SUNTEM BALCANICI !

Carmen Militaru – Clasa a XI-a AProf. coord. Luminiţa Mănescu

Timp balcanic,Spaţiubalcanic

Casa memorialăAnton Pann

Craii de Curtea-Veche

Balcanism

literarPersonaj

balcanic

Personajul balcanic lacei doi Caragiale

Ion Barbu şi

Balcanismul

Alţi scriitori români balcanici

Balcanism...

muzical

Alţi scriitori balcanici români au fost...

... ¤Costachi Conachi (1777-1849) a învăţat în şcolile din Moldova şi, pe lângă studiul limbilor atunci la modă, adică greacă, turcă şi franceză, s-a ocupat cu matematicile aplicate

>un volum de versuri, intitulat “Poezii, alcătuiri şi tălmăciri”

>mărturiseşte că întreaga sa viaţă şi-a închinat-o amorului, că multă vreme, a fost condus de acest zeu: iubirea pentru Zulnia (mama lui C. Negri)

>la bătrâneţe, se adresează amorului, spunându-i că-i înapoiază şi arcurile şi săgeţile, căci acum este un schelet rezemat pe o cârjă

>la aceste idei se reduce întreaga colecţie de poezii originale, care circulau în manu-scris şi, fiindcă lăutarii le-au însoţit cu multe arii frumoase, familia a crezut că va face un serviciu literaturii române, dându-le la iveală!

¤...Anton Pann (1794-1854), român de origine prin tatăl său, s-a născut în Bulgaria. Afară de “Cântecele de stea”, apărute în nenumărate ediţii, lucrările de căpetenie ale lui Pann sunt: “Fabule”, “O şezătoare la ţară”, “Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, “Povestea vorbei”. Subiectele fabulelor lui sunt sau originale sau poporane:astfel este “Şoarecele” - căpitan peste toată gloata - care merge tocmai la soare să caute soţie şi, după multe peripeţii, se convinge că tot neamul şoricesc este mai puternic decât lumea întreagă (această fabulă se găseşte în colecţia indiană Panciatantra şi de acolo, prin migraţie, a trecut la mai toate popoarele Asiei şi Europei; stilul este simplu şi uneori cu expresii glumeţe potrivite;versurile apar cu aceleaşi greşeli de ritm ca şi cele populare)>sub titlul de “Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea” se povestesc în versuri snoave care circulă prin literaturile diferitelor popoare ( Nasreddin (Nastratin)= un învăţat pe vremea lui Tamerlan, dar a căpătat în gura poporului caracterul bufon)>“Povestea vorbei”= adunare de proverbe, făcută însă într-un mod particular. Diferitele proverbe sunt adunate în capitole, după ideea principală la care se raportează: despre cusururi, despre zgârcenie etc.; după fiecare grupă urmează o anecdotă în legătură cu ideea principală şi în ea sunt întrebuinţate multe proverbe. Spre exemplu anecdota ce urmează după capitolul “Făgăduieli şi daruri” cuprinde lungi dialoguri între un sultan şi un pescar, între pescar şi soţia sa, în care figurează proverbe. Sistemul acesta are marele merit că, punând proverbele în vorbire, ne arată adevăratul sens şi modul cum se întrebuinţează.

Balkan = “munte dificil” (lb. turcă)

BalcanismHaos

Inconştienţă Inconsecvenţă

Pitoresc

Balcanism literar Violenţă de limbaj

Politeţea – marcă arelaţiilor impersonale

Discuţia între prieteni – Discurs frust, ornamentele

retoricii inutile

Înţelepciune de factură populară

Imprecaţia – formă derevoltă sau dezaprobare

Jignirea – dovadă de dragoste, de apropiere,

de intimitate

Balcanismul literar

=“un amestec gras de expresii măscărioase, de impulsuri lascive, de conştiinţă a unei identităţi aventuroase şi tulburi, totul purificat şi văzut mai de sus de o inteligenţă superioară” (G. Călinescu, “Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

=“empirism ostentativ, sentimentalism ieftin, familiaritate agresivă, adaptabilitate de factură cinic-grosieră a personajului, viziune infernală, instinct malefic de distrugere, instabilitatea caracterului, axiologie socială răsturnată(…); reprezintă iluzia libertăţii în spaţialitatea prin excelenţă închisă” (Mircea Muthu, “Balcanologie”)

=accent pe delimitarea unor procedee ca: aluzia, parodia, ironia, parabola, mitul, caracteristice prozei de tip modern.

=>o lume pestriţă, colorată, neîncadrabilă în şabloane, dominată de sentimentul inutilităţii, al zădărniciei efortului uman, al existenţei umane în condiţiile vitrege ale unei stăpâniri străine, peste puterile omului de rând; zeflemeaua, persiflarea ca mod de rezistenţă sau chiar de subzistenţă, derizoriul ca modalitate de viaţă, absurdul ca mod de existenţă.

Personajulbalcanic

ImprevizibilLipsă de consistenţă,

dar… rafimanent

Zâmbet în colţul gurii Un ochi râde,

altul plânge => confuzie

Tradiţionalism, conservatorism

Susceptibil

Protestatar paşnic,inofensiv

Aproape simultan curajos şi laş

SpaţiulbalcanicFormă identitară

Locuri specifice:birt, casă de

toleranţă, berărie,camere de mansardă,

mici şi întunecoase

Spaţiu mic, limitat,intim

Timpulbalcanic

Trecutul nu devine istorie, se poate reactiva oricând

Haos al axei timpului

Cont neîncheiat cu trecutul

Prezent negestionat

Inexistenţa unuiorizont de aşteptare

pentru viitor

Spaţiul public – scenă de teatru

-atitudinile caştigă în spectaculozitate-eroii capătă dimensiuni donquijoteşti-personajul balcanic devine personaj-spectacol

În “Dl. Goe”, Urâtul, căruia nimeni nu-i acordă o atenţie specială, simte nevoia de a interveni, de a-şi face simţită prezenţa chiar după ce, plin de solicitudine şi intenţii bune, îl avertizase pe Goe de pericolele la care se expune scoţând capul pe geam.„ - De ce-a scos capul pe fereastră ? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră.”

-folosit şi ca mijloc cert de legitimare, de etalare a unor mai mult sau mai puţin închipuite trăsături de caracter: cuplul Brânzovenescu – Farfuridi îşi demonstrează teatral şi patetic prinţipiile şi moralitatea desăvărşită şi un personaj precum Lache se transformă într-un orator desăvârşit. („ - N-aşteaptă, n-ai grijă, ştiu eu… Care va să zică, dacă vii şi invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate şi le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici „principiile moderne”. Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este?... Care va să zică toporul tot principii moderne, ai?”)

CASA MEMORIALĂ ANTON PANN

Casa care adăposteşte expoziţia memorială Anton Pann, este un monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, având foişor şi pivniţă. Casa-muzeu a fost translatată pe o distanţă de 37 m, de pe amplasamentul ei iniţial, odată cu modernizarea şi reamenajarea teritorială. Expoziţia a fost amenajată pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinţe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca şi portrete ale unor personalităţi din epocă: printre care cel al maicii Meletina, stareţa mănăstirii "Dintr-un Lemn" şi cel al tipografului Ion Popovici, care au avut legături cu viaţa şi opera scriitorului.

În a doua încăpere a expoziţiei este prezentat un interior în care se află mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidenţiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colţ de ţară. În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii şi povestiri ale lui Anton Pann. ("Noul Erotocrit", Sibiu, 1837; "Fabule şi istorioare", Bucureşti, 1841; "Povestea Vorbei", Bucureşti, 1847; "Nastratin Hogea", Bucureşti, 1853 etc.), mărturii de valoare din activitatea sa tipografică şi literară.

“Craii de Curtea-Veche” – Mateiu I. Caragiale

Incipit-birtul din strada Covaci-Povestitorul, cei trei crai

-”vreme de lacrimi”, “ospăţ de înmormântare“

-Pena Corcoduşa – “o făptură a iadului”

Final-birtul din strada Covaci-Povestitorul, cei trei crai-”vals domol, voluptos şi trist, întreaga sală

amuţise”-Pena Corcoduşa –

“un chip blajin”

Roman CircularSimetrie

Povestitorul (invitat la cină de către Pantazi) ajunge la birtul din strada Covaci, unde îi găseşte la masă şi pe ceilalţi doi „colegi" de petreceri nocturne - Paşadia Măgureanu şi Gore Pirgu, oameni în compania cărora bătea, de o lună, cârciumile Bucureştiului. După terminarea cinei, cei patru ies în stradă, unde asistă la un „spectacol" neobişnuit: o bătrână beată şi puţin nebună adunase în jurul ei o mulţime de curioşi care se amuzau. Pantazi îşi aminteşte că, în urmă cu treizeci de ani, această femeie (Pena Corcoduşa) trezise iubirea pătimaşă a unui frumos tânăr rus (Serghie), nepotul împăratului, aflat în trecere, cu oastea, prin Bucureşti; puţin după aceea, când Serghie murise, Pena îşi pierduse minţile. Acum, văzându-i pe cei patru prieteni, bătrâna îi numeşte „craii de Curtea-Veche“.

Cap. I - Întâmpinarea Crailor

Cap. II – Cele trei hagialâcuri

-spaţial, geografic-imagini ale unor ţinuturi exotice

pe care Pantazi le evocă

Povestitorului-temporal, istoric-reînvierea lumii

splendide a trecu-tului, lume pe

care un cercetător de valoarea lui

Paşadia o cunoaşteatât de bine

-prezentul real, iadul în care

Pirgu îi conduce pe

cei trei prieteni-”călătoria în artă”

(N. Manolescu)

Iluzii, modalităţi de abstragere din prezent

Cap. III – Spovedanii

...(Întâlnirea cuPena Corcoduşa)

Pantazi îl invită pe Povestitor acasă la el,

pe strada Modei

Îi povesteşte copilăria şi tinereţea sa

Urmaş al unor corăbieri greci şi tâlhari de apă,

Pantazi crescuse înBucureşti, fiind singurul copil al unei familii din

înalta societate.

In 1877, când izbucnise războiul ruso-româno-turc, Pantazi se înrolase, fiind

marcat dureros de moartealui Serghie, nepotul

împăratului.

Decepţionat, îşi cheltuise averea în petreceri, dar norocul

îl salvase tocmai când voia să se omoare: moştenise

întreaga avere a unui unchi fabulos de bogat.

De teamă să n-o piardă, Pantazi se

logodise cu ea, dar, prevenit de o cunoştinţă, descoperise că Wanda îl înşela cu un zugrav.

După revenirea în Bucureşti,

pierzându-şi părinţii,Pantazi se îndrăgosteşte

de o anume Wanda (care îi ieşea mereu

în cale).

Cap. IV – Asfinţitul crailor

Coborâre în lumea realăVizită la “adevăraţii Arnoteni“

Wanda - - -> PANTAZI === ILINCA (moare de scarlatină)

Nu după multă vreme, moare şi Paşadia.

În final, Povestitorul este cel care-l conduce,

până la graniţă, pe Pantazi (plecat pentru totdeauna spre alte zări, poate spre

infinitele mărila care visase).

Accente balcanice¤Camera lui Paşadia nu este nicidecum un spaţiu de refugiu, de vreme ce pretutindeni găsim flori viu colorate, iar mobilierul greoi transformă totul mai degrabă într-o cameră de oaspeţi decât într-una monahală.

„Locuia pe liniştita stradă a Modei, la catul al doilea al unei clădiri ce aparţinea regelui Carol, la o franţuzoaică bătrână ce-i închiriase două încăperi, bogat mobilate în gustul greoi de acum cincizeci de ani, un salon în faţă şi o odaie de dormit în fund, despărţite printr-un geamlâc înalt. La belşugul de abanos şi de mahon, de mătăsării, de catifele şi de oglinzi – acestea de toată frumuseţea, fără ramă şi cât peretele – iubirea de flori a chiriaşului, împinsă la patimă, […]cu lumânările pe cari le găseam aprinse, în cele două candelabre de argint cu câte cinci ramuri, oricând am fi venit, puneau locuinţei pecetea unui lux ales, alcătuind oaspelui meu un cadru în aşa armonie cu fiinţa sa că, amintirea mea, dintr-însul nu-l pot desprinde.’’

¤Întoarcerea către sine este întotdeauna incomodă şi periculoasă pentru individul cu un vast bagaj emoţional, cu o memorie a emoţiilor. Este nevoie ca atenţia sa să fie permanent distrasă, prinsă în diverse jocuri scenice. Altfel, echilibrul interior al balcanicului se distruge. Exemplul tipic este Pantazi. El este cuprins de o adevărată fobie la spaţiile deschise, dar momentele în care se instaurează în el pacea, echilibrul,sunt tocmai acelea în care se livrează altora, momentele în care, asemenea unui balcanic veritabil, (se) povesteşte. („Omul acesta, deprins cu vântul iute de larg, cu mirosul salubru de vâsc marin, avea groază de ferestrele deschise şi trăia într-un aer închegat, împâclit de fum, zaharisit de miresme grele.’’, „Omul [Pantazi] trăia într-o nepăsare fără ţărmurire, nu se sinchisea de nimeni şi de nimic; afundat în perne, fuma şi povestea numai, iar povestirile-i noi totdeauna erau urmate de acele lungi căderi pe gânduri când îi lăcrămau ochii.”)

¤Eroii lui Mateiu I. Caragiale se aşează în local întotdeauna la mese retrase, fac notă discordantă, deşi rămân tot timpul conectaţi la zgomotul de fundal specific unui asemenea spaţiu: „Intrarăm în localul cel mai apropiat, … , în dosul Băncii Naţionale şi ne aleserăm în fund masa, în colţul cel mai ferit.”

¤Trecerea bruscă de la o nuanţă la alta, debordanta oscilaţie uneori între extreme ireconciliabile la o primă vedere, toate definesc o realitate balcanică imposibil de redus la o matrice comună. („Sofrageria fu bogat înflorită cu trandafiri galbeni ce căpătau străvezimi de ceară în galeşa lumină chihlimbarie a acelei dulcegi zile de toamnă, cea din urmă frumoasă a anului.”)

Personajul balcanic la cei doi Caragiale

I.L. Caragiale Mateiu I. Caragiale

-eroii vor să spună, dar nu găsesc

exprimarea potrivită; -pitoresc – registru comic;

-regăsiţi în spaţii de trecere, spaţii

de tranzit (aşteptând trenul, conversând într-un compartiment, în

vizite de curtoazie, în berării etc.) -vorbăria, sporovăiala-paradigmă a refuzului solitudinilor de orice fel

-”mania notorietăţii” (

-vor să spună, numai că nimeni nu

i-ar putea înţelege;

-pitoresc – registru dramatic;

-condiţia fugarului; crai-indivizii fără căpătâi, fără reperele fundamentale ale omului înrădăcinat în ceva (în Bucureştiul sfârşitului de secol

al XVIII-lea)

-chiar când sunt retraşi din zgomotul lumii, eroii rămân la fel de insensibili

faţă de monologul problematizant

Ion Barbu şi Balcanismul

Suprasaturat decunoaştere paradisiacă

Personaj predispusla a face nimic

Spaţiu aglomerat

"fluviu leşios", "lâncezi ape",

“ţara veghea turcită"

Nastratin Hogea-condamnat la uscare

-se mişcă greu în spaţiul ideatic

¤Încremenirea naturii se modifică în poeziile de nuanţă baladică şi orientală, în ciclurile "După melci" (1921), "Uvedenrode", "Isarlâk" ("Nastratin Hogea Ia Isarlâk", "Domnişoara Hus"), prin evocarea peisajelor "unde nu se întâmplă nimic".

BALCANISM

Sunt un balcanic,Iremediabil sunt pierdut, sunt un balcanic,Nu termin ce am început, sunt un balcanic,Nu sunt capabil să durez ceva mai trainicŞi mă scufund mai glorios ca un Titanic,Sunt neserios dar nu-i nimic că sunt balcanic!Sunt un balcanic,Îmi fierbe sângele în venă sunt balcanic,Mă supăr foarte tare, dar îmi trece grabnic,Ireconciliabil sunt, dar sunt şi paşnic,Sunt mincinos politician şi nu sunt harnic,Temperament vulcanic am, deci sunt

balcanic.Da, sunt balcanic nu-i nimicŞi-mi place jocul din buric,De muncă n-am găsit nimic, nimic, nimicCăci sunt balcanic!Sunt un balcanic,Deci sunt gelos şi sigur mă oftic amarnicŞi nu mizaţi nicicând pe calmul meu britanic,Imi place vinul roşu şi femeia blondă,Doar cu condiţia să fie rubicondă,Îmi place să iubesc frumos,Deci sunt BALCANIC!Da, sunt balcanic!Sunt mincinos, frumos, gelos şi ofticosScandalagiu, diliu, nebun şi ageamiu!!

Holograf – “Sunt un balcanic” (Holografica, 2000)