Tulburarea bipolara

GeneralitatiSus

Persoanele care au schimbari extreme de dispozitie, de la depresii severe pana la episoade maniace, ar putea suferi o tulburare bipolara. 

In cursul episoadelor maniace persoanele care sufera de tulburarea bipolara tin sa aiba o dispozitie euforica, sa fie hiperactivi, agitati si

fara sa simta necesitatea somnului.

Adesea acestia cheltuiesc sume mari de bani, ceea ce duce la aparitia problemelor financiare severe. In cursul episoadelor depresive, persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt tristi, se simt fara speranta, vinovati si/sau fara valoare si au un nivel scazut de energie. Tulburarea bipolara este o boala care afecteaza si apropiatii bolnavilor.Cuprins articol

1. Generalitati 2. Diagnostic 3. Tratament

DiagnosticSus

Episoadele de manie si depresie se repeta pe tot parcursul vietii pacientilor diagnosticati cu tulburare bipolara. Totusi, marea majoritate a pacientilor nu prezinta nici un fel de simptome intre

episoadele maniace sau depresive. Numai o treime dintre pacientii diagnosticati cu tulburare bipolara prezinta cateva simptome (neexplicate inca) intre episoadele de manie si/sau depresie.

Tulburarea bipolara de tipul I

Tulburarea bipolara de tipul I este forma "clasica" a acestei afectiuni, in care pacientii au episoade de manie si depresie periodic.

Tulburarea bipolara de tipul IIReprezinta forma in care bolnavii nu dezvolta manie severa dar trec prin episoade mai blande de hipomanie care alterneaza cu depresie.Tulburarea bipolara ciclica rapidaSe poate vorbi despre tulburare bipolara ciclica rapida cand pacientii manifesta un numar mai mare de 4 episoade maniace sau depresive.Cand este vorba de perspectivele pe termen lung legate de pacientii cu tulburare bipolara, este foarte important de subliniat evolutia bolii cu si fara tratament.Fara un tratament adecvat, boala tine sa se agraveze in timp, episoadele maniace si depresive devin din ce in ce mai severe. De asemenea episoadele tind sa fie din ce in ce mai frecvente.Pe de alta parte cand este urmat un tratament adecvat, pacientii cu tulburari bipolare pot avea o viata normala si productiva. In mare parte, terapia va ajuta la reducerea frecventei si severitatii episoadelor maniace si/sau depresive, pentru ca pacientii sa se poate bucura de viata.Tratament

Sus

Rolul medicatiei si al tratamentului psihosocial

Este important ca tulburarile bipolare sa fie tratate cat mai curand si sub supraveghere medicala. Majoritatea celor care sufera de tulburari bipolare pot realiza o stabilizare a schimbarilor de dispozitie si a simptomelor asociate cu acestea, urmand un tratament adecvat. Tulburarile bipolare sunt afectiuni recurente in care este necesara terapia pe termen lung. Pentru a controla boala pe termen lung o combinatie intre medicatie si un tratament psihosocial reprezinta cea mai buna schema de tratament.

MedicatiaMedicamentele cunoscute sub denumirea de "stabilizatori de dispozitie" sunt de obicei prescrise pentru a stabiliza schimbarile de dispozitie ale pacientilor cu tulburari bipolare. Administrarea lor se face pe perioade indelungate (ani de zile). Tratamentul medicamentos poate fi asociat pe termen scurt si cu alte tipuri de terapii, pentru a trata episoadele de depresie sau manie, care apar in ciuda tratamentului contra schimbarilor de dispozitie.Antipsihoticele

Medicatie antipsihotica atipica este folosita, de asemenea, in tratamentul tulburarilor bipolare. Aceste produse au o valuare aparte in tratamentul episoadelor maniace si ajuta la diminuarea simptomelor psihotice.

Litiul

Litiul este folosit de foarte multa vreme ca tratament de prima alegere pentru controlul maniei si pentru a preveni atat episoadele maniace cat si cele depresive.

Anticonvulsivantele

Anticonvulsivantele au rol de asemenea si ca stabilizatoare de dispozitie, in mod particular la pacientii care nu raspund bine la tratament. Cateodata acestea sunt administrate in combinatie cu litiul sau ca alternativa a acestuia.

BenzodiazepineleBenzodiazepinele cu putere mare faciliteaza un somn linistit pacientilor care sufera de insomnii. Totusi, deoarece aceste medicamente pot creea dependenta trebuie administrate doar cu acordul medicului specialist si pe o perioada cat mai scurta de timp.

Mituri legate de tulburarea bipolara

Mituri legate de tulburarea bipolaraSus

Tulburarea bipolara afecteaza mai multi oameni decat s-ar crede: aproape 1% din adulti au o tulburare de personalitate de acest tip. Tulburarea bipolara reprezinta de fapt o

afectiune de natura psihiatrica ce se caracterizeaza in principal prin alterarea episodica a personalitatii, cu accese maniacale sau hipomaniacale si depresive. De obicei episodul maniacal este urmat de cel depresiv, intre aceste stari pacientul fiind echilibrat

din punct de vedere psiho-emotional.

Toti am trecut, cel putin o data printr-un episod de depresie sau prin faze maniacale. Pacientii cu tulburari bipolare, insa, se confrunta cu episoade de intensitate extrema: de la disperare la sentimente de grandomanie nu este decat un pas, in cazul lor. Chiar si numele bolii sugereaza 2 extreme- cei 2 poli opusi ai starii pacientului (bucurie euforica si tristete marcanta). Majoritatea pacientilor sunt diagnosticati cu tulburare bipolara in jurul varstei de 20 de ani. Numarul cazurilor este relativ crescut 0,5- 0,8% din populatia generala sunt afectati. Cu toate ca boala este atat de raspandita in populatie, chiar si astazi exista o serie de mituri referitoare la ea, la conditiile de aparitie, la felul in care afecteaza viata individului si la modurile in care poate fi tinuta sub control.

Cuprins articol

1. Mituri legate de tulburarea bipolara 2. Mitul numarul 1 3. Mitul numarul 2 4. Mitul numarul 3 5. Mitul numarul 4 6. Mitul numarul 5 7. Mitul numarul 6 8. Mitul numarul 7 9. Mitul numarul 8

Mitul numarul 1Sus

Tulburarea bipolara este rara!

Fals. Conform studiilor clinice si datelor statistice, aproximativ 2,6% din populatia Statelor Unite cu varsta de peste 18 ani, sunt afectati. Procentul de afectare in randul copiilor este deocamdata necunoscut, in principal datorita faptului ca in cazul lor criteriile de diagnostic nu sunt inca foarte clar formulate. Specialistii au observat insa ca numarul cazurilor in randul copiilor este in continua crestere.

Prevalenta tulburarii bipolare tip 1, cea care presupune in principal existenta de episoade maniacale, este in general estimata la 1%. Prin reanalizarea periodica a acestor procente s-a stabilit ca ele variaza in functie de complexitate simptomelor pe care le acuza pacientul. Unele studii mentioneaza ca tulburarile bipolare (sau spectrul de simptome din tulburarile bipolare) se regasesc in tabloul clinic la 6% din populatia (este insa vorba doar de cateva episoade maniaco-depresive, si nu de intreaga paleta de simptome ce caracterizeaza aceasta tulburare).

Majoritatea tulburarilor depresive si bipolare sunt considerate ca fiind tulburari separate, fara legatura cu sindroamele anxioase sau cu cele psihotice. Acest lucru nu este intotdeuna si unanim acceptat de catre specialisti, insa este important de mentionat deoarece uneori incadrarile diagnostice ale pacientilor sunt eronate, ducand la inregistrarea in plus sau in minus a cazurilor de tulburare bipolara.

Mitul numarul 2Sus

Tulburarea bipolara este doar un alt nume pentru schimbarile de dispozitie.

Fals. Modificarile de dispozitie ale populatiei generale sunt foarte diferite de cele care caracterizeaza tulburarea bipolara. Cele patologice sunt mult mai severe, dureaza o perioada mai lunga de timp si pot sa afecteze in mod semnificativ aspecte importante ale vietii pacientului (cum ar fi capacitatea de concentrare, de luare a deciziilor importante, de indeplinire a unor planuri, proiecte).Perioadele de afectare pot fi scurte, dar foarte intense, sau pot fi foarte prelungite (mai ales cele depresive). 

Tulburarile bipolare pot mima depresiile, de aceea diagnosticul este uneori destul de greu de stabilit cu exactitate. Unii pacienti trec de la o stare la alta la cateva luni sau la cateva saptamani, altii insa se confrunta cu accese maniaco-depresive in fiecare zi.

Mitul numarul 3Sus

Episoadele maniaco-depresive se succed rapid si sunt foarte frecvente

Fals. Personalitatea tip Jekyll-Hyde, omul care devine cat ai clipi din euforic, deprimat, nu e decat un mit, afirma expertii. Cel mai adesea pacientii sunt mai mult deprimati decat maniacali. Viteza cu care cele 2 stari sunt alternate depinde foarte mult de personalitatea si tonusul psihic bazal al fiecarui pacient. Nu

exista un tipar, nu toti pacientii se comporta la fel. In general aceste variatii vin pe fondul unor stari afective anormale.

Particularitatile depind de tipul special al tulburarii. Exista patru tipuri de tulburare bipolara, si anume: tipul 1, 2,ciclotimia si tulburarea bipolara NOS.

Tipul 1 se caracterizeaza prin episoade maniacale frecvente, insotite sau nu de depresie. Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare tip 1, pacientul trebuie sa aiba minim un episod de manie cu toate caracteristicile acestuia: stare hiperactiva, euforica, care sa dureze minim 1 saptamana si sa fie prezenta in fiecare zi.

Tipul 2 presupune existenta unor stari hipomaniacale si cel putin a unui episod depresiv major. Pacientii nu au niciodata episoade maniacale. Hipomaniile sunt stari caracterizare prin ras excesiv, aflux de idei si emotii care dureaza mai putin decat episoadele maniacale. Datorita faptului ca simptomele sunt mai atenuate, diagnosticul este mai greu de stabilit in acest caz. Tipul 2 are mai multe etape: cronica, catatonica, melancolica.

Ciclotimia este tipul de tulburare bipolara care asociaza episoade hipomaniacale cu episoadele depresive (fara a indeplini criteriile de episoade depresive majore). Pacientul are anumite tulburari de personalitate care desi sunt mai putin intens exprimate influenteaza viata cotidiana.

Tulburarea bipolara NOS (not otherwise specified) este un tip aparte, in care pacientul are in mod evident o tulburare bipolara,

insa nu indeplineste criteriile de includere in tipurile prezentate anterior.

Mitul numarul 4Sus

Cand sunt in perioada maniacala, pacientii sunt mereu foarte veseli si joviali.

Adevarat, dar nu este o regula. Unii pacienti intra fericiti in faza maniacala insa nu isi pastreaza aceasta stare pana la sfarsit. De cel mai multe ori starea caracteristica maniei este euforia, insa exista si cazuri de iritabilitate. Majoritatea pacientilor au dezvoltat in timp o oarecare teama fata de faza maniacala datorita faptului ca manifestarile sunt polimorfe si au intensitate diferita de la episod la episod. Cand intra in faza maniacala pacientii isi pierd controlul asupra actiunilor voluntare, asupra gandurilor si devin incapabili de a lua decizii responsabile.

Cele mai frecvente modificari prin care trec pacientii in perioada maniacala sunt:- intocmirea unor planuri nerealiste, luarea deciziilor importante in graba, fara a analiza situatiile asa cum ar trebui- cumparaturi haotice, cheltuirea unor sume mari de bani pe lucruri inutile- comportament cu risc (consum excesiv de alcool, condus periculos) - aparitia unor false idei si iluzii de grandoare- vorbire foarte rapida, fuga de idei- apetit sexual crescut

- abuz de droguri, tranchilizante- incapacitate de concentrare- alterarea ritmului somn-veghe cu aparitia insomniilor- optimism extrem.

Este foarte important ca faza maniacala sa fie tinuta sub control si tratata (de obicei cu stabilizatoare ale dispozitiei). In cazul in care pacientii nu primesc tratamentul corespunzator, aceasta faza poate progresa afectand grav viata socio-profesionala a individului (prin haosul total pe care il determina). Din acest motiv este esential ca pacientul sa isi recunoasca eventualele semne premonitorii ale instalarii acestei faze pentru a putea apela din timp la ajutorul specialistilor.

Mitul numarul 5Sus

Exista un test de diagnosticare a tulburarii bipolare

Fals. In anul 2008 s-a emis ipoteza ca exista un test revolutionar capabil sa determine daca o persoana va face o astfel de boala. Testul, pus in vanzare pe Internet, a tinut treaza atentia publica pentru o perioada.De fapt, testul determina doar daca exista o predospozitie genetica pentru a dezvolta aceasta boala, si nu poate diagnostica in avans tulburarea. Testul se bazeaza pe analiza salivei pacientului, in care se vor cauta mutatii pe gena GRK3 (mutatii care sunt frecvent incriminate in aparitia bolii).

Diagnosticarea tulburarii bipolare este insa mult mai complexa: implica realizarea unei anamneze complete, in care

medicul sa afle date importante din antecedentele personale de natura psihiatrica ale pacientului, dar si din antecedentele heredo-colaterale (deoarece sansele ca boala sa apara sunt mai crescute la pacientii cu astfel de cazuri in familie). Criteriile de diagnostic pentru tulburarea bipolara sunt in functie de tipul particular al afectiunii, daca prezinta componenta maniacala, hipomaniacala sau depresiva. Exista specialisti care considera ca in momentul de fata criteriile de incadrare intr-un anumit tip sunt mult prea stricte si ca tulburarea trebuie privita ca avand un complex simptomatic mai bogat.

Mitul numarul 6Sus

Tulburarea bipolara nu poate fi diagnosticata pana la 18 ani.

Fals. Este, intr-adevar, mai greu de diagnosticat boala la un copil, comparativ cu un adult, insa nu imposibil. Copiii sunt imaturi afectiv, pot fi motivati usor sa iasa din stari depresive, iar o parte din modificarile caracteristice tulburarii bipolare fac parte din comportamentul normal pentru anumite varste. Exista insa si cazuri evidente, care au manifestari clasice si foarte sugestive pentru diagnostic.

In foarte multe cazrui boala este prezenta, insa nu este diagnosticata corect decat tarziu. Varsta medie de debut este considerata a fi 25 de ani, insa multe cazuri au fost diagnosticate si la 40 de ani, dar si la 10 ani.Chiar daca diagnosticul de tulburare bipolara la copii ramane

controversat, un lucru este sigur: cazurile sunt in continua crestere (mai ales la adolescenti). Acest fapt este datorat mai degraba agresivitatii cu care se pune diagnosticul de tulburare bipolara, decat cresterii incidentei bolii in sine.Diagnosticarea acestei boli la varste tinere trebuie facuta cu precautie si din cauza necesitatii insitituirii unui tratament medicamentos consecutiv stabilirii suferintei. Acesta, desi util, are numeroase reactii adverse importante (mai ales antipsihoticele) iar administrarea lui creste riscul de aparitie a problemelor cardiace, hepatice, renale.Mitul numarul 7Sus

Antidepresivele sunt contraindicate in tulburarea bipolara

Fals. Acest mit, oarecum de inteles, se datoreaza mecanismului de actiune si efectelor antidepresivelor si acuzelor pacientilor cu tulburare bipolara. Combinand cele 2 s-a ajuns la teama ca tratamentul cu antidepresive va induce pacientului o stare maniacala (depresia va fi inlaturata si treptat starea indusa de antidepresive va evolua catre euforia manicala). Desi aceasta teama are un fundament real, medicii considera ca cel putin o parte din pacienti trebuie sa beneficieze de tratament cu antidepresive, mai ales daca sunt in stare depresiva de mult timp si nu o pot depasi altfel.

Mitul numarul 8Sus

Tulburarea bipolara nu are un tratament bine stabilit

Fals. Tratamentul tulburarii bipolare este unul foarte complex, bazat atat pe medicamente, cat si pe schimbarea stilului de viata.

Tratamentul farmacologic este de o importanta vitala. Cele mai bune optiuni terapeutice includ:

- Stabilizatoarele dispozitiei - litiul este printre cele mai des folosite (este substanta de prima intentie in tratamentul episoadelor maniacale). Tratamentul cu litiu poate fi administrat cronic (chiar toata viata) pentru a preveni aparitia unor episoade de boala. Acesta reprezinta in momentul actual “standardul de aur” in tratamentul tulburarilor bipolare. Pentru instalarea efectelor este necesar un interval de 2 saptamani. Daca nivelul sau din organism creste periculos de mult, pot sa apara reactii adverse importante, cum ar fi tendinta spre suicid. De aceea se recomanda ca tratamentul sa fie monitorizat prin efectuarea unor analize periodice. Cele mai frecvente reactii adverse raportate sunt insa minore: sete, poliurie, greata, tremor, ameteli, diaree.

- Anticonvulsivante - sunt utilizate pentru a preveni aparitia unor tulburari de dispozitie (mai ales in cazul pacientilor cu episoade rapid alternante). Cele mai cunoscute sunt: acidul valproic si lamotrigina. Acidul valproic poate fi utilizat singur sau in combinatii medicamentoase adecvate, sub stricta monitorizare a niveluluienzimelor hepatice. Pacientii trebuie sa evite consumul de alcool in perioada in care sunt sub tratament cu acid valproic.

Antidepresive - administrarea lor este oarecum controversata, insa isi mentin indicatiile in special in starile lungi de depresie. Aceasta pare sa ramana singura lor indicatie - daca sunt administrate in afara perioadei de depresie pot declansa instalarea episoadelor maniacale si agravarea lor.

Unele medicamente utile in tratamentul psihozelor sunt utile si in cel al tulburarii bipolare, in principal olanzapina si risperidona, care au efecte bune asupra unor simptome.De curand a aparut chiar si o combinatie medicamentoasa speciala pentru pacientii cu tulburare bipolara, care contine un antipsihotic (olanzapina) si un antidepresiv (fluoxetina) in aceeasi capsula, pentru a spori complianta pacientilor la tratament.Trebuie precizat ca toate substantele incluse in schemele terapeutice ale tulburarii bipolare au efecte secundare importante si starea pacientului trebuie periodic investigata. De asemnenea, terapiile trebuie regandite in cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Psihoterapia este o alta parte importanta a tratamentului - scopul acesteia este sa ajute pacientul sa faca fata bolii. Se pot realiza terapii cognitiv-comportamentale (o forma frecventa de tratament individual), terapii in grup sau terapii alaturi de membrii familiei. Alte strategii active includ efectuarea de exercitii fizice, respectarea unui program de somn strict, adoptarea unei diete sanatoase si acordarea unei atentii speciale semnelor care pot anunta instalarea unui episod de boala.

Tulburarea bipolaraAutor: Simona StiuriucTulburarea bipolara sau tulburarea depresiva maniaca este un diagnostic psihiatric care descrie o categorie detulburari emotionale definite de prezenta a mai multor episoade de energie anormal crescuta, cognitie cu sau fara unul sau mai multe episoade depresive. Starile energetice sunt denumite clinic manie sau daca sunt mai usoare hipomanie. Indivizii care experimenteaza episoade maniacale prezinta si episoade depresive sau simptome sau episoade mixte in care caracteristicele maniei si ale depresiei sunt prezente in acelasi timp. Aceste episoade sunt separate de perioade de afect normal, dar la unii indivizi mania si depresia pot alterna foarte rapid. Episoadele maniacale extreme pot conduce la simptome psihotice cum sunt iluziile si halucinatiile. Tulburarea a fost impartita in bipolara I, bipolara II, ciclotimia si alte tipuri in functie de natura si severitatea episoadelor experimentate. 

Diagnosticul se bazeaza pe experientele relatate de catre pacient si pe comportamentul observat. Debutul simptomelor are loc in adolescenta tardiva. Episoadele anormale sunt asociate cu stresul si risc ridicat de suicid, mai ales in

timpul episoadelor suicidale. In unele cazuri poate fi o tulburare de lunga durata devastatoare. In altele a fost asociata cu creativitatea, atingerea scopurilor si evenimente pozitive in viata individului. Exista indicii semnificative care sugereaza ca multe persoane cu talente sufera si de tulburare bipolara. 

Factorii genetici contribuie substantial la probabilitatea dezvoltarii tulburarii bipolare. Tulburarea este tratata cu medicatie stabilizatoare a afectului si uneori medicamente psihiatrice. Psihoterapia are deasemeni un rol, frecvent cind exista recuperarea stabilitatii subiectului. In cazurile serioase, in care exista riscul de autovatamare poate fi folosita spitalizarea involuntara. Aceste cazuri implica episoade maniacale severe cu comportament periculos sau episoade depresive cu ideatie suicidala. 

Cauze si factori de risc:Cauzele tulburarii bipolare variaza intre indivizi. Studiile pe gemeni indica o contributie genetica substantiala precum si influenta mediului inconjurator. Anomaliile in structura si functia unor circuite ale creierului pot declansa tulburarea bipolara. Studiile arata cresterea volumului ventriculilor laterali, a globus pallidus si a ratei hiperintensitatilor materiei albe profunde. Studiile sugereaza ca factorii externi joaca un rol semnificativ in dezvoltarea si evolutia tulburarii bipolare, iar variabilele individuale psihosociale pot interactiona cu

dispozitiile genetice. Exista indicii ca evenimentele recente in viata si relatiile interpersonale contribuie la debutul si recurenta episoadelor bipolare. O treime dintre indivizii afectati raporteaza experiente traumatice/abuzive in copilarie asociate cu debutul timpuriu, o evolutie severa si alte tulburari mentale. Numarul total al evenimentelor stresante in copilarie este mai mare la cei cu diagnostic de tulburare bipolara fata de cei fara. Experientele timpurii de aversiune si conflictpot determina modificarile de dezvoltare a personalitatii in adolescenta. Multi copii talentati sunt diagnosticati gresit de catre medici. 

Semne si simptome:Tulburarea bipolara este o conditie in care indivizii experimenteaza stari emotionale anormal de ridicate (maniacale) sau depresive pentru perioade de timp care interfera cu functionarea. Simptomele nu sunt la fel la toti pacientii. Tulburarea poate apare ca o depresie unipolara.Diagnosticul este frecvent dificil. Depresia unipolara este diferentiata de tulburarea bipolara prin episoadele de depresie si maniacale. Frecvent indivizii se simt mai mult depresivi decit maniacali. Tulburarea bipolara debuteaza in copilarie sau adolescenta la majoritatea pacientilor. Deoarece diagnosticul bipolar necesita un episod maniacal sau hippomaniac, multi pacienti sunt initial diagnosticati si tratati ca avind depresie majora. 

Episodul depresiv:

Semnele si simptomele fazei depresive a tulburarii bipolare cuprind sentimente persistente de tristete, anxietate, vina, furie, izolare; tulburari ale somnului si apetitului, oboseala si pierderea interesului fata de activitatile placute, probleme in atentie, singuratate, apatie sau indiferenta; depersonalizare, lipsa interesului in activitatea sexuala, timiditate sau anxietate sociala, iritabilitate, durere cronica cu o cauza cunoscuta sau nu; lipsa motivatiei si ideatie morbida suicidala. In cazurile severe individul poate deveni psihotic, conditie cunoscuta drept depresia bipolara severa cu manifestari psihotice. Aceste simptome cuprind iluzii sau mai rar halucinatii de obicei neplacute. Un episod depresiv major persista pentru cel putin doua saptamini si poate continua pentru 6 luni daca nu este tratat. 

Episodul maniac:Mania este caracteristica tulburarii bipolare si in functie de severitatea acesteia depinde clasificarea tulburarii. Mania este in general caracterizata de o perioada distincta cu afect pozitiv care poate lua forma euforiei. Persoanele experimenteaza frecvent cresterea energiei si nevoie limitata de somn, multi dormind doar 3 - 4 ore pe noapte in timp ce altii nu dorm de loc. O persoana poate manifesta limbaj si gindire competitive. Nivelul de atentie este diminuat, iar persoana este distrasa. Judecata este afectata iar pacientii se angajeaza in comportamente anormale pentru ei. 

Pot abuza de substante ilegale, alcool, cocaina si alti stimulanti sau somnifere. Acest comportament poate deveni agresiv, intolerant sau intrusiv. Persoanele se pot simti fara control sau de neoprit, ca si cum ar fi "cei alesi" sau "intr-o misiune speciala". Le poate creste apetitul sexual. In fazele mai extreme ale bipolarei I o persoana in stare maniacala poate incepe sa experimenteze psihoza sau rupere de realitate. Unele persoane in status maniacal experimenteaza anxietate severa si sunt foarte iritabile in timp ce altele sunt euforice si grandioase. 

Episodul hipomaniac:Hipomania este in general un status moderat de manie, caracterizat de optimism, rapiditatea gindirii si a vorbitului si nevoie limitata de somn. Hipomania nu inhiba functionarea precum mania. Multe persoane cu hipomanie sunt mult mai productive decit de obicei, in timp ce indivizii maniaci au dificultati in completarea sarcinilor datorita atentiei limitate. Unele persoane au o creativitate crescuta in timp ce altii demonstreaza judecata slaba si iritabilitate. Multe persoane experimenteaza hipersexualitate. Nu au iluzii sau halucinatii. Hipomania poate fi dificil de diagnosticat deoarece poate fi recunoscuta drept fericire, desi poarta acelasi risc ca si mania. 

Hipomania poate fi resimtita ca o stare de bine pentru persoana afectata. De aceea chiar si familia si prietenii invata sa

recunoasca schimbarile de emotionalitate, individul va nega de obicei ca ceva este in neregula. Deasemeni se poate sa nu-si aminteasca de evenimentele care au avut loc cind experimentau hipomania. Problema apare cind modificarile de emotionalitate apar incontrolabil.Daca nu este acompaniat de episoadele depresive acest comportament este denumit hipertermie sau fericire, care este perfect normal. Definitia tulburarii bipolare este oscilatia incontrolabila, violenta intre hipertermie si distimie. Lasat netratat, un episod de hipomanie poate dura de la citeva zile la citiva ani. Cel mai adesea simptomele continua pentru citeva saptamini sau luni. 

Episodul afectiv mixt:In contextual tulburarii bipolare, un status mixt este o conditie in care simptomele de manie si depresie clinica apar simultan. Exemplele tipice cuprind plins in timpul unui episod maniacal sau ginduri de competitie in timpul unui episod depresiv. Indivizii se pot simti incredibil de frustrate in acest status. Acestea sunt cele mai periculoase perioade ale tulburarii timp in care individul recurge la consum de substante, anxietate, suicid. 

Manifestari asociate:Manifestarile asociate sunt fenomenul clinic care acompaniaza de obicei tulburarea dar care nu sunt parte din criteriile de diagnostic. Exista citiva precursori la copiii care primesc tardiv diagnosticul de tulburare bipolara. Acestia pot prezenta modele

subtile timpurii ale anomaliilor afectului, episoade majore de depresie si ADHD. Tulburarea este acompaniata de modificari in procesele cognitive. Include reducerea atentiei si a capacitatilor executive si afectarea memoriei. Cum vede individul lumea depinde si de faza tulburarii, cu caracteristici diferite intre statusul maniac, depresiv si hipomaniac. Unele studii au gasit asocieri semnificative intre aceasta tulburare si creativitate. 

Diagnostic:Diagnosticul este bazat pe experientele relatate de individ si anomaliile in comportament raportate de catre membrii familiei, prieteni si colegi, urmate de semnele secundare observate de catre medic. Exista o lista de criterii pentru diagnostic. Acestea depind de prezenta si durata unor semne si simptome. Evaluarea se face de obicei fara spitalizare; admiterea in spital este considerata daca exista riscuri fata de individ si persoanele din jur. Cele mai folosite criterii de diagnostic pentru tulburarea bipolara sunt cele ale Asociatiei Americane a Psihiatrilor. 

Evaluarea initiala cuprinde examenul fizic. Desi nu exista nici un test biologic care sa confirme tulburarea bipolara, se pot face teste pentru a exclude boli precum hipo sau hipertiroidismul, tulburarea metabolica, infectia sistemica sau boala cronica. Se foloseste un EEG pentru a exclude epilepsia si scanare CT pentru a exclude leziunile cerebrale. Investigatiile nu sunt repetate in cazul unei recaderi decit daca nu se introduce

un nou medicament. 

Criterii si subtipuri:Tulburarea bipolara I:Subcategoria specifica daca exista unul sau mai multe episoade si tipul episodului cel mai recent. Un episod depresiv sau maniacal nu este necesar pentru diagnostic, dar apare frecvent. 

Tulburarea bipolara II:Fara episoade maniacale, dar unul sau mai multe episoade hipomaniacale si unul sau mai multe episoade depresive majore. Totusi diagnosticul de bipolara II nu este garantat daca nu vor suferi de un astfel de episod in viitor. Episoadele hipomaniacale nu ajung pina la manie sau afectare profesionala. Episoadele de hipomanie apar drept o perioada de productivitate de succes si sunt raportate mai rar decit depresia. 

Ciclotimia:Un istoric de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie care nu intrunesc criteriile de depresie majora. Exista un grad scazut al modificarii starii emotionale aparind observatorului drept un model de personalitate care interfera cu functionalitatea. 

Diagnosticul diferential cuprinde mai multe tulburari mentale care pot implica simptome similare tulburarii bipolare. Acestea cuprind schizofrenia, tulburarea

schizoafectiva, intoxicatia cu medicamente, psihoza indusa de droguri, tulburarea schizofreniforma si personalitatea bordeline. Personalitatea bordeline si tulburarea bipolara pot implica modificari ale afectului. O depresie bipolara este in general mai persistenta si afecteaza mai mult somnul, apetitul, in timp ce distimia in personalitatea bordeline ramine marcat reactiva iar tulburarile somnului nu sunt acute. Diagnosticul tulburarii bipolare poate fi complicat de coexistenta conditiilor psihiatrice cum este tulburarea compulsiv-obsesiva, fobia sociala, tulburarea de panica sau ADHD. Abuzul de substante poate masca simptomele bipolare. 

Tratament:Exista citeva tehnici farmaceutice si psihoterapeutice folosite pentru a trata tulburarea bipolara. Indivizii pot folosi autoajutorarea si urmari o recuperare personala. Spitalizarea poate fi necesara mai ales in cazul episoadelor maniacale din bipolara I. poate fi voluntara sau involuntara.

Psihoterapia:Doreste ameliorarea simptomelor de baza, recunoscind declansatorii episoadelor, reducind expresia emotiilor negative, recunoasterea simptomelor prodromale inainte de recurenta. Terapia cognitiva comportamentala, terapia familiala si psihoeducatia sunt cele mai eficiente pentru a preveni recaderile. 

Medicatia:Terapia de electie este medicatia stabilizatoare emotionala cum sunt lamotrigine si carbonatul de litiu. Lamotrigine a fost descoperit a preveni mai bine depresia, in timp ce litiul este singurul medicament dovedit a reduce rata de suicid la pacientii bipolari. Aceste doua droguri cuprind citeva componente care s-au dovedit a fi eficiente in prevenirea recaderilor in episoade maniacale si uneori depresive. Anticonvulsivantele folosite cuprind carbamazepine si lamotrigine. In functie de severitatea cazului anticonvulsivantele pot fi folosite in combinatie cu produsele bazate pe litiu. 

Tratamentul agitatiei in episodul maniacal acut necesita folosirea de medicatie antipsihotica cum este clorpromazina si antipsihoticele atipice. Mai recent olanzepina si quetiapina sau dovedit la fel de eficiente in monoterapie pentru tulburarea bipolara. Folosirea antidepresivelor in tulburarea bipolara este dezbatuta, unele studii aratind ca ar declansa mania mai ales daca nu se folosesc stabilizatoare cu litiu. Totusi cele mai multe stabilizatoare sunt de eficacitate limitata in depresie. Antidepresivele pot agrava ciclitatea rapida.Topiramatul este un anticonvulsivant prescris uneori ca stabilizator de afect. Acizii grasi omega 3 in plus fata de tratamentul normal pot avea efecte benefice asupra simptomelor depresive. 

Prognostic:Pentru multi indivizi cu tulburare bipolara un prognostic bun rezulta dupa un tratament bun. Tulburarea poate deveni debilitanta sever. Totusi multi indivizi pot duce vieti satisfacatoare.Uneori este necesara medicatia. Persoanele afectate au perioade cu functionalitate normala intre episoade. Prognosticul depinde de multi factori cum ar fi medicamentele corecte si dozaj, cunoasterea bolii si a efectelor lor, o relatie pozitiva cu un terapeut competent, sanatate fizica buna incluzind exercitii fizice, nutritive si nivel regulat de stres.