suport curs nssm

85
SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA Legea care reglementeaza securitatea si sanatatea in munca este Legea 319/2006, iar normele de aplicare sunt prevazute in HG 1425/2006. Aceste acte normative sunt principalele documente in acest domeniu, iar in functie de specificul activitatii, se aplica si urmatoarele hotarari de guvern: - HOTĂRÂRE Nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă - HOTĂRÂRE Nr. 1051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare - HOTĂRÂRE Nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă - HOTĂRÂRE Nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare - HOTĂRÂRE Nr. 1051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare - HOTĂRÂRE Nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă - HOTĂRÂRE Nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Upload: ony-xa

Post on 02-Jul-2015

792 views

Category:

Documents


12 download

TRANSCRIPT

Page 1: suport curs nssm

SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

Legea care reglementeaza securitatea si sanatatea in munca este Legea 319/2006, iar normele de aplicare sunt prevazute in HG 1425/2006. Aceste acte normative sunt principalele documente in acest domeniu, iar in functie de specificul activitatii, se aplica si urmatoarele hotarari de guvern:

- HOTĂRÂRE Nr. 1048 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă

- HOTĂRÂRE Nr. 1051 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

- HOTĂRÂRE Nr. 971 din 26 iulie 2006privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

- HOTĂRÂRE Nr. 1028 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

- HOTĂRÂRE Nr. 1051 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

- HOTĂRÂRE Nr. 1091 din 16 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

- HOTĂRÂRE Nr. 1146 din 30 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

- HOTĂRÂRE Nr. 300 din 2 martie 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile

- HOTĂRÂRE Nr. 355 din 11 aprilie 2007privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor

- ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 12 decembrie 2002 *** Republicată

privind circulaţia pe drumurile publice

Legea 319/2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a

Page 2: suport curs nssm

reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Obligaţiile angajatorilor

Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente. Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

Page 3: suport curs nssm

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă; e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor; b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale. (6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

Angajatorul mai are următoarele obligaţii: a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă.

Page 4: suport curs nssm

d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi. Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor; b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii; c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale; d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate; e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor; f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe; g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă; h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;

Page 5: suport curs nssm

i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică; j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e); l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane; q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; r) să asigure echipamente individuale de protecţie; s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie. Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă. Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori. Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă. Obligaţiile lucrătorilor

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care

Page 6: suport curs nssm

pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. (1) În mod deosebit, lucrătorii au următoarele obligaţii: a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. (2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

Echipamentele de protectie

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.Sunt excluse din definiţia cuprinsă la alin. (1):

Page 7: suport curs nssm

a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului; b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare; c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de alte instituţii de ordine publică; d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier; e) echipamentul sportiv; f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare; g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi. Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare. Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit; b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare. În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile respectiv/respective. Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.

Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de igienă.

Page 8: suport curs nssm

Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusiv pentru locul de muncă. Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie. Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie. (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. (2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale.

Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; b) periodică şi ori de câte ori este necesar.

Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare. Instruirea nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora. Instruirea trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

Page 9: suport curs nssm

Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă. Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de muncă. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze: a) instruirea introductiv-generală; b) instruirea la locul de muncă; c) instruirea periodică. La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate. Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii. După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea. Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general. Instruirea se consemnează în fişa de instruire colectivă. Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul

Page 10: suport curs nssm

lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

Instruirea introductiv-generală

Instruirea introductiv-generală se face: a) la angajarea lucrătorilor; b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar. Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general. Instruirea introductiv-generală se face de către: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţii şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore. În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă; b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă; c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii; d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor. Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.

Page 11: suport curs nssm

Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate. Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate. Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Instruirea la locul de muncă va cuprinde: a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru; b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru; c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru; e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi

Page 12: suport curs nssm

exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

Instruirea periodică

Instruirea periodică are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni. Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.

Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; c) la reluarea activităţii după accident de muncă; d) la executarea unor lucrări speciale; e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Page 13: suport curs nssm

Durata instruirii periodice nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau d) serviciul extern de protecţie şi prevenire. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Accidente de muncă

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; Evenimentul este accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

Este, de asemenea, accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

Page 14: suport curs nssm

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă; i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică; o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

Page 15: suport curs nssm

În situaţiile menţionate lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.

Clasificare: a) După gravitate:— accidente cu incapacitate temporară de cel puţin o zi;— accidente ce produc invaliditate;— accidente mortale.b) După numărul persoanelor :— individuale— colective (accident întâmplat în acelaşi timp, la acelaşi loc de

muncă şi din aceeaşi cauză la cel puţin trei persoane; ele pot fi cu incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau mortale).

c) După natura factorilor generatori de accidente:— accidente mecanice;— accidente termice;— accidente chimice;— accidente electrice etc.

Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.

Bolile profesionale

Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

Page 16: suport curs nssm

Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.

Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

MASURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT

Măsuri de prim ajutor în caz de rănire Orice rană se poate infecta uşor cu microbii de pe obiectul care a produs rănirea, de pe pielea rănită, din praf, din pământ, de pe mâinile persoanei care dă ajutor, de la pansamente murdare etc.0 atenţie deosebită trebuie acordată rănilor murdărite cu pământ, pentru a evita infecţia de tetanos, boală grea, cu un procent mare de cazuri mortale.În aceste cazuri este necesară o intervenţie urgentă a medicului pentru injectarea serului antitetanos care previne apariţia bolii.În timpul pansării este necesar să fie respectate regulile de mai jos:

a) Persoana care acordă primul ajutor la răniri trebuie să-şi spele bine mâinile cu săpun, iar dacă din anumite cauze aceasta nu se poate face, degetele trebuie să fie bine înmuiate în tinctură de iod.

b) Se interzice spălarea rănii cu apă, sau cu oricare alte substanţe farmaceutice, precum şi presărarea prafurilor sau acoperirea cu alifie; toate acestea împiedică vindecarea, introducând în rană murdăria de pe suprafaţa pielii şi provocând prin aceasta formarea de puroi.

c) Cheagurile de sânge nu trebuie îndepărtate de pe rană (aceasta poate provoca o puternică hemoragie).d) Se aşează pe rană un pansament sterilizat, iar apoi se leagă pansamentul cu tifon sau faşă.Materialul care se foloseşte pentru pansarea rănii trebuie despachetat în aşa fel, încât să nu se atingă cu mâinile acea parte a pansamentului, care trebuie pusă chiar pe rană.Dacă din anumite motive nu avem pansament steril, pentru pansare trebuie folosită o batistă curată proaspăt călcată, o bucată de pânză curată etc.Acea parte a pânzei care va fi aşezată pe rană trebuie stropită cu câteva picături de iod, în aşa fel încât să se obţină o pată mai mare decât rana, după aceea se va aşeza pânza pe rană. Deosebit de importată este aplicarea tincturii de iod la rănile murdărite.

Page 17: suport curs nssm

Măsuri de prim ajutor în caz de hemoragie Pentru a opri hemoragia este necesar: a) să se ridice membrul rănit în sus;

b) să se acopere rana care sângerează puternic cu material de pansat din pachet strâns într-un tampon şi să se preseze cu acesta timp de 4—5 minute, fără ca degetele să atingă rana; dacă hemoragia a fost oprită fără a se înlătura materialul aşezat, se va pune deasupra rănii încă o perniţă din alt pachet, sau o bucată de vată şi se va pansa (sub o oarecare presiune);

c) la o hemoragie puternică, dacă aceasta nu se opreşte prin pansare, se va proceda la strângerea vaselor cu sânge (care alimentează cu sânge locul rănit), cu degetele, cu un garou sau cu tifon răsucit, prin îndoirea membrelor la articulaţii. În toate cazurile de hemoragie puternică se va chema de urgenţă medicul;

d) hemoragia poate fi repede oprită dacă se apasă cu degetele vasul sanguin pe osul respectiv, mai sus decât rana (mai aproape de trunchi).

In corpul omenesc există o serie de puncte în care vasele sanguine pot fi strânse prin apăsarea lor pe osul respectiv.

Când nu poate fi aplicată îndoirea din articulaţie, de exemplu în cazul fracturării osului aceluiaşi membru, însoţită de hemoragie puternică, piciorul sau mâna trebuie strânse cu garoul.

În loc de garou poate fi folosit foarte bine un material elastic (tub de cauciuc, jartiere, bretele etc.). Înainte de aplicarea garoului, membrul (mâna sau piciorul) trebuie să fie ridicat.

Dacă persoana care dă ajutor este singură, apăsarea prealabilă a arterei cu degetele, trebuie executată de accidentat.

Garoul se aplică pe partea cea mai apropiată de trunchi a braţului sau a coapsei. Locul pe oare se aplică garoul trebuie să fie învelit cu un material moale, de exemplu cu câteva înfăşurări de pansament sau o bucată din orice material corespunzător. Garoul poate fi aplicat deasupra mânecii sau pantalonilor.

Garoul trebuie întins la aplicare, iar după aceasta, membrul se va pansa strâns, nelăsându-se părţi de piele neacoperite între înfăşurările garoului,

Strângerea membrelor cu garoul nu trebuie să fie excesivă. Ea trebuie făcută numai până la oprirea hemoragiei, deoarece dacă strângerea ţine prea mult, pot fi striviţi nervii. Dacă se observă că hemoragia nu s-a oprit complet, garoul mai trebuie înfăşurat strâns de câteva ori.

Garoul aplicat nu poate fi ţinut mai mult de 1—2 ore, căci în caz contrar se produce amorţirea membrelor lipsite de sânge. Durerea provocată de garou poate fi foarte puternică, ceea ce face ca uneori să fim nevoiţi a-l scoate pentru un timp. Atunci este necesar ca, înainte de scoaterea garoului, artera prin care sângele vine la rană să fie apăsată cu degetele pentru a împiedica reînceperea hemoragiei şi totodată a permite

Page 18: suport curs nssm

accidentatului să se mai calmeze. Membrele vor căpăta astfel un flux de sânge, după care garoul se va aplica din nou. Garoul nu trebuie relaxat brusc, ci treptat.

Dacă nu avem la îndemână o bandă elastică de cauciuc, membrele pot fi strânse cu aşa-numitul „tifon răsucit", improvizat dintr-un material care nu se întinde: o cravată, o curea, o batistă, sau un prosop răsucit, o bucată de stofă etc. Materialul din care se improvizează tifonul răsucit se înfăşoară în jurul membrelor ridicate şi acoperite cu învelişul corespunzător şi se leagă cu un nod pe partea sa exterioară. În acest nod (sau sub el) se introduce un obiect tare oarecare, de exemplu un băţ care se învârteşte până când ne convingem că hemoragia a fost oprită. Pansamentul răsucit nu trebuie să fie prea tare strâns. Răsucind băţul numai atât cât este nevoie acesta se leagă solid.

În cazul unei hemoragii nazale, accidentatul trebuie să fie aşezat cu capul dat uşor pe spate, să i se deschidă gulerul, să i se pună o compresă rece la rădăcina nasului şi pe nas şi să i se strângă cu degetele părţile moi ale nasului (nările), să i se introducă în nas o bucată de vată sau tifon dezinfectat, îmbibat cu apă oxigenată.

Măsurile de prim ajutor în caz de fracturi, luxaţii, contuzii şi smulgeri de ligamente La fracturi şi luxaţii, principala problemă a acordării primului ajutor este aşezarea membrului bolnav în cea mai comodă şi mai liniştită poziţie. Partea accidentată va trebui imobilizată. Această regulă este obligatorie, atât pentru înlăturarea senzaţiilor de durere, pentru prevenirea unor răniri suplimentare ale ţesuturilor înconjurătoare, precum şi pentru prevenirea transformării fracturii în fractură deschisă. când osul din interior străpunge pielea.Pentru cel care acordă ajutorul este acelaşi lucru dacă este vorba de o

fractură sau luxaţie, deoarece îndreptarea luxaţiilor trebuie să fie făcută numai de medic, pentru a se evita rănirea. Sarcina celui care acordă ajutorul constă în asigurarea celei mai liniştite poziţii a părţii rănite a corpului în timpul transportului accidentatului la policlinică. La căderea în cap sau lovirea la cap, care provoacă o stare de inconştienţă ori hemoragie din urechi sau gură, trebuie să ne gândim la posibilitatea fracturării craniului. Primul ajutor constă în aplicarea a ceva rece la cap (sticlă cu zăpadă sau apă rece, compresă rece). La căderea de la înălţimi, dacă există o bănuială asupra fracturii coloanei vertebrale (o durere bruscă în coloana vertebrală, imposibilitatea de a îndoi spinarea şi de a se întoarce), primul ajutor se reduce la următoarele: se introduce cu atenţie sub accidentat o scândură, fără ca acesta să fie ridicat de la pământ sau întors şi se urmăreşte atent ca, la ridicarea accidentatului, trunchiul să nu se îndoaie, pentru a se evita rănirea măduvei spinării.

a) Fracturi şi luxaţii ale claviculei

Page 19: suport curs nssm

Primul ajutor constă în: se aşeză la subsoară, în partea bolnavă un ghemotoc mic de vată, tifon sau orice alt material. Apoi, mâna îndoită din cot, în unghi drept se leagă de trunchi şi se face pansarea de la membrul bolnav spre spate; mai jos de cot, mâna trebuie legată de gât, cu o basma. Pe regiunea rănită se aplică o compresă rece.

b) Fracturi şi luxaţii ale oaselor braţelor

Mâna se va imobiliza între scândurele (atele de lemn). Dacă lipsesc aceste scândurele, ca şi la fracturarea claviculei, se pansează şi se suspendă mâna lângă corp, fără să se pună însă un ghemotoc la subsoară. Dacă la luxaţie mâna este îndepărtată de trunchi, între mână şi trunchi se pune un material moale (de ex. un ghemotoc de hârtie, saci etc.). Se aplică o compresă rece pe locul rănit. Dacă nu există pansament şi basma. se va înveli mâna în poala hainei.

La fracturile şi luxaţiile oaselor palmei şi ale degetelor de la mâini se leagă palma mâinii de o scândurică lată (cu lăţimea de o palmă), în aşa fel încât scândurica să înceapă de la mijlocul antebraţului şi să se termine la sfârşitul degetelor. În palmă se pune în prealabil un cocoloş de vată, pansament etc., în aşa fel încât degetele să fie întrucâtva îndoite peste el. Se pune ceva rece pe locul rănit.

c) Fracturi şi luxaţii ale membrelor inferioare

Se fixează membrul bolnav cu o scândurică, o foaie de placaj, un băţ, carton etc., în aşa fel încât unul din capetele foii să intre mai sus de marginea bazinului până la subsuori, iar celălalt să ajungă la călcâie. Prin aceasta se realizează o imobilizare completă a întregii părţi inferioare. Scândurica se aşeză după posibilitate, fără să se ridice piciorul, ci numai menţinîndu-1 pe loc şi executând pansamentul cu băţul sub şale, genunchi şi călcâi. Se pune ceva rece pe locul contuzionat.

La fractura coastelor se pansează sau se strânge pieptul cu un prosop în timpu1 expiraţiei.

Dacă suntem siguri că există numai o contuzie şi nu o fractură sau luxaţie, atunci pe locul de contuzie se aplică ceva rece (zăpadă, gheaţă. o cârpă înmuiată în apă rece), iar locul contuzionat se pansează strâns. Dacă pielea nu este rănită, ea nu trebuie unsă cu tinctură de iod, nici fricţionată şi nici nu se vor aplica deasupra comprese calde. Toate acestea duc la intensificarea durerilor. În contuzii ale abdomenului, dacă există o stare de leşin, paloare a feţii şi dureri puternice, trebuie chemată „Salvarea" pentru trimiterea la spital (există posibilitatea ruperii organelor interioare cu hemoragie internă ulterioară). La fel trebuie să se procedeze şi în caz de contuzii grele ale întregului corp, datorate căderii.

La luxaţia ligamentelor (de ex: luxaţia călcâiului) când accidentatul prezintă dureri puternice în articulaţie şi umflături, se vor lua următoarele măsuri: aplicarea a ceva rece, pansarea strânsă, linişte.

Page 20: suport curs nssm

Măsuri de prim ajutor în caz de răniri datorită pătrunderii corpurilor străine

Dacă un corp străin pătrunde sub piele sau sub unghii. el poate fi îndepărtat, numai dacă există certitudinea că operaţia va putea fi executată cu uşurinţă şi în întregime. La cea mai mică complicaţie trebuie să ne adresăm unui medic. După înlăturarea corpului străin, locul rănit va fi uns cu tinctură de iod şi pansat.

Corpurile străine, care pătrund în ochi, vor fi înlăturate prin ştergerea ochiului cu un tampon de vată sau tifon, sau prin spălarea cu un jet de soluţie de acid boric sau apă curată dintr-un ceainic; în acest caz accidentatul va fi aşezat pe partea sănătoasă, iar jetul de soluţie va fi îndreptat de la unghiul exterior al ochiului (de la tâmplă) spre cel interior (spre nas). Nu se admite frecarea ochiului.

Corpurile străine din trahee şi faringe vor fi înlăturate numai de medic.

Accidente electrice Unul dintre accidentele cele mai frecvent întâlnite este cauzat de

instalaţiile electrice neexecutate conform normativelor în vigoare sau care sunt folosite ori reparate de personal necalificat sau neinstruit în acest scop. Locurile de muncă prezintă diferite grade de pericol în raport cu instalaţiile electrice cu care muncitorii pot veni accidental sau permanent în contact.În cazul unui accident electric, primul lucru de care. trebuie avut grijă, este scoaterea accidentatului de sub tensiune. În acest caz, trebuie să se ţină seama de faptul că atingerea persoanei care se găseşte sub tensiune, fără respectarea măsurilor de precauţie, prezintă pericol pentru viaţa celui care intervine.Prima măsură care trebuie întreprinsă este rapida deconectare a acelei părţi a instalaţiei, cu care accidentatul se află în atingere.În acest caz trebuie să se ţină seama de următoarele împrejurări:— atunci când accidentatul se găseşte la înălţime, deconectarea instalaţiilor şi scoaterea accidentatului de sub tensiune pot produce căderea lui de la acea înălţime şi trebuie să fie luate măsuri care să realizeze securitatea căderii accidentatului căci în caz contrar, deconectarea îi poate provoca un rău tot atât de mare ca şi curentul electric însuşi;— prin deconectarea instalaţiei se poate stinge în acelaşi timp şi lumina electrică, astfel că este necesar să se asigure alte surse de iluminat; (torţe, lumânări, iluminat de siguranţă, lanterne cu acumulatoare etc.) fără a se întârzia totuşi în acest caz deconectarea instalaţiei şi acordarea primului ajutor accidentatului.

Dacă deconectarea instalaţiei nu se poate executa suficient de repede trebuie luate neapărat măsuri pentru îndepărtarea accidentatului de părţile conducătoare de curent pe care el le atinge.

Page 21: suport curs nssm

La curent de joasă tensiune, se poate întrebuinţa o haină uscată, o scândură sau orice alt material izolant uscat. Nu se admite în aceste cazuri folosirea obiectelor metalice sau umede. Pentru eliberarea de părţile conducătoare de curent, accidentatul poate fi apucat de haină, dacă aceasta este uscată şi se desface, fără a se atinge obiectele metalice înconjurătoare, sau părţile corpului care nu sunt acoperite cu îmbrăcăminte. Se interzice tragerea accidentatului de picioare, fără ca mâinile persoanei care dă ajutorul să fi fost în prealabil bine izolate, deoarece încălţămintea lui poate fi umedă, iar cuiele şi capsele ochiurilor pentru şireturi care se găsesc la încălţăminte sunt bune conducătoare de electricitate.

In cursul operaţiilor de salvare, pentru izolarea mâinilor, în special dacă cel oare acordă ajutorul trebuie să atingă corpul neacoperit cu îmbrăcăminte al accidentatului, trebuie să îmbrace mănuşi de cauciuc şi să încalţe galoşi dielectrici, sau să-şi înfăşoare mâinile cu o eşarfă, o şapcă de stofă, să-şi lase mânecile de la haină peste mâini etc., ori să arunce peste accidentat o pânză impregnată în cauciuc sau chiar o pânză uscată. Se poate admite, de asemenea, urcarea pe o scândură uşoară pe un sul de haine sau orice alt material uscat rău con-ducător de electricitate.

În limita posibilităţilor se recomandă acţionarea numai cu o singură mână.

La joasă tensiune, când curentul se scurge prin om în pământ, iar omul strânge convulsiv în mâini un conductor, este mai simplă întreruperea curentului care trece (prin victimă decât izolarea accidentatului faţă de pământ, împingând sub accidentat o scândură ori ridicându-i picioarele de pe pământ cu ajutorul unei frânghii sau cu îmbrăcămintea sau încercând să-i desfacă mâna. Se vor respecta însă, măsurile de precauţiune menţionate mai înainte, atât în ce priveşte persoana care acordă ajutorul cât şi în ce priveşte accidentatul însuşi. La nevoie conductorul de joasă tensiune trebuie tăiat cu un topor cu mâner de lemn uscat sau cu o sculă oarecare prevăzută cu mâner izolant.

Aceasta se va face cu mare precauţiune; trebuie tăiat fiecare conductor în parte fără a se atinge conductoarele şi numai după ce s-au îmbrăcat mănuşi şi s-au încălţat galoşi de cauciuc dieleoferici.

Măsurile de prim ajutor depind de starea în care se află accidentatul după scoaterea lui de sub curent.

Dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, însă a fost anterior în nesimţire, sau a stat un timp îndelungat sub curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la venirea medicului şi să stea sub observaţie timp de 2—3 ore, iar în caz că medicul nu poate fi chemat imediat, accidentatul trebuie să fie urgent dus la punctul sanitar, asigurându-se mijloace de transport, sau cu targa.

Dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa însă îşi păstrează respiraţia, el trebuie aşezat întins comod; se vor descheia hainele, se va

Page 22: suport curs nssm

crea un curent de aer proaspăt, vor fi îndepărtate persoanele de prisos, i se va da să miroasă amoniac, şi se va fricţiona pentru a i se încălzi corpul. Va fi chemat medicul. Dacă accidentatul respiră neregulat, foarte rar şi spasmodic, ca un muribund, i se va face respiraţia artificială.

Dacă lipsesc semnele de viaţă (respiraţia, bătăile inimii, pulsul), accidentatul nu trebuie să fie considerat decedat. Adesea moartea este aparentă. În această stare dacă nu i se acordă imediat primul ajutor prin efectuarea respiraţiei artificiale, accidentatul merge sigur spre moarte. Respiraţia artificială trebuie efectuată fără întrerupere până la sosirea medicului care trebuie chemat imediat.

Pentru înlăturarea stării de moarte aparentă, fiecare secundă este preţioasă. De aceea, primul ajutor trebuie acordat imediat în limita posibilităţilor, chiar la locul de accident; numai în cazul în care pericolul continuă să ameninţe pe accidentat ori pe persoana care îi acordă ajutorul sau dacă acordarea ajutorului pe loc este imposibilă, accidentatul va fi transportat în altă parte, în care caz transportul victimei se va face numai cu faţa în jos, pentru a se evita înghiţirea limbii.

Electrocutatul poate fi declarat mort numai dacă leziunile exterioare sunt extrem de grave, de exemplu sfărâmarea craniului prin cădere, sau arderea întregului corp.

În toate celelalte cazuri constatarea decesului trebuie făcută numai de medic. Accidentatul nu trebuie în nici un caz îngropat în pământ, sau stropit cu apă, deoarece aceste metode sunt nu numai inutile ci şi dăunătoare.

Art. 10. Măsuri de prim ajutor în caz de electrocutare. După scoaterea de sub tensiune a accidentatului (procedându-se aşa după cum s-a arătat în articolul precedent) şi aşezarea lui pe un loc uscat, se trece de urgenţă la primul ajutor, care constă în aplicarea respiraţiei artificiale.

Respiraţia artificială se aplică numai în cazuri în care accidentatul nu respiră de loc sau respiră extrem de greu, rar, spasmodic ca şi cum ar plânge cu sughiţuri, ca un muribund, sau dacă respiraţia se înrăutăţeşte treptat.Respiraţia artificială trebuie continuată fără întrerupere până la un rezultat pozitiv (readucerea la viaţă) sau până la apariţia semnelor incontestabile de moarte reală (apariţia petelor pe corp sau înţepenirea corpului).S-au întâmplat cazuri în care muribundul a fost readus la viaţă chiar după câteva ore de respiraţie artificială.În timpul respiraţiei artificiale trebuie supravegheată faţa accidentatului. Dacă el mişcă buzele sau pleoapele sau face o mişcare de înghiţire (cu mărul lui Adam), trebuie să se verifice dacă nu a revenit respiraţia naturală. Nu se recomandă continuarea respiraţiei artificiale după ce accidentatul începe să respire normal şi uniform, deoarece aceasta îi poate fi vătămătoare.Dacă după câteva clipe de aşteptare se constată că accidentatul încetează să mai respire se va relua şi continua cu respiraţia artificială.

Page 23: suport curs nssm

Înainte de a recurge la respiraţia artificială, este necesar:a) să se elibereze accidentatul de îmbrăcămintea care îi stânjeneşte respiraţia repede şi fără să se piardă nici o secundă, să i se dezlege fularul, să i se descheie gulerul, pantalonii etc;b) tot atât de repede trebuie eliberată gura accidentatului de obiecte străine (de ex: protezele dentare);c) dacă gura este încleştată puternic, ea trebuie deschisă; în acest scop se scoate în afară falca inferioară. Pentru a putea ridica şi deplasa falca se aşeză cele patru degete ale ambelor mâini în spatele unghiurilor fălcii inferioare, sprijinind degetele mari de extremitatea ei şi se deplasează falca înainte, în aşa fel încât dinţii de jos să se găsească în faţa dinţilor de sus.Dacă în acest fel nu reuşim să-i deschidem gura, trebuie să i se aşeze între dinţi, dar nu între cei din faţă, ci între măsele (la unghiul gurii), încet pentru a nu-i sfărâma, o scândurică, o placă metalică, o coadă de lingură etc. şi să se descleşteze gura.Respiraţia artificială se poate face prin mai multe metode şi anume:a) Metoda Schâfer. Dacă cel care acordă ajutorul trebuie să facă singur respiraţia artificială, este mult mai uşor să aplice metoda Schâfer, al cărui avantaj constă în simplitatea şi uşurinţa ei şi care poate fi uşor învăţată după câteva exerciţii.La această metodă accidentatul trebuie aşezat cu spatele în sus, cu capul pe o mână, cu faţa într-o parte, iar cealaltă mână va fi aşezată de-a lungul corpului; sub obraz i se va aşterne o pânză curată. Dacă este posibil i se scoate limba în afară, fără însă a o reţine în mână. Persoana oare dă ajutorul se va aşeza în genunchi deasupra accidentatului, cu faţa spre capul acestuia, în aşa fel încât coapsele accidentatului să se găsească între genunchii persoanei care acordă ajutorul.

Se aşeză pe spinarea accidentatului, pe coastele inferioare, apucându-le lateral, cu degetele mai apropiate.

Numărând „unu, doi, trei", corpul persoanei care dă ajutorul se va apleca treptat înainte, în aşa fel încât greutatea corpului să se sprijine pe mâinile întinse şi în acest fel, se vor apăsa coastele inferioare ale accidentatului (expiraţie). Fară a dezlipi mâinile de pe spinarea accidentatului, persoana care dă ajutorul va reveni brusc în poziţia iniţială (inspiraţie).

După ce va fi numărat „patru, cinci, sase" persoana care dă ajutorul, se va apleca din nou cu greutatea corpului său pe mâinile întinse numărând „unu, doi, .trei" etc.

b) Metoda Silvester. Dacă ajutorul poate fi acordat de două persoane se va aplica metoda Silvester, întrucât dă rezultate mai bune. Deoarece această metodă este obositoare pentru cel care acordă ajutorul, pentru aplicarea ei este nevoie de personal de schimb.

Pentru metoda Silvester este necesar să se aşeze accidentatul pe spate, punându-i-se sub omoplaţi un pachet de îmbrăcăminte, în aşa fel încât

Page 24: suport curs nssm

capul să-i atârne înapoi. Trebuie să i se cureţe cerul gurii de mucozităţi, să i se scoată limba şi să i se menţină afară, trăgând-o uşor în jos spre bărbie. Cel care acordă ajutorul se va aşeza în genunchi lângă capul accidentatului, apucîndu-1 de mâini lângă coate şi să le apese încet pe părţile laterale ale pieptului acestuia (expiraţie). Apoi numărând „unu. doi, trei", el va ridica mâinile accidentatului şi i le va da peste cap (inspiraţie) şi numărând „patru, cinci, şase" va apăsa din nou mâinile pe piept.

Dacă respiraţia artificială este corect executată se obţine un sunet, din cauza trecerii aerului prin traheea accidentatului, atunci coşul pieptului se comprimă şi se relaxează.

De obicei, dacă aceste sunete nu se aud, aceasta dovedeşte că limba a căzut şi împiedică trecerea aerului. Atunci ea trebuie scoasă mai mult. În cazul fracturii mâinii sau a claviculei nu se aplică metoda Silvester.

În aplicarea ambelor metode trebuie evitată comprimarea excesivă a coşului pieptului, din cauza pericolului de fracturare a coastelor.

De asemenea, trebuie evitate mişcări forţate şi bruşte ale mâinilor accidentatului din cauza pericolului luxaţiilor sau fracturilor.

c) Metoda „gură la gură". Victima este culcată pe spate iar salvatorul se aşeză de o parte şi de alta a corpului accidentatului împingând cu una dintre mâini fruntea acestuia iar cealaltă mână introducând-o sub ceafă, pe care o ridică cu putere.

Salvatorul trage aer în piept, se apleacă pe victimă şi aplică strâns gura sa pe gura accidentatului şi începe insuflarea de aer, astfel ca aerul din plămânii săi să treacă în cei ai victimei fapt care va fi urmărit în mod permanent şi atent de către salvator.

Pentru a împiedica ieşirea aerului prin nas, în clipa insuflării, salvatorul îşi poate aplica obrazul pe nările accidentatului sau îi va strânge nările cu degetele mâinii pe care o ţine aşezată pe frunte. După insuflare, salvatorul îşi ridică capul pentru a face posibilă ieşirea aerului din plămânii accidentatului. Manevra de insuflare se execută de 12—14 ori pe minut, menţinându-se victima în tot timpul manevrei cu capul în poziţia arătată mai sus.

In timpul efectuării metodei se poate aplica pe gura victimei o batistă sau o bucată de tifon.

d) Metoda „gură la nas". Victima este culcată pe spate, iar salvatorul împinge cu o mână fruntea accidentatului, iar cealaltă mână o aşeză sub bărbie, pe care o ridică în sus.

După ce îşi umple plămânii cu aer, salvatorul prinde cu gura nasul accidentatului, efectuând apoi insuflarea şi urmăreşte cu privirea mişcările toracelui (pieptului). Aceste mişcări ale toracelui (pieptului) nu se produc dacă aerul insuflat a ieşit în afară pe lângă gură sau nas), sau capul are o poziţie defectuoasă care nu permite insuflarea aerului prin căile aeriene înspre plămâni.După insuflare, nasul victimei se lasă liber, pentru a permite expiraţia (scoaterea aerului din plămânii accidentatului). Insuflarea se va face de 12—14 ori pe minut.

Page 25: suport curs nssm

În aplicarea oricărei metode de respiraţie artificială, trebuie evitat pericolul ca accidentatul să răcească; acesta nu va fi aşezat pe pământ umed, pe pardoseală de cărămidă, beton sau fier, se va aşterne sub el ceva cald, va fi acoperit şi încălzit în limita posibilităţilor, aşezându-se în jurul corpului şi la picioare sticle cu apă fierbinte, cărămizii sau pietre fierbinţi, bine învelite, pentru a nu-1 frige. Toate aceste măsuri trebuie luate foarte repede, fără ca respiraţia artificială să fie întreruptă, în timpul inspiraţiei, când mâinile persoanelor care acordă ajutorul după prima metodă, sau mâinile accidentatului atunci când se aplică metoda a doua, pot fi îndepărtate timp de 2—3 secunde de coşul pieptului accidentatului.

Art. 11. Accidente termice. Accidentele termice sunt datorate atingerii suprafeţelor încălzite ale utilajelor sau contactului întâmplător cu aburi, apă fierbinte, flacără, acţiunii radiaţiilor solare etc.Efectele accidentelor termice sunt arsurile şi şocul termic.Pentru prevenirea arsurilor se vor izola termic cu azbest, vată minerală sau de sticlă porţiunile încălzite puternic ale utilajelor şi instalaţiilor, realizându-se astfel şi o atmosferă mai bună de lucru prin reducerea căldurii ambiante.In timpul manipulării pieselor fierbinţi trebuie să avem o siguranţă în prinderea lor cu diferite scule sau obiecte izolante.Şocul termic este provocat de radiaţiile calorice ale corpurilor încălzite la peste 60° C, sau de razele solare.Aceste şocuri se manifestă prin supraîncălzirea corpului, dureri de cap, accelerarea pulsului şi respiraţiei, creşterea temperaturii corpului până la 40°C, apariţia convulsiilor muşchilor şi chiar pierderea cunoştinţei, mai ales la cei oare nu sunt obişnuiţi cu munca la temperaturi ridicate.Pentru preîntâmpinarea şocurilor termice este necesar a se lua următoarele măsuri:— izolarea surselor de căldură cu diferite dispozitive pentru micşorarea radiaţiilor, ca perdele de apă, paravane din tablă căptuşită cu azbest sau alt material;

— folosirea duşurilor de aer proaspăt, care micşorează acţiunea dăunătoare a radiaţiilor calorice;

— întrebuinţarea echipamentului de protecţie corespunzător, care să reţină razele calorice şi să permită transpiraţia;

— consumarea de apă carbogazoasă salină;— camerele în care se lucrează la cald, să fie cât mai aerisite şi lipsite

de igrasie.

Art. 12. Măsuri de prim ajutor în caz de arsuri. Arsurile se tratează după gravitatea lor. Când se formează roşeaţă fără băşici sau răni deschise (gr. I) se ung cu jecolan şi se bandajează. Dacă se formează

Page 26: suport curs nssm

băşici sau se distruge epiderma (gr. II) sau se formează răni deschise acestea se ung cu jecolan şi se aplică bandaje sterile, după care accidentatul este trimis la cabinetul medical.

Arsurile şi opăririle, dacă afectează mai mult de o treime din suprafaţa corpului, sunt considerate accidente grave. În general arsurile se vindecă greu din cauza distrugerii ţesutului pielii.

La insolaţii sau şoc termic, se izolează bolnavul într-un loc răcoros, i se dă să miroasă amoniac şi se cheamă medicul, sau se transportă la un punct sanitar.

Art. 13. Primul ajutor în caz de degerături. In cazul degerăturilor nu se recomandă fricţionarea cu zăpadă. În zăpadă se găsesc deseori bucăţi de gheaţă şi nisip, care pot zgâria pielea degerată şi, datorită unei rezistenţe mai mici a ei la infectare, se poate forma puroi. Pentru fricţionarea părţilor degerate ale corpului se recomandă, înainte de toate, folosirea mănuşilor calde şi uscate.

In cameră, membrul degerat poate fi cufundat într-un lighean sau într-o căldare cu apă având temperatura obişnuită a camerei. Această apă trebuie schimbată treptat cu apă mai caldă, până când se ajunge la temperatura corpului (37°C).După ce locul degerat se înroşeşte, el va fi uns cu o grăsime (ulei, untură, alifie boricată) şi legat cu un pansament cald (din stofă ete.). După pansare, mâna sau piciorul degerat trebuie ţinut ridicat. Aceasta micşorează durerea şi previne complicaţiile.

Art. 14. Accidente chimice. Accidentele chimice sunt cauzate de acţiunea agresivă a unor substanţe chimice sub formă de gaze, vapori, soluţii' lichide sau pulberi care au un caracter toxic asupra corpului omenesc. Ele se manifestă prin arsuri chimice, intoxicaţii sau otrăviri.

Căile prin care substanţele toxice pătrund în organism sunt organele respiratorii, digestive şi pielea. Cel mai frecvent, toxinele pătrund în organism prin căile respiratorii, trecând în plămâni şi apoi prin sânge se răspândesc în tot organismul.

Pe căile digestive, substanţele toxice pătrund mai greu şi numai atunci când nu sunt respectate regulile igienice, adică atunci când se mănâncă şi se fumează cu mâinile murdare de substanţe toxice. De altfel, şi efectul lor negativ este diminuat prin amestecul cu alimentele şi cu fermenţii din stomac, aşa încât numai o mică parte pătrunde în organism.

După natura lor vătămătoare asupra organismului, substanţele chimice pot fi toxice (otrăvitoare) şi iritante.Substanţele toxice, pătrunzând în organism, produc intoxicaţii aşa-zis profesionale, manifestate prin tulburări şi fenomene de otrăvire. Ele sunt de două feluri: acute, când substanţa toxică a pătruns brusc în cantităţi

Page 27: suport curs nssm

mari şi cronice, când ea pătrunde treptat, în cantităţi mici şi într-o perioadă 'mai lungă de timp.Primul caz este considerat accident de muncă, iar al doilea boală profesională, ale cărei consecinţe apar mai târziu.

Art. 15. Măsuri de prim ajutor în caz de accidente chimice.În cazul arsurilor chimice provocate de acizi, baze şi oxidanţi puternici

care distrug pielea şi ţesuturile, se va spăla locul respectiv cu apă multă, după care acesta se va pudra cu bicarbonat de sodiu (în cazurile acizilor), sau se va turna oţet diluat (în cazul bazelor).

Arsura la ochi fiind foarte periculoasă, se spală cu multă apă.În cazul intoxicaţiei cu gaze se va scoate accidentatul folosindu-se

masca de gaze sau o batistă umedă la nas, după care va fi dus la aer curat, unde i se va face respiraţia artificială.

După aplicarea măsurilor de prim ajutor se va chema medicul sau se va transporta accidentatul la un punct sanitar.

Art. 16. Transportarea accidentaţilor. Accidentatului nu trebuie să i se pricinuiască dureri sau tulburări prin ridicare si transportare; să se evite zdruncinăturile, el va fi aşezat într-o poziţie comodă sau oare nu ar prezenta pericol pentru el. Accidentatului i se va acorda ajutor şi va fi transportat pe o targă confecţionată din material corespunzător. Accidentatul trebuie ridicat şi aşezat pe o targă la comandă, sau mai recomandabil este ca cei care-1 aşeză pe targă să-şi sincronizeze mişcările prin numărare.

Accidentatul trebuie apucat de partea sănătoasă a corpului, brancardierul stând pe ambii genunchi şi punându-i mâna sub spate şi şezut, în aşa fel încât degetele să se vadă de sub accidentat din cealaltă parte a sa.

El nu trebuie să fie transportat până la targă, ci brancardierul stând în genunchi îl va ridica de la pământ, fără a se scula în picioare, iar altcineva va aşeza targa sub el.

Această măsură este foarte importantă pentru orice fel de fracturi. În aceste cazuri este necesar ca locul fracturii să fie susţinut de cineva.

La fracturarea coloanei vertebrale, dacă targa este moale precum şi la fracturarea maxilarului inferior, dacă accidentatul se sufocă, acesta trebuie aşezat cu faţa în jos.

Pe un loc drept, accidentatul trebuie transportat cu picioarele înainte. La urcarea unui deal sau a unei scări, dimpotrivă, transportarea se va face cu capul înainte. Pentru ca targa să nu aibă poziţia înclinată, brancardierul care se află în partea de jos trebuie să ridice partea lui de targă.

Page 28: suport curs nssm

Pentru a nu legăna targa, brancardierii trebuie să meargă la pas, cu genunchii puţin îndoiţi şi ridicând picioarele pe cât mai puţin posibil (pentru a preîntâmpina şocurile).

La coborârea accidentatului de pe targă, ,trebuie să se procedeze la fel ca şi la ridicarea accidentatului de pe pământ pentru a-1 aşeza pe targă.

Pentru transportarea tărgii pe o distanţă mare, brancardierii trebuie să o ducă pe curele legate de mânere şi să treacă curelele pe după gât.

La transportarea unui accidentat grav rănit este mai bine, pe cât posibil, ca acesta să fie aşezat cu targă cu tot într-un vehicul (fără a fi răsturnat). În acest caz, vehiculul trebuie să meargă foarte încet, pentru a evita zdruncinăturile.

Page 29: suport curs nssm

SITUATII DE URGENTA

METODOLOGIA ACTIVITĂŢII DE ORGANIZAREA A APĂRARII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

1. Aspecte comune ale organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor

În organizarea, desfăşurarea şi conducerea activităţii de apărare împotriva incendiilor se ţine seama de următoarele principii:

- respectarea reglementărilor în vigoare;- priorităţile;- dimensionări optime;- colaborării şi conlucrării cu factorii de interes.Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări

(campinguri, tribune, parcaje, platforme etc.) se realizează astfel încât, în cazul unui incendiu produs în faza de utilizare a acestora, să asigure următoarele cerinţe:

- protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică;

- limitarea pierderilor de bunuri;- preîntâmpinarea propagării incendiului;- protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea şi

salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor presupune:- stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor;- întocmirea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate (decizii,

dispoziţii, hotărâri etc.) prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;

- întocmirea, aprobarea şi difuzarea documentelor specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor (liste, situaţii, instrucţiuni, grafice, planuri, documentaţii tehnice, regulamente de organizare şi funcţionare etc.);

- asigurarea formularelor tipizate (permise de lucru cu foc, autorizaţii de lucru, fişe de instruire) şi a actelor normative de reglementare specifice;

- îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de pregătire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de lege şi de reglementările în vigoare;

- implementarea sistemului de depistare şi cunoaştere a oricăror situaţii sau aspecte care pot favoriza producerea sau dezvoltarea incendiilor (cauze de incendiu, stări de pericol, alte încălcări, scoateri din funcţiune);

Page 30: suport curs nssm

- reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte, convenţii şi alte asemenea situaţii;

- realizarea sistemului operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;

- asigurarea funcţionarii mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor;

- organizarea intervenţiei, în caz de incendiu de către salariaţi, populaţie şi form. specializate;

- analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea de măsuri conforme cu realitatea, precum şi a împrejurări factorilor determinanţi.

2. Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la agenţi economici şi instituţii

A) Stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor

In cadrul agenţilor economici şi instituţiilor funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie una dintre următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:

• compartiment, serviciu, secţie sau birou de regulă la agenţi economici cu risc mare şi foarte mare de incendiu, clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri civile şi aglomerate, cu peste 600 de persoane şi scena amenajată;

• cadre tehnice cu atribuţii de prevenire în stingerea incendiilor, numite exclusiv pentru această act la societăţi şi regii naţionale, agenţi economici şi instituţii cu risc mediu de incendiu, clădiri civile cu săli aglomerate care se încadrează în prevederile lit. a), precum şi la autori administraţiei publice centrale de specialitate;

• cadre tehnice cu atribuţii de prevenire în stingere a incendiilor sau persoane care îndeplinesc principalele atribuţii privind punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în alte situaţii cele menţionate la alin.1 şi 2.

B) Întocmirea, aprobarea si difuzarea actelor de autoritate (decizii, dispoziţii, hotărâri etc.) prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor:

Actele de autoritate emise de patron (decizie, dispoziţie etc.) privind apărarea împotriva incendiilor, se referă la:

a) stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor se realizează prin decizia

Page 31: suport curs nssm

(ordinul, dispoziţia) emisă de patron (administrator/director) în care precizează:

• structura/cadrul tehnic/persoana care îndeplineşte prin cumul atribuţii de apărare împotriva incendiilor;

• persoanele cu atribuţii pe linia apărării împotriva incendiilor desemnate la nivelul secţiilor, atelierelor, compartimentelor etc.;

b) constituirea serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă

Consiliile locale, agenţii economici şi instituţiile au obligaţia să constituie servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă, potrivit prevederilor Legea nr. 307/2006 aprobată şi modificată.

Serviciile voluntare de situaţii de urgenţă sunt structuri profesionale, altele decât unităţile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, încadrate cu personal civil, care au atribuţii privind apărarea vieţii, avutului public şi/sau privat împotriva incendiilor şi situaţiilor de urgenţă, în sectoarele de competenţă stabilite cu acordul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi pentru acordarea ajutorului persoanelor aflate în pericol, în caz de accident sau dezastru.

Serviciile de pompieri civili sunt publice sau private. Serviciile de pompieri private se pot constitui, pe plan local, ca societăţi comerciale, potrivit legii.

c) modul de executare a lucrărilor cu foc deschisPersoana fizică cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator) va

reglementa prin document scris (decizie, dispoziţie) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis;

- stabilirea, dacă este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor combustibile, curăţări prin ardere etc.) şi a persoanelor care le supraveghează;

- stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;

- nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;

- descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;

- întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări, care să fie ţinută de executant asupra sa şi prelucrată cu acesta înainte de începerea lucrării.

Prin foc deschis se înţelege arderea în aer respectiv acea ardere care nu se desfăşoară într-un spaţiu de combustie. Pot fi incluse în această categorie flacără produsă de: brichete, chibrituri, lumânări, lămpi

Page 32: suport curs nssm

sau aparate de gătit, aparate de lipire, tăiere, sudură etc., focul făcut liber în scop de încălzire sau pentru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum şi flacăra care apare în urma unor reacţii chimice.

Efectuarea lucrărilor de sudare, taiere, lipire altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu construcţii civile (publice) pe timpul programului cu publicul în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie depozite ori în alte spatii cu pericol de aprindere a materii produselor sau substanţelor combustibile, este interzisă.

Lucrările de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc. În cazul lucrărilor ce se executa în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de incendiu sau de explozie, precizate în normele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, se întocmeşte autorizaţie de lucru.

Lucrările cu foc deschisAprinderea materialelor combustibile sub acţiunea focului deschis se

poate face prin efecte directe sau indirecte.La lucrările de sudare oxiacetilenică, de lipire cu flacără şi de

debitare cu flacără oxiacetilenică temperatura flăcării poate atinge valori cuprinse între 2.000 şi 3.0000C (fig. nr. 1).

La sudarea sau la debitarea (tăierea) cu arc electric, în centrul arcului temperatura atinge 10.0000C.

Şeful sectorului de activitate, şantier, secţie, depozit, instalaţie etc., în care se execută operaţiuni cu foc deschis, are următoarele obligaţii:

- pregătirea locului, conform art.39 alin.2 din Ordinul ministrului de interne nr.775/1998;

- instruire personalului privind efectuarea lucrării;- controlul după terminarea lucrării.

Focul deschisFocul deschis e utilizat de regula, in scopuri utilitare, pentru pregătitul

hranei, încălzirea încăperilor sau in orice alte situaţii.Se interzice cu desăvârşire lăsarea fără supraveghere a focului

deschis. În aer liber principalul factor favorizant în propagarea focului îl

constituie vântul, prin direcţia şi viteza sa.Alţi factori favorizanţi în propagarea focului sunt: prezenţa materialelor

combustibile în apropiere (ierburi, frunze, căpiţe de fân sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curenţilor de aer.

Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se

Page 33: suport curs nssm

prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:

a) instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă, hidrogen etc.) şi a oxigenului;

b) instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.);

c) gospodăriile de ungere şi acţionările hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile;

d) secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri metalice, de întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor şi utilajelor de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;

e) depozitele de lichide combustibile (benzina, benzen, vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri, motorina etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.;

f) încăperile în care se executa operaţiuni de spălare sau de curăţare cu produse petroliere (benzina, neofalina, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solvenţi inflamabili;

g) încăperile unde se executa lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;

h) încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile;

i) laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizează substanţe combustibile;

j) încăperile de încărcat acumulatori; k) încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control,

automatizare, semnalizare, control trafic; l) încăperile speciale de cabluri electrice; m) construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul

(magazine, teatre, expoziţii, cinematografe etc.), şi alte locuri stabilite. Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m

faţă de locurile cu pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.), fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

Permisul de lucru cu foc

Page 34: suport curs nssm

Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) prevăzut la art. 39 alin. (3) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998, se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se execută lucrarea).

Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi. La terminarea lucrului permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului. În mod similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru.

Când există serviciul privat de situaţii de urgenţă este obligatorie înregistrarea permisului la aceştia, înainte de începerea lucrării, putând trimite la locul efectuării lucrării personal şi/sau autospecial sau mijloace iniţiale de stins incendii.

d) reglementarea fumatuluiFumatul este activitatea care presupune existenţa unui mijloc de

aprindere (chibrit, brichetă) a ţigării, trabucului sau pipei şi a restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat: rest de ţigară (muc), de trabuc, scrum de pipă etc.

Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent economic sau al fiecărei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere.

Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.

În dispoziţie se vor menţiona: locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care

este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete;

locurile amenajate pentru fumat; persoanele desemnate să răspundă de supravegherea

respectării reglementării pe locuri şi sectoare de activitate; alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua

pericolul de incendiu. Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite

folosirea focului deschis, prevăzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în:

a) spaţiile de cazare comună; b) încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură, control şi

automatizare; c) încăperile centralelor termice;

Page 35: suport curs nssm

d) locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile;

e) lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite. În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul se vor instala

indicatoare de securitate specifice, prevăzute de reglementările în vigoare.

e) modul de gestionareDeşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul

tehnologic, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun în locurile destinate depozitării sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să fie în permanenţă curăţenie.

Se colectează: a) pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte

deşeuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatură, canale sau alte locuri, precum şi maculatura de birotică;

b) scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale sau din alte locuri;

c) ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.);

d) depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare.

Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor.

Gestionarea acestora presupune: a) nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a

ambalajelor specifice activităţii; b) indicarea regimului de colectare şi curăţare; c) locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare; d) desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor; e) completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.

f) măsuri speciale din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, care să contracareze efectele perioadelor caniculare sau secetoase

În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizică cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de măsuri speciale care să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.

Măsurile speciale trebuie să cuprindă: a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care

creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;

Page 36: suport curs nssm

b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;

c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;

d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră (copertine, şoproane deschise etc.) sau, după caz, prin răcire cu perdele de apă rece;

e) îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de sticlă) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor solare;

f) intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate pentru agrement în locuri cu vegetaţie forestieră;

g) asigurarea rezervelor de apă pentru incendiu şi verificarea zilnică a situaţiei existente;

h) verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri civili;

i) mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos, prin detalierea cauzelor şi a împrejurărilor favorizante.

Măsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.

g) sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice referitoare la instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor

Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor a persoanelor angajate în muncă constituie parte componentă a activităţii de apărare împotriva incendiilor desfăşurate de persoanele fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.

Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu personal angajat în condiţiile prevăzute de lege sunt obligate să organizeze şi să desfăşoare instruirea acestuia în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor pe baza Ordin MAI nr. 712/2005, precum şi a altor reglementări specifice.

Instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor este parte componentă a pregătirii profesionale a acestora şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi stingerii incendiilor la locul de muncă şi, după caz, în incinta agenţilor

Sunt obligatorii următoarele activităţi:

Page 37: suport curs nssm

1. instruirea la angajare şi instruirea periodică a salariaţilor privind normele, regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi asupra sarcinilor ce le revin din planul de intervenţie

Categoriile de instructaje în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, prin care se realizează instruirea la angajare şi instruirea periodică, sunt:

instructajul introductiv general;

Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

a) sistemul de acte normative generale care reglementează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi de acte normative specifice profilului agentului economic sau instituţiei;

b) modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul agentului economic sau al instituţiei;

c) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;

d) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, cu care sunt echipate construcţiile şi instalaţiile tehnologice proprii, şi modul de utilizare a acestora;

e) modul de acţiune în cazul observării şi anunţării unui incendiu; f) acţiunile ce trebuie întreprinse după perceperea alarmei de

incendiu. La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de

persoane: a) noii angajaţi în muncă (pe bază de contract individual de muncă,

convenţie civilă etc.); b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea

respectivă; c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri; d) elevii şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţii aflaţi în

practică de specialitate.

instructajul specific locului de muncă;

Instructajul specific locului de muncă se face după instructajul introductiv general, executându-se individual de către şeful locului de muncă respectiv.

La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:

Page 38: suport curs nssm

a) caracteristicile fizico-chimice şi clasele de periculozitate ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de muncă;

b) cauzele potenţiale şi riscurile (pericolele) de incendiu şi/sau explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;

c) descrierea, funcţionarea şi modul de urmărire şi intervenţie la instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv la cele de prevenire a incidentelor şi avariilor tehnologice;

d) conţinutul instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi al planurilor de intervenţie specifice;

e) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;

f) sarcinile specifice care îi revin persoanei instruite pentru prevenirea incendiilor, evacuarea persoanelor şi a bunurilor şi pentru anunţarea şi stingerea incendiilor.

instructaj periodic;

Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi şi are o durată de cel puţin două ore, având drept scop reîmprospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.

Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de patron.

Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariaţi, se structurează de regulă astfel:

a) actele normative care reglementează activitatea de apărare împotriva incendiilor;

b) obligaţiile generale şi specifice care revin categoriilor de salariaţi; c) riscul de incendiu, cauzele potenţiale de incendiu prezentate de

instalaţiile utilitare ale construcţiilor şi de procesele de muncă desfăşurate, normele, regulile şi măsurile de prevenire şi înlăturare a acestora;

d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a tuturor sistemelor de protecţie împotriva incendiilor, aflate în dotare;

e) acţiunea salariaţilor în cadrul echipelor de intervenţie (răspuns) în caz de incendiu la antrenamente şi exerciţii practice.

În graficul anual de instruire se menţionează periodicitatea instructajelor şi se precizează zilele în care acestea se execută, eşalonat, pe locurile de muncă şi pe categorii de salariaţi.

Intervalul dintre două instructaje periodice se stabileşte de către patron, ţinând seama de următoarele:

Page 39: suport curs nssm

- cel mult o lună (30 de zile) pentru personalul muncitor cu funcţii de execuţie sau operative;

- 1-3 luni pentru personalul care lucrează direct şi nemijlocit la aparate, maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;

- 3-6 luni pentru personalul TESA din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;

- 1-6 luni pentru personalul TESA care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale şi a administraţiei publice centrale de specialitate şi a instituţiilor statului.

Instructajul periodic se va face obligatoriu în următoarele cazuri: a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la

locul de muncă; b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost

introduse noi tehnologii; c) la reluarea activităţii după producerea unui eveniment negativ

(incendiu, explozie, calamitate naturală, avarie); d) când au apărut modificări ale legislaţiei specifice domeniului

apărării împotriva incendiilor sau conexe acesteia. Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele însuşite şi

deprinderile formate în timpul instructajului periodic se va face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor şi eliminarea deficienţelor constatate.

Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.

instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune

(1) Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru cu salariaţii din locurile de muncă cu risc mare şi foarte mare de incendiu, nominalizate de patron.

(2) Durata acestui instructaj nu va depăşi 10-15 minute. Instructajul pe schimb se efectuează, de regulă, pentru atenţionarea

salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, care trebuie urmărite ţinându-se seama

Page 40: suport curs nssm

de constatările din tura anterioară, precum şi de operaţiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.

instructajul special pentru lucrări periculoase

Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a creării unor condiţii potenţial explozive.

Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel: a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de

lucru; b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de

muncă.

instructajul la conversia profesională

Instructajul la conversia profesională se desfăşoară cu toate categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs, potrivit art. 135 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, şi/sau conform prevederilor Normelor metodologice privind organizarea, desfăşurarea şi absolvirea cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare şi a altor forme de pregătire profesională a şomerilor şi ale Normelor de înfiinţare, organizare şi funcţionare a centrelor de calificare, recalificare şi perfecţionare a şomerilor, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale, nr. 435/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 15 martie 1996.

instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei

Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar diferite activităţi în locuri cu risc de incendiu şi/sau de explozie din incinta agentului economic sau a instituţiei respective, şi anume:

a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;

b) personalul societăţilor comerciale (firmelor) de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service;

c) conducătorii auto şi mijloacele pentru transportul materialelor periculoase şi personalul aparţinând căilor ferate;

d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate;

Page 41: suport curs nssm

e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.Problematica instructajului constă în: I prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general

pentru categoriile următoare de persoane: - personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi

instalaţii; - personalul societăţilor comerciale (firmelor) de reparaţii,

revizii, întreţinere şi de service; II prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de

muncă pentru categoriile de persoane:- conducătorii auto şi mijloacele pentru transportul materialelor

periculoase şi personalul aparţinând căilor ferate; - personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau

firme specializate;III prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele

prevăzute în Ordin MAI nr. 712/2005, (vizitatori în grup de minimum 5 persoane), prin care acestea sunt instruite sumar (maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de prevenire a incendiilor pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate asupra unor pericole existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta agentului economic sau a instituţiei.

2. participarea salariaţilor la instruiri şi exerciţiile privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându-se în vedere următoarele:

a) responsabilitatea patronului privind informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite prin planurile de intervenţie;

b) obligaţiile salariaţilor în domeniul apărării împotriva incendiilor nu vor afecta principiul responsabilităţii patronului, care trebuie să se folosească de instrumentul verificării cunoaşterii acestor obligaţii;

c) în contextul responsabilităţii sale patronul va asigura măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a salariaţilor în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin înscrisuri realizate, după caz, în fişa individuală de instructaj p.s.i., registrul de predare-primire a schimbului sau procesele-verbale de instruire.

Fişele individuale de instructaj p.s.i. se întocmesc pentru toate persoanele angajate, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele dispoziţii generale.

Page 42: suport curs nssm

3. participarea personalului serviciilor de pompieri civili la activităţile de pregătire profesională, stabilite şi aprobate potrivit competenţelor legale;

Obligaţiile de pregătire ale serviciului de pompieri civili sunt stabilite prin Legea nr. 307/2006 modificată şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de patron, întocmit în baza criteriilor minime de performanţă.

4. asigurarea îndeplinirii la termen a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite potrivit legii

Activitatea de apărare împotriva incendiilor se analizează, de regulă, anul, cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.

Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Raportul de analiză va conţine în principiu următoarele probleme: a) implementarea noilor prevederi legale; b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite; c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva

incendiilor; d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului prin

aplicaţii şi exerciţii de intervenţie; e) relaţiile cu terţi privind apărarea împotriva incendiilor; f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de

prevenire şi stingere a incendiilor; g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în

domeniul apărării împotriva incendiilor; h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii. În cadrul fiecărui agent economic, instituţie şi localitate se realizează

un sistem informaţional bazat pe documente (rapoarte), pentru a se sesiza cât mai operativ orice deficienţă care apare cu privire la apărarea împotriva incendiilor.

Documentul (raportul) trebuie să conţină în principiu următoarele: a) descrierea deficienţei; b) sectorul (locul) în care se manifestă; c) data constatării; d) consecinţele posibile; e) propuneri de soluţionare; f) certificarea înlăturării deficienţei. Documentul (raportul) se întocmeşte în două exemplare, dintre care

unul rămâne la şeful sectorului de activitate (locului de muncă) în care s-a constatat neregula, iar celălalt se transmite structurii cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, care le analizează şi face propuneri patronului.

Page 43: suport curs nssm

Analiza, împreună cu propunerile, se întocmeşte lunar pentru cazurile care suportă amânare, iar în celelalte situaţii înlăturarea deficienţelor (neconformităţilor) se face operativ.

Controlul respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor se efectuează de:

a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor constituite (desemnate) în cadrul agentului economic sau instituţiei pe baza unui grafic (anual, trimestrial, lunar, zilnic);

b) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz;

c) serviciile de pompieri; d) patroni (manageri).

h) răspunderi ce revin părţilor în ceea ce priveşte asigurarea apărării împotriva incendiilor pentru cazurile de concesionare, închiriere şi antrepriză;

Potrivit art. 9 din Legea nr. 307/2006, modificată, la încheierea contractelor de concesionare, de închiriere şi de antrepriză, părţile sunt obligate să consemneze în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte asigurarea apărării împotriva incendiilor.

Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acestora, persoanele fizice şi juridice prevăzute care deţin cu orice titlu terenuri, construcţii sau instalaţii tehnologice au obligaţia să colaboreze între ele, contribuind cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau contra unei plăţi.

i) aplicarea în cadrul agentului economic sau al instituţiei a prevederilor unor reglementări din alte sectoare de activitate pentru cazurile sau situaţiile în care reglementările de nivel general nu detaliază toate aspectele, iar cele specifice sunt insuficiente;

Întâlnim deseori situaţii în care, în cadrul unui agent economic sau instituţii de un anumit profil se găsesc anumite secţii, ateliere, depozite etc. specifice altui domeniu de activitate. Putem exemplifica: Activitate de bază: confecţii, depozite de carburanţi, instalaţii cu GPL, ventilatore mecanică, atelier tâmplărie. În acest caz, normele de prevenire şi stingere a incendiilor pentru depozitele respective se aplică din sectoarele respective.

j) contractul, înţelegerea, angajamentul sau convenţia privind asigurarea intervenţiei, în caz de urgenţă, a forţelor specializate, precum şi de pregătire a acesteia;

Potrivit art. 19, lit. h, j şi k din Legea nr. 307/2006 modificată, patronul este obligat:

Page 44: suport curs nssm

- să asigure mijloacele tehnice corespunzătoare şi personalul necesar intervenţiei în caz de incendiu, precum şi condiţiile de pregătire a acestora, corelat cu natura riscurilor de incendiu, profilul activităţii şi mărimea unităţii;

- să asigure contactele, înţelegerile, angajamentele, convenţiile şi planurile necesare corelării, în caz de incendiu, a acţiunii forţelor şi mijloacelor proprii cu cele ale unităţilor de pompieri militari şi cu ale serviciilor de urgenţă ce pot fi solicitate în ajutor; să permită accesul acestora în unitatea sa în scop de recunoaştere, de instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate;

- să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice, echipamentele de protecţie individuală, substanţele chimice de stingere care sunt specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi medicamentele şi antidotul necesare acordării primului ajutor;

k) reglementarea modului de întreţinere, verificare şi reparare a instalaţiilor speciale de semnalizare şi stingere a incendiilor, din dotare:

Construcţiile şi instalaţiile tehnologice se echipează cu sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.

Pentru realizarea protecţiei eficiente împotriva incendiilor, la stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, aparatelor şi altor mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la dimensionarea, amplasarea şi realizarea acestora se va ţine seama de următoarele condiţii:

a) controlul riscurilor de izbucnire, precum şi al dezvoltării şi propagării incendiilor în zona protejată;

b) compatibilitatea între mijloacele tehnice prevăzute, precum şi între acestea şi caracteristicile mediului protejat;

c) complementaritatea reciprocă în îndeplinirea rolurilor, în caz de incendiu, precum şi aportul serviciului de pompieri;

d) asigurarea unui raport optim între instalaţiile, sistemele şi dispozitivele cu acţionare manuală şi cele cu funcţionare automată;

e) corelarea intrării şi menţinerii în funcţiune, precum şi a fiabilităţii mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu timpii corespunzători de siguranţă la foc şi, după caz, cu timpii operativi de intervenţie;

f) prevederea, după caz, a posibilităţilor de alimentare şi prin mijloace mobile a instalaţiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate, precum şi constituirea rezervelor normate;

Page 45: suport curs nssm

g) asigurarea condiţiilor care să permită efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare, conform instrucţiunilor;

h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor omologate, avizate şi agrementate tehnic şi care îndeplinesc condiţiile de calitate, potrivit legii;

i) întocmirea instrucţiunilor şi a schemelor de funcţionare.Sistemele, instalaţiile, aparatele şi dispozitivele de semnalizare,

alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, având o durată în exploatare de peste 15 ani, vor fi supuse unor examinări de apreciere (după caz, expertize) care vor viza:

a) diagnosticarea stării tehnice, în conformitate cu reglementările specifice;

b) concepţia de instalare şi disponibilitatea pe plan tehnologic; c) adaptările şi modificările survenite în timp; d) starea generală de conservare a elementelor componente; e) comportarea funcţională în raport cu eventualele modificări ale

cerinţelor specifice de îndeplinit.Principalele condiţii şi caracteristici specifice care trebuie avute în

vedere pe timpul exploatării sunt: a) accesibilitatea şi vizibilitatea; b) integritatea fizică; c) sensibilitatea detectoarelor de incendiu; d) diagramele de stropire ale capetelor deversoare; e) amplasarea în locurile stabilite.

Page 46: suport curs nssm

PROTECTIA MEDIULUI

Lege nr.84 - 11/04/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluăriiLege nr.19 - 29/02/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

Lege nr.27 - 15/01/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor

Lege nr.265 - 29/06/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Ordin nr.1798 - 19/11/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

Ordin nr.1273 - 16/08/2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei Naţionale pentru Acordarea Etichetei EcologiceOrdonanţă de urgenţă nr.164 - 19/11/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195_2005 privind protecţia mediului

Ordonanţă de urgenţă nr.114 - 17/10/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului

Page 47: suport curs nssm

Ordonanţă de urgenţă nr.68 - 28/06/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

Ordonanţă de urgenţă nr.61 - 06/09/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor Ordonanţă de urgenţă nr.195 - 22/12/2005 privind protectia mediului Ordonanţă de urgenţă nr.195 - 22/12/2005 privind protectia mediului

Ordonanţă de urgenţă nr.152 - 10/11/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării

Ordonanţă de urgenţă nr.243 - 28/11/2000 privind protecţia atmosferei

Ordonanţă de urgenţă nr.78 - 16/06/2000 privind regimul deşeurilor

Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. Definitii: 1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice; 2. arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; 3. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul: a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului; b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;

Page 48: suport curs nssm

4. autorizaţie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune; 5. autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia; 6. avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor chimice; c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000; 7. deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; 8. deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;9. deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; 10. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului,

Page 49: suport curs nssm

supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; 11. echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; 12. ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională; 13. ecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural; 14. efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; 15. emisie - evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol; 16. eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; 17. monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; 18. poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; 19. poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; 20. prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;

Page 50: suport curs nssm

21. sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;

Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice (1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: a) solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei subsecvente; b) respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute; c) nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin actele de reglementare; d) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului; e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe; f) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora; g) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control; h) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii; i) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte"; j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante; k) asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare; l) informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major; m) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;

Page 51: suport curs nssm

n) nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă; o) aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora; p) nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate: q) asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme; r) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu, neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie; s) să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Standardul international ISO 14001:2004 - Sistem de management de mediu - este un standard generic, este aplicabil oricarui tip de organizatie sau sector de industrie.Standardul prezinta cerinte pentru organizatii de a indentifica toate impacturile asupra mediului si aspectele asociate, si apoi sa implementeze actiuni pentru a imbunatati procesele, cu prioritate in zonele cu aspecte semnificative. ISO 14001 prescrie cea ma buna practica pentru un management proactiv al impactului asupra mediului al organizatiei dumneavoastra.In linii mari, un SMM este ca orice alt sistem de management a planificarii si implementarii in vederea imbunatatirii continue. Aceleasi etape de baza se aplica gestionarii unei intreprinderi, unei linii de productie, navetei la locul de munca, sau chiar gestionarii dezvoltarii economice. SMM parcurge etapele unui model clasic de planificare si implementare, construit intr-o spirala de imbunatatire continua. Folosind acest model, o intreprindere isi examineaza sistematic activitatile proprii, stabileste obiective si tinte de mediu catre o performanta mai buna de mediu , si pune in practica programe sau proiecte de management de mediu in vederea atingerii tintelor sale .ISO 14001 este standardul ISO pentru SMM. Alte standarde din seria ISO 14000, unele in curs de elaborare, abordeaza teme precum auditul pentru SMM, consideratii de mediu in ciclul de viata al produselor si etichetarea de mediu.

Etapele implementarii unui SMM:PREGATIREA

Page 52: suport curs nssm

* Desemnarea unui Reprezentant al Conducerii sau a unui coordonator general al SMM si a unui Comitet SMM

* Selectarea unui domeniu initial(sectie etc) pentru aplicarea SMM in care SMM oate fi aplicat cu succes si fara a stanjeni prea mult activitatile normale.

 POLITICA DE MEDIU(Clauza 4.2.)Conducerea organizatiti va declara politica de mediu, impreuna cu o

demonstratie clara a hotararii de a angaja resursele necesare si de a recompensa performanta in sustinerea acestei politiciDeclaratia de politica de mediu asociata unui SMM trebuie sa includa: a) domeniul acoperit de politica si de SMM asociatb) angajamentul de conformare cu legile si reglementarile de mediu;c) angajamentul pentru imbunatatirea continua a performantei de mediud) un angajament de prevenire a poluarii

 PLANIFICAREA(Clauza 4.3.)* Aspecte de mediu(Subclauza 4.3.1.)Pentru selectarea aspectelor de mediu, o organizatie trebuie sa

realizeze o analiza initiala de mediu(AIM) sau o analiza a neconcordantelor. AIM este un studiu general de mediu al activitatii. AIM face o analiza a lipsurilor comparand, cerinta cu cerinta, neconcordantele dintre prevederile ISO 14001 si programele si/sau sistemele existente. Unele intreprinderi au efectuat audituri P2 ca activitate de pre-implementare pentru a genera informatiile despre aspectele de mediu, impactul lor si posibile remedii P2 pentru problemele de mediu. Rolurile AIM sunt:

1. Identificarea aspectelor semnificative de mediu2. Identificarea reglementarilor de mediu aplicabile si gradul de

conformare a intreprinderii3. Identificarea angajamentelor voluntare de mediu4. Aprecierea gradului de pregatire pentru cazuri de urgenta

* Obiective si tinte de mediu(Sub-clauza 4.3.2.)* Programe de Management de mediu(SMM) si alte initiative de mediu(Sub-

clauza 4.3.3.) IMPLEMENTAREA SI OPERAREA(Clauza 4.4.)

* Structura si responsabilitatile(4.4.1.)* Instruirea, constientizarea si competenta(4.4.2.)* Comunicarea(4.4.3.)* Documentatia pentru SMM(4.4.4.)* Controlul documentelor(4.4.5.)* Controlul operational(4.4.6.)

Page 53: suport curs nssm

* Pregatirea si reactia in caz de urgente(4.4.7.) VERIFICARE SI ACTIUNE DE CORECTIE(Clauza 4.5.)

* Monitorizare si masurare(4.5.1.)* Neconformitati si actiunile de indreptare si preventive(4.5.2.)* Evidente(4.5.3.)* Auditul SMM

 ANALIZA DE CATRE CONDUCERE(Clauza 4.6.)

PREVENIREA POLUARIIPrevenirea este definita ca actiunea de a impiedica ceva sa se produca. Practicile de P2 urmaresc sa impiedice o activitate sa polueze   P2 defineste orice actiune care reduce sau elimina crearea poluantilor sau deseurilor la sursa, obtinuta prin activitati care promoveaza, incurajeaza sau impun schimbari in tiparele comportamentale de baza ale intreprinderii. Unii termeni frecvent utilizati in legatura cu P2 si uneori chiar intersanjabil cu P2 sunt productie mai curata, tehnologie curata, reducerea deseurilor, prevenirea deseurilor, eco-efficienta si minimizarea deseurilor. Cu alte cuvinte, P2 muta centrul atentiei de la tratarea si evacuarea deseurilor pe eliminarea si reducerea produsilor secundari nedoriti. Pe termen lung, deoarece pune accentul pe minimizarea deseurilor si pe o productie mai curata, P2 este mai eficient din punct de vedere al costurilor si mai corect din perspectiva mediului decat metodele traditionale, de control al poluarii. Tehnicile de P2 se aplica oricarui proces de productie si includ de la modificari de operare relativ simple si bune practici de gospodarire, la schimbari mai ample precum inlocuirea unor substante toxice, implementarea de tehnologii curate si instalarea de echipamente de recuperare. P2 poate creste eficienta fabricii, imbunatati calitatea si cantitatea resurselor naturale disponibile pentru productie si face posibila investirea de resurse suplimentare pentru dezvoltarea intreprinderii. Managementul poluarii implica mai multe strategii de abordare a deseurilor sau poluarii. Strategiile care reduc sau elimina deseurile inainte de producerea lor sunt de preferat celor care au in vedere tratarea sau eliminarea deseurilor deja generate. Ierarhia acestor strategii, de sus in jos este:

- Prevenirea. Cea mai buna strategie de reducere a deseurilor este cea care previne de la inceput aparitia deseurilor sau a poluarii. Prevenirea poluarii poate necesita modificari semnificative ale proceselor tehnologice, dar poate furniza cele mai bune rezultate de mediu si economice

Page 54: suport curs nssm

- Reciclarea. In cazul in care generarea deseurilor in proces nu poate fi evitata , intreprinderea trebuie sa aplice strategii de minimizare a deseurilor, cum ar fi reciclarea si reutilizarea

- Tratare. Atunci cand deseurile nu pot fi impiedicate sau minimizate prin reutilizare sau prin reciclare, intreprinderile trebuie sa urmareasca strategii de reducere a volumului sau toxicitatii lor prin tratare.

- Eliminare. Ultima strategie ce poate fi avuta in vedere o constituie metodele alternative de eliminare. Eliminarea corespunzatoare a deseurilor reprezinta o componenta esentiala a unui program general de management de mediu: ea constituie tehnica cea mai putin eficace .

ELEMENTE ESENTIALE ALE PREVENIRII POLUARII In implementarea unui program P2 de succes, sunt reunite patru elemente. Acestea sunt: cunostintele tehnice sau know-how ; practici de audit; contabilizarea costurilor proiectului; si monitorizare/diseminare. Know-how :Cunoasterea procesului, sau know-how presupune o cunoastere si intelegere intima a activitatilor intreprinderii. Solutiile tehnice aplicate in sectiile de productie adesea indica calea de urmat pentru reducerea emisiilor si pentru obtinerea unor economii in cazul unor probleme comune cu anumite tehnologii si practici de P2, pentru care solutiile sunt cunoscute. Auditul P2Auditul P2 costa din trei sub-elemente: raport; metode de elaborare a balantelor de materiale si energie; verificarea financiara. Auditul P2 evalueaza problema poluarii, furnizeaza optiuni de prevenire a poluarii si defineste pentru management costul optiunilor dupa cum urmeaza:1) Prin identificarea oportunitatilor de reducere a poluarii (si de reducere a deseurilor/de economisire a energiei)

2) Prin cuantificarea reducerilor pe care optiunile de modificari tehnologice este probabil sa le obtina3) Prin selectarea tehnologiilor si practicilor pe baza atractivitatii lor economice, recomanda o activitate de P2 eficienta sub raportul costurilor

Contabilizarea costurilor proiectuluiContabilizarea costurilor totale ale proiectului justifica din punct de vedere economic masurile de P2, pentru obtinerea suportului conducerii pentru aceste masuri.Proiectele de P2 concureaza cu celelalte investitii de capital in activitatile viitoare ale intreprinderii. Prin urmare, o activitate de P2 propusa trebuie nu

Page 55: suport curs nssm

doar sa aiba sens din punct de vedere financiar, ci trebuie sa fie competitiva in raport cu alte prioritati de investitii.

Monitorizare si diseminareMonitorizarea avantajelor obtinute prin activitati de P2 furnizeaza impulsul necesar pentru identificarea oportunitatilor pentru alte activitati si de generalizare a strategiilor de P2.

Organizatiile pot sa practice P2 fara a avea un SMM, desi eficienta unor asemenea programe va fi mai scazuta. In contrast, poate cu cateva cazuri speciale in industrie, un SMM fara existenta unui program P2 intr-o organizatie nu are prea mult sens, pentru ca obiectivul principal a unui SMM este de a produce fara a genera poluare.