TESTUL SOCIOMETRIC – METODA DE CUNOASTERE A COLECTIVULUI DE ELEVI/STUDENTI

TESTUL SOCIOMETRIC – METODADE CUNOASTERE A COLECTIVULUI DE ELEVI/STUDENTI

Asistăm în ultimul timp, la o diversificare şi perfecţionare a metodelorsi procedeelor de investigaţie, de colectare si prelucrare a materialuluifaptic. Mai mult ca oricând societatea contemporana simte nevoia uneicunoaşteri tot mai profunde a propriilor sale fenomene si mecanisme pentrua putea apoi interveni în dirijarea lor. Cercetările sociologice seorientează tot mai mult spre macrosocial si mai ales asupra grupului mic.Aceasta se datorează în primul rând prin specificul organizăriiactivităţilor umane care se concentrează tot mai mult spre grup (echipasportiva, colectiv de munca, clasa de elevi, plutonul etc.) incluzând înacelaşi timp diverse domenii: (sport, industrie, educaţie, armata etc.). Tehnicile si metodele de cunoaştere a grupului mic permit nu numai sasurprindă momentele manifestate la acest nivel ci si sa recomande pe bazacelor constatate, modalitatea concrete de acţiune în vederea ameliorăriiunor manifestări sau deviante, conducând spre creşterea eficienteiactivităţii. Latura practic-aplicativa a psihosociologiei iese astfel cupregnanta în evidenta. Cercetările întreprinse asupra grupului mic au uncaracter concret si urmăresc o finalitate (îndeosebi cele de sociometrieasupra cărora ne vom apleca în aceasta lucrare) practica, determinata.Aria de cuprindere a cercetărilor de sociometrie s-a extins continuuasupra celor mai diverse domenii de activitate umana incluzând activitateaeducaţionala s. Toate acestea pot fi investigate cu ajutorul metodelor si procedeelor caracteristice grupului în general. Rezultatele obţinute sunt folosite mai apoi în vederea perfecţionării, acţiunii educaţionale, sau pentru a îmbunătăţii relaţionarea, adaptarea, coeziunea grupului în pregătire. Înainte de a face o paralela între grup si colectivul de elevi/studenţi dorim sa evidenţiem prin ce se caracterizează din punct de vedere psihosocial grupul.

Caracteristicile grupului mic

Cu toate ca grupul ca si calitate sociala a fost si este supus unormultiple investigări este dificil sa se ajungă la o definiţie unanimacceptata a acestuia. Grupul social (din punct de vedere general) estedefinit ca fiind "un ansamblu de persoane caracterizat de o anumita

structura si cu o cultura specifica, rezultate din relaţiile si proceselepsihosociale dezvoltate în cadrul sau".

Se pot distinge câţiva parametri/caracteristici specifici care circumscriuconţinutul conceptului de grup mic:1. Mărimea grupului mic este între 3 (după unii autori 2/4) si 35-40 de membri. Limita superioara este dependenta si de durata funcţionariigrupului ca unitate de sine stătătoare. 2. Relaţiile dintre membri grupului sunt directe, de tipul "face toface", aceasta însemnând ca fiecare poate comunica si efectua schimb deinformaţii cu toţi ceilalţi. Prin urmare grupul apare ca un sistem deinteracţiune sociala, prin care subiecţii îşi coordonează reciprocintenţiile si preocupările, modelându-se unii pe alţii. 3. Fiecare grup se caracterizează printr-o structuraconfiguraţionala proprie, care rezulta din interdependentastatutelor si rolurilor membrilor din care este format. Astfel ţinând contde conţinutul si funcţiile acestor statute si roluri putem distinge maimulte variante structurale ce se întrepătrund si se completează reciproc(structura de comunicare, structura decizionala si executiva, structurasociometrica – determinata de distribuţia afinităţilor si atracţiilorinterpersonale). 4. Coeziunea grupului constituie o rezultanta a concentrăriituturor forţelor ce acţionează asupra indivizilor pentru a se menţine încadrul grupului. Coeziunea este considerata ca fiind o condiţieindispensabila apariţiei si acţiunii unor norme comune acceptate lanivelul grupului. Grupul acţionează ca unitate de sine stătătoarea numaiîn momentul când a atins un nivel minim de coeziune. 5. Dinamica grupului subliniază ca grupul se afla într-o continuamişcare si transformare; într-un proces neîntrerupt de adaptare siacomodare. Se poate vorbi de o dinamica interna (transformările structuriiinterne, a personalităţii membrilor) si de o dinamica externa(transformările ce au loc între grup si calitatea sociala pe fondul căruiafiinţează). 6. Grupurile se constituie în vederea realizării unor scopuri sirezolvării unor sarcini. Acestei caracteristici îi este proprie oputernica încărcătura motivaţionala, ajungând si direcţionând activitateasi comportamentul membrilor grupului. Toate aceste caracteristici se afla într-o strânsa interdependenta,conţinutul lor având o pondere diferita de la un domeniu la altul.

Analogia dintre grupul mic si colectivul de elevi

Definirea noţiunii de colectiv, la majoritatea autorilor, se realizeazăfolosind ca gen proxim noţiunile de "totalitate"/"grup", A. S. Makarenkoprin studiile sale desprinde doua coordonate ale unui colectiv de elevi,prezenta scopului si caracterul sau de organizare social.

În sens logic grupul constituie noţiunea generala, iar colectivul noţiuneaspecie. Din punct de vedere al sferei grupul este o noţiune supraordonataiar colectivul de elevi o noţiune subordonata. Definind colectivul deelevi prin analogie cu grupul social se recunoaşte necesitateacircumscrierii caracteristicilor proprii colectivului pentru al diferenţiade alte grupuri sociale. Luând în considerare notele definitorii alegrupului mic se pot preciza sensul psihosocial si pedagogic dobândite prinraportarea lor la colectivul de elevi:

a) Din punct de vedere al mărimii colectivului, acesta este formatdintr-un număr ce oscilează între 10- 15 si 30- 35 de elevi. Reunirea lor în colectiv este determinata de dorinţele sau opţiunileşcolare a celor în cauza, dar în acelaşi timp si de factori obiectivi. În momentul constituirii clasa este un grup formal, instituţionalizat prinmasuri administrative si organizatorice atât la nivel central cât si lanivelul scolii. Ulterior între elevi se stabileşte o reţea complexa derelaţii interpersonale, informale, afective si spontane, care completeazăsi substituie relaţiile formale în cadrul colectivului de elevi saustudenţi militari. Datorita climatului psihosocial specific, a timpuluipetrecut împreuna, aceste relaţii formale dar mai ales informale seamplifica puternic, implicând o deosebita dinamica. În interiorul claseisau plutonului se concretizează constituirea unor subgrupuri în cadrulcărora domina îndeosebi relaţiile informale.

b) Relaţiile din interiorul colectivului de elevi indiferent ca suntinformale sau formale se bazează pe contacte directe, de tipul "face toface". Astfel clasa sau plutonul pot fi considerate grupuri primare, întimp ce anul de studiu, compania, liceul sau academia sunt grupurisecundare. La nivelul colectivului scolii, relaţiile dintre membri şaisunt mai îndepărtate în spaţiu si timp, cu o frecventa mai redusa, fiindlipsite de acea încărcătura afectiva specifica relaţiilor directe sipermanente din interiorul clasei.

c) Structura colectivului de elevi este generata de interrelaţiileexistente între membri ei. Aceste interrelatii se pot structura în funcţiede interdependenta rolurilor si statusurilor, astfel încât putem distingedoua structuri fundamentale: o structura formala si o structura informala.

Prima, structura formala apare ca rezultat al investirii oficiale aelevilor sau studenţilor în diferite roluri (sef de grupa, comandant depluton/ sef de clasa, înlocuitor la comanda companiei, cancelar, planton,G. S. S. etc.). în urma acestor investiri cu roluri făcute de comandantulde companie, comandantul de pluton/ diriginte, vor apărea în mod firescdiverşi lideri oficiali /formali, permanenţi/temporari. Aceştia formeazăun organism de conducere însărcinat cu urmărirea, îndeplinirea, atingereaunor obiective comune. Structura formala este un rezultat al unificăriiacestor relaţii formale într-un tot unitar. Forma si conţinut ei suntdeterminate de autoritatea si modul în care se iau deciziile si seîndeplinesc sarcinile. Prezenta dirigintelui, a comandantului de pluton/ acomandantului de companie, ca lider formal adult

, imprima un anumitspecific reţelei relaţionale a structurii formale, atât pe orizontala câtsi verticala. Liderul formal si cel informal manifesta mai multe funcţiiprintre care asigurarea condiţiilor în vederea atingerii scopurilor sauacţiuni îndreptate în vederea menţinerii coeziunii grupului.

Structura informala se caracterizează prin aceea ca interacţiunea dintremembri grupului de elevi, nu este impusa sau reglementata din exterior, eaeste rezultatul firesc, natural si spontan al relaţiilor intersubiective,psihologice ce se stabilesc între elevi. Acestea sunt relaţiiinterpersonale între personalitatea diferite, care se influenţeazăreciproc, prin care elevii se percep, comunica, acţionează si reacţioneazăunii în raport cu alţii, se cunosc, se apropie, se asociază, se îndrăgesc,se ajuta, se împrietenesc sau dimpotrivă, se suspectează, devin geloşi, seresping etc. Structura informala are un caracter afectiv, simpatetic,bazat pe legături sociometrice de simpatie, antipatie si indiferenta întremembri şai. Putem spune ca este vorba de "expansiunea afectiva"(atitudinea elevului fata de ceilalţi colegi), dar în acelaşi timp si de"incluziunea afectiva" (atitudinea clasei fata de elev). Cele doua laturiconstituie un tot indisolubil, una neputând exista fora cealaltă.Conexiunea complexa dintre ele conduce la o interinfluenţare reciproca,expansiunea fiind predominat individuala iar incluziunea predominat

sociala, ambele au un caracter psihosocial. În funcţie de aceste relaţiiinformale apar aşa zişii lideri informali/persoane preferate. Daca lideriiformali se impun mai ales în virtutea rolului si funcţiei pe care ledeţin, liderii informali se impun în virtutea unor calitatea personaleapreciate de colegii lor. Cele doua tipuri de structuri, formala siinformala specifice colectivului de elevi se afla într-o strânsainterdependenta. Structura informala se cristalizează după un anumit timpdar are o dinamica si dezvoltare proprie, continua. Tocmai de aceeastudiul sociometric asupra căruia ne vom opri mai apoi, nu poate firealizat cu succes, astfel încât sa surprindă o anume stabilitaterelaţionala, decât după un anumit timp de la formarea clasei, timp în careelevii sa ruseasca sa se cunoască între ei, sa manifeste simpatii sauantipatii.

d) Coeziunea grupului. Din punct de vedere sociologic colectivul de elevica realitate supraindividuala, nu poate fi redusa la sumaparticularităţilor psihice ale elevilor, ea fiind o rezultanta, calitativdeosebita, ce apare tocmai din interacţiunile stabilite între ei.Coeziunea colectivului reflecta convergenta dintre membri şai,concentrarea interacţiunii lor în vederea integrării elevilor într-un totunitar.

e) Dinamica colectivului surprinde totalitatea transformărilor ce au locîn interiorul clasei/plutonului, transformări care îi imprima acestuia întimp o anume traiectorie. Dinamica este determinata de adaptarea,integrarea sau subordonarea celor doua structuri, de contradicţiile,conflictele, intoleranta/toleranta dintre membri colectivului, care semanifesta si se modifica permanent. Odată cu admiterea în şcolile militare de învatamânt a fetelor, relaţiiledin grupul de elevi/studenţi militari s-au diversificat, astfel acest faptdeterminând o amplificare a dinamicii si în mod implicit influenţând majortoate caracteristicile colectivului militar.

f) Ca oricare alt grup colectivul de elevi se constituie în vedereadesfasurarii unei activitatea si a atingerii unor scopuri fundamentale. Dinacest punct de vedere colectivul de elevi este un "grup educaţional" încare membri lui sunt orientaţi spre realizarea unor scopuri majore cusemnificaţie sociala si finalitate educativa.

Un rol deosebit în realizarea scopurilor îl au comandantul decompanie/dirigintele, care trebuie sa coordoneze activitatea, sastabilească cerinţe, care sa conducă mai apoi la satisfacerea obiectiveloreducaţionale.

Structura, interacţiunea si conţinutul circumscriu, toate la un loc,specificul colectivului ca grup social microstructura. Cunoaşterea loreste deci o premisa indispensabila pentru toate acţiunile educative ce seîntreprind asupra sa.

Fiind un grup social microstructura înseamnă ca prezintă specificul silegităţile sale proprii. Pentru cunoaşterea lor trebuie sa apelam deci lametode si procedee adecvate acestei realitatea.

Metode si tehnici de cunoaştere a colectivului de elevi.

Cunoaşterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoaştereapersonalităţii membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoaşterea colectivuluide elevi vizează surprinderea acelor caracteristici prin care se defineşteca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un grup social.

Putem spune ca identificarea unor trasatori personale ne oferăposibilitatea sa înţelegem mai bine semnificaţia rolurilor pe care lejoaca elevii, iar prin intermediul acestora sa pătrundem în mecanismulprocesului de interacţiune, mecanism care declanşează si determinacaracteristicile colectivului ca un tot unitar. Cunoaşterea poate parcurgesi drumul invers, de la trăsăturile definitorii colectivului, prinintermediul comportamentelor ce rezulta din exercitarea rolurilor, lacondiţiile interne si particularităţile psihologice ale membrilor şai. Înacest al doilea sens putem spune ca tehnicile sociometrice asigura ocunoaştere amănunţita mai ales a structurii informale/afective dar si înmod indirect a caracteristicilor de personalitate a elevilor. Fiecarecolectiv are, după cum am văzut, structura sa proprie, care se manifestadiferit. Cunoaşterea sintalităţii colectivului de elevi/studenţi si apersonalităţii fiecăruia dintre ei nu constituie doua acţiuni paralele sauindependente una de alta. Dimpotrivă, ele se completează reciproc nu numaidin punct de vedere gnoseologic, al informaţiilor pe care ni le oferă cisi din punct de vedere metodologic. Cunoscând sintalitatea vom putea facediverse aprecieri cu privire la unele componente ale personalităţii, siinvers, cunoscând personalitatea indivizilor din care este format

colectivul, vom putea interpreta unele manifestări ale sintalităţii. Cunoaşterea dinamicii colectivului reclama un studiu longitudinal sifolosirea unor metode corespunzătoare. Un astfel de studiu ne indica nunumai tendinţa generala de evoluţie a colectivului, ci si principalelemomente nodale ale acestei evoluţii.

În circumscrierea metodelor de cunoaştere a colectivului de eleviimportant este nu numai cum sunt alese ci si modul în care sunt folositesi combinate. ţinând seama de interdependenta care exista întresintalitatea colectivului si personalitatea membrilor şai va trebui saapelam la metode specifice ambelor domenii, cu condiţia ca ele sa fieastfel aplicate si folosite încât sa ne ofere cât mai multe date desprecolectiv ca unitate sociala, ca întreg.

Vom enumera mai jos metodele si tehnicile de cunoaştere a colectivului deelevi/studenţi militari cu obiecţia ca ne vom opri în descriere cupredilecţie asupra tehnicilor sociometrice si metodei aprecierii obiectivea personalităţii, pe considerentul ca acestea doua se completează foartebine si chiar pot fi incluse una în cercetarea celeilalte.

1. Observaţia psihosociala este considerata una dintre metodelefundamentale deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea siasigura obţinerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriuprelucrării si interpretării. Aceasta observaţie este recomandabil a fifăcuta de diriginte/ comandantul de pluton, deoarece aceştia sunt persoanepregătite psihopedagogi, sunt coparticipanţi la viata colectivului,prezenta lor nedenaturând fenomenele si manifestările supuse observării.

Situaţiile si fenomenele asupra cărora se concentrează observaţia pot fi:a) manifestări ale sintalităţii (modul în care se exprima opiniacolectivului în diverse situaţii, conduita colectivului, conduitasubgrupurilor din cadrul colectivului, participarea membrilor ladiscutarea anumitor probleme, modul în care se iau diverse decizii,constatări în legătura cu coeziunea grupului, etc.). b) manifestări psihosociale (autoritatea si influenta liderilor formali,comportamentul liderilor informali, modul în care elevii îşi exercitainfluenta între ceilalţi, etc.).

2. Metoda chestionarului este una din cele mai răspândite metode încercetarea sociala si psihologica. Specificul sau consta în faptul ca se

bazează pe formularea unor întrebări la care subiecţii anchetaţi urmeazăsa răspundă verbal sau în scris.

3. Metoda experimentului este expresia concludenta ainterdependentei dintre cunoaştere si acţiune. Aceasta metoda presupunestabilirea unei relaţii cauzale între variabila independenta si ceadependenta. Se impune un control riguros din partea cercetătorului asupratuturor componentelor situaţiei experimentale, astfel încât relaţia dintrevariabile si modificarea fenomenelor sa fie foarte bine cunoscuta simanipulata.

4. Metoda scărilor de opinii si atitudini (scări de apreciere) secaracterizează prin aceea ca introduce anumite diferenţieri înrăspunsurile subiecţilor, după intensitatea cu care-si exprima opiniile înlegătura cu diferite fenomene. Răspunsurile sunt precodificate si ordonateasemănător unei game, sub forma ascendenta/descendenta, în funcţie deintensitatea/fermitatea care ar corespunde opiniei celui ce răspunde.

5. Tehnica sociometrica

5. 1. Obiectul si metoda sociometriei. Iniţiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originardin România. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte arealităţii sociale, si anume de relaţiile interpersonale, acordând oimportanta deosebita aspectelor cantitative si calitative ale acestora."Sociometria are ca obiect studiul matematic al proprietarilor psihologiceale populaţiilor "În cazul nostru tehnica sociometrica se ocupa cu studiulrelaţiilor interpersonale, îndeosebi acelor relaţii simpatetice care sebazează pe atracţii si respingeri între membrii colectivului. Serealizează cu ajutorul unor formule si calcule matematice surprindereaunor calitatea/caracteristici relaţionale ale grupului de elevi.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumentesi procedee destinate sa înregistreze si sa măsoare configuraţia siintensitatea relaţiilor interpersonale din interiorul grupului şcolar. Subaceasta denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere amaterialului faptic, cât si cele de prelucrare, interpretare sauprezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabilepentru cunoaşterea concreta a interacţiunilor ce se stabilesc în cadrulcolectivului de elevi/studenţi. Studiul sociometric are o tripla

orientare: în primul rând cunoaşterea de câtrediriginte/comandant/psiholog a afinităţilor exprimate de membri grupuluisi implicit a relaţiilor din cadrul colectivului; în al doilea rând ocunoaştere mai buna de câtre elevi a propriilor lor poziţii în grup; si înal treilea rând, dar nu cel din urma, îmbunatatirea relaţiilor si aclimatului psihosocial a grupului şcolar prin acţiuni psihologicespecifice.

Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se potdetermina:– amplasamentul, statutul unui elev/student în câmpul relaţiilorinterpersonale (lider, popular, izolat, ignorat, respins, etc.), – structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrulsau, – diversele centre de influenta, – percepţia grupului fata de un anumit membru, – coeziunea de grup, etc.

Uşor de administrat si prelucrat oferind foarte multe date asupramicrogrupului cercetat testul sociometric poate crea uşor iluziainstrumentului "ideal". Totuşi trebuie atrasa atenţia asupra unor limiteprivind utilizarea testului sociometric: acesta nu epuizează totalitatearelaţiilor interpersonale, ceea ce implica în mod obligatoriu corelarealui cu alte metode si tehnici de cercetare; criteriile testuluisociometric trebuie corelate cu orientarea valorica si cu motivaţiilepreferinţelor exprimate; pentru asigurarea succesului cercetării trebuiecreata o atitudine de înţelegere, dispoziţii si atitudini favorabile alesubiecţilor fata de test; cercetătorul trebuie sa dea dovada de delicateţesi competenta psihosociala, el este recomandabil a fi un observatorparticipant care sa creeze la elevi sentimentul utilitarii participăriilor la test, sa-i implice personal.

Modalitatea de alcătuire, administrare, prelucrare, interpretare atestului sociometric precum si prezentarea rezultatelor va fi redata subforma unui algoritm, particularizat la colectivitatea urmărita. Putem sale definim ca metode sau etape ale tehnicii sociometrice:– testul sociometric;– matricea sociometrica;– indicii sociometrici;– sociograma (reprezentarea grafica a relaţiilor);

– cadranele sociometrice;– prezentarea în fata clasei/individual a rezultatelor.

5. 2. Testul sociometric este considerat instrumentulprincipal si punct de plecare în cunoaşterea diferitelor aspecte aprocesului de interacţiune ce se manifesta în colectiv. El oferă doarmaterialul brut în legătura cu aspectele relaţionale ale elevului si alegrupului în totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra sinumai pe baza celor rezultate vom putea cunoaşte aceste aspecte.

Toate aprecierile, interpretările si rezultatele obţinute în urmaprelucrării sunt dependente de fidelitatea datelor oferite de test.Fidelitatea depinde de sinceritatea răspunsurilor la întrebările testului,sinceritate care la rândul ei este determinata de felul în care a fostîntocmit testul si de modul în care a fost aplicat.

Testul sociometric consta în formularea unor întrebări prin intermediulcărora se solicita fiecărui elev sa-si exprime simpatiile si antipatiilefata de ceilalţi colegi ai şai. Foarte important este ca întrebările saaibă la baza criterii atent alese, care sa fie în concordanta cuinteresele, preocupările si aspiraţiile tuturor elevilor, dar si cuinteresele cercetării. Este necesar sa li se ofere elevilor suficientemotive pentru a răspunde cât mai sincer. În cercetarea pe care amîntreprins-o am folosit un test sociometric cu 4 întrebări solicitândelevilor sa indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare (vezianexa 1- testul sociometric). Aceste întrebări pot avea ca referinţadiverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului liber,participarea la sarcini profesionale, cooperarea în cadrul echipeisportive, etc. În cazul nostru întrebările nu s-au referit la un anumeaspect, ci s-a lăsat un criteriu general, tocmai pentru a acorda libertateelevilor, pentru ca aceştia în răspunsurile lor sa nu fie restricţionaţi.La fiecare răspuns dat s-a urmărit si motivaţia deoarece din acestemotivaţii se poate realiza într-o oarecare măsura evaluarea obiectiva aelevilor.

Etapele aplicării testului sociometric:a) membri grupului primesc motivări, li se explica scopul cercetării:– fiecare îşi va cunoaşte mai bine locul în grup, – în repartizarea anumitor sarcini se va tine cont si de preferinţeleinterpersonale,

– se va tine cont de relaţiile sociopreferentiale si în structura formalaa grupului;b) se obţine încrederea subiecţilor în caracterul confidenţial alrăspunsurilor la întrebări;c) se distribuie membrilor grupului formularele cu întrebări ce urmează afi completate si se explica clar modul de completare;d) se precizează caracteristicile situaţiei:– grupul în cadrul căruia se fac alegerile si respingerile;– sensul fiecărei întrebări;– limitarea la un anumit număr de răspunsuri, se recomanda 3 sau 5 răspunsuri în funcţie de mărimea grupului;– se explica faptul ca poate răspunde atât cât corespunde preferinţelor sale dar sa nu depaseasca numărul maxim indicat;– se precizează faptul ca ordinea preferinţelor este o ordine valorica, cel de pe locul întâi sa fie cel mai preferat, iar următorii în ordine descrescătoare;– nu se impune o limita de timp pentru completare. e) se recoltează răspunsurile.

Testul sociometric se poate folosi într-o cercetare transversala pentru asurprinde evoluţia relaţiilor colectivului. Astfel testul urmează a fiadministrat periodic, iar rezultatele obţinute sa fie comparate între ele.Trebuie specificat faptul ca reluarea testului la intervale prea scurte îidiminuează eficacitatea, subiecţii orientându-se mai mult dupărăspunsurile anterioare, care sunt încă vii în memorie, decât după ceea cesimt în momentul respectiv. De asemenea în cazul în care intervalele suntprea mari riscam sa pierdem din vedere dependenta stricta dintre fenomene.Putem recomanda pe baza experienţei reluarea testării sociometrice anual.

5. 3. Matricea sociometricaDatele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu douaintrări, unde atât pe verticala cât si pe orizontala sunt trecuţi eleviidin colectivul respectiv. Pe verticala se trec punctele atribuite dinalegerile/respingerile colegilor nominalizaţi, iar pe orizontalapercepţiile pozitive si negative atribuite de asemenea colegilor.

Matricea sociometrica este mai mult un instrument tehnic decât unul decunoaştere. Ea facilitează descoperirea si ordonarea datelor brute pe care

ni le oferă testul si asigura condiţiile necesare pentru manipularea siprelucrarea lor.

Pe verticala se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, cu culoareroşie +3, +2, +1 puncte în dreptul colegilor aleşi, preferaţi, iar cuculoare albastra – 3, – 2, – 1 puncte în dreptul colegilor respinşi,nominalizaţi la întrebarea a doua. Pe orizontala se trec percepţiilepozitive reprezentate prin cercuri roşii si percepţiile negativereprezentate prin cercuri albastre. Mai apoi în capetele de tabel alemetricii sociometrice se calculează suma punctelor obţinute din alegeri sirespingeri si suma percepţiilor pozitive/negative.

Primul coleg ales la prima întrebare primeşte +3 puncte, al doilea +2puncte, iar al treilea +1 punct. Primul coleg nominalizat la întrebarea adoua primeşte – 3 puncte, al doilea – 2 puncte, iar al treilea – 1 punct.Toţi cei trei nominalizaţi la întrebarea a treia primesc nediferenţiat uncerc roşu, iar cei trei nominalizaţi la întrebarea a patra primesc deasemenea nediferenţiat un cerc albastru (anexa 2).

5. 4. Indici sociometrici. Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric si trecute înmatrice se pot calcula o mulţime de indici sociometrici. Prezentam mai joscâţiva din cei mai importanţi indici sociometrici:a) indicele statusului sociometric arata poziţia ocupata de o persoana în cadrul grupului si se calculează după formula:I=n / (N- 1), unde n = numărul alegerilor primite de respectiva persoana, N = numărul membrilor grupuluiL. D. Zeleny propune o alta formula de calcul mai adecvata luându-se înconsiderare atât poziţia individului în grup, cât si stabilitatea acesteipoziţii:I = I’ ± D = ∑i / (N- 1) ± ∑(i’- i) / (N- 1)unde I’ determina poziţia persoanei în grupD arata stabilitatea pozitieii reprezintă intensitatea alegerilorb) indicele expansivitatii sociometrice permite determinarea cantitativa aorientarii individului spre membrii grupului prin luarea în calcul atât aexpansivitatii pozitive cât si a expansivitatii negative:I = (E+) + (E-) = [(n+) / (N- 1)] + [(n-) / (N- 1)]unde (n+) = număr de alegeri emise

(n-) = număr de respingeri emiseN = numărul membrilor grupului* acest indice masoara si gradul de integrare a individului în grup, cucât valoarea e mai mare cu atât individul e mai bine integrat în grup. c) indicele sensibilitatii rationale exprima capacitatea individului dea-si evalua propria sa pozitie în grup; exprima acuratetea perceptieirelaţiilor sociometrice cu privire la propria persoana. I = Aa / Ap unde Aa = numărul asteptarilor de a fi alesAp = numărul alegerilor primited) indicele asocierii persoanelor în cadrul grupului se calculează dupăformula:I = n / [ k(N- 1)/2 ]unde n = numărul relaţiilor simetriceN = numărul membrilor grupuluik = numărul alegerilor permise* cu cât valoarea indicelui asocierii e mai mare cu atât relaţiile în grupsunt mai bune. e) indicele coerentei grupului exprima, de asemenea, calitatea relaţiilorsociometrice la nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare,cu atât grupul este mai coeziv. I = R×q / U×p unde R = numărul alegerilor reciproce, U = numărul alegerilor unilateralep = k / (N- 1), q = 1 – pk = numărul alegerilor permise N = numărul membrilor grupului

5. 5. SociogramaPe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociogramacare ne prezintă sub forma grafica relaţiile interpersonale din interiorulcolectivului. Ea scoate în evidenta printr-un mod grafic nu numai loculfiecărui elev ci si diverse tipuri de retele interpersonale. Aceste retelese cuantifica în sociograma prin diferite simboluri grafice.

Exista doua categorii de sociograme, individuale si colective. Primele nusunt altceva decât un extras din sociograma colectiva si prezintă situatiaunui elev aşa cum rezulta ea din totalitatea relaţiilor cu ceilalţicolegi. O sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legăturilordintre molecule) sau sub forma "ţinta" (relaţiile sunt prezentate încadrul unui număr de cercuri concentrice). Numărul cercurilor din care e

formata "ţinta" poate fi mai mic sau mai mare în funcţie de numărulelevilor din clasa sau în funcţie de distanta

sociometrica dintre elevi.Este recomandat un număr de cercuri impar astfel încât cercul de nivelmediu (de ex. cercul 4 din 7) este nivelul corespunzător statutuluisociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare,în care se afla elevii cu punctajul total pozitiv, iar cercurile dinexterior corespund nivelului de "neintegrare", în care se afla elevii cupunctaj total negativ. (vezi anexa 3)

Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este aşezat încentrul cercului numărul 1(cerc numerotat astfel de la interior spreexterior). Cu cât un elev are un punctaj mai mic cu atât se depărtează maimult de centrul cercului 1 sau chiar de grup (vezi anexa 3).

Sociograma colectiva ne oferă posibilitatea cunoaşterii structuriipreferenţiale ce se stabileşte în interiorul colectivului, indicându-se înmod grafic cine cu cine relaţionează din punctul de vedere alafinităţilor. Pe grafic alegerile sunt reprezentate printr-o săgeata roşie B), iar respingerile printr-o săgeata(A îl alege pe B, adică A albastra B). Relaţiile reciproce ne apar ca o(A îl respinge pe B, adică A liniecontinua dubla cu vârful spre ambele sensuri, în culoarea corespunzătoare.Se pot realiza analize multiple si foarte complexe, cât si apreciericalitative diverse în funcţie de: numărul alegerilor/respingerilor,subgrupurile care se formează, statutul sociometric al elevilor ce facparte dintr-un subgrup sau altul, distanta dintre ei, etc. Daca un elevtrimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are altasemnificaţie decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu unstatut sociometric mai mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificaţiepozitiva sau una negativa în raport cu poziţia subgrupului din care faceparte în cadrul colectivului clasei.

5. 6. Cadranele sociometrice ne oferă posibilitatea de aprelucra si interpreta relaţiile interpersonale sub aspectul dinamicii lorîn timp. Comparând datele ce figurează în cadrane se pot desprinde o serielarga de trasatori ale colectivului ca întreg. Observând pondereadistribuţiei elevilor în cadrane se pot cunoaşte influentele si

"constrângerile" pe care colectivul le poate exercita asupra lor.Procedeul cadranelor surprinde fenomenele sociale în intimitatea lor.

5. 7. Prezentarea sociogramei se poate face în fata clasei(punctând pe aspectele generale) dar si individual (punctând pe aspecteleparticulare ale elevului). Trebuie sa subliniem ca este recomandat a sescoate în evidenta partea pozitiva a concluziilor astfel încât saîmbunatatim climatul psihosocial, sa încălzim relaţiile dintre elevi. Seimpune conştientizarea fiecărui elev asupra rolului, statutusului sipozitiei sale în grup în mod realist si consilierea acestora pentru adiminua conflictele sau atitudinile negative.

6. Metoda aprecierii obiective a personalităţiiMetoda, după cum se poate constata din însuşi enunţul ei, urmăreştecunoaşterea unor trasatori de personalitate. Acest lucru se realizează cuconcursul celor ale căror trasatori vrem sa le cunoaştem. Datele necesaresunt obţinute de la elevi prin aprecierile pe care sunt solicitaţi sa lefacă asupra propriilor colegi în motivarea alegerii sau respingerii lor.Ipoteza ce sta la baza metodei este aceea ca aprecierile pe care le facelevii asupra colegilor lor includ informaţii reale despre personalitateaacestora. Cu cât elevii convieţuiesc mai mult împreuna, cu atât se cunoscmai bine si ca atare aprecierile vor fi mai obiective. Elevii auposibilitatea sa se observe reciproc în situaţii concrete de activitate sicomportare, aprecierile având un suport real.

Se impune necesitatea îmbinării metodelor mai sus prezentate pentru aobţine în cele din urma o cunoaştere cât mai exacta a colectivului deelevi. Cunoaşterea clasei sau plutonului nu poate fi o acţiune de campaniece se desfasoara în anumite momente, ci una continua.

BIBLIOGRAFIE

2. Ioan Nicula – "Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi ",Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucureşti, 19783. Ion Radu – "Psihologie şcolara ", Edituraştiinţifica, Cluj Napoca, 19744. Paul Popesc – Neveanu – " Manual de psihologie pentru cl. a X- a ",Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucureşti

19935. Catalin Zamfir – "Dictionar de sociologie "Editura Babel, Bucureşti, 19936. Marin Calin – "Teoria educatiei " EdituraALL, Bucureşti, 1996

 

 

 

 

Anexa 1 Testul sociometric

1. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine ati dori sa fiti din nou

coleg? Dece?1. 1…………. 1. 2…………. 1. 3…………. 2. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine nu ati dori sa fiti din nou coleg?De ce?2. 1…………. 2. 2…………. 2. 3…………. 3. Cine crezi ca te-a ales, ca te-a nominalizat la prima întrebare? De ce?3. 1…………. 3. 2…………. 3. 3…………. 4. Cine crezi ca te-a respins, ca te-a nominalizat la a doua întrebare? Dece?4. 1………….

4. 2…………. 4. 3………….