I. Biroul notarului public

1. Biroul element structural de baza. Cine functioneaza in cadru biroului

Elementul structural aflat la baza activitatii notariale este biroul notarului public. Biroul notarial nu are personalitate juridica si nu poate avea nici patrimoniu. Activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui bioru , în care pot funcționa unul sau mai mulți notari publici asociați , cu personalul auxiliar corespunzător.

Legea statornicește regula că, prin asociere , notarul public nu-și pierde dreptul la biroul notarial individual.

Raporturile dintre notarii asociați se stabilesc în temeiul unui contract de societate civilă.Această soluție este prevăzută în mod expres în art.1 din Regulament.

2. Stabilirea numarului notarilor publici si al birourilor3. Inregistrarea biroului notarial4. Organizarea sediilor secundare5. Arhiva si registratura. Evidenta financiar contabila

II. Camera notarilor publici

6. Conditiile de functionare si organele de conducere7. Adunarea generala a notarilor publici:

- conditiile de intrunire si constituire legala- principalele atributii

8. Colegiul director: - din cine este format- conditii de intrunire si constituire legala- atributii (art.50 din lege)

9. Atributiile presedintelui Colegiului director (art. 49 din lege)

III. Uniunea Nationala a Notarilor Publici

10. Caracterizare si atributii11. Membrii. Drepturi si indatoriri12. Organele de conducere

a) Congresul notarilor publici- constituire, intrunire, adoptarea hotararilor- atributiib) Consiliul uniunii- din cine este format. Mod de lucru- principalele atributii

c) Biroul executiv- din cine este compus. Mod de lucru- principalele atributiid) Atributiile presedintelui Uniunii

IV. Numirea ca notar public

13. Conditii de numire 14. Incompatibilitati15. Numirea. Cine o face. Acte necesare16. Depunerea juramantului

V. Competenta notarului public

17. Atributiile notarului public18. Competenta generala. Regula. Exceptii 19. Competenta teritoriala 20. Rezolvarea conflictelor de competenta

VI. Drepturile si indatoririle notarilor publici

21. Drepturile notarilor publici (64-69 lege)22. Indatoririle notarilor publici (70-72 lege)

- obligatia de a pastra secretul profesional- interdictia de a-si face reclama- obligatia de a nu lipsi din localitate- obligatia de a respecta normele si principiile eticii si ale deontologiei

VII. Raspunderea civila si disciplinara a notarilor publici

23. Raspunderea civila- conditiile stabilite de art.73 din lege- asigurarea de raspundere profesionala

24. Raspunderea disciplinara- abaterile disciplinare- exercitarea actiunii disciplinare- organul competent. Reguli de judecata- sanctiunile disciplinare- cai de atac

VIII. Incetarea si suspendarea calitatii de notar public

25. Incetarea calitatii - cazuri (art. 41 din lege)- depunerea si solutionarea cererii

- delegarea unui notar public26. Suspendarea

- cazuri (art. 42 din lege)- solicitarea si dispunerea suspendarii

IX. Notarul stagiar

27. Conditii necesare28. Examen sau concursul de admitere29. Pregatirea teoretica in cadrul INR30. Pregatirea practica in cadrul unui birou notarial31. Examenul de definitivat32. Drepturile si indatoririle notarilor stagiari33. Suspendarea si incetarea calitatii de notar stagiar

X. Evidentele activitatii notariale

34. Registrele prevazute de Regulament si inregistrarile (inscrierile) care se fac in ele35. Reguli privind utilizarea registrelor36. Mapele cu actele intocmite

XI. Procedura autentificarii actelor notariale

37. Mentiunile notarului public pe cererea de autentificare38. Verificarile facute de notar39. Luarea consimtamantului40. Semnarea inscrisului41. Incheierea de autentificare42. Numarul de exemplare redactate

XII. Procedura succesorala notariala

43. Deschiderea procedurii succesorale. Competenta notarului public44. Masuri de inventariere si conservare a bunurilor succesorale45. Desfasurarea procedurii (operatiunile pentru stabilirea numarului si calitatii mostenitorilor,

intnderea drepturilor acestora si a masei succesorale )46. Suspendarea procedurii succesorale47. Incheierea procedurii succesorale. Certificatul de mostenitor

XIII. Procedurile notariale

48. Legalizarea semnaturilor

Acte necesare

exemplarele înscrisului, nesemnate;

acte de identitate;

pentru sigilii, sigiliul propriu-zis.

Legalizarea semnaturii sau sigiliului ar putea fi definita ca fiind modalitatea prin care notarul confirma veridicitatea unei semnaturi sau unui sigiliu ca apartinand unei persoane determinate, care a subscris documentul, semnand in fata notarului toate exemplarele lui ori aplicand sigiliu pe toate exemplarele lui.

Potrivit art. 147 din lege, notarul public poate legaliza semnatura partilor numai pe inscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de valabilitate a actului.

Notarul va identifica partile, se va convinge ca acestea cunosc continutul inscrisului, dupa care le va cere sa subscrie in fata sa toate exemplarele inscrisului.

Raspunderea notarului public este legata de modul de legalizare a semnaturii, iar nu si de continutul actului care este opera partilor.

Regulametul prevede ca notarul public nu este raspunzator de continutul inscrisului, verificand doar ca acesta sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.

In virtutea rolului activ al notarului public ,se impune ca acesta sa atraga atentia partii asupra diferentei de regim juridic dintre legalizarea de semnatura si autentificarea unui inscris.

Prin specificitatea sa, procedura de legalizare de semnatura deroga , implicit, de la normele generale care ar putea-o apropia de cea a autentificarii, notarul fiind interesat de identitatea semnatarilor si de raspunsul lor afirmativ la intrebarea daca au luat cunostinta despre continutul inscrisului semnat.

Chiar daca incheierea de legalizare de semnatura este un inscris autentic, ea nu are aptitudinea de a oferi autenticitatea actului juridic incheiat de parti, acesta ramanand un inscris sub semnatura privata. Doar identitatea semnatarilor primeste caracter autentic, ca urmare a legalizarii.

Legalizarea semnaturii partilor de catre notarul public face dovada deplina a prezentei acestora, a semnarii inscrisului in fata notarului public, precum si a datei acestuia.

Cererea poate fi facuta in scris sau verbal, de catre orice persoana interesata. Pentru legalizarea inscrisului partile trebuie sa prezinte exemplarele inscrisului nesemnate. Dupa identificarea partilor si dupa ce notarul se convinge ca ele cunosc continutul actului, se va proceda la semnarea tuturor exemplarelor inscrisului. Operatia se realizeaza in fata notarului public.

Daca partile nu pot semna, se admite in doctrina ca procedura legalizarii de semnatura nu se poate instrumenta, solutia fiind apelul la procedura autentificarii care contine reguli procedurale speciale.

De la procedura semnarii inscrisului in fata notarului, legea cunoaste o singura exceptie, aceea a legalizarii semnaturii traducatorului dupa specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.

In incheierea de legalizare de semnatura se va arata ca ca s-au indeplinit conditiile esentiale ale legalizarii de semnatura prin urmatoarele mentiuni:

a) Data (anul, luna,ziua)b) Numele partii si faptul prezentarii ei in persoanac) Constatarea subscrierii in fata notarului a tuturor exemplarelor inscrisului

Nu exista restrictii cu privire la competenta teritoriala: orice notar din tara poate legaliza semnaturi si sigilii, indiferent de domiciliul sau sediul solicitantului.

Nu este strict de competenta notarilor publici legalizarea semnaturilor si a sigiliilor ci si a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei. Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei legalizeaza sigilii si semnaturi, la cererea persoanelor fizice avand cetatenia romana si a persoanelor juridice romane, precum si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine, in masura in care legile si reglementarile statului de resedinta sau acordurile bilaterale nu se opun. Este obligatoriu ca legalizarea semnaturilor si a sigiliilor solicitata de persoanele fizice ori juridice straine sa aiba ca finalitate producerea de efecte juridice in Romania, iar nu in statul unde este localizata misiunea diplomatica sau in vreun alt stat.

Legalizarea specimenului de semnatura: - partea se va prezenta personal la sediul biroului notarial si va semna in fata notarului public. Incheierea de legalizare va cuprinde aceleasi elemente cu adaptarile necesare la ultimul punct.

Legalizarea unui sigiliu: - sigiliu va fi prezentat notarului public, care dupa verificare, va intocmi incheierea de legalizare. Mai intai insa, sigiliu se va imprima, in fata notarului, pe suportul material prezentat in acest scop de catre partea interesata ,care va fi identificata in incheierea de legalizare. Pentru legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un singur suport de hartie corespunzator, care se pastreaza in depozit notarial.

La cererea partilor, notarul public poate legaliza si amprenta stampilei persoanei juridice, a unui profesionist sau a oricarei entitati fara personalitate juridica, reglementata de lege.

Incheierea de legalizare se intocmeste in numarul de exemplare cerut de parti, plus cate unul pentru fiecare dintre procedurile notariale indeplinite, partilor eliberandu-li-se numai incheierea de legalizare a sigiliului si cea de primire in depozit.

Incheierile de legalizare a semnaturilor si sigiliilor se inregistreaza in registrul general si primesc fiecare un numar de inregistrare, care este trecut pe incheiere. Acestea se inregistreaza si in opisul registrului general. Inregistrarea se face doar dupa numele persoanelor fizice care au semnat in fata notarului, fiind irelevant daca ele sunt sau nu parti in actul juridic constatat de acel inscris.

49. Darea de data certa inscrisurilor

Acte necesare:

actul căruia urmează să i se dea dată certă (original și nesemnat);

actul de identitate al solicitantului (BI, CI etc.)

Prin darea de data certa se fixeaza momentul in raport cu care existenta inscrisului devine certa, incontestabila fata de orice persoana. Data certa nu este data intocmirii inscrisului, acesta putand fi incheiat la o data anterioara, dar incerta.

In cazul inscrisurilor sub semnatura privata, a inceputului de dovada scrisa, data cuprinsa in ele este opozabila numai inter partes. Prin darea de data certa ea devine opozabila erga omnes.

Nu se poate da data certa daca legea impune procedura de autentificare ori alta procedura notariala.

Inscrisurile autentice au data certa din ziua intocmirii lor, iar aceasta face dovada pana la inscrierea in fals.

Darea de data certa vizeaza doar inscrisurile sub semnatura privata. Inscrisurile sub semnatura private dobandesc data certa numai in urma survenirii unor imprejurari anume prevazute de lege:

- prezentarea spre a se conferi data certa de catre notarul public, executorul judecatoresc sau alt functionar competent in aceasta privinta

- prezentarea actului la o institutie sau autoritate publica- inregistrarea inscrisului intr-un registru public- moartea uneia din persoanele care l-a subscris- trecerea inscrisului, chiar in prescurtare, in acte autentice, incheieri sau procese-verbale- etc.

Nu exista restrictii cu privire la competenta teritoriala: orice notar din tara poate efectua darea de data certa, indiferent de domiciliul sau sediul solicitantului.

Nu este strict de competenta notarilor publici acordarea de data certa ci si a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei. Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei pot acorda data certa, la cererea persoanelor fizice avand cetatenia romana si a persoanelor juridice romane, precum si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine, in masura in care legile si reglementarile statului de resedinta sau acordurile bilaterale nu se opun. Este obligatoriu ca legalizarea semnaturilor si a sigiliilor solicitata de persoanele fizice ori juridice straine sa aiba ca finalitate producerea de efecte juridice in Romania, iar nu in statul unde este localizata misiunea diplomatica sau in vreun alt stat.

Cererea poate fi facuta in scris sau verbal de catre orice persoana interesata.

Inscrisul caruia urmeaza sa i se atribuie data certa se intocmeste in numarul de exemplare cerut de parte.

Regula din practica este ca partea solicita notarului darea de data certa pentru un inscris preconstituit, prezentat chiar de partea insasi. Inscrisul poate sa apartina sau nu persoanei care solicita darea de data certa si poate sa fie prezentat intr-un singur exemplar. In cazul acesta,notarul public va pastra pentru arhiva cel putin o copie a inscrisului caruia i s-a dat data certa si care exista intr-un singur exemplar.

In incheierea de data certa se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale pentru darea de data certa prin urmatoarele mentiuni:

a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea partii si orab) starea in care se afla inscrisul si particularitatile acestuiac) denumirea inscrisului asa cum apare in acesta sau, in lipsa, o denumire corespunzatoare

raportului juridic constatat de acel inscris.

Data inscrisului corespunde cu ziua prezentarii inscrisului la notar si a intocmirii incheierii anterior mentionate.

Notarul public nu este raspunzator de continutul inscrisului, verificand doar ca acesta sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.

50. Certificarea unor fapte51. Legalizarea copiilor dupa inscrisuri52. Primirea in depozit a unor inscrisuri, documente si valori sau altor bunuri.

XIV. Procedura divortului

53. Divortul prin acordul sotilor. Competenta materiala alternativa: judiciara, administrativa sau notariala

54. Competenta teritoriala a notarului public55. Prezentarea partilor sau a mandatarilor acestora cu procura autentica la depunerea cererii.

Identificarea lor.56. Cererea de divort57. Formalitatile indeplinite de notar dupa primirea cererii

- verificarea la RNNECD- fixarea termenului de reflectie si comunicarea acestuia catre solicitanti- inregistrarea cererii in registrul de divorturi al biroului notarial- sesizarea autoritatii tutelare

58. Divortul sotilor care nu au copii minori59. Divortul sotilor care impreuna au copii minori. Mentiunile suplimentarea cuprinse in cerere.

Reperele procedurale specifice:- constatarile cuprinse in raportul de ancheta psihosociala- audierea copilului minor- autentificarea conventiei sotilor cu privire la exercitarea in comun a autoritatii parintesti si stabilirea locuintei pentru ficare copil minor

60. Finalizarea procedurii in cazul admiterii cererii de divort:- prezentarea sotilor in persoana si identificarea acestora- constatarea staruintei ambilor in hotararea de a divorta- verificarea consimtamantului lor liber si neviciat la desfacerea casatoriei- alocarea unui numar pentru certificatul de divort din Registrul unic al acestor certificate tinut de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

61. Continutul certificatului de divort. Constatarea desfacerii casatoriei si a numelui de familie pe care il va purta fiecare fost sot dupa divort. Lipsa unei mentiuni privind culpa sotilor la desfacerea casatoriei. Alte formalitati

62. Comunicarea certificatului de divort si mentiunea divortului in actul de casatorie.63. Respingerea cererii de divort. Enumerarea motivelor. Comunicarea respingerii catre RNNECD.