ELEMENTE DE IDENTIFICARE

-1-

Cuprins

Elemente de identificare......................................................................................................1 Rolul literaturii in perioada pasoptista.................................................................................3 Introductie" la Dacia Literara.............................................................................................6 Umbra lui Mircea. La Cozia..............................................................................................13 Alexandru Lapusneanul.....................................................................................................17 Balta-Alb..........................................................................................................................19 MONASTIREA ARGESULUI..........................................................................................21 Mesterul Manole................................................................................................................24

-2-

ROLUL LITERATURII IN PERIOADA PASOPTISTAPerioada paoptist(1830-1860) are ca nucleu revoluia anului 1848. Modernizarea societii romneti, independena politic, libertatea naional, unirea provinciilor romne sunt obiectivele socialpolitice ale micrii paoptiste. Epoca paoptist marcheaz inceputul literaturii noastre moderne. Scriitorii paoptiti provin din clasele de sus, sunt educai n Apus, mai ales n Frana i devin promotorii renaterii naionale att prin mesajul operei literare, ct i prin implicarea activ n viaa politic. Plini de elan, ei ncearc pentru prima dat o sincronizare cu Europa Occidental, mai mult mimetic la nceput. Afirmarea unei generaii , gazetari, istorici i oameni politici, numatde posteritate generaia paoptist, determin nceputul modernitii noastre culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii culturale(literatura, presa, intemeierea teatrului, nvmntul), genuri i specii literare, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuprilor individuale se explic n contextul epocii. Scriitorii sunt nevoii s ard etapele care se desfauraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate. Curentele literare(iluminism, preromantism, romantism, clsicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala msur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Paoptismul este o ideologie literar niciodat sintetizat ntrun program particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea uni specific naional, contina civic i patriotic, contiina pionieratului n mai toate domeniile vieii , o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune.

-3-

Articolele programatice ale vremii reflect ideologia literar paoptist. Dou personalitii au rolul de ndrumtor al fenomenului cultural-literar. ntr-o prim etap, corespunzatoare primeigeneraii paoptiste, acest rol i revine lui Ion Heliade Rdulescu prin articolele din ziarul Curierul romnesc, aprut la Bucureti, ncepnd cu 1829, cruia i adug din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Datorit ndemnurilor adresate tinerilor scriitori: Nu e vreme de critic, copii; e vreme de scris; s scrii ct vei putea i cum vei putea, a fost posibil debutul unei ntregi generaii , ntre 1830-1840: Vasile Crlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac. O alt etap este marcat de contribuia lui Mihail Koglniceanu, redactorul revistei ieeneDacua Literar, care are ca obiectiv exclusiv literatura. Programul revistei orienteaza literatura timpului; n cele trei nnumere aprute, se public opere alecelor mai valoroi scriitori ai vremii(Costache Negruzzi, Vasile Alexandri, Grigore Alexandrescu), dar direcia imprimat se reflect n toat literatura epocii. Termenul de paoptism desemneaz micarea democratic i revoluionar, care precede n rile Romne. Revoluia de la 1848 pregtete Unirea Principatelor romne 1859. Condiii care au pregtit Unirea sunt: -cadrul social istoric i politic: -ieirea Trii Romneti de sub dominaie otoman -nceputul unei europenizrii economice -realizarea Unirii pregtite prin revoluia de la 1848 -cadrul cultural: -se dezvolt nvmntul romnesc -apare i se dezvolt teatrul -apar spectacolele de teatru n limba romn - se dezvolt presa -se realizeaz numeroase traduceri din literatura universal Elemente ce caracterizeaz aceast perioad: -aceast perioad inseamn nainte de toate, epoca inceputului literaturii noastre, moderne i romantice, -scriitorii afirmai dup 1830 instaureaz un nou climat literar i o nou stare de spirit;

-4-

-cultura trecutului ca fi valorific din perspectiva modernizrii, adic n perfect consonan cu evoluia literaturii europene; -n aceast perioad reprezentanii de la 1848 realizeaz teoretizri n spiritul clasicismului; -n privina romantismului paoptist, acesta este unul cu caracter specific, colorat naional. Reprezentani ai literaturii paoptiste: 1. proz: proz de inspiraie istoric(C. Negruzii, Nicolae Blcescu, Alecu Russo), nsemnri de cltorie(Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Gr. Alexandrescu), fiziologia satiric(Ion Heliade-Rdulescu, Costache Negruzii), scrieri memorialistice(C.Negruzii), nuvele romantice(Costache Negruzii, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu), ncercri de roman(Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica). 2. poezia: specii clasice- epistola, satira, fabula(Gr.Alexandrescu), oda, imnul(Gh. Asachi, C.Bolliac, A.Mureeanu); specii romantice-meditaia(Vasile Crlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr. Alexandrescu), elegia(Dimitrie Bolintineanu), legenda cult(Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri), balada(Ion Heliade Rdulescu, Dimitrie Bolintineanu) 3. dramaturgia: filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor(Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, Alecu Russo, Vasile Alecsandri); teatrul cu subiect istoric(Gh.Asachi, Vasile Alecsandri). Alti reprezentani n Transilvania: Timotei Ciparu, Andrei Mureeanu.

-5-

INTRODUCTIE" LA DACIA LITERARALa 30ghenarie" M. Kogalniceanu (redactor raspunzator") semna Introductia", articol de frontispiciu al celei mai moderne si mai nsemnate reviste romnesti,.Dacia Literara", care avea sa revolutioneze ntreaga spiritualitate romneasca de pna atunci (M. Kogalniceanu a editat aceasta revista, care a iesit numai n trei numere - martie, aprilie, mai 1840, din dorinta de a nfatisa aspecte din viata romnilor de pretutindeni, nsa atitudinea lui Costache Negruzzi n Alexandru Lapusneanul", aluziile lui Alecu Donici si Grigore Alexandrescu, din fabule, nu au convenit domnitorului Mihail Sturza, care ordona suprimarea revistei). Kogalniceanu cerea redactorilor si colaboratorilor Daciei literare" sa depaseasca preocuparile strict locale, preconiznd o foaie romneasca destinata sa cuprinda productiile romnesti din orice parte a vechii Dacii. Revista Dacia Literara" se anunta astfel a fi un repertoriu general al literaturii romnesti", un fel de oglinda" n care pot sa se vada scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiecare cu particularitatile sale. Carturarul moldovean, sensibil la ideile moderne ale veacului sau (unele principii despre originalitate, crearea de opere n limba nationala si valoarea literaturii populare ca sursa de inspiratie pentru arta si cultura, fusesera impuse de multa vreme de catre Herder, iar Hugo, cu opiniile sale despre coloritul local, gasise numerosi aderenti si n tara nostra), vazuse cu claritate ca una dintre caile sigure care duce la trezirea si realizarea idealului national, politic si literar este cultura. De aceea el cerea n rndurile Introductiei", n mod imperios, ca romnii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti". Articolul Introductie" ncepe cu o scurta analiza critica a presei si a literaturii romne de pna la 1840, dupa care M. Kogalniceanu (n vrsta de 23 de ani, cu vocatie de ctitor) constituise un program extrem de limpede n trei puncte esentiale:-6-

1. unificarea fortelor scriitoricesti; 2. imprimarea unui spirit critic obiectiv 3. realizarea unei literaturi originale. De asemenea, se precizeaza ca va cuprinde toate ramurile literaturii noastre" si va fixa structura revistei: n partea dinti vor fi compuneri originale a conlucratorilor foaiei; partea a doua va avea articole din celelalte jurnaluri romnesti. Partea a treia se va ndeletnici cu critica cartilor noua iesite n deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numita Telegraful Daciei, ne va da nstiintari de cartile ce au sa iasa de sub tipar, relatii de adunarile nvatatilor romni, stiri despre literatorii nostri" s.a. Simbolica n chiar titlul ei, Dacia literara" da expresie idealului unitatii nationale, pregatita printr-una culturala, ntemeiata pe o veche realitate geografica si istorica. Se cerea deci o literatura originala ntemeiata pe izvoarele nationalitatii. Doua sunt principiile care stau la baza programului revistei: principiul national si principiu! artistic, pentru a o transforma ntr-un material de viata romneasca, concretizat ntr-o forma artistica superioara. Staruind asupra izvoarelor artei literare, Kogalniceanu le-a descoperit n viata materiala si spirituala a poporului romn (din toate provinciile romnesti) convins ca aceste izvoare puteau sa autohtonizeze inspiratia artistica si sa imprime literaturii caracter national si popular. Facnd bilantul literaturii romne pna la 1840, att cea publicata, ct si cea ramasa n manuscris, Kogalniceanu sustine, pentru prima data n cultura noastra, ideea ca literatura romna este, n mod firesc, o parte componenta a literaturii universale: ...literatura noastra facu pasuri de uriesi si astazi se numara cu mndrie ntre literaturile Europei". Ca si Goethe altadata (atunci cnd formulase conceptul de literatura universala), Kogalniceanu afirma ca n literatura mondiala putem intra prin noi nsine comunicnd, prin limba vorbita de toti romnii, fapte eroice si obiceiurile pitoresti din viata poporului". Apreciind traducerile, n aceasta etapa de dezvoltare a culturii noastre, Kogalniceanu socotea ca ele devenisera, n jurul anului 1840, o manie ucigatoare a gustului original", ca dorul imitatiei omoara n noi duhul national" si ca traductiile... nu fac o literatura"; de aceea el impunea gustul original, nsusirea cea mai pretioasa a unei literaturi"si combatea traducerile, cu deosebire a celor proaste.-7-

Pentru ca literatura are trebuinta de unire", Kogalniceanu propune respectarea principiilor morale n aprecierea valorilor literare: critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea iar nu persoana". Kogalniceanu se straduieste sa dea o noua finalitate literara si politica artei, ndrumnd-o spre traditiile nationale, spre marile valori contemporane, ca si spre ideea de unitate, de aspiratii ale ntregului popor romn. De aceea n articol se precizeaza sfera tematica prin imperativul crearii unei literaturi nationale inspirate din: istoria patriei (Istoria noastra are destule fapte eroice"), natura plaiurilor noastre (.. .frumoasele noastre tari sunt destul de mari"), folclor (obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii"). Se mai sugereaza, n partea despre cuprinsul Daciei literare", si actualitatea romneasca drept izvor de inspiratie. In partea a patra, Telegraful Daciei", se vor publica stiri cu privire la adunarile nvatatilor romni, stiri despre literatorii nostri si, n sfrsit, tot ce poate fi vrednic de nsemnat pentru publicul romn". Scriitorii se ntorc astfel spre realitate, spre miscarea vie a epocii, unde descopera naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social si istoric" (V. Alecsandri). Prin aceste idei, Introductia" (care este de fapt programul Daciei literare") genera un curent national-popular cu o puternica tenta romantica. Reprezentantii curentului (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni, banateni), fiescare cu ideile, cu limba sa, cu tipul sau", scriu beletristica si studii teoretice, articole politice si culturale, cronici si recenzii, afirmnd, dincolo de prejudecatile regionaliste, necesitatea patriotica a eforturilor comune pentru realizarea telului suprem nscris n fruntea programului: o limba si o literatura comuna pentru toti". Fenomenul caracterizant al epocii l constituie coexistenta mai multor curente si orientari literare: elemente preromantice si romantice, clasice si realiste se pot ntlni chiar n opera aceluiasi autor. Principiile luminoase ale,,Daciei literare" au generat un climat propice evolutiei literaturii nationale (sub raport cantitativ, dar mai ales calitativ); acum iau nastere toate formele moderne ale beletristicii" (s.n.), unele

-8-

dintre acestea (mai ales n domeniul poeziei lirice si prozei scurte) ajungnd chiar sa fie ilustrate prin creatii de vrf" (P. Cornea). Poezia de inspiratie folclorica ocupa un loc important n orizontul tematic al literaturii pasoptiste -formata la Dacia literara" si la alte reviste care i-au urmat: Propasirea", Magazin istoric pentru Dacia", Romnia viitoare" (aparuta la Paris), Zimbrul", Junimea romna"; Romnia literara", Steaua Dunarii" (Paris), Revista Carpatilor", Revista romna pentru stiinte, litere si arte" (toate au fiintat ntre 1844 si 1861). Astfel, I. H. Radulescu (n meditatia O noapte pe ruinele Trgovistei") traieste retrospectiv epocile de glorie ale neamului prezentate n antiteza cu decaderea prezentului. Tema preromantica a ruinelor, cntate n maniera lui Volney (francez iluminist, reprezentant al preromantismului, 1757-1820), este asociata cu conceptia ossianica (Ossian - poet legendar irlandez, secolul al III-lea) a poetului vazut ca un evocator al trecutului, n poemul istoric si alegoric Mihaiada" (ramas neterminat, considerat de unii exegeti ca fiind o epopee" neterminata), autorul afirma, n spiritul filozofiei luminilor, ideile libertatii poporului romn si ale unirii lui. In spiritul aceleiasi conceptii iluministe, revenirea la trecut este o modalitate de preamarire a virtutiilor strabune. Poezii ca Rasaritul lunii. La Tismana", Mormintele. La Dragasani", Trecutul. La manastirea Dealu" de Grigore Alexandrescu, sunt meditatii pe teme nationale. O meditatie pe tema ruinelor este Ruinurile Trgovistei", de Vasile Crlova. Poezia ncepe printr-o invocatie n care se concretizeaza trecutul si prezentul, admiratia si regretul, n partea a Il-a, motivul timpului distrugator confera meditatiei note elegiace. Dimitrie Bolintineanu aduce n literatura, prin Legende istorice", figuri memoriabile ale trecutului: Mircea, stefan, Vlad-epes, Preda Buzescu s.a. Dincolo de formula sententioasa a discursului poetic si de tonul, uneori, insinuant al reprosului, Bolintineanu ramne un poet al simtului acustic, fapt ce da nastere unei muzicalitati stranii. Sentimentul patriotic se traduce la V. Alecsandri n admiratia fata de trecutul glorios exprimata n legendele sale istorice si participarea activa la evenimentele vremii.,.Dumbrava Rosie" - poem eroic alcatuit din opt tablouri - este structurata pe antiteza dintre bastinasi si cuceritor, dominata

-9-

de imaginea aproape fabuloasa a lui stefan: Iata-1 carunt, dar nca barbat ntre barbati / Ca muntele Ceahlaul prin muntii din Carpati". Umbra lui stefan proiectata aspura norodului creste urieseste, el ntruchipnd nsasi ideea de istorie. Voievodul este Aparatorul arhetipal care poate vorbi ntotdeauna n numele lui noi" si se ncadreaza n destinul Moldovei. Tablourile de lupta sunt dinamice, ostenii moldoveni sunt proiectati n fabulos, n vreme ce imaginea invadatorilor capata accente grotesti. Timpul istoric devine timp eroic, prin nalta exemplaritate a faptelor lui stefan. In poemul eroic Dan, capitan de plai", simbolul Aparatorului este ntruchipat de batrnul Dan; pestera de stnca n care acesta traieste este un analogon (= spatiu asemanator cu...") al pesterii lui Zamolxe - spatiu simbolic al meditatiei si cetate inexpugnabila (de nenvins) a rezistentei mpotriva cotropitorilor. Aflnd din gura a doi vechi stejari" ca tatarii au navalit n tara, Dan porneste la lupta mpreuna cu Ursan -vechiul tovaras de arme. Finalul este impresionant: eroul se ntoarce n tara, de peste Nistru (cu ngaduinta lui Ghirai), si: ngenuncheaza, smerit si face cruce /... saruta ca pe-o moaste / Pamntul ce tresare si care-1 recunoaste". Daca stefan simbolizeaza ideea de istorie, Dan simbolizeaza ideea de jertfa. Participarea lui Alecsandri la evenimentele vremii se reflecta n poezii ca: Desteptarea Romniei" si Hora Unirei". Aceasta ncadrare n istoria prezenta confera poeziilor un anumit stil, o anume grandilocventa (ntrebuintare afectata de cuvinte si fraze; stil bombastic, pretiozitate, afectare) realizata prin repetitii, exclamatii, comparatii grandioase, adresari directe, creatiile devenind astfel adevarate manifeste politice (Libertatea-n fata noastra a aprins un mndru soare / si-acum neamurile toate catre dnsul atintesc / Ca un crd de vulturi ageri ce cerc vesel ca sa zboare / Catre soarele ceresc"). Poezia plaiurilor natale este stralucit ilustrata de Pastelurile" lui V. Alecsandri. Titlul ciclului este influentat, poate, de curgerea de poeme: Emailuri si camee" ale lui Theophile Gautier (1811 -l 872, scriitor si eseist francez, sustinator al miscarii romantice: Istoria romantismului"), dar Alecsandri, fara a fi un parnasian, este Unul din primii sau poate primul poet impresionist" (Edgar Papu). Poezia, inspirata din folclor, se remarca prin cunoscuta balada Zburatorul", de I. H. Radulescu. Prelucrare a cunoscutului mit al Zburatorului, poemul analizeaza misterioasele oscilatii! ale unui suflet tnar- 10 -

patrunznd, cu o intensitate unica, inefabilul tulburarilor acestei vrste, n partea a doua poetul a creat un pastel cu peisaj rustic, a carui atmosfera te pregateste afectiv pentru momentul aparitiei zburatorul ui, din partea a treia a baladei, n care poetul face portretul" zburatorului: Balaur de lumina, cu coada-nflacarata / si pietre nestemate lucea pe el ca foc. /.../ Balai, (...) un flacaiandru si tras ca prin inel / Dar slabele lui vine n-au nici un pic de snge... / si-un nas ca vai de el". Doinele" lui V. Alecsandri, care au ca teme natura si dragostea, sunt strabatute de elan vital si de optimism caracteristic generatiei de la 1848. Sub influenta benefica a Daciei literare" se dezvolta si proza vremii, caracterizata printr-o mare diversitate tematica si de specii literare: nuvela istorica (Alexandru Lapusneanul", de C. Negruzzi, n care se prezinta destinul unui domnitor infernal, ca Richard al III-lea"), memorialul de calatorie (Calatorie n Africa", de V. Alecsandri, caracterizata de catre G. Calinescu drept sistem narativ pe principiul Decameronului"; n ea se intersecteaza planul descrierilor de exterior cu planurile launtrice, sufletesti), nuvela romantica (Zoe", O alegere de cai" publicata n Dacia literara", de C. Negruzzi); fiziologiile unor tipuri umane (Domnul Sarsaila autorul" -1. H. Radulescu, Fiziologia provincialului la Iasi" - M. Kogalniceanu; Fiziologia provintialului" - C. Negruzzi, care sunt schite de moravuri); poemul n proza (Cntarea Romniei", de Al. Russo); proza istorica reprezentata de Romnii supt Minai Voievod Viteazul", de N. Blcescu. Aceasta din urma este o opera istorica, dar si literara (o poema", n intentia autorului), mbinnd epicul cu eroicul, opera l are ca personaj central (al celor sase carti: Libertatea nationala", Calugarenii", Servagiu", Unitate nationala" - care se deschide cu o superba descriere a Ardealului, Miraslau" si a sasea, care a ramas n proiect, si se intituleaza Goraslau") pe Mihai Viteazu, pe care autorul l vede ca pe un semizeu, Romnii supt Mihai Voievod Viteazul" fiind un testament politic si moral, o pledoarie pentru Unire. Romanul este reprezentat si de M. Kogalniceanu care ne-a lasat un interesant fragment de roman, Tainele inimii", iar Bolinineanu scrie romanul epistolar, JVIanoil" si romanul de conceptie balzaciana Elena". Tot n epoca pasoptista se pun si bazele dramaturgiei nationale. Meritul covrsitor i revine lui Alecsandri ale carui comedii trateaza teme precum: conflictul dintre generatii si imitarea absurda a Occidentului (lorgu de la Sadgura"), efectele parvenirii bazate pe incultura (ciclul Chiritelor: Chirita n provincie", Chirita n Iasi", Chirita n balon" etc.), demagogia politica (Gogoasa patriotica"), tendinta latinizanta a unor autori (Rusaliile") s.a.

- 11 -

Printre ultimele lucrari dramatice ale lui Aiecsandri se nscrie drama istorica Despot Voda", n care stradania eroului de a agita apele istoriei sfrseste ntr-o moarte lipsita de glorie (uciderea domnitorului de catre un bufon nebun), fapt ce ar putea naste interogatii profunde asupra mersului istoriei universale. Toate aceste opere sunt subordonate programului Daciei literare" avnd acelasi scop. Ele au o valoare programatica a accentuarii uneia sau alteia dintre laturile teoretice expuse n Introductie" la Dacia literara".

- 12 -

UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIAPoezia "Umbra lui Mircea. La Cozia", alaturi de "Memorialul de calatorie", se constituie ca efect al unei calatorii de tip romantic (cum se practica in Europa vremii de catre multi scriitori) pe la manastiri de pe valea Oltului, poetul dand expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literara": inspiratia din evenimente ale istoriei nationale, valorificarea traditiilor, orientarea catre prezent, pentfu emancipare sociala si nationala, a experientei trecutului. Scriitorul afirma, de altfel, in prefata volumului de "Poezii" din 1847, acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numarul acelora care cred ca poezia, pe langa neaparata conditie de a placea, conditie a existentei sale, este datoare sa exprime [trebuintele societatii si sa destepte simtaminte frumoase si nobile, care inalta sufletul prin idei morale si divine, pana la viitorul nemarginit si in anii veciniei." Poezia este o meditatie romantica pe tema istorica, bazata pe un mecanism simplu al evocarii: impresia puternica a locurilor dezvolta viziuni poetice care dobandesc reprezentare onirica si transfigurari legendare. Acelasi cadru natural, imaginea Oltului, devenit de altfel motiv literar, aproape mit, in lirica romaneasca, este surprins in doua ipostaze artistice: descriere proza in jurnalul de calatorie si meditatie poetica in versuri. in "Memorialul de calatorie" intalnim, ca in artele plastice, numai schita cadrului, o descriere lirica a curgerii apei si a miscarii valurilor, fara conotatii legendare: "Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si tacerea misterioasa ce domnea imprejur predispunea sufletul la cugetarile melancolice care ne coprinsesera...". in apropierea manastirii Cozia, poetul simte insa legatura cu trecutul, puternica presiune a faptelor istorice care isi cer dreptul la evocare: "...numele fondatorului desteapta suveniruri marete nutrite inca de zgomotul valurilor care uda inaltele ziduri si se inchina, in treacat, taranii eroilor." Pe acest mecanism poetic se intemeiaza structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a maretiei trecutului,

- 13 -

simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Batran, cealalta reprezinta o meditatie asupra prezentului si a raului instaurat in lume, razboiul fiind expresia lui cea mai cumplita. Se creeaza astfel antinomiile esentiale ale meditatiei de tip romantic, antiteza trecutprezent, dominanta in poezia secolului al XlX-lea si dusa la un grad de mare rafinament de Mihai Eminescu. La fel ca in poeziile lui Ossian sau ale lui Macpherson, dublul sau de mai tarziu, se creeaza intai cadrul romantic al evocarii, in care se produce transgresia fantastica, secventa initiala, incipitul, prima strofa, dobandind o eufonie perfecta: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;/ Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc,/ S-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Toate sonurile acestor versuri, cadentele perfecte ale succesiunii silabelor, impreuna cu motivele dominante, tarmul, umbra, valurile, zidul, generatiile, sugereaza o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocarii, scotand din adancurile trecutului figura monumentala a voievodului. Este aici un joc subtil intre etern si efemer, de o parte tarmul stabil si zidul neclintit al manastirii, de alta umbrele trecutului ce se; apleaca peste ape si "mandrele generatii" de valuri, similare celor umane, ce se izbesc si se naruie de zidul implacabil al timpului. Regresiunea valurilor temporale are loc prin unduirea continua a generatiilor de valuri ale Oltului, aparitiile fantomatice prelungind catre lumea reala, prin armonii imitative perfecte, ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nalucirei: un mormant se dezvaleste/ O fantoma-nco-ronata din el iese... o zaresc/ Iese... vine catre tarmuri... sta... in preajma ei priveste...". Pe marginea acestei falii temporale, lumea se opreste pentru moment intr-o liniste deplina, aceeasi poate existenta in cazul marilor fenomene biblice, distrugerea zidurilor Ierihonului sau deschiderea apelor Marii Rosii: "Raul inapoi se trage... muntii varful isi clatesc." in acest decor nocturn, cu puteri magice de transfigurare, "marea fantoma" revine din trecut inconjurata de o intreaga armie, trezita la viata de porunca voievodului: "Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez.../ Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stanca-n stanca,/ Transilvania-1 aude,- 14 -

ungurii se inarmez." Curgerea apelor se suprapune acum eufonic, prin gradatie, cu marele freamat de lupta al ostilor reinviate. Poetul, care isi exteriorizeaza iluminarea fascinanta a clipei, identifica marele personaj printr-o suita de interogatii retorice ("Cine oar poate sa fie omul care te-a-ngrozit?// [...] Traian, cinste a Romei, ce se lupta cu Natura,/ Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batran?"), pana cand intreaga natura ii preia, prin ecouri repetate, numele glorios: "Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza./ Acest sunet, acest nume valurile-1 priimesc;/ Unul altuia il spune; Dunarea se-nstiinteaza,/ Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc". Marea revelatie ii prilejuieste poetului ample reflectii asupra vremurilor de glorie ale Evului Mediu romanesc, cand, pentru marele voievod, "intreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,/ De aceea al tau nume va fi scump si napatat". Portretul voievodului este cunoscut de toti romanii, el fiind o figura memorabila: "Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune/ De la fiii Romaniei care tu o ai cinstit:/ Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;/ Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit." Mircea a fost neobosit in lupta sa impotriva strainilor, sustinator cu vorbe si cu fapte al libertatii acestui pamant. El a inspirat si noii eroi ai poporului roman, care vin sa povesteasca intamplarile vremurilor prezente: "Cata ai simtit placere cand a lui Mihai sotie/ A venit sa-ti povesteasca fapte ce 1-a stralucit!" Antiteza se ilustreaza intre acele "vremi de fapte stralucite" si prezentul caracterizat prin "slaba-ne masura", prin incapacitatea de actiune meliorista si mai ales prin persistenta conflictelor, a razboiului, "bici groaznec, care moartea il iubeste", trezind spiritul critic al poetului, care, in vremurile moderne, vede solutii iluministe de ameliorare sociala: "Prin stiinte si prin arte natiile infratite/ in gandire si in pace drumul slavei il gasesc". Poezia se incheie simetric, printr-o gradatie inversa a fenomenelor epifanice; iluzia poetului se incheie, poarta spre trecut se inchide, "umbra intra in mormant", peisajul redevenind identic celui initial, linia melodica a versurilor redand numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: "Si-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate, adresarea directa: "Sarutare, umbra veche!", intoarcerea graduala in- 15 -

trecut presupunand o conjugare a tuturor fortelor naturale, trezite la viata de sonurile inalte ale aparitiei. Asistam la o invazie treptata a elementelor fantastice, ale lumii transcendente: este "ceasul nalucirei", noaptea este personificata, "iese", "-mpresoara", chipurile negre "se cobor", "se misca", muschiul de pe zid, nordul enigmatic si mitic al crepusculului, se infioara. Folosirea prezentului etern al verbelor, personificarea ampla, a Dunarii, a marii, a raurilor si a dealurilor, nu fac decat sa creeze atmosfera unui cadru natural fantastic, marginit de spiritele strabunilor, pazitori ai faptelor marete ale istoriei.

- 16 -

ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Paoptismul nu a fost un curent literar n sens strict estetic, ci unul cultural-literar, exprimnd o aspiraie colectiv spre creaie i cultur, grefat pe un program ce urmrea dezvoltarea naional. Paoptismul literar coincide cu nceputul romantismului romnesc. Programul paoptismului este cuprins n articolul Introducie, aprut n revista Dacia literar, condus de Mihail Koglniceanu, n 1840, la Iai. Programul nu a funcionat ca instrument al unei anumite autoriti, ci ca un mod de a gndi al tuturor paoptitilor care credeau n aceleai idei: realizarea unei literaturi originale, pentru c traduciile nu fac o literatur i sunt o manie ucigtoare a gustului original, nsuirea cea mai preioas a unei literaturi i pentru c dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas care omoar n noi duhul naional; pentru mplinirea acestui deziderat, Mihail Koglniceanu recomand scriitorilor s se inspire din realitile naionale: Istoria noastr are destule fapte eroice, frumoasele noastre ri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreti pentru ca s putem gsi i la noi sujeturi de scris, fr s avem pentru aceasta trebuin s ne mprumutm de la alte naii ( altfel spus, temele de inspiraie recomandate sunt istoria, folclorul i frumuseile patriei ); critica va fi obiectiv, nu prtinitoare: Vom critica cartea, iar nu persoana; elul suprem proclamat este acela c toi romnii trebuie s aib o limb i o literatur comun pentru toi. Literatura romantic paoptist va avea trsturi specifice, care, particulariznd-o n Europa, i vor asigura originalitatea. Acestea vor fi exemplificate prin operele scriitorilor acestei perioade. Costache Negruzzi public nuvela Alexandru Lpuneanul n 1840, n primul numr al revistei Dacia literar, inaugurnd seria operelor de inspiraie istoric n literatura romn. Sub influena programului romantismului romnesc, sintetizat n articolul Introducie, al lui Mihail Koglniceanu, C. Negruzzi valorific informaiile cuprinse n cronicile moldovene ntr-o creaie clasic prin

- 17 -

sobrietatea construciei, pregnana caracterelor i vigoarea conflictelor. C. Negruzzi este creator de literatur, iar aceasta presupune metamorfozarea personalitilor reale, atestate de cronic, n personaje literare, n conformitate cu obiectivele programului Daciei literare ( creare unei literaturi originale ). n nuvel, exist scene i episoade care aparin n totalitate ficiunii ( uciderea lui Lpuneanu prin intervenia Ruxandei, a lui Spancioc i Stroici, invitaia la osp printr-o denat cuvntare, ameninarea cu moartea adresat tuturor celor prezeni n scena clugririi, decapitarea boierilor ucii i aezarea capetelor ntr-o piramid, n conformitate cu rangul deinut etc.). Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv i omniscient. Culoarea de epoc se obine prin reconstituirea fidel a obiceiurilor, a vestimentaiei i a relaiilor dintre personaje. Verosimilitatea relatrii este susinut de mbinarea dintre elementul real, preluat din cronic i elementul fictiv, rod al imaginaiei scriitorului care nu este cronicar, ci creator de literatur. Cronologia este liniar, succesiunea faptelor este previzibil, ntruct ntre evenimente se stabilesc relaii de cauzalitate i consecutivitate. Toate firele narative sunt susinute de evoluia personajului principal, al crui caracter se construiete pe parcursul aciunii. Limbajul, atitudinile care i sunt atribuite l particularizeaz ca personaj literar, realiznd trecerea de la cronic la literatur, prin ficiune. Nuvela lui Costache Negruzzi ilustreaz ideile despre literatur promovate de Mihail Koglniceanu i include elemente specifice romantismului, recrend, din perspectiv literar, imaginea unei epoci istorice, pentru a demonstra c istoria noastr poate furniza sujeturi de scris. Se poate afirma, aadar, c romantismul patruzecioptist este punctul de plecare al literaturii romne moderne; nuvela lui Costache Negruzzi este un prim pas fcut n aceast direcie.

- 18 -

BALTA-ALBde Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri, scriitor i om politic, figura cea mai important a literaturii romneti n perioada paoptist. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedete c a fost un cltor pasionat cu instinct de nomad i posedat de demonul turistic ( G. Clinescu ) Tema acestei opere este contrastul dintre aparen i esen, dintre frumuseea rar a locurilor i starea de napoiere a oamenilor. n aceast oper autorul ne prezint cltoria fcut de un francez pe teritoriul Valahiei, un inut adncit n ntuneric i populat de canibali. Motivul acestei cltorii primejdioase este spiritul de aventur, curiozitate i dorin de cunoatere. Autorul folosete motivul cltorului strin care viziteaz locuri noi. Acesta permite o percepie critic i satiric a propriei lumi atribuit unei priviri exterioare sau prin comparaie cu o lume edenic. Ocupaia cltorului este pictor, acesta permind autorului s creeze o descriere mai exotic a locurilor prin ochii cltorului. Contrastul n oper este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea iniial a slbticiei i imaginea unei societi civilizate, drumul n cru, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul i balul, spiritul de aventur iniial i linitea sufleteasc de dup bal, frumuseea edenic i napoierea oamenilor. Cltorul francez trateaz evenimentele ce se ntmpl n jurul lui cu ironie, rezultat din contrastul luciditii i fanteziei, i cu autoironie, lund n derdere propriile defecte, dar satirizndu-le indirect i pe ale altora. Imaginea blii seamn cu cea a paradisului i prin frumuseea natural dar i prin indiferena i inocena cu care oamenii stau n balt: amestec nevinovat de sexuri.

- 19 -

Din punct de vedere stilistic textul se remarc prin antitezele care creeaz contrastul dar i prin enumeraiile i comparaiile cu care autorul descrie lumea Valahiei i sentimentele trite de cltor. Textul Balt-Alb este o povestire, fiind oper epic limitat la un singur fapt epic, de ntindere mic, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva cltorului care este i protagonistul operei. In finalul operei prerea pictorului francez despre Valahia se schimb de la primitiv la europenesc.

- 20 -

MONASTIREA ARGESULUI"Monastirea Argesului" este o balada populara bazata pe ideea ca nici un lucru durabil nu se poate fauri fara o jertfa. Personajul principal al acestei balade este mesterul Manole, reprezentandu-l pe Creatorul de pretutindeni si din totdeauna. Povestea vietii sale ar putea fi rezumata in putine cuvinte: un mester zidar si-a iubit, mai presus de orice, tanara sotie frumoasa ca o floare; destinul lui de Creator a prefacut-o in biserica in care sa se inchine toti muritorii.

In balada, accentul nu cade pe trasaturile mesterului, ci pe suferinta pe care el o traieste si pe care o integreaza in opera de arta. Astfel, creatorul popular precizeaza, de la inceput, ca Manole "ii intrece" pe ceilalti zidari, fiind cel mai priceput; aparent, acesta este motivul pentru care. Negru Voda il aleg e pe Manole (si nu pe un alt mester). In realitate, voievodul nu este decat "instrumentul" prin care se va realiza destinul de Creator al lui Manole, iar optiunea pentru un loc nefast o atesta: zidul "parasit/si neispravit" dovedeste ca pamantul va trebui "imbunat" prin jertfirea a ceea ce Manole avea mai drag.- 21 -

Surparea continua a zidurilor trezeste, in sufletul mesterului, mai intai nelinistea, apoi, un acut sentiment de inutilitate a eforturilor. Descumpanit de neimplinirea menirii sale de Faurar ("Iar Manoli sta,/Nici ca mai lucra") mesterul aude "aievea" vocea daimonului sau care-i cere jertfa. Zbuciumul omului - Manole devine complesitor a doua zi in zori., cand isi da seama ca femeia care se apropie e Ana. intre juramantul facut si jertfirea sotiei, Manole traieste o drama a neputintei. Cu sufletul sfasiat, il roaga pe Dumnezeu sa dezlantuie natura si ruga ii este ascultata; cu toate acestea, Ana isi continua drumul, pentru ca, numai prin moartea ei, soarta Creatorului se va implini. Imolarea Anei ridica suferinta lui Manole la dimensiunile sublimului. Anuntata ca un joc ("Ca vrem sa glumim/Si sa te zidim!"), moartea fiintei dragi lui Manole, are menirea sa dezlege vraja si sa imbuneze puterile subpamantene. Atunci cand mesterul, plangand, incearca sa implineasca visul, cantecul lui de iubire, tulburator cum n-a mai fost altul, se transforma in cantec de moarte. In final, tot Ana il va ajuta pe Manole sa semantuie de soarta: izolat pe acoperis si incercand sa zboare cu aripi de sindrila, mesterul aude glasul stins al celei pe care o transformase in altar de piatra. Acum, suferinta lui atinge proportiile unei rasturnari cosmice("Lumea se-ntorcea,/Norii se-nvartea") si timpul se frange: "Si de pe gindis De pe acoperis Mort bietul cadea!" La modul simbolic, Manole este un Creator. Biserica ridicata de el din pamant,si din apa, din lumina si vant, constituie o copie micsorata a Cosmosului sacralizat prin jertfa. Destinul lui Manole este cel al tuturor Creatorilor: de a-si realiza opera prin zbucium si suferinta si ds a fi ucis chiar de acest ideal. Prin moarte, Manole continua sa ramana alaturi de biserica lui si, reface, in eternitate, casnicia cu Ana. Fantana "lina" care izvoraste in locul in care cazuse mesterul, sugereaza nasterea continua (asemenea unui izvor) a creatorilor de frumos; pe planul istoriei poporului roman, fantana lui Manole ar putea sugera jertfa perpetua, dar si continuitatea neamului.- 22 -

Motivul jertfei strabate intreaga balada si este mitic; explicatia lui trebuie cautata in credinta ca, pentru a dura, o constructie i trebuie sa primeasca viata si suflet. Si cum "transferul" sufletului nu se poate face decat printr-o moarte violenta, momentul (ritualul) jertfirii capata accente dramatice. ' Baladele "Miorita" si "Monastirea Argesului" ar putea constitui, impreuna, un singur arhetip existential: pentru ca, faurindu-si biserica din elementele originare, Manole creeaza o imagine micsorata a Universului rascumparat prin jertfa, tot asa cum baciul mioritic moare intru pastrarea integritatii aceluiasi Univers.

- 23 -

MESTERUL MANOLEde Lucian Blaga Lucian Blaga a publicat aceasta piesa in 1927. El a prelucrat un mit de intensa circulatie: mitul creatorului. Blaga reface structural semnificatiile baladei populare incat se poate vorbi de o asimilare totala a mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga depaseste schema mitica prin gandire filozofica si tehnica expresionista. Pornind de la elementele mitului popular, Blaga realizeaza o drama moderna pe tema conditiei creatorului de arta. Blaga isi pune personajul intr-o dilema tragica, aceea de a alege intre pasiunea devastatoare pentru creatie si iubire, dragoste de viata. El face din Manole un personaj tragic, constient de caracterul irational, absurd al jertfei care i se cere: Jertfa aceasta de neinchipuit cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o ceara fiindca e jertfa de sange, din adancimi puterile necurate nu pot s-o ceara fiindca jertfa e impotriva lor. Drama personajului, singuratatea sa intre pamant si cer, intre porunca lui Voda si absurditatea jertfei trimit la teatrul existentialist (Eugen Ionesco, Sartre, Camus). Blaga multiplica conflictul realizand o adevarata serie conflictuala. Astfel personajul este in conflict cu porunca oficiala, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru creatie, cu iubirea si cu sine insusi. Manole este plasat intre cerinta sociala, cerinta divina, cea afectiva si cea spirituala (Voda Dumnezeu Mira Creatia). Blaga isi pune personajul sub semnul interogatiei absolute. Personajul isi da seama de impasul existential in care se afla: Inauntru un gol se deschide mahnirea fara intrebari. Deasupra intuneric se inchide deznadejdea nesfarsitelor incercari.Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: jertfeste!In maniera expresionista Blaga construieste un eu supratensionat. Manole este obsedat de intrebarea: Daca Divinitatea

- 24 -

cand a creat lumea nu a jertfit, de ce i se cere lui acest lucru? (Cand El a cladit, ce a jertfit? Nimic n-a jertfit, nici pentru tarii, nici pentru taramuri. A zis si s-a facut. Si mie totusi, mie totul mi-a cerut.) Daca este pedeapsa, de ce este pedepsit? Sau din moment ce dogma crestina spune Sa nu ucizi de ce i se impune si cu ce drept acest sacrificiu: A fost odata sapat in piatra: Sa nu ucizi. Si alt fulger de atunci n-a mai cazut sa stearga poruncile! Cu toate aceste intrebari si framantari ne dam seama ca chiar de la inceput personajul a ales drumul creatiei pentru ca zidind manastirea creatorul se zideste pe sine insusi, se implineste total in si prin creatie. Alegand iubirea, dragostea de viata ar fi insemnat propria sa negare, anulare de creator. In primul rand mesterul trebuie sa aleaga intre pasiunea pentru creatie si iubire. Dupa ce alege creatia, el constientizeaza ca a realizat numai jumatate de jertfa: Intre suferinta si asteptare se pare ca din sufletul meu nu am dat spicul cel mai scump si cel mai curat. Jertfirea Mirei este doar jumatate de jertfa pe care Manole se va grabi sa o implineasca prin propriul sau sacrificiu. Creatia reprezinta pentru Manole pasiune si blestem: patima coborata in om e foc ce mistuie e pedeapsa si blestem Lamentatiile personajului Doamne, Doamne, de ce m-ai parasit? exprima singuratatea tragica a omului parasit de creatorul sau.Pentru a realiza o opera durabila, nemuritoare, creatorul trebuie sa sacrifice orice legatura care obliga (iubire, copii, prieteni) pentru a se dedica exclusiv creatiei. Creatia presupune insa nu numai sacrificarea celuilalt (Mira) ci si sacrificiul de sine. Astfel moartea mesterului nu este un accident ca in balada populara ci este o moarte voluntara. Numai prin disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o dogma, o ideologie (mitul cristic). Este necesara deci o asimilare totala in creatie si mesterul este constient de acest lucru. Piesa urmareste gradat criza sufleteasca a personajului de la oscilatiile dramatice intre gand si fapta la revolta si blestem, la patima devotatoare a creatiei urmata de o epuizare sufleteasca. Blaga foloseste modalitati expresioniste: reductia expresionista (personaje idei), eul supratensionat, lupta cu fortele oarbe ale naturii, dezlantuirile stihiale ale naturii.Originea conflictului dramatic este pasiunea pentru creatie care devine patimire. Drama personajului principal poate fi cuprinsa in doua cuvinte: revolta si creatie, mai precis a crea prin revolta fata de cer, fata de oameni, fata de porunca lui Voda. Conflictul interior nu poate evolua decat intr-un singur sens:- 25 -

disparitia creatorului. Moartea lui Manole nu este deci o pedeapsa pentru vina de a-si fi zidit sotia, ci reprezinta o necesitate logica impusa de conditia creatorului. Zidind, jertfind si murind mesterul se integreaza nemuririi, se implineste total in si prin creatie. Sacrificiul devine astfel adevarata si suprema masura a umanului.Dramatismul personajului rezulta din plasarea lui sub semnul unei serii conflictuale si a interogatiei absolute. In ciuda reductiei, a esentializarii expresioniste, personajul este complex prin framantarile sale dramatice, prin intrebarile pe care-si le pune, prin starile sufletesti atat de contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, frenezie creatoare, bucurie, secatuire sufleteasca).Dramaturgul concentreaza materialul epic oferit de partea introductiva a baladei. Drama incepe cu motivul surparii zidurilor: mesterul se lupta sapte ani, lupta zadarnicita de cele saptezeci si sapte de prabusiri. El cauta prin ratiune, prin socoteli sa invinga raul. Efortul prelungit si zadarnic este exprimat chiar de mester: De sapte ani pierd credinta, pierd ziduri si somn. Drama personajului este amplificata de constientizarea caracterului irational, absurd al jertfei care i se cere: Savarsirea unui act pagan pentru spiritualitatea crestina. Conflictul interior, optiunea intre pasiune si iubire este amplificat de conflicte secundare. Astfel mesterii se revolta impotriva lui Manole si vor sa abandoneze constructia. Ba, mai mult, banuiesc ca mesterul si-ar fi anuntat sotia despre juramantul facut. Dintre toate sotiile Mira este aceea care apare pentru a impiedica un omor care i se pare impotriva firii. Blaga foloseste metafora femeie-;biserica care trimite la vocatia creatiei, a nasterii. Astfel biserica este simbolul creatiei care invinge timpul. Femeia este eterna prin destinul ei de a da viata.Manole incearca sa evite jertfirea Mirei, dar mesterii il obliga sa-si respecte juramantul. Spre deosebire de balada, unde mesterul invoca fortele naturii pentru a evita jertfirea Mirei, in piesa lui Blaga mesterul este pus in confruntare directa cu colaboratorii sai, deci fortele naturii din balada sunt reprezentate de oameni in piesa lui Blaga.Zidirea Mirei are o dubla semnificatie: ea inseamna implinirea totala a creatorului, dar in acelasi timp si neutralizarea opozitiei dintre natura si cultura. Mesterul este aici un erou civilizator care da oamenilor o noua valoare, o valoare estetica, etern durabila. Cu pretul unor framantari dramatice, mesterul opteaza pentru creatie. Din acest moment el este cuprins de o adevarata febra creatoare. Dupa ridicarea bisericii este obsedat de chinurile femeii, framantat de remuscari si simte o mare secatuire sufleteasca. Aceasta stare- 26 -

sufleteasca se exteriorizeaza in drama sub forma revoltei impotriva propriei creatii. Mesterul vrea sa zdrobeasca zidurile pentru a-si elibera sotia, dar este impiedicat de ceilalti mesteri pentru ca biserica nu mai apartine unui individ, autorului, ci eternitatii. Domnitorul urmat de boieri vine sa vada manastirea. Boierii si calugarii il acuza pe mesteri de crima si considera biserica intaiul lacas al lui Anticrist. Acest conflict secundar exteriorizeaza in fond nepotrivirea, incompatibilitatea dintre mitul crestin, care nu accepta uciderea si mitul pagan, precrestin al jertfei. calugarii cer pedepsirea lui Manole pentru crima. Pedeapsa nu-l mai poate ajunge pe mester pentru ca aceasta si-a depasit conditia cucerind eternitatea atingand absolutul prin creatia sa nascuta din suferinta si sacrificiu. Mesterul nu mai apartine timpului istoric ci prin jertfa si creatia sa apartine unui timp mitic.Multimea trece si ea printr-un proces de clarificare, de constientizare, ajungand in final sa inteleaga destinul de exceptie a mesterului. Ea, multimea, este aceea care-l apara pe Manole impotriva calugarilor si a boierilor: Noi strigam, boierii urla, noi aparam, calugarii osandesc toti suntem jos, Manole singur e sus; singur deasupra noastra, deasupra bisericii. Zidarii participa si ei la suferinta mesterului. Dupa terminarea bisericii si moartea lui Manole ei traiesc aceeasi secatuire sufleteasca: Nu vom sti cum sa ne mai gasim un loc in viata, vom rataci din loc in loc., Doamne, ce stralucire aici si ce pustietate in noi. Spre deosebire de balada unde toti mesterii mor din porunca lui Voda, in piesa lui Blaga acestia raman in viata ca niste dovezi vii ale adevarului ca toate marile creatii necesita mari sacrificii omenesti.

- 27 -