Romania in Tratatul de la Varsovia

Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial ”Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală” a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean (URSS, respectiv Republicile Populare Albania, Bulgaria, Romania si Ungaria.

Motivul acestei aliente semnate in 1955 a fost amenintarea pe care o percepeau din partea Statelor Unite si NATO.

Tarile membre se angajau ca relatiile internationale sa nu implice violenta fizica, iar orice conflict sa fie rezolvat in termeni pasnici, fara a se pune in pericol securitatea nationala.

Conducerea Tratatului de la Varsovia era asigurata de Comitetul Politic Consultativ (care coordona activitatile tarilor componente) si Comandamentul Fortelor de Arme, care coordona activiatile militare.

Romania a luat parte la intalnirile statelor membre, dar toate deciziile importante reveneau sovieticilor.

In primul deceniu postbelic, Romania a avut relatii stranse cu tarile aflate sub influenta sovieticilor, legaturile cu celelalte state fiind minime.

Dupa intrarea la conducere, Gh.Ghiorghiu-Dej a inceput sa se distanteze de politica Moscovei, sub pretextul constructiei unui sistem comunism propriu.

Un exemplu pentru acest fapt este refuzul Romaniei cu planul Valev, propus de sovietici, ce avea in vedere transformarea specializarea sectoarelor de sud-est in productii agricole.

Aceste forme de rezistenta au determinat o tensiune interna pe teritoriul tarii noastre.

In 1968, Albania parasise Tratatul de la Varsovia, insa Romania nu a avut curajul sa procedeze la fel. Acest lucru se datoreaza faptului ca granita cu U.R.S.S. se intindea peste 1000 de km, iar orice forma de atac ordonata de Moscova nu ar fi putut fi oprita.

Ajuns la putere, Nicolae Ceausescu mentine politica de distantare fata de Moscova, intensificand conexiunile cu statele occidentale.

Spre exemplu, in conditiile razboiului arabo-israelian, Romania a pastrat legaturile cu Israel, desi sovieticii au ordonat celorlalte tari comuniste sa intrerupa orice contact.

Totodata, in anul 1968, Ceasescu nu a participat la invadarea Cehoslovaciei de catre armatele statelor din Tratatul de la Varsovia.

Aceasta initiativa a fost aplaudata de tarile occidentale, dar si de popor. Astfel, Romania s-a implicat intr-o serie de activitati precum realizarea dialogului american-chinez, situatia din Orientul Apropiat si Mijlociu, fiind si prima tara comunista care a beneficat de imprumuturi de la F.M.I.

Nicolae Ceausescu despre interventia Pactului de la Varsovia in Cehoslovacia:

“Este o incalcare grosolana a Tratatului de la Varsovia si o folosire a lui in scopuri nedemne, care va arunca o pata neagra pentru lunga durata si, fara indoiala, pentru totdeauna.”

In ciuda acestor actiuni laudabile, Romania a intrat la scurt timp intr-o izolare internationala deoarece Nicolae Ceasescu nu era constient de schimbarile produse in Occident.

U.R.S.S. era acum sub conducerea lui Gorbaciov iar statele din Vest erau din ce in ce mai destinse, astfel incat Romania ramasese printre putinele tari unde erau incalcate drepturile omului, iar politica interna era compromisa.

Inainte de caderea regimului, relatiile Romaniei erau purtate aproape exclusiv cu Africa si Asia.

In plus, Ceausescu nu a mai pemis ca militarii romani sa ia parte la operatiunile din cadrul Tratatului.

In schimb, Romania si-a indeplinit cu succes toate celelalte sarcini din cadrul Aliantei, ramanand loiala pana la desfiintarea ei din 1991.

 Noile guverne din țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași an.

Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1 iulie1991.