?arul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (n rusa ??????? ????????????? ???????, n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul mparat al Rusiei. A domnit din 1894 pna la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfr?itul revolu?iei din februarie. A fost asasinat mpreuna cu ntreaga sa familie de catre bol?evici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfnt al bisericii ortodoxe ruse.Cuprins [ascunde] 1 Familia. Anii tinere?ii2 ?ar al Rusiei3 Nicolae pe post de monarh constitu?ional4 Boala ?areviciului Alexei ?i Rasputin5 Primul razboi mondial6 Revolu?ia ?i abdicarea7 Execu?ia8 Zvonuri despre supravie?uitorii din familia imperiala9 Sanctificarea10 Evaluarea monarhului11 Copii12 Arborele genealogic13 Note14 Vezi ?i15 Literatura16 Legaturi externeFamilia. Anii tinere?ii[modificare | modificare sursa]mparateasa Maria Feodorovna cu fiul ei Nicolae n 1870.Ca fiu al mparatului Alexandru al III-lea al Rusiei ?i al mparatesei Maria Feodorovna (nascuta Prin?esa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul mparatului Alexandru al II-lea al Rusiei pe linie paterna ?i al Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei pe linie materna. Avea trei fra?i mai mici: Alexandru, George, Mihail ?i doua surori mai mici: Xenia ?i Olga.La 13 martie 1881, n urma asasinarii bunicului sau, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit ?arevici (mo?tenitor al tronului) iar tatal sau ?arul Alexandru al III-lea. Nicolae ?i al?i membri ai familiei au asistat la acest eveniment n timpul ?ederii la Palatul de iarna din Sankt Petersburg,[1] nsa din motive de securitate, noul ?ar ?i familia sa s-au mutat la Palatul Gatchina, situat n afara ora?ului.Nicolae era vazut ca prea blnd de catre durul ?i preten?iosul sau tata care, data fiind moartea sa prematura, nu ?i-a pregatit fiul pentru conducerea vastului imperiu. Acesta se pare ca nici macar nu inten?iona sa-l pregateasca pe Nicolae pentru o astfel de func?ie dificila, considerndu-l "un fel de imbecil" pe care n-are nici un sens sa ncerci sa-l pregate?ti n meseria guvernarii.[2] ?arul Alexandru III ?i numea, de altfel, fiul, "feti?a"[3], iar atunci cnd ministrul lui de finan?e, contele Witte, i-a sugerat ca ar fi timpul sa-l ini?ieze pe mo?tenitor n afacerile tronului, mparatul s-a aratat surprins, declarnd ca e imposibil ca Witte sa nu fi constatat deja, daca a discutat pna atunci cu ?areviciul Nicolae, ca acesta "este un prost."[4] Mai trziu, cnd sfetnicul apropiat al tatalui sau (?i mai trziu ?i al lui), reac?ionarul Pabiedons?iev, a ncercat sa-l ini?ieze n detaliile func?ionarii statului, Nicolae al II-lea s-a lasat absorbit de scobitul n nas.[5] Pabiedons?iev considera ca Nicolae al II-lea "pricepe doar semnifica?ia unor fapte izolate, fara legaturile lor cu restul, fara o apreciere a influen?ei celorlal?i factori care intervin, El adernd la maruntul ?i nesemnificativul Lui punct de vedere."[6] La 26 de ani, cu mai pu?in de o luna nainte de a accede la tronul Rusiei, jurnalul personal al viitorului ?ar Nicolae al II-lea, con?ine stupidita?i gen descrierea unor epice batai cu castane ntre el ?i amicul lui apropiat, prin?ul George al Greciei: "am nceput bataia cu castane n fa?a casei ?i-am sfr?it-o pe acoperi?." Cteva zile mai trziu, jurnalul se face marturia unei alte batai, de aceasta data una cu conuri de pin.[7]?areviciul Nicolae n Japonia, la Nagasaki, 1891.Totu?i n contrast cu un specimen gen mparatul Ferdinand I al Austriei, care retardat mintal fiind, declara candid ca "e u?or sa guvernez, mai greu e sa ma semnez"[8], se pare ca Nicolae nsu?i realiza ca sarcina conducerii unui uria? imperiu aflat n plina faza a industrializarii ?i a unei profunde prefaceri sociale (sau a unei Rusii aflata deja n agita?ie revolu?ionara provocata de abandonarea reformelor politice dupa asasinarea ?arului Alexandru II de catre un grup terorist de stnga), l depa?e?te complet:?areviciul Nicolae Alexandrovici Romanov la 21 de ani.la moartea tatalui lui, ?arul Alexandru III - secerat prematur de alcool ?i-o maladie renala - Nicolae ?i ntreaba cu patetism veri?orul, printre lacrimi, "ce se va ntmpla acum cu mine ?i cu Rusia?" El declara cu aceasta ocazie ca nu este pregatit sa devina ?ar, ca n plus n-a vrut niciodata sa devina ?ar ?i nu ?tie nimic despre cum se guverneaza sau discuta cu mini?trii.[9]Nicolae s-a ndragostit de Prin?esa Alix de Hesse ?i Rhin, o nepoata a Reginei Victoria, dar tatal sau nu a fost de acord cu o astfel de alian?a, el spernd sa perfecteze o casatorie cu o prin?esa din Casa de Orlans, pentru a ntari proaspata alian?a cu Republica Franceza. Numai cnd se afla pe patul de moarte, temndu-se pentru succesiunea dinastiei Romanovilor, Alexandru al III-lea a fost de acord ca Nicolae sa se casatoreasca cu o prin?esa din Germania.Ca ?arevici, Nicolae a facut mai multe calatorii pe tarmuri ndepartate, incluznd o calatorie importanta n Orientul ndepartat de unde s-a ales cu o cicatrice pe frunte. Un japonez considerat de unele surse nebun, altele descriind mai degraba un ultra-na?ionalist.[10], aproape ca l-a omort, dar salvarea a venit de la varul sau, Prin?ul George al Greciei (ziarele japoneze ale vremii considerau totu?i relatarea despre interven?ia prin?ului George drept o simpla roman?are.[10] Fapt este ca familia imperiala rusa, ca ?i cea japoneza, i-a rasplatit pentru salvarea vie?ii ?areviciului, mboga?indu-i, pe doi japonezi (Mukobatake Jisaburo ?i Kitaga Ichitaro) care carau o ric?a ?i care l-au imobilizat ?i lovit cu propria lui sabie pe ex-samuraiul atacant.[10]). Nicolae s-a rentors la Sankt Peterburg cu o ura crescuta fa?a de Imperiul Japonez.?ar al Rusiei[modificare | modificare sursa]ncoronarea ?arului Nicolae al II-leaNicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, ?i la scurta vreme dupa aceea s-a casatorit cu Prin?esa Alix (din acel moment nainte mparateasa Alexandra Feodorovna). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia ?i ?areviciul Alexei. Titlul de ?ar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns n rusa prin bizantinul Kaisar, a fost abolit oficial n 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit n mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul sau oficial era: Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, mparat ?i Autocrat al ntregii Rusii, ?ar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei [11], Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stapn al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia ?i Finlanda, Prin? de Estonia, Livonia, Curlanda ?i Semgalle, Samogi?ia, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria ?i al altor ?ari, Stapn ?i Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Polo?k, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk ?i a toata Regiunea de Nord, Stapn ?i Suveran al ?inutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei ?i al Provinciilor Armene?ti, Suveran al Prin?ilor Montani ?i Circasieni, Stapn al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen ?i Oldenburg, Prin? Mo?tenitor de Norvegia, ?i a?a mai departe, ?i a?a mai departe, ?i a?a mai departe.Nicolae ?i Alexandra, 1894.La festivita?ile de ncoronare de la Moscova din 1895, mai multe mii de persoane au fost calcate n picioare ?i au murit n mbulzeala iscata la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofa mai trziu n aceea?i zi ?i a vrut sa anuleze festivita?ile care urmau, dar a fost convins sa nu faca asta de rude ?i de sfetnici. Mul?i au vazut decesele ca pe o prevestire nefasta. Nicolae nu era pregatit suficient sa domneasca dupa moartea nea?teptata a tatalui sau. Logodna sa cu Prin?esa Alix s-a facut doar cu pu?ina vreme nainte de moartea tatalui sau, iar casatoria s-a facut la scurta vreme dupa funeralii. Nicolae a trebuit sa faca fa?a imediat sarcinii de a fi Autocrat al Rusiei ntr-o perioada de maxima agita?ie politica. Nicolae al II-lea s-a dovedit incapabil sa faca fa?a sarcinilor combinate ale conducerii ?arii n timpul unor situa?ii agitate din punct de vedere politic ?i ale conducerii armatei ruse n cel mai mare conflict interna?ional de pna atunci.El s-a bizuit foarte mult pe sfaturile unchilor sai, Marii Duci (fra?ii raposatului sau tata), ?i de asemenea pe sfatul varului so?iei sale, Kaiserul Wilhelm. Aceste sfaturi corespundeau mai degraba interesului Varului Willy, care spera sa previna crearea unor legaturi mai apropiate dintre Rusia pe de-o parte ?i Anglia ?i Fran?a pe de alta parte. Un razboi cu Japonia, prost planificat ?i condus, (19041905), a adus mari pierderi Rusiei, iar temerile de un conflict mai mare au contribuit la Antanta Ruso-Engleza, alian?a de care Wilhelm se temea a?a de mult.Nicolae facea fa?a ?i unor dificulta?i interne, nu numai situa?iei interna?ionale tensionate. Bunicul sau, ?arul Alexandru al II-lea, fusese asasinat ntr-un atentat pus la cale de revolu?ionari, de?i el era cel care facuse foarte mult sa mbunata?easca situa?ia economica ?i sociala din Rusia. Revolu?ionarii nu erau dornici sa ob?ina puterea n cadrul regimului existent, ci luptau pentru rasturnarea ?arismului (n copilarie, Nicolae ?i familia lui au supravie?uit unei tentative de asasinat cu bomba plasata n tren).?arul Nicolae al II-lea citind ziarul "Sankt Petersburg".Radicalizarea grupurilor politice era consecin?a refuzului ?arului Alexandru al II-lea de a accepta cererea sec?iunii liberale a nobilimii de adoptare a unei forme de guvernare reprezentativa (nu un regim parlamentar ?i cu att mai pu?in un sistem bazat pe sufragiu universal, era vorba doar de un sistem tipic epocii, care sa fie bazat pe o adunare consultativa n care sa poata avea loc o dezbatere de idei ntre membrii claselor privilegiate ?i educate ale ?arii); refuzul ?arului dealtminteri reformator din 1860, de a accepta o adunare na?ionala, a avut consecin?e extrem de grave ?i nefaste pe termen lung: a lipsit Rusia de acea "?coala" care sa ridice, n timp, nivelul politic al publicului - a?a cum se ntmpla n acei ani n Prusia, de exemplu - ?i n acela?i timp a lipsit administra?ia de serviciile a sute de oameni capabili.[12] ncepnd cu domnia lui Petru cel Mare, clasa privilegiata ca ?i mpara?ii ru?i au n?eles ca fara o reforma care sa modernizeze ?ara, aceasta va continua sa piarda influen?a ?i putere n raport cu celelalte na?iuni ale Vestului (?arul Nicolae al II-lea nsu?i a n?eles probabil asta, cnd con?tient fiind de faptul ca Rusia cea napoiata economic ?i industrial nu este capabila sa produca armamentul modern de care Austro-Ungaria erau totu?i capabila, dar nici sa ?i-l procure cumparndu-l pe pia?a la pre?urile exorbitante cerute, a ncercat sa aranjeze semnarea unor n?elegeri interna?ionale "de dezarmare" care sa interzica imperiului rival acest tip de armament.[13]), n ciuda faptului ca era ?ara cea mai populata, mai ntinsa ?i bogata n resurse a Europei. Pentru ?arul Alexandru al II-lea nsu?i, nfrngerea Rusiei n razboiul Crimeii de catre ?arile occidentale, a fost un semnal ca fara reforme, ?ara nu-?i va putea permite sa joace un rol militar ?i politic pe masura dimensiunii ei.[14] De aceea bunicul lui Nicolae, ?arul Alexandru al II-lea, a adoptat o lege de abolire a iobagiei, dar din cauza opozi?iei majorita?ii mo?ierilor, legea a devenit un compromis care era probabil nefavorabil ?aranilor n majoritatea cazurilor, dar care a fost totu?i profitabila pentru stat.[15] Acest fapt i-a dezamagit enorm att pe ?arani, ct ?i mai ales pe membrii radicali ai intelighen?iei, care pledau cauza ?aranimii. Pe acest fond al dezamagirii provocate de refuzul lui Alexandru de a adopta o forma de guvernare reprezentativa ?i de nemul?umire provocata de o lege de abolire a iobagiei nefavorabila majorita?ii popula?iei, unii membrii ai intelighen?iei au concluzionat ca o reforma justa ca ?i o veritabila modernizare a ?arii nu poate avea loc dect rasturnnd regimul ?arist; dintre ace?ti blaza?i s-au recrutat viitorii revolu?ionari.[16] Ultimii doi ?ari care au urmat - Alexandru al III-lea ?i Nicolae al II-lea - au ncercat sa men?ina intacta arhaica autocra?ie[17]: dupa asasinarea ?arului Alexandru al II-lea, prost sfatui?i fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia - ?arul Alexandru al III-lea ?i fiul lui, ?arul Nicolae al II-lea - nu numai ca n-au accelerat sau macar stopat reformele adoptate de parintele ?i bunicul lor, ?i care erau att de necesare pentru modernizarea ?i stabilizarea sociala a Rusiei, ?i care erau deja cerute insistent de catre elita intelectuala a ?arii, ace?tia au ales sa revina chiar ?i asupra acestor timide ?i insuficiente reforme deja adoptate de ?arul raposat[18]: educa?ia, ?i a?a neglijata de regim[19], a devenit nca ?i mai des subiect al restric?iilor, activitatea oganelor de administra?ie locala (zemstvo-urile) a fost mpiedicata, iar comunele au devenit subiect de control strict, prin adoptarea n 1889 a unei legi care introducea func?ia de "zemsky nacialnik", n timp ce func?ia electiva a judecatorului de pace a fost abolita, iar guvernul a fost autorizat sa asume puteri sporite n situa?iile n care ordinea publica era socotita a fi n pericol; pna ?i eforturile absolut apolitice ale zemstvo-urilor au fost obstruc?ionare de puterea centrala. Conflictul ntre societatea rusa care devenea din ce n ce mai educata, urbana ?i complexa, pe de-o parte, ?i fosilizata autocra?ie pe de cealalta, s-a acutizat cu ocazia foametei din 1891, cnd guvernul s-a aratat incapabil sa organizeze eficient ajutorarea ?aranilor muritori de foame ?i cnd societatea civila nsa?i s-a organizat pentru ajutorarea ?aranilor calamita?i.[20][21] Faptul ca guvernul ?arist a pus interesul de clasa al membrilor lui (mo?ierimea) mai presus de supravie?uirea milioanelor de ?arani victime ale foamei ?i holerei, atunci cnd a amnat n plina criza alimentara pentru o luna interdic?ia exporturilor de cereale (oferind astfel ocazia proprietarilor de latifundii sa ncheie contracte de export), a radicalizat ?i mai mult stratul de membrii ai profesiilor liberale.[22]Familia ?arului n 1904.nfrngerea din razboiul cu Japonia a ntarit ?i extins opozi?ia interna fa?a de regim, ducnd la izbucnirea Revolu?iei din Februarie 1905 pe parcursul careia au avut loc greve ?i revolte locale. Popula?ia ?i chiar ?i boga?ii industria?i proteja?i ai regimului, l considerau pe Nicolae al II-lea responsabil de dezastru[23], printre altele ?i pentru ca a trimis trupele ?i marina narmate mai prost dect chiar adversarul "asiatic". Facnd ba?calie de ?tirea ca ?arul a trimis icoane trupelor demoralizate, pentru a le ncuraja, generalul Dragomirov zicea ca "japonezii ne bat cu mitralierele, dar nu conteaza, noi o sa-i batem cu icoane."[24] De altfel, n afara de a fi vinovat pentru ca a implicat armata ntr-un razboi fara a o fi pregatit n prealabil din punct de vedere material, regimul lui Nicolae al II-lea a sapat moralul solda?ilor implicndu-i n ac?iuni de reprimare a miilor de revolte care izbucneau peste tot n vastul imperiu, fapt care n mod inerent deturna armata de la scopul ei normal ?i de la pregatirea ei pentru razboi.[25]Revolu?ia din Februarie l-a for?at pe Nicolae sa accepte un parlament ales prin vot indirect, Duma, concesie facuta publica prin Proclama?ia din Octombrie, asta nu nainte de a masacra 200 de manifestan?i (alte surse vorbesc despre mai mult de o mie de oameni masacra?i pe 9 ianuarie 1905[26]) pa?nici ?i favorabili ?arismului[27] n 9 (22) ianuarie 1905 (data care a ramas sub numele de "Duminica sngeroasa", ?arul nsu?i capatnd numele de "Nicolae sngerosul"[28]), plus masacrarea altor 2000 de grevi?ti la Odessa, cu ocazia procesiunii de omagiere a marinarului omort de ofi?erii de pe cruci?atorul Potemkin (acostat temporar n port), pentru ca s-a facut purtatorul mesajului echipajului care nu voia sa mannce carne cu viermi.[29].Nicolae pe post de monarh constitu?ional[modificare | modificare sursa]Nicolae (stnga) ?i varul sau, regele George al V-lea al Marii Britanii.Rela?iile lui Nicolae cu noua Duma nu au fost foarte bune. Prima Duma, cu o majoritate a Cade?ilor, a intrat imediat n conflict cu ?arul. Nicolae a hotart demiterea premierului liberal moderat Serghei Witte ?i dizolvarea Dumei. Dupa ce ?i n a doua Duma au aparut probleme similare, noul prim-ministru Piotr Stolpin a dizolvat-o n mod unilateral ?i a schimbat legile electorale pentru a permite alegerea mai multor conservatori n viitorele adunari parlamentare. Astfel s-a ajuns la domina?ia liberal-conservatorilor din Partidul Octombrist al lui Alexandr Grucicov. Stolpin, un politician abil, avea planuri ambi?ioase de reforma. Acestea cuprindeau facilitarea mprumuturilor pentru popula?ia saraca de la sate, pentru a le permite sa cumpere pamnt, cu inten?ia de a forma o clasa sociala de agricultori loiali coroanei. De?i scopul ultim al reformelor lui Stolpin era sa ntareasca autocra?ia ?arista ?i nu sa democratizeze ?ara,[30] planurile sale au fost mpiedicate de conservatorii de la curte care aveau mai multa influen?a pe lnga mparat. n preajma momentului asasinarii lui Stolpin de catre un anarhist (?i informator al poli?iei totodata) n 1911, premierul ?i mparatul de-abia ?i mai vorbeau, iar destituirea lui era considerata iminenta.Dupa reac?ia viguroasa a popula?iei la masacrul din 9 (22) ianuarie 1905, Nicolae al II-lea publica "Decretul ?i Manifestul Imperial", o proclama?ie n care condamna protestele ?i ncearca sa puna responsabilitatea pentru pierderile de vie?i omene?ti n contul birocra?iei, sugernd totodata ceta?enilor sa-i trimita direct propuneri pentru mbunata?irea organizarii statului. Manifestul reprezenta doar o manevra tactica, unicul scop el emiterii lui fiind sa cumpere timp pentru regim: nu exista nici un indiciu ca era o reac?ie sincera din partea ?arului.[31] De altfel nu mai trziu de 6 august 1905 devine clar ca ?arul nu inten?ioneaza sa accepte un parlament democratic ?i cu putere de legislator, a?a cum cerea popula?ia, ci doar unul pur consultativ ?i format n majoritate din nobilime.[32] n aceste condi?ii protestele de masa ?i confruntarile de strada continua ?i ncepnd cu 20 septembrie este declan?ata spontan[33] prima greva generala din istoria ?arii;[34] cu aceasta ocazie fiind formate primele soviete ("consilii" sau "sfaturi") muncitore?ti la Petrograd[35] ?i Moscova, pe modelul carora ?i n 1917, cu ocazia revolu?iei din februarie, vor apare altele n toate marile ora?e ale imperiului. Greva generala l for?eaza pe Nicolae al II-lea sa accepte cererile popula?iei, fapt confirmat de publicarea "Manifestului din Octombrie."[36] Acest document era redactat de Serghei Witte, ?i avea rolul de a izola stnga (?i cererile ei de ordin social) prin acceptarea cererilor politice ale liberalilor: acordarea liberta?ilor civile, un regim constitu?ional, un guvern (Rusia sub ?arism, la nceput de secol XX, nu avea nca un guvern reunit permanent, format din mini?trii nsarcina?i cu rolul de a administra ?i coordona diversele arii de activitate ale administra?iei centrale, (A?a cum men?ioneaza ?i Orlando Figes n "O Istorie A Revolu?iei Ruse", ?arul prefera sa-?i ntlneasca mini?trii separat[37], fapt care se materializa n politici contradictorii, ineficiente ?i temporare, care produceau haosul n administra?ie.)[38], nici macar dupa Revolu?ia din 1905 ?i Manifestul din Octombrie Rusia necapatnd un guvern responsabil n fa?a legislativului.[39]) ?i o adunare legislativa aleasa liber.[40] Din pacate, ?arul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie publicarea Manifestului din Octombrie, fara a avea nsa inten?ia de a-l ?i respecta[41][42] ?i deveni astfel un veritabil[43] monarh constitu?ional.[44][45] Daca totu?i monarh constitu?ional nseamna un monarh al unui stat dotat cu o constitu?ie pe care acesta o ?i respecta, Nicolae al II-lea n-a fost unul, iar Rusia n-a fost nici ea niciodata o monarhie constitu?ionala[46], sau daca a fost totu?i pna la lovitura de stat data de ?arul Nicolae al II-lea n iunie 1907, de atunci ncolo n-a mai fost.[47][48]Imediat dupa publicarea "Manifestului din octombrie", celebrarile populare au fost repede umbrite de violen?a: regimul lui Nicolae al II-lea a creat cteva mi?cari pro-monarhiste, sprijinite din ordinul ?arului nsu?i, att financiar ct ?i logistic, de catre poli?ie, ?i care ideologic erau veritabile grupari fasciste avant la letrre; acestea au declan?at un razboi de strada contra grupurilor pro-reforma.[49][50] La doar o luna ?i cteva zile de la publicarea Manifestului din octombrie, mai exact pe 3 decembrie 1905, guvernul ?arului Nicolae al II-lea aresteaza conducatorii sovietului petersburghez; social-democra?ii raspund printr-un nou apel la greva generala ?i la rebeliune armata, nsa muncitorii erau slab pregati?i pentru confruntarea cu for?ele de represiune, astfel ca rebeliunea va fi nabu?ita n snge, districtul Presnia din Moscova fiind distrus n cea mai mare parte, mai mult de 1000 de oameni fiind uci?i, cei mai mul?i dintre ei civili prin?i n focul ncruci?at al combatan?ilor sau victime ale incendiilor produse de lupte; vor urma arestari n masa ?i execu?ii sumare: ordinea va fi restabilita prin teroare.[51] Regim de "monarhie constitu?ionala" nu excludea deci, n opinia ?arului Nicolae al II-lea ?i a cur?ii sale, men?inerea n pu?carii a unei vaste cantita?i de de?inu?i politici, exact ca n vremea presupus-defunctei autocra?ii, ?i nici nu presupunea macar vreun tratament mai uman al minorita?ilor na?ionale: ntre 1906 ?i 1909 mai mult de 5000 de de?inu?i politici vor fi condamna?i la moarte, iar n Baltica, ntr-o campanie de teroare de ?ase luni, armata ?arista executa mai mult de 1200 de oameni, distrugnd cu aceea?i ocazie zeci de mii de cladiri. ?arul Nicolae al II-lea s-a aratat ncntat de modul n care a fost dusa la ndeplinire opera?iunea, laudnd ofi?erii pentru modul "splendid" n care au ac?ionat. Nici popula?ia Rusiei n-a cunoscut o ameliorare a tratamentului din partea autorita?ilor: regimul ?arist al lui Nicolae al II-lea nu va ezita sa duca un razboi de teroare chiar mpotriva propriului popor: n zonele n care ?aranii s-au revoltat, sate ntregi au fost distruse de armata.[52] n total, de la publicarea Manifestului la mijlocul lui Octombrie 1905 ?i aprilie 1906, cnd s-a reunit prima Duma, regimul ?arului Nicolae al II-lea a executat 15 000 de oameni, a mpu?cat sau ranit cel pu?in al?i 20 000, iar poli?ia politica ?arista[53] a deportat sau exilat al?i 45 000, fapt care reprezinta cu greu un debut promi?ator pentru un regim parlamentar.[54] n lupta lor contra revolu?iei ?i nascndului regim liberal, ?arul Nicolae al II-lea ?i curtea sa au decis sa foloseasca antisemitismul drept arma de predilec?ie, ncurajnd numeroase pogromuri.[55]?arul Nicolae al II-lea (stnga) cu generalul Brusilov, n recent ocupata Bucovina, 1916.De asemenea, ca ?i n perioada autocra?iei dinaintea revolu?iei din 1905, muncitorii au continuat sa fie masacra?i de regimul ?arist ?i n noua perioada a?a-zis "constitu?ionala", daca ace?tia protestau n mod pa?nic contra condi?iilor inumane de munca ?i salarizare, a?a cum s-a ntmplat de exemplu cu ocazia masacrarii n Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230[56] de minieri grevi?ti pa?nici[57][58] ?i nenarma?i[59][60] ?i care erau angaja?ii companiei engleze[61] de exploatare miniera a aurului "Lena" ("Lenskoie Zoloto-promi?lenoie Tovari?cestvo" - sau pe scurt "Lenzoto"). Proprietarii erau n majoritate ceta?eni englezi, evrei (membrii ai familiei Ginzburg), nsa ?i francezi, germani ?i americani[62][63][64]), dar printre ac?ionari se aflau ?i mul?i mini?tri ru?i (fostul ministru de finan?e ?i un timp prim-ministrul contele Witte, octombristul ?i fostul ministrul al comer?ului ?i industriei Timiriazev, fostul ministru al comer?ului ?i industriei Tima?ev, directorul Bancii de stat Boianovski) ca ?i membrii ai familiei imperiale, cum era de exemplu chiar mama lui Nicolae al II-lea, mparateasa-mama Maria-Feodorovna.[65]For?ele ?ariste de represiune n-au tras nici macar foc de avertisment, nainte de a trage n plin, n masa pa?nica de muncitori.[66] n 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade n care armata ?arista trage n muncitori, la Kostroma ?i Ivanovo[67], acest ?ir tragic de episoade din perioada a?a-zis constitu?ionala ruinnd ?i ultimele speran?e ale popula?iei ntr-o eventuala evolu?ie graduala a regimului.[68] n opinia unor istorici, printre care se afla ?i faimosul istoric american Leopold Henri Haimson, n 1914, la mai pu?in de zece ani de la precedenta revolu?ie, Rusia se afla din nou pe punctul de a fi teatrul de desfa?urare al unei noi revolu?ii, pe care doar declan?area primului razboi mondial a amnat-o temporar.[69]Boala ?areviciului Alexei ?i Rasputin[modificare | modificare sursa]?areviciul Alexei Nicolaevici, c. 1914Grigori RasputinO problema care complica mult via?a familiei imperiale era chestiunea succesiunii. Alexandra i-a nascut lui Nicolae patru fiice mai nainte ca sa se nasca fiul lor, Alexei, pe 12 august 1904. Tnarul mo?tenitor al tronului era bolnav de hemofilie, care pe la vremea aceea era practic netratabila ?i ducea n mod invariabil la o moarte prematura. Datorita fragilita?ii autocra?iei din acel timp, familia imperiala a ales sa nu divulge nimic n afara palatului starea sanata?ii lui Alexei.Disperata, Alexandra a cautat ajutor pretutindeni; l-a gasit la un mistic, Grigori Rasputin. Se parea ca Rasputin putea sa-l ajute pe bolnav cnd acesta avea hemoragie interna, iar Alexandra a devenit din ce n ce mai dependenta de acest vraci ?i de sfaturile lui, pe care mparateasa le accepta ca venind direct de la Dumnezeu.Nicolae voia sa fie iubit de supu?ii sai. Daca ar fi fost lasat sa ac?ioneze dupa cum credea el, ar fi putut accepta sistemul monarhic constitu?ional ?i ar fi devenit un mparat reformator. Influen?a politicienilor reac?ionari, n principal a so?iei lui ?i a rudelor ei, (cu Rasputin n fundal), a facut acest lucru imposibil.Prin misiunea asumata de Nicolae al II-lea[70] - acesta probabil motivat fiind de dorin?a de a urma, din respect, politica autocratica aplicata de tatal lui, raposatul ?ar Alexandru al III-lea - de a continua sa impuna na?iunii principiul medieval al patrimonialismului (conform caruia Rusia era proprietatea personala a ?arului[71]), acesta a ratat sa salveze dinastia Romanovilor, ?i prin asta nsa?i supravie?uirea monarhiei n Rusia. Daca circumstan?ele ?i dispozi?ia ?arului ar fi fost diferite, n opinia unor istorici, calita?ile personale ale lui Nicolae ar fi permis acestuia sa devina un monarh constitu?ional tot att de bun pe ct erau ?i contemporanii lui care domneau n anumite ?ari ale Europei, cum era Anglia, de exemplu.[72] Mo?tenirea primita de Nicolae de la predecesorii lui, ?i de care acesta a fost finalmente incapabil sa se elibereze, a fost nsa diferita, anume una cu o importanta ncarcatura de misticism[73], conform careia ?arul chiar ar putea fi iubit ca un tata ?i un dumnezeu de supu?ii lui, iar acesta ar putea conduce Rusia secolului al XX-lea bazndu-se doar pe propria-i "inspira?ie divina."[74] Complexitatea statului modern au facut anacronice astfel de fantezii n materie de crmuire, pentru administrarea caruia era deja necesara conjugarea eforturilor, competen?elor ?i talentului ntregii na?iuni.n timpul pelerinajului la Moscova (locul ncoronarii fondatorului dinastiei Romanovilor) cu ocazia sarbatoririi tricentenarului familiei domnitoare, ?areviciul Alexei a suferit o criza de slabiciune provocata de hemofilie exact n momentul n care convoiul imperial parcurgea, la pas, ultimele sute de metrii naintea intrarii n catedrala Uspensky; procesiunea s-a oprit n mijlocul mul?imii de preo?i cntnd, pentru ca tnarul mo?tenitor sa fie purtat pe sus de membrii din garda cazacilor, din public n acest moment auzindu-se exclama?ii de mhnire.[75]Primul razboi mondial[modificare | modificare sursa]?arul Nicolae al II-lea n timpul razboiuluiDupa asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand ?i a so?iei sale la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de catre na?ionalistul srb Gavrilo Princip, Nicolae ?ovaia n legatura cu drumul pe care trebuia sa-l urmeze Rusia. Pe de-o parte, nu voia sa-?i abandoneze alia?ii srbi n fa?a preten?iilor Austro-Ungariei, pe de alta parte, nu voia sa provoace un razboi de propor?ii. ntr- o serie de scrisori schimbate cu Kaiserul, (a?a numita "coresponden?a dintre Willy ?i Nicky "), cei doi ?i reafirmau dorin?a de pace ?i fiecare ncerca sa-l determine pe celalalt sa dea napoi. Nicolae a luat masuri concrete n aceasta privin?a, cernd ca mobilizarea armatelor ruse?ti sa fie facuta numai la grani?a cu Austro-Ungaria, dorind sa previna astfel un razboi cu Germania. S-a dovedit nsa ca era prea trziu ca rela?iile ?i coresponden?a personala sa opreasca mersul evenimentelor. Rusia nu avea planuri de urgen?a pentru o mobilizare par?iala ?i de aceea, pe 31 iulie 1914, Nicolae a luat decizia inevitabila de a ordona mobilizarea generala. Aceasta a dus aproape imediat la declara?ia germana de razboi ?i la dezlan?uirea primului razboi mondial.Izbucnirea razboiului pe 11 august 1914 a gasit Rusia complet nepregatita ?i un nceput promi?ator s-a transformat rapid ntr-un ?ir de nfrngeri cutremuratoare. Nicolae a sim?it ca era de datoria sa sa conduca personal armata ?i ?i-a asumat rolul de comandant suprem dupa eliberarea din func?ie a unchiului sau, Marele Duce Nicolae, (septembrie 1915), dupa pierderea teritoriului care-i revenise Rusiei la ultima mpar?ire a Poloniei. Eforturile mparatului de a supraveghea ac?iunile de pe front au lasat n mod inevitabil treburile de acasa n minile mparatesei. Departe de opinia publica, Nicolae nu n?elegea ct de suspicio?i erau oamenii de rnd fa?a de Alexandra, o femeie care era nem?oaica prin na?tere ?i victima a zvonurilor distructive despre dependen?a ei de Rasputin. Un grup de curteni, profund nemul?umi?i de influen?a nefasta pe care o avea Rasputin asupra efortului de razboi al Rusiei ca ?i asupra prestigiului monarhiei, l-au asasinat pe calugarul-vraci n decembrie 1916.Revolu?ia ?i abdicarea[modificare | modificare sursa]Nicolae al II-lea dupa abdicarea sa din martie 1917nasprirea condi?iilor de via?a din spatele frontului ?i incapacitatea armatei de a men?ine succesele militare temporare din iunie 1916 au dus la o serie de noi greve ?i tulburari n iarna care a urmat. La sfr?itul Revolu?iei din februarie din 2 martie (stil vechi)/ 15 martie (stil nou) 1917 Nicolae al II-lea a fost for?at sa abdice n numele sau ?i al ?areviciului, n favoarea fratelui lui, spunnd: Lasam mo?tenire succesiunea noastra fratelui nostru, Marele Duce Mihail Alexandrovici, ?i i dam binecuvntarea noastra la urcarea pe tron. [76] Marele Duce Mihail a refuzat sa accepte tronul ?i a abdicat a doua zi, ?i astfel trei secole de istorie a dinastiei Romanov s-au ncheiat.Execu?ia[modificare | modificare sursa]Guvernul Provizoriu a hotart la nceput sa-i ?ina pe Nicolae, Alexandra ?i pe copiii lor nchi?i n re?edin?a imperiala, Palatul Alexandru. n ncercarea de a-i ndeparta din capitala ?i de a-i feri de posibile vatamari, guvernul lui Alexandr Kerenski i-a mutat n Tobolsk, n Siberia, n august 1917. Ei au ramas acolo pe durata Revolu?iei din Octombrie, ca mai apoi sa fie muta?i de guvernul bol?evic ntr-un ora? controlat de Armata Ro?ie, Ecaterinburg. ?arul ?i familia sa, inclusiv ?areviciul Alexei grav bolnav, precum ?i c?iva servitori care i nso?isera, au fost mpu?ca?i n subsolul Casei Ipatiev de un pluton de execu?ie bol?evic condus de Iacov Iurovski n noaptea de 16 iulie spre 17 iulie 1918. Execu?ia a fost grabita de avansarea catre Ecaterinburg a subunita?ilor Legiunii Cehe n drumul lor de retragere din Rusia. Temndu-se ca Legiunea Ceha va cuceri ora?ul ?i-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bol?evici au hotart lichidarea imediata a familiei imperiale. Dovezile ca aceasta execu?ie s-a facut cu ?tiin?a ?i cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe, mul?i istorici vaznd n aceasta o razbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare al liderului bol?evic, Alexandr Ulianov, n urma tentativei e?uate de asasinare a ?arului Alexandru al III-lea n 1887.Deoarece CEKA se temea ca solda?ii ru?i nu vor trage asupra ?arului lor, plutonul de execu?ie a fost format din solda?i maghiari, printre ei aflndu-se ?i viitorul lider comunist Imre Nagy.S-a crezut multa vreme ca trupurile lui Nicolae ?i ale familiei lui au fost aruncate ntr-un pu? de mina n locul numit Patru Fra?i. La nceput a?a a fostcadavrele au fost ntr-adevar aruncate n acel loc n noaptea de 16/17 iulie. n diminea?a urmatoarecnd zvonuri despre locul n care se aflau trupurile celor din familia regala au nceput sa se raspndeasca prin ora?ul EcaterinburgIurovski a ridicat mor?ii pentru a-i ascunde n alta parte. Atunci cnd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat n timpul deplasarii catre noul loc desemnat, el a ales alta solu?ie ?i a ngropat cele mai multe cadavre ntr-o groapa comuna patrata, lata de 2,5 m ?i adnca de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile mor?ilor ?i a mascat locul stivuind traverse de cale ferata deasupra. Groapa se afla pe un drum de caru?e parasit, ?oseaua Kroptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Doua cadavre au fost arse.Zvonuri despre supravie?uitorii din familia imperiala[modificare | modificare sursa]Secretul ?inut asupra execu?iei ?i asupra ngroparii trupurilor a dus la zvonuri conform carora mparatul sau membri ai familiei lui ar fi fost nca n via?a. Mai mul?i oameni au pretins ca l-au ntlnit pe mparat n lagare de munca din Siberia prin deceniul al patrulea al secolului trecut. Aceste afirma?ii nu au fost luate niciodata n serios, dar pna prin 1940, un numar de oameni au pretins n mod mai credibil ca ar fi fost copiii ?arului. Cel mai cunoscut caz a fost cel al lui Anna Anderson, care a afirmat ca ar fi fost Marea Ducesa Anastasia ?i chiar a reu?it sa convinga de acest fapt pe mai mul?i membri ai familiei Romanov afla?i n exil. Este foarte posibil ca pna ?i ea sa fi crezut ca este Anastasia, dar testele ADN facute post-mortem au aratat ca acest lucru nu e adevarat.Imediat dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, trupurile Romanovilor au fost localizate, exhumate ?i identificate n mod oficial. Un raport secret al lui Iurovski, care a fost descoperit cam prin 1980, dar care nu a devenit public pna n 1992, a ajutat autorita?ile sa localizeze trupurile. Testele ADN au fost modalita?ile principale folosite la identificare. O proba de snge a Prin?ului Philip, un descendent al Reginei Victoria ?i prin aceasta var cu Alexandra, a fost folosita pentru a identifica pe mparateasa ?i pe fiicele ei cu ajutorul genelor mitocondriale. O alta metoda de identificare a fost noua tehnica medico-legala de supraimpresionare a fotografiilor facute craniilor.Sfin?ii RomanoviDoua trupuri nu au fost gasite nca: acela al lui Alexei ?i al uneia dintre fiice Tatiana, Maria sau Anastasia. n conformitate cu raportul lui Iurovski, trupurile lui Alexei ?i al uneia dintre fiice, identificata de el n mod gre?it drept Alexandra, au fost arse lnga locul de ngropare iar cenu?a lor a fost amestecata ?i ngropata ?i ascunsa. Unele persoane din Rusia, n special clerici ai bisericii ortodoxe ruse, au sus?inut ca trupurile nu sunt ale celor din familia imperiala, dar dupa ndelungate tergiversari birocratice ?i politice, toate rama?i?ele pamnte?ti au fost nhumate n cadrul unei ceremonii impresionante n cripta familiei Romanov din Catedrala Sfin?ii Petru ?i Pavel n 1998, la a 80-a aniversare a execu?iei.Via?a lui Nicolae a fost dramatizata n filmul Nicolae ?i Alexandra, ecranizare din 1971 care adapteaza cartea omonima a scriitorului american Robert K. Massie, istoric care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca parinte al unui copil bolnav de hemofilie, cum a fost ?i Nicolae. .Sanctificarea[modificare | modificare sursa]Pe 4 august 2000, Nicolae ?i membrii apropia?i ai familiei lui au fost canoniza?i drept sfin?i de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumi?i mucenici, atta vreme ct moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credin?a lor cre?tina; n schimb ei au fost canoniza?i drept cuvio?i (supu?i patimirii). Ei erau deja venera?i de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de c?iva ani naintea canonizarii.Evaluarea monarhului[modificare | modificare sursa]Sfntul Nicolae al 2-lea RomanovDate importanteNascut/a 6 mai 1868 (S.N. 18 mai), ?arskoe Selo, Sankt PetersburgDecedat/a 17 iulie 1918, Ekaterinburg, RusiaVenerat/a n Biserica Ortodoxa RusaBeatificat/a 4 august 2000 de sinodul Bisericii Ortodoxe RuseSarbatoarePatronaje RusiaGloriole.svg Sfin?iUnii istorici cunoscatori aviza?i ai Rusiei adesea subliniaza influen?a exercitata de practicile regimului ?arist asupra modului cum guvernul comunist postrevolu?ionar a n?eles sa conduca Rusia n cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Ace?ti istorici vad o legatura directa ntre modul de guvernare n general despotic, criminal, brutal ?i arbitrar al regimurilor ?ariste (?i n primul rnd acela al ultimului ?ar, Nicolae al II-lea, care ?oca n epoca observatorii din Occident[77]) ?i modul asemanator n care ?i regimul-mo?tenitor, postrevolu?ionar, condus de bol?evici, a n?eles sa guverneze ?ara timp de mai bine de ?apte decenii dupa aceea.[78][79][80] Daca la finele Evului Mediu despotismul devastator al unui Ivan cel Groaznic era deja anacronic, tenta?iile autocratice ale ultimilor doi ?ari ntr-o Europa moderna ?i devenind din ce n ce mai democratica, cu un Nicolae al II-lea care mai credea ca un mare stat n secolul XX se poate guverna pe baza inspira?iei divine, ?i care prefera sa masacreze popula?ia rusa care cerea drepturi de care popoarele vest-europene se bucurau deja, dect sa adopte ni?te reforme democratice sincere, ?in cu att mai mult de anacronism.[81][82] Povestea tragica a lui Nicolae al II-lea ?i n acela?i timp ?i aceea a Rusiei de la nceputul secolului al XX-lea arata ca trasaturile personale judecate ndeob?te a reprezenta ni?te "calita?i" certe, func?ie de contextul istoric n care individul este obligat sa se manifeste, se dovedesc a fi de fapt ni?te defecte mortale[83]: respectul pentru tradi?ie ?i practicile nainta?ilor, trasatura att de adnc nradacinata n con?tiin?a ?arului Nicolae al II-lea, l-a mpiedicat sa adopte cu buna-credin?a necesara reformele cerute de popula?ie, ?i asta s-a dovedit relativ repede a fi fatal (att pentru Nicolae ?i familia lui, ct ?i pentru popula?ia imperiului); fie ?i trziu, istoria a sanc?ionat ?arismul pentru prea lunga anchiloza politica de care a dat dovada. De?i cu calita?ile personale de care dispunea, Nicolae ar fi putut func?iona n mod cel pu?in satisfacator n rolul pur decorativ ?i ceremonial de monarh constitu?ional - meserie foarte comoda la urma urmelor, daca nu neaparat ?i foarte pasionanta -, presiunea execitata de tradi?iile dinastiei, ca ?i de anturaj, l-au determinat pe ultimul ?ar sa se opuna democratizarii Rusiei, fapt pentru care unii istorici nici macar nu-l compatimesc pentru rolul de victima brutal executata, n perioada tulbure ?i agitata a razboiului civil.[84]Copii[modificare | modificare sursa]