1. Tratatul de la Amsterdam – Preambul

La 2 octombrie 1997 cei cincisprezece ministri ai afacerilor externe din tarile membre ale U.E. au semnat la Amsterdam tratatul redactat in iunie 1997 cu prilejul inchieierii conferintei interguvernamentale care a avut loc la aceea data in capitala olandeza,acesta intrand in vigoare la 1 mai 1999.Vechiul articol prevedea reforma Tratatului Uniunii Europene “cel tarziu pana la sfarsitul anului 1996”. Redactorii isi propusesera prin acest articol “autoconvocarea” unei noi Conferinte Interguvernamentale pentru 1996. Tratatul de la Amsterdam reprezinta o etapa foarte importanta in desfasurarea procesului de reforma a institutiilor comunitare. In sensul adancirii integrarii prin cresterea calitatii democratice a Uniunii, a identitatii ei in perspectiva largirii organizatiei, toate acestea trebuind sa determine o Europa mai apropiata de cetateni.Probleme importante se ridica atat din punct de vedere al adancirii integrarii cat si din punct de vedere al largirii U.E. Aceste doua aspecte sunt numai aparent distincte, in realitate ele fiind indisolubil egale.Desi deschiderea oficiala CIG a avut loc la Torino pe 29 martie 1996, statele membre si institutiile comunitare incepusera sa reflecteze asupra functionarii UE dupa reformele realizate la Maastricht si asupra noilor reforme ce ar fi trebuit introduse.Deasemenea s-a format un “Grup de Reflectie” de catre Consiliul European de la Corfu, format din 18 membri: reprezentantul personal al fiecarui ministru al afacerilor externe, comisarul european responsabil cu dosarul institutional si doi reprezentanti ai Parlamentului European.Institutiile U.E. au elaborat propriile rapoarte privind “Functionarea Tratatului UE”, rapoarte ce au constituit baza Grupului de Reflectie.Cea mai semnificativa analiza a fost cea din 1967, cand au fost unificate institutiile celor trei Comunitati si au fost schimbate competentele, puterea si sfera lor de actiune.Conferinta Interguvernamentala a durat mai mult de un an: s-a incheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la inalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare la 1 mai 1999.

In plan institutional, una dintre primele sale consecinte a fost desemnarea de catre Consiliul European tinut la Koln pe 3 si 4 iunie a primului ’’Monsieur PESC ,, in persoana Secretarului General al NATO, Javier Solana, care si-a ocupat noul post pe 14 octombrie.1

Prezentul tratat este incheiat pentru o durata nelimitata.

1 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag. 15.

Prezentul tratat va itra in vigoare in prima zi a celei de a doua luni urmand depunerii instrumentului de ratificare al statului semnatar care va efectua ultimul aceasta formalitate.2

Încă de la încheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că se va efectua o revizuire până la sfârşitul deceniului:articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în 1996.Conferinţa interguvernamentală a durat mai mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 19973.

2 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag. 24.3 Birzea Cezar - Politicile si institutiile Uniunii Europene Editura Corint, Bucuresti, 2001

‘'Tratatele repezinta pentru Uniunea Europeana ceea ce constitutia reprezinta pentru un stat

national’’Statele semnatare:

1. Belgia

2. Danemarca

3. Finlanda

4. Franta

5. Grecia

6. Irlanda

7. Italia

8. Luxembourg

9. Olanda

10. Portugalia

11. Spania

12. Marea Britanie

13. Suedia

14. Germania

15. Austria

2. Structura tratatului

Tratatul de la Amsterdam constă în trei părţi, o anexă şi 13 protocoale.

Prima parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şiOţelului (Tratatul CECO), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau Euratom), precum şi la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct.

Partea a doua se referă la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei Comunităţi Europene, urmărindsă elimine prevederile care nu mai sunt actuale şi să adapteze textul anumitor prevederi. Această parte prevede abrogarea Convenţiei privind o serie de instituţii comune, din 25 martie 1957, şi Tratatul de fuziune, semnat pe 8 aprilie 1965.

Partea a treia conţine prevederile generale şi finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a articolelor (în Tratatul de la Maastricht, indexarea era făcută prin litere, prin Tratatul de la Amsterdam este înlocuită cu o indexare pe bază de cifre), procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada de valabilitate nelimitată.

Anexa este inclusă o listă de echivalare privind renumerotarea articolelor TUE şi ale TCE.La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale privind:-uniunea Europei Occidentale şi crearea unei politici comune de apărare- integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (in cadrul negocierilor pentru aderarea a noi state membre la Uniunea Europeana, acquis-ului Schengen si celelalte masuri luate de institutii in domeniul de aplicare al acestuia sunt considerate ca fiind un acquis care trebuie sa fie acceptat integral de toate statele candidate la aderare);4

- poziţiile adoptate de către Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie referitor la unele aspecte(Regatul Unit si Irlanda pot continua sa incheie intre ele aranjamente privind circulatia persoanelor intre teritoriile lor…in consecinta dispozitiile articolului se aplica Irlandei si Regatului Unit…Danemarca nu participa la adoptarea de catre Consiliu a masurilor propuse tinand de tratatul instituind Comunitatea Europeana)5; -aplicarea principiului subsidiarităţii şi a principiului proporţionalităţii- protecţia şi bunăstarea animalelor- rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană .

4 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag.1895 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag.190

Obiectivele generale ale Tratatului de la Amsterdam au fost :

1.Să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii Europene – inlaturarea oricarei discriminari bazate pe criteriul nationalitatii in privinta angajarii, remunerarii, si a celorlalte conditii de munca; de a sejurna in una dintre statele membre pentru a ocupa un loc de munca.

- Să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să consolideze securitatea- deplasarea libera in scopul angajarii;

- Să permită Europei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial- de a sejurna in una dintre statele membre pentru a ocupa un loc de munca;

- Să eficientizeze arhitectura instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.6

6 Ghidul cetăţeanului http://europa.eu/scadplus/leg/en/s50000.html

3.Ocuparea fortei de munca si drepturile cetatenilor

Statele membre si Comunitatea se straduiesc, conform prezentului titlu sa elaboreze o strategie coordonata pentru ocuparea fortei de munca si in particular pentru promovarea unei maini de lucru calificate, formate si suscesibile sa se adapteze ca si a unor piete ale muncii apte sa reactioneze rapid la evolutiile economiei, in vederea atingerii obiectivelor.

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea forţei de muncă. Aplicarea politicii de ocupare a forţei de muncă rămâne în mare parte responsabilitatea statelor membre. Tratatul de la Amsterdam stabileşte un cadru pentru aceste politici:- Urmărirea obiectivului de nivel crescut de ocupare a forţei de muncă este verificat în implementarea tuturor celorlalte politici comune.(Consiliul European examineaza,in fiecarea an,situatia ocuparii fortei de munca in Comunitate si adopta concluzii pe aceasta tema pe baza unui raport anual comun al Consiliului si Comisiei)7

- Consiliul European examinează situaţia ocupării forţei de muncă în Comunitate şi adoptă concluzii pe această temă, pe baza unui raport anual comun al Consiliului de Miniştri şi al Comisiei.(Pe baza concluziilor Consiliului European, acesta, statuand cu majotitate calificata pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European a Comitetului Economic si Social, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului pentru ocuparea fortei de munca vizat elaboreaza in fiecare an linii directoare de catre statele membre tinand cont in politicile lor de gradul ocuparii. Aceste linii directoare sunt compatibile cu marile orientari adoptate in aplicarea art. 99 paragraful 2.) 8

- Consiliul de Miniştri examinează în detaliu acţiunile întreprinse de Guvernele Statelor Membre în favoarea ocupării forţei de muncă şi, dacă este necesar, trimite recomandări acestora.(Consiliul, dupa consultarea Parlamentului European, instituie un Comitet pentru ocuparea fortei de munca cu caracter consultativ in scopul promovarii coordonarii, intre statelor membre a politicilor din domeniul fortei de munca si a pietelor de munca.)9

Tratatul include un articol nou, consacrat principiului general al nediscriminării (egalităţii)- (principiul nediscriminării pe bază de cetăţenie sau, după caz, naţionalitate exprimat în art. 12 şi, în cadrul libertăţilor fundamentale- nediscriminarea între producători şi consumatori în domeniul agriculturii conform art. 34 alin. 2 TCE, prevederi speciale precum art. 90 prin care se interzice taxarea

7 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag 113.8 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag 113.9 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag 115.

discriminatorie, nediscriminarea prin interzicerea comportamentului anti-concurenţial) 10

Uniunea poate combate orice formă de discriminare, indiferent că este pe bază de sex, rasă, origine etnică, religie, dizabilităţi, vârstă sauorientare sexuală. Acţiunile sunt întreprinse de către Consiliul de Miniştri (fără să prejudicieze celelalte dispoziţii ale Tratatului şi în limita puterilor care îi sunt conferite), prin decizii adoptate în unanimitate pe baza uneipropuneri a Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.De asemenea, dispoziţiile referitoare la cooperarea poliţienească şi judiciară se aplică mai ales în domeniul prevenirii şi combaterii rasismului şi xenofobiei.

Prin Tratatul de la Amsterdam este consolidat principiul egalităţii între femei şi bărbaţi la locul de muncă.( Tratatul de la Amsterdam a transformat egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei într-un obiectiv al Comunităţii (art. 2) prin prevederea nevoii de a se elimina inechitatea şi a se promova egalitatea între bărbaţi şi femei (art. 3 par. 2 TCE). 11

Este introdus conceptul de discriminare pozitivă, în baza căruia Statele Membre pot întreprinde acţiuni pentru favorizarea femeilor în vederea echilibrării situaţiei în domeniile de lucru.

Tratatul prevede o clauză de suspendare care poate fi folosită împotriva unui Stat Membru care încalcă, în mod repetat, principiile care stau la baza Uniunii Europene. Acestui stat i se poate retrage dreptul de vot în Consiliul UE, de ex., trebuind să îşi respecte în continuare obligaţiile care decurg din statutul de Stat Membru.Pe lângă dreptul de nediscriminare deja menţionat, prin Tratatul de la Amsterdam sunt adăugate o serie de drepturi cetăţeniei europene: dreptul de a se adresa instituţiilor europene într-o limbă oficială1 şi de a primi un răspuns redactat în aceeaşi limbă, dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale

Comisiei Europene, în anumite condiţii, dreptul de acces egal la funcţia publică comunitară. (În limita competenţelor prevăzute, Consiliul, în unanimitate, acţionând la propunerea Comisiei şi după consultarea cu Parlamentul European, poate lua deciziile necesare pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau credinţă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală”.)5

10 Avram Cezar, Radu Roxana, Gaicu Laura - Uniunea Europeana. Trecut si prezent, Editura Universitaria, Craiova, 2006.

11 Avram Cezar, Radu Roxana, Gaicu Laura - Uniunea Europeana. Trecut si prezent, Editura Universitaria, Craiova, 2006.

4. Un spatiu de libertate, securitate si justitie

Noul Tratat prevede crearea progresivă a unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Sunt stabilite măsuri specifice pentru elaborarea unei politici europene comune în domeniul controlului şi al dreptului de intrare la frontierele Uniunii Europene şi în special în ceea ce priveşte azilul şi imigrarea.

Într-o perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, toate Statele Membre trebuie să ia măsuri care să vizeze:- suprimarea oricărui control al persoanelor la frontierele interioare, indiferent că este vorba de cetăţeni ai Uniunii Europene, fie că este vorba de cetăţeni din statele terţe;- stabilirea unor norme şi proceduri comune cu privire la controlul persoanelor la frontierele exterioare ale Uniunii Europene, a unor reguli comune referitoare la vizele de sejur cu o durată de maximum trei luni.12

Tratatul defineşte, de asemenea, norme minimale cu privire la:- primirea solicitanţilor de azil în Statele Membre;- condiţiile care trebuie îndeplinite de către cetăţenii statelor terţe pentru a putea cere statutul de refugiat;- procedurile de acordare şi de retragere a statutului de refugiat în statele membre ale Uniunii;- protecţia temporară a persoanelor din state terţe care nu pot reveni în ţara lor de origine şi a persoanelorcare, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională.

Prin Tratatul de la Amsterdam, o parte dintre domeniile care aparţinuseră, conform Tratatului de la Maastricht,celui de-al treilea pilon al Uniunii, au fost transferate în primul pilon (libera circulaţie a persoanelor, azil, imigrare etc.). Astfel, în titlul VI (Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală) rămân activităţile de prevenire şi combatere a rasismului şi xenofobiei, terorismului, traficului de persoane şi infracţiunile împotriva copiilor, traficul de droguri, traficul de arme, corupţia şi frauda. În prezent, Uniunea Europeană are 23 de limbi oficiale: bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză.

Fara a aduce prejudici competentelor Comunitati Europene, obiectivul Uniunii este acela de a oferi cetatenilor un nivel ridicat de protectie intr-un spatiu de libertate, securitate si de justitie elaborand actiuni in comun intre Statele Membre in domeniul cooperari politilor si aceela al cooperari judiciare in domeniul penal, unul din obiectivele principale fiind inlaturarea caracterului xenofob si rasismul poate una din cea mai importanta caracteristica a unitati. Aceste obiective au fost atinse prin prevenirea criminalitati organizate sau de orice alt tip, lupta impotriva terorismului a traficului de arme si copii dar si a coruptie si traficului droguri gratie unei bune 12 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999

colaborari la nivel european intre fortele de politie, autoritatile vamale si celelalte autoritati competente in statele membre atat direct cat si prin intermediul Oficiului European de Politie ( Europol).

Europol este o organizație de combatere a criminalității la nivel european, având sediul la Haga (Olanda). Această organizație, trebuie să preia sarcinile poliției naționale din fiecare stat al Europei, în caz că activitatea criminală, depășește limita granițelor naționale.

In acest scop este necesar un schimb continuu de informații de la nivele naționale până la cele internaționale care cad în atribuțiileInterpolului.

Programul măsurilor de combatere cuprinde: (franc.: Terrorisme, Radicalisme, Extremisme et Violence Internationale), - nume abreviat TREVI, (ciriminalitaea organizată) - OK și (European Drug Unit) - EDU.

Această organizație a fost inițiată încă din anul 1992 prin înțelegerea din Maastricht, dar devenit funcționabilă din 1999.

Europolul este o organizație independentă a UE care are atribuții polițiste și juristice de colaborare pe plan european13.

Consiliul incurajeaza cooperarea prin intermediul Europolului in special in urma intrari in vigoare a Tratarului de la Amsterdam acesta a permis acestei organizatii sa faciliteze si sa sprijine pregatirea si sa incurajeze coordonarea si punerea in practica a tuturor actiunilor specifice desfasurate cu celelalte State Membre dar si sa adopte cele mai bune masuri care sa permita Europolului sa ceara autoritatilor competente ale Statelor Membre sa coordoneze anchete specifice in lupta cu crima organizata si nu in ultimul rand creeara unei retele de cercetare, de documentatre si de statistica asupra criminalitati transfrontariere.Asadar putem spune ca Tratatul de la Amsterdam a sustinut si chiar inbunatatit ideea de politie europeana o organizatie care sa eficentizeze modul de cautare si putem spune distrugere a celulelor crimei organizate de ori ce natura ar fi ele.

13 https://www.europol.europa.eu/- - Istoric Europol

5. Politica externa si securitate comunaUniunea defineste si pune in practica o politica externa si de securitate comuna

acoperind toate domeniile politicii externe si de securitate, ale carei obiective sunt:-salvgardarea valorilor comune al intereselor fundamentale, conform

principiilor Cartei ONU -intarirea securitatii Uniunii sub toate formele sale .- mentinerea pacii si intarirea securitatii internationale, conform principiilor

Cartei Natiunilor Uniite, ca si principiilor Actului Final de la Helsinki si obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele relative la frontierele exterioare;

- promovarea cooperari internationale,-dezvoltarea si intarirea democratiei si a statului de drept, ca si respectarea

drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Politica externă şi de securitate comună rămâne în sfera interguvernamentală, însă sunt aduse o serie de modificări faţă de prevederile Tratatului de la Maastricht.A fost creat un nou instrument în domeniul PESC: strategia comună.Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea poate întreprinde misiuni de ajutor umanitar şi de menţinere a păcii (misiuni Petersberg).Prin Tratatul de la Amsterdam a fost creată funcţia de Înalt Reprezentant pentru PESC care are rolul de a asista Consiliul în probleme de politică externă şi de securitate comună, în special prin contribuţii la formularea, pregătirea şi implementarea deciziilor şi prin derularea unui dialog politic cu state terţe (la cererea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene).A fost înfiinţată, de asemenea, o Unitate de planificare politică şi de alertă rapidă în cadrul Secretariatului Consiliului de Miniştri. Rolul acestei unităţi este de a monitoriza şi analiza evoluţia politică şi evenimentele internaţionale, inclusiv alerta rapidă cu privire la potenţialele crize. La recomandarea Consiliului, unitatea poateprezenta studii, recomandări sau strategii.

Statele membre sprijina activ si fara rezerve Politica Externa si de Securitate a Uniunii, in sprijinul loialitatii si al solidaritatii reciproce. Statele contribuind la intarirea si dezvoltarea solidaritati lor politice. Ele se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau sucesibila sa dauneze eficacitatii sale ca forta de coeziune in relatiile internationale.14

Consiliul adopta actiuni comune acestea privesc anumite situatii in care o actiune operativa a Uniunii este considerata necesara. Ei isi stabilesc obiectivele, raza de actiune, mijloacele care trebuiesc puse la dispozitia Uniunii, conditile relative la punerea lor in practica si daca este necesar durata. Statele membre se informeaza reciproc si isi concentreaza pozitile

14 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag.39.

in cadrul Consiliul asupra orcarei chestiuni de politica externa si de securitate prezentand un interes general, in vederea asigurari exercitarii influnentei Uniunii in modul cel mai eficace in cosolidarea actiunilor proprii.

6. Reforma Institutiilor Uniunii Europene In Vederea Extinderii

Consiliul Uniunii Europene A fost numit într-o prima sedinta la Dublin in martie 1975. Pana la 1985 cand s-

a hotarat ca numarul reuniunilor sa fie de doua ori pe an, Consiliul European isi organiza intrunirile de trei ori pe an. În situaţii deosebite, aceste intalniri puteau avea loc si de patru ori pe an. Votul in majoritate calificata este extins la urmatoarele domenii: orientare si actiuni de incurajare in domeniul ocuparii fortei de munca, excluderea sociala, libera circulatie a persoanelor , masuri de securitate sociala necesare liberei circulatii, regimuri speciale pentru cetatenii straini, sanatatea publica, egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, cercetarea si dezvoltarea tehnologica, lupta impotriva fraudei, cooperarea vamala, statistica, protectia datelor (infiintarea unei autoritati consultative independente), regiuni ultraperiferice. Parlamentul European

Parlamentul European are sediul la Strasbourg si este singura institutie ai carei membri sunt alesi prin vot direct exprimat de catre cetatenii Uniunii. Acesta este motivul pentru care Parlamentul exprima, teoretic, vointa politica a cetatenilor statelor membre. Din 1979 deputatii europeni au mandat de 5 ani. Aceasta institutie nu detine intreaga putere legislativa, insa participa la procesul legislativ prin controlul asupra executivului. Parlamentul compus din reprezentanti ai popoarelor unite in comunitate, isi exercita puterile carei ii sunt atribuite prin prezentul tratat.

Desemnarea Presedintelui Comisiei Europene trebuie aprobata de catre Parlament. Numarul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 700 (indiferent care va fi numarul statelor care vor adera in viitor).Numarul reprentantilor alesi in fiecare stat membru este stabilit dupa cum urmeaza:Belgia…………………………25 Austria…………………..21Danemarca………………….16 Portugalia…………….…25Germania……………………99 Finlanda………………….16Grecia……………………….25 Suedia……………………..22Spania……………………....64 Regatul Unit………………87Franta………………………87 Tarile de Jos………………3115

Irlanda……………………..15 Luxembourg………………6Italia……………………….87

15 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999, pag 139.

Partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare in cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei constinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.

Parlamentul European tine o sesiune anuala .El se reuneste de drept in a doua zi de marti a lunii martie dar acesta se poate reuni in sesiuni extraordinare la cererea majoritatii membrilor sai a Consiliului sau a Comisiei, tot acesta desemneaza din membrii sai presedintele si biroul.

Comisia Europeana

Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii, avandu-si sediul la Bruxelles. Aceasta institutie are rolul de a initia politici si de a le pune in aplicare pe cele adoptate. Atributiile sale se pot rezuma in: initiere, implementare si supraveghere. Comisia are in componenta 20 de comisari desemnati de guvernele statelor membre. Guvernul Uniunii il are in frunte pe Presedintele Comisiei care intra oficial in functie numai dupa votul de aprobare al Parlamentului Europei. Timp de cinci ani de zile presedintele si membrii Comisiei detin mandatul, dupa aceasta perioada mandatul reinnoindu-se.

Rolul politic al Presedintelui Comisiei Europene este consolidat. Membrii Comisiei sunt numiti printr-un comun acord intre guvernele statelor membre si presedintele Comisiei.

Comisia trebuie s includa cel putin un cetatean al fiecarui stat membru fara ca numarul membrilor avand cetatenia acceluaiasi stat membru sa nu fie mai mare de 2.

Membrii Comisiei isi exercita functiile in deplina independenta in interesul general al comunitatii. In indeplinirea indatoririlor lor , ei nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un Guvern si de la nici un organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu caracterul functiilor lor.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Isi are sediul la Luxemburg si are rolul de a judeca modul de aplicare a tratatelor si a legislatiei, putand aplica sanctiuni pentru incalcarea acordurilor comunitare. Curtea este formata din cate un judecator apartinand fiecarui stat membru si noua avocati numiti de Consiliul de Ministri, pentru un mandat de sase ani care poate fi reinnoit.

Se reuneste in sedinta plenara , ea poate crea in cadrul sau camere compuse fiecare din 3, 5 sau 7 judecatori, fie pentru a lua diferite masuri de instructie fie

pentru a judeca anumite categorii de cauze in conditiile prevazute de un regulament stabilit in acest scop.

Avocatul General are ca rol prezentarea publica, cu deplina impartialitate si inependenta a concluziilor motivate asupra cazurilor adusein fata curtii de justitie in vederea asistarii acesteia in indeplinirea misiunii sale.

Prin Tratatul de la Amsterdam, Curtea are responsabilitatea directa de a veghea la respectarea drepturilor omului, iar jurisdictia sa se extinde, incluzand urmatoarele domenii: imigratia, azilul, vizele si trecerea frontierelor.

Consiliul de Ministri

Functioneaza pe baza principiului interguvernamental in care participantii reprezinta interesele nationale ale statelor din care fac parte. La sedinte iau parte ministrii din guvernele statelor membre care raspund de domeniile aflate in discutie (agricultura, justitie, finante etc.). Presedintia Consiliului de Ministri este schimbata la fiecare 6 luni, ministrul de externe al altui stat membru preluand oficial aceasta functie. In toamna anului 2002 a avut loc o dezbatere in care s-a propus introducerea functiei de Presedinte al Uniunii Europene ales de catre Consiliul Europei sau prin vot direct de catre cetatenii statelor membre. Intalnirile sunt in jur de 80-100 pe an, prin importanta deciziilor adoptate, aceasta institutie avand rol legislativ alaturi de Parlamentul Europei.

Deliberarile sunt validate daca au obtinut cel putin 62 de voturi atunci cand in virtutea prezentului tratatt trebuie sa fie adoptate pe baza propunerii comisiei sau 62 de voturi exprimand votul favorabil a cel putin 10 membri in celelalte cazuri, abtinerile membrilor reprezentanti nu impiedica validarea deliberarilor Consiliului care necsita unanimitate.

Comitetul Economic si Social

Este un organ consultatativ al Uniunii Europene, infiintat în 1957. Este consultat in noi domenii: ocuparea fortei de munca, afaceri sociale, sanatate publica. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus, de asemenea, posibilitatea ca si Parlamentul sa consulte CES.

Comitetul este compus din reprezentanti ai diferitelor categorii ale vietii economice si sociale, in special cele ale producatorilor, agricultorilor cea legata de transporturi cele ale angajatilor, comerciantilor,artizanilor si profesiilor liberale.

Membrii sunt numiti pe 4 ani, de Consiliu statuand in unanimitate iar mandatul acestora poate fi reinnoit. Membrii Comitetului nu trebuie sa fie legati de nici o instructie obligatorie, exercitandu si functia in deplina independenta in interesul general Comunitatii.16

Comitetul Regiunilor

Este înfiintat in 1994 prin Tratatul de instituire a Uniunii Europene, fiind alcatuit din reprezentanti ai autoritatilor regionale si locale europene. Beneficiaza prin Tratatul de la Amsterdam de o mai mare autonomie administrativa, iar domeniile in care aceasta institutie este consultata au fost extinse, incluzand: ocuparea fortei de munca, afaceri sociale, sanatate publica, protectia mediului, Fondul Social, pregatire profesionala si transporturi. Ca si in cazul Comitetului Economic si Social, si Comitetul Regiunilor poate fi consultat de catre Parlamentul European.

Comitetul Regiunilor este consultat de Consiliu sau de Comisie, in cazurile prevazute in prezentul tratat si in toate celelalte cazuri in special atunci cand au legatura cu cooperarea transfrontaliera in care una din institutiile mentionate considera acest lucru oportun.

Comitetul regiunilor poate fi consultat de Parlamentul European, poate emite un aviz din porpie initiativa in cazurile in care consiera acest lucru util.17

Curtea de conturi

Se prevede explicit prezenţa unui naţional din fiecare stat membru care va îndeplini un mandat de 6 ani. Membrii sunt numiţi de către Consiliu care va decide cu majoritate calificată. Există posibilitatea de a crea alte camere pentru a da avize, rapoarte. Deasemenea Tratatul prevede îmbunătăţirea colaborării cu instituţiile naţionale similare prin constituirea de către preşedintele Curţii de conturi a unui comitet de legătură cu cei care sunt conducători ai instituţiilor naţionale corespunzătoare.18

16 John McCormick, Sa intelegem Uniunea Europeana, editura Codecs

17 John McCormick, Sa intelegem Uniunea Europeana, editura Codecs18 A. Fuerea Instituţiile Uniunii Europene ed. Universul Juridic 2002 p 202

7. Factorii care au impus adoptarea acestui tratat

Inca de la incheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si intrat in vigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit ca se va efectua o revizuire pana la sfarsitul deceniului.Vechiul articol N prevedea reforma Tratatului Uniunii Europene “cel tarziu pana la sfarsitul anului 1996”. Redactorii isi propusesera prin acest articol “autoconvocarea” unei noi Conferinte Interguvernamentale pentru 1996.Desi deschiderea oficiala CIG a avut loc la Torino pe 29 martie 1996, statele membre si institutiile comunitare incepusera sa reflecteze asupra functionarii UE dupa 19reformele realizate la Maastricht si asupra noilor reforme ce ar fi trebuit introduse.Deasemenea s-a format un “Grup de Reflectie” de catre Consiliul European de la Corfu, format din 18 membri: reprezentantul personal al fiecarui ministru al afacerilor externe, comisarul european responsabil cu dosarul institutional si doi reprezentanti ai Parlamentului European.Institutiile UE au elaborat propriile rapoarte privind “Functionarea Tratatului UE”, rapoarte ce au constituit baza Grupului de Reflectie.Cea mai semnificativa analiza a fost cea din 1967, cand au fost unificate institutiile celor trei Comunitati si au fost schimbate competentele, puterea si sfera lor de actiune.Conferinta Interguvernamentala a durat mai mult de un an: s-a incheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la inalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997.

Tratatul de la Amsterdam avea sa fie o etapa decisiva in evolutia Uniunii Europene pentru ca urmarea: implementarea unor schimbari radicale in domeniul exercitarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale, a protectiei mediului inconjurator, cresterii rolului Parlamentului in procesul decizional prin ridicarea procedurii codeciziei la rang de „regula generala”, a securitatii si apararii comune, cresterea flexibilitatii procesului de integrare a noilor candidati, a liberei circulatii a persoanelor, politica sociala si forta de munca, extinderea si simplificarea procedurii legislative a codeciziei la noi domenii, introducerea majoritati calificate in noi domenii si extinderea competentelor Curtii de Justitie la noi domenii observandu-se dorinta autorilor de a dezvolta, cel putin simbolic, protectia drepturilor omului si, nu in ultimul rand, a apropierii institutiilor Uniunii fata de cetateni.De asemenea, principiul egalitatii intre barbati si femei in procesul muncii constituie una din dispozitiile cele mai importante ale Tratatului.

19 Avram Cezar, Radu Roxana, Gaicu Laura – Uniunea Europeana.Trecut si prezent ed Universitaria,Craiova 2006

8.Politica economica si monetara

8.1. Politica economica

Statele membre isi considera politicile economice ca fiind o chestiune interes comun si le coordoneaza in interiorul Consiliului.

Le este interzis BCE si bancilor centrale ale Statelor Membre ,in continuare numite << banci central nationale >> ,sa permita intrarea in descoperit de cont sau sa acorde orice alt fel de credite intitutiilor sau organelor Comunitatii,administratiilor centrale,autoritatilor regionale sau locale,celorlalte autoritati publice , alte organism sau intreprinderi publice ale Statelor Membre ; cumpararea directa de la acestea de catre BCE sau bancilor central nationale , a instrumentelor datoriei lor este de asemeni interzisa . Nu se aplica institutiilor publice de credit care , in cadrul punerii la dispozitie a lichiditatilor de catre bancile centrale , beneficiaza din partea bancilor centrale nationale si a BCE de acelasi tratament ca institutiile private de credit.

Statele Membre evita deficitele publice excesive.

Comisia supravegheaza evolutia situatieii bugetare si a nivelului datoriei publice in Statele Membre in vederea decelarii erorilor evidente . Comisia examineaza in special daca displina bugetara a fost respectata pe baza unor criterii.

a)daca raportul dintre deficitul public planificat sau efectiv si produsul inten brut depaseste o valoare de referinta ,afara de cazurile in care :

-raportul s-a diminuat in mod substantial si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta ;

- depasirea valorii de referinta nu este decat exceptionala si temporara iar raportul respective ramane apropiat de valoarea de referinta.

b) daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta , afara in cazul in care acest raport se diminueaza sufficient si se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator.

8.2 Politica monetara

1. Obiectivul principal al SEBC este mentinerea stabilitatii preturilor.Fara a adduce prejudicii stabilitatii preturilor,SEBC isi aduce sprijinul la politicile economice generale din Comunitate , in vederea contribuirii la realizarea obiectivelor Comunitatii .

2. SEBC actioneaza conform principiului economiei de piata deschise in care concurenta este libera , favorizand o alocare eficienta a resurselor si respecand principiile stabilite.

Misiunile fundamentale ale SEBC consta in :

-definirea si punerea in practica a politicii monetare a comunitatii ;

-conducerea operatiilor de schimb

-detinerea si administrarea rezervelor oficiale de schimb ale Statelor Membre .

-promovarea bunei fuctionari a sistemelor de plata .

BCE este consultata :

-asupra oricarui act comunitar propus in domeniile care tin de competenta sa.

-de autoritatile nationale asupra oricarui proiect de reglementare in domeniile tinand de competent sa, dar in limitele si conform conditiilor stabilite de Consiuliu.

BCE este singura abilitate sa autorizeze emisiunea de banknote in Comunitate. BCE si bancile central nationale pot emite aceste banknote. Bancnotele emise de BCE si bancile central nationale sunt singurele care au curs legal in Comunitate.20

SEBC este compus din BCE si bancile central nationale.

BCE are personalitate juridical.

SEBC este compus din organelle de decizie ale BCE, care sunt Consiuliul Guvernantilor si Directoratulul.

In exercitarea puterilor si in indeplinirea misiunilor si a obligatiilor care le-au fost conferite prin prezentul tratat si statuale SEBC, nici BCE, nici o banca centrala nationala, nici un membru al organelor lor de decizie nu ot solicita sau accepta instructiuni din partea institutiilor sau organelor comunicare, a guvernelor Statelor Membre sau a oricarui alt organism.

20 Theodor Tudoriu – „ Tratatul de la Amsterdam” Editura Lucretius, Bucuresti 1999

Institutiile si organelle comunitare ca si guvernele Statelor Membre se aganjeaza sa respecte acest principiu si sa influenteze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale bancilor central nationale in indeplinirea misiunilor lor.

Concluzii

După cum istoria a demonstrat, Tratatul de la Amsterdam nu a fost ultimul pas

din procesul de integrare europeană, ci mai degrabă un pas în procesul de integrare

europeană. Tratatul a avut o serie de puncte forte ( întărirea rolului Parlamentului

European, schimbări în statutul justiţiei şi afacerilor interne, punerea de noi pietre de

temelie în construcţia Politicii Externe şi de Securitate Comună, prin crearea Înaltului

Reprezentant, sau dezvoltarea unui capitol privind ocuparea forţei de muncă ), dar şi

o serie de slabiciuni evidente ( problemele instituţionale, reţinerea unanimităţii în

multe domenii )21. Criticii ce sperau întro abordare mai pragmatică a reformei

instituţionale, au fost dezamăgiţi de lipsa de reforme din Tratatul de la Amsterdam.

Astfel, Tratatul de la Amsterdam a apărut ca un tratat al dezamăgirii, fiind

marcat de o lipsă reală de reformă, de amânarea principalelor probleme cu care

Uniunea se confrunta şi mai ales de eşecul în a crea un cadru general util pentru a

pregăti Uniunea Europeană şi instituţiile acesteia pentru valurile de lărgire ce aveau

să urmeze

Uniunea Europeana si statele membre se bazeaza pe norme de drept ,ceea ce

este benefic petru toate statele care adera si pentru populatia care intradevar doreste

ceva sa obtina sa aiba libera si exprima si fara presiune din partea guveranatilor.

Prin aceste tratate incheiate la Amsterdam si Nisa cetateanul este plasat in

atentia U.E ,pentru a se anihila presiunea asupara cetatenilor,pentru o securiatate mai

eficienta.Tratatele date duc la intelegerea mai buna ce inseamna U.E . si plusurile

care vin pe viitor doar depunind efort din partea cetatenilor si guvernarii fiecarui stat

care doreste sa adereze.

Tratatul de la Amsterdam reflectă noi completări\ modificari fata de Tratatul

de la Maastricht mentionate mai sus insă, ceea ce este cu adevarat important, este 21

faptul ca Tratatul de la Amsterdam, în comparaţie cu Tratatul precedent, subliniază

importanţa protecţiei drepturilor fundamentale, condamnă orice formă de

discriminare şi recunoaşte dreptul la informaţie şi protecţia consumatorilor.

Prin Tratatul de la Amsterdam, se garantează respectarea drepturilor

fundamentale, care a extins jurisdictia Curţii de Justitie pentru a asigura respectarea

drepturilor si libertatilor fundamentale de catre Institutiile Europene.

Chestionar (model)

1) Cand a intrat in vigoare Tratatul de la Amsterdam?

a. 3 iunie 1994

b. 7 mai 1997

c. 1 mai 1999

d. 2 august 1957

2) Care sunt cei 3 piloni comunitari?

a. Germania, Anglia, Franta

b. Franta, Italia, Romania

c. Maastricht, Amsterdam, Nisa

d. Lisabona, Amsterdam, Nisa

3) Care a fost motivul pentru care s-a ajuns la semnarea Tratului de la

Amsterdam?

a. modernizarea Tratatului de la Maastricht

b. realizarea unei uniuni monetare

c. introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European

4) Tratatul de la Amsterdam a fost o necesitate pentru Europa?

a. Da

b. Nu

c. Nu stiu

5) In ce masura credeti ca acest tratat si-a atins obiectivele?

In foarte mare

masura

In mare masura In mica masura Deloc

4 3 2 1

Acest chestionar a fost aplicat pe un esantion de 60 de persoane din cadrul

facultatilor de Istorie, Drept si Informatica, cu varste cuprinse intre 19 si 26 de ani.

In urma acestui chestionar am constatat ca gradul de informare este scazut in cadrul

facultatii de Informatica si mai ridicat in cadrul facultatii de Istorie. 45% dintre

intervievati au dat raspunsuri bazate pe intuitie, in timp ce 55% au stiut despre acest

tratat si ce obiective a avut.

Aceste rezultate arata un grad de informare acceptabil, procentajul fiind unul

ridicat datorita studentilor din cadrul facultatii de Istorie.

Bibliografie

Avram Cezar, Radu Roxana,Gaicu Laura- Uniunea Europeana. Trecut si

prezent. Ed. Universituaria, Craiova,2006

A. Fuerea- Institutiile Uniunii Euopene Ed. Corint, Bucuresti, 2001

Birzea Cezar- Politicile si institutiile Uniunii Europene, Ed. Corint, Bucuresti,

2001

Ghidul cetateanului http://europa.eu/scadplus/leg/en/s50000.html

John McCormick- Sa intelegem Uniunea Europeana, Ed. Codex

Thedor Tudoriu- Tratatul de la Amsterdam, Ed. Lucretius, Bucuresti, 1999

https://www.europol.europa.eu/- - Istoric Europol

Proiect sustinut de studentii:Apintiliesei IulianaDaraban BogdanLisnianu DanielPetcu DianaRauta Irina