întotdeauna mai e cineva de faţă din partea biroului meu sau a Grupului politic.“

Ioana Anescu, director executiv IAB România: „Mulţi din-tre parlamentari se feresc să aibă o reacţie radicală pentru că nu înţeleg exact despre ce este vorba în managementul datelor online. Mai sunt alţii însă care sunt deschiși să discute cu industria – chiar dacă unii dintre ei sunt mai orientaţi către protecţia consumatorului – și să înţeleagă punctele de vedere ale ambelor părţi. Sper să avem de-a face din ce în ce mai mult cu parlamentari și politicieni care să înţeleagă faptul că Internetul și mediul online nu mai pot fi ignorate sau lăsate deoparte.“

Bianca Toma – Policy Research Fellow Open Society Institute: „Legăturile dintre europarlamentari și lobby-iști nu erau foarte vizibile. Scandalul „Cash for laws“, ur-mare a investigaţiilor din The Sunday Times în care a fost implicat și europarlamentarul român Adrian Severin, a arătat că există legături netransparente, interesate între grupurile de interese și aleșii euro-peni. Același scandal a mai arătat că lobby-ul privat este extrem de bine organizat, profesionist și că, în multe situaţii, eurodeputaţi fie slab pregătiţi, fie foar-te interesaţi preiau și promovează aceste interese. E normal ca lobby-iștii să își facă treaba, singura pro-blemă – rezolvată parţial prin introducerea registru-lui de lobby – este legată de transparenţă.“



Percepţia negativă privind industria de lobby Traian Ungureanu, europarlamentar: „În mare parte, reputaţia negativă a lobby-ului are o explicaţie simplă: puţină lume știe ce e lobby-ul, dar multă lume acceptă mitologia creată în jurul lobby-ului. La fel ca în cazul teoriilor conspiraţioniste sau al farfuriilor zburătoare, necunoscutul e tocmai bun pentru a explica orice. România nu e o excepţie. Luaţi aminte la vasta literatură gotico-exotică pe tema isprăvilor lobby-ului evreiesc sau unguresc la Washington.“

Radu Magdin, fostul director de Public Affairs al Google: „Cred că în timp va exista o normalizare și în acest domeniu. E nevoie în primul rând de educaţie, de înţelegerea faptului că în esenţă e vorba de o nor-malizare a relaţiei dintre cetăţean și mediul poli-tico-administrativ. E normal ca fiecare dintre noi să aibă interese și să și le apere. Dacă se iniţiază o legislaţie sau se ia o măsură administrativă care ne poate dăuna intereselor, e normal să încercăm să punem în vedere autorităţii decidente implicaţi-ile asupra oamenilor, asupra societăţii. Acest lucru ţine de democraţie, nu are nicio legătură cu aspec-tele penale. Când cred că, în România, termenul de public affairs nu va mai fi considerat doar un sinonim al traficului de influenţă, ci o acţiune im-portantă care contribuie la exerciţiul democratic al unui stat? Dacă ar fi să ofer un orizont de timp, aș spune 3-5 ani din acest moment.“

Adrian Yalland, Executive Vice President la Chelgate Londra: „Acest lucru (n.a. – percepţia negativă a activităţii de lobby) este regretabil. Iar combaterea percepţii-lor negative presupune de fapt implicarea în dezba-tere, prin argumente clare și îndrăzneţe, explicând cum și despre ce este industria asta în realitate, prin modalităţi de educare și informare, demonstrând un singur adevăr: că percepţiile existente nu reflec-tă întotdeauna realitatea.“

Reglementarea activităţii de lobby în România Traian Ungureanu, europarlamentar: „Înainte de regle-mentare ar trebui să existe ce e de reglementat. Iar lobby-ul nu e propriu-zis constituit în România. Traficul de influenţă, telefoanele și șoaptele sunt mult mai active decât lobby-ul propriu zis. Și, în



plus, tot lobby sunt și campaniile publice în favoa-rea cauzelor „bune“, altfel spus a cauzelor a căror înălţime civică e decretată de la bun început și fără dezbateri. Așadar, ar trebui să decidem, înainte de a reglementa, ce e și ce nu e lobby.“

Radu Magdin, fostul director de Public Affairs al Google: „Care sunt piedicile și ce ar trebui să se facă în acest sens? Cred că sunt mai mulţi factori. În pri-mul rând, educaţia, după cum spuneam mai sus, cu privire la definirea normalităţii. În rest, un set de temeri: din partea unor oameni cu autoritate cu privire la scăderea puterii lor, dacă cetăţenii se obișnuiesc cu ideea de lobby; apoi temeri din par-tea celor care nu vor să creeze un intermediar – fie el și de bună credinţă – în relaţia dintre cetăţean și autoritate, fiind mulţumiţi cu situaţia actuală. Re-zistenţa „sistemului“, pe scurt.“

Poziţia României pe scena Uniunii Europene Renate Weber, europarlamentar: „E vorba, mai ales, de o slabă legătură între Parlamentul României și eu-roparlamentarii români, pentru că, altfel, România e reprezentată în Consiliu și nu se poate spune că e o reprezentare slabă.“

Gabriela Creţu, senator: „O dezbatere naţională prin care să se stabilească interesele și obiectivele pe care România le urmărește în cadrul Uniunii a lipsit și înainte și după aderarea noastră; dacă a existat, a fost extrem de timidă. Acesta este motivul pentru care facem alianţe uneori surprinzătoare; anumite decizii din Consiliul European și unele voturi din Consiliu pot servi drept argument că nu știm ce vrem sau nu știm ce vor ceilalţi. Mă exprim astfel pentru a evita să afirm că am fi știut ce votăm, dar că am apărat interesele altora în detrimentul celor pe care le are cetăţeanul român. Compactul fiscal și lipsa oricărei dezbateri critice pe temă, din per-spectiva intereselor noastre de dezvoltare, repre-zintă un exemplu. Nici măcar în privinţa adoptării euro nu avem o decizie fundamentată pe interese-le noastre și experienţa altora pe care să o urmeze orice guvern. Să tragem concluziile după, din ex-

perienţa proprie, nu este politica recomandabilă în acest caz.“

Magdalena Moreh, corespondent TVR în Bruxelles: „Ro-mânia are multe complexe, nu se comportă pe mă-sura locului pe care îl are de a 7-a ţară ca mărime din Uniunea Europeană. Românii sunt percepuţi ca fiind „provinciali“, nu încearcă să fie jucători, să facă strategii pentru domeniile în care pot avea influenţă. Cu mici excepţii, nu suntem vizibili mai deloc, iar în negocierea unor dosare complicate poziţia României este, de multe ori, un mare mis-ter. În timp ce Polonia – sau vorbim și de ţări mai mici – ies la rampă și își spun răspicat punctul de vedere în presă și astfel transmit semnalele dorite și chiar reușesc să facă presiuni în acest mod, oficialii români sunt complet muţi. Există un soi de rigi-ditate contraproductivă, iar refrenul oficialilor ro-mâni este „nu vrem să ne vulnerabilizăm poziţia de negociere expunând-o public“. De cele mai multe



ori, ca ziarist român la Bruxelles, am aflat punctul de vedere al României, într-o problemă în discu-ţie între ţările membre, de la diplomaţi din restul de 26 de state UE. Revenind la lobby, trebuie spus că România e inexistentă în peisajul lobby-ului bruxellez. Pentru ca o ţară să aibă influenţă în lua-rea deciziilor, nu e suficientă cunoașterea mecanis-melor de decizie: e nevoie de metodă și strategie, și e nevoie de o prezenţă activă la Bruxelles, fie că e vorba de reprezentarea politică, economică ori de birouri ale regiunilor sau orașelor, de organizaţii profesionale sau sindicale.“

Bianca Toma, Policy Research Fellow Open Society Institute: „Ar putea să conteze mult mai mult. Sigur că state cu angajamente internaţionale importante precum Germania sau Franţa vor avea un cuvânt mult mai greu de spus. Puterea de negociere a României este dată de numărul de experţi, de expertiza și cone-xiunile lor, de felul în care sunt gândite (dacă sunt gândite) strategiile și politicile publice în ministe-rele de linie, de felul în care ele sunt coordonate de Guvern. Astfel ele ajung la Bruxelles. Dacă totul se face, se conturează și se construiește în ultimul moment, puterea de negociere a reprezentanţilor României va rămâne scăzută. Marile decizii, re-gulamente, tendinţe se decid la Bruxelles. A conta acolo e mult mai important decât a te certa la tele-vizor non stop, la București.“

Csibi Magor, Director Programe WWF: „Pot să vă spun că atunci când eram eu în Parlamentul European, lobby-ul românesc era, și nu mă refer aici doar la ONG-uri, extrem de slab reprezentat. Industrii la nivel internaţional nu aveau reprezentant din România sau, dacă aveau, nu își exprimau poziţia. Noi încă nu am învăţat că a fi în Uniunea Europea-nă nu înseamnă doar că am intrat într-o structură și acolo încercăm să stăm în ultima bancă și să nu ne observe nimeni. În fiecare zi, foarte multe de-cizii ne influenţează viitorul. Când vine vorba de politica pe pesticide, când vine vorba de politica agricolă comună, când vine vorba de deșeuri etc., toate deciziile luate vor influenţa dezvoltarea ţării noastre pe termen mediu și lung. A nu avea o pă-rere este un lux de care noi nu dispunem. A spune „Nu știu, s-a votat acolo, vom vedea ce s-a votat și ne vom acomoda“ este cea mai mare tragedie în România. Așa ajungem în situaţia când nu înţele-gem de ce roșiile din Spania sunt mai ieftine decât

cele românești, nu înţelegem de ce agricultura este mult mai bine susţinută în Franţa decât în Româ-nia, nu înţelegem de ce unele ţări reușesc să ia di-verse fonduri mult mai eficient decât noi.“

Dan Luca, director al reţelei europene EurActiv: „La Bruxelles există de exemplu 3.000 de federaţii sec-toriale care reprezintă anumite industrii. Este o di-namică fantastică, iar oamenii care lucrează pentru aceste federaţii anticipează ceea ce se va întâmpla din punct de vedere legislativ peste cinci ani. Să mai menţionez că avem aproximativ 20.000 de persoa-ne care lucrează în aceste federaţii la Bruxelles? Să dau un exemplu concret cum se lucrează la Bruxel-les, să zicem în reprezentarea industriei auto. Prin-cipala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Mașini, din care fac parte și BMW, și Renault, și Fiat, dar și alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre pro-punerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc și cei de la Fiat cu același subiect. E prea complicat și ineficient, iar prin urmare se recomandă „coagu-larea grupurilor industriale“ în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anu-ale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale și, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta „opinii comune ale industriei despre acel subiect“. Desigur, atingerea compromi-sului în aceste forumuri „interne“ de dezbatere nu este un lucru ușor. Să nu uităm că, în ciuda faptu-lui că stau la aceeași masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile știu bine ce înseamnă asta. Secretarul general al asociaţiei de la Bruxelles coordonea-ză activitatea unui Secretariat permanent, format din experţi în legislaţie europeană și nu numai. În cazul ACEA echipa de la Bruxelles este de aproxi-mativ 25 de persoane, care luptă pentru interesul industriei auto europene în dinamica legislativă. Fie vorba între noi, salariile acestor persoane sunt excelente, în totală concordanţă cu responsabilita-tea pe care o au, atingând chiar 5.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă și rolul pe care îl au în mecanism.“



Reacţia parlamentarilor privind demersurile ONG-urilor şi ale asociaţiilor profesionale din România Ioana Anescu, director executiv IAB România: „Mulţi dintre ei (n.a. – parlamentari) se feresc să aibă o reacţie radicală pentru că nu înţeleg exact despre ce este vorba în managementul datelor online. Mai sunt alţii însă care sunt deschiși să discute cu in-dustria – chiar dacă unii dintre ei sunt mai orien-taţi către protecţia consumatorului – și să înţeleagă punctele de vedere ale ambelor părţi. Sper să avem de-a face din ce în ce mai mult cu parlamentari și politicieni care să înţeleagă faptul că Internetul și

mediul online nu mai pot fi ignorate sau lăsate deoparte.“

Csibi Magor, Director Programe WWF: „În secun-da în care primește telefoane și SMS-uri și simte că omul este interesat și el, la rândul

lui, parlamentarul devine interesat de su-biectul respectiv – în cazul nostru, de pro-tecţia mediului. Politicianul e oarecum ca

și presa. Este interesat de subiectele care dau rating. În secunda în care observă

că electoratul reacţionează la un su-biect, parlamentarul va lua atitudine. De exemplu, am văzut cum parla-mentari despre care am crezut la un moment dat că sunt de gardă veche,

că nu sunt interesaţi de subiecte de mediu, încep să sune mai departe la

oameni, la sute de oameni și să întrebe: „De ce credeţi că ar fi mai bun așa Codul

Silvic? Ce credeţi că ar trebui să fac eu? Ce amendamente să propun? (...) Am primit chiar în ultima vreme, chiar de la un fost ministru, actual parlamentar destul de influent. Ne-a spus că vrea să aprofundeze tema mediului, vrea să aibă exper-tiză, vrea să iniţieze legi, vrea ca el să se apropie și să fie într-o legătură mult mai strânsă cu noi. Azi, de exemplu, la biroul nostru, oamenii s-au întâl-nit cu un consilier parlamentar care tocmai pentru



asta a venit, ca să încerce să creeze o documentare și mai puternică pentru un deputat, pentru a susţi-ne mediul în Parlamentul României. Cel mai mare pericol pentru orice om care ţine la brandingul propriu este să pornească într-o cauză care e slab documentată. Și să se trezească la mijloc că proble-ma lui ori este falsă, ori este mică, ori nu este chiar așa cum a crezut la început.“

Dan Luca, director al reţelei europene E urActiv: „România în prezent „joacă“ în această piesă europeană care implică sute de mii de actori, dar este oscilantă, im-previzibilă și nesustenabilă. Legislația nu privește în mod necesar doar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator și pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei și despre mâncare. Merită atenţie și această Europă a noastră, a temelor „mărunte“, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat. În anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a „scaunului gol“. E necesar să calibrăm ţara și să avansăm în proiectul de integrare în UE. Pentru asta, însă, avem nevoie de acei specialiști, de experţi sectoriali, la nivel de ministere și admi-nistraţie locală, să se formeze o echipă completă care să joace atât la Bruxelles, cât și la Cluj sau la București. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are Ro-mânia cu Uniunea Europeană. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Ţesutul românesc actual nu poate produ-ce rezultate performante în actuala stare de fapt.“

Activitatea de lobby în România versus lobby în Bruxelles Gabriela Creţu, senator: „La Bruxelles!? Ai noștri au pier-dut puţin startul. Îmi amintesc prima zi în care mi s-a activat căsuţa de mail la PE, în 2005. Era deja pli-nă cu mesaje de la lobby-iști, dar și de la o mulţime de ONG-uri și reţelele europene sau internaţionale ale acestora. Cred că prima încercare românească de a promova un interes a fost a sectorului bancar, în timpul dezbaterilor la directiva creditului de con-sum. S-au luptat vreo șapte-opt ani să împiedice vota-rea acesteia. În România se mai luptă încă împotriva debitorului mai puţin influent și mai sărac pentru a amâna aplicarea de facto. Între timp, s-au făcut auzite și alte grupuri de interese; cele mai multe, tot din zona corporatistă. De exemplu, atunci când a ajuns temă de dezbatere europeană exploatarea cu cianuri...

La București?! Ca și lobby-ul de la Bruxelles, cred că preferă atacul la Executiv; Parlamentul nu este ţin-ta preferată. Asta nu înseamnă că este ignorată.“

Ioana Anescu, Director Executiv IAB România: „Cel pu-ţin pe zona de publicitate și business online, în România cred că nu sunt foarte multe mecanisme de Public Affairs dezvoltate sau folosite. În dome-niul acesta cred că de-abia începem să învăţăm. La Bruxelles există mai multă coordonare și rigurozi-tate în strategiile de Public Affairs. Atât de partea lobbyștilor, cât și de partea politicienilor. La noi se fac lucrurile mai spontan în acest domeniu digital.“


ÎNTREBARI &RASPUNSURI5


5 întrebări&răspunsuri

Cei care își propun să lucreze în PR își vor găsi locul în domeniul comunicării, mai devreme sau mai târziu. Vor dezvolta concepte și vor crea campanii. Vor învăța să gestioneze momente dificile, să zâmbească atunci când situațiile de risc vor fi depășite și să se bucure de clipe amuzante alături de colegi sau clienți. Vor ști să-și aducă oameni de valoare în echipă, alături de care să construiască proiecte de impact. Am pus 5 întrebări despre această realitate unor profesioniști care și-au găsit locul în PR. Și ne-au răspuns. Pe cât de simplu, pe atât de relevant.



Georgiana Petcu

Claudia Oprescu

Irina DrăganMihaela FilipDana DobrescuRadu Bucur

Petronela AtodireseiLidia Roman

Cristina Albu

Andra Samson

Mirela MeițăTerence Fane-Saunders



1De ce ați ales

să lucrați în PR?



Terence Fane-Saunders, CEO Chelgate Ltd UK: „Adevărul este că am intrat în PR din întâmplare. Știam prea puțin despre acest domeniu. Un prieten al părinților mei, care avea o firmă de PR, căuta la acel moment un tânăr absolvent, de la o universitate bună, care să se alăture echipei sale. Însă din prima zi în do-meniu, n-am regretat nicio clipă acest „accident“. Atunci când este făcută într-un mod corespunză-tor, această profesie este una amuzantă, provoca-toare, care evoluează în permanență, benefică din punct de vedere social și care te solicită intelectual. Operează la limita de schimbare a societății mo-derne (cum a fost, de exemplu, cu rețelele sociale) și permanent înveți lucruri noi.“

Dana Dobrescu, Communications Manager Unilever South Central Europe: „Am ales Relațiile Publice și nu m-a ales acest domeniu pe mine, în sensul că a fost o decizie pe care am luat-o după ce am analizat foarte lucid cum îmi doresc să fie parcursul meu profesi-onal. Eram la câțiva ani de la absolvirea Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, lucram ca editor și știam câte ceva despre domeniul Relațiilor Publice atât din facultate, cât și din interacţiunea pe care am avut-o cu oamenii de PR, ca jurnalist.

Mă atrăgea foarte mult acest domeniu, mi se părea că, spre deosebire de ceea ce făceam la acel moment, mi-ar fi oferit perspective mai bune să mă dezvolt profesional, pentru că îmi doream mult să lucrez la strategii și să fiu implicată în proiec-te complexe. Domeniul relaţiilor publice era încă la început în România și erau doar câteva agenţii dedicate, dar care lucrau deja cu companii multina-ţionale și dezvoltau proiecte foarte frumoase. Am făcut o listă cu aceste agenţii și, rând pe rând, le-am trimis CV-ul meu și o scrisoare de intenţie pe care am scris-o din suflet. Astfel am ajuns să lucrez în agenţie, unde am lucrat în special pe proiecte de comunicare corporate.“

Petronela Atodiresei, specialist comunicare: „Unii spun că au visat mereu la o anumită carieră. Alţii spun că profesia i-a ales pe ei. Eu aș defini ca fiind „chimie pură“ ceea ce s-a întâmplat când eu și PR-ul am fă-cut câte un pas unul către celălalt. Când am ales Facultatea de Comunicare, în `98... nu prea știam la ce să mă aștept. Ezitam între ATF și Limbi Mo-derne așa că am ales o a treia variantă, pentru că mi s-a părut ceva „nou și interesant“.

Apoi, când am pătruns în tainele PR-ului

mi-am dat seama că era tot ce-mi doream de la o profesie și că făcusem instinctiv alegerea ideală. Pentru mine, comunicarea este un fel de Smart Art sau SM(ART)2, dacă vreţi; un mariaj perfect între știinţă și artă. Căci, pe lângă partea tehnică, migă-loasă, istovitoare și atent studiată, putem spune că este o adevărată artă să poţi folosi cuvintele (chiar dacă nu exclusiv), astfel încât să induci entuziasm și dăruire (în comunicarea internă), implicare și susţinere (în cea de criză sau cea aferentă procese-lor de schimbare), interes și imbold (în cea comer-cială) ș.a.m.d.

Ești deopotrivă scenarist și scenograf în cazul evenimentelor, un adevărat traducător când inter-pretezi pe limba fiecărui partener (intern sau ex-tern) rezultatele financiare, de pildă, și chiar poţi deveni un soi de „mic făuritor de destine“ atunci când prin activitatea ta susţii excelenţa sau soluţio-nezi cazuri sociale. În sfârșit, pe lângă toate cele de mai sus, este fascinantă mobilitatea inter-industria-lă a omului de PR, care se poate bucura de profesia sa în egală măsură în lumea modei sau a industriei extractive. Nu văd nicio constrângere.“

Mirela Meiță, Director general Chelgate România: „Am început să lucrez în domeniu când eram la Lon-dra, acum 8 ani, pentru că îmi părea un domeniu fascinant în care nu te plictisești niciodată. Și mai aveam impresia că, datorită studiilor și experienţei, știu aproape totul despre public relations și public affairs. Am avut intuiţie bună gândindu-mă că nu mă voi plictisi niciodată, dar în ceea ce privește prezumţia că mai am foarte puțin de învăţat s-a do-vedit complet lipsită de orice fundament; la câteva zile după ce m-am angajat la Chelgate Londra mi-am dat seama că de fapt nu știu nimic.“

Cristina Albu, PR Manager Generali România Asigurare Re-asigurare S.A.: „Pentru că îmi place să relaționez cu oamenii, îmi place să scriu, să investighez, ca să-mi obțin informația de care am nevoie, și, în plus, pentru că îmi plac provocările. Acestea apar zilnic în această profesie, de fiecare dată când trebuie să transform o comunicare complicată într-una sim-plă și pe înțelesul publicului care trebuie să pri-mească informația.“

Radu Bucur, specialist relaţii publice TeamNet International: „Am ales să fac PR pentru că m-am atașat de un domeniu în care lucrez cu percepții, în care mai în-



tâi analizezi și pe urmă propui, în care ai de multe ori ocazia să îmbunătățești viața oamenilor și în care creativitatea este constant pusă la încercare.

Deși am absolvit matematică-fizică în liceu, sin-gura facultate care m-a tentat a fost cea de Comu-nicare și Relaţii Publice de la SNSPA. Eram atras de mirajul publicității, de statutul de superstar pe care ţi-l putea aduce faptul că tu ești cel care a făcut „spotul ăla tare de la televizor“. Am intrat după un examen cu poveste și, după primii doi ani, interesul meu a migrat către relaţii publice. Am descoperit că era domeniul mai riguros, mai tangibil, mai stra-tegic din punctul meu de vedere.

După facultate, am avut șansa să mă angajez într-o agenție full service unde m-am îndrăgostit iremediabil de PR. Observasem că hrănește nevoia mea de a face lumea un loc nițel mai bun. Când eram mic vroiam să mă fac Batman... Când am ajuns în agenţie am înţeles că pot să fac lumea mai bună prin campanii de educare și de informare și că nu mai am nevoie să strâng bani pentru un Bat-mobil. Iar creativitatea mi-a fost provocată pe de-plin în cei aproape 5 ani de PR în agenție, așa că nu am simțit niciun regret că nu pornisem pe drumul advertising-ului.“

Lidia Roman, Media Relations & External Commu nications Coordinator, COSMOTE România: „Alegerea de a lucra în relații publice a fost un joc al șanselor, unul de succes, din fericire pentru mine. Prima dată am luat contact cu acest domeniu în liceu, când am au-zit de SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, de la o colegă mai mare. Mi s-a părut atât de interesantă metoda de predare, având șansa de a dezvolta proiecte proprii și de a învăța despre gesti-onarea imaginii unei companii într-un mod foarte aplicat încât, deși până atunci cochetasem cu pro-gramarea în Pascal și C++, am decis că nu aș putea face altceva.

Spre norocul meu, domeniul mi s-a potrivit ca o mănușă, am descoperit cât de importantă este imaginea companiei pentru succesul în business, dar și cât de fragilă poate fi aceasta dacă nu este manevrată cu grijă. Relațiile publice în zilele noas-tre îmbină toate palierele comunicării, de la un marketing eficient și consistent cu strategia de co-municare la comunicarea digitală și social media, fără a uita, desigur, de canalele clasice. Este un do-meniu care te provoacă zi de zi, ca profesionist, să fii mai bun, să fii inovativ, să te autodepășești, să nu

uiți să te joci și să fii creativ. De aceea, cred că mă aflu în locul potrivit.“

Claudia Oprescu, Account Manager Chelgate: „Mi-am do-rit să lucrez în comunicare din anul III de faculta-te, când am avut un curs de comunicare fascinant. De atunci, mi-am propus să urmez un master în domeniu și m-am mutat în București pentru a-mi îndeplini visul. De ce acest domeniu și nu altul? Pentru că mi se potrivește ca o mănușă, pentru că îmi place să întâlnesc oameni noi, să construiesc povești cu ajutorul cuvintelor, să gândesc campa-nii care apoi să fie puse în practică și, cel mai im-portant, pentru că în fiecare zi învăț ceva nou de la oamenii cu care intru în contact și fiecare client e o nouă provocare.“

Irina Drăgan, PR Manager Michelin România și Balcani: „Totul a pornit de la o pasiune pentru marketing, pentru oameni și comunicare, care m-a condus apoi într-o agenţie de publicitate unde cred că am întâlnit oamenii potriviţi care mi-au alimen-tat această pasiune și mi-au deschis poarta către o nouă lume fascinantă, aceea a PR-ului.

Când mă gândesc la tot parcursul meu cred că poate fi vorba și de destin. Iar în ultimii doi ani pe-trecuţi în Michelin pot spune că am început să-mi lărgesc și mai mult orizontul profesional și îmi dau seama că oricând pot descoperi abilităţi noi, cum ar fi pasiunea pentru partea tehnică sau cercetare de piaţă. Am colegi care au făcut salturi de la re-crutare la cartografie sau de la comerţ în industrie. Am norocul să lucrez într-o companie foarte des-chisă și dinamică și interacţiunea cu alţi colegi îmi demonstrează că pot oricând să descopăr pasiuni noi.“

Andra Samson, Consultant Comunicare, ComCatalyst: „A fost, zic eu când mă uit acum în spate, o revenire către o dragoste mai veche. Primii ani după absol-vire m-au dus către publicitate. Erau ani în care pu-blicitatea ca formă de comunicare era și mult mai glamuroasă și în același timp și mult mai căutată. Sigur, vorbim de sfârșitul anilor ’90. PR-ul nu că-pătase încă expresia rafinată pe care o are acum, era cel mult un mix de organizare de conferințe de presă, evenimente și presiune pe apariții în presă. Dar, sigur, și peisajul media arăta altfel atunci.

Întoarcerea către dragostea mai veche de care zic, PR-ul, a fost subconștient ghidată de o dorință



de a face comunicare cu semnificație, voiam să mă îndrept mai mult către partea strategică. Îmi plăcuse mult dimensiunea creativă, însă atracția mea creștea din ce în ce mai mult spre integrarea comunicării ca funcție strategică în core business. Mai avusesem și privilegiul de a face acest lucru într-o experiență bogată în America, comunicare multiculturală, CSR și marketing social. Ceea ce categoric mi-a stârnit și mai mult apetitul. Și, așa m-am îndreptat către comunicare @ large, pe care o fac cu drag mult de-atunci. Și cred că sunt mai eficientă pe dimensiunea asta de comunicare. Evo-luăm, nu?“

Mihaela Filip, Senior PR Coordinator Bitdefender România: „Am ajuns să lucrez în PR datorită unei oportunități pe care am decis să o fructific, după aproape 8 ani de jurnalism de business și IT&C, timp în care am trecut de la radio la presă scrisă și, în final, la televi-ziune. După câteva interviuri pe care le-am avut cu un șef de multinațională, am primit propunerea de a gândi și de a-i prezenta strategia de comunicare pe care aș implementa-o eu, în calitate de consul-tant extern, pentru compania pe care o conducea la momentul respectiv. Jurnalistă până în măduva oaselor și cu o listă întreagă de ’’așa nu’’, formată în urma lucrului cu foarte mulți oameni din PR de-a lungul timpului, am acceptat, evident, provocarea de a arăta ce pot face eu. Am început, așadar, două

luni mai târziu, să descopăr ce se putea face și mai ales ce nu, într-un domeniu către care m-am uitat de multe ori critic și în care am început să descopăr și să admir adevărații profesioniști, înțelegându-le provocările. De ce voi continua să lucrez în dome-niu? Sunt pasionată de business și îmi place să văd și să arăt și altora ce poate face pentru business o funcție de multe ori neglijată în multe companii din România.“

Georgiana Petcu, Account Manager Chelgate: „A fost o decizie care ar fi putut părea pur întâmplătoare la momentul în care am intrat în PR, însă acum știu și simt că există o explicație pentru orice. Studentă încă la Politehnică în 2007, am intrat în contact cu recrutorii unei multinaționale. Erau oameni «din casă», de la HR. Am fost invitată la un interviu la ei pentru o poziție entry-level în departamentul de logistică, post pe care nici măcar nu l-am luat în considerare. Eram deja cu gândul la PR… Știam că simultan căutau un junior pentru echipa de comu-nicare și, după o discuție cu managerul departa-mentului respectiv, am făcut primii pași în PR.

Deși la momentul respectiv, echipată fiind cu un bagaj tehnic, nu știam prea bine ce înseamnă PR-ul, l-am descoperit pe parcurs. Și cu cât trece timpul și experiența e din ce în ce mai mare, cu atât îmi dau seama cât de inspirată a fost alegerea pe care am făcut-o cu câțiva ani în urmă.“



2Care a fost cea mai impresionantă

campanie pe care ați coordonat-o?



Terence Fane-Saunders, CEO Chelgate Ltd UK: „A fost un moment în care Robert Mugabe era perceput ca erou și vizionar. Singura publicitate negativă care i s-a făcut în presa internațională a fost legată de tratamentul dur pe care l-a aplicat celor 10.000 de fermieri albi din Zimbabwe, fără a fi menționate atrocitățile la care erau supuși locuitorii țării. În aceste condiții, Mugabe a putut să-i descrie pe criti-cii săi ca fiind niște marionete ce slujeau interesele post-coloniale.

Dar apoi o delegație din Zimbabwe a venit să ne vadă. Formată din negri și albi, fermieri și oameni de afaceri, politicieni, reprezentanți ai asociațiilor profesionale și religioase, vroiau să-i ajutăm să spună lumii adevărul. Despre tortura, violența, intimidarea, cele două milioane de oa-meni care se confruntau cu foametea ca urmare a terorismului politic îndreptat de către guvern îm-potriva propriului popor. Lucrul ăsta presupunea să atingem prin mesajele noastre o rețea de actori implicați la nivel global: politicieni și diplomați, presă, ONG-uri, academicieni, oameni literari, adepți ai religiilor, asociații și publicul larg. Ne-am lovit atunci și de faptul că Statele Unite ale Americii vedeau în Zimbabwe o zonă britanică de influență și erau reticente să se implice în această problemă. Bruxelles-ul, de asemenea, se ghida după politica Marii Britanii. Iar Marea Britanie, în schimb, era influenţată de Africa de Sud, care a sprijinit pen-tru mulți ani conceptul de «diplomație discretă», ceea ce îl dezavantaja prea puțin sau chiar deloc pe Mugabe.

Campania noastră a schimbat modul în care lumea se gândea la Mugabe. A atras și Statele Uni-te ale Americii în mijlocul problemei, a implicat și Bruxelles-ul și a modelat acoperirea mediatică și atitudinile la nivel global în anii ce au urmat. O tac-tică interesantă, într-o perioadă în care jurnaliștilor străini le era interzis să meargă în Zimbabwe, a fost ca un jurnalist de la BBC să aterizeze în junglă și să cutreiere țara zilnic, cu un pas înaintea oamenilor lui Mugabe. Relatările sale au fost transmise în di-rect, în fiecare dimineață, la BBC.“

Dana Dobrescu, Communications Manager Unilever South Central Europe: „Au fost mai multe campanii la care am lucrat și care îmi sunt aproape de suflet, în spe-cial cele de CSR. Dar una dintre campaniile care mi se par cele mai provocatoare este cea la care lucrează întreg departamentul de comunicare din

Unilever South Central Europe în acest moment: promovarea Planului Unilever pentru Un Stil de Viaţă Durabil, prin care comunicăm, pe termen lung, obiectivele companiei noastre în domeniul sustenabilității și modul în care sustenabilitatea este integrată în strategia de business.

Mai exact, sustenabilitatea devine noul model de business al companiei. Este o campanie comple-xă, care are și o componentă internă și una externă, în care comunicăm, de fapt, cu toţi stakeholderii companiei – autorităţi, mass media, consumatori și public general, ONG-uri etc. De asemenea, are o componentă informativă, precum și una de edu-caţie. Este cu siguranţă una dintre cele mai provo-catoare campanii din două motive: pe de o parte, Unilever este lider în domeniul sustenabilității la nivel global și are iniţiative extraordinare, deci există un potenţial de comunicare extraordinar, pe de altă parte, în România, conceptul „sustenabili-tate“, care este foarte complex, nu este suficient de cunoscut.

Este drept, însă, că din ce în ce mai mulţi con-sumatori sunt interesaţi să protejeze planeta și de modul în care se pot implica și au un interes din ce în ce mai mare pentru a cumpăra produse sus-tenabile. Astfel, văd sustenabilitatea ca fiind un domeniu fertil pentru comunicare. Pentru depar-tamentele de comunicare înseamnă oportunitatea de a dezvolta campanii complexe, pe termen lung, care vin în sprijinul activităţii de business, și în același timp, care au o componentă ce vizează pro-tecţia mediului și îmbunătăţirea vieţii oamenilor. Cred că astfel de campanii își dorește orice om de comunicare.“

Petronela Atodiresei, specialist comunicare: „Fiecare cam panie, fie că este mai vocală sau mai discretă, are încărcătura sa emoţională, umană și financiară. Însă, aș putea spune că una dintre campaniile cele mai dragi mie a fost una de Comunicare Internă, numită «Ambasadorii Comunicării».

Pe lângă faptul că această campanie nu s-a bazat atât pe resurse materiale fabuloase, cât pe un in-estimabil capital de implicare umană, ea și-a atins obiectivele într-un timp record faţă de cel estimat iniţial. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât se pare că rezultatele acestui proiect nu ne-au impre-sionat doar pe noi, cei implicaţi, el fiind distins la Gala Romanian PR Award 2012 cu «Golden Award for Excellence» la categoria Comunicare Internă.“



Mirela Meiță, Director general Chelgate România: „Toate campaniile pe care le derulăm au elemente speci-ale, dar cea în care au existat nuanţe, sensibilităţi, schimbări de abordare, multă presiune a fost cam-pania de gestionare a relaţiei cu presa derulată pen-tru Delegaţia Comisiei Europene în anul de prea-derare a României la UE.“

Cristina Albu, PR Manager Generali România Asigurare Rea-sigurare S.A.: „Impresionantă din punctul de vedere al efortului depus, dar și al implicării emoționale, a fost campania de comunicare din 2007, când Generali a aniversat 15 ani de activitate pe piața românească. A fost o campanie care s-a derulat pe parcursul unui an întreg și care a presupus multe deplasări.

Atunci am ales ca, împreună cu top manage-mentul, să mergem în țară să ne cunoaștem cu reprezentanții presei locale, să ne cunoaștem par-tenerii și clienții din teritoriu. Am avut în acel an conferințe de presă și evenimente dedicate parte-nerilor și clienților în București, Timișoara, Craio-va, Cluj, Iași, Bacău și Constanța, însă a fost un real succes din punctul de vedere al promovării imagi-nii brand-ului la nivel național.“

Radu Bucur, specialist relaţii publice TeamNet International: „Sunt foarte mândru că am fost implicat în campania «Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei.», deru-lată pentru Fundația „Romtelecom pentru Români“. Asociația „Telefonul Copilului“ observase faptul că cei mici îi sunau de multe ori pentru a sta de vorbă cu cineva, nu neapărat pentru a raporta un abuz.

Pentru noi a fost punctul de plecare pentru un studiu național care a fundamentat mesajele cam-paniei. Au urmat acțiuni în care au fost implicați părinți, psihologi, au existat spoturi radio și TV și interacțiune cu comunitățile de părinți din mediul online. A fost un proiect important pentru mine pentru că am văzut că se poate face PR ca la carte și m-am simțit minunat pentru că am fost la rândul meu o mică rotiță din angrenajul care a făcut viața mai bună câtorva familii din România. „

Lidia Roman, Media Relations & External Communications Coordinator, COSMOTE România: „Fiecare proiect este unic și aduce plus de valoare imaginii compani-ei. Este foarte greu să numești doar unul deoare-ce, până la urmă, la finalul zilei, fiecare îți oferă satisfacția unei munci duse până la capăt cu succes și realizările aferente.

Dacă ar fi să aleg totuși un proiect drag, acesta ar fi demonstrația live a capacității rețelei 4G – un eveniment de presă complex ce a presupus, printre altele, o foarte bună colaborare inter-departamen-tală cu echipele de ingineri, din mai multe paliere ale zonei tehnice, produse și servicii, legal și mar-keting pentru a putea exemplifica experiența 4G, așa cum va putea fi ea cunoscută de clienții noștri în 2014, când spectrul radio va fi eliberat – vite-ze de până la 150 Mbps. Evenimentul a presupus o demonstrație live, cu un grad ridicat de comple-xitate din punct de vedere logistic și operaţional.“

Claudia Oprescu, Account Manager Chelgate: „Lucrez de doar 5 ani în domeniul comunicării și mai am încă multe de învățat. Am inițiat și coordonat proiecte mici sau campanii mari pentru clienți importanți. Fiecare dintre ele a fost o experiență impresionan-tă pentru mine pentru că mi-a oferit ocazia să mă autodepășesc, dar cred că proiectul care și-a pus amprenta cel mai mult asupra vieții mele profesio-nale a fost campania Comisiei Europene „Europa, casa noastră“.

Am organizat și susținut prezentări în școli și licee pe teme europene, public speaking și lea-



dership. Mi-am descoperit pasiunea de a vorbi în public și am devenit trainer acreditat. Nimic nu se compară cu sentimentul de mulțumire pe care îl ai după o prezentare reușită în fața celui mai dificil public: adolescenții. Pe ei nu-i poți minți, nu-i poți convinge prea ușor. Ai câteva minute la dispoziție să le captezi atenția și, de fiecare dată, e fascinant.“

Irina Drăgan, PR Manager Michelin România și Balcani: „Recunosc că am o preferinţă pentru campaniile de CSR și pentru cele cu o componentă educaţională, deoarece poţi măsura și simţi mult mai bine impac-tul pe care acţiunile unei campanii de comunicare îl poate avea în a schimba mentalităţi sau a îmbu-nătăţi viaţa unei persoane sau a unei comunităţi.

Ultima campanie de acest fel care, pe lângă ac-ţiuni de PR, a avut și componente de BTL, ATL, digital a fost campania de «Siguranţă rutieră Mi-chelin», desfășurată anul trecut. A fost o campanie complexă prin care am reușit să lucrăm cu lideri de opinie și autorităţi care ne-au susţinut să comu-nicăm cu grupuri-țintă vulnerabile foarte diferite, pentru care am avut acţiuni și mesaje personalizate. Este un subiect cald încă și în care suntem în conti-nuare implicaţi deoarece, din păcate, România este în topul ţărilor cu cele mai multe accidente rutiere, iar pentru o mobilitate durabilă este clar nevoie de o mai mare responsabilizare a șoferilor și pietonilor din România.“

Andra Samson, Consultant Comunicare, ComCatalyst: „A fost o experiență intensă pe care am avut-o cât am locuit în Atlanta. Aceea este una dintre cele mai impresionante campanii pe care le-am desfășurat. Iar spectrul ăsta larg e dat de un amestec de motive: a fost o campanie pentru Turner, care a fost creată să rezolve o problemă de percepție din partea stake-holderilor la o scară uriașă, vorbim de toată America (pentru că, de regulă, campaniile sunt foarte nișat targetate regional).

De asemenea, a fost o campanie care și-a pro-pus obiective ambițioase pe termen lung, inclusiv schimbare de atitudini și comportamente din par-tea publicului, ceea ce a presupus o muncă foarte intensă de dialog cu stakeholderii și generare de insight-uri pe baza cărora am creat o campanie integrată de comunicare strategică, inclusiv ATL/BTL. Caracterul impresionant pentru mine a fost sigur scara la care am produs desfășurarea aceasta de forțe, ineditul unei asfel de campanii atât pentru

agenția la care lucram – Matlock, cât și impactul puternic pe care l-a avut. Eu am fost autor moral, așa îmi place să cred. Am generat un mecanism de comunicare care apoi a devenit independent. A fost grozav.“

Mihaela Filip, Senior PR Coordinator Bitdefen der România: „Nu cred că impresionant este cuvântul potrivit pentru proiectul la care mă gândesc, dar rezultatele pe care le vedem sunt destul de importante pentru noi.

Ca fost jurnalist mi s-a părut foarte dificil să vorbesc despre rezultatele pe care le obținea și le obține în continuare Bitdefender în testele internaționale, deși ele erau unul dintre cele mai puternice argumente pe care le aveam la îndemână. Ne-am propus, așadar, să spunem povestea IT-ului românesc, a programatorilor români care creează soft de top la nivel internațional și să-i facem pe cât mai mulți să înțeleagă că românii pot fi cei mai buni și că IT-ul este unul dintre acele domenii în care ei excelează. Și am făcut asta mai ales de la începutul anului încoace în ceea ce putem numi campania «Produsul Anului».“

Georgiana Petcu, Account Manager Chelgate: A fost mai degrabă o componentă a unei campanii pe care am coordonat-o. În 2011, în cadrul Anului European al Voluntariatului, m-am ocupat de promovarea concursului «Reporter European». E un concurs organizat anual de Reprezentanța Comisiei Euro-pene în România, prin care aceasta invită jurnaliști și bloggeri români să realizeze materiale pe diferite teme europene. Ei bine, în 2011, una dintre teme a fost voluntariatul. Sub această temă-umbrelă, am lansat unor bloggeri invitația de a participa la un meci de baschet în scaun rulant, alături de persoa-ne cu dizabilități locomotorii, membri ai Fundației Motivation. A fost o ocazie de a celebra mobilita-tea, performanţa și fair-play-ul, dar și de a stimula interesul publicului pentru acțiuni de voluntariat. Cu sprijinul lui Chinezu, al Federației Române de Baschet și al fundației, am organizat un meci pe cinste, la care au participat bloggeri cunoscuți, precum Andi Moisescu, Marius Manole, Cabral, Marius Matache, Cosmin Tudoran, George Zafiu, dar și alții. A rămas proiectul cel mai drag mie și a fost impresionant datorită impactului emoțional pe care l-a avut asupra mea și a celor care s-au impli-cat în campanie.“



3Care a fost cel mai dificil moment în campaniile

pe care le-ați derulat?



Terence Fane-Saunders, CEO Chelgate Ltd UK: „Momentul în care a fost furat un dosar într-o clădire securi-zată a guvernului, care conținea date confidenţiale de consultanță strategică, pe care Chelgate le fur-nizase unui client la nivel înalt. Într-un fel, asta nu dăuna în mod direct companiei noastre, deoarece toate recomandările noastre erau profesionist făcu-te, oneste și bine cântărite, chiar dacă se refereau la un subiect extrem de sensibil. Din acest punct de vedere cel puțin, nu-mi era teamă de presă și opinia publică. Dar scurgerea de informații, cu implicații politice, este întotdeauna un coșmar. Pentru client era dezastruos pentru că era vorba de divulgarea unor chestiuni confidențiale înainte ca el să fie pre-gătit pentru asta. Și ce e dezastruos pentru clienții noștri este dezastruos și pentru noi.“

Dana Dobrescu, Communications Manager Unilever South Central Europe: „Nu știu dacă există momente difi-cile care să mă fi marcat, pentru că eu sunt nativ o fire pozitivă și cred că dacă există un impas se pot găsi soluţii alternative. Aș spune însă că aspectul cel mai provocator al activităţii de comunicare în acest moment, pentru mine, este corelarea cât mai strânsă a activităţii de comunicare de activitatea de business a companiei, identificarea acelor activităţi și, respectiv, a acelor KPIs care să aibă relevanţă pentru business.

Cred că perioada economică mai dificilă a schimbat mentalitatea oamenilor de business și, în aceeași măsură, și departamentele de comunicare se adaptează, treptat-treptat. Suntem mai aproape de business, mai implicaţi în susţinerea echipelor de leadership și prioritizăm mai bine. Cred că «re-levant» este cuvântul cheie astfel că, de multe ori, când alegem un proiect, ne întrebăm: este relevant pentru businessul din care fac parte? În ce mod? Cum voi măsura?“

Petronela Atodiresei, specialist comunicare: „Cred că atunci când ești în mijlocul lucrurilor și brusc apa-re o întorsătură de situaţie, o tăiere neașteptată de buget, o îmbolnăvire sau plecarea bruscă a unui membru al echipei, vezi, pentru o clipă, măcar, în-tregul context ca fiind similar unei drame mondi-ale. Apoi, însă, te repliezi și fie improvizezi, fie, în cazul cel mai fericit, aplici planul B (orice profesi-onist în PR ar cam trebui să aibă o pălărie magică plină cu soluţii de back-up).

Totuși, una dintre situaţiile cele mai neplăcute

a fost anularea unui întreg eveniment și reprogra-marea „din scurt“ a acestuia, din cauza condiţiilor meteo. A fost oarecum un caz de forţă majoră, vor-bitorii principali (și nu numai) neputând ajunge la locul stabilit din cauza căderilor masive de zăpadă. Cu mai puţin de 24 de ore înaintea evenimentului, toate drumurile au fost blocate. Cu toate acestea, eu fiind pasionată de „gestionarea crizelor“, n-am vă-zut situaţia ca fiind dificilă, ci mai degrabă intere-santă. Dificil, cu adevărat, era pentru bieţii oameni blocaţi în nămeţi, la momentul cu pricina.“

Mirela Meiță, Director general Chelgate România: „Când un e-mail cu documente confidenţiale aparţinând unui client care urma să lanseze pe piaţă un produs cu o cotă de piaţă impresionantă a plecat spre un membru al echipei, dar a cărui adresă de e-mail a fost tastată cu un caracter greșit. Am verificat ime-diat numele care fusese tastat și am aflat cu stupoa-re că o persoană cu un nume identic avea un blog a cărui principală activitate părea a fi răspândirea de zvonuri. Din fericire, după câteva ore de panică e-mailul s-a întors ca având destinatar necunoscut. De atunci niciun document confidenţial nu se mai trimite pe e-mail.“

Cristina Albu, PR Manager Generali România Asigurare Reasigurare S.A.: „Din fericire, nu m-am confruntat cu momente dificile până acum, au fost situații ne-prevăzute dar pe care am reușit să le controlăm în timp.“

Radu Bucur, specialist relaţii publice TeamNet International: „Nu credeam că, după ce citesc două rânduri scri-se într-un articol online, îmi poate crește instan-taneu pulsul. Fără doar și poate situațiile de criză sunt cele mai dificile momente prin care am trecut. Au însemnat tensiune concentrată într-un interval scurt de timp și au fost o provocare psihică și inte-lectuală deosebită. Altfel mă confrunt constant cu termene foarte strânse, iar asta face ca PR-ul să fie una dintre cele mai solicitante vocații.“

Lidia Roman, Media Relations & External Communications Coordinator, COSMOTE România: „Fiecare proiect sau campanie are fazele ei de desfășurare. Începe cu entuziasmul de la debutul proiectului, când ide-ile curg și totul ți se pare posibil. Complexitatea acestuia sporește, pe măsură ce noi informații apar și, fără să-ți dai seama, ajungi la punctul când în-



cepi să simți că ușor, ușor pierzi controlul. Acesta este pentru un om de relații publice momentul cel mai dificil din cadrul oricărei campanii, după care te regrupezi și lucrurile o iau pe făgașul normal. Cu toții știm că noi, specialiștii de relații publice, trebuie să deținem controlul până la cel mai mic detaliu, avem un cult pentru asta, iar eu nu fac o excepție de la regulă.“

Claudia Oprescu, Account Manager Chelgate: „Din ferici-re, nu m-am confruntat cu momente dificile. Au mai existat situații tensionate, mesaje care au fost greșit percepute de ceilalți, dar totul s-a rezolvat cu ajutorul unor discuții deschise. E foarte important ca în momentele tensionate un om de comunicare să fie calm și să nu lase emoțiile să-l conducă. Mi-a fost dificil la început să fac acest lucru, nu-i foar-te ușor nici acum. Însă, pe măsură ce înaintezi în acest domeniu începi să-l percepi altfel, să privești lucrurile din alte perspective și, implicit, compor-tamentul tău să fie mult mai așezat.“

Irina Drăgan, PR Manager Michelin România și Balcani: „Fiecare proiect are riscuri și uneori acestea chiar se adeveresc, iar atunci este cel mai important să ai aproape o echipă puternică și unită, care să te ajute să treci cu bine peste astfel de clipe.

Cred însă că și cea mai mică eroare într-un proiect poate fi privită cu mai mult sau mai puţin dramatism în funcţie de exigenţele fiecăruia. Iar momentele acelea «limită» în care vremea îţi strică un eveniment în aer liber, când codul Pantone nu a fost respectat întocmai sau când s-a produs o mi-crofonie în timpul unui discurs emoţionant, sunt o doză de adrenalină perfectă care mă face să iubesc acest domeniu deoarece oricât ai «repeta» intrarea, neprevăzutul așteaptă la colţ.“

Andra Samson, Consultant Comunicare, ComCatalyst: „Cel mai dificil moment? Zău, e greu să răspunzi la așa ceva. Munca în genul ăsta de job, fie că e în agenție sau in house, e un roller-coaster în sine. Dar frumusețea, zic eu, tocmai asta e. Dacă nu-ți plac episoadele de adrenalină intensă, care în realitate te împing înainte să te afli pe tine, să te dezvolți, nu-i locul tău aici. Și e normal să fie așa, dinamica e foarte mare, viteza cu care se întâmplă sau schimbă lucrurile e foarte mare. Ești mai mereu cu picio-rul pe accelerație, dar înveți să navighezi frumos în timp.“

Mihaela Filip, Senior PR Coordinator Bitdefender România: „Momente pe care le putem cataloga ca fiind difi-cile apar mereu, mai ales atunci când vrei să faci lucruri spectaculoase și când ai curaj. Cred totuși că o provocare de fond cu care te confrunți atunci când faci PR pentru o companie de tehnologie este să reușești să traduci noțiunile abstracte și foarte tehnice în termeni familiari, pe înțelesul tuturor.“



Georgiana Petcu, Account Manager Chelgate: „Dificil a fost la început, când, la doar două zile de la in-trarea mea în domeniul PR-ului, compania la care mă angajasem fusese lovită de o criză de imagi-ne. Se petrecea în 2007 și era vorba de criza di-oxinei. O problemă foarte serioasă, care necesita toată atenția departamentului de comunicare. Se cereau răspunsuri și trecere la acțiune imediată

și nicidecum timp irosit după un învățăcel. Am fost nevoită să învăț să mă descurc rapid, să ajut agenția de comunicare cu care lucram la vremea respectivă în procesul de management al crizei și să-i fiu de folos, pe cât posibil, managerului de co-municare. Rolul meu a fost mai mult de asistență. A fost un start intens, din care am învățat însă foarte multe.“



4Care a fost cel mai amuzant

moment în cariera dumneavoastră?



Terence Fane-Saunders, CEO Chelgate Ltd UK: „Primul meu șef, aflat în capul scărilor din birou imitându-l, într-un mod crud și totuși genial, pe unul dintre clienții noștri, care tocmai plecase. Sau cel puțin așa credea, pentru că nu și-a dat seama că acel cli-ent se întorsese între timp după umbrela uitată la noi. La Chelgate, nu ne imităm niciodată clienții!“

Dana Dobrescu, Communications Manager Unilever So-uth Central Europe: „Sincer, nu îmi aduc aminte un exemplu atât de amuzant încât să merite menţionat. Cred că ar trebui să fie ceva memorabil, nu doar pentru mine, ci și pentru cei care citesc, pentru a fi cu adevărat amuzant. Important este că zâmbesc în fiecare zi, am niște colegi foarte prietenoși, care muncesc mult, dar știu să se oprească și pentru o glumă și sunt generoși, la rândul lor, cu zâmbetele.“

Petronela Atodiresei, specialist comunicare: „Eh, această întrebare mi se pare cu grad ridicat de dificultate. Îmi vine în minte momentul de la recenta ceremo-nie de decernare a Premiilor Oscar, când Jennifer Lawrence s-a împiedicat în timp ce se îndrepta spre scenă pentru a-și ridica premiul. Fiind o persoană destul de emotivă mă gândesc de câte ori am uitat discursul (evident, nu și ideea) când m-am „trezit“ în faţa unui microfon, de parcă ar fi apărut acolo

din senin; nu știu alţii cum sunt, dar eu nicioda-tă nu reușesc să spun „poezia“ pregătită de acasă. Asta, însă, de cele mai multe ori e un lucru bun, pentru că dă autenticitate mesajului.

Însă, cred că cele mai amuzante momente sunt cele de oboseală extremă, când mai ai câteva cea-suri până la finalizarea unui proiect, până la ter-minarea ambalării pachetelor cadou (mai ales în perioada marilor sărbători), a rezolvării ultimelor detalii și, dacă ești cu oameni deschiși în jur, cum-va, apare o stare pe care nu o pot defini mai bine decât prin sintagma „râsu`-plânsu`“ când se face haz de necaz și toată lumea este într-o „hlizeală“ generală, fără să știe de ce. Sunt momente care me-rită tot surmenajul.“

Mirela Meiță, Director general Chelgate România: „În PR ai parte constant de momente amuzante și mai puţin amuzante pentru că există multă activitate și acţiune. Dar acum îmi vine în minte un moment în care am lucrat toată noaptea împreună cu echipa la finaliza-rea unei licitații, am împachetat-o în mașină în drum spre locul de depunere și am rămas la deschiderea ofertelor financiare. Era în luna ianuarie și eram aco-lo împreună cu colega mea care se ocupa pe atunci de documentaţia pentru licitaţii. La deschiderea oferte-lor financiare erau multe firme, se verifica documen-



taţia fiecăreia, iar până să ajungă la dosarul nostru a durat mai mult de o oră. Când ne erau verificate documentele, ne-a fost pusă o întrebare la care eu nu știam să răspund, așa că m-am întors înspre colega mea, pentru a răspunde ea. Am constatat cu surprin-dere că dormea. Și nu numai că adormise puţin, dar dormea atât de profund încât a trebuit să îi explic întâi unde se află, după care să îi repet de trei ori în-trebarea pentru a înțelege despre ce e vorba. Evident, toate acestea s-au petrecut sub privirile amuzate ale comisiei de examinare și ale competiţiei.“

Cristina Albu, PR Manager Generali România Asigurare Reasi-gurare S.A.: „Un moment amuzant, dar care la vremea respectivă părea neplăcut, petrecut în vara anului 2007, a fost când, împreună cu CEO-ul de la vremea respectivă, Directorul Comercial și Directoarea de Marketing, am ales să ne deplasăm la un eveniment de companie, organizat de noi în inima Moldovei, cu trenul.

La dus, am mers în condiții absolut civilizate, cu Intercity, cu aer condiționat, cu prize și măsuțe pentru laptop, cu vagon restaurant/bar etc. Am fost plăcut impresionați de călătoria cu trenul, însă, la în-toarcere, lucrurile nu au mai fost la fel. Ne-am întors

cu un tren accelerat, locurile ne erau ocupate de că-lători care se descălțaseră de pantofi și care dormeau, tolăniți pe locurile noastre. Nu vroiau cu niciun chip să plece de acolo și ne-au sugerat să ne căutăm locuri în altă parte. Am avut noroc că, în final, am găsit locuri într-un alt vagon. Călătoria a fost lungă, vreo 5 ore petrecute într-o căldură de nedescris (era vară), cu mult praf în jur (în vagoane nu se mai fă-cuse curățenie de mult timp, deși eram la clasa I) și însetați la maximum (am apreciat și ultimele picături de apă caldă din sticlele pe care le cumpărasem din gară, înainte de plecare).“

Radu Bucur, specialist relaţii publice TeamNet International: „M-am înscris, împreună cu colegii din agenție, la competiția Red Bull Flugtag în 2010. Am constru-it un aparat de zbor cu care trebuia să „survolăm“ Dâmbovița. Atunci organizatorii ne-au provocat să spunem povestea echipei pe o pagină de Facebook dedicată și am început să învăț direct, fără manuale și training-uri, cum se face un pic de social media. Eve-nimentul a fost minunat chiar dacă aparatul nostru de zbor a avut un final abrupt.

Ce a fost interesant e că la ceva timp după, la un interviu de angajare la Kiss FM, Șerban Huidu m-a



întrebat dacă am purtat cască. Se uitase pe profilul meu de Facebook înainte să mă cheme și văzuse „zborul“. Era în perioada în care el a avut accidentul de schi și a fost o ocazie să facem un pic haz de necaz. Interviul a fost unul relaxat... Dar nu l-am luat...“

Lidia Roman, Media Relations & External Communications Coordinator, COSMOTE România: „Am norocul să fac parte dintr-o echipă frumoasă, care știe să vadă par-tea bună și amuzantă a lucrurilor în fiecare zi. Ast-fel, pot spune că meseria mea îmi oferă, pe lângă satisfacția rezultatelor proiectelor implementate, o doză mare de veselie și râs. Cred că m-am născut sub o stea norocoasă, din acest punct de vedere.“

Claudia Oprescu, Account Manager Chelgate: „Au fost mul-te momente amuzante, nu mi le pot aminti pe toate pentru că zilnic se întâmplă câte ceva. Cred că aceas-ta este și partea cea mai frumoasă a acestui dome-niu: râdem mult, întâlnim oameni frumoși. Multe momente amuzante s-au întâmplat în timpul întâl-nirilor pe care le-am organizat cu elevii sau în timpul evenimentelor.

De pildă, a fost amuzant când am mers într-un li-ceu și m-am trezit că susțin o prezentare în fața unui număr de 90-100 de băieți, eu crezând că vor fi în jur de 30 de elevi. Un alt moment amuzant a fost în mo-mentul în care un reporter de la o televiziune locală mi-a cerut un interviu și, atunci când m-am așezat pe scaun și a început să vorbească, mi-am dat seama că filma pentru o întreagă emisiune și eu eram invitata specială. Așa că, în loc de interviu, am fost invitată la o emisiune de 40 de minute.“

Irina Drăgan, PR Manager Michelin România și Balcani: „Chiar dacă este un domeniu foarte solicitant, care cere multă muncă și concentrare pe detalii, sunt și momente relaxante și amuzante cu colegii, iar acestea vin de obicei când îţi stă cel mai puţin gândul la ele.

Și un exemplu mai concret. De-abia mă angaja-sem în companie după mulţi ani petrecuţi «cu pro-gram» de agenţie, iar în timpul unei întâlniri impor-tante și matinale (ora 8 :00 AM) mi-a sunat alarma de siguranţă care era sub forma unor cotcodăceli de găini și cucurigeli de cocoși. Din fericire, a fost un moment amuzant pentru toată lumea, găinile și co-coșii cântă la fel și în franceză.“

Andra Samson, Consultant Comunicare, ComCatalyst: „Nu știu cât o fi fost de amuzant, însă asta îmi vine în

minte acum. Aveam un client în telecom. Era prin-tre primele pitch-uri pe care le susțineam. Aveam o experiență de vorbit în public, ca orice junior în fața oglinzii. Iar acolo mă descurcam șnur. Îmi luasem o cafea să mă țină în priză și îmi tremurau mâinile ca franjurile unei perdele. Eu tot speram că nu mă vede nimeni cum tremuram ca varga. Da’ de unde? Îmi dreg vocea și dau să încep, moment în care cli-entul (expat) îmi zice: «Andra, you’re a public threat carrying coffees around, but we’re sure you did a hell of a job today with the campaign proposal. Let’s get it on!» (și râde). Din secunda respectivă mi s-au eva-porat toate urmele de emoții, am dat ce-am avut mai bun în mine și am câștigat și pitch-ul.“

Mihaela Filip, Senior PR Coordinator Bitdefender România: „Îmi vine în minte acum evenimentul de lansare a Bitdefender din 2012, organizat în colaborare cu un retailer online. Era prima dată când făceam o lansare în acest fel, pentru și cu public, iar cei din show-room ne-au spus că, din experiența lor, ar trebui să ne așteptăm să fie prezente în jur de 30-40 de persoane. La ora anunțată pentru începerea eve-nimentului, magazinul era plin de oameni, iar zona amenajată pentru prezentări, neîncăpătoare. Deși a fost o situație un pic dificilă pe moment, a fost o surpriză plăcută pentru noi și ne-am amuzat teri-bil că așteptările gazdelor fuseseră depășite doar de vreo 10 ori.“

Georgiana Petcu, Account Manager Chelgate: N-aș putea spune că a fost cel mai amuzant, dar cu siguranță m-a distrat. Am călătorit anul acesta prin țară, pen-tru a ține niște prezentări. După câteva zile petrecute în diferite orașe și o oarecare oboseală acumulată, am ajuns și în Oradea. Știu că era târziu și tot ce ne doream era să ne cazăm mai repede și să luăm cina. Eram 5 persoane, care ceruseră două camere duble și una single. Deși împărțirea pe camere nouă ni s-a părut simplă și i-am explicat frumos doamnei de la recepție, dânsa pur și simplu nu pricepea. A făcut tot felul de combinații, dar nici c-a nimerit-o pe cea bună. Și ne tot spunea: «eu tot nu înțeleg cum stați». Zici că aveam în fața noastră cea mai complicată pro-blemă de matematică. La un moment ne-a bufnit râ-sul pe toți, n-am mai rezistat. Era clar că toată lumea era obosită, inclusiv doamna de la recepție. Colegii mei nici nu mai puteau vorbi de atâta râs, iar eu abia mă abțineam, să pot explica. Într-un final am deslușit misterul și ne-am cazat cum a trebuit.“



5Ce vă impresionează cel mai mult

la un candidat care se prezintă pentru interviu?



Terence Fane-Saunders, CEO Chelgate Ltd UK: „Mai multe calități. Trebuie să știe să se exprime clar. Trebuie să demonstreze că este o persoană inteligentă. Tre-buie să arate că poate judeca, argumenta și că poate înțelege ușor lucrurile. Trebuie să demonstreze că e informat și că înțelege evenimentele actuale – poli-tice, sociale și economice. Trebuie să fie un cititor avid, să citească orice – ziare, reviste, cărți. Trebuie să aibă un anumit șarm. Fără abilitatea de a ajun-ge la oameni, îi va fi greu să reușească în PR. Dacă vine la noi direct de pe băncile facultății, trebuie să știu că a făcut și altceva pe lângă studiu. Poate a scris la ziarul universității sau poate a condus o asociație studențească. Sau poate a regizat o piesă de teatru la facultate, orice. Important e să arate că are inițiativă.“ Dana Dobrescu, Communications Manager Uni lever South Central Europe: „Pasiunea. După care mă uit la as-pecte. Cred că cel mai bun exemplu este Larisa, colega mea din departament și pe care o apreciez pentru că este conștiincioasă și corectă, atentă la detalii, că este creativă și, din nou, că pune pasiune în proiectele pe care le creionăm împreună. Cred că pasiunea și «soft skills» pot compensa lipsa de experienţă, mai ales la tinerii absolvenţi.“

Petronela Atodiresei, specialist comunicare: „Caracterul. Categoric, vederea sau măcar intuirea acelei coloa-ne vertebrale fundamentale într-o relaţie de lungă durată. Apoi entuziasmul și în al treilea rând pre-gătirea. Am obţinut rezultate mult mai valoroase cu un om care avea disponibilitatea de a se investi pe sine, un sine vertical, în activitatea pe care ar fi urmat să o desfășoare, decât cu o persoană a cărei pregătire excepţională era cu desăvârșire umbrită de autosuficiență. Apoi, un caracter vicios, poate avea repercursiuni neplăcute asupra performanţei altor colegi sau a colaborării cu terţi. Așadar, mă in-teresează la un candidat să vină «cu temele făcute» la un interviu, să știe câte ceva despre companie, să poată răspunde pertinent la întrebările tehnice (nu cred în răspunsuri perfecte în afara unui context, deci „litera cărţii“ nu e necesară), să poată demon-stra o gândire logică și dacă se poate să zâmbească (sincer!) ar fi minunat. De asemenea, sunt atentă la idealuri, modele și altele de acest gen.“

Mirela Meiță, Director general Chelgate România: „Pasiu-nea pe care o are pentru domeniu și determinarea cu care își propune să-și facă o carieră. Lucrurile pe

care nu le știi le înveţi, dar atitudinea nu se schimbă niciodată. Îmi plac oamenii care au pasiuni și care au curajul să și le asume. Mă interesează în ega-lă măsură cât de mult citesc, cât de informaţi sunt și care sunt hobby-urile lor. Ideile bune, originale, argumentele și coerenţa vin atunci când ai o bază impresionantă de informaţii. Aici nu există excepţii de la regulă.“

Cristina Albu, PR Manager Generali România Asigurare Re-asigurare S.A.: „Mă impresionează oamenii care sunt documentați în privința companiei pentru al cărei post au aplicat, cunosc povestea acesteia și sunt la curent cu cele mai recente informații comunicate despre aceasta. De asemenea, mi-ar plăcea să văd lucrări pe care ei le-au realizat la job-urile anterioa-re și care sunt creațiile lor proprii: reviste de com-panie, reviste pentru clienți, newsletter-e, articole scrise de ei etc. Aceste două aspecte care te ajută să selectezi mai ușor candidații.“

Radu Bucur, specialist relaţii publice TeamNet Internatio-nal: „Cred că cineva care încearcă să obțină un post în PR trebuie să arate un echilibru între rigoare și creativitate. Apreciez spontaneitatea unui candidat, dar apreciez foarte mult și când arată maturitate și nu se aruncă să dea un răspuns până când nu are toate datele problemei. De asemenea, ce îmi mai place la cei care caută să intre în acest domeniu este curiozitatea, dorința de a afla și de a învăța mereu lucruri noi. Cred că aceste caracteristici îi fac spe-ciali pe oamenii de comunicare, cred că arată un apetit extraordinar pentru evoluție și autodepășire, iar asta contează foarte mult într-o meserie care evoluează și se transformă în permanență.“

Lidia Roman, Media Relations & External Communications Coordinator, COSMOTE România: „În prezent, nu am persoane în subordine. Cu toate acestea, consider că printre cele mai importante calități de urmărit, la nivel general, atunci când ești în căutarea unui nou membru în echipă, se numără: profesionalismul, des-chiderea, orientarea către rezultate, spiritul de echipă și, de ce nu, umorul. În ceea ce privește calitățile unui bun specialist în relații publice, este important să fie o persoană cu pregătire teoretică foarte bună, seconda-tă de creativitate, adaptabilitate, principii puternice și deschidere spre a învăța din experiențele trăite. În plus, trebuie să aibă o permanentă sete de cunoaștere și o doză puternică de diplomație. Asta pentru a



enumera doar câteva dintre calitățile necesare unui bun om de relații publice.“

Claudia Oprescu, Account Manager Chelgate: „Entuzias-mul și originalitatea mă impresionează cel mai mult. Am întâlnit atât de mulți tineri resemnați, blazați, care dau aceleași răspunsuri standard la în-trebări încât atunci când văd oameni entuziaști și originali, autentici, rămân fascinată de ei și vreau să lucrez împreună cu ei.“

Irina Drăgan, PR Manager Michelin România și Balcani: „Întotdeauna sunt impresionată la un candidat de pasiunea și energia pozitivă care îl fac să creadă că poate muta munţii din loc prin ceea ce face. Iar pentru a face o carieră în orice branșă, cred că en-tuziasmul trebuie păstrat la cel mai înalt nivel chiar și după ani buni dedicaţi unui domeniu. În afară de aceste soft skills, atunci când întâlnesc un candi-dat mă gândesc întotdeauna și la potenţialul său de creștere în departament sau în companie, iar pentru



a se integra în echipă contează foarte mult să aibă un set de valori clare pentru ca în final să fim cu toţii pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește lucrurile esenţiale care ne ghidează. Cred că pentru a performa ca om de comunicare este important să dai dovadă de rigurozitate și corectitudine, deoa-rece în meseria noastră detaliile și onestitatea fac diferenţa între bine și mai puţin bine.

Poate că sunt idealistă și caut în candidaţi supe-reroi, însă în final este și o chestiune de chimie și

chiar cred că există omul potrivit fiecărui job, chiar dacă nu bifează toate cerințele dintr-un formular standard de angajare.“

Andra Samson, Consultant Comunicare, ComCatalyst: „Atitudinea bate experiența. Legată la ochi cred puternic acest lucru. La un interviu totul e aproa-pe egal cu zero în ceea ce privește trecutul. Jocul este în potențial. Adică oameni care se proiectează în rolul respectiv și desenează cu tine în interviu scenarii vii, eficiente. Sigur, evaluarea e un alt ca-pitol. Nu intru în el acum. Dar mi-au plăcut oame-nii cinstiți cu ei care m-au câștigat cu dorința de a învăța, de a evolua, nu cu deprinderi tehnice ieșite din comun sau număr de ani în CV sau firme re-numite pentru care au lucrat. Voi ține minte o can-didată excepțională pe care am angajat-o cu ani în urmă și care la interviu mi-a spus așa: nu știu mare lucru, dar nu pot sta locului, n-am stare. Și respira prin fiecare por că murea de nerăbdare să-mi arate cât de pasionată era. Acum este director de cont la una dintre cele mai mari rețele de advertising din America. Mi-e drag când mă uit în spate.“

Mihaela Filip, Senior PR Coordinator Bitdefen der România: „Îmi place când oamenii sunt pasionați, ener-gici, hotărâți să se implice în proiecte frumoase și să învețe continuu. Dacă vorbim de candidați cu puțină experiență sau deloc, cred că acest lucru poate fi compensat prin implicarea voluntară în proiecte, prin încercările personale în domeniu, lucruri care dovedesc că există dorință a de învăța și de a se dezvolta. Mi se pare esențial ca un can-didat la un job în PR să fie extrem de informat, să poată înțelege și să poată vedea conexiunile între evenimentele curente, să aibă o cultură de business de bază pentru a înțelege diversele industrii și pro-iecte în care ar putea fi implicat, să fie o persoană onestă, inteligentă și care comunică ușor. În funcție de nivelul poziției pentru care aplică și de dome-niul de activitate al companiei la care dorește să se angajeze, cred că este important să înțeleagă piața pe care activează compania și eventualele aspecte tehnice necesare.“

Georgiana Petcu, Account Manager Chelgate: „Entuzias-mul, potențialul… Dar mai ales frumosul. Dacă în fața mea se prezintă un om frumos, cu bun-simț și potrivit pentru PR, atunci cu siguranță l-aș primi în echipă.“


#Magic


#Magic

2007 – Seminar presă locală, Reprezentanța Comisiei Europene în România

2009 – 2013 – Concursul dedicat studenților la jurnalism şi comunicare „Europa jurnaliştilor din amfiteatre”, Reprezentanța Comisiei Europene în România

2006 – Festivitatea de premiere a concursului „Reporter European”, Reprezentanța Comisiei Europene în România.


#Magic

2011 – Bucharest Fashion Weekend, Băneasa Shopping City


#Magic

2011 – Meci de baschet în scaun rulant, organizat în

cadrul concursului „Reporter European”, ediția 2011,

Reprezentanța Comisiei Europene în România

2011 – 2012 – Eveniment „Ziua Europei”, Reprezentanța Comisiei Europene în România

2012 – Conferință Casa Națională de Pensii Publice

2012 - Conferință Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului


#Magic

2012 – Celebrarea Mărțişorului şi recepția de lansare a „Anului European al Îmbătrânirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii”, Reprezentanța Comisiei Europene în România

2012 – Zilele Filmului LUX, Biroul de Informare al Parlamentului European în Bucureşti

2012 – Școala de PR


#Magic

2013 – Lansarea magazinului „Piastra Bianca gourmet”

2012 – Eveniment dedicat „Zilei Copilului”, Reprezentanța Comisiei Europene în România


#Magic

2011 – Eveniment „Ziua limbilor străine”, Reprezentanța Comisiei Europene în România

2012 – 2013 – Noaptea Agențiilor


#Magic

2013 – Lansarea „Anului European al Cetățenilor”, Reprezentanța Comisiei Europene în România şi Biroul de Informare al Parlamentului European la Bucureşti

2012 – 2013 – Campania pe teme economice „Forum European”, Reprezentanța Comisiei Europene în România


#Magic

2013 – Galeria „The Art of Living”

2013 – Concursul de fotojurnalism

„Obiectiv: Europa”, Biroul de Informare al

Parlamentului European în

Bucureşti

2013 – Seminariile locale „Bursele europene: Jurnalişti în dialog”, Reprezentanța Comisiei Europene în România

Vă mulțumim că ați fost alături de noi!

Adela Nicoară • Adelina Ghiță • Adina Antonie • Adina Arustei • Adrian Damian • Adrian Majuru • Adriana Birzan • Adriana Borțun • Aida Catană • Alex Viju • Alexandra Duțulescu • Alexandra Siminiuc • Alexandru Duțulescu • Alexandru Lăzescu • Alexandru Nedea • Alexandru Șeremet • Alice-Claudia Gherman • Alina Neculae • Ana Dima • Ana Maria Drăgănică • Ana-Maria Vîrlan • Anca Ghigulescu • Anca Nuță • Anca Oreviceanu • Anca Roman • Ancuța Broicea • Andra Costăchescu • Andra Meran • Andra Samson • Andra Zorilă • Andrei Popescu • Andreia Urzică • Angela Filote • Arief Fauzy • Armand Goșu • Aurelian Dochia • Bogdan Bârla • Bogdan Mototolea • Bogdan Munteanu • Carmen Praja • Carolina Rudinschi • Cătălin Glăvan • Cătălina Zaharia • Cezarina Fălan • Claudia Goran • Corina Miroiu • Costel Dumitrescu • Cristian China-Birta • Cristina Vlad • Cristina Albu • Cristina Bazavan • Cristina Cosma • Cristina Cristoloveanu • Cristina Guseth • Cristina Solomon • Dan Cărbunaru • Dan Luca • Dan Suciu • Dan Țintă • Dan Truță • Dana Constantinescu • Dana Cornaschi • Dana Deac • Dana Marin • Dana Dobrescu • Dana Oancea • Dana Tudor • Daniel Apostol • Daniel Dăianu • Daniela Roșca • Diana Certan • Diana Cismaru • Diana Diaconescu • Diana Scarlat • Doina Șerban • Dorin Călin • Dorina Năstase • Dragoș Bone • Dragoș Pătlăgeanu • Dragoș Voicu • Elena Alexa • Elie Bungardean • Elisabeta Vișan • Florin Nechita • Florin Pogonaru • Gabriel Costea • Gabriela Folcuț • Gabriela Jianu • Gabriela Obreja • George Ionescu • Georgeta Terciu • Ica Rancea • Ileana Racoviceanu • Ileana Zamfir • Ina Dumitrache • Ioana Badea • Ioana Marchiș • Ioana Oprea • Ioana Sandu • Ioana Teodorescu • Ionel Dancă • Ionela Gavriliu-Nedea • Ionescu Gabriel Costin • Ionuț Balaban • Ionuț Stanimir • Ionuț Udroiu • Irina Constantinescu • Irina Drăgan • Iulia Deutsch • Iulia Munteanu • Iulia-Mirela Șerban • Iulian Văcărean • Iuliana Cotîrlan • Izabela Marinescu • Jackline Mincu • Lăcrămioara Brecea • Laur Tănăsescu • Laura Moraru • Laura-Acsah Radu • Laurențiu Diaconu-Colintineanu • Leonard Orban • Liana Vasilescu • Lidia Roman • Ligia Necula • Liliana Comănescu • Loredana Licșor • Loredana Pascal • Luca Niculescu • Lucian Chiriță • Luminița Paul • Magda Bărăscu • Magdalena Anghel • Maria Gavrilescu • Marian Pălie • Marilena Chiriță • Marius Matache • Mădălina Mihalache • Mihaela Filip • Mihaela Stoenescu • Mihai Roșioru • Mi-Ran Fusman • Mircea Oprea • Mircea Toma • Mircea Vasilescu • Mirel Palada • Mirela Mustață • Miruna Covavi • Monica Cîmpeanu • Monica Ioana Popescu • Monica Loloiu • Niculae Idu • Nona Beicu • Oana Andrei • Oana Grecea • Olivia Ianculescu • Ovidiu Buta • Ovidiu Moroe • Ovidiu Nahoi • Patrica Zegreanu • Paula Ștefan • Petronela Atodiresei • Petru Dumitru • Poliana Păsătoiu • Radu Herjeu • Raluca Năstase • Ramona Fieru • Ramona Olaru • Răzvan Szabo • Roxana Hacerian • Roxana Mocanu • Roxana Morea • Roxana Roșu • Roxana Soare • Ruxandra Predescu • Sabrina Neguțu • Silvana Oprea • Simona Popescu • Sorina Mihai • Sorina Slav • Ștefan Constantinescu • Ștefan Donea • Ștefan Popescu • Stela Alexandru • Tea Dumitrescu • Teodora Năstase • Teodora Pătrăuceanu • Tereza Anton • Valentina Marica • Valentina Vesler • Victor Caraculacu • Violeta Ștefănescu • Vlad Bârleanu • Vlad Mixich • Vlad Moacă

MULTUMIM

Public Affairs & Public Relations

well connected, political monitoring, stakeholder mapping, public affairs, financial

communication, campaign and event management, corporate communication, online

campaigns, reputation management, crisis management while keeping a low profile.

Chelgate Romania 14 Amman Street Bucharest T: +4 021 230 0724 E: [email protected] W: www.chelgate.ro

BucharestBrusselsLondon

Public Affairs & Public Relations

unlimited pr

Documents

ani n care ne

chelgate romania

magicsumar6 chelgate

nlimitedpr chelgate

colaboratorilor pe care

ne srbtorim succesul

existen n romnia

care ne reprezint att