1

ROMÂNIA ÎNTRE

ORIENT ȘI OCCIDENT

- Dumitrache Florina-

Inainte de tema principala, sa facem o mica excursie in Romania din zilele noastre..

Daca cineva din alta tara s-ar gandi sa faca o excursie in Romania, cu ce parere va ramane dupa ce a terminat acest voyage ? Uitati un exemplu:

1) - vine omul si inca de la inceput vede un mesaj de bun venit :

2

3

2) - la inceput doreste sa viziteze cateva orase, si merge pe autostrada, unde vede ceva ce nu a mai vazut in alta parte:

4

3) - ajunge in Bucuresti sau in alt oras, si ramane socat de ceea ce vede :

- sau cand vede spiritul de echipa al romanilor :

5

4) - coboara din masina si merge putin pe jos, pentru a cauta magazine alimentare, cand..ramane iarasi socat :

6

4) - se grabeste pe cat posibil sa ajunga la tara, in speranta ca mai poate salva ceva din excursia aceasta. Numai ca pentru a ajunge undeva, in Romania, fara sa stii drumul, este foarte dificil cu indicatoarele si cu ciudatele noastre nume ale oraselor :

7

5) - in cele din urma ajunge la destinatie, si descopera Minunile Romaniei :

6) - enervat la culme, se hotaraste sa plece, dar ghinion..prinde un trafic incredibil pe autostrada. Culmea e ca nu erau multe MASINI, ci…

8

Reuseste sa scape din tara noastra? Ce credeti o va mai vizita ?

9

CUPRINS: Argumentul 1:

Cultura si civilizatia romaneasca descopera Occidentul in etape diferite, insa comunicarea cu civilizatia occidentala este permanenta, chiar daca influenta curentelor culturale din Europa apuseana se manifesta la noi mai tarziu.

• Umanismul si cultura occidentala.

• Afirmarea si reafirmarea latinitati.

• Iluminismul romanesc.

• Popularizarea literaturi si a stintelor.

Argumentul 2:

Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusene si, concomitent, prin optiunea pentru construirea identitati nationale.

• Pasoptismul.

• Modernizarea literaturi intre autohtonism si europeism.

10

Argumentul 1:

Cultura si civilizatia romaneasca descopera Occidentul in etape diferite, insa comunicarea cu civilizatia occidentala este permanenta, chiar daca influenta curentelor culturale din Europa apuseana se manifesta la noi mai tarziu.

11

România între Orient şi Occident:

De-a lungul dezvoltării lor culturale, românii s-au arătat preocupaţi de înţelegerea acestei dezvoltări ca fenomen dublu: pe de o parte, expresie a unor trăsături spirituale proprii, pe de altă parte, ca expresie a interacţiunii cu alte culturi şi a influenţelor suportate din partea acelora care au marcat istoria lor.

Încă de la primele manifestări ale culturii române, la cronicari, tema condiţiei noastre istorice ( „în calea tuturor răutăţilor” ) şi culturale de graniţă este prezentă. Interogaţiile de tip autoreflexiv şi dorinţa de a şti „cine suntem” intră într-o nouă etapă din momentul istoric al Unirii Principatelor şi al constituirii Naţiunii Române Moderne.

Reperele pe baza cărora s-a construit imaginea de sine a românilor s-au diversificat, formarea poporului şi a limbii, istoria, literatura furnizând „banca de date” pentru acest demers. Astfel, odată cu problema originilor se conturează şi aceea a influenţelor, a relaţiilor cu alte culturi şi a contribuţiei acestora la cultura română. Ca şi problema originilor, cea a influenţelor culturale a parcurs diferite momente şi a apelat la diferite registre de interpretare: rădăcinile noastre culturale au fost plasate în continuitatea Orientului, sau dimpotrivă, în cea a Occidentului.

12

... Orient şi Occident:

Orient şi Occident, sunt doi termeni care devin concepte cul turale şi identitare odată cu confruntările între civilizaţii pe care le deschid marile descoperiri geografice.

De exemplu: „Orientul nu este numai adiacent Europei, el este, de aseme nea, locul celor mai mari, mai bogate, mai vechi colonii ale Europei, sursa civilizaţiilor şi a limbilor ei, concurentul ei cultural şi una dintre cele mai profunde şi mai recurente imagini a Celuilalt. în plus, Orientul a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personalităţi, experienţe.“

Un alt exemplu, ar putea fi reprezentat de emblema teritorială a capitalei, numită „micul Paris”, prin care, în perioada dintre cele războaie mondiale, s-a elaborat imaginea onorantă a unei capitale româneşti cu model european, Parisul.

La capătul celălalt al continentului se află Bizanţul, Constantinopolul, Istanbulul de astăzi, emblema culturii de contrast, invocată şi ea în reprezentările de sine ale românilor şi proiectată în imaginea unui Bucureşti pestriţ, necoagulat, fără centru.

Literatura a produs variantele „de hârtie” ale acestor spaţii, cu rol hotărâtor în reprezentările noastre, căci, de multe ori, Bucureştiul Occidental din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Călinescu, scriitori studiaţi în şcoală, poate fi mai adevărat decât cel de fiecare zi. Cum adevărat este şi cel balcanic, „de mahala”, din opera lui I.L. Caragiale sau cel al fiului său, Mateiu Caragiale, romanul Craii de Curtea-Veche.

13

Noi si Orientul..

Noi si Occidentul..

14

Noi înşine..

15

UMANISMUL SI CULTURA OCCIDENTALA :

Umanismul este miscarea social-culturala inspirata de conceptia ca omul, fiind o fiinta superioara, se poate perfectiona prin cultura si arta.

Problema identităţii culturale este pusă în discuţie începând cu secolul al XVII-lea. Cronicarii, cărturari umanişti, care fac parte din elita culturala a epocii şi care vin în contact cu Occidentul, aduc în prim-plan ideea apartenenţei la romanitate.

Argumentele lingvistice, arheologice, etnologice, aduse pe rând de reprezentanţii umanismului românesc (Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu ş.a.), sunt menite să afirme orgoliul apartenenţei la centrul cultural şi spiritual al epocii.

16

Romanizarea lingvistică, fundamentală şi decisivă pentru apariţia limbii române, a constat în învăţarea limbii latine de către populaţia autohtonă. Generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres şi de eliminare treptată a limbii materne, traco-daca. Această substituţie de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet, îndelungat, paşnic şi mai ales necesar.

Numai latina putea garanta populaţiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanţii imperiului – soldaţi, funcţionari publici, colonişti şi comercianţi. În astfel de condiţii, limba latină era elementul de unitate şi de coeziune, situat deasupra diversităţii sociale, politice, etnice şi lingvistice. Argumentată şi formulată în variante intuitiv-empirice sau riguros ştiinţifice, „latinitatea limbii române” este o idee fundamentală, cu o apariţie constantă în cultura românească medievală şi modernă.

Afirmarea si reafirmarea latinitatii :

17

ILUMINISMUL ROMANESC:

• In tarile romane, iluminismul se manifesta cu intarziere datorita dominatiei straine si feudalismului autohton; si este de provenienta franceza.

• Se manifesta original in urmatoarele aspecte:

- are caracter militant, social si national, fiind atasat de valorile nationale si chiar locale;

- nu este reformist, are caracter moderat;

- culturalizarea este foarte puternica.

• Se manifesta mai puternic in Transilvania intre 1750-1850, deoarece burghezia era mai dezvoltata in Transilvania si era legata de interesele nationale. Burghezia era nemultumita de lipsa de drepturi sociale si politice ale poporului roman,aspect care duce din 1437, cand se semnase actul care excludea participarea romanilor de la viata social-politica. Si-a gasit expresia cea mai fidela in Scoala Ardeleana care a reprezentat prima scoala de patriotism exemplar a romanilor din Transilvania.

• Cu un pronuntat caracter iluminist,asa numita directie obsteasca care urmarea emanciparea maselor populare prin cultura,mai ales a taranilor. In acest sens s-au infiintat aproximativ 300 de scoli in limba romana, Gheorghe Sincai fiind initiator si director.

18

POPULARIZAREA CULTURII SI STIINTELOR:

Literatura de popularizare a ştiinţei (sau ştiinţa popularizată) este un gen literar aflat la graniţa dintre ştiinţă şi literatură. Considerat de criticii literari ca nefiind literatură şi ignorat de majoritatea oamenilor de ştiinţă, acest tip de literatură este de o importanţă covârşitoare pentru asigurarea unui contact cu ştiinţa publicului larg, în special copiilor.

De multe ori literatura de popularizare a ştiinţei, în special cea adresată copiilor, îmbracă forme narative, prezentând subiectul sub forma unor povestiri cu un caracter umoristic, capabile să atragă şi să stimuleze atenţia cititorului. Alte ori, literatura de popularizare ştiinţifică se prezintă sub forma unui documentar istoric sau sub formă de biografie, îmbinând informaţiile ştiinţifice cu cele din viaţa descoperitorilor sau cu detalii comice despre modul cum a avut loc descpoperirea.

Domeniile ştiinţifice cele mai reprezentate în cărţile publicate în românia au fost chimia, biologia, biochimia şi domeniile înrudite cu acestea. O activitate deosebită de prolifică au avut Nicolae Cajal în domeniul viruslogiei şi Axente Sever Banciu în domeniul chimiei.

19

Argumentul 2:

Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusene si, concomitent, prin optiunea pentru construirea identitati nationale.

20

CULTURA ROMANA MODERNA:

Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusene si concomitent prin construirea identitatii nationale.

Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea in urma unei actiuni de individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si receptor de valori).

Cultura este rezultatul detasarii omului de natura, avand fata indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in societate si are fata indreptata spre” obiect''.

Cultura romaneasca din secolul al XIX-lea si inceputul acestuia poate fi caracterizata ca fiind una "nationala si europeana". Nationala prin tematica, dar indeosebi prin obiective, modalitati de exprimare si originalitate (unicitate), europeana, prin apartenenta la o arie culturala mai larga.

Rolul cel mai important in cultura romaneasca a acestei perioade, sufletul ei, l-a constituit literatura. Aici s-au afirmat cele mai importante figuri ale culturii romanesti, oamenii de litere au fost ideologii Romaniei moderne, presa cea mai "tare" au sustinut-o ei, literatura a promovat curentele culturale moderniste europene de la cumpana celor doua secole si a avut cel mai mare impact asupra populatiei. 

21

• Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar.

• Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

• Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism) sunt asimilate simultan.

• Paşoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi revoluţionar, spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi a trezirii la acţiune.

•

Pasoptismul:

22

• Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, a imitării modelelor, a respectării structurilor date (în fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistică a lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri şi Negruzzi, prin atitudinea lor lucidă şi responsabilă, a contribuit la instituirea premiselor culturii române moderne. „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. [...] Traducerile însă nu fac o literatură." afirmă Kogălniceanu în Introducţie la Dacia literară, în 1840.

• Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos.

• După literatura anilor 1825-1830, care abundă în adaptări după autorii străini, în special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) şi articolul-program Introducţie, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia, cu particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară.

• Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura.

• Poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice. în unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii.

23

• Modernismul, este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista “un spirit al realului” care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului.

• Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu, este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare (Teoria imitatiei emisa de francezul Gabriel Tarde), iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea teoria ,,formelor fara fond” sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot uneori sa-si creeze fondul.

• In vederea modernizarii literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric, tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala, crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica, intelectualizarea prozei si a poeziei (ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde), crearea intelectuala, ca personaj al operei literare.

• Ex.: Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern prin ,,Ion” (roman obiectiv) si ,,Padurea spanzuratilor” (roman de analiza psihologica).

Modernizarea literaturii:

24

BIBLIOGRAFIE:• http://

ro.wikipedia.org