tipografiile greceºti din capitala moldovei (secolele xvii ... macarie 10.pdf · trei ierarhi,...

24
1 Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Carte ºi tipar în societatea româ- neascã ºi sud-est europeanã (secolele XVII-XIX), Bucureºti, 1985, p. 147-148. Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII-XIX) Gheorghe Macarie Alãturi de ºcoalã, tipografiile greceºti ale Iaºului au acelaºi rol în rãspân- direa culturii elene. Dacã ºcoala – ºi ne gândim în primul rând la Academia domneascã de limbã greacã (1766-1821) continuatoare directã a Colegiului lui Vasile Lupu – era legatã de însãºi comunitatea greacã, din care se recrutau mulþi din cei aproximativ 2/3 din elevii greci ai acesteia ºi în cadrul cãreia marea majoritate a cadrelor de predare erau ºi ele de origine greacã, tipo- grafiile în schimb îºi înscriau activitatea într-un areal mult mai vast, corespun- zãtor arealului spiritual al întinsei diaspore elene. Este cazul tipografiilor de la Cetãþuia (activã între 1680-1694), celor de la Sf. Sava (activã între 1714-1715, dar, mai ales, între 1745-1747) sau cea de la Trei Ierarhi a lui Manuil Ver- nardos (1812-1821). Tipografia lui Duca Sotiriovici (activã între 1745-1752), întemeiatã de un grec din Tasos, este destinatã – prin traducerile realizate din greceºte în limba românã – populaþiei autohtone, iar tipografiile ulterioare, cea de la Galaþi (din a doua jumãtate a sec. XIX) sunt subordonate, în primul rând, nevoilor imediate ale comunitãþii locale (manuale ºcolare, periodice ale acesteia etc.); pe planul unei activitãþi editoriale mult reduse, apariþia unei cãrþi depãºind interesele locale ale comunitãþii devine, în perspectiva timpului, un accident. Tipografiile greceºti din Iaºi (toate au avut sedii în perimetrul vechii capitale a Moldovei, de regulã în incinta unei mãnãstiri închinate Ierusalimului sau Athosului) au fost ulterioare apariþiei celei româneºti de aici sau din celelalte þãri româneºti. Amenajarea primei tipografii româneºti din Iaºi (1642) anticipeazã cu patru decenii pe cea greceascã de la mãnãstirea Cetãþuia. Evoluþia în paralel, pe parcursul unui secol ºi jumãtate, a tipografiilor greceºti cu cele româneºti din Moldova a reprezentat un act de complementaritate 1 , nu de concurenþã, cu atât mai puþin de ostilitate. Contradicþiile, tensiunile, câte vor fi existat, manifestate în domeniul social-economic nu s-au reeditat la nivelul celor douã culturi, implicit al instituþiilor prin care erau reprezentate. Instituþia care a mediat statornic acest schimb cultural al fost Mitropolia Moldovei ºi Sucevei, care a inclus în programul ei ºi a realizat un numãr impresionant

Upload: others

Post on 30-Aug-2019

28 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

1 Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Carte ºi tipar în societatea româ -neascã ºi sud-est europeanã (secolele XVII-XIX), Bucureºti, 1985, p. 147-148.

Tipografiile greceºti din capitala Moldovei(secolele XVII-XIX)

Gheorghe Macarie

Alãturi de ºcoalã, tipografiile greceºti ale Iaºului au acelaºi rol în rãspân -direa culturii elene. Dacã ºcoala – ºi ne gândim în primul rând la Academiadomneascã de limbã greacã (1766-1821) continuatoare directã a Colegiuluilui Vasile Lupu – era legatã de însãºi comunitatea greacã, din care se recrutaumulþi din cei aproximativ 2/3 din elevii greci ai acesteia ºi în cadrul cãreiamarea majoritate a cadrelor de predare erau ºi ele de origine greacã, tipo -grafiile în schimb îºi înscriau activitatea într-un areal mult mai vast, corespun -zãtor arealului spiritual al întinsei diaspore elene. Este cazul tipografiilor dela Cetãþuia (activã între 1680-1694), celor de la Sf. Sava (activã între 1714-1715,dar, mai ales, între 1745-1747) sau cea de la Trei Ierarhi a lui Manuil Ver -nardos (1812-1821). Tipografia lui Duca Sotiriovici (activã între 1745-1752),întemeiatã de un grec din Tasos, este destinatã – prin traducerile realizate dingreceºte în limba românã – populaþiei autohtone, iar tipografiile ulterioare,cea de la Galaþi (din a doua jumãtate a sec. XIX) sunt subordonate, în primulrând, nevoilor imediate ale comunitãþii locale (manuale ºcolare, periodice aleacesteia etc.); pe planul unei activitãþi editoriale mult reduse, apariþia uneicãrþi depãºind interesele locale ale comunitãþii devine, în perspectiva timpului,un accident.

Tipografiile greceºti din Iaºi (toate au avut sedii în perimetrul vechiicapitale a Moldovei, de regulã în incinta unei mãnãstiri închinate Ierusalimuluisau Athosului) au fost ulterioare apariþiei celei româneºti de aici sau dincelelalte þãri româneºti. Amenajarea primei tipografii româneºti din Iaºi (1642)anticipeazã cu patru decenii pe cea greceascã de la mãnãstirea Cetãþuia.Evoluþia în paralel, pe parcursul unui secol ºi jumãtate, a tipografiilor greceºticu cele româneºti din Moldova a reprezentat un act de complementaritate1,nu de concurenþã, cu atât mai puþin de ostilitate. Contradicþiile, tensiunile,câte vor fi existat, manifestate în domeniul social-economic nu s-au reeditatla nivelul celor douã culturi, implicit al instituþiilor prin care erau repre zentate.Instituþia care a mediat statornic acest schimb cultural al fost Mitropolia Moldoveiºi Sucevei, care a inclus în programul ei ºi a realizat un numãr im presionant

Page 2: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol142

2 Ibidem, p. 211.3 Ion Bianu, Nerva Hodoº, Bibliografia româneascã veche, Bucureºti, vol. I, 1903,

p. 119.

de traduceri din limba greacã, tipãrite pe întreg parcursul secolelor XVII-XVIIIºi primele decenii ale secolului XIX, în tipografiile româneºti patronate deMitropolie. Este un proces în care s-au implicat personalitãþi culturale precummitropoliþii Iacov Stamate ºi Veniamin Costache, mulþi clerici sau laici dinanturajul acestora.

Apariþia tiparului în limba greacã în Moldova nu a fost, dealtfel, ca înÞara Româneascã, consecinþa unei întâmplãri ºi nici a unui orgoliu lezat, aºacum ne-a dat a înþelege o mãrturisire a marelui ierarh Dosithei Notara dincunoscuta sa Istorie a patriarhilor Ierusalimului. Toate circumstanþele economice,dar ºi cele social-spirituale - condiþii necesare acestui act de culturã - eraufavorabile. În Moldova primei jumãtãþi a secolului XVII, în care 2/3 din sfatuldomnesc al lui Vasile Lupu erau greci, într-o capitalã în care exista deja ocomunitate greacã excelând deocamdatã nu atât prin numãr cât prin importanþasocialã decisivã a unora din membrii acesteia, a numeroase mãnãstiri închi -nate – focare de culturã greacã – ºi a unei ºcoli academice în care din 1646predau precumpãnitor profesorii greci, tiparul în limba greacã se impunea.

Cartea tipãritã în greacã era anticipatã de circulaþia celei manuscrise.Circulau nu numai texte copiate ale sfintelor scripturi necesare bisericilor dinIaºi ºi din alte pãrþi ale Moldovei în care se slujea în limba greacã, dar selucrau, nu o datã, ºi cãrþi originale în aceastã limbã. Lucrarea Carte istoricãcuprinzând pe scurt felurite ºi interesante istorii începând de la zidirea lumiipânã la cãderea Constantinopolului, apãrutã la Veneþia, în 1631, a fost scrisãla Iaºi, la curtea de varã a lui Petru ªchiopul, de la mãnãstirea Galata. Ieroteial Monembaziei, autorul ºi traducãtorul în greaca popularã, fãcea atunci partedin anturajul domnitorului român. Cartea se realizase sub supravegherea luiZotu Þigara, ginerele domnului. Peste ani era dedicatã domnitorului AlexandruCoconul, fie ºi pentru faptul cã acesta era strãnepotul lui Petru ªchiopul2.

Practic, prima tipãriturã în limba greacã din Moldova, cu patru deceniiînainte de apariþia primei tipografii greceºti, cea de la Cetãþuia, se realizeazãdupã 1642, în tipografia româneascã înfiinþatã de Vasile Lupu, în incinta mãnãstiriiTrei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodalal Patriarhului Partenie cel Bãtrân, apãrut „în cinstita ºi domneasca mãnãstirea Trei Ierarhilor la anul mântuirii 1642, în luna decembrie 20”3; este tipografiadin care ieºea de sub tipar celebrul monument al limbii române, Cazania luiVarlaam (1643).

Page 3: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 143

4 N. Iorga, Istoria literaturii române din secolul XVIII (1688-1821), Bucureºti, vol. I, p. 29.5 Citat reprodus dupã Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. I, p. 257.

Tipografia de la mãnãstirea Cetãþuia (1672-1694)Prima tipografie greacã din Moldova, tipografie pe care N. Iorga o

considera a fi „cea dintâi pentru cãrþile greceºti din tot Orientul”4, este ame -najatã în 1681, în incinta bisericii Sf. Apostoli Petru ºi Pavel din cadrulmãnãstirii fortificate Cetãþuia. Ctitorul din 1672 al acesteia, domnitorul GheorgheDuca, ºi-a construit nu numai biserica dupã modelul Trei Ierarhilor, dar aþinut sã imite pe ctitorul acesteia, Vasile Lupu, ºi în celelalte aspecte ale vieþiisale - implicit în acela al mecenatului cultural-artistic. Ca ºi Trei Ierarhi,Cetãþuia trebuia sã devinã o vatrã de culturã, astfel încât propunerea patriarhuluicultural al Ierusalimului, Dosithei Notara, de a înfiinþa aici o tipografie gãsiaudienþã ºi imediatã finanþare. Se întâlneau pe acelaºi plan conducãtorulpolitic dornic de renume ºi conducãtorul din umbrã al unui mare program deridicare ºi reînnoire a spiritualitãþii ortodoxe, Dosithei Notara. Nu lipseau peplan local oamenii de culturã, buni cunoscãtori ai limbii greceºti ºi cãrturaride vast orizont cãrturarii greci Ioan Comnen Molivdul, Ieremia Kakavelas –viitori corectori ai textelor imprimate ºi un tipograf de excepþie, cãlugãrulromân Mitrofan, ulterior episcop de Huºi, perseverând pe întreg parcursulvieþii sale într-o lungã activitate tipograficã. Peste toate stãpânea spiritul debun organizator ºi mai ales capacitatea de a subsuma întregul plan editorial,noilor sale proiecte, al patriarhului Ierusalimului, Dosithei Notara, aflat peatunci în Iaºi. În cunoscuta sa lucrare Istoria patriarhilor Ierusalimului,ierarhul include un pasaj (Cartea XII, cap. XII, p. 1236) unde relateazã împre -jurãrile constituirii: „Iar în anul 1680, fiind la Iaºi ºi vãzând pe moldoveni cãau tipografie, iar grecii nu, muream de necaz. Iar Dumnezeu, conducãtorul ºisãvârºitorul celor bune, ne aduce pe un român ieromonah anume Mitrofan ºii-am dat ºesezeci de lei ºi ne-a construit o tipografie nouã; ºi deci îi dãmcheltuielile ºi hârtie, trãmitem ºi cartea lui Nectarie În contra primatului papei,ºi, contra aºteptãrii noastre, se tipãreºte”5. Domnitorul Gheorghe Duca îi punela dispoziþie nu numai sediul instituþiei, ci ºi material tipografic achiziþionatdin Veneþia. În prefaþa primei cãrþi, apãrute în 1682, a patriarhului Nectarie,Întâmpinare în contra primatului papei, Dosithei Notara relevã, în enco miasticasa tradiþionalã, rolul lui Gheorghe Duca de apãrãtor al bisericii ortodoxe,ipostazã ce prepetua modele strãvechi bizantine întruchipate cu trei deceniimai înainte ºi de modelul lui Vasile Lupu: „Nu numai cã ai scãpat biserica deoarecari intrigi, ci ai pus la îndemâna oricãrui ortodox, ca o luminã de evan -ghelicã credinþã, scrierile sfinþilor ºi ale tradiþiunilor apostolice ºi strãmoºeºti

Page 4: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol144

6 Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., p. 24.7 Cornelia Papacostea-Danielopol, Lidia Demény, op. cit., p. 160.

ºi ai dat o armã neînvinsã în contra oricãrei schisme ºi erezii”6. DositheiNotara scoate în evidenþã o notã definitorie a acestei tipografii, implicit unelement esenþial al rolului pe care aceasta urma sã-l concretizeze în proiectulmai vast al ambiþiosului ierarh; tipografia de la Cetãþuia, aºa cum a fostconceputã, nu va fi neapãrat una a comunitãþii greceºti din Iaºi (în curs deconstituire, în secolul XVII) cum a fost cea din 1812 a lui Manuil Vernardos,nici una afectatã traducerilor româneºti din greceºte, deci populaþiei autoh -tone, cum a fost aceea de la jumãtatea secolului XVIII a lui Duca Sotirioviciºi nici tipografia destinatã þãrilor estului Mediteranei, din secolul XVIII de laSf. Sava.

Unicã în felul ei, tipografia de la Cetãþuia, prin activitatea desfãºuratã,era una polemicã de apãrare a ortodoxiei, grav ameninþatã de intruziunileideologico-religioase ale altor confesiuni. Ea continua pe plan spiritual-religios un front de luptã specific pentru secolul XVII, al cãrei prim reper afost la noi Sinodul din 1642. Dacã acesta era anticalvin, cãrþile tipãrite laCetãþuia înfruntau prozelitismul catolic. Pentru greci, dar ºi pentru românisau alte popoare ortodoxe, secolul XVII este unul de repliere ºi regrupare aforþelor spirituale într-o luptã vizând pãstrarea identitãþii religioase ºi etnice.Tipografia greacã de la Cetãþuia este instituþia unui popor care, în lipsa uneipatrii teritoriale autonome politic, încearcã ºi reuºeºte sã-ºi refacã o alta,spiritualã, a întregii ortodoxii în cadrul imperiului otoman suprapus politicceluilalt întins spaþiu al imperiului bizantin de odinioarã. Ceea ce tipografiilegreceºti nu puteau face la Constantinopol (tipografia lui Kiril Lucaris din1627 a fost anihilatã de turci), nici la Veneþia sau, mai târziu, la Viena (pentrua cita câteva din centrele mai importante ale diasporei greceºti) se va realizaaici, în Moldova, în care incinta mãnãstirii Cetãþuia devine un vãdit centru derezistenþã spiritual-ortodoxã. Era o confruntare în care ºi-au arãtat disponi -bilitãþile, ca strãluciþi ierarhi ai lumii ortodoxe, Petru Movilã, DositheiNotara, Varlaam al Moldovei, cãrturari celebri ca Meletie Sirigul, domnitorica Vasile Lupu, Gheorghe Duca sau Constantin Brâncoveanu. Moldova ofereaun spaþiu ospitalier ºi generos departe de spiritul represiv al capitalei otomanesau de acela vigilent al instituþiilor religioase catolice (De propaganda fide etc.),implicate intens în acea operaþie de penetrare culturalã a Vaticanului în Orient7.Organizatã eficient ºi pe mai multe cãi, aceasta afecta însãºi fundamenteledoctrinei ortodoxe. Ideea de revanºã se impunea de la sine. O epigramã dincontextul versoului paginii de titlu a cãrþii amintite a patriarhului Partenieþine sã precizeze: „Îngâmfarea apuseanã se lãuda cã întrecea mai înainte cu

Page 5: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 145

8 Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. I, p. 252.9 Cornelia Papacostea-Demény, op. cit., p. 161.10 Din volumul patriarhului Nectarie, dupã Ion Bianu ºi Nerva Hodoº, op. cit.,

vol. I, p. 252.11 Ibidem, vol. I, p. 27312 Ibidem, p. 247.

mult pe rãsãriteni în ºtiinþa greceascã ºi în tipãrirea cãrþilor; luminareaambelor acestor lucruri a rãsãrit de curând aici pentru credincioºi; lucrurileacestea sunt lauda lor, iar Dumnezeu al rãsãritenilor”8. Odatã mai mult, greciiîºi dau seama, aºa cum au arãtat Emil Turdeanu ºi alþi cercetãtori, cã ortodoxiatrebuie apãratã pe propriul ei teritoriu ºi, evident, acolo unde condiþiile o permit9.O altã epigramã din cartea citatã a patriarhului Nectarie o confirmã: „Niciodatãde aci înainte sãgeþile duºmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practiceleteologilor raþionali, fiindcã Nectarie a ridicat întãrituri pentru credincioºi…”10.

Înconjurat de promptitudinea apariþiei cãrþii, Dosithei Notara a pregãtitpentru tipar (trimiþând la Iaºi hârtia procuratã de la Adrianopole) cartea, peaceeaºi linie, În contra ereziilor a episcopului de Salonic, Simeon. Titlul, foartelung, din original, rezumã întregul sumar al volumului, acesta tratând nunumai „un dialog în contra ereziilor dar ºi despre arhierei (…) despre preoþiºi diaconi, despre explicarea simbolului credinþei ortodoxe a creºtinilor (…),apoi despre principiile cardinale ale credinþei ortodoxe (…)”11. Peste veacuristrãbate încã, din paginile prefeþei, bucuria celor în a cãror limbã aceasta seadresa. În dedicaþia cãtre domnitorul Gheorghe Duca, finanþator al cãrþii,Ioan Molivdos, corectorul ei, dã curs acestei bucurii. Mult se bucurã neamulelenic cãrui i-ai oferit de curând aceastã carte tipãrind-o cu cheltuiala ta.Þie îþi aduce coroana de pietre preþioase ºi rãpitã de bucurie înalþã putereata prin prea onorate laude12.

Între aceste cãrþi cu pronunþate note polemice, volumul Slujba sfinþilormartiri Sergiu ºi Bachu apãrut peste doi ani (1685) este o carte de cult; aºacum rezultã din prefaþã, lucrarea este un dar pentru ªerban Cantacuzino careasociase la ctitoria sa de la Cotroceni, hramului principal ºi acest hram specificsinaxarului bisericii ortodoxe greceºti. Dealtfel, nu peste mult timp, DositheiNotara va da curs proiectelor sale în spaþiul, poate mai propice, al Þãrii Româneºti.

Dupã lucrarea lui Ioan Eugenicos, Discurs contra hotãrârii sinoduluide la Florenþa, din 1694 ºi Tomul împãcãrii din 1692-1694, seria cãrþilor depolemicã religioasã apãrute la tipografia de la Cetãþuia se încheie cu lucrareapatriarhului Disothei Notara, Tomul dragostei asupra latinilor (1698), corectorullucrãrii fiind profesorul lui Dimitrie Cantemir, Ieremia Kacavelas. Majo ritateascrierilor continua seria polemicilor cu catolicii în principalele probleme de

Page 6: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol146

13 Axinte Uricarul, apud N.A. Bogdan, Oraºul Iaºi. Monografie histórica ºi socialãilustratã, Iaºi, 1913, p. 214.

dogmã (problemele primatului papal, euharistiei, a purcederii Sf. Duh etc.).Mai înainte (1694), Dosithei Notara mai tipãrise, tot aici, Manualul contra luiIoan Kariofil. Activitatea tipograficã propriu-zisã a instituþiei se va încheiaînsã cu lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înþeleptului culumea sau giudeþul sufletului cu trupul (1698), apãrutã bilingv, în limbile românãºi greacã. Importantã carte a culturii române, Divanul se constituie ca olucrare de eticã cu penetrante implicaþii filosofice. Autorul, învãþatul prinþDimitrie Cantemir, îºi structureazã lucrarea pe ideea dialogului, strãvechi camodalitate în spiritualitatea europeanã. Tradiþia strãvechiului Banchet a luiPlaton reediteazã, în alte împrejurãri, dupã 22 de secole, condiþia literarã aDivanului oriental relevând, din partea autorului, erudiþie ºi disponibilitãþireale în abordarea problemelor filosofice. Izvoarele folosite trimit la marelenume ale filosofilor greci antichitãþii, dupã cum modelul operei ca atare reme -moreazã, între altele, Oglinda (Dioptra) lui Filip Solitarul din secolul XI alliteraturii bizantine.

Tipografia de la Sf. Sava (1745-1747) Puþine informaþii au rãmas despre tipografia greceascã de la Sf. Sava.

Amenajarea ei aici nu surprinde. Sf. Sava era închinatã mãnãstirii Sf. Mormântde la Ierusalim, ca ºi anterioara mãnãstire Cetãþuia. În incinta mãnãstirii,construitã la sfârºitul secolului XVI, se afla, dealtfel, reºedinþa patriarhuluiIerusalimului, în trecere sau într-un sejur de duratã în Iaºi. Iniþiativa ctitoririiinstituþiei aparþine patriarhului Ierusalimului, Hrisant Notara, el însuºi om deculturã hotãrât sã continue programul cultural al ilustrului sãu înaintaº ºiunchi. La Sf. Sava slujeau cãlugãri greci, dintre care unii puteau fi utilizaþi laactivitãþile tipografiei. Referindu-se la aceastã tipografie, cronicarul AxinteUricarul este destul de explicit: „De mult avea de gând Nicolae Vodã [Mavrocordat]sã facã douã lucruri bune în þarã, ce nu erau: întâi tipografie, ca sã tipãreascãcãrþi ºi al doilea sã facã ºcoalã ca sã înveþe cine ar vrea fãrã platã (…) ªi aºaau trimis de au adus meºteri tiparnici ºi de slove greceºti ºi slavoneºti ºi aufãcut case bune la Sf. Sava ºi au aºezat tipografia acolo ºi în scurtã vreme auînceput a se tipãri cãrþi”13. Evident, finalitatea tipografiei de la mãnãstirea dincentrul foste capitale a Moldovei reedita pe aceea a tipografiei ce-ºi încetasedoar de douã decenii activitatea - cea de la Cetãþuia. Era destinatã nu atâtcomunitãþii greceºti a oraºului, cât întregii diaspore elene; ea avea în vederetipãrirea nu numai a cãrþilor de ritual, cât ºi a celor polemice de apãrare acredinþei ortodoxe. Este cazul cãrþii lui Ioan Damaschinul, Arãtarea credinþei

Page 7: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 147

ortodoxe, apãrutã în greceºte în 1715. Editarea cãrþii a fost posibilã datoritãfinanþãrii domnitorului Nicolae Mavrocordat; tomul se bucurase de atenþiapersonalã a patriarhului Hrisant Notara, fiind corectatã de Ioan din Efes.

Aparent, tipografia arabã ce-ºi desfãºura activitatea la Iaºi, în chiliilemãnãstirii Sf. Sava, s-ar exclude obiectului unei cercetãri afectate doar tipo -grafiilor greceºti din Moldova secolelor XVII-XIX. În realitate, activitateaacestei instituþii este intrinsec-imanentã eforturilor pe tãrâm religios-culturalºi, în genere, tensiunilor spirituale ale diasporei elene. Tipografia arabã dinIaºi, de la jumãtatea secolului XVIII, nu a beneficiat (ca ºi cele de la Bucureºtiºi Snagov, din acelaºi secol) numai de spaþiul mãnãstirii ieºene pe care nunumai reprezentanþii patriarhiei de la Ierusalim - cãreia îi era închinatã - darºi patriarhul Silvestru al Antiohiei, care îºi adãuga la titulaturã ºi „al întreguluiOrient”, o considerau de-a lor. Mai mult, apariþia acestor cãrþi a fost posibilãdatoritã finanþãrii tot de cãtre Ioan Mavrocordat – reprezentant al unei adevãratedinastii spirituale, domnitor al Moldovei între 1743 ºi 1747; cãrþile erautraduse în limba greacã, autorii aparþinând spiritualitãþii elene ºi se integrau,prin þelul urmãrit, aceluiaºi front comun menit a apãra ortodoxia împotrivapropagandei catolice din Orient front care, în Iaºi, îºi anticipase demersurilecu ºapte decenii mai înainte în tipografia mãnãstirii Cetãþuia… Este un caztipic de confluenþã între douã culturi, în cazul de faþã între cea greacã ºi ceaa arabilor ortodocºi din Siria ºi Liban, evoluând sub semnul aceluiaºi idealspiritual-religios ºi aceloraºi afinitãþi elective… Era un proces desfãºurat laadãpostul ospitalier al þãrilor române; beneficiari ai ospitalitãþii generoase aacestora, grecii simþeau ei înºiºi, la rândul lor, sã le-o ofere altui popor lipsitde ºansa de care ei se bucurau… Acestor cãrþi li se adãugau ºi cele karamanlis(apãrute la Bucureºti), scrise în limba turcã cu litere greceºti, destinate popu -laþiilor de la poalele Caucazului, Trebizonda etc., care dacã nu-ºi pãstraserãlimba maternã a strãmoºilor, greaca, persistau mãcar în credinþa ortodoxã aacestora; era un efort de ultimã orã pentru pãstrarea a ceea ce mai rãmãsesedintr-o strãveche identitate spiritualã…

Activitatea tipografiei arabe de la Sf. Sava s-a desfãºurat între 1745-1747,sub supravegherea atentã a patriarhului Silvestru al Antiohiei care ºi-a avutreºedinþa – în acest interval de timp al sejurului sãu ieºean – chiar în incintamãnãstirii Sf. Sava, ce adãpostea tipografia. Sprijinul material, prompt ºieficient, datorat lui Ioan Mavrocordat, determinã apariþia cãrþii de rugãciuniCondacul (1745); în anul urmãtor apar, în acelaºi volum, douã cãrþi scrise dedoi autori greci diferiþi, militând sub semnul aceluiaºi ideal: Este vorba deCartea arbitrului adevãrului ºi expunerea dreptãþii, alcãtuitã cu multa ºi desã -vârºita înþelepciune de cucernicia sa pãrintele ºi filosoful Kirios Kir Nectarie,

Page 8: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol148

14 Dan Simonescu, Impressions des livres arabe et karamanlis en Valachie et enMoldavie au XVIII-e siècle, în „Studia et octa orientalia”, V (1963), p. 138-153.

15 Cf. Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. II, p. 137.16 Cf. Pr. Florin Tuscanu, Duca Sotiriovici – un dascãl ºi tipograf grec în slujba

culturii româneºti, în „Acta Moldaviae Septentrionalis”, I (1999), Botoºani, p. 238.

prea fericitul patriarh al Ierusalimului. Tipãritã de douã persoane din anturajulpatriarhului, sirienii Gheorghe din Alep ºi Mihai Bezi Koûrt-al-Dohob din Tripoli,cartea se realizeazã ca o polemicã anticatolicã; autorul vizeazã pe monahiilatini trimiºi în pãrþile Orientului ºi locuitori în pãmântul sfânt, cãutând cu toatãsilinþa lor a contraria ºi a combate religia grecilor ortodocºi14.

Cealaltã lucrare a aceluiaºi volum aparþine lui Eustatie Argentis, Manualcontra infailibilitãþii papei. Traducerea din greacã în limba arabã, realizatã laCairo, îi aparþinea lui Masaad Nasu din Damasc. Autorul din Chios îºi con -cen treazã argumentele, ca ºi tonul polemic, demonstrãrii falsitãþii teoriei infai -libilitãþii papei.

Consonantã cu spiritul acestor opere este ºi lucrarea antologând o Colecþiede edicte a douã sinoade convocate la Constantinopole în privinþa cato licis -mului în Siria, apãrutã în 1747. În acelaºi an apare ºi Cina cea de tainã, tra -ducere din originalul grec aparþinând aceluiaºi doctor-filosof din Chios -Eustratios Argentis - tratând despre taina împãrtãºaniei. Cartea apare sub aceleaºigeneroase auspicii ale domnitorului Ioan Mavrocordat ºi cu binecu vân tareamitropolitului Moldovei - Nichifor.

Încheierea domniei lui Ioan Mavrocordat, principalul sponsor al tipografiei,ca ºi plecarea din Iaºi a patriarhului Silvestru, duce la încetarea activitãþiitipografiei.

În cea de a doua jumãtate a secolului XVIII, apariþiile de cãrþi greceºtisunt rare în raport cu aceeaºi situaþie din Þara Româneascã sau cu aceea dinMoldova de sfârºit de secol XVII; este o încetinire a ritmului, dar nu o suspendare.Instabilitatea domniilor duce nu o datã la rãrirea sponsorilor. N. Mauroeides,autor al lucrãrii Mreaja apostolicã, apãrutã la Iaºi în 1756, îºi editeazã carteacu propria sa cheltuialã15.

Tipografia lui Duca Sotirovici (1745-1752)Obiºnuiþi cu tipografiile greceºti, destinate grecilor din principatele

române ºi din celelalte centre ale întinsei lor diaspore, situaþia tipografiei luiDuca Sotiriovici16 (activã în Iaºi între 1745-1752) va fi insolitã în mare mãsurã.Este vorba de o tipografie pusã la dispoziþia românilor; cãrþile tipãrite deacesta la Iaºi, cu excepþia uneia singure, editatã în greacã spre sfârºitul cariereisale de tipograf, sunt în limba românã - destinate deci populaþiei autohtone.

Page 9: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 149

„Cazul” este tipic pentru un moment istoric de rãscruce, cel de debut alcristalizãrii relaþiilor capitaliste în economia þãrii. Tipografia lui Duca Sotiriovici,venit în Moldova, probabil în 1741, din Tassos, nu e o consecinþã a iniþiativeidomneºti sau a mediului ecleziastic, cum au fost celelalte tipografii ieºene depânã atunci. Ea este una particularã. Directorul – proprietar Duca Sotiriovicitipograful din Thasos – cum se recomanda el însuºi în finalul cãrþilor editateºi tipãrite de el, asocia celor douã ipostaze ºi pe acela de tipograf, de traducãtorºi, bãnuim, ºi de manager priceput în valorificarea financiarã prin vânzare acãrþilor, a cãror beneficiar este. Personajul este reprezentativ pentru un anumittip de intelectual balcanic, premergând o viitoare configuraþie modernã aacestuia (de dupã 1800). Dascãl de ºcoalã, dar de sorginte ºi formaþie – separe ºi vocaþie negustoreascã – Duca Sotiriovici din Thasos este un om instruit;contemporanii pretenþioºi i-au apreciat cunoºtinþele temeinice de greacã ºilatinã, ca ºi capacitatea de a-ºi însuºi rapid ºi limba patriei sale adoptive; elvine, se pare, la cererea domnitorului Constantin Mavrocordat, pentru a satisfacecererile de carte ale Mitropoliei Moldovei ºi bisericilor de sub jurisdicþiareligioasã a acesteia, pânã în anii viitoarei reorganizãri a tipografiei acesteia.Activitatea sa va fi de la bun început reglementatã de un hrisov al domni -torului Constantin Mavrocordat, reînnoit ulterior, enumerând privilegiile, recom -pensele materiale oficiale. Tipograful Duca Sotiriovici primeºte lunar oindemnizaþie financiarã din partea domniei, este scutit de impozite el, dar ºiopt persoane alese pentru a activa în cadrul tipografiei… Traiectoria cariereilui Duca Sotiriovici în Moldova reediteazã drumul tânãrului grec plecat pentrua-ºi asuma, într-o nouã patrie, un rost temeinic al existenþei sale. O va gãsi înprincipatele române, beneficiare a unei autonomii pe care locul natal n-o maiavea de mult. Instruit, capabil ºi practic-întreprinzãtor, el este un peregrin încãutarea unui cãpãtâi, dar nu un aventurier, aºa cum erau mulþi dintre cona -þionalii sãi. Adaptabil, el se va integra rapid structurilor sociale ale noii þãri,îºi oferã ºi onoreazã eficient serviciile câºtigând bunãvoinþa ºi încredereacelor de sus, devenind practic indispensabil pentru aceºtia. Tipograful dinThasos îºi aduce, prin tipãriturile sale, o contribuþie realã la dezvoltarea culturiiromâne ºi, implicit, la intensificarea rolului limbii române în bisericã ºi îninstituþiile þãrii. Cãsãtorit cu o localnicã, intrat prin avere ºi strãduinþe în clasaprivilegiatã a þãrii, el dobândeºte un indigenat la care avea, prin activitatea sa,cu prisosinþã dreptul.

Întrunind în persoana sa nu numai proprietarul ºi editorul, dar ºi tra -ducãtorul ºi tipograful ºi gravorul, implicit filologul-corector ºi îngrijitor alediþiei, Duca Sotiriovici marcheazã în tipografia româneascã o perioadãdistinctã, anticipând pe tipografii-cãrturari de mai târziu, Gh. Asachi ºi Heliade.

Page 10: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol150

17 Cf. prefaþa lui Duca Sotiriovici de la Psaltirea din 1747 (din Ion Bianu, NervaHodoº, op. cit., vol. I, p. 78).

18 Ion Bianu, op. cit., vol. IV, 1942, p. 62-63.19 Cf. Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. II, p. 109-110.20 Ibidem, p. 112.21 Pr. Florin Tuscanu, op. cit., p. 238.22 Cf. Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., p. 120.

Activitatea sa, dincolo de satisfacþiile imediate materiale afirma, în viziuneasa, ºi sentimentul de a-ºi fi onorat o datorie faþã de patria sa adoptivã; esteceea ce se spune în prefaþa la Psaltirea sa din 1748 (Psaltirion a prooroculuiºi împãratului David…): „Drept aceia dar eu mai micul tuturor, mãcar cã nu-mi este patria Þara Moldovei, iar pentru cã am câºtigat întru acest pãmânt -strein fiind - ºi cinste ºi priinþã; cunosc cã am aceiaºi datorie ce au ºi lãcuitoriicei adevãraþi. Deci, pentru ca sã dau cãtrã dânsa un sãmn de mulþumitã ºineavând cu altul ce, am pus nevoinþã de am tipãrit aciastã Psaltire spre folosulacestor patrii” 17.

Urmeazã Dumnezeieºtile ºi sfintele liturghii, apãrute în acelaºi an (1747),cu Triodul în care include, dupã moda vremii câteva stihuri la stema þãrii ºidomnitorului de atunci al Moldovei - Grigore Ghica al II-lea. Între diverselesale disponibilitãþi, Duca Sotiriovici era ºi poet în limba patriei sale adoptive.O nouã Psaltire, tipãritã la 1748, a fost identificatã în Biblioteca Universitãþiidin Bologna, de cãtre marele lingvist italian, Carlo Tagliavini, care îi consacra,în 1942, un studiu18. În 1749 traduce ºi tipãreºte Octoihul (ce cuprinde întrusine slujba a opt glasuri… tãlmãcitã despre elini în limba româneascã)19 ºiediteazã Rânduiala sfeºtaniei mici, pentru ca în 1750 sã editeze Canonulcelui dintru sfinþi pãrintelui nostru Spiridon, episcopul Trimitundiei fãcãtorulde minuni20, greu de gãsit pe vremea redactãrii Bibliografiei lui Ion Bianu,identificat astãzi în colecþia de carte ºi artã religioasã a preotului FlorinTuscanu din Moldoveni, jud. Neamþ21.

O lucrare destul de amplã (555 pagini) este Ceaslovul care cuprinde însine toatã slujba de zi ºi de noapte (1750); în 1751 apar Adunare de rugãciuniºi Sinopsis adecã adunarea celor ºapte Taine ºi a celor ºapte Laude …Lucrarea Sinopsis adecã adunarea celor ºapte Taine ºi a celor ºapte Laudeare ca obiect reglementarea juridicã a anumitor probleme ale vieþii religioase,volumul incluzând ºi canoane din sfânta pravilã. Prefaþa lucrãrii - mora li -zatoare - militeazã de pe poziþii religioase pentru menþinerea echilibrului ºistructurii sociale oficiale argumentându-se cu citate din Evanghelia dupã Matei,„Daþi ale Chesariului, Chesariului ºi ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”22. Slujbacelui întru sfinþi pãrintelui nostru Timotei, arhiepiscopului Priconesului,

Page 11: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 151

23 ªtefan Grigore Berechet, Istoria vechiului drept românesc, Iaºi, 1893, p. 130-131.24 Cf. Constantin Turcu, Cãrþi, tipografi ºi tipografii din Moldova în secolul al XVIII-lea,

în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”, nr. 1-2/1960, p. 21.

alcãtuitã de un profesor grec al Academiei domneºti din Iaºi - finanþatã fiindde boierul-grãmatic Iliaºcu, apare în 1752.

Acestea sunt momente de apogeu ale activitãþii lui Duca Sotiriovici.Cunoºtinþele ºi abilitãþile în domeniul pe care îl practicã îl impun aprecieriiunanime. Este un motiv pentru care este pus sã verifice traducerea din greceºtea unei lucrãri cu caracter juridic, realizatã la Iaºi de cãtre preotul Cozma dela Mitropolia ieºeanã, în 1754. Lucrarea a fost, ca ºi altele, o comandã amitropolitului Iacov Putneanu.

Manuscrisul nr. 1271, fost în biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu(în prezent la Biblioteca Academiei Române) relevã munca, dar ºi disponi -bilitãþile de traducãtori ai celor doi de-a lungul a 950 de pagini (Vactiriaadicã Cârja arhiereascã acum întãi tãlmãcitã despre limba elineascã pre limbamoldoveneascã … Lucrarea s-a utilizat în a doua jumãtate a secolului XVIIIºi primele decenii ale celui urmãtor23.

Reorganizarea tipografiei Mitropoliei ieºene, care i-a asigurat lui DucaSotiriovici multe din comenzi, duce la încetinirea apariþiilor cãrþilor dininstituþia tipografului din Tasos ºi, fireºte, la dispariþia ei în cele din urmã.Greu de spus dacã Slujba lui Sf. Timotei este ultima lucrare apãrutã sau unadin ultimele. Nu este exclusã posibilitatea identificãri unor de apariþii de cãrþinecunoscute astãzi, dar care pot constitui surprize ale cercetãrilor viitoare.Existã prezumþia ca Slujbele Sf. Timotei – probabil ultima apariþie tipograficãºi prima din aceastã tipografie în limba greacã – sã fi fost, în intenþiatipografului din Tasos, preludiul unei alte serii editoriale, de astã datã în limbasa maternã. Dar din diverse motive, poate ºi din acela al instabilitãþii domniilorºi, prin aceasta, a pierderii unor utile relaþii, proiectul, dacã l-a avut, cucertitudine a rãmas în fazã de început. Oricum, anul 1752 marcheazã cu aproximaþiestagnarea activitãþii tipografice a lui Duca Sotiriovici, alte lucrãri ulterioarerãmase în urma sa pãstrându-se în manuscris. Este cazul lucrãrii Cârja arhie -reascã, dar ºi a altora. Dacã adãugãm la cele 12 titluri sigure apãrute cu indi -carea tipografiei, alte 11 titluri presupuse (apãrute, la Iaºi, între 1741-1753,fãrã menþionarea tipografiei), atunci activitatea acestei instituþii s-ar remarcaprin 23 de titluri24 - pentru cei 10 ani ai intervalului - o cifrã record! Oricum,în perimetrul spiritual al Moldovei secolului XVIII, de atâtea ori la con -fluenþã cu cultura elenã, apariþiile editoriale ale tipografului Duca Sotirioviciînscriu în cadrul colaborãrii dintre cele douã culturi una din paginile cele maifructuoase ºi mai reprezentative.

Page 12: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol152

Tipografia lui Vernados de la Trei Ierarhi (1812-1821)Între tipografiile greceºti din Iaºi perindate în intervalul sfârºitului de

secol XVII ºi începutului secolului XIX, cea a lui Manuel Vernardos, activãdoar opt ani (1812-1821), ocupã un loc aparte. Dincolo de conþinutul variatal producþiei editoriale (literaturã beletristicã, cãrþi religioase, de drept,istorie, medicinã popularizatã etc.), tipografia lui Vernardos nu mai este otipografie oficial domneascã (deºi a fost sprijinitã ºi de domnitorul Moldovei),nici una ecleziasticã – într-o vreme în care în Moldova, mai mult decât înÞara Româneascã, Mitropolia îºi mai pãstra monopolul producþiei editoriale.Între sprijinitorii ei se detaºeazã câþiva arhonda – boieri de protipendadã –dar numeric (ºi, probabil, luaþi laolaltã, ºi financiar) dominã negustorii ºi, îngenere, reprezentanþii stãrii de mijloc.

Poate pentru prima oarã în istoria tipografiilor greceºti ale Iaºului,tipografia lui Vernardos debuteazã ca o tipografie a oraºului - un oraº care nuera numai politic o capitalã a principatului, ci ºi una a culturii acestuia; Iaºulera un oraº care adãpostea, între celelalte oraºe ca Botoºani, Galaþi etc., ceamai importantã colonie greacã a Moldovei - nu numai numeric ci, mai ales,prin poziþia socialã a membrilor acesteia. Domnitorul þãrii era grec fanariot,greci sau greci asimilaþi pe parcurs erau mare parte din dregãtorii-boieri aiþãrii, de asemenea, mare parte din negustori; între ei, bancherul SpirosPavlos, de la începutul secolului XIX, era unul dintre cei mai bogaþi întrereprezentanþii branºei. În final de epocã fanariotã, mare parte din greci sesimþeau mai avantajaþi decât autohtonii. Dacã nu majoritatea mãnãstirilorînchinate Athosului sau Ierusalimului, cel puþin o parte între cele din capitalaþãrii, Trei Ierarhi, în primul rând, îºi menþineau statutul de focare de culturã.

Principala instituþie de culturã din capitala Moldovei era Academiadomneascã de limbã greacã. Aceasta îºi asociase un grup de profesori, uniidintre ei cu renume, autori de manuale, angrenaþi în procesul de circulaþie acãrþii, elemente de transmisie a noutãþilor în materie de culturã ºi civilizaþieeuropeanã; parte din ei erau formaþi deopotrivã nu numai în mediul spiri -tualitãþii ortodoxe, ci ºi în acela al universitãþilor Europei occidentale. Palatulultimilor domni fanarioþi unde, de regulã, cei mai elevaþi dintre profesoriiAcademiei erau ºi preceptorii odraslelor domneºti, era ºi el un centru deemulaþie intelectualã de unde porneau, nu rareori, iniþiative ºi investiþiiculturale, popularizând nu o datã energiile spirituale ale oraºului. Într-o astfelde ambianþã, a crea o tipografie – de obicei nerentabilã financiar ca afacere –era un act de curaj, dar nu o utopie.

Dintre toate tipografiile greceºti succedate între 1682-1812 în capitalaMoldovei, cea de renume a Cetãþuiei, activã la sfârºitul secolului XVII era – având

Page 13: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 153

în vedere scopul exclusiv confesional – într-o perioadã de tensiuni intercon -fesionale, oricum unilateralã. Cea a multilateralului tipograf Duca Sotiriovicide la jumãtatea secolului XVII era practic româneascã, deservind, prin cãrþiletraduse în limba þãrii, nevoile cultului ortodox român. Tipografia de la Sf. Sava,activã între 1745-1747, era destinatã arabilor ortodocºi din Siria, Liban etc.

Între acestea, tipografia lui Vernardos din Creta era una a oraºului, maiprecis a comunitãþii elene din Iaºi pe care acesta o adãpostea. Studiind te maticaapariþiilor editoriale reþinem nu numai gusturile literare, preocupãrile pro fe -sionale ale membrilor acesteia, dar ºi a conexiunilor pe care colonia greacãieºeanã, departe de a fi izolatã, le avea cu întinsa diasporã greacã; ºi, fireºte,nu este o întâmplare apariþia în aceastã tipografie, care pentru anii 1820-1821este a eteriºtilor, a manifestelor ºi a altor lucrãri mai ample, reflectând mareleelan al miºcãrii de regenerare ºi eliberare naþionalã. Aderentã, ca ºi Academiadomneascã de limbã greacã, la exigenþele prezentului, ale momentului istoricparcurs, tipografia lui M. Vernardos era nu spectatoare, ci pãrtaº combatantã.

În condiþiile în care centrele culturale ale diasporei greceºti de la Vienasau Odesa se simt în activitatea lor blocate sau, cel puþin, stingherite în contextulprohibiþiilor oficial-imperiale, are loc o vizibilã mutaþie, fie ºi parþialã, a ponderiiacestora spre coloniile greceºti din sud-estul european; este un context în caretipografia lui M. Vernardos de la Trei Ierarhi devine un factor dinamic-pro -pulsor al luptelor revoluþionare de eliberare naþionalã ºi de constituire a nouluistat modern elen. Depãºind prin aspiraþii ºi program, perimetrul þãrii ce ogãzduia generos ºi emulativ, tipografia lui M. Vernardos trece deasupra exigen -þelor unei comunitãþi într-o anumitã perioadã istoricã pentru a se înscrie înacelea ale arealului spiritual al diasporei elene ºi a marilor ei idealuri.

Înfiinþatã în 1812, tipografia amplasatã în incinta mãnãstirii Trei Ierarhi –al cãrei egumen Serafim Karakalinos va fi (ca ºi superiorul mãnãstirii Golia,Grigore) un eterist fervent – pornea la drum cu o solidã cunoaºtere a problemelorconcret-materiale pe care o asemenea instituþie le angaja ºi cu intenþiamãrturisitã de a sprijini cultural comunitatea greacã a oraºului ºi, în cadrulacesteia, în special tineretul; erau eforturi la capãtul cãrora se preconiza înfiin -þarea, pentru tânãra generaþie a unei ºcoli de limbi moderne ºi alta de artefrumoase. Dacã evenimentele istorice ulterioare nu ar fi oprit concretizareaacestor proiecte s-ar fi anticipat înfiinþarea cu peste 15 ani a „clasului dezugrãvire” ºi a ºcolii de muzicã ºi declamaþie a lui Gh. Asachi. Gazetele greceºtidin Viena au salutat evenimentul. Este cazul publicaþiilor Ëüãéïò Åñìçò din1.VI.1812, p. 161-167 ºi Åëëçíéêüò ÔçëÝãñáöïò, nr. 45, din 5.VI. 1812, p. 188,care fac ºi propaganda pentru finanþarea ei.

Page 14: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol154

25 Nestor Camariano, Nouvelles informations sur la création et l’activité de la typographiegreque de Iassy (1812-1821), în „Balkan studies”, Thessaloniki, 1966, nr. 7, p. 62-67.

26 Elena Siupur, Quelque documents, în „Revue des études sud-est européenes”, IV,nr. 3, 1977, p. 509-514.

Aprobarea proiectului tipografiei, contrasemnat de zece comercianþigreci ºi români din Iaºi, în urma unei cereri25 din 23 ianuarie 1812 nu a pus,în þãrile române, atunci sub ocupaþie ruseascã, prea multe probleme. Raportulfavorabil de la 12 februarie 1812, semnat de logofãtul Costache Ghica, logofãtulConstantin Balº ºi vornicul Vasile Rosetti, gãseºte în cele din urmã audienþãla autoritãþile ruse de ocupaþie sub rezerva respectãrii cenzurii ecleziasticeoficiale. Peripeþiile spectaculoase le-au generat procurarea materialului tipografic.Cercetãrile Elenei Siupur consemneazã, pe baza documentelor arhivistice26,demersurile îndârjite ale poliþiei austriece menite a contracara achiziþionareamaterialului tipografic, mãsurile luate pentru stoparea eventualilor tipografidispuºi sã plece la Iaºi etc. Este o opoziþie crâncenã, ale cãrei fire duc lainstrucþiunile – precise ºi irevocabile – ale înaltelor sfere politice ale cabi -netului lui Metternich ºi Ministerului de interne de la Viena. Având în vedereamploarea mãsurilor luate ºi eforturilor mari, intervenþiile ºi acþiunile întreprinsepar total disproporþionate în raport cu dimensiunile obiectivului, tipografiaieºeanã neputând aspira la poziþia redutabilã de concurenþã în peisajul tipo -grafic vienez. În realitate, nu atât teama de eventualitatea unei concurenþe comer -ciale (cum s-a crezut) a dus la tribulaþiile de asemenea anvergurã, ci teamade finalitãþile politice ale acesteia. La Viena puteai fi luate mãsuri aspre ºieficiente, chiar sângeroase, ca în cazul suprimãrii nucleului revoluþionar dinjurul poetului Rhigas, se puteau interzice gazetele greceºti (cum s-a ºi fãcut),dar în cazul deplasãrii centrului cultural elen din capitala Austriei peste fruntariileacesteia, undeva, într-un alt areal, sud-est european, controlul ei slãbea, rãmânândîn situaþia de a constata cel mult influenþa, indirect, prin consulul austriac laIaºi. În ciuda acestor perseverente demersuri, negustorul grec Petros Vasiliosdin Viena reuºi sã se sustragã vigilenþei vãmii austriece ºi sã transporte la Iaºimaterialul tipografic necesar.

Organizarea a fost la înãlþimea programului. Tipografia era condusã deun consiliu de administraþie, de prezenþe de onoare ca prinþul Scarlat Ghicaºi doctorul Eustatie Rola, dar ºi de administratori activi ca Ioan Hristodoulos,Anastasie Mihail ºi Panaghiotis Dioghenidis (membru marcant al Eteriei).

Directorul ºi conducãtorul de fapt al acestui consiliu era EmanuelVernardos, o personalitate complexã cu autentice abilitãþi organizatorico-manageriale. Era orientat în politica marilor puteri ºi, mai ales, în problemelesud-estului european ºi ale diasporei greceºti. Cunoºtea oamenii ºi realitãþile

Page 15: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 155

27 Cf. Lista celor care au contribuit, în Nestor Camariano, op. cit., p. 74-76.28 Nestor Camariano, op. cit., p. 6729 Cf. editorialul ziarului „Åëëçíéênò ÔçëÝãñáöïò”, nr. 45 din 5.VI.1812, p. 188.

Moldovei din care ºi-a recrutat prietenii ºi sprijinitorii, nu numai din socie -tatea greacã, respectiv domnitorul fanariot al þãrii, ci ºi personalitãþi ecle -ziastice – viitorii eteriºti de marcã – ca egumenul Serafim Karakalinos de laTrei Ierarhi sau Grigore, mitropolit de Irinopoleas, stareþul Goliei ºi ierarhiibisericii Moldovei, ca mitropolitul Veniamin Costache, episcopii Gherasimde Roman ºi Meletie de Huºi. Nu întâmplãtor, pe aceºtia îi gãsim în fruntealistei de subscripþie, lansatã pentru sprijinirea financiarã a tipografiei. Printrecei care au subscris diverse sume erau boierii de prim rang, români sau deorigine îndepãrtatã greacã, acum autohtonizaþi. Între ei, logofãtul ConstantinBalº, vistiernicul Grigore Sturza (tatãl viitorului domnitor Mihail Sturza),marele postelnic Constantin Mavrocordat, Mihalache Monrogheni, Gh. Cantacuzino(viitor eterist de frunte), dar ºi, cei mai mulþi, reprezentanþii stãrii a treia27.

Departe de a se limita doar la prenumeranþii din þarã, Em. Vernardos aºtiut sã capteze ºi simpatia ºi sprijinul a numeroºi aderenþi din Atena, Peloponez,Trebizonda etc. Avea agenþi permanenþi care colectau subscripþiile în oraºeleIaºi (Hristodoulos), Bucureºti (Polizakis Dimitriou), Constantinopole (NicolaeDioghenides), Odesa (Ioan Ambrozie)28. De altfel, de la bun început aceastãtipografie a grecilor din Iaºi a fost salutatã de grecii de pretutindeni; cei de laViena – tracasaþi ºi boicotaþi în acþiunile lor de oficialitãþile imperialeaustriece – au privit-o, nu fãrã motiv, ca o speranþã. În acest sens, cele douãziare ale coloniei greceºti din Viena au salutat evenimentul lansând ungeneros apel în favoarea tipografiei ieºene: „Noi sperãm ca fiecare patriot ºi,mai ales, ca boierii ºi cei ce iubesc muzele la Iaºi, vor susþine zelul acestuipatriot [Emanuel Vernardos] prin fapte ºi cuvinte pentru ca o înfãptuire atâtde agreabilã ºi cetitã tuturor sã reuºeascã”29.

Apariþiile editoriale (într-un interval de 8 ani au apãrut, în tipografia luiVernardos, 20 de titluri de cãrþi) indicã un program adecvat exigenþelorcomunitãþii elene din principatul Moldovei, comunitate profund pãtrunsã denoile mutaþii ce o marcheazã la începutul unui secol revoluþionar prin excelenþã.Numeric, prioritatea o vor avea cãrþile laice. Este aspectul care separã tranºantactivitatea acestei tipografii de cele anterioare din secolele XVII ºi XVIII.Tipografia va tipãri lucrãri ºtiinþifice, didactice ºi literare. Spre sfârºitulexistenþei sale, tipografia va tipãri, oarecum clandestin, douã lucrãri destinateluptãtorilor ºi, în genere, susþinãtorilor Eteriei, iar când lupta va devenideschisã va edita – pe foi volante – proclamaþiile miºcãrii eteriste.

Page 16: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol156

30 Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. III, p. 35.

Cãrþile religioase reflectã exigenþele literaturii de cult ale comunitãþiielene. Una din cãrþile cele mai solicitate era Chiracodromion-ul scris de NichiforTheotochis, fost episcop al Astrahanului, lucrare care apãruse în limba românãîn 1811 la mãnãstirea Neamþului, cu prefaþa mitropolitului Veniamin Costache,spre folosul neamului românesc. Era cartea pe care acesta o prezenta ca ovisterie de mult preþ, comoarã de avuþii cereºti30, într-o prefaþã omagialã cuo expunere asupra vieþii ºi activitãþii autorului, fost, între altele, profesor derenume al Academiei domneºti din Iaºi. Cele douã volume reluau textulediþiei fraþilor Zosim, apãrutã la Moscova, în 1796, bucurându-se de o bunãþinutã graficã; o gravurã pe aramã a lui Dimitrie Konteleos, o interpretare înspiritul gravurilor din bibliile ilustrate germane, este specificã pentru dorinþade reînnoire a artei religioase ortodoxe.

Ca un miscelaneu de texte destinate cultului se realizeazã lucrareaSinopsã mare a slujbei, apãrutã la Iaºi în 1813, incluzând troparele ºi condaceleTriodului ºi Penticostarului. La sfârºitul cãrþii se aflã enumeraþi cei care ausubscris financiar la înjghebarea tipografiei. Lista este declaratã deschisã ºipentru urmãtoarele cãrþi. Apelul era semnat de epitropul tipografiei, ManuilVernardos Cretanul.

Pentru nevoile cultului a fost tipãritã lucrarea lui Thicaras, Imnuri ºirugãciuni, apãrutã în 1814, întru mãrirea prea slãvitei ºi nedespãrþiteiTreimi. Cartea a fost finanþatã de Serafim, stareþul Trei Ierarhilor, care o vadifuza gratuit tuturor celor care au trebuinþã. Cartea relua o mai veche ediþiedin 1683, apãrutã la Veneþia. Acelaºi cleric care dimpreunã cu Grigore,mitropolitul de Irinopoleos, fãceau parte dintre feþele bisericeºti cele maiimplicate în miºcarea eteristã, sprijinã financiar apariþia lucrãrilor Slujbacuvioasei Parascheva din Epivates (1817) ºi Acoluþia Sf. Serafim (1817).

Este o lucrare legatã de nevoile locale, având în vedere nu numaiveneraþia grecilor pentru sfânta muceniþã din Epivat, ci ºi faptul cã din 1641ea a devenit sfânta patroanã a Iaºului. Preocuparea lui Serafim Karakalinosse leagã de însãºi activitatea sa de stareþ ºi mentor spiritual al cãlugãrilorgreci de la mãnãstirea Trei Ierarhi, unde, sub un baldachin baroc, se pãstraumoaºtele Sfintei Paraschiva. Autorul însuºi, corectând greºelile ediþiilor ante -rioare, face un istoric nu lipsit de interes al acestora, ca ºi acela al redacþiilorlor, avertizând cititorii asupra modificãrilor ºi adaosurilor. Se vor asociatextului cele douã tropare alcãtuite de profesorul Dimitrie Gobdelas, profesorulde filosofie al Academiei domneºti ieºene ºi, respectiv, de Benedict - cãlugãrla mãnãstirea Russikon din Athos, dar ºi o naraþiune asupra unei minuni a

Page 17: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 157

31 Ibidem, vol. III, p. 212.

Sfintei Parascheva, fãcutã mai târziu, în 1811, pe meleagurile Epivatului,prelucratã din însãºi amintirile egumenului de la Trei Ierarhi31.

Pe aceeaºi linie a tipãririi unor cãrþi legate de celebrarea unor martiri ºisfinþi, legate mai curând de ortodoxia greacã se înscrie ºi editarea, în 1820, aSlujbei cuviosului pãrintelui nostru Gherasim din orãºelul Macariotisa sauMocriniþa, eparhia Dimitriada, tipãritã cu cheltuiala unui enoriaº din localitateagreacã a sfântului celebrat.

Înscrisã sau cel puþin sincronã unui program al disporei greceºti,program de regenerare a naþiunii elene, de ridicare prin culturã ºi emanciparenaþionalã, depãºind astfel frontierele ospitalierei Moldove, tipografia lui Em.Vernardos se adreseazã în mare mãsurã ºi tinerei generaþii. Este un motivpentru care manualele ocupã o pondere semnificativã în cadrul cãrþilor editateîn cei opt ani de activitate ai tipografiei. Este cazul Aritmeticii lui DimitrieGobdelas sau, mai ales, manualului Învãþãtura completã ºi sistematicã aîntregii ºtiinþe comerciale, pentru uzul negustorilor ºi mai cu seamã ºcoalelorde comerþ (Iaºi, 1817). Manualul venea la timp. Majoritatea tinerilor grecidin Iaºi se îndeletniceau cu comerþul. Dedicatã tinerilor negustori, carteamarcheazã, în societatea citadinã din capitala Moldovei, trecerea de la comerþulpracticat empiric-tradiþional la configuraþia modernã a acestei activitãþi cusuport teoretic-ºtiinþific. Manualul este traducerea, cu unele mici modificãri ºiadaosuri, a unei sinteze rezumative ºi popularizatoare germane, apãrutã în 1801,la Hamburg. Fire pragmaticã, traducãtorul a ales o lucrare aderentã uneiocupaþii înnãscute grecilor: negustoria. Cititorul este introdus într-o istorie pescurt a comerþului ºi apoi în lumea specificã a practicilor ºi operaþiilorcomerciale, a principiilor ºi regulamentelor, a tabelelor de mãsuri ºi greutãþi.De popularizare, cu un consistent caracter practic, lucrarea nu face abstracþiede baza teoreticã a fenomenului studiat, analizând sau cel puþin prezentândlucrãri ale unor autoritãþi în materie, ca acelea a lui Karl Günther Ludovic -profesor al Academiei din Leipzig - sau Johann Georg Büsch - profesor laHamburg -, oraº în care i-a apãrut tratatul sãu, Expunerea teoretico-practicãa comerþului (1808).

Cartea a avut un mare succes la apariþie, fiind cumpãratã deopotrivã denume aristocrate, dar mai ales de cumpãrãtori aparþinând pãturii burgheze înascensiune sau de elevii Academiei din Iaºi ºi Bucureºti, ai ºcolilor depretutindeni sau autodidacþilor. Semnificativ între cãrþile editate în aceastãtipografie greacã din Iaºi, acest manual a avut cei mai mulþi prenumeranþi -solicitanþi aparþinând unui areal incluzând, în afarã de capitala Moldovei,

Page 18: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol158

32 Ibidem, p. 319.

oraºele Bucureºti, Botoºani, Focºani, dar ºi Moscova, Nicopole, Odesa, Constan -tinopol etc. Este, între lucrãrile apãrute, una dintre cele mai reprezentativepentru configuraþia tipografiei lui M. Vernardos.

Elemente de aritmeticã (1818) este un manual pe care autorul, DimitriePanaiotadi Govdelas, doctor ºi profesor de arte liberale ºi de filosofie, îl reco -manda elevilor clasei sale de la Academia domneascã de limbã greacã; estededicat, cu adânci temeneli fanariote, domnitorului Scarlat Alexandru Cali -machi, protectorul ºi „salvatorul” sãu. Era un prilej de a se lansa în prefaþã îndigresiuni asupra relaþiei dintre filosofie ºi matematicã ºi de a-ºi convingeelevii despre importanþa obiectului sãu. Tot învãþãmântului în limba greacãdin capitala Moldovei i-au fost hãrãzite ºi Tabelele pedagogice dupã metodaautodidacticã (1820), material didactic pentru ºcoala de învãþãturã greacã a luiGheorghias Cleobulos din Iaºul anilor 1820. Ediþia ieºeanã a fost anticipatãcu un an înainte de o alta, apãrutã la Paris (1819), prin grija protectorului,boierul Neculai Rosetti Roznovanu din Iaºi32.

Unei finalitãþi practice, de astã datã medicale, i se subsumeazã ºi volumulManualul despre conservarea sãnãtãþii stomacului, îngrijit de însuºi directorultipografiei, M. Vernardos; manualul, considerat operã a bucureºteanului ConstantinDarvari, a fost finanþat de marele postelnic Alexandru Mavrocordat. Este unprilej de alte dedicaþii gratulatoare, e adevãrat, mai decente decât prece dentelela adresa sponsorului, mare iubitor de altfel al culturii elene.

Era firesc ca programul editorial al tipografiei lui Vernardos sã nu seconstituie în afara istorismului specific ºi definitoriu pentru întreg secol XIX.El însuºi îºi înscria eforturile sub semnul nostalgiei dar ºi speranþei într-oresurecþie a vremurilor de glorie ale strãmoºilor, loc comun al prefeþelorcãrþilor tipografiilor greceºti de la începutul secolului XIX. Într-un contextcând pasiunea pentru cartea de istorie este specificã elitei intelectuale române saugreceºti, când nume ca acelea ale lui Ledru Rollin, dar ºi cele ale lui D. Fotino,Dimitrie Philippide, erau acesteia cunoscute, apariþia cãrþii Istoria universalãadunatã din diferiþi istorici vechi ºi noi ºi alcãtuitã pe scurt de N. Polyenisapare ca un act de sincronizare pentru cititorii greci ºi români; ea corespundeaunei necesitãþi în rândurile unui public modern pe care vechile cronografe„de la zidirea lumii” nu-l mai satisfãceau. În acelaºi volum, al aceluiaºi autor,a apãrut ºi Tratatul cu privire la vechea istorie a Epirului. Era un omagiuadus de cãtre un autor de obârºie din aceastã regiune. Sponsorizarea acestorlucrãri de cãtre un alt epirot nu surprinde. De altfel, lucrarea însãºi includeao prefaþã cãtre epiroþi.

Page 19: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 159

33 Ibidem, p. 400.34 Ibidem, p. 322.

Operele literare editate de tipografia lui M. Vernardos sunt repre zentativepentru gustul epocii. Perpetuând gustul european al secolului XVII pentruliteratura pastoralã, gust care a determinat de altfel, în 1816, prima piesã deteatru româneascã, scrisã ºi pusã în scenã la Iaºi de cãtre Gh. Asachi (Mirtilºi Chloe), apãrea în aceastã tipografie, în 1819, ºi Amorezul, Dramã pastoralãîn douã acte. Tradusã din nemþeºte în limba noastrã simplã vorbitã deRuxandra Samurcaº. Lucrarea dedicatã tatãlui ei, Dimitrie Samurcaº, care, separe, i-a sponsorizat apariþia, este semnificativã pentru noua mutaþie produsãîn mentalitatea epocii; emanciparea femeii, cel puþin a celor din clasaprivilegiatã sau din starea de mijloc, este vizibilã prin participarea ei activãla viaþa literarã. În scrisoarea-prefaþatã (tradusã ulterior împreunã cu o alta înediþia românã a cãrþii, datoratã serdãresei Zoiþa Grigoriu) care o traduce ºiediteazã la Iaºi în anul urmãtor, scrisoare intitulatã Cãtrã Doamnele cele deo vârstã cu mine, autoarea îºi motiveazã lucrarea prin finalitatea ei moralã:Nu socotesc cã voi fi defãimatã, o, Doamnelor, fiindcã gãsiþi într-însa iubirede pãrinte, iubirea ºi dragostea unii soþietate, cu a cãror câºtigare sã numeºtecineva om cu adevãrat ºi asemãnare a Ziditorului33.

Departe de a fi singularã, implicaþia literarã a publicului feminin grecºi a celui românesc, dealtfel, nu numai în calitate de consumator de literaturã,ci ºi de producãtor (traducãtor, chiar creator) este vizibilã. În acelaºi an, 1816,apãrea, la Veneþia, Sfaturile unei mame cãtre fiica sa, traduse din operelecele mai alese ale Doamnei de Lambert în limba noastrã de prea strãlucitaDomniþã Ralu Suþu.

Tot o femeie, Ecaterina Suþu, este traducãtoarea Dialogurilor lui Focion,apãrute la Iaºi, în 1819. Traducerea în greacã din francezã (de cãtre Bennotde Mobly) a fost generatã de aceleaºi cauze care au generat ºi originalul; eas-a realizat ca o reacþie împotriva decadenþei morale, fenomen prin careautoarea intuia similitudinile dintre societatea francezã ºi cea a Moldoveiepocii fanariote. Este ceea ce aceasta ºi explicã în dedicaþia prefaþã cãtre oaltã femeie – doamna þãrii – Eufrosina Callimachi, soþia domnitorului AlexandruVodã Suþu, sugerând necesitatea echilibrului dintre moralã ºi politicã. Însprijinul promovãrii acestuia se foloseºte, de altfel, ºi aluzia mãgulitoare înspiritul curtoaziei fanariote, a raportului între înalta doamnã a þãrii, personi -ficare a virtuþii, ºi soþul ei, politicianul: „Dedicaþia acestei cãrþi cãtre venerabilaMãrie a Voastrã mai este ºi foarte dreaptã ºi foarte potrivitã, fiindcã aºeazãregimul politic pe o bazã solidã ºi nestrãmutatã adaptând prin cipiile ei cuvirtutea austerã, adicã dovedeºte prin vorbe cele ce viaþa Voastrã strãlucitãconsfinþeºte prin fapte34.

Page 20: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol160

35 Cf. Nestor Camariano, op. cit., p. 71.36 Ibidem.37 Cf. D. Ghinis ºi V. Mexas, Bibliographie greque, vol. I, p. 208.

Semnificativ pentru utilizarea concomitentã, la nivelul celor privi -legiaþi, a celor douã limbi – românã ºi greacã – o constituie apariþia în acestedouã limbi a Prohodului Domnului ºi a Sfintei Fecioare Maria, scris încã din1810, la mãnãstirea Slatina, într-o ediþie bilingvã, pe douã coloane (Urmãripe mormânturi, Iaºi, 1810) a lui Ioan Prale Moldovanul.

Remarcabilã, apariþia în 1817, a Codului de legi a lui Scarlat Callimachiimpunea nu numai o lucrare clasicã în domeniul literaturii noastre juridice, ciºi un strãlucitor reper de artã graficã a cãrþii tipãrite la noi.

Tipografia cu program, iniþial, declarat, cultural se angrenase în miºcarearevoluþionarã. Apariþia a douã cãrþi este semnificativã pentru evoluþia acesteitipografii, devenitã tribunã politicã. Cercetãrile lui Nestor Camariano austabilit cã lucrarea Cântece ºi diverse opuscule35 cu indicarea unui loc fictival apariþiei („Cosmopolis”) este o lucrare apãrutã în tipografia lui Vernardos.Cartea conþinea, între altele, cântecele revoluþionare ale lui Rhigas Fereos,evident, se adresa direct revoluþionarilor ce se înrolau în batalioanele Eteriei.

O altã carte, apãrutã în acelaºi an, este o culegere de Rugãciuni ºi lecturispuse la vreme de rãzboi împotriva duºmanilor ºi de rugãciuni de mulþumirepentru victoria împotriva inamicului36. Tradusã din limba rusã în limbagreacã de cãtre Grigore, mitropolit de Irinopoleos, egumen al mãnãstirii Golia,lucrarea mai apãruse în greceºte, datoratã aceluiaºi traducãtor, în 1809, întipografia Mitropoliei ieºene, concomitent cu versiunea ei româneascã, aºacum reiese din volumul III al documentatei Bibliografii româneºti vechi a luiIoan Bianu ºi Nerva Hodoº. Atunci, Grigore, mitropolit de Irinopoleos, atradus-o ca un act de oportunitate faþã de armatele imperiale ruse, ocupanteale Moldovei, din îndemnul arhiereului Gavril Bãnulescu Boldoni, pus mitro -polit la Iaºi de cãtre acestea. Nestor Camariano distinge pe urma cercetãrilormai vechi ale lui Dan Simonescu ºi o alta, primã ediþie a acestei cãrþi, din 1769.Aceastã primã ediþie româneascã îºi ridica rugãciunile pentru împãrãteasaEcaterina a II-a ºi oºtirile sale. Cea din 1809 (ediþia a II-a) – pentru armateleþarului Alexandru, iar ultima, din 1821, a înlocuit în dedicaþie numele þaruluiAlexandru cu un alt Alexandru – de astã datã, Ipsilanti – ºeful armatei eteriste.În jumãtate de secol rugãciunile îºi schimbaserã nu numai închinãtorii dar, detrei ori ºi conducãtorii pentru care se rugau! Substituirile le-a operat însuºi Grigorie,mitropolit de Irinopoleos, stareþ la Golia, conducãtorul ºi îngriji torul ediþiei.

Cercetãtorii D. Ghinis ºi V. Mexas37 au considerat ºi ei cã aceastã cartea fost imprimatã special pentru soldaþii batalionului sacru. De altfel, adaugã

Page 21: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 161

38 Nestor Camariano, op. cit., p. 73.39 Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Carte ºi tipar în societatea

româneascã, ed. cit., p. 186.40 Nestor Camariano, O preþioasã proclamaþie a eteriºtilor, necunoscutã, cãtre

popoarele balcanice, fasc. 118, p. 260-269.41 Textul în limbile românã ºi greacã al proclamaþiei reproduce pe acela din

lucrarea lui Emil Vârtosu inclus în Corpul de voluntari eleni la Bucureºti în 1807 dinvol. Materiale de istorie medie, V (1962), p. 550-554.

în continuare Nestor Camariano, traducãtorul în greacã (Grigore, stareþ alGoliei ºi mitropolit de Irinopoleos) menþioneazã anume cã traducerea s-a realizatdin rusã întãrind astfel, pe plan livresc, ceea ce ºeful Eteriei îºi permitea, fieºi aluziv, pe plan politic, în proclamaþiile sale – iluzia protecþiei miºcãriieteriste cãtre Rusia38.

Pentru tipografia lui Manuil Vernardos, anul 1821 este, în primul rând,anul proclamaþiilor Eteriei. Timpul nu va mai avea rãbdare, perspectivacãrþilor voluminoase se limiteazã, locul lor luându-l proclamaþiile bilingvesau numai în greacã ce se succed cu repeziciune. Cele pãstrate în BibliotecaAcademiei, tipãrite – de regulã pe o singurã foaie volantã – sunt datate ºilocalizate. Oricum, în afara celor din Iaºi altele au apãrut într-o altã tipo grafie,din Þara Româneascã, sau, probabil, în una portativã, de campanie39. NestorCamariano a semnalat una din aceste proclamaþii adresate eteriºtilor, anonimã,pe care o considera drept primul document al Eteriei în care se face apel lapopoarele balcanice40.

Entuziasta proclamaþie a fost scrisã ºi editatã în tipografia greacã de laTrei Ierarhi de cãtre directorul acesteia, Manuil Vernardos, unul dintre membriide marcã ai comitetului Eteriei la Iaºi. Este primul document prin care, în þãrileromâne, activitatea Eteriei devine publicã; documentul este semnificativ înmod particular pentru gândirea politicã a autorului. Este adresat nu numaigrecilor, aºa cum a fãcut-o, restrictiv, de multe ori în proclamaþiile saleAlexandru Ipsilanti, ci ºi moldovenilor ºi muntenilor din Þara Româneascã,albanezilor ºi bulgarilor; mai mult, se schiþeazã un adevãrat proiect de reven -dicãri, chiar strategii – reprezentative pentru umanistul M. Vernardos. Ghicimprintre rânduri rememorãri în spirit din înflãcãratul Thurios a lui Rhigas –autorul lor este însã reprezentantul de frunte al coloniei greceºti din Iaºi:

„Elini! Bãrbaþi ai Moldovei ºi ai Þãrii Româneºti! Viteji ºi statornicibulgari, ºi voi, renumiþi albanezi! A sosit, în sfârºit, acel strãlucit timp41 pecare îl doreaþi de atâþia ani!”

Din cele apãrute la Iaºi, unele din proclamaþiile sunt datate. Astfel estecea din 23 februarie 1821, în limba românã, intitulatã Cãtrã norodul Þãrii

Page 22: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Semnatar articol162

42 Ion Bianu, Nerva Hodoº, op. cit., vol. III, p. 387 (Cf. ºi Documente privindistoria României, Rãscoala din 1821, Eteria în principatele române, Bucureºti, 1960,vol. IV, p. 133-134).

43 Ibidem.44 Ibidem.45 Ibidem, p. 387-388.46 Ibidem, p. 388.

Moldovei42. Alta, editatã în martie 1821, apare bilingv, în limbile greacã ºiromânã43: Vestire – Bãrbaþi români!

Unele din proclamaþii sunt numai în greceºte – adresate grecilor dinMoldova ºi Þara Româneascã: „Bãrbaþilor greci, cari vã aflaþi în Moldova ºiîn Þara Româneascã. Iatã, dupã atâtea secole de suferinþã, îºi întinde iarãºiFenicsul Eladei aripile sale cu mãreþie ºi cheamã sub umbra sa pe adevãraþiiºi ascultãtorii sãi fii”44. Cele mai multe sunt publice, altele sunt confidenþiale,adresate membrilor „Societãþii amicilor”, cum este cea din Iaºi, 24.II.1821.„Fraþi ai Societãþii amicilor”, a sosit în sfârºit momentul prielnic ºi dorit!”45.

Stabilindu-ºi cartierul general la Târgoviºte, Al. Ispilanti nu uitã Moldova,cu atât mai mult cu cât evoluþia situaþiei de acolo era îngrijorãtoare. Estecazul proclamaþiei datã la Târgoviºte, în ziua de 6.V. 1821: „Fraþilor cona -þionali cari vã aflaþi în Iaºi ºi în toatã Moldova. Au sosit la urechile meleneorânduielile cari s-au întâmplat în Moldova dupã plecarea mea de acolo”46.

Este momentul de apogeu al activitãþii acestei tipografii dacã avem învedere cã scopul real al acesteia – consolidat pe parcurs dar, evident, în pe -rioada 1820-1821, a fost cel politic, de canalizare a tuturor energiilor intelectualeîn vederea dobândirii libertãþii, a independenþei, pe fondul regenerãrii naþiuniielene ºi constituirii statutului modern grec. Evident, dezastrul insurecþieieteriste în încercãrile crâncene de la Drãgãºani, Secu, Sculeni au dus la încetareaactivitãþii tipografiei din curtea Trei Ierarhilor.

Dezastrul politic atrage dupã sine, simultan, ºi dezastrul culturii. κiînceteazã, la Iaºi, activitatea, nu numai tipografia ci ºi Academia (închisã dealtfel printr-un firman de la Istanbul), studenþii – cei mai mulþi – ºi-au datjertfa de sânge pe câmpia Drãgãºanilor. Cãrþile tipografiei lui Emanuel Vernardosºi-au avut ºi ele soarta lor, legatã fireºte de cea a întregii colonii greceºti.Dacã biblioteca Academiei ºi-a pãstrat în linii mari inventarul preluat ulterior,în 1835, de biblioteca Academiei Mihãilene, bibliotecile particulare, din familiilegreceºti sau cele româneºti, dispar în urma devastãrilor ºi incendiilor provocatede ocupaþia turcã a Iaºilor. Din cãrþile apãrute între 1812 ºi 1820 se pãstreazãcâte un exemplar în Biblioteca Academiei Române sau peste hotare, înbibliotecile din Athos sau Atena. Cele douã cãrþi tipãrite clandestin – Cartea

Page 23: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului

Titlu articol 163

47 Cf. Nestor Camariano, op. cit., p. 71.

de rugãciuni la vreme de rãzboi ºi Antologia de cântece revoluþionare, apãruteîn 1821, au dispãrut; cele rãmase erau distruse ca ºi hârtiile eteriºtilor, pentrua nu periclita, în anii 1821-1822, viaþa posesorilor lor. Din prima a rãmasdoar un singur exemplar în biblioteca „Ghenadeion” din Atena47. Habent suafata libelii…

Greek Printing Houses in the Capital City of Moldavia (17th - 19thCenturies)

Iaºi, the capital city of Moldavia, was an important center on the mapof the eastern Christianity by the large number of monasteries dedicated tothe Holy Places (Jerusalem, Mount Athos, Mount Sinai º.a.), which providedthe vital financial support for the survival thereof.

Several of these monasteries of Iasi were also very important “culturalcenters”, especially by the Greek printing presses which functioned withintheir precinct (the only ones in the Orthodox space). The books printed therewere addressed mainly to the Christians in the East, their book productionbeing directed especially against the Catholic proselytism in those far awayregions.

The first Greek printing house in Iaºi was founded in 1682, in the precinctof Cetãþuia Monastery, by the efforts of patriarch of Jerusalem, Dosithei Notara,with printing material brought from Venice. The second was the printinghouse of St. Sava Monastery, founded in 1715, by Silvestru patriarch ofJerusalem, with the support of prince N. Mavrocordat; this also functionedduring the period 1745-1747 (it also printed books in Arabian, for the Christiansin Syria). The first private printing house of Iaºi was the one of Duca Sotirioviciof Thasos, who carried out a rich activity during the period 1743-1752. Lessknown but very interesting, is the activity of the printing house founded byEmanuel Vernados, which functioned between 1812 and 1821, in the precinctof the Three Hierarchs Monastery. There were printed the edicts of AlexandruYpsilanti and other publications that marked the beginnings of the nationalliberation movement of the Greeks, in 1821.

Page 24: Tipografiile greceºti din capitala Moldovei (secolele XVII ... Macarie 10.pdf · Trei Ierarhi, tipografie care ºi litere greceºti. Este vorba de decretul sinodal al Patriarhului