Subiecte rezolvate filosofie

Download Subiecte rezolvate filosofie

Post on 05-Jul-2015

638 views

Category:

Documents

4 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

1.

Prezentai cele trei directii de cercetare ale filosofiei dreptului n concepia lui Giorgio Del Vecchio

In celebra sa lucrare Lecii de filosofie juridic, juristul italian Giorgio del Vecchio evidenia trei aspecte fundamentale ale obiectuluide studiu al filosofiei dreptului, i anume: 1. Definirea dreptului din punct de vedere logic in universalitatea sa,oferind rspuns la intrebarea ce este dreptul dincolo de formele concreteistorice sau regionale in care s-a mai manifestat. Este o abordare metateoretic, dincolo de cea realizat de tiinele juridice speciale. 2. Abordarea fenomenologic i istoric a dreptului ce vizeaz originea, geneza i evoluia sa in ansamblu, a normelor i valorilor juridice in dependen de contexte social-culturale. Este o abordare metaistoric pentru c se refer la ce unete, ce este comun, in spaiuldreptului, momentelor istorice diferite. 3. Cercetarea dreptului din perspectiva deontologic, adic din punctde vedere al idealului de dreptate i al reglementrii raporturilor individuale. Cci tiinele juridice speciale, prin natura lor, se mrginesc s explice un sistem juridic existent (ceea ce este), ce ine strict de el,fr a-i pune in discuie temeiurile. Este sarcina filosofiei dreptului s cerceteze tocmai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui s fie in dreptin opoziie cu ceea ce este, opunand astfel un ideal de drept uneirealiti juridice date. Filosofia dreptului nu se mrginete s expun ceconstat, cum procedeaz tiinele dreptului, pe baza jurisprudenei, ci prin opera de sintez pe care o face, ea joac un rol extrem de important in formularea idealului de justiie in conformitate cu principiile superioare care trebuie s domine orice organism social.Astfel, ganditorul ajunge la concluzia c filosofia dreptului estedisciplina care definete dreptul in universalitatea sa logic, cerceteaz originile generale ale dezvoltrii sale istorice i il preuiete dupidealul de justiie afirmat de raiunea pur. 2. Norm juridic i valoarea socialIntroducerea noiunii de valoare n centrul teoriei juridice, apreciaz M. Virally, nu este o oper inutil, nici orientare spre idealism, nici lansare n speculaii de ordin filosofic sau moral. Din contr, nseamn a aprecia cu exactitate maniera n care dreptul apar interesele individuale i colective. Conceperea complex a dreptului include dimensiunea axiologic, dreptul, fiind produsul faptelor sociale i al voinei omului, un fenomen material i un ansamblu de valori morale i o ordine normativ, un ansamblu de acte de voin i de acte de autoritate, de libertate i constrngere.Rehbinder propune o teorie tridimensional a cunoaterii dreptului ca tiin a valorilor, tiin a normelor, tiin a realitii, cu privire la care s-a remarcat caracterul complex al conceperi Norma juridic, n unitatea trsturilor sale definitorii ca: violabilitatea, generaliatea i impersonalitatea, tipicitatea, imperativitatea, vizeaz un raport intersubiectiv, se afl n relaii complexe cu valoarea. Insui procesul de constituire a normei juridice implic o dimensiune valoric inerent, deoarece acesta se raporteaz la plenul posibilitii i al virtualitii, reinndu-se selectiv ceva din sfera posibilitii, voina raportndu-se la ceea ce nu este nc, la un ideal spre care trebuie s tind o realitate. Se poate constata primatul valorii asupra normei juridice, aceasta din urm fixnd" valoarea ca atare, conferindu-i o dimensiune juridic, operaionaliznd", instituind prescripii care n diverse maniere, prin prohibiii, obligaii, variante comportamentale permise, apar valoarea. Valoarea este o prezen implicit sau explicit a raportului juridic. Analiznd aceast realitate i evideniind rolul valorii n definirea raportului juridic i asigurarea unitii trsturilor sale specifice, M. Djuvara concepe raportuljuridic ca o apreciere care se poate face din punct de vedere al dreptii asupra unei fapte comise de o persoan cu privire la alt persoan. Varianta 2 Valoare, norm i aciune juridic Statutul normelor juridice n interiorul universului existenei umane este bine cunoscut. Pornind de la accepiunea dat de Tudor Ctineanu valorii morale, aceea potrivit creia aceasta este acea realitate sau acea component a realitii component obiectiv - inerent actelor umane i relaiilor umane pe care

1

oamenii o reflect spontan-reflexiv n ipostaza de calitate i o recomand ca nsuire, putem aprecia norma juridic tocmai ca fiind recomandarea fcut oamenilor pentru a adera apreciativ, acional i comportamental la o anumit valoare juridic. Rezult, deci, c fiecrei valori juridice i este ataat, n sistemul dreptului, o norm juridic derivat. Relaiile de interdeterminare dintre norm i valoarea juridic sunt deosebit de complexe. Norma are ca nucleu conceptual valoarea spune Tudor Ctineanu, n timp ce, parafrazndu-l pe Petre Andrei, criteriul dup care judecm o fapt drept dreapt sau nedreapt este conformitatea cu o porunc, cu o lege, care permite sau oprete svrirea unei aciuni. Varianta 3

Aspecte ale relatiei drept-morala:spre deosebire de drept, normele morale dintr-o societate nu sunt neaparat unitare. Kelsen : valorile morale nu sunt absolute ; ele suporta o determinare istorica si de clasa. Ori, dreptul prin natura sa este si trebuie sa fie unitary asigurand o ordine juridica unica in societate ; sub aspectul genezei lor, normele de drept sunt, de regula, premeditate, ca rol al intentionalitatii sociale, exprimata in forme riguroase, garantate de forta publica si supuse sistematizarii si publicarii; teritoriul moralei este mai cuprinzator decat acela al dreptului intrucat normele morale reglementeaza si relatii sociale care nu intra sub incidenta dreptului (ex: relatiile de prietenie). In legatura cu aceasta apare o problema : au toate normele juridice o semnificatie morala? unii teoreticieni (de ex. Ion Craiovan) considera ca norme juridice referitoare la diferite proceduri sau de publicitate funciara, ori cele tehnice, organizatorice nu ar avea o semnificatie morala. alti teoreticieni (a caror pozitie o impartasesc) apreciaza ca, cel putin indirect, toate normele de drept au o semnificatie morala. Normele invocate cu titlu de exceptie comporta indirect exigenta morala a datoriei si corectitudinii sociale in orice imprejurare. Totusi, se admite in genere ca legile pot fi lipsite de eficacitate daca nu se conformeaza unor standarde morale. Fenomenul nesupunerii cetatenesti fata de lege propriu societatii americane, exprimand protestul public al unor categorii sociale, profesionale, de a schimba o lege care nu corespunde unor exigente morale mai inalte (ex. protestele aparatorilor mediului fata de unele reglementari juridice), confirma necesitatea rezonarii dreptului cu morala. Dreptul poate ramane in urma moralei in multe alte situatii (scutirea discala, degradarea regimului penitenciar, drepturile minoritatilor sexuale. Dar in alte situatii dreptul e mai severe ca morala comuna (ex.codurile de deontologie) Nota H.I. S-a afirmat, in buna masura justificat, ca in timp ce morala opereaza intr-un camp al valorilor transcendente (in sens, aici, de perene sau macar stabile), dreptul ramane supus unor servitutii eminente. Personal, nu vad aici o contradictie intre drept si morala cu acel raport de complinire, in care dreptul aduce in planul imediatului, al realitatii concrete luminile moralei pentru a ridica insasi realitatea imediata, reglementata juridic, la inaltimea valorilor asumate. Prin drept, transcendenta devine imanenta : realitate vie, incarcata valoric. 3. Domeniul filosofiei dreptului Obiectul Filosofiei dreptului se determin pornind de la identificarea acestei ramuri a filosofiei n cadrul Filosofiei practice. Filosofia dreptului studiaz conceptul universal al dreptului (Giorgio del Vecchio), studiaz ideea dreptului, conceptul dreptului i realizarea acestuia (Hegel), cerceteaz rostul omenesc al dreptului (P.M. Cosmovici). Giorgio del Vecchioconsidera ca: Filosofia dreptului este disciplina care definete dreptul n universalitatea sa logic, cerceteaz originile i caracterele generale ale dezvoltrii sale interne i l preuiete dup idealul de justiie afirmat de raiunea pur. Acelai autor evideniaz cele trei direcii de cercetare proprii filosofiei dreptului: logic, fenomenologic i deontologic. Prima fixeaz noiunea ca atare (dreptul), ca obiect al oricrei cercetri ulterioare. A doua cerceteaz originea i evoluia dreptului, n timp ce a treia fixeaz idealul de justiie, prin compararea kantian a ceea ce este (Sein) cu ceea ce trebuie s fie (Sollen). Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio del Vecchio enumer opt tiine nrudite cu Filosofia dreptului: Jurisprudena, Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic, Sociologia, Demografia i Statistica, Economia politic i tiina politic.

2

Cea mai interesant i, totodat, cea mai durabil relaie este cea dintre Filosofia dreptului i Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal, Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale dreptului: domeniile aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridic etc. Fiecare dintre cele dou domenii de cercetare este baz de plecare pentru cercetarea propriului domeniu. La polul opus se situeaz relaia cu Filosofia teoretic. Aceasta ofer Filosofiei dreptului universul conceptual propriu filosofiei, precum i o metodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofia dreptului este o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce Jurisprudena este o aplicaie a Filosofiei dreptului. Importante relaii exist ntre Filosofia dreptului i celelalte tiine enumerate. Astfel, Psihologia, ndeosebi prin componenta ei social ofer explicaii ale comportamentelor de grup utile nelegerii conceptelor derivate ale dreptului, Filosofia practic, prin cealalt component a sa, etica, ofer explicaii pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea juridic i cea moral, sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia i Statistica ofer informaii despre m