Rezolvare subiecte biogeografie 1.Limitele biosferei

Ca tiin geografic, biogeografia tinde s identifice raporturile care exist intre populaiile vegetale i animale cu celelalte fenomene si procese care au loc in inveliul geografic

(atmosferic. acvatic si terestru).

Biogeografia imbrieaz un domeniu vast de probleme, din care se pot desprinde trei direcii mari de cercetare in domeniul plantelor i animalelor: ecologia, corologia i biocenologia.

LIMITELE BIOSFEREI IN ATMOSFERA

Frontiera superioar a biosferei este conditionat de intensitatea critic a radierii solare, letal pentru organismele vii.

In atmosfer, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a acesteia (partea inferioara troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se plasez pn la inaltimea de 50-70 m. Partea cea mai mare a aeroplanctonului vegetal, desfasurat intre 100 si 5000 de metri, este alcatuita din spori de ciuperci si polen. Insecte de mici dimensiuni si paianjeni ajung pana la 4000 m altitudine, iar sporii si bacteriile, pana la 22000m.Unele coleoptere ajung in Anzi la 4900 m altitudine.

LIMITELE BIOSFEREI IN LITOSFERA

Frontiera inferioara a biosferei in litosfera ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii

sedimentare. Este o limita teoretica, deoarece din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei,

este rar atinsa. Specii :saxaulul,ramele,cartita,bacterii anaerobe.

LIMITELE BIOSFEREI IN HIDROSFERA

Limita maxima pana la care pot ajunge formele de viata in hidrosfera corespunde celor

mai mari adancimi oceanice (11034 m).

Frontierele biogeochimice ale biosferei sunt insa imprecise, deoarece sunt foarte dinamice.Datorita miscarilor tectonice verticale, substantele biogene se scufunda la mari adancimi, care nu pot fi exact determinate.

2. Definii noiunile: biotop, biocenoz, ecosistem, biom, biosfer, vegetaie

Biotop = mediul georafic in care traieste u grup de plante si de animale in conditii omogene.

Biocenoz = totalitatea organismelor vii, care populeaz un anumit mediu, formand cu el un totunitar.

Ecosistemul =Ansamblul format din biotope si biocenoz , in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse, atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici.

Biomul = comunitatea ecologica formata din mai multe ecosisteme similare. Biosfera = invelis al Pamantului in care se desfasoara viata

Vegetatie = totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, ar distribuite si associate dupa anumite conditii naturale.

3. Factorii abiotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: lumina, temperatura, umiditatea, solul, relieful, vntul, focul

Influena luminii asupra organismelor

La nivelul regnului animal, lumina influeteaza : coloritul, ritmul activitatii, bioritmurile zilnice si sezoniere care duc la diapauza insecteloor, reproducerea psarilor si mamiferelor, nprlirea si acumularea grsimilor, hibernarea unor mamifere.

Pentru marea majoritate a speciilor vegetale si animale, lumina reprezinta un factor ecologic fundamental, cu impact direct asupra morfologiei, fiziologiei si comportamentului acestora.

Procese fiziologice influentate de lumina:

Asimilatia clorofiliana toate speciile vegetale au nevoie de lumina pentru procesul de fotosinteza

Evapotranspiratia asigura circulatia substantelor minarale de la radacina catre Frunze, unde are loc elaborarea hranei.

Caracteristi morfologice influentate de lumina:

Cresterea si forma plantelor: plante crescute in semiintuneric sau umbrire intense au tulpini lungi,subtiri, frnze slab dezvoltate (alb-galbui)

Modelul architectural al formatiunii vegetale reprezinta rezultatul adaptarii deferentiate la lumina a speciilor

Influenta luminii asupra animalelor

Existenta speciilor animale in conditii foarte diferite de iluminare este posibila datorita adaptarii particulare ale acestora, respectiv:

Coloratia de dezagregare in desene si tonul peisajelor si oualor la multe pasari, la reptile si la unele mamifere.

Homocromia permanenta apare in medii bine definite cromatic (polare, desertice, medii acvatice cu trasparenta ridicata a apei).

Fitominarea capacitatea organismelor animale de a imita aspectul unor elemente ale speciilor vegetale.Ete foarte importanta pt unele organisme in contextual relatiilor bilaterale de protectie a speciilor

Culoarea de avertizare sfideaza dusmanul printr un colorit vizibil, strident, scopul fiind de aparare( intalnit in special la reptile).

Temperatura si influenta sa asupra organismelor vii

Majoritatea organismelor suporta temperature ce variaza intre 0 si 50 grade C.Foarte putine specii suporta temperature mult mai coborate sau mult mai ridicatet decat valorile mentionate anterior.

Specii adaptate la temperaturi foarte scazute: alge rosii care traiesc pe gheturi; specii de pesti si amfibieni care rezista la temp sub 0 grade C

Specii adaptate la temperature foarte inalte: in deserturi tropicale, in Pacific (bacterii care suporta 300-400 grade C) , in zona gheizerelor.

In functie de toeranta fata de variatiile de temperature, organismele vii se impart in 2 categorii:

Curiterme (suporta variatii de temp) ; Stenoterme( adaptate la temperature constante)Adaptari la temperature ale plantelor

Adaptari morfologice la temperature scazute

dispunerea ramurilor la suprafata solului, rezultand forme pitice cresterea sub forma de pernita semisferica sau covor formarea tulpinilor si a ramurilor in sol, la suprafata aflandu-se decat frunzele si florile

Adaptari morfologice la temperature ridicate:

Formarea unei paturi de perisori la baza tulpinii

Dispunerea pe vericaa a frunzelor, parallel cu razele soarelui Adaptari fiziologice la temperature scazute

acumularea in cellule a zaharurilor si sarurilor secretarea unor pigmenti diferiti in functie de anotimp Adaptari fiziologice la temperature ridicate

dezvoltarea suberului, ca tesut isolator de protectie

Adaptari la temperatura ale animalelor

In functie de toleranta fata de variatiile de temperature, ca si plantele, organismele animale se impart in 2 categorii:

Euriterme Stenoterme: a) megaterme psichrofile

Adaptari morfologice, fiziologice si comportamentale ale animalelor:

Adaptari morfologice la temperature scazute:

Prezenta unei blani groase Tesut adipos bine dezvoltat

Culoare inchisa a corpului Adaptari comportamentale:

Aglomerarea indivizilor Cautarea microhabitatelor mai calde in altitudine Saparea de galerii Adaptari fiziologice:

Hibernarea

Influenta umiditatii asupra organismelor

Apa reprezinta un constutuient fundamental al organismelor vii. Unele organisme contin foarte multa apa (peste 90%- tomatele, pepenii).

Marea majoritate a plantelor isi obtin apa din franjurile si porii solurilor sau di panza freatica. Datorita faptului ca nivelul piezometric variaza de la o regiune la alta, plantele si au dezvoltat

diverse radacini in scopul accesarii resurselor de apa din sol.

Sistemele radiculare ale platelor in patru mari categorii: sistemu pivotant, sistemul ramifiat, sistemul cu extensiune laterala si sistemul radiar intensive sau fasciculat.

Sistemul pivotant (cu extensie verticala) este specific mediilor cu deficit de umiditate, unde nivelul piezometric se afla la mari adancimi (lucerna, saxanul) intalnit in medii aride si semiaride

Sistemul ramificat , specific plantelor care ocupa areale suprapuse regiunior cu umiditate variabila (frasin, pir); intalnit in mediile cu umiditate variata

sistemul cu extensie laterala, intalnit la numerose specii din climatul arid.Radacinile se dezvolta pe orizontala, in imediata apropiere a suprafetei solului (cactusi); intalnitin mediile cu deficit de umiditate Sistemul fasciculat este specific diferitelor specii de rogozuri

Evapotranspiratia - proces fiziologic dependent de umiditate

Prin procesul de evapotranspiratie se creeaza un circuit permanent al apei intre sol si planta; prin intermediul sistemului radicular, plantele absorb apa din sol, iar prin intermediul aparatului foliator, sub influenta directa a luminii si temperaturii, aceasta este eliminate in atmosfera.

Rolul apei pentru organismele animale

Ca si plantele, animale au nevoie de apa pentru indeplinirea functiilor vitale.Acestea isi procura apa necesara atat din sursele prezente in mediul lor de viata (izvoare, rauri, lacuri, balti, mlastini, mari, oceane) , cat si din plantele cu care se hranesc.

Clasificarea animalelor in functie de relatia lor cu apa:

Hidrobionte = traiesc exclusive in mediul acvatic (pesti, baleen, delfini)

Higrobionte = isis desfasoara o parte din activitate in apa si o parte pe uscat (broasca testoasa de uscat, vidra, morsele, castorul)

Troglobionte = in medii mai umede de tipul pestilor (lilieci, insecte)

Xorobionte (dromaderul, camila cu doua cocoase, broaste balon, reptilele)

Influenta invelisului edafic (solului) asupra organismelor

Factorii edafici care influenteaza existenta si dezvoltarea organismelor vii sunt reprezentati de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice alle solurilor.

Este cel mai recent strat al scoartei terestre rezultat din interactiunea roca-relief-climat-organisme vegetale si animale-timp.

Fertilitatea solului este determinate de continutul de substante organice (humus).

Importanta invelisului edafic:

Solul reprezinta suportul dezvoltarii speciilor vegetale

Este rezorvor de substante nutritive

Categorii de plante independente de sol:

Plante parazite nu realizeaza asimilatie clorofiliana, ele extragandu-si substantele nutritive din corpul speciilor vegetale sau animale pe care le paraziteaza (mana vitei de vie, vascul, torelul care paraziteaza lucerna)

Plante saprofite se hranesc pe seama resturilor organice aflate in descompunere (putregaiuri, frunze aflate in descompunere)

Plante epifite folosesc drept support corpul altor specii vegetale (orhideele)

Influenta factorilor geomorfologici (reliefului) si influenta lor asupra organismelor

Altitudinea determina etajarea speciilor Expozitia versantilor Procesele morfologice (alunecari de teren, creep) Panta (versantii hogback 90 grade) Depresiuni bine inchise favorizeaza inversiuni de temperature si de vegetatie

Factori abiotici cu actiune mecanica asupra organismelor vii

Vantul

Prin viteza si frecventa, vantul poate exercita o actiune mecanica insemnata asupra invelisului vegetal. Extinderea in altitudine a formatiilor forestiere este limitata adesea de vanturile puternice, al carui impact asupra strsturilor arboricol si arborescent este materializat prin desfolieri.

Influenteaza evapotranspiratia ,distruge vegetatia, limiteaza extinderea in latitudine si altitudine a zonelor si etajelor de vegetatie.

Focul

Sursa incendiilor poate fi naturala sau antropica.Acesta se poate declansa spontan in mediile afectate de seceta prelungita, in care vegetatia deshidratata intens se poate aprinde la cea mai mica scanteie sau pot fi cauzate de fulgere.

De cele mai multe ori, omul este responsabil de producerea incendiilor , pe care le declanseaza in mod deliberat sau involuntar.

Ecosistemele afectate s-au adaptat noilor conditii. In special in cadrul padurilor naturale, pe termen mediu si lung, incendiile pot avea ca effect cresterea biodiversitatii, prin crearea unui spectru mai larg de habitate de-a lungul succesiunilor vegetale.

4. Plante indicatoare de lumin, temperatur, umiditate, pH, compoziie chimic, textur i structur a solurilor

Categorii de plante indicatoare de lumina:

Heliofile: indica medii cu intensitate ridicata a luminii (iarba campului, colilia, pinul, salcamul)

Heliosciofile = suporta o oarecare umbrire (afinul)

Plante ombrofile = adaptate la umbrire intense ( rodul pamantului)

Categorii de plante indicatoare ale unui anumit regim termic:

Plante megaterme, adaptate la o temperature medie anuala de peste 20 grade C (palmierii)

Plante mezoterme , cu adaptari la temperature medii anuale care variaza intre 15 si 20 grade C (maslin, castan, stejar de pluta, stejar vesnic verde)

Plante mictroterme, include grupa celor care rezista la temperature medii anuale cuprinse intre 0 si 15 grade C.

Plante hechistoterme adaptate la temperature anuale scazute, < sau egale cu 0 grade C

Categorii de plante indicatoare de umiditate includ:

Plante hidrofile, legate nemijlocit de mediul acvatic (ciuma balii, nufarul alb, trestia de balta)

Plante higrofile, indica prezenta solurilor cu exces de umiditate (salcia alba, bananierul, aninul, diferite specii de rogoz)

Plante mezofile , reprezinta grupul de plante care ocupa o pozitie inttermediara intre plantele higrofile si cele xerofile ( trifoiul rosu, iarba campului, piuul)

Plante xerofile , adaptate mediilor cu deficit de umiditate (canctusii)

Categorii de plante indicatoare de pH

Plante acidofile, adaptate solurilor cu pH acid ( roua cerului, planta carnivora)

Plante bazifile care prefera solurile bogate in carbonate (stejarul pufos,, lucerna) Plante neutrofile sut adaptate solurilor cu pH cuprins intre 6,8 7,2 (ochiul sarpelui)

Categorii de plante indicatoare de saruri minerale continute in sol :

Plante halofile, prefera solurile halomorfe (brnca, chiurlanul) Plante nitratofile, intalnite pe solurile bogate in nitrati (boz, spanac porces, urzica)

Plante calcifile raspandite pe solurile bogate in carbonat de calciu sau pe stanci calcaroase (floarea de colt)

Plante care indica o concentratie ridicata a unor substante minerale in sol (plante zincofile, magnezifile, indicatoare de beriliu, silicifile)

Categorii de plante indicatoare de structura si textura solurilor

Plante psamofile, adaptate la solurile nisipoase (garofita de nisip, volbura de nisip)

Plante casmofile, formeaza in general flora stancariilor, dominate de liicheni si briofite dar si de conifere.

Plante litofile se dezvolta pe soluri neevoluate, alcatuite din pietris (specii talofite de alge si licheni)

Factorii biotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: relaiile interspecifice legate de aprare, nutriie, reproducere (fitogene, zoogene, biogene)

Factorii biotici = multitudinea relatiilor intra si interspecifice care se manifesta in cadrul unei biocenoze. Relatiile intraspecifice se manifesta intre indivizii aceleiasi specii si pot fi:

In interesul individului => competitia pt hrana In interesul speciei => reproducerea, protejarea speciei

Relatiile interspecifice reprezinta trasatura fundamentala a oricarei biocenoze, care determina o anumita organizare a sistemului, orienteaza actiunea selectiei, determina ritmurile acesteia.

Relatiile interspecifice se stabilesc atat intre reprezentanti ai aceluiasi regn, cat si intre specii din regnuri diferite.

Dupa apartenenta la regn a speciilor, se disting:

Relatii fitogene (planta-planta) simbioza :lianele, orhideele, iedera

Relatii zoogene (animal animal) mutualism: bivolul si cotofana, crocodilul si pasarea dentist

Relatii biogene (planta-animal) mutualism: relatii de polenizarre;parasitism: relatii intre ierbivore,frugivore, granivore, nectarivore si plantele consummate

Relatii legate de nutritie

Reprezinta cea mai importanta legatura intre populatiile unei biocenoze.Forma acestor relatii este variata:

Commensalism Competitie pentru hrana Parasitism Pradatorism

Continutul legaturilor trofice, indifferent de natural or, este acelasi :fiecare populatie devine o veriga in transferul si transformarea substantelor si energiei in biocenoza si ecosistem.

6. Mijloace de diseminare activ; exemple

Este caracteristica indeosebi regnului animal, deoarece organismele animale poseda mijloace de locomotive mai mult sau mai putin performante.Cele ma avantajate sunt speciile caracterizate prin viteza mare de zbor, alergare sau inot.(lastunul mare, porumbeii salbatici, randunelele)

In cazul plantelor, diseminarea activ presupune adaptari si dispozitive mecanice prin care acestea isi imprastie semintele.Acest fenomen este intalnit la specii precum: plesnitoarea, slabanogul.

7. Mijloace de diseminare pasiv; exemple

Diseminarea pasiva foloseste ca intermediari agenti din mediul abiotic si biotic,precum: vantul, apa, diferite specii de animale, omul.

Disemniarea cu ajutorul vantului anemocoria = vantul transporta la mari distante sporii ciupercilor si ai ferigilor, semintele unor fanerogame (ciulinele, papadia, plopul).

Vantul poate transporta si unele organisme animale: paienjeni, insecte, iar in timpul tornadelor chiar si pesti.

Disiminarea cu ajutorul apei hidrocoria = plantele care folosesc apa pentru disiminarea semintelor prezinta dispositive pentru plutire si impotriva putrezirii. (nufar, nuca de cocos, stanjeneii de balta).

Disiminarea prin intermediul animalelor zoocoria = plantele au dispositive de prindere, fructe lipicioase : zmeura, ciresele; animale parasite :purici, paduchi, plosnite.

8. Caracteristici ale arealelor biogeografice i ale centrului biogenetic

Arealul biogeografic reprezinta suprafata ocupata de reprezentantii unui anumit rang taxonomic: specie, gen, familie etc

Principalele caracteristici ale arealelor biogeografice sunt: centrul biogenetic, marimea, forma, vechimea, densitatea indivizilor in cadrul arealului.

Centrul biogenetic reprezinta locul de pe suprafata terestra in care ia nastere o specie sau punctual initial al unui areal biogeografic, din care reprezentantii unei specii se raspandesc prin diferite mijloace de diseminare.

9. Categorii de areale dup mrime

Dupa marime, arealele biogeografice se diferentiaza in:

Areale cosmopolite, cu dimensiuni care potcorespunde unei intrebi mase continentale, mai multor continente, unuia sau mai multor bazine oceanice.Sunt specifice ragurile taxonomice superioare :papadia, patlagina, cucul, soimul calator, balena albastra;

Areale endemice cu dimensiuni reduse adeseala la cativa kilometric patrati sau chiar metri patrati; lotusul caspic

Categorii de areale dup vechime

Dupa vechime, arealele biogeografice se diferentiaza in:

Foarte vechi, cu origini in era primara, secundara sau tertiara, cand aceste specii erau larg raspandite, mentinandu-se pana in prezent prin procesul de conservare (ferigine arborescente din I-lele Juan Fernandezz, arboreal mamut, arboreal rosu

Areale recente: care nu au avut timpul material pentru a-si extinde arealul de raspandire (garofita Pietrei Craiului)

Neoendemice

Endemice progresive

11. Categorii de areale dup form, cu privire special asupra arealelor disjunctive

Categorii de areale dupa forma:

Areale disjunctive, cu caracter fragmentar sau insular , datorita urmatoarele cauze: dinamica maselor continentale si oceanice, aparitia unor bariere de natura climatica, orografica, hidrologica sau a diferitelor tipuri de amenajari ale mediilor naturale, responsabile de despaduriri in masa, desecari, poluari .Ex: specii disjuncte Tapirul terrrestris(Amazonia).

Areale circumterestre, au aspect de banda ce inconjoara globul terestru, in limitele unui anumit tip de climat; pozitia geografica si forma acestora reprezinta rezultatul adaptarii speciilor la un anumit potential termic .

12. Pdurile tropicale umede: localizare geografic, condiii ecologice, caracteristici biogeografice, specii endemice pentru faciesurile sud-americane, africane, asiatice.

In zona interpropicala, se desfasoara unul dintre cele mai mari ansambluri forestiere ale lumii. Domeniul padurii dense ecuatoriale este situate in trei mari mase continentale: America, Africa si Indonezia .

Conditii ecologice

Temperaturi medii anuale ridicate, constant peste 20 grade C Insolatie intense, evapotranspiratie ridicata Recipitatii medii anuale depasesc 1 500 1 700mm

Microclimat mai uniform in interiorul padurii, cu variatii termice aproape inexistente Solurile au in general varste foarte mari si sunt bogate in oxizi de fier si sunt acide Stratul arbustiv este edificat de specii ombrofile Stratul ierbaceu cel mai stab dezvoltat

Caracteristici

Spectrul bioformelor = aprox 70% din speciile padurii tropicale sunt fanerofite

In mod obisnuit, ecosistemul padurilor pluviale adaposteste cca 40 de specii de arbori/ha, insa nr acestora poate ajunge si la 100.

Cele mai raspandite familii, ai caror reprezentanti vegeteaza in padurile dense tropicale sunt: familia Palmae, Euphorbiceae, Moraceae, Myrtaceae, Miliacee etc

Forme particulare ale lumii vegetale

Lianele Epifitele

Plante parasite si saprofite Plante semiparazite

Lumea animala este variata.Organismele prezinta adaptari morfologice si fiziologice.(ex: maimutele, furnicarul arboricol, vulpea zburatoare.

Faciesurile

In functie de gradul de inundabilitate, padurile dense tropicale prezinta faciesuri diistincte; astfel, in padurile ecuatoriale din Amazon se gasesc:

Varzeas sau paduri permanent inundate, care in genera insotesc cursul de apa Igapo (padure temporar inundata) corespunde zonelor mlastinoase Ceja reprezinta faciesul padurii tropicale unede de altitudine

Padurea galerie este o prelungirea padurilor tropicale umede, in lungul unor rauri ce traverseza savanna.

Pdurile mediteraneene caracteristici biogeografice

Regiunea subtropicala mediteraneeana ocupa o suprafata relative restransa, situandu-se pe tarmurile nordice si sudice ale Marii Mediterane, Peninsula Italica, tarmurile vestice si sudice ale Anatoliei,Pensinsula Balcanica.

Conditii ecologice:

Se dezvolta in conditiile unui climat cu ierni in general reci, umede si veri calde, secetoase

Temperaturile medii anuale variza intre 5 12 grade C, iar cea a lunii iulie variaza intre 22 si 28 grade C.

Solurile pe care se dezvolta acest timp de vegetatie sunt de tip terra rosa, gogate in argile, dezvoltate pe calcare si solurile brune de padure mediteaneene.

Cantitatea ce mai mare de precipitatii cade iarna, intre 500 si 700 mm.

Adaptari ale speciilor vegetale:

Calificativele utilizate pentru padurile mediteraneene, respective sclerofile, durisilvae sau xerofile pun in evidenta caracteristicile acestei specii: Frunze mici, coriacee.Adaptate unor conditii ecologice de seceta pe timpul verii.

Faciesuri

In cadrul vegetatiei mediteraneene au fost identificate 2 faciesuri distincte: padurile mediteraneene- formatie vegetala primara si tufarisurile mediteraneene- formatii vegetale secundare.

Compozitie floristica

Sunt alcatuite din specii semperviriscente de foioase si conifere si arbori cazatoare, dominante fiind specii de quercinee.

Ex: stejarul vesnic verde sau stejarul de stanca, stejarul de pluta, conifere din genurile Pinus,Abies si Cedrus.

Stratul arborilor are densitate redusa, in cadrul sau aparand specii arbustive si subarbustive ca: ficusul, laurul, cimbrul, rosmarinul, ienuparul, iarba neagra etc.

14. Tufriurile mediteraneene caracteristici

Intr un context climatic marcat de puternice contraste, defrisari, incendii, pasunatul turmelor de ovine si capre su excercitata presiuni importante asupra ecosistemelor forestiere, deosebit de fragile; in timp, acestea au fost inlocuite pe mari suprafete de formatiuni vegetale secundare, denumite tufisuri sau tufarisuri mediteraneene.

Maquis-ul este raspandit pe tarmul Nordic al Mediteranei si in Corsica; a rezultat in urma defrisarilor succesive si a pasunatului intensive. Compozitia floristica: laur, maslin salbatic, mirt si mai rar, stejar de pluta.

Garriga = reprezinta o formatiune de tufarisuri secundare scunde, situate pe roci calcaroase si marnoase.Specii dominante: rosmarinul; mai rar, palmierul pitic,; stejarul de kermes.

Frigana, raspandita inn Grecia, tarmul Asiei Mici, unde formeaza asociatii de arbusti cu tepi.(dafinul, leandrul, maslinul si plante spinoase)

Tomilarele = arbusti cu inaltime mijlocie , in cadrul carora domina :levantica, cimbrul

15.Pdurile nemorale ale emisferei nordice

In emisfera Nordica, padurile de foioase sau nememorale se desfasoara in domeniul climatic temperat continental.

Conditii ecologice

Climat racoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte si moderate sub raport termic

Anotimpurile de tranzitie joaca rol capital Perioade marcante de secete sunt inexistente Solurile sunt brune de padure, mai mult sau mai putin levigate Precipitatiile sunt abundente (500mm/an )

Modelul arhitectural

Se caracterizeaza prin predminarea stratului arborilor cu frunze late, cu coronament dens si continuu vara si pierderea aparatului foliator, iarna.

Spectrul bioformelor este dominat de plante fancrofite, camefite, hemicriptofite si geofite specifice stratului ierbaceu si muscinal.

Stratul arbustiv ese reprezentat de specii ca: alunul, lemnul raios, murul

Stratul ierbaceu este reprez de plante vernale heliofile (viorele, brebenei, anemone) si numeroase geofite sciofile

Faciesuri

Europa de Vest si Centrala, estul Americii de Nord, estul Asiei

Diferentele floristice intre cele trei mari faciesuri ale padurii temperate, in Europa, China, America de N, se datoreaza evolutiei lor in timp geologic.

Pdurile boreale

Personalitatea padurilor boreale este pusa in evidenta de 3 superlative:

Alaturi de padurile tropicale, reprezinta biomul cu cea mai mare extindere de pe planeta Ocupa primul loc la productia de masa lemnoasa

Formeaza o centura in jurul Polului Nord

Localizare

Formeaza o zona cvasicontinua in Eurasia si Amarica de Nord, intre limitele sudice ale tundrei si cele nordice ale padurilor nememorale.(aprox 75 grade 45 grade lat Nordica.

Conditii ecologice:

Se dezvolta in conditiile unui climat excesiv Precipitatii predomina sub forma de zapada Durata sezonului de vegetatie este scurta Solurile pe care se dezvolta sunt slab productive:podzolice, de mlastina si turboase

Localizarea geografica si compozitia floristica permit individualizarea a doua faciesuri:

padurea boreala nord Americana padurea boreala eurasiatica

Lumea animala

Padurea boreala reprezinta un loc de refugiu, in perioada de iarna, al unor animale de tundra: ren, elan, veverita canadiana, ciocanitoarea cu trei degete,cocosul de munte, ursul grizzly.

17. Formaii vegetale deschise: tundra, stepa, preria, pampasul

Tundra arctica

Localizare: zona arctica nu atinge deplina dezvoltere decat in insulele si arhipelagurile cele mai nordice ,nordul extreme al Norvegiei si al Rusiei

Spre sud, tundra este limitata sensibil cu latitudinea Cercului Polar de Nord

Conditii ecologice

Conditiile vitale sunt foarte aspre Temperature medie a lunii celei mai calde este de numai 5-10 grade C Precipitatiile nu depasesc 200-300 mm/an Invelisul edafic este consttuit din podzoluri si soluri mlastinoase

Modelul architectural al tundrei este edificat de cel mult treo straturi de vegetatie; stratul ierbaceu si/sau muscinal, stratul subarbustiv si stratul arbustiv.

Caracterul mozaic al vegetatiei permite individualizarea, de la suds pre nord, a urmatoarelor faciesuri:

tundra cu arbusti tundra cu subarbusti tundra mezofila tundra xerofila tundra cu muschi si licheni tundra mezohidrofila

tundra tip camp pustiu tundra tip barren tundra pitroasa

Spectrul bioformelor:

predominante sunt hemicriptofitele si camefitele

specii anuale sunt putine (Koeninglaislandica, fam. Polygonaceae, specii de Gentiana, Pedicularis

Stepa

Stepa defineste un peisaj edificat de ierburi din familia gramineelor, adaptate la seceta si situate la latit temperate, cu un areal sub forma de banda, extins pe directia vest- est, intre Dunarea de Jos si vestul Siberiei.

Stepa eurasiatica

Se desfasoara din Campia Baraganului pana in Mongolia orientala

Conditii ecologice:

ierburile de stepa se dezvolta in conditiile unui climat continental excesiv

temperat medii anuale variaza intre 10-11 grade in Baragan,9 grade in Uucraina si 0,5 grade iin Siberia

precipitatiile medii anuale variaza intre 300-600 mm/an solurille specifice apartin casei molisolurilor

Faciesuri

pusta maghiara baraganul romanesc steeple vest siberiene steeple mongolice

Diversitate floristica

Compozitia floristica a pajistiilor de stepa prezinta o variatie sezoniera, in functie de temperatura si umezeala solului.Astel, primavara, umiditatea crescuta si temperaturile in crestere permit dezvoltarea unui covor vegetal bogat :Adonis, Iris, Pulstilla.

1. In pusta si baragan predomina specii de graminee, precum:paiusul, Negara si dicotiledonate:capul sarpelui, laleaua pestrita, bujorul de stepa.

In steeple vest siberiene predomina specii graminee diferite fata de cele europene: Stipa rubens, Avenastrum desertorum, pelinul negru

In steple mongolice, vegetatie este mult mai saracacioasa si cu pronuntate caractere de xerofilism

Preeria nord Americana

Ocupa partea centrala a S.U.A. si se desfasoara pe directia nord sud , aproxim intre 55- 32 grade lat Nordica.

Conditii ecologice

Influentate de altituudinea reliefului, care creste treptat de la est la vest, pana la 1500m Ierni aspre, 0 si 5 grade C, iar verile excesiv de calduroase Precipitatiile medii lunare scad de la est la vest si se reflecta in compozitai floristica

Faciesuri:

Preria cu ierburi inalte, in est Preria mixta in centru Preria cu ierburi scunde, in vest

Diversitatea floristica

Invelisul vegetal este acoperit cu specii precum :Andropogon scoparius, A.gerardii

In preria mixta se gasesc: Stipa comata, Stipa pectinata, Opuntia polyacantha

In preria cu ierburi scunde, ariditatea crescuta favorizeaza aparita concretiunilor calcaroase: Artistida longiseta, Artemisia frigida

Pampasul sud American

Ocupa o suprafata de peste 500 mii km patrati si se desfasoara intre 32 si 38 grade lat sudica

Ocupa campia aluviala afluviului Rio de la Plata si platourile patagoneze, extinzandu-se pana la golful St. Jorge.

Conditii ecologice

Influenta oceanica mareste umiditatea atmosferica

Cantitatile de precipitatii relative crescute sunt contrabalansate de temperature mari si evapotranspitaria potentiala este deaseamenea ridicata

Temperaturile ssunt positive si in sezonul rece (8-12 grade C)

Faciesuri

Faciesul nord estic dominat de Stipa neesiana, desisuri de Paspalum quadrifarium, pajisti de Distichlis

Faciesul sud estic predomina specii vegetative precum: Poa lanigera, P.ligularis, Stippa neesiana, Stipa tenuis

Savanele si formatiile vegetale de tip savana

-Sunt formaii ierboase tropicale, alctuite majoritar din graminee perene xerofile i

megaterme, verzi n anotimpul ploios, cu arbori i arbuti xerofili diseminai printre acestea.

-Formatia vegetala de savana tipica este ntlnit n Africa, ntre 5 15 0C latitudine, bordnd

pdurea tropical.

-Prezint un sezon ploios si unul secetos, cu rat ridicat a evapotranspiratiei. Sezonul

ploios este mai scurt si intensitatea ploii scade pe msur ce creste latitudinea.

La latitudini ridicate, acolo unde savana este mai arid, ierburile nalte tropicale sunt

nlocuite de ierburi scunde si tufrisuri xerofile din ce in ce mai dispersate.

-Pe msur ce latitudinea scade, iar umiditatea se accentueaz, arborii diseminati printre

ierburile din savan devin din ce in ce mai densi, facnd tranzitia spre pdurile tropicale

umede sau, in Asia, spre pdurile musonice.

-Ierburile de savan sunt aspre si pot ajunge pn la nltimi de 2 m. Pe alocuri, apar ierburi

mai scunde, fie datorit psunatului, fie datorit incendierii controlate.

Conditii ecologice

La nivel planetar, se poate vorbi de savane propriu-zise, specifice continentului african i

formaii vegetale de tip savan, ntlnite n America de Sud, Australia i sudul Asiei.

Climatul savanelor este de tip tropical, cu dou sezoane; temperaturile medii anuale variaza

intre 18- 240 C, iar precipitaiile intre 900- 1000 mm/an.

Predomina solurile feruginoase si intr-o mai mic masura, se intalnesc soluri negre tropicale.

Caracteristici biogeografice

n Africa, savana ocup teritorii intinse, arealul su interpunndu-se pdurilor tropicale cu

ritm sezonier i semideerturilor; Arborii diseminai printre ierburile cu nlimi variabile (1

2 3 m) prezint caractere de xerofilism, sunt heliofili i aparin att speciilor cu frunze

persistente, ct i speciilor semicaduce i caduce, contribuind la diversificarea peisajelor

savanei africane

b) Savana cu acacii are un caracter mai xerofil, fiind edificat de ierburi cu nlimi cuprinse

ntre 1 1,5 m. Gramineele aparin genurilor Aristida i Panicum, iar speciile dominante

de acacii sunt: Acacia albida, Acacia arabica i Acacia giraffae.

c) Savana cu palmieri apare ndeosebi n partea de vest a Africii, speciile de palmieri

ntlnii frecvent n acest facies aparinnd genurilor: Hiphaene, Borassus (Borassus

aethiopium, B. flabelliformis)

d) Savana cu euphorbiacee arborescente se caracterizeaza prin existenta reprezentantilor

stratului arboricol, cu inaltimi de 5- 8 m si a unor specii arbustive din familia

Euphorbiaceae, ce apartin genurilor Euphorbia si Hymenocardia.

Lumea animala

-Clasele de animale cu reprezentare remarcabila in cadrul ecosistemului de savana sunt: Mammalia (rozatoare si insectivore pangolinii africani Manis gigantea, porcul furnicar Orycteropus sp.; ierbivore - antilopele

canna, niala, gnu, kudu, beisa, zebrele, girafele, bivolul african Bubalus caffer, rinocerul cu

doua coarne Diceros bicornis, rinocerul alb Ceratorhinus simum, hipopotamul

Hippopotamus amphibius; carnivore ghepardul Acinonyx jubatus; leul Panthera leo;

cainele hiena Lycaon pictus; pisica de tufis Felis serval;); Aves (pasari de balta: flamingo

Phoenicopterus ruber, ibis Ibis ibis; pelicani; strutul Struthio camelus); Reptilia (crocodilul

de Nil Crocodylus niloticus); Insecta (lacuste pelerine, lacuste calatoare migratoare,cu efect

devastator asupra culturilor agricole, termite razboinice, ale caror termitiere cu inaltimi de

pana la 6 m, pot fi distruse numai prin dinamitare).

-In cadrul formatiilor vegetale de tip savana din America de Sud, intalnite cu deosebire mai

ales pe platourile vestice (Matto Grosso), dar si pe teritoriul Venezuelei si in Bolivia de est,

predomina asociatii de ierburi megaterme, sub forma unui strat continuu, dominat de

graminee. Perioada cu activitate biologica maxima a speciilor vegetale corespunde sezonului

ploios.

Formatiile de tip savana din America de Sud poarta denumiri diferite, functie de pozitia

geografica si modelul arhitectural. Principalele faciesuri sunt:

a) Campos, in Podisul Braziliei, diferentiat in campos limpos (camp luminat) si campos

cerrados (camp inchis). Campos limpos include ierburi xerofile, printre care se afla

diseminate putine exemplare de arbusti scunzi; ierburile au inaltimi de 30 50 cm, fiind

edificate de specii din genurile Paspalum, Panicum, Andropogon, Aristida etc.Campos

cerrados este edificat de ierburi mezofile, cu inaltimi de 1 2 m, care apar in asociatie cu

numerosi arbori (5-8 m inaltime) si arbusti (specii de mimoze, cactusi etc.);

b) Llanos, formatie vegetala dezvoltata in Venezuela, formata din graminee, dicotiledonate

si arbori izolati, din genurile (Rhopala, Byrsonima, Copernicia);

c) Palmares si pantanes, intalnite in Bolivia de Est si in statele interioare ale Braziliei, cu

specii de graminee si plante lemnoase, in general din familia Palmae.

-Lumea animala din formatiile de savana sud-americane este mai putin variata comparativ cu

cea a savanei africane. Principalele grupe de animale includ: ierbivore mari cerbul sulitar

cenusiu Mazama nemorivaga, furnicarul Myrmecophaga, tatuul Dasypus sp, porcul pecari;

carnivore: vulpea de camp Dusycyon vetulus, tigrul yaguarete Felis onca, sconksul Mephilis

mephilis; pasari: nandu-ul (Rhea americana), seriema Cariama cristata, paunul Crax alector,

potarnichea Cnypturellus soni, papagalul Ara spixi; reptile: sarpele cascabel sau cu clopotei

Crotalus sp., boa Torpidurus torquatus etc.

-Formatiile de savana asiatice se intalnesc in Peninsula India (Podisul Deccan), insula Sri

Lanka si in Peninsula Indochina. Zoocenozele care exploateaza potentialul ecologic al acestei

formatii vegetale includ specii de: ierbivore endemice, precum: Antilopa cervicapra, bivolul

indian Bubalus bubalia, rinocerul cu un corn Rhinocerus unicornis; carnivore: pantera, tigrul

bengalez, hiena; reptile: pitonul Python molurus, sarpele cu ochelari sau cobra Naja

tripudians, gavialul Gavialis gangeticus.

Formatiile de savana din Australia ocupa partea nordica si estica a continentului. Gramineele

includ specii din genurile Heteropogon, Astrebla si Triodia, printre care apar diseminati arbori precum: Acacia harpophyla, Casuarina equisetifolia, iarba copac Xanthorrhoea.

Lumea animala este edificata de numeroase specii de marsupiale ierbivore (cangurul gigant

Macropus gigantaeus) si carnivore, pasari alergatoare (emu - Dromiceius sp.) sau zburatoare

(vulturil Uroaetus audax).

Necesitatea protectiei si conservarii lumii vii

Conservarea biodiversitii vizeaz trei obiective:

Investigarea i descrierea diversitii lumii viinelegerea efectelor activitilor umane asupra speciilor, comunitilor i ecosistemelorDezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea

diversitii biologice.

-Scopul final al conservarii naturii este prevenirea disparitiei speciilor si astfel, pastrarea diversitatii genetice, caile de atingere a acestui obiectiv, fiind numeroase.

-Conservarea naturii are doua implicatii fundamentale:

1. Constientizarea faptului ca oamenii trebuie sa lucreze mai degraba in interiorul ecosistemului si nu inafara lui;

2. Actiuni strategice, atat in interesul speciilor vegetale si animale, cat si pentru ca oamenii sa se

poata bucura pe termen lung de acestea.

Exista inca multe alte argumente in favoarea conservarii lumii vii:

-Argumente de ordin economic si utilitar: resursele animale si vegetale reprezinta baza

materiala a vietii omenesti; variabilitatea genetica a speciilor vegetale si animale asigura

materialul genetic necesar pentru ameliorarea speciilor cultivate si a celor crescute in

complexe zootehnice sau in bazine piscicole;

-Argumente morale sau etice: toate speciile au dreptul la viata, iar noi suntem datori sa

gestionam durabil fondul genetic si ecofondul, astfel incat si generatiile viitoare sa se bucure

de acestea;

-Argumente de ordin estetic: lumea plantelor si animalelor este plina de culoare si muzica,

facand din locul in care traim, un unicat in galaxia noastra;

-Argumente sistemice: invelisul biotic reprezinta o componenta fundamentala a geosistemului planetar, o veriga de baza in circuitul biogeochimic, fara de care existenta oamenilor nu ar fi posibila.

Conservarea biodiversitii vizeaz trei obiective:

Investigarea i descrierea diversitii lumii viinelegerea efectelor activitilor umane asupra speciilor, comunitilor i ecosistemelorDezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea

diversitii biologice.

Conservarea poate fi realizata pe doua cai principale: in situ si ex situ.

Conservarea in situ presupune protectia speciilor in interiorul habitatelor naturale ale acestora. Conservarea ex situ se bazeaza pe masuri luate in cazul speciilor ajunse la limita din punct de vedere al numarului de indivizi; aceste masuri urmaresc sa sprijine conservarea speciei inafara habitatului ei natural, princresterea in captivitate si, concomitent, elaborarea programelor de reintroducere a speciilor in salbaticie.

Categorii de arii naturale protejate (delimitate de IUCN, dependente de programe si conventii internationale, reteaua Natura 2000)

I - Rezervatii naturale si zone salbatice (Roca - Buhaiova, Petera Cloani, Feele Dunrii, Rpa cu lstuni Divici etc.); aceste rezervaii protejeaz speciile i fenomenele naturale perturbate ct mai puin cu putin, cu scopul de a avea exemple reprezentative din punct de vedere al biodiversitatii, destinate cercetarii stiintifice, educatiei si monitoringului mediului;

II - Parcuri nationale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins- Franta, Stenshuvud -Suedia, Piatra

Craiului, Cozia etc.); sunt areale extinse cu peisaje naturale meninute ca atare, pentru a oferi

protecie unuia sau mai multor ecosisteme de interes tiinific, educaional sau recreaional. La cea dea 10-a adunare general desfurat n India la New Delhi-1969, IUCN a definit parcul naional astfel: o regiune terestr sau acvatic realtiv ntins, care conine eantioane reprezentative de regiuni naturale importante, panorame de importan naional i internaional sau animale i plante, situri geomorfologice i habitate care prezint un interes particular din punct de vedere tiinific, educativ i recreativ

III - Monumente ale naturii (Detunata Goal, Rpa Roie, Locul fosilifer Aliman, Petera dela

Movile, Piatra Teiului etc.); conin unul sau mai multe elemente naturale i/sau culturale care au

valoare unic, datorit raritii sau reprezentativitii, calitii estetice sau semnificaiei culturale.

IV- Arii de gestionare a habitatelor si speciilor sau rezervatii naturale (Fnaele Clujului-Copraie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Moho) ; constituie suprafee terestre i/sau marine supuse unei intervenii antropice active pentru a menine habitatele i/sau pentru a crea condiii propice dezvoltrii unor specii;

V - Peisaje terestre si marine protejate sau parcuri naturale (Portile de Fier, Bucegi, Apuseni

etc.);sunt suprafete terestre si/sau marine, unde relatia om-natura stabilita in timp a determinat aparitia unor peisaje cu valori estetice, ecologice si culturale deosebite, cu diversitate biologica mare

VI - Arii protejate pentru administrarea resurselor sunt suprafete ce contin predominant sistemenaturale nemodificate, realizate pentru protectia pe termen lung si mentinerea biodiversitatii, asigurand totodata dezvoltarea comunitatilor umane. Aceste areale sunt adesea intinse si pot include utilizari traditionale si moderne ale resurselor naturale.

Turismul in arii protejate: consecintele utilizarii turistice a ariilor protejate (activitati si amenajari turistice cu impact negativ asupra peisajului ariilor protejate) din materialul trimis in format electronic.

Principalele forme de degradare a peisajului datorate practicarii turismului n perimetrul si n

proximitatile ariilor protejate sunt legate de:

1) circulatie (drumuri, piste, trasee, prtii de schi, utilizarea elicopterelor, a

ambarcatiunilor);

2) infrastructura de cazare (echipamente grele versus echipamente lejere de

cazare)

3) prelevari (vnatoare, pescuit, colectionari)

4) alte perturbari

1. Degradarile datorate circulatiei sunt cele mai vizibile n peisaj; ele mbraca diferite

aspecte, functie de caracteristicile proprii mediilor-suport, dar si de tipul de retea de

circulatie si de mijloacele de transport utilizate.

Principalele forme de degradare legate de circulatia n interiorul ariilor protejate si care

ridica probleme deosebite sub aspectul gestionarii acestora sunt datorate soselelor si

traficului rutier aferent

Aceste mijloace de transport deranjeaza peisajul, att prin tulburarea climatului

de liniste specific habitatelor naturale ale organismelor animale, ct si prin poluarea

generata de gazele de esapament sau chiar accidentarea unor specii faunistice.

Alte aspecte negative generate de circulatia rutiera rezida n:

- facilitarea accesului acelor vizitatori ale caror motivatii de frecventare a ariilor

protejate contravin principiilor de utilizare publica a acestora (organizarea de picnicuri

zgomotoase, parcarea masinilor n locuri improprii si chiar abandonarea deseurilor n

perimetrele protejate).

- Utilizarea nisipului si mai ales a sarii pentru prevenirea derapajului n timpul iernii;

sarea mprastiata pe carosabil contamineaza solul ecosistemelor naturale, uneori

deosebit de fragile, perturbnd circuitul biogeochimic si periclitnd astfel existenta

biocenozelor;

- Accidentele rutiere care por conduce la poluarea solurilor si a apelor cu substante

toxice; n acest sens, este relevant accidentul produs pe o sosea cu trafic intens, care

traverseaza Parcul National Plitvice din Iugoslavia, unde, un camion care transporta

hidrocarburi s-a rasturnat, deversnd ncarcatura n apele unui lac.

- Activarea proceselor geomorfologice actuale si destabilizarea versantilor, ca urmare a

amenajarii cailor de comunicatie

Comparativ cu caile rutiere, infrastructura reprezentata de piste si poteci corespunde ntr-o

masura mult mai mare dezideratelor ariilor protejate; aceasta favorizeaza plimbarile la pas,

echitatia, schiatul, mersul cu bicicleta, skateboard-ul etc., escaladarile, excursiile stiintifice,

motiv pentru care, n special n cadrul parcurilor nationale, preponderenta acestora trebuie

ncurajata. Parcurile europene sunt n general bine echipate din acest punct de vedere, pistele

si potecile fiind primele elemente de infrastructura turistica ce nsotesc amenajarea refugiilor.

Efectele frecventarii turistice a ariilor protejate prin intermediul potecilor se manifesta si la

nivelul nvelisului biotic.

n fapt, n timp ce natura substratului vegetatia, panta, factorii climatici si traseul ales

conditioneaza calitatea unei poteci, la rndul ei, utilizarea turistica depinde de mai multi

factori: frecventa, numarul turistilor, perioada n care se efectueaza activitatile turistice,

tipologia turistilor si a echipamentelor folosite, mijloacele de deplasare utilizate (schi, cal,

bicicleta), comportamentul vizitatorilor etc.

Practicarea schiului pe prtii special amenajate presupune crearea unei infrastructuri aferente

care afecteaza solul, vegetatia forestiera si lumea animala; amenajarea pistelor este nsotita de lucrari destinate asigurariimasurilor de securitate: taluzuri, refugii, panouri de protectie mpotriva avalanselor etc.;

Impactul utilizarii ambarcatiunilor

Un mare numar de parcuri nationale poseda n perimetrul lor diferite suprafete acvatice: lacuri

glaciare, lacuri de baraj natural sau artificial, lagune, limanuri fluviatile, platforme litorale,

ruri, fluvii sau chiar torenti care pot permite accesul ambarcatiunilor. Mijloacele de transport

acvatic cu impact minor asupra ecosistemelor acvatice sunt:

- barcile cu vsle sau cele cu pnze n scopuri utilitare sau pentru agrement;

- plutele de lemn, utilizate de exemplu, n Parcurile Nationale Pieniny (Polonia) si

Durmitor (Iugoslavia);

- canoele si caiac-canoele, ca mijloace de transport preferentiale pe ruri si fluvii;

Un impact considerabil asupra ecosistemelor acvatice l exercita utilizarea ambarcatiunilor

cu motor; acesta se materializeaza prin:

- zgomotul puternic pe care l genereaza;

- perturbarile, uneori grave, la nivelul florei si faunei acvatice, datorate miscarilor elicei,

scurgerilor normale sau accidentale de benzina si uleiuri de motor;

- eroziunea malurilor datorata valurilor generate de deplasarea sistematica a

ambarcatiunilor, asa cum este cazul lacului Sabaudia, din Parcul National Circeo

(Italia).

n acest context, pentru evitarea suprancarcarii peisajului, ar fi de dorit ca:

- mijloacele de transport individuale sa fie nlocuite n ct mai mare masura cu

mijloacele de transport public;

- n cazuri exceptionale, utilizarea barcilor cu motor si infrastructura destinata

practicarii sporturilor de iarna sa fie diminuate sau chiar interzise

2. Degradari datorate infrastructurii de cazare

a) echipamente greleversus echipamente usoare

Numeroase parcuri nationale cuprind si astfel de dotari, mai ales n situatia localizarii n

proximitatea unor teritorii locuite; este cazul a numeroase arii protejate nord-americane sau

din Africa de Est unde, printre altele, se considera ca suprimarea posibilitatii de cazare n

cadrul parcurilor ar priva vizitatorii de spectacolul magnific pe care l ofera natura; mai mult,

data fiind suprafata ntinsa pe care o ocupa acestea, exista parerea ca, fara a periclita echilibrul

peisajului, pot fi prevazute mici enclave, perfect amenajate si organizate, destinate primirii

turistilor.

Structurile de cazare de talie mare si foarte mare, cu destinatii turistice, reprezinta sursa unor

numeroase perturbari; ele antreneaza un flux turistic intens, adesea distructiv si, prin urmare,

prezenta lor n perimetrul ariilor protejate nu trebuie permisa.

Echipamente de cazare lejere sunt considerate cele destinate turismului sezonier: camping-uri,

caravane si refugii.

Camping-ul organizat este adaptat n mod deosebit unui parc, datorita faptului ca permite un

contact strns cu natura, n conditiile n care nu depaseste anumite limite, fiind perfect

controlat. Terenurile de campare trebuie sa beneficieze de dotari diverse: toalete, bungalowuri,

mese pentru picnic, prize electrice, restaurante, mini magazine

Refugiile constituie tipul de cazare cel mai bine adaptat si integrat mediului natural. Printre

altele, ele ofera garantia securitatii utilizatorilor: adapost n caz de vreme rea, posibilitatea

radiocomunicatiei cu regiunile locuite, prezenta altor expeditionari, rezerve de hrana, atunci

cnd sunt supravegheate.

3. Degradari datorate prelevarilor

Teoretic, activitati ca: vnatoarea, pescuitul si colectionarile de orice fel sunt interzise n

perimetrul parcurilor nationale. n realitate, teritoriile parcurilor care concentreaza specii

faunistice si floristice inedite constituie locuri privilegiate sub aspectul tentatiilor.

a. vnatoarea este actualmente interzisa n majoritatea parcurilor nationale, cu att mai

mult cu ct, n timp istoric, ea a fost responsabila de disparitia a numeroase specii

faunistice;

Interdictia de a vna a avut pretutindeni drept consecinta cresterea (uneori excesiva) a

efectivelor de animale care anterior erau decimate. Numarul ridicat al indivizilor poate

afecta uneori integritatea vegetatiei naturale sau poate conduce la nmultirea

populatiilor parazitare si declansarea unor epidemii n rndul animalelor (de exemplu,

epidemia de kerato-conjunctivita cu care s-au confruntat cu ani n urma Chamois din

Parcul National de la Vanoise).

Tirurile de selectie si braconajul pot fi considerate forme particulare de vnatoare,

care se practica uneori n perimetrele protejate.

Asa numitele tiruri de selectie apar ca raspuns la problemele mentionate anterior, cu

care se confrunta unele parcuri nationale; ele sunt justificate de necesitatea eliminarii

animalelor bolnave sau malformate care, ntr-un ecosistem natural, ar putea fi

eliminate n mod normal de catre pradatori.

Braconajul reprezinta un subiect asupra caruia se discuta destul de putin n contextul

parcurilor nationale. Aceasta nu nseamna ca el nu exista. Numeroase echipe de

protectie si paza din parcurile nationale (n Franta numite garzi-monitor) prefera sa

abordeze aceste probleme prin intermediul educatiei ecologice, n special n rndul

tineretului, lasnd eforturile de represiune a braconajului n sarcina garzilor de

vnatoare si a jandarmeriei.

b) pescuitul

n parcurile nationale europene, ca si vnatoarea, pescuitul este n general interzis sau

cel putin riguros reglementat; masurile referitoare la acest gen de activitate au fost nsa

mai bine acceptate dect cele care vizeaza vnatoarea, din urmatoarele considerente:

- pescarii n-au constituit niciodata un grup de presiune asa cum s-a ntmplat n cazul

vnatorilor;

- suprafetele de pescuit sunt relativ numeroase si mult mai extinse n afara parcurilor

nationale, comparativ cu terenurile de vnatoare;

- biocenozele acvatice sunt fara ndoiala mai bogat reprezentate comparativ cu cele

terestre;

- pescuitul nu se bazeaza pe utilizarea armelor care ar avea un impact negativ asupra

ecosistemelor acvatice

c) culesul, alaturi de vnat si pescuit, face parte din categoria prelevarilor care au

existat dintotdeauna n istoria omenirii, asigurnd resursele necesare subzistentei si

dezvoltarii societatii. Aceasta activitate, fundamentala la nceput, ocupa n prezent o

pozitie periferica n majoritatea tarilor europene.

n afara populatiilor locale exista si alte categorii de vizitatori care intervin, ntr-o

maniera privilegiata, n peisajul parcurilor: cercetatorii, n scopuri stiintifice,

colectionarii, culegatorii de plante medicinale, turistii neorganizati si neinformati si,

n ultima instanta, vandalii.

d) alte perturbari ale mediilor naturale vizeaza n mod special fauna. Alaturi de

vnat, pescuit, perturbari datorate transporturilor, trebuie mentionate activitatile legate

de observarea animalelor n general si pe cea a pasarilor (bird watching), n particular.

Intensitatea perturbarilor la nivelul lumii animale depinde de tipul de echipamente

utilizate (tururi de observatie, cabane etc.), de numarul si de cunostintele vizitatorilor,

precum si de reactiile animalelor observate

Hranirea animalelor de catre turisti este de asemenea nerecomandata, datorita

efectelor negative pe care le poate induce

Nitrificarea solurilor reprezinta un alt tip de risc la care sunt expuse organismele

vegetale, dar si cele animale din ecosistemele afectate de prezenta contingentelor mari

de turisti.

n concluzie, data fiind frecventa abaterilor de conduita ale vizitatorilor care uita ca se

afla n cadrul unor perimetre protejate sau nu cunosc interdictiile pe care acestea le

impun, rolul gardienilor este acela de a le aminti si a le motiva aceste interdictii. n

ariile protejate, gardienii trebuie sa fie n masura sa asigure att paza, ct si informarea

si educarea turistilor.