-Tudor Arghezi – TESTAMENT

Testament

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, Decat un nume adunat pe-o carte.

In seara razvratita care vineDe la strabunii mei pana la tine,Prin rapi si gropi adanci,Suite de batranii mei pe branci,Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,Cartea mea-i, fiule, o treapta

. Aseaz-o cu credinta capatai.

Ea e hrisovul vostru cel dintai,Al robilor cu saricile, plineDe osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam, acum, intaia oara,Sapa-n condei si brazda-n calimara,Batranii-au adunat, printre plavani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potriviteSi leagane urmasilor stapani.

Si, framantate mii de saptamani.

Le-am prefacut in versuri si-n icoane.Facui din zdrente muguri si coroane.Veninul strans l-am preschimbat in miere,Lasand intreaga dulcea lui putere.Am luat ocara, si torcand usureAm pus-o cand sa-mbie cand sa-njure.Am luat cenusa mortilor din vatraSi am facut-o Dumnezeu de piatra,Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,

Pazind in piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amaraO gramadii pe-o singura vioara,Pe care ascultand-o a jucatStapanul, ca un tap injunghiat.Din bube, mucegaiuri si noroiIscat-am frumuseti si preturi noi.Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinteSi izbaveste-ncet pedepsitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptatirea ramurei obscureIesita la lumina din padureSi dand in varf, ca un ciorchin de negi,Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenese pe canapeaDomnita sufera in cartea mea.Slova de foc si slova fauritaImparechiate-n carte se marita,Ca fierul cald imbratisat in cleste.Robul a scris-o, Domnul o citeste,Far-a cunoaste ca-n adancul eiZace mania bunilor mei

Teme ale creatiei lirice

(univers poetic)

-poezia filozofică: Testament, Ex libris, Epitaf, Portret, Cuvânt, Rugă de

seară, Duhovnicească, De ce-aş fi trist;

- -poezia socială: vol. Cuvinte potrivite, Cântare Omului, Flori de mucegai, 1907 – Peizaje;

poezia erotică: vol. Cuvinte potrivite, Versuri de seară: -amânarea sentimentului iubirii (Melancolie, Creion - Obrajii tăi mi-s dragi); -posibilitatea desluşirii sentimentului erotic: Mireasa, Mirele, Căsnicie etc

-poezia boabei şi a fărâmei: Versuri de seară, Cartea cu jucării

Testament-Arta poetica

Arta poetică este o operă literară în care autorul îşi exprimă propriile convingeri despre arta literară şi despre aspectele esenţiale ale acesteia. Autorul îşi exprimă în mod direct concepţia despre poezie (principiile de creaţie: elemente de laborator poetic, surse de inspiraţie, teme, modalităţi de creaţie şi de expresie; rolul social al poeziei) şi despre rolul poetului ( relaţie poet-creaţie/inspiraţie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul său social).

Poezia “Testament” aflata in fruntea primului volum de poezii,”Cuvinte potrivite” (1927) reflecta lirismul subiectiv si constituie poate cea mai cunoscuta arta poetica din lirica romaneasca.Alte poezii programatice sunt: “Portret”, “Ruga de seara”, “Ia aminte”

Tema poeziei- exprima conceptia despre

arta a lui Arghezi si defineste programatic intrega creatie lirica a poetului in care cuvantul este atotputernic, stapan absolut al universului, iar opera literara este rodul harului divin si al trudei.

Titlul “Testament” este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni. De asemenea, titlul ilustreaza si in sens propriu faptul ca poezia este un “act oficial” intocmit de poet prin care lasa mostenire urmasilor opera sa literara. “ Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe o carte”

Structura Textul poetic este structurat in 6 strofe

cu nr.inegal de versuri,cu metrica si ritmul variabile.Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu,intre strabuni si urmasi,intre rob si Domn,tot atatea ipostaze pt.eul liric.

INCIPITUL,conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,contine ideea mostenirii spirituale,"un nume adunat pe-o carte",care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Conditia poetului este concentrata in versul:"decat un nume adunat pe-o carte",iar poezia apare ca bun spiritual si peren:"Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte...".

Metafora "seara razvratita" face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor,care se leaga de generatiile viitoare,prin "carte". Enumeratia "rapi si gropi adanci",ca si versul urmator "Suite de batranii mei pe branci",sugereaza drumul dificil al conoasterii,si al acumularilor strabatut de inaintasi.

Formula de adresare,vocativul "fiule" ,desemneaza un potential cititor,poetul identificandu-se,in mod simbolic,cu un tata,ca un mentor al generatiilor viitoare.

In strofa a doua,"cartea",creatie elaborata cu truda de poet,este numita "hrisovul vostru cel dintai",cartea de capatai a urmasilor."Cartea"-"hrisov" are pt.generatiile viitoare valoarea unui document fundamental,asemeni Bibliei.

Metafora "carte" ,are un loc central in aceasta arta poetica,fiind un element de recurenta

Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala.Astfel "sapa",unealta folosita pt.a lucra pamantul,devine"condei",unealta de scris,iar "brazda" devine "calimara",poetul aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul.Poetul este,prin urmare,un nascocitor care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pt.vite",in "cuvinte potrivite",metafora ce desemneaza poezia ca mestesug,ca truda,si nu ca inspiratie divina.

Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica:"Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sa-mbie,cand sa-njure".Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile,dar si sa stigmatizeze raul din jur ("sa-njure"),arta avand functie cathartica(purificatoare),dar si moralizatoare .

In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic,prin faptul ca durerea,revolta sociala sunt concentrate in poezie,simbolizata prin "vioara",instrument mul mai reprezentativ pt.popor decat clasica lira: "Durerea noastra surda si amara/Ogramadii pe-o singura vioara .

Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului,concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire:"Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".

Poezia reprezinta pt.Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor:"Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si izbaveste-ncet pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor".

Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza,arta contemplativa, "Domnita",”pierde" in favoarea mestesugului poetic: “Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea”.

Poezia este atat rezultatul inspiratiei,al harului divin “slova de foc”,cat si al mestesugului,al trudei poetice “slova faurita”: “Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita”.

Conditia poetului este redata in versul “Robul a scris-o,Domnul o citeste” ; artistul este un “rob”,un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului, “Domnul”.

-Cartea- - o succesiune de echivalente ale „cartii": cartea-treapta, cartea-

hrisovul vostru cel dintai, cartea-cuvinte potrivite, cartea-Dumnezeu de piatra, cartea-rodul durerii de vecii intregi, cartea-slova de foc si slova faurita; însumate, aceste succesive echi valări dau definiţia-sinteză a poeziei.

- substantivul “carte” este, în plan estetic, o metaforă ce sugerează întreaga creaţie a poetului;

-sintagma este un semn al aceleiaşi modestii, cel puţin aparente, prin care poetul se prezintă în calitate de creator al unei opere;

-

Limbajul artistic (estetica uratului): Sintagme poetice aflate in relatie de opozitie; Metafore surprinzatoare ca semnificatii; Epitetele se disting prin inovatie, prin alaturarea de cuvinte

surprinzatoare; Limbajul popular;

Versurile au metrica variabila iar lexicul e abrupt,colturos in consonanta cu asprimea ideilor transmise.

”Poezia e insasi viata, e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planeta lui in cer. Pretutindeni in toate este poezie, ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana” ( Tudor Arghezi)

Alte arte poetice Flori de mucigai

scris cu unghia pe tencuialäPe un pärete de firidä goalä,Pe întuneric, în singurätate,Cu puterile neajutateNici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat împrejurulLui Luca, lui Marcu si lui Ioan.

Sunt stihuri färä an,Stihuri de groapä,De sete de apäSi de foame de scrum,Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngereascäAm läsat-o sä creascäSi nu mi-a crescut -Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bätea departe, afarä.Si mä durea mâna ca o ghiaräNeputincioasä sã se strângäSi m-am silit sä scriu cu unghiile de la mâna stângä.

Ex libris

Carte frumoasa , cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita Mainilor mele, care te-au deschis.

Esti ca vioara, singura ce canta Iubirea toata pe un fir de par, Si paginile tale, adevar, S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroi Si za misleste marea lui fantoma De reverie, umbra si aroma,

Dar jertfa lui zadarnica se pare, Pe cat e ghiersul cartii de frumos. Carte iubita, fara de folos, Tu nu raspunzi la nicio intrebare.