Fondatã în 1994 cu avizul Ministerului Apelor, Pãdurilor ºi ProtecþieiMediului, sub patronajul Academiei Române prin Institutul de Speologie„Emil Racoviþã”, afiliatã la: Uniunea Internaþionalã de Speologie (UIS),Federaþia Europeanã de Speologie (FSE), Uniunea Balcanicã de Speologie(BSU). Fondatoare a Centrului Regional de Supraveghere EcologicãMunþii Apuseni, Centrului pentru Arii Protejate ºi Dezvoltare Durabilã,Corpului Roman Salvaspeo, Coaliþiei ONG Natura 2000 în România,Asociaþiei Rangerilor din România, Asociaþiei Române de Canyoning,Asociaþiei Franþa-România Speologia, Asociaþiei Peºterilor Turistice.

Membri fondatori: Comisia Românã de Speologie Sportivã (CRSS) Societatea Ardeleanã de Speologie (SAS) Societatea Românã de Speologie ºi Carstologie (SRSC) Societatea Speologicã Bãnãþeanã (SSB) Grupul de Explorãri Subacvatice ºi Speologice (GESS)

Structura FRS: Biroul federal:

Preºedinte – Viorel Traian LASCUPreºedinte de onoare – Marcian BLEAHUVicepreºedinte – Costache ROMANSecretar general – Cãlin VODÃSecretariat – Ioana Cristina CIUMAªU, Vasilica BINDEANUDirector tehnic – Tudor MARINTrezorier – Evantia ROMAN

Departamente:• Relaþii internaþionale – Costache ROMAN

Publicaþii stãine – Ioana MELEG• Cadastru – Cristian GORAN• Audio-Vizual – Bogdan PETRESCU

Website – Diana POPASpeo Arta – Claudiu SZABO

• Marketing – Rãzvan MARCHIª• Speomond – Andrei POSMOªANU

Comisii specializate:• Explorãri ºi Expediþii – Tiberiu TULUCAN• Educaþie-ªtiinþã – Marius VLAICU• Protecþie – Bogdan BÃDESCU• Comisia Publicaþii – Paul-Erik DAMM• Salvaspeo, Corpul Român Salvaspeo CORSA – Tudor RUS• ªcoala Românã de Speologie, Asociaþia Românã de Educaþie

Speologicã ARES – Tudor MARIN, Diana POPA• Canioane, Asociaþia Românã de Canioning – Felix PAPIU• Cenzori – Elisabeta FRÃÞILÃ, Emil CHIRILÃComitetul director = Preºedintele FRS + Preºedinþii de comisii+ Reprezentanþii regionali ai cluburilorReprezentanþii regionali: Mihai GLIGAN, Valentin RADU, OvidiuSANDU, Raluca CRÎSTA

Adrese de contact:Sediul centralSediul centralSediul centralSediul centralSediul centralCasa Academiei, Institutul de Speologie Emil RacoviþãCalea 13 Septembrie nr. 13, sect. 5, 050711 BUCUREªTITel: +40 21 3188106 int. 2729, fax: +40 21 3188132E-mail: office@frspeo.ro; www.frspeo.ro

Sediul regional ClujSediul regional ClujSediul regional ClujSediul regional ClujSediul regional ClujCLUJ NAPOCATel/fax: +40 264 593254E-mail: office_cluj@frspeo.ro

Sediul regional OradeaSediul regional OradeaSediul regional OradeaSediul regional OradeaSediul regional OradeaP-þa 1 Decembrie 4-6, 410068 ORADEATel/fax: +40 259 472434; Tel: +40 359 410556E-mail: office@frspeo.ro

Sediul regional ReºiþaSediul regional ReºiþaSediul regional ReºiþaSediul regional ReºiþaSediul regional ReºiþaStr. Sportului, bl. 5, Sc. 3, ap. 3, 320110 REªIÞATel/fax: +40 255 210914E-mail: aser_ro@hotmail.com

SpeomondSpeomondSpeomondSpeomondSpeomondStr. Lugojului 25, 410482 ORADEATel/fax: +40 259 431069; Tel: +40 359 410557E-mail: contact@spelemat.ro

Revistã a Federaþia Române de SpeologieCoperta 1: Cueva de Santo Tomas, Cuba – foto Mihai SURU

Secretari de redacþie: Paul DAMM, Andrei POSMOªANUTehnoredactare: Andrei POSMOªANU

Traducãtor: Victor URSUTiparul executat la Pentaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2010

Revista SPEOMOND este editatã ºi tipãritã cu suportul financiar al S.C. Spelemat S.R.L.Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor.

ISSN 1844 - 0819

Editura Belvedere

2 Un gheþar ºi un primar .......................................................... Cristian LASCU

3 Maja Arapit 2009 ................................................................. Valentin RADU

10 Santa Catalina ................................................... Mihai SURU, Romeo URIEª

15 Rio la Venta ........................................................................ Mihai BESESEK

22 Noi cercetãri în Peºtera Jgheabul lui Zalion ................................ Adrian DONE

25 Peºtera Iza ............ TÃMAª, SAHY, MUREªAN, NEGREAN, TÃMAª, MINGHIRAª

31 Activitatea salvaspeo - 2009 ....................................................... Tudor RUS

32 Corse Canyon ............................................................................. Felix PAPIU

34 Samothraki ...............................................................................Felix PAPIU

36 O altfel de speologie ............................... Sebastian SBÎRCEA, Valentin RADU

40 Peºteri de mulaj .................................................................... Károly MORÉH

44 Peºtera Muierilor .......... Victor GHEORGHIU, Dumitru MURARIU, Viorel NISTOR

48 ªtiri externe

50 ªtiri interne

55 Speomedia

56 Table of Contents

FEDERAÞIA ROMÂNÃ DE

S P E O L O G I E

2 SPEOMOND • 14 • 2009

Azi, o poveste ce începe cu un gheþar ºi un primar.

Cândva, în cuaternar, ungheþar din Munþii Rodnei, în maiestoasalui alunecare spre vãile Maramureºului, acioplit, cum s-a priceput el, un frumos lacglaciar, numit tãul ªtiol. Dupã vreo20.000 de ani, un primar din Borºa zilelornoastre, a considerat cã gheþarul a fãcuttreabã de mântuialã. ªi atunci a trimis unbuldozer care a rotunjit marginile dan-telate ale lacului, a îndepãrtat blocuri destâncã, adicã a fãcut ceva… frumos.

În ultimele zile [noiembrie 2009,n.r.], comunitatea on-line a celor preo-cupaþi de soarta patrimoniului nostru

natural a condamnat modificarea peisa-jului în rezervaþia Grãdina Zmeilor dinTransilvania. Zmeii de aici sunt stâncisemeþe de calcar, adevãraþi megaliþi ceformau un peisaj geologic, sãlbatic. Darautoritãþile locale au pus la treabã gos-podãreºte niºte fonduri europene. Autras printre zmei alei late, bune ºi pentruATV-uri, rigole cuminþi de scurgere ºialte brizbrizuri. Adicã, tot ceva...frumos.

ªi se pot da ºi alte exemple cu inge-rinþe asemãnãtoare asupra naturii, totmai numeroase în ultima vreme.

Cauza?Persoane cu semnãturã grea, dar care

au probabil pe pereþii de acasã carpete

Un gheþar ºiun primar

Cristian LASCU • redactor ºef National Geographic Romania

cu cadâne argintii, acceseazã fondurieuropene ºi apoi sunt lãsaþi în liberateprin munþi.

Fondurile europene pot fi foartenecesare ºi binevenite. Dar e ca ºi cumcineva te împrumutã cu bani sã-þi reparicasa, cã plouã prin acoperiº, iar tu îicheltuieºti ca sã-þi pui lei de ipsos lapoartã.

Peisajul nu este numai pentru poeþi ºifotografi în vacanþã. El este o compo-nentã ambientalã importantã, ce contri-buie la sãnãtatea ºi starea noastrã debine. ªi este principala materie primãpentru turism, dacã tot vorbim atâta deel. Existã o filozofie dar ºi o ºtiinþã apeisajului, existã principii ºi norme: Nupoþi sã aduci îmbunãtãþiri VârfuluiNegoiu, pentru cã þi se pare… camasimetric.

Ce este de fãcut?ONG-urile de mediu, instituþiile de

profil, arhitecþii, Ministerul Mediuluitrebuie sã convingã cât mai curândparlamentul sã voteze o lege a protec-þiei peisajului care împreunã cu un ghidde aplicare sã devinã obligatorie pentruautoritãþile locale, edili, primari. Vomavea cu toþii de câºtigat, iar Zmeii ºiSfincºii noºtri vor rãmâne fãrã dan-teluþe.

Grãdina Zmeilor, 2006

Grãdina Zmeilor, 2009

Luci

an P

etru

GO

JA

Luci

an P

etru

GO

JA

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

SPEOMOND • 14 • 2009 3

Impresii despre AlbaniaCând am primit invitaþia din parteaFederaþiei Române de Speologie (FRS)de a participa la expediþie, tot ceea ceºtiam despre Albania ca þarã erau infor-maþii vagi la nivel de poveºti sau zvon,peste tot vorbindu-se despre ea doar încontextul unor discuþii despre teritoriiledin Europa cele mai înapoiate ºi sãracesau predominate de conflicte armate,servind inclusiv ca subiect în numeroasebancuri. Pentru prima datã a trebuit sãîmi îndrept atenþia spre Albania la modulserios din clipa când mi-am dat acceptulde a participa la expediþie, deºi prinaceasta eram nevoit sã renunþ la un alteveniment speologic important pentrumine ºi anume la încadrarea la ªcoalaNaþionalã de Speologoie de la Cãput,care se desfãºura în aceeaºi perioadã.

Primul contact cu Albania l-am avutprin intermediul Internetului, de undeam cules câteva informaþii de interesgeneral, apoi am luat legãtura cu ceilalþiparticipanþi ºi au venit rând pe rând noidetalii despre expediþie ºi locurile undeaveam sã ajungem.

Expediþia reprezenta o altã etapã dinacþiunile întreprinse de speologii bulgariîn Alpii Albanezi de Nord, iar acum auinclus-o sub egida Federaþiei Europenede Speologie ºi au înaintat mai multeinvitaþii speologilor din þãrile învecinate,inclusiv FRS.

Astfel în data de 25 iulie 2009 ceipatru speologi români: Viorel, Tibi,Tudoricã ºi eu, luându-l ºi pe Gaborsosit din Ungaria, au pornit spre Albaniacu microbuzul lui Viorel. S-a ales traseulprin Serbia ºi Muntenegru, deºi prinKosovo era mai rapid, însã informaþiilecare circulã prin lume despre spaþiulrespectiv nu sunt favorabile pentru ovizitã. Dupã ce o zi am strãbãtut þaranoastrã spre sud, am înnoptat pe ValeaCernei, iar duminicã am trecut Dunãreape la Porþile de Fier, admirând chipul lui

Expediþia speologicã internaþionalã

Valentin RADU • „Speowest” Arad

Decebal sculptat pe malul românesc ºigurile cãscate ale unor peºteri înghiþindapa fluviului captatã de baraj, în timp ceTudoricã povestea cu entuziasm reali-zãrile unei alte expediþii din Serbia.

Traversând Belgradul am urmatcâteva drumuri întortocheate pe traseulCacak - Uzice - Nova Varos - BijeloPolie ºi am trecut în Muntenegru, mer-gând pânã la Potgorica, iar dupã cinã s-a plecat spre Cetinje pentru trecereagraniþei în Albania pe la Bozaj.

Atât Serbia cât ºi Muntenegru dinpunct de vedere speologic au un poten-þial extraordinar, oriunde ai privi þi sedesfatã calcarul albicios, puþin atins deinsistenþa omului, ca o fatã virginãîntinsã pe un aºternut imens în aºtep-tarea speologului explorator care sã-ipãtrundã înãuntru ºi sã-i descopere mis-terele. Încet-încet aceste porþi se des-chid, tot mai mulþi speologi din Europadescind în aceste zone, li se permiteaccesul mai uºor ºi se pot pune bazeleunor colaborãri de lungã duratã îndomeniul expediþionar ºi al schimbuluide experienþã.

Primul contact cu pãmântul albanezl-am avut ca niºte adevãraþi speologi,adicã pe… întuneric, fiind deja searãcând strãbãteam un drum îngust, mãr-ginit de stufãriº înalt spre Bozaj, apoi s-a ivit un pâlc firav de luminã dat declãdirile de la vamã ºi iar un drum lungºerpuind pe un câmp fãrã nicio licãrirela orizont. ªoseaua cu uºoare denivelãriºi ici-colo cu câte o groapã în asfalt caun drum judeþean de pe la noi a fostprimul semn cã suntem în Albania ºi dinmanifestarea fiecãruia, din discuþiilecreate imediat de prima zdruncinãturã amaºinii se putea observa emoþia, deparcã era deja o realizare, se putea spunecã „am fost în Albania”. A urmat apoi oliniºte totalã, drumul de la graniþã pãreasã nu se mai termine, atât pentru Viorel,care era epuizat de oboseala acumulatã

de la condus, cât ºi pentru ceilalþi 3români, acum lipiþi cu frunþile de gea-murile aburite pentru a strãbate cumvacu privirea întunericul nopþii în cãutareaunui semn de civilizaþie, singurul Gabordormea dus. În sfârºit s-au ivit câtevacase, de colo-colo câte un bec la vreofereastrã, gospodãriile s-au înmulþitdesãvârºind un sat cu câinii lui cu tot, cuunu-doi beþivi ºi alþii rãtãciþi în noapte,cu tinerii îndrãgostiþi la colþ de stradãgiugiulindu-se. Apoi un alt sat ºi un altulºi iar… Ceva freamãt mai intens a fostîn oraºul Koplik, la fel ºi în oraºulShkoder, unde pe la miezul nopþii s-astabilit contactul cu un poliþist localrecomandat de un coleg din România.Marea problemã în aceastã zonã mi s-apãrut a fi faptul cã localnicii nu prea ºtiulimbi strãine de circulaþie internaþionalã,cel mai frecvent poþi gãsi persoane carevorbesc puþinã rusã sau italianã, în restdoar albanezã. Dupã discuþii greoaie s-a aflat cã în apropiere nu este niciuncamping, astfel poliþistul ne-a dus înlocalitatea Bhusat, unde ne-a oferit caloc de campare parcarea din faþa primã-riei. Aºa cã prima noapte în Albania ampetrecut-o sub cerul liber, între treicopaci, întins pe izopren în buruienileuriaºe, înconjurat de tractoare, combineºi maºini de gunoi primite de primãrialocalã ca donaþie, mereu asaltat de câþivacâini cerºetori de o coajã de pâine.

Relativ odihniþi am început ziua deluni prin pãrãsirea locului respectiv ºi unscurt popas în oraºul Koplik a ne informade preþuri. Am bãtut pe la uºile unorbãnci, închise nejustificat pentru noi, caream uitat sã ne schimbãm ceasul cu o orãîn urmã, iar la îndrumarea unui poliþistrutier, am reuºit sã schimbãm câþiva euroîn moneda albanezã la un local dinapropiere. Ca o impresie generalã asupraspecificului albanez al locului estecontrastul lucrurilor: de la un fel de ºaretãimprovizatã trasã de mãgar la toate

4 SPEOMOND • 14 • 2009

tipurile de automobile Mercedes, de lablocuri cu multe etaje ºi faþade de sticlãla case din chirpici; de la supermaket-ulcu reclamã luminatã strident la vecheaprãvãlie plinã de igrasie cu panoul de tip„Magazin Universal” de pe vremeacomuniºtilor. ªi cea mai impresionantã afost o mãcelãrie, mai bine zis o încãperecu o tejghea, iar în… stradã un zid debeton cu faianþã pe care era atârnat unviþel ºi cineva îl tranºa.

Sincer am ezitat sã imortalizeztabloul însângerat, de teama unor reacþiiale mãcelarului, de altfel în toate aceleprime ore în care savuram aer albanezam ezitat ºi evitat sã fac fotografiilucrurilor sau oamenilor, pentru a nucrea neplãceri sau eventuale conflicte culocalnicii atâta timp cât nu ºtiam felul lorde-a fi. Mai rãmânea ºi problema religi-oasã, însã în aceastã regiune majoritateapopulaþiei este creºtinã, în drumul nostruîntâlnind ºi numeroase troiþe, chiar ºi pecrestele munþilor, iar în oraºe aºa cumputeau sta bisericile construite lângãmoschei, tot aºa mi s-au pãrut a trãi înarmonie ºi adepþii unei religii cu a alteia.Toate acestea au rãmas doar subiecte dedezbãtut în principal cu Tibi, pânã s-atrezit Gabor ºi ºi-a intrat în rolul de ghid,indicând direcþia spre destinaþia noastrã.

Pãrãsind oraºul Koplik am strãbãtutcâteva câmpuri presãrate de numeroase„ciuperci” de beton, niºte construcþii detip buncãr concepute pentru apãrare,alcãtuite în majoritate dintr-o încãpererotundã cu diametru de 2-3 m, prevãzutãcu o fereastrã pentru tragere ºi acoperitãcu o cupolã din beton, din care înîntreaga Albanie se estimeazã a fi vreo6000 de bucãþi, acum cele mai multepãrãsite, doar unele mai servesc cadepozit sau… suport pentru inscripþi-onat marcajele turistice.

Având priveliºtea acaparatã de crestemuntoase golaºe, de parcã ai fi înmulþitcu 10 Munþii Piatra Craiului, goneam cuvitezã înspre ele pe un drum proaspãtasfaltat (sã fi fost ºi la ei recent alegerilocale?) pânã în prima localitate, care penoi românii ne-a amuzat spre nedume-rirea lui Gabor. Eram în satul… Boga ºiurma o serpentinã pe un drum neasfaltatspre …Theth, nu spre Padiº cum suntemnoi obiºnuiþi. Am pãrãsit imediat ima-ginea satului unde maºini de terenstârneau porcii tolãniþi în bãlþile dinmijlocul drumului, am urmat câtevamicrobuze înþesate cu oameni ºi cãptu-ºite pe dinafarã cu zeci de bidoaneprobabil pentru apã sau lapte sau com-

bustibil ºi am început urcuºul anevoios.Pânã la ºaua de la +1700 m Gabor ne-afãcut o scurtã istorie a explorãrilor dinzonã, unde au lucrat foarte mult ºi curezultate notabile colegi speologi dinUngaria, de asemenea cehi ºi polonezi ºibineînþeles bulgarii.

Aproximativ douã ore a durat dru-mul de la Boga la Theth, o localitateînconjuratã de munþi cu case rãsfiratede-a lungul unei vãi. Dupã alþi 5 kmparcurºi pe vale, microbuzul s-a împot-molit într-o zonã cu grohotiº, când i-amîntâlnit la un izvor pe câþiva speologibulgari, care ne-au dat unele amãnunteutile de organizare ºi ne-au ajutat sãredresãm maºina.

Practic din acel moment a început ºipentru noi expediþia propriu-zisã ºi s-aîncheiat primul episod cu „Impresiidespre Albania”.

Tabãra ºi speologiiExpediþia a debutat vineri, 24 iulie 2009,când speologii bulgari ºi greci au plecatdin Sofia, ajungând sâmbãtã dimineaþaîn Shkoder ºi apoi în Theth împreunã cuAhmet, un profesor de botanicã albanez,membru al Qendra Shqiptare e Speleo-Alpineve Shkoder.

Tabãra era amplasatã aproape deintrarea în peºterã la vreo 50 m pe unplan înclinat printre pini ºi jnepeniº, prinurmare un loc nu foarte comod pentru amonta corturi. Dupã ce am urcat cam350 m diferenþã de nivel de la izvor,pentru a evita a mai dormi ºi a douanoapte ºi încã altele tot sub cerul liber alAlbaniei, în urmãtoarele douã ore am

creat o platformã prin aºezarea unorbolovani ºi nivelarea pãmântului, undea încãput cortul nostru de patru persoanecu verandã, iar pânã a doua zi au maiapãrut ºi alte câteva corturi în jur.

De apreciat efortul extraordinar albulgarilor de a organiza tabãra, fiecarelucru avea locul lui, fiecare persoanãrostul ei. „Bucãtãria” era dotatã cu aragazºi zeci de oale de toate categoriile,„cãmara” situatã în altã parte cu bucaterânduite pe ramurile unui copac ca peniºte rafturi, „frigiderul” pentru mâncareaperisabilã era sãliþa de la intrarea înpeºterã, la „masa de servire” s-a muncitenorm, aºezându-se mai mulþi bolovanipotriviþi pentru creºterea confortului ºiiluzia unei mese, chiar cu sacrificiul uneifiinþe: Snejana fiind lovitã la un picior deun astfel de bolovan ºi n-a mai pututparticipa la explorãri, cã abia ºchiopãtaprin tabãrã. La toate acestea s-a adãugato grãmadã mare de echipament (gene-rator, maºini de gãurit, corzi, amaraje,echipamente individuale, laptop-uri etc.),cãrat în zeci de ture de jos de la maºini.Cât priveºte apa pentru necesitãþiletaberei, era adusã din peºterã dintr-un micbazin de acumulare de la vreo 50 m deintrare.

Dupã instalare ºi inspecþia taberei, auurmat o serie de discuþii cu organizatorii,iniþiatorii fiind Tibi ºi Viorel care îicunoºteau pe câþiva din ei, întâlnindu-iºi cu alte ocazii. Situaþia se prezenta înfelul urmãtor: o parte din speologi auurcat sã instaleze o tabãrã avansatã lacota de peste 2000 m pentru continuareaexplorãrilor în unul din avenele desco-

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009

Tudo

r RU

S

SPEOMOND • 14 • 2009 5

perite acolo (unul cu denivelarea depeste -150 m); o parte au intrat în peºterãpentru montarea a douã corturi pentrubivuacul de la +230 m, iar restul cu carene-am ºi întâlnit se ocupa de transportulultimelor bagaje de jos ºi organizareataberei de la suprafaþã. În aceeaºi idee ºinoi am mai coborât o datã la maºinãpentru alte bagaje ºi astfel s-a consumatziua.

De la 0 la +230 m ºi înapoiMarþi 28 iulie 2009 a fost sã fie ziuanoastrã cea mare, când intrãm efectiv înpitã ºi pita noastrã cea de toate zilelecare ne hrãneºte sufletele de speologieste peºtera. Dimineaþa a debutat cu unmic-dejun delicios pregãtit de bulgari,de altfel tot ce s-a gãtit acolo a fostfoarte bun (sau poate eram noi preamunciþi ºi orice pãrea bun?), dupã carea urmat o ºedinþã tehnicã pentru trans-miterea unor detalii ºi stabilirea unuiplan de atac.

Peºtera Maja Arapit se aflã la poalelevârfului cu acelaºi nume ºi a fost explo-ratã în premierã în anii ’70 de speologiialbanezi din Shkoder, printre ei fiind ºiGezim Uruçi. În 1992 s-a fãcut cartareaa peste 500 m de galerii pânã la un sifon,într-o expediþie bulgaro-albanezã (G.Uruçi, A. Zhalov ºi V. Mustakov). În1994 K. Petkov s-a scufundat în sifon ºil-a depãºit (70 m lungime ºi 3,5 madâncime), dar singur nu a mai continuatexplorãrile în galeria post sifon. Au urmatalte expediþii în 2005, 2006, iar în douãexpediþii din 2007 s-a cercetat ºi zona de

la suprafaþã, unde la o altitudine de peste2100 m s-au gãsit în jur de 50 de avene.În expediþia din 2008 la care au participat16 speologi bulgari s-a realizat cartareaporþiunilor explorate în Peºtera MajaArapit, însumând o dezvoltare de 1224 mºi o denivelare de +232 m.

Acestea fiind datele, pentru expe-diþia din 2009 era stabilit continuareaescaladãrii ºi explorarea unui meandruaflat la cota de +190 m, la confluenþaunor mici active cu apã, iar pentruînlesnirea lucrului în subteran s-a hotãrâtconceperea unui bivuac la cota +230 m,doar parcurgerea pânã acolo durândpeste 3 ore de la intrarea în peºterã.Pentru acea zi era programat instalareaoamenilor în bivuac ºi explorarea mean-drului cu echiparea puþurilor din capãtulacestuia.

Dat fiind faptul cã eu obiºnuiesc sãmã trezesc ultimul, programul zileipentru mine l-a stabilit Tudoricã, maibine-zis a refuzat categoric rãmânerea înbivuac (preconizat între 2 ºi 4 zile) ºi amprimit amândoi misiunea de a transportala cota de +230 m echipamentul decampare ºi de derocare ºi la întoarcere sãîntindem un cablu de telefon de vreo400 m ºi sã montam cele douã posturitelefonice fixe.

Tibi a cãpãtat o alergie de bube pe totcorpul din cauze necunoscute (de lainsecte, de la mâncare sau apã, de laplante?) ºi a decis sã nu participe laexplorare, muncind în jurul taberei laalimentarea cu apã din peºterã ºi orga-nizare.

Beneficiind de un plus de experienþãºi de faptul cã românii au adus ºi donatpentru expediþie o coardã de 200 m ºimai multe amaraje specifice, lui Vioreli-a venit sarcina sã conducã explorareameandrului.

Aºa cã în jurul amiezii a intrat primaechipã formatã din Viorel, Gabor,Alexander Yanev, Tzvetan ºi Zlatinkapentru o turã de peste 12 ore în care auparcurs peºtera pânã la cota +190 m, autrecut prin meandrul activ, apoi Viorel aechipat succesiunea de puþuri, ceilalþi l-auurmat ºi totodatã s-au apucat de cartat.

Imediat dupã prima echipã am intratnoi (eu ºi Tudoricã) împreunã cu Sasha,parcurgând peºtera pânã la bivuacul dela +230 m în aproape 4 ore din cauzaechipamentului transportat ºi a unorrãtãciri într-o zonã labirinticã. S-adovedit cã cele 5-6 strâmtori de careziceau bulgarii, erau doar gãurile deºoarece unde au fost nevoiþi sã intervinãcu derocãri masive, de fapt jumãtate dincavitate este ca un maþ lung ºi flãmând,în care trebuie sã te târâi ca un viermecând prin apã, când prin argilã moale,când peste crustã asprã sau din contrã pelespezi netede fãrã puncte de sprijin. Da,deja am pierdut bucãþi din genunchiicombinezonului, urmau coatele, noroccã nu mi-am luat ºi lampa de carbid sãmã agãþ, cizmele încã rezistau… Eu,noi…? Cât mai rezistam, oare?

Dar sã ne bucurãm, cealaltã jumãtatea peºterii trebuie sã aibã spaþii mai largiºi din când în când ele se ºi iveaumãreþe, însã toate prezentau sãritori ºiimediat sãlile rãsunau în ecouri deînjurãturi cu draci emanate de Tudoricã,mulate pe faþa nedumeritã a lui Sasha,care pânã la urmã bãnuia înþelesul lor ºitot înghiþea în sec, de parcã el ne-ar fiazvârlit în iad, nu pãcatele noastre.

Trecem de „ventilator”, o strâmtoarepe care vântul îþi pãtrunde pe la gât sã îþizgâlþâie combinezonul de parcã ar vrea sãte dezbrace ca o mânã nevãzutã denãlucã, urmeazã cicã o gâtuire cu uncurent de aer… slãbuþ, însã zgomotulpãrea ca de la elicopter, încât acoperea ºicomentariile rãutãcioase a lui Tudoricã.Într-adevãr coºmarul speologic al luiTudoricã din totdeauna reprezentat destrâmtori, meandre înguste ºi sãritoripozitive îl trãiam atunci pe viu ºi recu-nosc cã nici mie nu îmi cãdea prea bine.Curând am trecut pe lângã „galeriacehilor”, pe care au explorat-o aceºtia întrecut ºi nimeni nu s-a mai atins de ea.Exersând mersul racului, în multe situaþii

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009Ti

beriu

TU

LUC

AN

6 SPEOMOND • 14 • 2009

acei câþiva metri câºtigaþi spre destinaþieîi pierdeam prin alunecarea înapoi. ªi catotul sã fie magnific trebuie sã spun cã nutoate sãritorile erau echipate la nivelul…exigenþelor lui Tudoricã, speologiibulgari fiind un pic mai… lejeri, pe lângãmulte altele pe care le abordau la liber.Atunci l-am înþeles pe Tudoricã de ceevitã el peºterile cu denivelare pozitivã,cã e mai simplu sã cobori pe 1000 degujoane decât sã caþeri neasigurat.

În sfârºit întâlnim prima echipã,înseamnã cã deja suntem la cota de+190 m, le urãm succes în explorareºi… iar ne cãþãrãm. O salã mai marepresãratã cu bolovani prãbuºiþi, plouãnecontenit din tavan, douã corturi griaproape cã se confundã cu bolovaniiprin aburii emanaþi de trupurile înfier-bântate de atâta travaliu. Destinaþiafinalã! Sasha ne arãtã cam pe unde artrebui sã fie urmãtorul „plus”, obturatatunci de o altã… strâmtoare. Ne tragemîn chip, sã nu zicem cã am cãrat aparatulde fotografiat ca fraierii pânã acolo, neurãm numai de bine, Sasha urmând sã-iaºtepte pe ceilalþi ºi sã rãmânã în bivuac,primim banana cu cablul de telefon ºi nepunem pe înºirat pânã la prima sãritoare.Aici Tudoricã nu mai suportã situaþia ºicu o coardã de vreo 6 m ºi o dyneema de5 m, vrea sã o utilizeze la dublu pentrucoborârea sãritorilor neechipate. Zis ºifãcut, eu îmi bãteam mai mult capul peunde sã întind cablul pe varianta cea maiscurtã sã nu încurce speologul la parcur-gere. La a treia sãritoare Tudoricã alegepentru amarare o clepsidrã de mãrimeaunei gãleþi încastratã în perete. Stãtealiniºtit în ramonaj la marginea verticaleiºi când apucã mai sãnãtos în mânãcoarda sã-ºi monteze coborâtorul, clep-sidra se desprinde, îi cade direct în cappe cascã, ricoºeazã julindu-l uºor laureche ºi coboarã înaintea ochilor lui.Hâc - poc - pleosc, cam aºa s-ar puteadescrie în cuvinte imaginea fixatã bruscde ochii mei, care au rãmas bulbucaþipânã la deznodãmânt, unul fericit cubolovanul trãgând coarda dupã el ca unzmeu o coadã bleagã ºi prãbuºit lapãmânt, iar Tudor mut, pierdut, dar viu.M-a bufnit imediat râsul pentru cã„incompetentul” avea ºi noroc pe deasu-pra, ar fi putut sã fie el în balta aia sauchiar la baza verticalei, dacã nu mort dinprima, mort prin agonie cã accidentatnimeni nu-l mai scotea întreg de acolo.

Cu aceasta planul s-a schimbat,trebuia sã ajungem la echipa lui Viorel,sã renunþãm la cablul telefonic ºi cu

maºinã de gãurit, coardã ºi amaraje sãrefacem toate echipãrile pânã afarã. Lacota +190 m am fost nevoiþi sã revenimla planul iniþial, ceilalþi nu mai erau.Astfel ne-am continuat drumul spreieºire cu tot cu grãmada încâlcitã afirului din bananã, la care îi tot cãutamcapãtul aplecaþi asupra ei ca pe o spinarede oaie la cãutat cãpuºe.

Ne-am întâlnit cu speologii bulgariveniþi pentru bivuac, a urmat o altã seriede rãtãciri prin acelaºi labirint coro-boratã cu o altã serie de înjurãturi cuacelaºi autor. Dupã revenirea pe caleacea bunã, am continuat întinderea firuluide telefon, având satisfacþia cã ºi încazul în care nu va funcþiona, mãcarfoloseºte speologilor ca fir ghid. Efortuln-a fost în zadar, cablul a ajuns pânã pela vreo 300 m de intrare, iar dupãmontarea telefonului am putut vorbifoarte clar cu celãlalt telefon legat debulgari în bivuac. Cu o întârziere decirca 20 min faþã de ora stabilitã cuechipa de suprafaþã, am ieºit din peºterãºi am revenit în tabãrã.

Pe la miezul nopþii, cu o întârzieremai mare, a apãrut ºi echipa lui Viorel,aceasta întâmpinând dificultãþi la par-curgere, Zlatinka blocându-ºi piciorulîntr-o strâmtoare.

Pânã târziu în noapte am socializatcu ceilalþi speologi, Alexander Kirilovprezentându-ne o expediþie din Voronyala care a participat. Tudoricã ºi-a curãþatjulitura de lângã ureche, nefiind nece-sarã pansarea ei, doar ºi-a dres durereacu o dozã de bere rece din rezervaproprie aplicatã peste umflãtura apãrutã.

De amintit cã pe parcursul zilei, întimp ce noi ne aflam în peºterã, lasuprafaþã a avut loc un cutremur depãmânt urmat de douã replici, asta ca oconfirmare a faptului cã Albania esteteritoriul cu cea mai mare frecvenþã decutremure din Europa.

10 din 10 nu se poate!Aceastã etapã a expediþiei la care s-auangajat speologii respectivi era conce-putã pe durata a douã sãptãmâni cu totcu deplasarea ºi organizarea de la faþalocului. În aceste condiþii organizatoriiau estimat 10-11 zile de muncã efectivãîn peºterã, din care minim 4 nopþipetrecute în bivuacul subteran de la cota+230 m. Din pãcate realitatea a doveditaltceva, chiar ºi nucleul dur al speolo-gilor prezenþi acolo nu a reuºit sã facãfaþã provocãrilor. Deºi unii au încercatsã participe la activitatea în subteran înfiecare zi, randamentul muncii lor a fostmult mai scãzut, aºa cã se impunea ºicâte o zi de pauzã. La fel ºi noi, dindimineaþa zilei de miercuri 29 iulie 2009îmi amintesc doar cã m-am trezit pe laamiazã, am mâncat ºi m-am culcatînapoi, cã 10 zile de mutat munþii din 10nu se poate.

În peºterã a intrat o echipã bulgarãcondusã de Alexander Kirilov, care acontinuat coborârea puþurilor din capã-tul meandrului, pânã la un alt meandrustrâmt, care necesita derocare. Veºtile dela interior nu au fost foarte bune, pentrucã cei din bivuac doreau sã utilizeze omaºinã de gãurit pe benzinã, profitând ºide spaþiul mare de la cota de +230 m

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009

Vale

ntin

RAD

U

SPEOMOND • 14 • 2009 7

care permitea evacuarea gazelor ema-nate. Din pãcate axul de la mandrinã s-a rupt ºi n-au mai putut lãrgi gaura deºoarece, astfel doi dintre cei din bivuacau ieºit la suprafaþã, iar ceilalþi doi aurãmas pentru continuarea cartãrii zoneide puþuri de dupã meandru.

Dupã ce m-am trezit abia pe la ora15 am pornit împreunã cu Tudoricã sãne dezmorþim oasele pe cãrarea spreVârful Maja Arapit. De fapt nu era niciocãrare, am abordat frontal panta încli-natã a muntelui pe un jgheab de avalan-ºã, în zonã cu grohotiº sau feþe golaºecroite parcã pentru cãþãrat, încât iarrãsuna locul de comentariile lui Tudoricã,însã nu înjurãturi de draci, ci într-omanierã mai blândã cu „Doamne ajutã!”ºi cu „Doamne apãrã-mã!”. Recunosc cãnu prea am fost inspirat la alegereatraseului, fapt ce a dus la amplificareatraumei suferite cu o zi înainte de bunulmeu coleg, dar ideea era sã ajungem lacele câteva peºteri de pe acelaºi versantcu Maja Arapit, mici ca ºi dezvoltare,însã cu portaluri impresionante, ceputeau fi observate ºi de jos de la izvor.De remarcat cã toþi pereþii verticali dinzonã prezintã ferestre vizibile la mariînãlþimi, pentru a cãror cercetare estenecesarã escaladarea vârfurilor ºi unrapel considerabil, posibil ca nimeni sãnu fi încercat pânã acum, ele se aratã înlumina soarelui ºi aºteaptã cu interes cacineva sã le abordeze. De ce nu noi într-o viitoare expediþie? Am urcat peste500 m în altitudine ºi când a început sãapunã soarele am decis sã coborâm,alegând o altã variantã de traseu printre

pini, apoi prin pãdurea de foioase, undechiar am dat de o potecã pânã la tabãrã.

Seara a fost una… greceascã, pentrucã Lambros ºi prietena lui s-au ocupat depregãtirea cinei cu specific grecesc de lacare nu a lipsit tradiþionalul Uzzo.

Transilvania este a noastrã!Pentru ziua de joi, 30 iulie 2009 echipeiromâneºti i s-a dat liber la peºterã, caunui vampir pentru a se hrãni în miezulnopþii pe strãzile înguste ºi întortocheateale unei mahalale.

Ni se dãdea o felie de tort de lapetrecere, mai rãmânea la atitudineanoastrã cum ne aruncãm asupra ei. Înprincipal se ºtia cã vom aborda sectorulde la cota de +190 m în jos pe meandru.Pe la ora 10 ne-am adunat la „masa deservire” sã concepem o strategie deexplorare. Tibi era ieºit din calcule,bubele lui îi acaparau tot timpul, deºi aîncercat sã le trateze cu tot felul deunguente ºi… spirtoase, acestea nu s-auameliorat. Tudoricã a spus pas, de altfelºi-a promis încã de la cealaltã turã cã numai intrã în peºtera respectivã fãrãmaºinã de gãurit, coardã ºi 1000 degujoane. Am fost nevoiþi sã gândimstrategia doar pentru douã persoane, amrenunþat la maºina de gãurit adusã de laArad, luând doar acumulatori încãrcaþipentru maºina de gãurit electricã abulgarilor, am redus ºi din amaraje ºicorzi cât sã încapã într-o singurã bananã.Tudoricã a dus-o pânã la prima strâm-toare severã, de acolo doar eu ºi Viorelam strãbãtut încet galeria ascendentã,urmãrind firul de telefon. Din loc în loc

am stabilizat bolovanii, pe care i-amconsiderat cã reprezintã un pericolmajor, am mai ajustat echipãrile deT.S.A., am plantat la mânã câteva spituriºi în 4 ore am ajuns la meandru, unde m-am udat pe o parte a combinezonuluipânã la primul puþ de peste 10 m. Viorelutilizeazã câteva stalagmite pentru oechipare cu coardã ºi asigurat de minecaþãrã cam 3-4 m deasupra puþului pânãla o fereastrã, dar încã de la intrarea pegalerie se iveºte o strâmtoare. Abando-nãm varianta de explorare ºi coborâmsuccesiunea de puþuri, refãcând uneleechipãri, pentru a evita cascadele indife-rent de volumul lor, montãm noi spituriºi corzi ºi pe unele sãritori aparent uºorde abordat, dar de neînvins la viituri.

Puþin mai jos ne-am întâlnit cuKonstantin ºi colegul sãu aflaþi lacartare, imediat aceºtia s-au întors înbivuac acuzând frigul înmagazinat înoase, iar noi doi am continuat coborârea.Puþurile deveneau din ce în ce mai largiºi mai adânci pânã într-o zonã unde seintersectau mai multe galerii, atât activecât ºi fosile. Cea care continua în jos,trecea printr-o altã gaurã de ºoarece ºiducea la meandrul la care s-au oprit ºibulgarii cu explorarea, acolo fiind ºimaºina de gãurit la care am lãsat acumu-latorii încãrcaþi ºi restul de coardã ºiamaraje. Pentru aproximativ o orã ammai cercetat câteva ferestre ºi galerii,cea mai importantã fiind o diaclazãînclinatã la 60°, complet noroioasã, careducea într-un sector fosil impresionant.Porþiunile cu argilã erau treptat înlocuitede cruste ºi scurgeri parietale, mai multesãliþe erau legate între ele prin ferestreaflate la diferite înãlþimi prin care nestrecuram noi, atenþi sã nu deteriorãmmultitudinea de speleoteme apãrute totmai des ºi mai concentrat. Aceastã zonãlabirinticã ºi-a desemnat imediat o caleprincipalã clarã, cu o deschidere din ceîn ce mai mare, o galerie cu diametrul depeste 5 m, însã ascendentã. De la untimp l-am înlocuit pe Viorel ºi la cãþã-rare, urcam în premierã sãritorile apãru-te ºi nu puteam a mã opri de curiozitate,în sfârºit era altceva, o cu totul altãpeºterã, aºa cum o visam înainte deexpediþie. Viorel a trebuit sã mã urmeze,nu puteam sã mã încumet înainte fãrã el,astfel îl încântam cu poveºti despre opeºterã fantasticã ºi îl îmbiam sã o vadãpe viu pentru a o crede. O sãritoare depeste 10 m ne-a determinat sã ne oprimdin visare, nici mãcar Viorel nu maiîndrãznea la cãþãrare fãrã o coardã de

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009Va

lent

in R

ADU

8 SPEOMOND • 14 • 2009

asigurare, mai ales cã ºi resurselenoastre fizice au ajuns la epuizare.

Am ieºit din peºterã pe la miezulnopþii cu o întârziere de aproape douãore, fapt ce a alarmat echipa de supra-faþã, gata sã intervinã în subteran lanevoie, altã posibilitate de salvaspeo înAlbania nefiind eficientã în acel loc,decât propria echipã conceputã dinrândul colegilor participanþi.

Astfel s-a încheiat ziua explorãrilorromâneºti, fãrã incidente, cu plãcerea dea gãsi ºi o parte fascinantã a acesteipeºteri mult hulitã de speologi, fãrã însão dovada palpabilã a noilor descoperiri,cu satisfacþia cã am putut contribui ºi noiîn mod substanþial la parcurgerea lesni-cioasã ºi în siguranþã mãcar a sectoarelorechipate ºi reechipate cu corzi ºi nunumai, pentru bunul mers al expediþieirespective ºi a celor ce vor urma.

Tudoricã a mai ajutat la lãrgirea unorstrâmtori în prima parte a peºterii, iaralþii speologi au recartat porþiunearespectivã. Tot în acea zi Tudoricã a maiînsoþit o echipã bulgarã pânã la cealaltãtabãrã, însã fãrã a ajunge la ea, nici dedata aceasta el n-a depãºit altitudinea de2000 m ºi s-a întors singur înapoi latabãrã teafãr ºi nevãtãmat, deºi a avutparte de câteva surprize ºi anume întâl-nirea cu o viperã pe potecã, dar ºi cusperietura unor focuri de armã auzite înpreajmã, fãrã a ºtii de unde se trage ºicine este þinta.

Tibi, pe lângã suportul fizic, psihic ºimoral de care a dat dovadã din totdea-una, a avut de furcã cu noile provocãrica de exemplu vizita unor scorpioni ºi aunei vipere zãrite ºi fugãrite de la 4-5 mde cortul nostru, fapt ce l-a determinat sãnu mai doarmã în veranda cortului ca ºipânã atunci ºi s-a înghesuit cu noi încort, fãrã a permite altuia sã doarmã

afarã ºi sã se expunã pericolului de a fimuºcat de ºarpele veninos.

Ca o consecinþã a activitãþii noastreîn peºterã, povestitã cu lux de amãnunte,la insistenþele lui Alexander Zanev atrebuit sã gãsim un nume sectorului fosilpe care am început sã-l explorãm, astfels-a nãscut „Transilvania”, deºi Tanyone-a sugerat „Dracula” sã fie mai defini-toriu. De atunci Tansilvania este anoastrã!

Urmãrind lanþul carstic alMunþilor DinariciPentru cã aportul nostru pentru o primãexpediþie la Maja Arapit s-a epuizat, seînchega deja o strategie de retragere spremeleaguri româneºti. Am simþit pulsullocului ºi era destul, atât al carstului dinzonã cât ºi al localnicilor.

Vineri 31 iulie 2009 nici bine nu m-am trezit cã am ºi fost anunþat cã înjumãtate de orã strângem cortul ºiplecãm. Câþiva colegi bulgari s-au oferitsã ne ajute la coborârea bagajelor, iarAlexander Kirilov avea sã meargã dupãmaºina sa de teren sã ne ducã echipa-mentul pânã în sat. M-a bucurat ajutorul,însã am regretul cã astfel am anulat oultimã intrare a mea în peºterã, mãcar pesectorul mai vechi pentru a realiza unelefotografii.

La localul din sat s-au derulat ulti-mele momente ale expediþiei noastreîmpreunã cu ceilalþi, dupã care noi amparcurs serpentina pânã la Boga pentrua savura la o cafea imaginea satului cuporcii veseli din mocirlã ºi vaci pitite laumbra unor copaci, cu mãgari risipiþiprintre lapiezuri, cu oi îngrãdite deziduri de piatrã clãditã ºi gard de nuiele,cu dese ºiraguri de stupi ºi câini vaga-bonzi ºi oameni cu freamãt de viaþã ºi…cola rece pe masã.

Urmãtorul popas a fost în oraºulKoplik, unde ne-am fãcut cumpãrãturilede drum, apoi la Lacul Shkoder dinapropiere, extrem de curat ºi cu apãcãlduþã, testatã chiar de trupurile noas-tre, o baie fiind binevenitã dupã osãptãmânã trãitã când în toropealasoarelui cãzut printre acele de pin pelespedea goalã de calcar, când în recelecrud al pãmântului din peºterã tulburatuneori de stropii vii de apã.

Lãsând în urma noastrã pe ºoseauacu denivelãri un dârz localnic agitânddeasupra capului o nuia dintr-o cãruþã lacare trãgea cu sârg un biet mãgar ºi decare era legatã o viþicã, aºa ne-amdespãrþit de Albania, o þarã precum ocãruþã, pe care unii încearcã sã o urneas-cã, mânaþi de o voinþã ca un ºuierat denuia ºi o necesitate de a face ceva ca oplesniturã usturãtoare pe spinarea uneifiinþe, o cãruþã care poartã în spate unpotenþial enorm, ca o junincã de rasãbunã, ce poate creºte ºi asigura prospe-ritatea meritatã.

Seara am petrecut-o în Muntenegru laun camping pe malul Mãrii Adriatice, deunde am plecat sâmbãtã dimineaþa spreCroaþia, intenþia noastrã fiind de a-i faceun bine lui Gabor sã-l ducem acasã laBudapesta. La Kotor am refuzat cozileinterminabile de la feribot ºi am încon-jurat Golful Kotor, apoi pe pãmânt croatam luat prânzul în portul Dubrovnik.

Urmãrind lanþul Munþilor Dinaricipentru a ne afla în elementul nostru, cuo imensã succesiune de vârfuri calcaroa-se ºi polii tãiate acum de autostrada ce seconstruieºte, am trecut puþin ºi prinBosnia-Herþegovina odatã cu ºoseaua dela Neum, apoi ne-am lãsat convinºi depoveºtile ameþitoare ale lui Tibi ºi ne-amabãtut din drum pe traseul Metrovic -Dugopolie - Sibenik - Benkovac -Gospic - Otocac pânã la Parcul NaþionalPlitvice.

Noaptea ne-a gãsit dormind… înzonã, pentru a avea posibilitatea caduminicã dimineaþa sã vizitãm lacurileparcului, extraordinar de bine întreþinuteºi puse în valoare, parcul fiind introdusºi pe Lista Patrimoniului Mondial alUNESCO.

A urmat o cursã nebunã pe traseulPlitvice - Karlovac - Zagreb - Budapesta,unde l-am lãsat pe Gabor ºi pânã searaam ajuns la Arad, unde echipa s-a des-trãmat la Tibi acasã dupã o serie depoveºti ºi cu alþi speologi, Viorel ºiTudoricã mai lungind puþin timpulexpediþiei pânã la Oradea.

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009

SPEOMOND • 14 • 2009 9

ªi cu aceasta expediþia noastrã s-aîncheiat.

Trebuie sã mulþumim pentru partici-parea noastrã la expediþie în primul rândorganizatorilor pentru invitaþie, în modspecial coordonatorului AlexanderYanev ºi lui Alexey Zhalov, care ne-aupus la dispoziþie toate materialelenecesare (date statistice, hãrþi, fotografiietc.) ºi detalii despre desfãºurareaacþiunii. De asemenea apreciem ajutorullogistic ºi financiar primit de la FRS,Traditional Casa Experience, AlpinExpe ºi Camp Technical Solution.

În mod personal eu mai vreau sã lemulþumesc colegilor speologi de la A.S.Speowest Arad, care mi-au asigurat totechipamentul de care am avut nevoie ºipentru încurajare, susþinere ºi… sfaturi.

Scurt raport al expediþiei1. Denumire: Expediþia speologicãinternaþionalã „Maja Arapit 2009”,Albania.

2. Perioada: 25.07-09.08.2009

3. Zona: Europa, Albania, DistrictulShkoder, Localitatea Theth, MunþiiDinarici, Alpii Albanezi de Nord, PeºteraMaja Arapit

4. Participanþi:• Din România:C.S. Cristal Oradea: Viorel TraianLascu,C.S.A. Liliacul Arad: Tiberiu NiculiþãTulucan,C.S. Speodava ªtei: Tudor Rus,A.S. Speowest Arad: Valentin AlexandruRadu• Din Bulgaria:S.S.C. Academic Sofia: AlexanderYanev, Konstantin Stoilov;S.C. Prista Russe: Alexander Kirilov,Theodor Kisimov;S.C. Prilep 1962 Sofia: ZlatinkaBorisova, Tzvetan Blagoev;S.C. Salamander Stara Zagora: SnejanaAlexandrova, Tanyo Tanev;S.C.S.S. Sofia: AlexandrovanjanStojanov;S.C. Strinava Dryanovo: Rossen Terziev.• Din Albania: Gezim Uruçi, Ahmet Asja• Din Ungaria: Gabor Losonci(Budapest United Caving Club)• Din Grecia: Lambros Makrostergios ºiAthena• Din Polonia: Ditta Kicinska, KrzystofNajdek

5. Datele expediþiei:- Expediþia din 2009 face parte dinproiectul european „Extinderea Explo-

rãrilor din Peºtera Maja Arapit, Distric-tul Shkoder, Nordul Albaniei” ºi susþinutde Federaþia Europeanã de Speologie.- Expediþia a fost organizatã de FederaþiaBulgarã de Speologie, principalul coor-donator fiind Alexandrer KonstantinovYanev, la care s-au adãugat alþi speologibulgari ºi invitaþi din alte 5 þãri (Albania,România, Grecia, Ungaria ºi Polonia).- Existã o taxã de expediþie care a fostplãtitã de organizatorii bulgari.- Moneda în Albania este lek-ul (1 euro~ 125 leke).- Fusul orar este decalat cu 1 orã înurmã.

6. Obiective:- Instalarea unui bivuac la cota +230 mîn interiorul peºterii ºi întinderea unuicablu de telefon pentru a avea contactmai uºor cu exteriorul.- Continuarea explorãrilor ºi cartareanoilor galerii.- Adunarea a cât mai multe date docu-mentare despre zonã ºi peºterã (coor-donate geografice, fotografii, informaþiide biospeologie, hidrologie etc.).

7. Amplasare:- Maja Arapit se aflã în Alpii Albanezi deNord, care fac parte din Munþii Dinarici,alcãtuiþi în cea mai mare parte din calcar,având cel mai înalt punct în VârfulEzerca (2694 m).- Peºtera Maja Arapit se aflã la baza pe-retelui cu Vârful Maja Arapit (2217 m)ºi face parte dintr-un sistem ce sedezvoltã pe un bloc de peste 1500 m dincalcar de diferite tipuri aºezate înstraturi, fiecare dezvãluind perioada de

provenienþã, la care se adaugã transfor-mãrile de-a lungul anilor, inclusiv celede naturã tectonicã. Acest relief permiteformarea unor cavitãþi subterane, carepot avea dimensiuni impresionante, însãnu exceleazã în speleoteme ºi concre-þiuni.

8. RezultateExpediþia din 2009 s-a prelungit pânã în18 august, echipa fiind completatã de alþispeologi bulgari, francezi ºi polonezi.

Pânã în 6 august sub conducerea luiAlexander Yanev s-au mai explorat ºicartat peste 1313 m de galerii noi, majo-ritatea pornind de la cota +190 m ºicontinuând cu meandrul ºi seria depuþuri. De asemenea s-a reuºit joncþiu-nea meandrului de la baza acestor puþuricu un meandru explorat ºi cartat în aniiprecedenþi. S-au recartat aproximativ500 m de galerii în partea veche de laintrare în peºterã, iar în zona sifonului s-a avansat cu o galerie pânã la -26 m faþãde cota 0 a peºterii.

Din 10 în 17 august 2009 cealaltãechipã formatã din 14 speologi ºi condu-sã de Zheliazko Mechkov au continuatescaladarea din punctul final de la cotade +230 m ajungând pânã la + 279 m.Astfel în prezent partea cunoscutã aPeºterii Maja Arapit are o denivelaretotalã de 305 m, devenind peºtera ceamai mare din Albania cu o asemeneadenivelare pozitivã.

Maja Arapit 2009Maja Arapit 2009

Vale

ntin

RAD

U

10 SPEOMOND • 14 • 2009

În perioada 12-30.01.2009 a avut locîn Cuba, în provinciile Matanzas ºiPinar del Rio, întâlnirea de lucru

cubano-italianã-românã, «Santa Catalina- 2009», realizatã cu sprijinul Fede-razione Speleologica Veneta (FSV),Societa Speleologica Italiana (SSI) ºiSociedad Espeleologica de Cuba (SEC);din partea italianã clubul organizator afost Gruppo Speleologi Malo (GSM), iardin partea cubanezilor Comite Espe-leologico de Matanzas (CEM); altecluburi participante: Asociaþia Speo-logicã Exploratorii (ASE). Acþiunea afãcut parte dintr-un ºir de expediþii deru-late cu sprijin FSV în cadrul proiectului„Proyecto Bellamar”. Au participat:• GALLIANO BRESSAN, membruGSM ºi ASE – organizarea logisticã aexpeditiei, omul de contact între SSI,FSV ºi (SEC).• MIHAI SURU, membru ASE – res-ponsabil de partea fotograficã.• LUISA DAL PRA, membru GSM – areuºit sã gãseascã sponsori pentrurechizitele ºcolare, ce au fost donate îndouã ºcoli cubaneze ºi pentru tricourilenoastre cu motto-ul expediþiei.• LIBERO FOSCHINI (Bibi) membruComissione Grotte Eugenio BoeganTrieste (CGEB).• CLAUDIA ºi ROMEO URIEª mem-bri ASE ºi GSM, s-au ocupat în specialde acoperirea problemelor legate deriscul mare de histoplasmozã în peºterileunde urma sã lucrãm.

12.01.2009 – LuniDupã diverse aventuri prin aeroporturi,la ora 1930 ajungem la Havana. Înaeroport ne aºteaptã Esteban Grau(contactul nostru de la Comite Espele-ologico de Matanzas ºi vicepreºedinte alSEC), avem parte de o primire lipsitã derezerve ºi câte o îmbrãþiºare viguroasãpentru fiecare din noi. Încãrcãm baga-jele în maºinã ºi la sfârºit le legãm cu obucatã de coardã ca sã nu le pierdem pedrum. Dupã circa o orã ºi jumãtateajungem la Esteban acasã, în Matanzas,unde suntem aºteptaþi cu un reconfortant

suc de fructe. Dupã 30 min de pauzãplecãm spre destinaþia noastrã finalã –Faro de Maya – un camping pentrucubanezi, situat pe malul Atlanticului.Ajungem pe la unu noaptea, suntemrepartizaþi în douã cãsuþe. Interiorul estemai mult decât spartan. Apa în baiefuncþioneazã cu þârâita, geamurile suntermetic închise ºi suntem sfãtuiþi sã nule deschidem pentru cã vom fi asaltaþi de„moschitos”. Asta va fi baza noastrãspeologicã pentru o sãptãmânã. Ne orga-nizãm un pic ºi ne declarãm satisfãcuþi.

13.01.2009 – MarþiZi de acomodare. Vizitãm „CenotesSaturno” – o dolinã prãbuºitã pânã lanivelul pânzei freatice. Fundul fiecareicenote adaposteºte câte un lac cu apãdulce, salmastrã sau chiar sãratã cumaveam sã ne convingem câteva zile maitârziu. Cei 6-7 km care ne despart deacest obiectiv turistic îi facem cu unmicrobuz vechi, care ne va deveni foartefamiliar în urmãtoarea sãptãmânã. Pecãldura de afarã o baie ar fi binevenitã,însã noi nu am venit pregãtiþi pentru aºaceva. Aºa cã ne îndreptãm spre terasaturisticã amenajatã lângã cenotã, undeluãm micul dejun ºi unii cu câte o bere„Bucanero” - piratul în traducere liberã.Berea foarte bunã… va fi berea noastrãpreferatã pe toatã durata ºederii în Cuba.Ne îndreptãm cãtre Matanzas, capitalaregiunii cu acelaºi nume, ca sã schimbãmceva bani. Dupã ce rezolvãm problemacu banii mergem la Complexul TuristicCuevas de Bellamar. O minunatã peºterãde 5 km dezvoltare, descoperitã acci-dental în secolul trecut de un sclav carelucra într-o carierã ºi exploratã parþial deproprietarul acestuia – Don ManuelSantos Pargas. Mare parte din explorãriau avut loc, în câteva etape, sub con-ducerea lui Antonio Nuñez Jiménez, dargalerii noi se mai gãsesc ºi astãzi.Asistãm la o prezentare 3D a peºterii,proiect fãcut de Esteban împreunã cu SSIîn urmã cu 2 ani. Yvonne ne însoþeºte înpeºterã, pe o ramurã inferioarã, care nue cuprinsã în circuitul turistic. Dupã ce

coborâm cca. 25 m pe niºte scãri ame-najate (mai mult improvizate) ajungemîntr-un loc superb, dar cu o temperaturamult peste 30°C ºi umiditate 100%. Nuam vãzut în viaþa mea o concentrare decristale ºi helictite aºa de mare. Mihaieste luat pe nepregãtite aºa cã încearcã sãimprovizeze câte ceva cu diverselelumini care din întâmplare le avem cunoi, dar e clar cã-i ofticat. Din pãcate nuputem sta prea mult, diversele lanternuþecrapã una dupã alta din cauza umiditãþii,iar afarã ne aºteaptã Ercilio, preºedinteleSEC, însoþit de Esteban. Ieºim cu pãrerede rãu, convinºi cã vom reintra în zileleurmãtoare. Dar asta nu s-a întâmplat.PÃCAT!!!!

14.01.2009 – MiercuriÎn sfârºit zi de peºterã. Vom merge lacartare în Caverna de Santa Catalina(cca. 13 km dezvoltare). Ora 730 deºtep-tare ºi mic dejun pe bazat pe fructe. Ora830 plecãm cu microbuzul nostru pânã lapopasul turistic „Cenotes Saturno”. Deaici ne preia un tractor cu remorcã ºi neduce pânã aproape de intrarea în peºterã.Dupã cca. 15 min de potecã printrelapiezuri tãiose, pe care localnicii lenumesc „dinþi de câine”, ajungem laintrarea în peºterã. Aici facem douãechipe.

Echipa 1 – FOTO. Mihai, Claudia,Bibi, Yvonne ºi alþi 3 speologi cubanezi.Primul contact cu Caverna Santa Catalina– nu eram prea sigur la ce sã mã aºtept.Am fãcut cu toþii un mic tur de recu-noaºtere, ghidaþi de Esteban. Turul ãsta afost mai mult pentru ca Esteban sã nearate câteva formaþiuni ce sunt caracte-

Santa Catalina2009

Mihai SURU, Romeo URIEª • „Exploratorii” Reºiþa

Mih

ai S

UR

U

SPEOMOND • 14 • 2009 11

ristice pentru Santa Catalina ºi pe care arfi bine sã nu le scãpãm. Când am ajuns lalocul de unde începea cartarea, ni s-a datde înþeles cã de aici – noi ãºtia sensibiloºii– va trebui sã purtãm mãºtile. Pânã aiciam mers printr-o zonã largã, orizontalã(în afara câtorva baraje stalagmitice),frumos concreþionatã, unde întunericulgaleriilor era întrerupt de multe ferestre(deschideri în tavan) prin care vegetaþiadin junglã îºi întindea rãdãcinile ca niºtetentacule pânã adânc în subteran. Aceas-tã primã zonã era destul de bine aerisitã.Mai departe însã, cu totul altã poveste.Galeria porneºte uºor descendent, tem-peratura aerului creºte destul de mult ºiîncepem sã transpirãm aproape imediat.Respiratul prin mascã îmi sporeºte seriossenzaþia de disconfort, dupã câteva clipede îngrijorare, slãbesc un pic masca, iaucâteva guri sãnãtoase de aer ºi micºorezsensibil ritmul – suntem la foto ºi gazdelevor trebui sã meargã ca noi. Echipa decartare intrã pe o galerie lateralã. Noifacem o micã ºedinþã ºi hotãrâm sãmergem în profunzime ºi sã fotografiem.Yvonne ne va ghida. Subiecte de foto-grafiat sunt destule, dar am trei problemecare mã vor chinui pânã la finalul expe-diþiei. Prima problemã e lipsa infor-maþiilor înaintea turei e vorba de genulde informaþii pe care nu le poþi culegedecât dacã tu ca fotograf ai mai mersacolo ºi ºtii despre ce e vorba, ai în mintece fotografii se pot face, ce materiale suntnecesare ºi cât e de dificil sã le duci pânãacolo. A doua problemã e dificultatea dea comunica cu cei care ar trebui sã te ajute– indiferent cât de doritori sunt aceºtia sãte ajute (ºi au fost…), dacã nu le poþiexplica cu uºurinþã sã facã ce ai tu nevoie

– totul devine foarte dificil. Dacã laînceput împãrþeam flash-uri ºi reflectoarela toatã lumea – bucuros cã am mulþiasistenþi – spre sfârºit am început sãlucrez doar cu cei cu care mã pot înþelegeºi la pozele cu multe lumini, i-am lãsat pealþii la aparat sã acopere ºi sã descopereobiectivul ºi am preferat sã dau euluminile pe galerie. A treia problemã afost lipsa de efect a flash-urilor încontraluminã. În peºterile de la noi, dacãinterpui un personaj între aparat ºi flash,ai ºanse mari sã obþii o foarte frumoasãaurã albastrã. Asta e ceea ce mi-am doritla fiecare fotografie ºi am pierdut ogrãmadã de timp fãcând o sumedenie devariante, fãrã sã reuºesc niciodatã sã obþinnimic. Rãspusul era simplu ºi perfect subnasul meu: în peºtera asta nu se poate!Mi-am dat seama abia în ultima turã defotografie subteranã din Cuba. În Cuevade Santo Tomas, Romeo s-a oprit la unmoment dat, a suflat în aer ºi a zis: „Uiteaicea se fac aburi”. Atunci am priceputcât de BOU am fost! Acel albastrufrumos se face din cauza condensului, înSanta Catalina, ce condens sã fie cã aerulcare ieºea din noi avea ceva peste 30°Cºi cel din peºterã era la fel… Destul cuasta! Am mers în profunzime pânã cândYvonne, ne-a spus cã mai departe e dejafoarte cald, sunt colonii de lilieci ºi totuleste foarte alunecos. Am crezut-o! Defapt voi putea sã mã conving de astaîmpreunã cu Romeo ceva mai târziu. Ne-am întors cãtre ieºire ºi pânã când aapãrut echipa de cartare am mai fãcutniºte fotografii în zona asta. M-am uitatla salopetele lor, m-am uitat la ale noastreºi am priceput cã ei au umblat prin altfelde locuri…

Echipa 2 – CARTARE. Esteban,Amarii, Luisa, Galliano ºi Romeo. Ammers sã cartãm o ramurã a complexuluidescoperitã ºi exploratã de Esteban cuceva timp în urmã. Peºtera este foarteconcreþionatã, se gãseºte la o adâncimemedie de 10 m de la suprafaþã, are vreo40 de intrãri cunoscute, o temperaturãcare ajunge la 32-34°C, cu un maxim de40°C pe aºa zisa Galerie Termicã. Galeriilargi, întrerupte de zone strâmte în carechiar trebuie sã te târãºti pe burtã, sauchiar sã te contorsionezi în anumitepoziþii. Totuºi ca ºi parcurs, nimic laextrem. Problemele noastre sunt tempe-ratura ridicatã urmatã de transpiraþie dinbelºug, mãºtile pe bot, care în caz de efort– ºi nu e nevoie sã te miºti excesiv pentruasta – îþi dau oxigen cu porþia, ºi planºeulpresãrat cu muchii tãioase unde nu ºtiicum sã te pui, pe burtã sau pe spate. Amîncercat toate poziþiile posibile, dar pânãla urmã genuncherele ºi cotierele ar fi fostsingura soluþie. Galeria noastrã cuprindesãli mari ºi concreþionate, vreo 2 puþuripânã în 6-8 m, ºi câteva suiºuri ºi cobo-râºuri. La cartat folosim busola ºi clino-metrul Suunto iar distanþele le luãm culasermetrul. Dupã jumãtate de orã detatonãri, reuºim sã gãsim o formulãadecvatã: eu la crochiu, Amarii la scrisdatele iar ceilalþi trei la instrumente. Lafiecare punct de staþie lãsãm o panglicãdintr-o þesãturã sinteticã cu punctul destaþie marcat pe ea. Reuºim sã topogra-fiem cca. 400 m, descoperind ºi douãmici diverticule de 50 m, cu strâmtoriforþate de mine ºi Luisa. Am parte deprima mea întâlnire cu o tarantulã destulde mare, neagrã ºi pãroasã rãu. Ieºim,dupã cca. 6 ore de peºterã. Tractor -duºuri - cinã - ºi la dormit. Oboseala îºispune cuvântul, cumulatã ºi cu diferenþade fus orar.

15.01.2009 – JoiMergem sã continuãm cartarea pe gale-ria începutã ieri, fãcând douã echipe decartare.

Mih

ai S

UR

U

Mih

ai S

UR

U

Santa Catalina 2009Santa Catalina 2009

12 SPEOMOND • 14 • 2009

Echipa 1. Galliano, Luisa ºi Mihaimergem sã topografiem o galerie con-creþionatã. Cartãm în jur de 260 m,facem ceva foto ºi niºte secvenþe defilm. Parcurgem o porþiune destul desolicitantã pânã în locul unde ne vomdespãrþi de echipa 2. Sunt porþiuni destulde dese de patru labe ºi tarâº, zone undepasãm bagajele din mânã în mânã ºiritmul nu e deloc lejer. Avem parte de opauzã de respirat sub singura fereastrãpe sub care trece traseul nostru. E foarteaproape de suprafaþã ºi într-o zonãrelativ îngustã, dintr-un ramonaj scurt,fãrã complicaþii, de maxim 3 m, eºtiafarã – dar nu e nimic de vãzut în afarazidului vegetal de nepãtruns, care teînconjoarã. Ajungem la locul unde nevom despãrþi, ne hidratãm – cred cã ezona cea mai fierbinte de pânã acum –mã hotãrãsc sã las camera de filmat aici.Mã enerveazã sã mã gândesc la multechestii deodatã aºa cã mi-am împãrþittura astfel: cartãm pânã în spate, neîntoarcem fotografiind bucata care amcartat-o, iar din locul unde am lãsatcamera de filmat, o sã filmez câtevasecvenþe în drum spre ieºire. Cartareamerge destul de repede, avem problemedoar la un baraj stalagmitic unde atrebuit sã lãrgim un pic. Trebuie sã spuncã metoda marcãrii cu panglicã dinmaterial sintetic a staþiilor e genial desimplã ºi utilã. Numãrul staþiei este scriscu pixul pe panglicã ºi oricine vine dupãtine poate continua, verifica sau corectavizele. Sunt ºi peºteri la care nu sepotriveºte, dar pentru majoritatea peº-terilor e perfectã. Lipsa genuncherelormã înnebuneºte, pe porþiunea finalãtrecem printr-o zonã în care helictiteleies pur ºi simplu din planºeu ºi trebuie sãtreci peste ele în patru labe. Finalulcartãrii, o sãliþã mocirloasã locuitã detrei lilieci. De fotografiat sunt foartemulte fotografii de detaliu care se potface, dar nu am venit pregãtit pentru aºaceva – nu am nici lumini cu care sã potizola grupuri de helictite ºi nici expe-rienþa mea foto nu prea are treabã cudomeniul ãsta un pic mai special. Faccâteva fotografii aºa mai de atmosferã ºiplec în suflet cu sentimentul cã poate, cafotograf, am ajuns aici un pic preadevreme. La locul unde ne-am despãrþitne reconfigurãm bagajele ºi rolurile înechipã, pentru a filma câteva secvenþereprezentative despre cum aratã galeriiledin zona asta ºi cam cum se parcurg ele.Urmãrind panglicile punctelor de staþieajungem fãrã emoþii în zona aerisitã

unde putem sã dãm jos mãºtile. Avem omicã discuþie: eu susþin cã ceilalþi suntînãuntru ºi chiar dacã ar fi ieºit ne-ar fiaºteptat aici, iar Galliano susþine cãceilalþi probabil au ieºit ºi locul deîntâlnire ar fi afarã la tractor. Ne hotãrâmsã ne îndreptãm cãtre ieºire – treaba astase dovedeºte mai uºor de hotãrât decâtde fãcut. Dupã vreo 5 încercãri eºuate,ne întoarcem înapoi fãrã sã fi gãsit ieºi-rea, cu toate cã paradoxal dacã am vreasã ieºim din peºterã n-ar fi nici o pro-blemã – stãm în fund ºi ne uitãm printr-o fereastrã, foarte accesibilã, direct înjunglã… Dupã vreo jumãtate de orã deaºteptat, apare ºi cealaltã echipã – bine-înþeles dinspre interior. Le mãrturisim cujumãtate de gurã cã am vrut sã ieºim, darnu am reuºit… Esteban nu se aratã delocsurprins, cred cã ar fi fost surprins dacãam fi reuºit… Zona prin care trebuia sãne îndreptãm cãtre ieºire (ieºirea sprecare e tãiatã poteca…), e o succesiune desãli imense, fragmentate de uriaºeformaþiuni, domuri stalagmitice ºipiloni, prin care te învârþi, ca Hänsel ºiGretel prin pãdure în puterea nopþii…

Echipa 2: Esteban, Amarii, Claudiaºi Romeo. Continuãm galeria începutãieri. Dupã o serie de strâmtori, dintrecare una de cca. 22 cm lãþime. Noroculnostru cã nu este lungã, dãm de sãli mariºi concreþionate. Cu greu reuºim sã nestrecurãm printre formaþiuni. Pe drumEsteban reuºeºte sã facã câteva poze.Cartarea merge foarte repede, echipafiind sudatã de ieri. Dupã câteva sute demetri galeria se îngusteazã ºi are uncurent de aer violent. Dupã vreo 20 mtâr⺠prin prãbuºiri de bolovani suntemîn apropierea unei ieºiri la suprafaþã. Ne

despart cca. 10 m, însã asta nu neavantajeazã, sã ieºi în plinã pãduricetropicalã, fãrã macetã ºi busolã nu poþisã miºti un metru. Aºa cã drumul deîntoarcere îl facem pe unde am venit. Nefacem calculele, cca. 400 m cartaþi, nueste rãu deloc. Încep sã mã obiºnuiesccu umiditatea, nu însã ºi cu mãºtile.

16.01.2009 – VineriZi de relax. Esteban ne-a organizat oexcursie. Mergem sã vizitãm ParqueNacional Ciénaga de Zapata (ParculNaþional Laguna Zapata). O zonã lagu-narã de cca. 4500 km2, patria pãsãrilor ºicrocodililor. Pe drum vom vizita ºi câtevacenote. Prima este cenota „Enrique Pellu”unde ne aºteaptã o baie pe cinste într-unlac cu o apã incredibil de limpede ºiprofundã de cca. 35 m. Afarã e o cãldurãîngrozitoare. Pentru noi aceastã baie,printre stalagmite care se oglindesc înapã, a venit ca o binecuvântare. Urmeazãcenota „Los cocodrilos” – ascunsã înmijlocul unei pãdurici dese ºi spinoase.Vegetaþia tropicalã o înconjoarã de petoate laturile, are un diametru de cca.40 m ºi o adâncime de 15 m (pânã laluciul apei). În mijloc troneazã o insulãinvadatã de vegetaþie, care îi dã unfarmec deosebit. Apa are o culoarealbastru deschis ºi este plinã de viaþã, dela peºti, pãsãri, ºerpi ºi probabil vreuncrocodil rãtãcit. Dacã vrei sã cobori la eaai nevoie de ajutorul unei corzi. Ultimaeste o cenotã cu apã mixtã dulce-sãratã –„Cenote de los Pesces”. Pe la trei noapteaajungem la Faro de Maya. Am luat-o cape o zi de relax însã ne-am întors maidistruºi decât ne-am închipuit. Dar ameritat…

Santa Catalina 2009Santa Catalina 2009

Mih

ai S

UR

U

SPEOMOND • 14 • 2009 13

17.01.2009 – SâmbãtãDeºteptare anevoioasã. În timpul micu-lui dejun suntem amãgiþi de câtevarafale de ploaie torenþialã. Sperãm într-o amânare a turei de astãzi. Însã Estebanare idei clare: se merge ºi vom face dinnou douã echipe de cartare.

Echipa 1, formatã din Galliano,Luisa, Yvonne ºi Claudia merg sã car-teze o galerie lateralã de cca. 200 m.

Echipa 2, formatã din Esteban,Mihai ºi Romeo mergem pe o ramurãprofundã ºi foarte caldã. Trecem princâteva sãli mari pline de colonii de lilieciºi depozite de guano. Aici riscul sã luãmhistoplasmozã este mare. Avem toatecondiþiile îndeplinite: umiditate, cãldurã,guano, lilieci; în unele zone sporii suntvizibili în aer. Traseul are o serie desuiºuri ºi coborâºuri, în partea finalãdupã 2 - 3 sãritori interceptãm zonainundatã a peºterii. Aici avem parte de osurprizã: pe fundul unui mic lãcºorvedem o specie de peºte, pare fosfo-rescentã, albã ºi cu înotãtoare albastre.Am vãzut exemplare ºi de cca. 8 cm.Începem cartarea, intrãm pe o galeriestrâmtã ºi reuºim sã deranjãm o coloniede lilieci. Trebuie sã aºteptãm câtevaminute bune, pânã când toþi lilieciireuºesc sã iasã, atingându-ne pe toatepãrþile. În final, galeria este toatã anoastrã pentru explorat ºi cartat. Nescufundãm mâinile ºi genunchii într-unguano lipicios. Este foarte cald… Înce-pem cartarea ºi explorarea a cca. 260 mde galerii, în condiþii deosebite. În finallãsãm o galerie în plata domnului, careînsã continuã pe cel puþin 100 m. Spreieºire Mihai mai face câteva poze cuceva formaþiuni ºi una cu un pãianjenimens, în care îmi cere sã-mi aºez faþalângã el ca sã se poate desluºi dimen-siunile. Dupã vreo 3-4 poze repetate, încare eram în poziþie de salt, la cel maimic semn de nervozism al pãianjenului,se declarã oarecum mulþumit. Ajungem

cu întârziere, ceilalþi ne aºteptau deja latractor. Seara întindem o cinã pe cinstecu macaroane ºi multã bere.

18.01.2009 – DuminicãProiectul Esteban continuã. Aºa cã dinnou peºterã – fãrã nici o milã faþã de noicheflangii. Reuºeste însã sã ne procurepentru prima datã, ceva cafea ca sã nedezlipim pleoapele. Cafeaua, e o raritateanul ãsta, dupã trei uragane care aumãturat toate plantaþiile ºi fãrã posibili-tatea de a o importa, e de gãsit doar prinmagazinele dedicate strãinilor. Angeli,fiica de 9 ani a lui Esteban, îºi savureazãfoarte natural ceºcuþa de cafea, stândcuminte între pãrinþii ei… E logic, ºicopii se trezesc greu dimineaþa. Din noufacem douã echipe.

Echipa 1: Mihai, Claudia, Yvonne ºiGalliano merg la fãcut poze. Iniþialtrebuia sã mergem la o altã peºterã nouã,de vreo 2 km, gãsitã de Esteban ºi desprecare bãnuia cã face parte tot din SistemulSanta Catalina (Cueva Angeli – numelefiicei sale), dar nu era foarte sigur cã o vagãsi ºi nici nu ºtia cât avea de dat lamacetã ca sã ajungã acolo… Pânã laurmã se pare cã ºi el a obosit… Mergemtot în Santa Catalina, echipa mea la fotoºi facem ºi un pic de film. Rãmânem înzona care ne-a arãtat-o Esteban în primaturã – sunt subiecte de fotografiat grãma-dã ºi nu e nevoie sã purtãm mãºti. A fosto zi ceva mai lejerã.

Echipa 2: Esteban, Luisa ºi Romeo.Mergem sã cartãm o zonã îmbârligatãcare comunicã în mai multe locuri cusuprafaþa. Lasermetrul se dovedeºtefoarte util pentru mãsurãtori. Pe una dingalerii, târându-mã reuºesc sã întâlnescun mic ºarpe din familia boa. Estebanmã liniºteºte, el a întâlnit unul de 4 m înaltã turã. Reuºim sã cartãm 400 m de noigalerii. Ziua se încheie cu o baie în mareîn salopete ºi cu cãºtile speo pe cap.Cheful se întinde pânã spre dimineaþã.

Unii se uitã la poze pe calculator, alþiischimbã datele de cartare ºi schiþele.

19.01.2009 – LuniZi de relax total. Se spalã materiale,þoale, se face baie ºi plajã. Dupã prânzmergem la aeroportul din Matanzas casã închiriem o maºinã pentru a douaparte a vizitei noastre în Cuba. În tabarãfetele profitã repede, se urcã în maºinã,ºi se duc la Varadero, faimos centruturistic al Cubei. Aici gãseºti super-market-uri, piscine, cazinouri ºi hoteluride 5 stele. Eu cu Mihai am preferat sãstãm la soare ºi sã ne bucurãm de plajadin imediata apropiere a cãsuþelor,pentru care nu ne-am gãsit timp întreagasãptãmânã. Hoteluri putem vedea ºi lanoi acasã… Se cumpãrã de toate de labere la ºerveþele. Încercãm sã facemceva planuri pentru a doua zi ºi schim-bãm adrese de contact între noi ºicubanezi.

20.01.2009 – MarþiNe despãrþim de Esteban ºi de echipa pecare a încropit-o pentru bunul mers altaberei. Ne promite cã va aranja, cuspeologii din zona Vinales, sã avemparte de o zi douã de speologie ºi acolo.Urmãtoarele 5 zile sunt pur turistice, ambãtut prea mult drum pânã aici ca sã nune dorim sã vedem ºi altceva din Cubadecât peºteri ºi speologi.

25.01.2009 – DuminicãSuntem de ieri, iarãºi pe calcar. Am ajunsîn Vinales. În dimineaþa asta am hotãrâtsã facem o turã cãlare printre mogote.Încãlecam oarecum nesiguri ºi începeaventura. Caii sunt blânzi ºi ºtiu mai bine

Santa Catalina 2009Santa Catalina 2009

Mih

ai S

UR

U

Mih

ai S

UR

U

14 SPEOMOND • 14 • 2009

decât noi unde trebuie sã ajungem, deciputem admira liniºtiþi peisajul. Acestemogote par niste clãi de fân apãrute dinsenin. Au o înãlþime care poate ajunge ºila 400 m ºi diametre de la câþiva zeci demetri pânã la câteva sute de metri. Pot fiizolate sau grupate. La poalele lor viaþaoamenilor pare rãmasã pe loc ca acum100 de ani. Mici case fãcute din lemn, cuacoperiºul din frunze de palma real. Casescunde, ventilate ºi care þin rãcoare, chiardacã afarã este o cãldura insuportabilã.Lumea lucreazã pãmântul de culoareroºie cu plugul de lemn ºi cu boii, pãsãrilebrãzdeazã cerul, ºi e o liniºte, o paceabsolutã. Dar sã revenim la caii noºtri,mergem printre plantaþii de tutun, ocolindceva mogote. La un moment dat ghidulne pune sã descãlecãm la piciorul uneimogote. Aici surprizã: o peºtera activã.De fapt mogota este traversatã de un micactivuleþ. Galerii la toate nivelele, sângelede speolog începe sã-mi fiarbã în vene,aºa cã mã duc în explorare cu o micãtikka. Reuºesc sã ajung la nivelelesuperioare cca. 15 m deasupra galerieiactive. Nu ºtiu dacã aceste peºteri sunttopografiate, însã ghidul mã face sãînþeleg cã sunt multe de acest tip. De aicine îndreptãm spre sãlaºul lui Juan, uncampesinos (þãran). Acesta ne explicãprocesul de culturã a tutunului ºi cel defabricare al celebrelor trabucuri. Dupã cetragem câteva fumuri, suficient ca sã neameþim, mergem sã bem „guarapo” –sucul trestiei de zahãr. Se trece printr-omaºinã de stors, o tulpinã de trestie dezahãr ºi iese cam o canã sãnãtoasã delichid verde dulceag. Cu lichidul ãsta faccelebrul rom cubanez ºi femeile fericite(zic ei…). Dupã vreo douã ore de „troci”fiecare cumpãrã câte ceva. Eu nu mã laspânã nu-l gubilesc pe Juan de maceta lui

de 10 ani vechime. Mã gândesc cã-mi vaprinde bine în România, aducându-miaminte de chinurile trase în turele de laDunãre sau chiar coborând din platou lapeºtera Þolosu. Seara Galliano ne infor-meazã cã a vorbit cu cei de la ªcoalaNaþionalã de Speologie din Cuba(Escuela Nacional de Espeleología -ENE) cu sediul la El Moncada pentru oturã foto, mâine în Cueva de SantoTomas. Super!

26.01.2009 – LuniLa El Moncada mergem întâi sã facemo donaþie de rechizite ºcolii din localita-te. Ne întreþinem vreo o orã cu directoruldupã care mergem la ENE. Aici ni seprezintã Complexul Santo Tomas, cca.46 km dezvoltare pe 7 nivele. Peºterãcaldã, cca. 20-22°C, ºi fãrã risc dehistoplasmozã, deci fãrã mãºti. Intrãm înpeºterã printr-o micã intrare situatã înversant la baza unui perete. Coborâm osãritoare printre bolovani ºi ne trezimimediat în plinã salã concreþionatã.

Coborâm ºi urcãm schimbând câtevanivele. Trecem pe deasupra unor puþuricare comunicã cu nivelele inferioare.Ajungem la galeria aleasã de cubanezipentru pozele noastre. Nu putem intramai mult de 2-3 persoane, ca sã conser-vãm galeria. Galerie incredibilã, plinã dehelictite dispuse în toate felurile ºi detoate mãrimile. Noi intrãm pe rând, însãMihai rãmâne la fotografiat pentru vreodouã ore bune. La întoarcere ne oprim sãfacem poze destul de des pe traseu. Înfinal suntem invitaþi de directorul ºcoliide speologie la o micã gustare. Direc-torul ºcolii este la curent cu expediþiileromâneºti din ’69 ºi ’73. Într-un registrulãsãm ºi noi semnele trecerii noastre înlimba românã. Suntem invitaþi ºi altã-datã, cu promisiunea cã vom puteadormi la ei.

Partea speologicã a ºederii noastre înCuba s-a terminat.

Ne mai pãstrãm o zi pentru plajã ºi 2zile sã vizitãm Havana, unde avem delãsat niºte materiale din partea italienilorpentru organizaþia de salvaspeo a cuba-nezilor ºi ultima parte din rechiziteleadunate de Luisa. În 30.01.09 pornimspre casã.

ConcluziiAm cartat cca. 2 km de galerii dintrecare cca. 800 m în primã explorare ºi încondiþii total neobiºnuite pentru noi. Amfãcut cca. 4000 de poze si 3 ore de film.Fotografiile au fost folosite pentrurealizarea unui calendar. Am cultivatcontacte ºi relaþii cu speologii cubanezi.Am bãut vin, bere ºi mohito în marecantitate. Am acumulat un pic de experi-enþã în ceea ce priveºte o expediþie speoîntr-o altã þarã.

Mih

ai S

UR

U

Luis

a D

AL P

RA

Santa Catalina 2009Santa Catalina 2009

SPEOMOND • 14 • 2009 15

Expediþia speologicã

„Rio la Venta”Chiapas - Mexic

Mihai BESESEK • „Speowest” Arad

La începutul lui 2009, un prietenstabilit în Roma, m-a invitat într-

o expediþie în Mexic. Întâmpla-rea a fãcut ca noi sã ne cunoaºtem cunici un an înainte, în momentul în careDaniel a început sã caute speologi dinRomânia cu care sã colaboreze. Astfel lanumai câteva luni dupã ce ne-am întâlnitîn þarã am primit din partea lui pro-punerea de a participa la o expediþie.ªtiam doar cã se pleacã în Mexic în zonaRio la Venta cu echipa „La Venta” înperioada 2-18 aprilie ºi cã ar mai ficâteva locuri libere.

Aºa a început nebunia cu obþinereadetaliilor legate de plecare, buget,organizare… Iniþial speram sã putempleca mai mulþi speologi din þarã, daravând în vedere cã ºi el era invitat laexpediþie, nu a reuºit în final decâtobþinerea unui singur loc pe lista partici-panþilor.

Organizatorul expediþiei, „Grupul deExplorãri Geografice La Venta” din anii’90 a demarat în zona La Venta - Mexicun proiect amplu de explorare speologi-cã, geologicã, hidrogeologicã, naturalis-tã ºi arheologicã, concretizat prin desco-perirea a peste 60 km de galerii în maimulte peºteri, dintre care cea mai mareeste Cueva del Rio la Venta, o peºterã tro-picalã de peste 13 km. Despre cei din LaVenta am mai auzit câte ceva de la Danielºi mai apoi dintr-un articol cu cristalelegigant din peºtera Naica-Mexic, o peºterãpe care au explorat-o tot ei. Obiectiveleexpediþiei erau clare, pentru prima parte,traversarea ºi documentarea fotograficã aCueva del Rio la Venta, pentru tipãrireaunui album cu peºtera iar pentru cea de-a doua parte a expediþiei explorarea unorsisteme paralele cu aceasta.

Mexic o þarã plinã de contrasteºi peºteriDespre Mexic ºtiam puþine lucruri, iarmomentele petrecute acolo mi-au

schimbat complect perspectiva cu caream plecat din þarã. Mexicul e o þarã plinãde contrast, poþi gãsii de la mari aglo-merãri urbane ca Mexico City, cu opopulaþie de peste 22 milioane de locu-itori, la sate sãrãcãcioase, cu drumuripline de praf ºi case care semãnau maidegrabã cu niºte grajduri în care puteamobserva pe lângã hamace câte un bercagãþat de o grindã dar ºi câte un frigider,o combinã muzicalã sau un televizor defirmã care erau în contrast puternic cusãrãcia din jur.

Speologic lume noua, aici avândocazia sã descopãr un carst tropical binedezvoltat cu multe peºteri, mari ºideosebit de calde. Mexicul este o þarã încare îºi desfãºoarã activitatea prea puþinispeologi, peºterile fiind explorate înmare parte în cadrul unor expediþiiexterne sau mixte în colaborare cuspeologi Mexicani. Cu un carst atât devast se pot explora de la avene cudenivelãri de peste -1000 m la peºteri dezeci de km, puþuri cu verticale de sute demetri, cenotele submerse ºi peºteri caNaica. Toate stau la îndemâna tuturor,inclusiv a noastrã, însã pentru o viitoareexpediþie româneascã trebuie depuseeforturi financiare ºi mai ales organi-zarea tuturor detaliilor începând cu oechipã omogenã ºi performantã.

Jurnalul expediþieiExpediþia organizatã în 2-19 aprilie 2009,în Mexic, regiunea Chiapas, în partea desud a þãrii, în apropierea localitãþii AdolfoLopez Mateos, de Grupul de ExplorãriGeografice La Venta din Italia, i-a avut caparticipanþi din Italia pe: Savino Giusepe,Todini Gianni, Bernabei Tulio, De VivoAntonio, Lo Mastro Francesco, SauroFrancesco, Liverani Massimo, StefanelliLoretta, Forconi Paolo, Serafini Filippo,Cortelesa Pietro, De Luca Riccardo,Belfiore Vincenzo, Angelo Gennaro,

Mariannelli Giampaolo, Angelo Antonio,Loasses Cecilia, Lambertini Chiara,Paharnicu Daniel (Român), din SpaniaSanchez Carlos ºi din Mexic: NafateMauricio, Hernandez Manuel, HuertaIsralel, Tiburzio Argelia, Davila Alicia,Paco Mendez, la acest eveniment fiindinvitat ºi eu, Mihai Besesek, membru alAsociaþiei Speologice Speowest Arad, ºial Federaþiei Române de Speologie.

Din nefericire, din þarã am plecatdoar singur în data de 2 aprilie cuavionul pe ruta Arad - Roma unde m-amîntâlnit cu Daniel iar în data de 4 aprilieam pornit spre Mexic cu mare parte aparticipanþilor la expediþie, de unde dincauza faptului cã nu a fost gãsit nici unzbor intern pe ruta Mexico City - Tuxla,a fost închiriat un autocar cu care amparcurs încã 800 de km.

Tabãra de bazã a fost instalatã laFerma El Arco, proprietatea privatã a luiTulio Bernabei ºi a Grupului La Venta,situatã in apropierea coloniei AdolfoLopez Mateos. Astfel începând cu 7aprilie a început organizarea traversãrii,unde din cauza numãrului mare depersoane am optat pentru formarea a treiechipe separate, complet autonomepentru traversarea Cueva del Rio laVenta.

Rolul echipei nr. 1 din care fãceam ºieu parte a fost echiparea peºterii cuamaraje fixe de inox Rumer ºi docu-mentare foto de acþiune iar echipele nr.2 ºi 3, documentare fotograficã.

16 SPEOMOND • 14 • 2009

Sistemul Cueva del Rio la VentaSistemul Rio la Venta, este o traversaresubteranã a unui colector cu o dezvol-tare actualã de peste 13 km care coboa-rã peste 400 m de la intrarea superioarãpânã în canionul Rio la Venta unde areresurgenþa. Traversarea sistemuluiconstã în parcurgerea a peste 11 km degalerii pe parcursul cãrora sunt întâlnite15 puþuri ºi 3 sãritori pozitive de maxi-mum 40 m.

Intrarea superioarã este localizatã laaltitudinea absolutã de 680 m în fundulunei vãii seci dintr-un platou carstic cuo altitudine medie de 750 m la 2,7 km.N-E de colonia Adolfo Lopez Mateos.Intrarea inferioarã a sistemului a fostdescoperitã în ianuarie 1990, în timpulprimei explorãri a canionului iar peºteraa fost exploratã din aval în amonte pânãîn 1994, când dupã mai multe taberesubterane ºi escaladarea mai multorcascade, explorarea a fost opritã la cota+300 m la Lago degli Ignavi. Astfel în1995, din cauza faptului cã explorãrileîn amonte au devenit din ce în ce maidificile, a fost cãutatã ºi identificatãintrarea superioarã (Sumidero II),joncþiunea cu Cueva del Rio la Ventafiind realizatã cu greu în luna noiembriea aceluiaºi an printr-o zonã cu prãbuºiria unei sãli.

TraversareaÎn dimineaþa zilei de 08.04.2009, pe ovreme mohorâtã, pornim spre peºterãînsoþiþi de Manuel Perez, proprietarulterenului pe care este localizatã intrarea

superioarã a peºterii. În subteran amintrat în jurul amiezii, urmând sã tra-versãm sistemul Rio la Venta pentru apatra oarã de la descoperirea acestuia. ªiaici ca în mare partea a peºterilortropicale, ne confruntam cu riscul de ane îmbolnãvii de histoplasmozã. Aceastãboalã, este cauzatã de o inhalarea spo-rilor unei ciuperci care se dezvoltã înzone uscate, calde în care apar depozitede guano. Având în vedere cã aproapetoate intrãrile de peºterã din zonãfavorizeazã dezvoltarea acestei ciuperci,riscul contaminãrii era destul de ridicat.Cu toate cã pe parcursul expediþiei amcãutat sã evitãm cât mai mult acestezone sau le-am depãºit cât de repede amputut, la douã sãptãmâni de la întoar-cerea în þarã am început sã am stãrifebrile ºi probleme de respiraþie înmomentul în care depuneam efort sauajungem în medii cu umiditate mare. Pefondul gripei porcine de care am aflat lanumai câteva zile de la întoarcerea înþarã ºi a simptomelor clare de histo-plasmozã, am fost supus la o gamã largãde analize care au evidenþiat niºteprobleme pulmonare dar nu am primitnici un diagnostic clar. Însã dupã douãsãptãmâni în care am vizitat zilnicspitalul pentru doza zilnicã de antibioticcu spectru larg, administrat intravenos,o curã de vitamine ºi un repaus de peste1 lunã m-am refãcut complet. În cazulmeu probabil a fost vorba de o formãuºoarã de histoplasmozã, peste care amtrecut destul de uºor numai prin întãrireasistemului imunitar ºi medicaþia primitã

de la spital, însã oricum aº lua-o nu potspune cã e chiar plãcut sã te întorci acasãdin o expediþie cu o boalã tropicalã.

Fãcând parte din echipa nr. 1 careavea drept sarcinã echiparea peºterii ºirealizarea unor fotografii în mai multepuncte din peºterã, am intrat primii însubteran. Intrarea 5×6 m a peºterii, neconduce prin galeria Sueno Blanco, cuun profil perfect dreptunghiular asemã-nãtor cu cel din Peºtera Limanu dinRomânia, la un sistem de puþuri largi ºisãritori de 10-15 m care au fost reechi-pate ca ºi restul pasajelor verticale dinpeºterã, cu amaraje fixe de inox care aumai retuºat echipãrile banzai realizate înrestul expediþiilor anterioare. Având învedere cã peºtera poate fi traversatã dela intrarea superioarã pânã la ieºirea dincanion, în mare parte corzile sunt recu-perate dupã coborâre, cu excepþia unormâini curente ºi sãritori pozitive caresunt echipate cu corzi fixe sau chiarcabluri de oþel. Cu toate acestea, avândîn vedere cã la viituri apa creºte foartemult, este bine în cazul unei traversãri sãse ia în calcul faptul cã toate corzilelãsate în subteran pot fi grav deteriorate.

Dupã depãºirea primelor verticale seajunge în prima salã de mari dimensiunicu un profil de 20×20 m, de unde, prinescaladarea unei mari scurgeri parietalese ajunge la un sistem de galerii argiloasecu mai multe suiºuri ºi coborâºuri care neconduc în o sala plinã de prãbuºiri printrecare dupã coborârea unui mic puþ strâmtse ajunge la puþul joncþiunii adânc de35 m. Aici, prin coborârea din tavanulunei mari sãli se ajunge în locul în care afost realizatã joncþiunea dintre SumideroII ºi Cueva del Rio la Venta în 1995. Deaici se ajunge la Lago degli Ignavi careeste ºi primul contact cu râul subteran,depãºirea marelui lac fiind realizatãprintr-o galerie fosilã situatã la 10 m dea-supra lacului la care se ajunge prin inter-mediul unei tiroliene fixe. De la râul ceatinge la debite normale 0,5-1 m³/sec, seajunge iar în Sala Murcielagos deosebitde largã, cu podeaua extrem de erodatã,plinã de marmite ºi septe de unde, dupãcoborârea printre câteva blocuri mariprãbuºite se ajunge la Escalada delDiablo, o cascadã de 30 m care poate fidepãºitã printr-un traverseu aerian foartedificil ºi lung, echipat cu corzi, pentru aevita coborârea în apropierea cascadei.

Dupã coborârea acestei mari cas-cade, activul curge pe o „galerie demetrou”, Galeria Genc Ostman pe careabundã urme de coroziune ºi eroziune,Puþ intrare

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BES

ESEK

SPEOMOND • 14 • 2009 17

plaje cu nisip fin ºi formaþiuni stalag-mitice de mari dimensiuni dar ºi zone cunisip miºcãtor întâlnite pe malurileplajelor sau în patul râului subteran, carepun mari probleme la parcurs, în acestezone fiind nevoiþi fie sã fugim pentru aevita scufundarea, fie sã mergem îngenunchi pentru a crea o suprafaþã maimare de contact care sã ne susþinãgreutatea pe nisipul saturat cu apã. Peparcursul galeriei ne mai opream pentrucâte o pozã pânã într-o zonã în careactivul dispare la baza unor prãbuºiri,continuarea fãcându-se prin escaladareaacestora pânã în Sala Citta Perduta de200×50 m. Aici am plãnuit instalareaprimului bivuac pe o galerie lateralãsituatã în peretele stâng al sãlii, însã carenu oferea condiþii deloc acceptabilepentru dormit, podeaua ei fiind acope-ritã cu un strat destul de gros de argilã.Dupã câteva cãutãri descoperim înspatele unei coloane gigantice pe caream pozat-o cu puþin timp înainte, oplatformã acoperitã cu nisip fin înmijlocul cãreia stã prãbuºit un bloc înaltde cca. 1 m, perfect drept, numai bun pepost de masã. Având în vedere faptul cãîn peºterã temperatura se ridicã în jur de18°C, pentru parcurgerea ei care includeºi porþiuni acvatice, nu este necesarcostumul de neopren, un simplu sub-combinezon de polar ºi eventual osalopetã subþire fiind suficiente, iarpentru încãlþãminte, o pereche de bo-canci, cizmele fiind complet ineficientela parcursul printr-un râu plin de nisip.

Dupã un bivuac înghesuit, în care amdormit aproape 30 de persoane, în „zorii”

celei de-a doua zi am continuat traver-sarea printr-o galerie descendentã plinãde blocuri prãbuºite numitã Selva delPietra, de unde dupã 0,5 km se ajunge lao porþiune complet acvaticã în care înain-tarea se face prin traversarea unor lacuridar ºi direct prin torentul de apã ce neajungea pânã la piept. Aici activul sevarsã în Cascada del Vento adâncã de20 m, dupã care coborârea se continuãprintre blocuri ºi concreþiuni gigant de lacare se ajunge în sala fosilã Segnali diFumo, cu un diametru de 20 m, în care afost instalat un bivuac în 1995. La scurttimp se ajunge iar la râu, de unde, prinescaladarea unui con de blocuri de 30 mse ajunge în Sala Porte del Calos, cea mai

mare salã întâlnitã pe parcursul tra-versãrii. Din aceastã salã, continuarea seface prin urcarea unui perete de 30 m carene conduce în Forra dei Sogni, o superbãgalerie canion complet spãlatã, cu omorfologie fantasticã, prin care, la marileviituri, apa care umple Sala Calos curgepânã în capãtul ei într-un puþ de 30 m caresifoneazã. Aproape de intrarea în puþ, înperetele stâng, dupã o altã escaladã de15 m se ajunge în Coridoro dei Tapiri, ogalerie fosilã frumos concreþionatã, cupodeaua acoperitã de nisip fin, punct încare am ºi instalat bivuacul nr. II. Peparcursul zilei au fost reechipate toateporþiunile verticale care erau defectuoasesau chiar inexistente ºi au fost realizatefotografii pe tot parcursul subteran alzilei. Dupã sosirea în bivuac împreunã cuFrancesco am plecat sã mai echipãmcâteva verticale ce urmau sã fie coborâteîntr-a treia zi a parcursului subteran.Astfel am echipat o primã sãritoare de15 m care debuºeazã în Sala Sforza Italia,o salã plinã de nisip, de unde, printr-unpasaj în care tavanul coboarã sem-nificativ se ajunge la un balcon din carese coboarã aproximativ 40 m pânã pe uncon de mâl, de unde coborând conul înpartea stângã se ajunge la Lago Nero, unmare lac de sifon din care se revarsãactivul. Din acest punct ne-am întors înbivuac, unde dupã servirea cinei ne-ambãgat în sacii de dormit. Legat de ali-mentaþia noastrã în subteran, aceastacuprindea în mare parte hranã uscatã(batoane de cereale, biscuiþi dulci ºisãraþi), dar ºi o gamã largã de alimente laplic care cuprindea carne de ton ºi ceva

Sueno Blanco

Lago del Igniavi

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BES

ESEK

Mih

ai B

ESES

EK

18 SPEOMOND • 14 • 2009

semipreparate peste care trebuia pusãnumai puþinã apã caldã obþinând de lasupe, paste, salate pânã la deserturi,numite de noi sugestiv „mâncare pentruastronauþi”.

În cea de-a treia zi, ajunºi la LagoNero, am continuat prin traversareaînnot a unui lac de 10 m lungime, destulde adânc de unde continuarea se faceprintr-o galerie cu nisip ºi mâl ajungân-du-se la Via con Vente, o galerie în carese succed lacuri, gururi sau scurgeristalagmitice. În aceastã porþiune, curen-tul de aer este extrem de puternic, maiales la o micã gâtuire a galeriei, unde laun moment dat era sã-mi zmulgã dinmânã un sac etanº de aproximativ 30 l.Continuarea se face printr-o galerie, încare apar iar nisipuri miºcãtoare dar ºiformaþiuni stalagmitice asemãnãtoaremeduzelor. Un alt obstacol important alpeºterii sunt Rapidele lui Chac, o zonãîn care se coboarã cca. 20 m pe un planînclinat. Aceastã porþiune a fost echipatãcu un cablu de oþel fix, deoarece corzilelãsate în trecut în aceastã zonã au fostefectiv smulse de viituri. Din acestpunct, pânã aproape de ieºirea dincanion, urmeazã un sector destul deîncâlcit, plin de blocuri prãbuºite pe carel-am parcurs mult mai încet din cauzaunui mic incident cu Vincenzo, membrual echipei noastre, care acuza din searaprecedentã dureri de stomac, iar de laînceputul zilei starea lui s-a agravat ºimai mult pânã în momentul în care avomitat sânge. Apa din peºterã nu estepotabilã ºi nu poate fi bãutã decât fiartãsau dupã ce este amestecatã cu unantibacterian pe care fiecare îl avea la el.Problemele lui, fie au fost cauzate de unorganism mai slãbit decât al nostru, fie

din cauza faptului cã a bãut apã ne-tratatã. Având în vedere faptul cã întoar-cerea era imposibilã, iar ieºirea dinsprecanion era relativ aproape, am continuattraversarea peºterii. Ultima porþiune apeºterii este formatã dintr-un sistem desãli ºi galerii de mari dimensiuni înce-pând cu Salone del Teatro, din care dupãcoborârea printre blocuri prãbuºite seajunge la o scurgere imaculatã de calcitde 25 m care ne conduce în Salone delaCascata, o salã care se impune atât prindimensiuni, dar ºi prin domuri sta-lagmitice ºi scurgeri parietale masive.Din aceastã salã, dupã urcarea uneisãritori pozitive de 5m, se continuãascensiunea încã 20 m peste gururifosile pânã la o galerie care ne conducela intrarea Rio la Venta de 10×8 m. Ime-diat în spatele intrãrii se aflã o sãritoarede 8 m, de unde se continuã drumulprintre pereþii unui canion format prinprãbuºirea tavanului peºterii pânã laconfluenþa cu canionul Rio la Venta.Aici am urcat pentru încã 15 minute înamonte o potecã pe malul râului pânã lao plajã de nisip în Campo della Croce,unde am ajuns dupã lãsarea serii ºi undeeram aºteptaþi de echipa rãmasã lasuprafaþã dar ºi de mai mulþi localnici cupeºte proaspãt fript. Dupã o baie binemeritatã în apa canionului a urmat unsomn lung într-un bivuac extraordinarpe malul unui râu prins între pereþi depeste 500 m.

A doua zi, dupã spãlarea echipamen-tului, a urmat un lung drum de întoar-cere la tabãra de bazã, acesta începândprin urcarea unui versant abrupt prinvegetaþia luxuriantã, pânã în zona deplatou, unde lãsasem maºinile.

În aceeaºi zi a fost organizatã în sato prezentare a expediþiei unde au fostprezentate localnicilor inclusiv foto-grafii din subteran ºi au fost oferitedetalii legate de tipãrirea albumului carepe viitor poate sã aducã un numãr totmai mare de turiºti în zonã pentrupracticarea unui turism speologic de peurma cãrora au de câºtigat în mod direct,ºi a fost pregãtitã cea de-a doua parte aexpediþiei, cea de identificare ºi explo-rare a unor sisteme paralele cu Cuevadel Rio la Venta.

Explorãri speologice din zonaClarinDupã finalizarea traversãrii Cueva delRio la Venta, a venit vremea sã ne con-centrãm pe explorãri, iar ideea desco-peririi unor cavitãþi tropicale, pot sã spuncã îmi surâdea. Chiar dacã o parte dintreparticipanþii la expediþie s-au mulþumitnumai cu traversarea, o parte dintre eiurmând sã viziteze regiunea, alþii nevoiþifiind sã se întoarcã în Italia din diferitemotive, am rãmas totuºi suficienþi speo-logi pentru formarea echipelor de explo-rare. Astfel s-a decis formarea a douãechipe separate, dintre care una urma sãcaute niºte intrãri de peºteri deasupraunor emergenþe din canion ºi una care sãlucreze în platou în zona Clarin, unde înanul 1999 au fost descoperite peºterileClarin ºi Neblina, douã cavitãþi activecare promiteau sã continue spre canionulRio La Venta.

Echipa de explorare din platou a fostformatã din Massimo L., Loretta S.Gianni T, Pietro C., Ricardo D.L.(Italia),Mihai B., Daniel P. (România), ArgeliaT. (Mexic) ºi Carlos S. (Spania) la care

Escalada del Diablo

Salone del Teatro

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BES

ESEK

Mih

ai B

ESES

EK

SPEOMOND • 14 • 2009 19

s-au mai adãugat ºi ghizii noºtri localicare ne-au însoþit în cele 3 zile dedicateexplorãrilor. Atât zona, dar ºi peºterileerau cunoscute numai de Massimo carea fost membru al echipei de explorare aCueva Clarin ºi Neblina în urmã cu 10ani.

Tabãra de corturi a fost montatã chiarlângã intrarea în Cueva Clarin, pe malulunui mic pârâu care intra în peºterã. Înurmã cu 10 ani, Cueva Clarin a fostexploratã pe 2,7 km pânã la un sifonsituat la cota -130 m, iar Cueva Neblinaa fost exploratã parþial, pânã la un lac carenu a fost trecut. Având în vedere faptul cãexplorãrile au fost realizate în luna iunieîn sezonul ploios, când activul din Cuevadel Clarin depãºea 1 m3/s, speram caacum sã gãsim sifonul deschis, iar laculdin Cueva Neblina la un nivel mult maicoborât, care sã permitã depãºirea lui fãrãprobleme.

Ziua IAstfel, la scurt timp de la sosirea întabãrã ne organizãm cu toþii pentrurecunoaºterea zonei. Eu împreunã cuDaniel hotãrâm sã intrãm în Cueva delClarin pentru verificarea sifonuluiterminal iar restul au plecat în recunoaº-tere prin zonã. Peºtera are douã intrãriapropiate, dintre care una este maiaccesibilã pentru speologi, ea reprezen-tând ºi ponorul vãii, dar ºi o intrare deaven situatã la scurtã distanþã de prima.Din acest punct galeria mai continuãfoarte puþin, pânã la un puþ de 30 m carepoate fi coborât prin fixarea corzii prin

intermediul amarajelor naturale prezentedin abundenþã peste tot. Galeria maicontinuã 400 m pânã la o confluenþã cuun activ care a fost explorat în amontepe 800 m pânã la o cascadã, ºi din ce amînþeles, galeria este destul de frumosconcreþionatã. La confluenþã, planºeulformat din roca nudã este erodat lamaximum de apele tropicale care au datnaºtere unui relief extraordinar, plin declepsidre ºi septe de toate dimensiunile,dintre care multe cedau sub greutateacorpului nostru, iar avansarea se realizaanevoios ºi din cauza faptului cã stâncaera deosebit de lunecoasã. De asemenea,de menþionat este prezenþa depozitelorsemnificative de resturi de crabi careprobabil sunt aduºi de viituri de lasuprafaþã. În aval se urmeazã activulpânã în dreptul unei galerii fosile la carese ajunge prin escaladarea unei micitrepte, galerie care ne conduce într-osala „Buco Negro” , lungã de cca. 100 mºi largã de cca. 30 m. Intrarea în salã esterealizatã prin coborârea unui planînclinat cu argilã, de la care se ajunge lao înlãnþuire de sorburi conice de maridimensiuni, de unde continuarea esteposibilã numai pãºind pe crestele îngus-te de argilã ale acestora, iar posibilitateacãderii într-unul ne dãdea la vremearespectivã destul de mult de gândit.Dupã depãºirea acestor ultime obsta-cole, reîntâlnim activul care dupã 150 mne aduce, din pãcate, la sifonul care nicide data aceasta nu era deschis, iardepãºirea acestuia fãrã scafandru esteimposibilã.

Ziua IIDe dimineaþã ne pregãtim sã plecãmspre Cueva Neblina. De la tabãrã amurcat pânã la o vale de doline, unde amobservat lângã potecã o micã dolinã deprãbuºire plinã de vegetaþie, în care amdescoperit o peºterã la care hotãrâm sãrãmân numai eu cu Daniel ºi ghidul, iarrestul sã plece în Cueva Nebina. Dupãcoborârea unei verticale de nici 3 m, amajuns într-o salã plinã de prãbuºiri, încapãtul cãreia am mai coborât un puþ de8 m care nu are nici o continuare. Dacãde la intrare am avut surpriza de a întâlnio tarantulã, dar ºi deja comunii pseu-doscorpioni, la retragere, în timp celuam câteva vize pentru cartare, obser-vãm un vas ceramic îngropat aproape întotalitate de pãmânt. Dupã ce am începutsã sãpãm uºor sedimentul depus, desco-perim lângã acesta, în sedimentele ce-lacopereau, ºi capacul acestuia. Dupã ceam dezvelit mare parte a vasului, amînceput sã escavãm ºi materialul dininteriorul vasului pânã când am ajuns laun strat de cenuºã. Probabil am avut de-a face cu o urnã funerarã depusã înpeºterã de membrii unei civilizaþii apusede origine precolumbianã care locuiauîn zonã. Aceºtia erau afiliaþi cultural deetnia Zoque, contemporani ºi vecini aiMayaºilor, aceºti indivizi lãsând deo-sebit de multe urme în peºterile dinregiune. Pe parcursul expediþiei, aproa-pe în fiecare intrare de peºterã, fiindobservate vase ceramice sau resturiceramice dintre care unele cu o valoareesteticã deosebitã (feþe de jaguar înrelief) sau negativul unor amprentepalmare într-o peºterã din canion.

Ajunºi ºi noi la Cueva del Neblina, acãrei intrare de mari dimensiuni ascunsãîn vegetaþia pãdurii tropicalã se deschideîn fundul unei doline foarte adânci, amintrat împreunã cu ghidul nostru înpeºterã unde i-am întâlnit pe restulcartând. La intrare, galeria este descen-dentã pânã în dreptul râului, de unde, spremarea mea surprindere, galeria continuãnumai în amonte ºi nu în aval cum m-amaºteptat. Galeria este largã, avansarearealizându-se fie prin albia activului caredispare în mai multe puncte, fie pesteblocuri mari prãbuºite. Lacul la care s-auoprit exploratorii acum 10 ani, efectivdispãruse, în locul lui curgând un micactiv care nu punea nici o problemãavansãrii. Din punctul în care am depãºitechipa topo, galeria coteºte ºi urcã pânãîn dreptul a douã puþuri paralele prin care

Rio la VentaRio la VentaM

ihai

BES

ESEK

20 SPEOMOND • 14 • 2009

se ajunge iar la activ. De aici, galeriadevine accesibilã fiind parcursã fãrãprobleme pe numai cca. 100 m pânã la unsifon. Însã printr-o micã galerie pe careabia am zãrit-o înaintea sifonului, înperetele stâng, am ajuns la un sistem degalerii ºi sãli paralele cu sifonul carefuncþioneazã ca preaplin, ele devenindprobabil active la viituri. Însã, ºi acestease terminã din pãcate cu acelaºi verdict:sifon! Dupã explicaþiile date echipei topodespre noile explorãri, hotãrâm ca eu ºiDaniel, împreunã cu Raucel, ghidul

nostru, sã plecãm spre o altã peºterã dinapropiere care sufla un uºor curent de aer,semnalatã de Carlos care fusese pânã laea cu o zi înainte. Ieºind din dolina cuCueva Neblina, pe partea opusã a aces-teia am început sã coborâm înr-o altãdolinã asemãnãtoare, când Raucel neface un semn cu maceta, arãtându-nelocul în care tocmai s-a ascuns un ºarpelung de aproape 2 m, extrem de veninoscare se afla tocmai pe poteca pe careurma sã trecem noi. Depãºim în vitezãsectorul, ºi la scurt timp ajungem la

peºtera în care în afarã de niºte târâieliprintre prãbuºiri ºi o micã galerie caresifoneazã, nimic. În schimb, dupã ce ne-am chinuit degeaba cãutând o continuarela ieºire m-am mai trezit ºi cu un soi deºobolan care mi-a tãiat calea pe un târâº.Având în vedere cã ziua nu era terminatã,îl conving pe Raucel sã ne ducã înurmãtoarea dolinã, sã vedem dacã nugãsim acolo ceva. În buza ei superioarã,am ajuns la începutul unei vãi seci, încare avansam greu din cauza vegetaþieidese. Raucel încerca sã ne convingã sã ne

Rio la VentaRio la Venta

SPEOMOND • 14 • 2009 21

întoarcem ºi avea motivele lui bineîntemeiate pentru cã zona în care amintrat nu era terenul lui ºi se pare cãmexicanii au simþul proprietãþii binedezvoltat. Mai de voie, mai de nevoie, aajuns cu noi într-o depresiune deschisã, încare se auzea curgând un râu. Apa ieºeadintr-un izvor carstic impenetrabil, careprobabil vine prin subteran de la tabãranostrã colectând apele tuturor peºterilorîn care am intrat. Dezamãgit de faptul cãnu am gãsit absolut nimic nou aici, iarexplorarea în aval a pârâului care maimult ca sigur se pierde într-o peºtera carepoate sã ducã spre canion, era exclusã dincauza încãlcãrii terenului unui necunos-cut, hotãrâm sã mai cãutãm puþin posibileintrãri fosile deasupra izbucului, dupãcare sã ne întoarcem la tabãrã. La scurttimp aproape de valea seacã, am gãsit unpuþ larg de 4 m adâncime, din care lanumai câþiva metri faþã de intrare, întâl-neam râul mult cãutat. Astfel, am începutsã parcurgem în amonte noi galerii,printr-un activ deosebit de curat, cu maimulte lacuri, în care numai bine reuºeamsã ne spãlãm de mizeria din celelaltepeºteri, însã, câteva zone cu nisip miº-cãtor în care ne-am afundat aproape 1mne-au mai trezit rapid la realitate. Dupãmai bine de 200 m de parcurs prin râu,ajungem la o zonã cu prãbuºiri pe caresperam sã o depãºim cât mai rapid pentrua continua iar explorarea râului, însã nuam reuºit decât sã urcãm pe o serie descurgeri imaculate într-o salã de maridimensiuni, deosebit de frumos con-creþionatã. Datoritã timpului scurt rãmaspânã la înserat, hotãrâm sã revenim adoua zi pentru a cãuta o continuareprintre prãbuºiri, iar cu ocazia aceasta sãºi cartãm peºtera. Rezultatul era satis-fãcãtor: peste 300 m exploraþi într-opeºterã care încã poate continua. Bote-zãm peºtera Cueva des Rumenos (P.Românilor), dupã care pornim spretabãrã. Pe potecã, în locul în care amvãzut ºarpele la coborâre, din punctulmeu de vedere totul pãrea a fi în regulã,mai puþin din punctul de vedere alghidului nostru, care tot cãuta ceva, pânãcând a ºi observat ºarpele colac aºteptândprada pe potecã, camuflat perfect învegetaþia din jur. Seara, dupã lungidiscuþii cu ghizii, am fost nevoiþi sãrenunþãm la ideea de a reveni la Cuevades Rumenos pentru urmãtoarea zi, dincauza faptului cã aceasta se aflã pe oproprietate strãinã, însã am obþinutpromisiunea lor de a ne conduce la o altãpeºterã cu apã din apropiere.

Ziua IIIÎn ultima zi dedicatã explorãrilor dinregiune, o echipã a plecat sã explorezeCueva del Rana, identificatã zilele trecuteprintre alte peºteri, dintre care cele maimulte de dimensiuni reduse, care în afarãde vestigii arheologice nu prezintã nici ovaloare speologicã. Restul am urcat pe opotecã prin vegetaþia luxuriantã, pânã amajuns pe partea cealaltã a dealului într-omare depresiune carsticã despãduritãunde fost duºi la peºtera cu apã promisãcu o searã înainte. Din pãcate, ne-amtrezit în faþa unui mic puþ natural în carebãltea un ochi de apã dar nici vorba de opeºterã. Ca aceasta mai erau multe alteleîn apropiere, toate formând fundul depre-siunii prin care în sezonul ploios sigurcurge un râu. Hotãrâm sã rãmânem încãutarea unei intrãri ºi la scurt timp gãsimprintr-un câmp de lapiezuri adânci, ointrare de peºterã. Mai exact, douã intrãriînvecinate care duceau la o reþea degalerii, în care apa era prezentã sub formaunor lacuri formate din apa rãmasã de laultimele ploi. Pornim în recunoaºtereexplorând noi galerii ºi sãli cu un caver-nament relativ modest pentru peºteriledin regiune ºi chiar ºi un puþ de 8 m pecare l-am coborât la liber. Galeriile pu-ternic erodate sunt complet spãlate, dar înunele sãli am întâlnit depozite de mâl încare ne înfundam pânã la genunchi. Unprim obstacol pe parcursul explorãrii afost un semisifon în care, cu toate cãspaþiul aerat depãºea 30 cm, o mareproblemã o punea avansarea prin stratulgros de mâl cu trunchiul înclinat la 90°.Dupã depãºirea acestor porþiuni am ajunsla un alt puþ de 10 m pe care l-am coborâtla liber dupã care am ajuns la un altul depeste 20 m la care în mod clar era nece-sarã coardã pentru fi coborât. Revenim lasuprafaþã unde aveam lãsat tot echipa-mentul, luãm o coardã ºi întrãm iar însubteran unde am început sã ºi cartãmpeºtera pânã la puþul la care ne-am opritceva mai devreme. Am coborât într-o salãfoarte mare de unde am pornit pe ogalerie de metrou lungã de cca. 200 m pecare am întâlnit câteva domuri stalag-mitice masive ºi unde ne-am oprit la osãritoare ascendentã expusã, pe care fãrãechipament de escaladã nu aveam cum são depãºim. Partea bunã era cã aceastãgalerie era una lateralã ºi speram ca de labaza puþului sã putem continua în aval.Reveniþi în salã de la baza puþului, amînceput sã escaladãm niºte blocuri prã-buºite în spatele cãrora se vedea un alt

lac. Odatã ajunºi la acesta, dupã numaicâþiva metri, ajungem iar la un sifon.Probabil ºi aceastã peºterã este un altafluent din acelaºi sistem cu Cueva Clarinºi Neblina ºi au ca ºi colector Cueva desRumenos. Daniel a botezat peºtera Mirey,dupã care am ieºit afarã ºi ne-am întors latabãrã.

Având în vedere timpul extrem descurt petrecut în zonã pentru explorãri,putem considera relativ satisfãcãtoarerezultatele obþinute. Însã ºi aºa, faptul cãtoate peºterile explorate fac parte dintr-un sistem unitar cu o extensie de cca.2 km în care probabil se mai pot exploranoi galerii numai în amonte pe colector,sau prin scufundãri în sifoanele la carene-am oprit, pe viitor ar trebui cãutatãintrarea într-un sistem de mari dimen-siuni asemãnãtor cu Cueva del Rio laVenta. Dacã existã aceastã posibilitatede a ajunge în canion printr-un alt maresistem rãmâne de vãzut pe viitor, însã cusiguranþã în zonã se mai pot derula zecide expediþii speologice care se potconcretiza prin descoperiri importantedin punct de vedere speologic dar ºiarheologic.

În 15 aprilie am demontat tabãraavansatã ºi ne-am retras spre tabãra debazã de unde a doua zi am plecat cuavionul spre Mexico City ºi apoi spreRoma unde dupã o scurtã vizitã a oraºu-lui ºi o searã petrecutã în apartamentullui Daniel, în 19 aprilie am luat singurultimul avion spre Timiºoara, de undeam ajuns acasã în Arad cu trenul.

Mulþumiri pentru sprijinul acordatCentrului Cultural Judeþean Arad, Fede-raþiei Române de Speologie, S.C. Par-Alpin Grup S.R.L., S.C. Montline S.R.L.,S.C. Matop S.R.L. lui Viorel Lascu, RaduValentin, Lucian Tomoiagã, CristianBudiu, Anamaria Suciu, Romeo Lazãr ºiVictor ªiclovan pentru sprijinul materialºi logistic acordat pentru participarea laexpediþie ºi lui Daniel Paharnicu pentruinvitaþia în expediþie.

Bibliografie:Itinerari speologici, C. Conca, G. Ferrari,

M. Liverani, G. Savino, P. Suriano,La Cueva del Clarin Chiapas -Messico primi resultati explorativi

KUR magazine, Una traversata indi-menticabile, Tullio Bernabei

Suplimento a KUR magazine n.11,Allegato tecnico, La traversata,Sumidero II Cueva del Rio la VentaFrancesco Sauro

Rio la VentaRio la Venta

22 SPEOMOND • 14 • 2009

Istoric - introducerePeºtera Jgheabul lui Zalion, descoperitãîn 1958 de cãtre Leon Bârte, a fostexploratã în mai multe rânduri, de cãtrediverse echipe, de-a lungul timpului.Explorarea sa a avut perioade mai marisau mai mici de timp de „pauzã” deter-minate de multe ori de stadiul de dez-voltare a tehnologiilor de explorare. Ceamai lungã asemenea perioadã a începutprin anii 1988 ºi tocmai s-a încheiat: pe29 august 2009 o echipã formatã dinAdrian Done, Gheorghe Romaºcan,Daniel Tomasciuc ºi Radu Georgescu aintrat în aceastã peºterã.

Întrucât toate cercetãrile organizatela aceastã peºterã, de-a lungul timpului,au vizat numai explorarea ºi cartarea sa,de data asta, scopul principal al depla-sãrii a fost prelevarea unor oase de liliac

Noi cercetãri în Peºtera

Jgheabul lui ZalionStudiu paleontologic preliminar

Adrian DONE • „Club Speo Bucovina” Suceava

din zona din care a fost gãsitã în 1978 omãsea de rinocer lânos (vezi buletinulCSER nr.7), la capãtul galeriei Done1978, de la cota -49 m.

Scurtã descriere a deplasãriiDeºi Jgheabul lui Zalion are un renumede peºterã foarte dificilã, zona dinaceasta în care am lucrat ºi condiþiilemeteo din august 2009 au fãcut caactivitãþile sã fie derulate în cele maibune condiþii.

Nu s-a intrat decât aproximativ150 m, astfel: sãritoarea de la intrare,primul puþ (15 m), jumãtate din cel de-al doilea (numai 12 m), galeria târ⺠deaproape 50 m ºi încã un puþ de 8 m.Debitul foarte mic de apã ºi materialeletehnice de calitate ne-au permis depla-sarea rapidã ºi în siguranþã.

Deoarece au trecut aproape 30 de anide la ultima intrare în acea zonã apeºterii, amintirile au fost estompate,astfel târâºul a fost mai „strâmt” decât înamintiri, iar depozitul de oase mai…mare, în amintiri.

Materiale ºi metodãAu fost colectate resturi osoase dediferite mãrimi, fãrã o analizã detaliatãla faþa locului. Toate acestea se aflauîmprãºtiate de cãtre apã pe podeauagaleriei, astfel urmele de conexiuneanatomicã fiind ºterse. Craniile demicromamifere au fost ambalate în cutiicompartimentate, protejate cu vatã.

Determinarea speciilor de liliac s-aufãcut dupã [1], [2], [3], iar a celor decarnivore dupã [4], [5]. Cele de rozã-toare au rãmas nedeterminate.

SPEOMOND • 14 • 2009 23

Rezultate ºi discuþiiÎn tabelul de mai jos se aflã un rezumatal materialului osteologic.

Pe lângã acestea s-au mai adunatoase ºi resturi osoase de micromamifere(lilieci ºi rozãtoare), în principiu nede-terminabile.

Trebuie amintit faptul cã în cursulacestei deplasãri au fost observaþi directlilieci din speciile Myotis blythi,Rinolophus hipposideros ºi Plecotus sp.

ConcluziiAnalizând harta peºterii, topologia ei ºimaterialul osteologic colectat de-alungul timpului, putem susþine faptul cã,în trecut, sala terminalã a galeriei Done1978 era cu deschidere directã spreexterior. Trebuie menþionat faptul cã în1979 s-a încercat gãsirea unei doline saua unei forme de relief care sã ne ducã cugândul ca aceea ar fi putut sã fie o intrarecolmatatã, dar fãrã succes.

Se poate afirma faptul cã studiereamai pe îndelete a galeriilor fosile dinaceastã peºterã ne pot oferi noi surprize.

Materialele prelevate sunt în mo-mentul de faþã în grija «Club SpeoBucovina»* ºi pot fi puse la dispoziþiaspecialiºtilor din þarã, pentru studiu.

Bibliografie:1. N. Valenciuc – Fauna României,

Mammalia, Chiroptera, Bucureºti2002

2. V. Decu, D.Murariu, V.Gheorghiu -Chiroptere din România, Bucureºti,2003

3. B. Dodelin – Identification des Chi-ropteres de France a partir de restesosseux, Federation francaise de Spe-leologie, 2002

4. K.Schmidt – Skull variability ofMustela nivalis Linnaeus, 1766 inPoland, Acta Theriologica 37, 141-162, 1992

5. Elizabeth Reeder Schwartz - Thewild mammals of Missouri, Univer-sity of Missouri, 2001

6. *** Buletinul CSER Bucureºti nr. 6,7 ºi 8

* Fundaþia Speologicã «Club SpeoBucovina» Suceava, CP 75, Suceava 4,cod 720330, adriandone@yahoo.com

Jgheabul lui ZalionJgheabul lui Zalion

24 SPEOMOND • 14 • 2009

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

Peºtera Iza, cascada de 15 m

SPEOMOND • 14 • 2009 25

IntroducereParcul Naþional Munþii Rodnei, cea maiîntinsã arie protejatã din nordul Carpa-þilor Orientali, conþine mai multe zonecarstice cu o importanþã deosebitã. Douãdintre acestea se aflã pe flancul nordic almasivului, în judeþul Maramureº: zonaPiatra Rea ºi bazinul superior al Izei.Dacã în zona Piatra Rea au fost explo-rate doar câteva peºteri ºi avene tecto-nice în general de mici dimensiuni,bazinul superior al Izei din nord-vestulMunþilor Rodnei cuprinde un sistemcarstic important: Peºtera Iza - IzvorulAlbastru al Izei, situat pe teritoriuladministrativ al comunei Sãcel. PeºteraIza (4238 m; 181,6 m; monument alnaturii, categoria II IUCN), cu intrãrilesituate la o altitudine de 1250 m, s-aformat prin captarea în subteran a apelorvãii Sterpu (în unele lucrãri v. Mãgurasau Izvorul Bãtrânei), care izvorãºte desub Tarniþa Bãtrânei. Resurgenþa siste-mului carstic este Izvorul Albastru alIzei (monument al naturii, clasa B,categoria II IUCN), al cãrui curs activ afost explorat în Peºtera Izvorul Izei pe olungime de aproximativ 700 m. Înprezent, distanþa aerianã dintre terminu-surile celor douã peºteri este de 1,6 km,pentru o diferenþã de nivel de 52 m.

Notã asupra denumiriipeºteriiÎn primele lucrãri ºi mai târziu ºi pehãrþile turistice (e.g. Viehmann et al.,1979; Goran, 1982), Peºtera Iza (1029/1)era numitã Peºtera de la Izvorul Albastrual Izei. Acest lucru a stârnit oarecareconfuzii, deoarece Izvorul Albastru alIzei (1029/37), resurgenþa sistemului, seaflã la 2,5 km distanþã. În lucrarea de faþãam numit ponorul Peºtera Iza (1029/1) ºiizbucul, Peºtera Izvorul Izei.

Istoric ºi explorareDeºi existenþa peºterii era cunoscutã dinanii ’50, prima explorare a avut loc în1976 (Viehmann et al., 1979), iar primacartare a fost efectuatã în 1977-78 decãtre Clubul Speologic „Emil Racoviþã”(CSER-CN) ºi Institutul de Speologie„Emil Racoviþã” din Cluj-Napoca (Bule-tin FRTA – CCSS, 1977). Printre dificul-tãþile întâmpinate la acea vreme sunt demenþionat debitele mari ale activului,care transporta în subteran sedimente ºitrunchiuri de copaci, precum ºi pro-blema echipãrii în micaºisturi. Problema„activului” a fost rezolvatã prin progra-marea turelor lungi în timpul iernii, cândputeau sã aparã alte dificultãþi: cantitãþimasive de zãpadã pe drumul de accessau blocarea completã a intrãrii cugheaþã (I. Viehmann, com. pers.). Pentruechipare s-au folosit lanþuri ºi cabluri deoþel, asigurate în amaraje naturale,pitoane în fisurile micaºisturilor sauchiar piroane de dulgherie prinse înciment.

În prima lucrare publicatã, PeºteraIza avea 2,3 km ºi o denivelare de 170 mpânã la sifonul terminal (Viehmann etal., 1979). Dupã explorãri în parteasuperioarã a sectorului Afluentului, peº-tera a ajuns la 2440 m (Speotelex, 1982).Alte douã surse, Silvestru ºi Viehmann(1982) ºi Catalogul sistematic al peºte-rilor din România (Goran, 1982) men-þioneazã o lungime de 2500 m. În 1979,1980 ºi 1981 CSER - Cluj-Napoca aorganizat mai multe tabere în zonãpentru echiparea ºi explorarea peºterii(Mancaº ºi Viehmann, 1980; Nicoarã,1982). Un raport CSER - Bucureºti(Giurgiu, 1982) laudã echipãrile pelanþuri ºi cabluri ºi menþioneazã cã hartapublicatã e departe de a reflecta rea-litatea. 30 de ani mai târziu, dupãrecartare, am constatat însã cã harta din1979 este corectã atât ca dezvoltare cât

ºi ca orientare. O turã de scufundare aavut loc în toamna anului 1986, când s-aîncercat plonjarea în sifonul terminal (G.Rajka, com. pers.), eºuatã din cauzã cãsifonul era blocat de un trunchi decopac. Mai târziu peºtera a fost închisãla ~300 m de intrare de un baraj detrunchiuri în spatele cãruia s-a format unsifon de 10-15 m; mai multe rapoarte deturã ale CS Montana Baia Maremenþioneazã vizite doar pe Galeria deAcces.

Dupã seceta din vara anului 2000, oechipã a CS Montana a reuºit sã înde-pãrteze o parte din trunchiurile careblocau Galeria de Acces, ajungând înspaþiile largi din aval. Singurele semneale echipãrii iniþiale din anii ’70 erauscara metalicã de la cascada de 15 m ºicâteva lanþuri ruginite. Începând din2001, Proiectul Iza, cuprinzând activi-tãþi de re-echipare, explorare, decolma-tãri ºi escalade subterane a permis înfinal ca peºtera sã fie topografiatã lascara 1:200 ºi la un grad superior dedetaliu. Cartarea cuprinde peste 700 destaþii ºi include cartarea geologicã, cucontactele litologice marcate de-a lungulpereþilor peºterii. Peºtera Iza, aflatã încustodia CS Montana Baia Mare, atingeîn prezent 4238 m dezvoltare ºi o deni-velare de 181,6 m (-174,6; +7), iar etajulfosil recent descoperit ºi mai multegalerii noi în sectorul Afluentului sunt înexplorare. Lucrarea de faþã prezintã osintezã a rezultatelor obþinute pânã înprezent în cadrul Proiectului Iza.

Date geologice ºigeomorfologicePe cursul superior al Izei fundamentulcristalin este reprezentat de seria deRebra, dominatã de micaºisturi cugranaþi de vârstã precambrianã supe-rioarã, alãturi de care apar intercalaþii de

povestea unei recartãriTudor TÃMAª, Diana SAHY, Bogdan MUREªAN, Odile NEGREAN, Mihai TÃMAª, Traian MINGHIRAª • „Montana” Baia Mare

Peºtera

26 SPEOMOND • 14 • 2009

cuarþite ºi calcare cristaline cu minera-lizaþii de sulfuri (Patrulius et al., 1968;Kräutner et al., 1982; Udubaºa et al.,1983). Primul nivel al cuverturii sedi-mentare este constituit dintr-o pãturãdiscontinuã de conglomerate cu clastedominant cuarþitice, de vârstã Luteþianã(Kräutner, 1930; Kräutner et al., 1982).Etajul superior al Eocenului este repre-zentat prin calcare stratificate careafloreazã sub forma unei fâºii de 40 -50 m grosime, cu lungime de circa10 km ºi lãþime de pânã la 3 km. Cal-carele se dispun peste conglomerate saudirect peste rocile cristaline ºi formeazão structurã monoclinalã faliatã, cu cãderide 10-20° spre vest. De la Sãcel spresud, calcarele traverseazã bazinul hidro-

grafic al Izei, extremitatea lor sudicãajungând pânã la est de Preluca Mãgurii,în zona de izvoare a vãii Sterpu. Calca-rele eocene au fost studiate în douãprofile, unul pe Valea Izei ºi unul în zonaintrãrii în Peºtera Iza (Sahy, 2007; Sahyet al., 2008). Analiza celor douã profilea dezvãluit diferenþe semnificative întrezona de sud ºi zona de nord a rampeicarbonatice. Partea de nord e dominatãde asociaþii de foraminifere mari, ben-tonice ºi un aport siliciclastic crescut. Înpartea de sud a zonei au fost identificatecalcare bioconstruite cu corali ºi algecoraligene (Patrulius et al., 1955).

În versantul stâng al Izei ºi spre sudpânã la creasta Munþilor Rodnei, depo-zitele eocene sunt acoperite de argile

ºistoase bituminoase de vârstã Oligo-cenã inferioarã. Gresiile apar doar subformã de petece care formeazã înãlþi-mile topografice de la Vf. Bãtrâna(1710 m), Preluca Mãgurii (1405 m) ºiMuncelul Râios (1703 m).

Carstul din bazinul superior al Izeieste un carst tipic de contact (Gams,2001; Palmer, 2001). Apa care mode-leazã calcarele provine aproape întotalitate de pe roci necarstificabile (înspecial gresii ºi argile negre oligocene)ºi se pierde în subteran în imediatavecinãtate a contactelor acestora cucalcarele. Aceastã apã, denumitã „alo-genã” (Palmer, 2001) are o agresivitatecrescutã faþã de apa provenitã dinprecipitaþii. Aportul mare de sedimentetransportate de apele de suprafaþã înperioadele cu precipitaþii intense sau latopirea zãpezilor duce foarte adesea lacolmatarea ponoarelor ºi peºterilor. Lasuprafaþã, dispunerea fenomenelorcarstice depresionare urmãreºte cu mareexactitate linia contactului dintre calcareºi formaþiunile oligocene acoperitoare(Mureºan, 2010).

În subteran, galeriile Peºterii Iza punîn evidenþã întreaga succesiune litolo-gicã a perimetrului, evidenþiind contactelitologice ºi roci care nu afloreazã lasuprafaþã. Cele trei intrãri ale peºteriisunt localizate în calcarele eocenesuperioare, însã galeriile sunt formate în7 tipuri de roci: micaºisturi cu granaþi,calcare ºi dolomite cristaline ºi minera-lizaþiile asociate, cuarþite, conglomerateºi calcare, precum ºi argile negre, situateimediat deasupra calcarelor.

Descrierea peºteriiPeºtera Iza este o peºterã - ponor activã,formatã de douã cursuri majore de apãcare conflueazã în apropierea sifonuluiterminal. Cursul principal, captat însubteran de cele trei intrãri ale peºterii,parcurge spre sud Galeria de Acces, decirca 300 m lungime, dupã care for-meazã o cascadã de 15 m înãlþime laintrarea în Galeria de Înaintare. De aici,râul subteran parcurge 700 m spre vestprintr-o galerie impunãtoare (pânã la50 m lãþime ºi 15 m înãlþime) dezvoltatãde-a lungul unor falii, cu pereþii sãpaþi înmicaºisturi, marmurã cu mineralizaþii desulfuri, conglomerate ºi calcare, pânã înSala Confluenþei, situatã la adâncimeade 160 m. De la confluenþã, o galerie demici dimensiuni în calcare, Galeria

Tim

ur C

HIª

Peºtera IzaPeºtera Iza

SPEOMOND • 14 • 2009 27

Sifonului, conduce spre sifonul terminalal peºterii, la adâncimea de 174 m.

Afluentul principal, întâlnit în SalaConfluenþei, dreneazã o treime dindebitul de apã al activului ºi conþine treisferturi din lungimea totalã a galeriilorpeºterii. Galeria Afluentului, care urcãspre nord-est pe 450 m, se aseamãnãbine cu galeriile cursului principal, atâtca dimensiuni, cât ºi în ceea ce priveºterocile în care este formatã: iniþial sãpatãîn marmure, ea trece spre amonte înmicaºisturi, cu tavanul format în calcareeocene. Pe parcursul ei sunt presãratenumeroase cascade, dintre care cea maiînaltã are 6 m. Imediat dupã ce îºischimbã direcþia spre nord, GaleriaAfluentului ajunge la o nouã confluenþã:spre est se deschide Galeria Diaclazei(„Afluentul Afluentului”), de aproxi-mativ 400 m, îngustã ºi înaltã, caredreneazã mare parte din apa infiltratãprin pierderi de la suprafaþã din apro-pierea intrãrilor peºterii; spre nord seîndreaptã Galeria Speleotemelor, aproa-pe rectilinie, parcursã de un curs mic deapã, în care contactul dintre calcare ºirocile metamorfice coboarã treptat. Aiciîntâlnim concreþiuni abundente, înprincipal de calcit, dar ºi de gips. Oescaladã în partea amonte a galeriei acondus la descoperirea Etajului Fosil,explorat pânã în prezent pe 320 m.

La capãtul amonte al Galeriei Spele-otemelor, un pasaj care se parcurge târâºface legãtura cu Sala de Sus, care împre-unã cu cele 7 galerii cu care comunicã,totalizeazã peste 1 km. Acest sector esteaproape în întregime dezvoltat în calcareeocene ºi reprezintã partea cea mai

concreþionatã a întregii peºteri. Iniþialdenumitã Sala Giganticã, Sala de Susreprezintã de fapt tronsonul aval al uneigalerii largi, cu terase mari de sedimentesuspendate la mai multe nivele, inclusivîn tavan. Galeriile accesibile din Sala deSus sunt în general strâmte ºi înguste ºidreneazã 4 mici cursuri de apã inde-pendente. Cu participãri însemnate ladezvoltarea peºterii sunt Galeria Proteus(~300 m) ºi Galeria Montana (520 m).

UmpluturaSedimentele caracteristice peºterii suntmai ales prãbuºirile, uneori de dimensi-uni impresionante, dar ºi pietriºurile ºinisipul aduse de la suprafaþã de cursurilede apã, care formeazã depozite semnifi-cative. Exploatãrile forestiere au afectatprobabil cel mai mult în trecut peºtera,atât direct, prin trunchiurile de copaci ºicrengile tãiate care au fost transportatede cursul activ în subteran, cât ºi indi-rect, prin cantitãþile mai mari de sedi-mente transportate din zonele defriºateºi de pe drumurile forestiere.

Speleotemele clasice (stalactite,stalagmite, draperii etc.), compuse dincalcit, sunt destul de rare, ele fiindconcentrate de-a lungul faliilor de peGaleria de Înaintare ºi în pãrþile înde-pãrtate ale peºterii (Galeria Speleoteme-lor ºi Sala de Sus), unde apar ºi helictite.Interesul major al peºterii constã nu atâtîn formele spectaculoase ale concreþi-unilor de calcit, cât în varietatea de roci,care în contact cu apa subteranã au datnaºtere la diverse depozite puþin atrac-tive ca înfãþiºare, dar extrem de intere-

sante din punct de vedere mineralogic:în primul rând o crustã de alterare amicaºisturilor ºi conglomeratelor, cugrosimi de pânã la 30-40 cm, care ocupão suprafaþã de peste 2000 m2, la care seadaugã stalactite, cruste ºi gururi delimonit ºi alofan. Speleotemelor com-puse din aragonit ºi gips, comune ºi înalte peºteri, le sunt asociate cruste deoxizi, hidroxizi ºi sulfaþi de fier, fosfaþiºi o gamã largã de minerale argiloaserezultate din alterarea ºisturilor crista-line (Viehmann et al. 1981; Tãmaº ºiKristaly, 2008). Un caz particular îlreprezintã vechile echipãri metalice.Într-o peºterã obiºnuitã , dezvoltatã încalcare, lanþurile ºi scãrile metalice potreprezenta un factor important de polu-are, din cauza degradãrii în timp. ÎnPeºtera Iza, prezenþa masivã a pirituluiîn minereul asociat calcarelor ºi dolomi-telor cristaline (Kräutner et al., 1982;Tãmaº ºi Ghergari, 2003) conduce laformarea marilor depozite de gips ºi deminerale secundare de fier (goethit,jarosit ºi hematit). Analizele mineralo-gice efectuate pe probe luate de pe lanþu-rile ruginite au pus în evidenþã aceleaºiminerale ca ºi cele rezultate din degra-darea minereurilor.

Consideraþii morfologiceMorfologia peºterii este influenþatã înprincipal de litologia foarte variatã ºi defracturile rocilor (fisuri ºi mai ales falii).Galeriile care urmãresc contactul dintrecalcare sau conglomerate ºi micaºisturicoboarã în adânc la unghiuri date deînclinarea stratelor. Majoritatea gale-riilor sunt dirijate de fracturi, Galeria deÎnaintare fiind dezvoltatã de-a lungulunor falii paralele. Sectoarele de galeriiformate exclusiv în calcare sunt labi-rintice ºi de dimensiuni relativ mici, întimp ce galeriile largi sunt formate înzonele cu roci metamorfice. Modelul deformare al Peºterii Iza corespunde celuial unei peºteri de inundare periodicã(floodwater cave - Palmer, 1972).Volumul foarte mare de apã ajuns însubteran dupã averse sau dupã topireazãpezilor curge torenþial în tronsoanelelargi de galerie, erodând rocile necarsti-ficabile ºi transportând cantitãþi mari desedimente, ºi este „barat” în zonele res-trictive care fac legãtura între tronsoa-nele largi, unde produce mici labirinturiîn calcare. Acest model genetic contri-buie decisiv la înþelegerea caracterului

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

Peºtera IzaPeºtera Iza

28 SPEOMOND • 14 • 2009

SPEOMOND • 14 • 2009 29

30 SPEOMOND • 14 • 2009

tipic de contact al carstului din bazinulsuperior al Izei.

MulþumiriMulþumirile noastre se adreseazã Admi-nistraþiei Parcului Naþional MunþiiRodnei (APNMR) pentru permisiunea dea cerceta zona de la Izvorul Izei, precumºi membrilor cluburilor „Montana” BaiaMare, „Proteus” Hunedoara ºi „Cristal”Oradea ºi studenþilor de la Facultatea deGeologie a Universitatea Babeº-Bolyaipentru participarea în cadrul ProiectuluiIza. Discuþiile cu Iosif Viehmann,Dumitru Istvan, Philipp Häuselmann ºiGeza Rajka au fost de mare ajutor larealizarea acestei lucrãri. Echiparea ºirecartarea peºterii au fost susþinute parþialde proiectul „Amenajarea ºi recartareaPeºterii Iza” finanþat de DJTS Maramureº(2001). Alpsind SRL Baia Mare ºi ProfixSRL Cluj-Napoca au asigurat suportultehnic, iar APNMR a facilitat cazarea înzonã. Lucrarea de faþã este a 7-a contri-buþie la Proiectul Iza, iniþiat de CSMontana Baia Mare.

BibliografieGams I., (2001): Notion and forms of

contact karst. Acta Carsologica, 30/2, 33-46.

Giurgiu I., 1982. Raport de activitate peperioada octombrie ’80 - octombrie’81 al Clubului de Speologie „EmilRacoviþã” Bucureºti. Buletin speolo-gic informativ FRTA - CCSS, nr. 6,p. 311-314.

Goran C., (1982). Catalogul sistematical peºterilor din România. Editura

Consiliul Naþional pentru EducaþieFizicã ºi Sport, 496 p.

Kräutner Th., (1930): Studii geologiceîn Munþii Rodnei. Dãri de seamã aleºedinþelor Institutului Geologic,XIII, p. 90-113.

Kräutner H.G., Kräutner F., Szasz L.,(1982). Harta geologicã 1:50.000,foaia 20a, Pietrosul Rodnei. Institutulde Geologie ºi Geofizicã, Bucureºti.

Mancaº S., Viehmann, I. (1980). Raportde activitate pe perioada octombrie1978 - octombrie 1979. CerculSpeologic Studenþesc Emil RacoviþãCluj-Napoca. Buletin FRTA-CCSS,4, p. 225-227.

Mureºan B. (2010): Harta carstului dinbazinul superior al Izei. Lucrare dediplomã, Facultatea de Biologie ºiGeologie, Univ. Babeº-Bolyai Cluj-Napoca, 38 p.

Nicoarã D. (1982). Raport de activitatepe perioada octombrie ’80 - octom-brie ’81 al Cercului de Speologie„Emil Racoviþã” Cluj Napoca. Bule-tin speologic informativ FRTA -CCSS, nr. 6, p. 305-309.

Palmer A. N., (1972). Dynamics of aSinking Stream System: Ones-quethaw Cave, New York. Bulletinof the National Speleological Socie-ty, 34 (3), 89-110.

Palmer A. N., (2001). Dynamics of cavedevelopment by allogenic water.Acta Carsologica, 30/2, 13- 32.

Patrulius D., Dimitrescu R., Bleahu M.,(1955). Cercetãri geologice în ValeaViºeului ºi în împrejurimile Sãcelu-lui (Maramureº). Dãri de seamã aleºedinþelor comitetului Geologic,XXXIX, p. 96-113.

Patrulius D. Bombiþã, G. Kräutner, H.G.Kräutner, F., (1968). Harta geologi-cã scara 1:200.000, foaia 4, Viºeu.Comitetul de stat al geologiei, Insti-tutul Geologic Bucureºti.

Sahy D. (2007): Faciesuri ºi microfacie-suri identificate în calcarele eocene depe cursul superior al izei (M. Rodnei).Lucrare de diplomã, Facultatea deBiologie ºi Geologie, Univ. Babeº-Bolyai Cluj-Napoca, 42 p.

Sahy D., Sãsãran E., Tãmaº T. (2008)Microfacies Analysis of Upper Eo-cene Shallow-water Carbonatesfrom the Rodnei Mountains (N Ro-mania), Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geologia: 53/2, 13-24.

Silvestru E., Viehmann I., 1982. Etude demicrotectonique comparée dans lekarst des Monts de Rodna (Rouma-nie). Travaux de l’Institut de Spéolo-gie “Emil Racovitza”, Bucureºti,XXI, p. 63-67.

Tãmaº T., Ghergari L. (2003). Hydro-nium-jarosite from Iza cave (RodneiMts., Romania). Acta Mineralogica-Petrographica, Abstract series, 1,Szeged, p. 102.

Tãmaº T., Kristaly F. (2008). The mine-ralogy of a weathering deposit (IzaCave, Rodnei Mountains, NorthernRomania). 16th Int. KarstologicalSchool “Classical Karst”, Postojna,June 16-21, 2008 - Karst sediments.

Udubaºa G., Nedelcu L., Andãr A.,Andãr P., (1983). Stratabound Lead-Zinc Pyrite Ore Deposits in UpperPrecambrian Carbonate Rocks,Rodna Mountains, Romania.Mineralium Deposita 18, 519-528.

Viehmann I., Demeter I., Lungu, V.Sarkady P. (1981). Note preliminairesur l’argile blanche de la grotte d’Iza(Monts de Rodna, Roumanie). Tra-vaux de l’Institut de Spéologie “EmilRacovitza”, XX, p. 213-215.

Viehmann I., Silvestru E., Fabian C.(1979). La Grotte d’Iza, Monts deRodna, Roumanie. Travaux de l’Ins-titut de Spéologie “Emil Racovitza”,XVIII, p. 201-207.

*** 1977. Buletin FRTA - CCSS (Fede-raþia Românã de Turism - Alpinism.Comisia Centralã de SpeologieSportivã), Nr. 1, p. 55.

*** 1982. Speotelex, ªtiri interne. Nr. 1,p. 13.

Tim

ur C

HIª

Peºtera IzaPeºtera Iza

SPEOMOND • 14 • 2009 31

În decursul anului 2009, odatã cu schim-barea noii conduceri a CORSA, s-auînregistrat o serie de activitãþi salvaspeocum ar fi: ªcoala Naþionalã Salvaspeo,douã exerciþii salvaspeo, cinci demon-strative salvaspeo, precum ºi o acþiune desalvare realã.

ªcoala Naþionalã SalvaspeoRoºiaDesfaºuratã între 01-11.10.2009 la Roºiaa fost prima ºcoalã salvaspeo la care aufost 3 nivele de pregãtire : technician, ºefde echipã ºi pentru prima oarã consiliertehnic. Cadrele la nivelul de consiliertehnic au fost Christian Dodelin ºiBernard Tourte(Franþa) precum ºiLaurent Chevalet la tehnician, au venit pebaza protocolului de colaborare dintrecele douã federaþii de speologie.

La tehnicieni au participat 14 speo-logi, la ºef de echipã 6 speologi ºi laconsilieri tehnici 8 speologi. Toþi partici-panþii au luat calificativul admis. Peparcursul ºcolii au fost 3 zile de pregãtirela falezã precum ºi exerciþii de salvare înPeºtera cu Ferigi, Avenul Sohodol.

Responsabilii ºcolii au fost TudorMarin ºi Alin Popa.

Acþiuni reale de salvareÎn anul 2009 a fost un singur accidentspeologic care a avut loc în PeºteraCetãþile Ponorului în data de 06.08. Oturistã de 50 ani ºi-a fracturat glezna peparcursul subteran al peºterii în zonadolinei trei. Datoritã faptului ca în zonãse aflau salvatori speologi ai ServiciuluiSalvamont Salvaspeo Bihor pentrutabãra MASH timpul de rãspuns a fostscurt, trei ore durând toatã operaþiuneade salvare.

Exerciþii de salvareDouã exerciþii de salvare au avut loc îndecursul anului.

Exerciþiul din Peºtera din DealulSecãturii desfãºurat în data de 23.05 areunit un numãr de 58 de speologi veniþidin toatã þara. Exerciþiul a fost organizatde cãtre Tudor Rus. Targa a fost eva-

cuatã de la cota de -180 m pe o distanþãde 1 km, exerciþiul durând 7 ore.

Exerciþiul din Peºtera Ciur Ponor s-adesfãºurat în data de 10.10 fiind orga-nizat în ultima zi a ªcolii Salvaspeo dela Roºia. Exerciþiul a constat în eva-cuarea unui accidentat de la -130 m peo distanþã de 3 km. Cei 44 speologi aufost coordonaþi de Tudor Marin, fiind unexerciþiu la care s-a pus accent pe impor-tanþa sistemelor de comunicaþii, subli-niindu-se totodatã rolul consilieruluitehnic în calitate de coordonator al ope-raþiunilor de salvare.

Demonstrative salvaspeoCinci demonstrative salvaspeo s-audesfãºurat în 2009.Demonstrativa salvaspeo MASH(Medical in Adventure School Holiday)desfãºuratã de cãtre SARTISS în data de07.08. Demonstrativa a fost organizatã deServiciul Salvamont Salvaspeo Bihor încolaborare cu Unitatea Specialã de AviaþieBucureºti. Studenþilor mediciniºti le-aufost prezentate tehnicile de bazã utilizateîn salvãrile salvaspeo, coroborate cu eva-cuarea victimei de la intrarea din peºterãcu ajutorul elicopterului.

Demonstrativa salvaspeo ZileleMunteluiAceastã demonstrativã s-a desfãºurat în05.09 în localitatea Moneasa cu ocaziaZilelor Muntelui. Demonstrativa a fostconceputã pentru omogenizarea noiiechipe a Serviciului Judeþean SalvaspeoArad cu sprijinul colegilor de la Servi-ciul Judeþean Salvamont SalvaspeoBihor, cu care s-a elaborat un contract departeneriat. Astfel participanþii la ,,ZileleMuntelui” au avut ocazia de a vedea lalucru nou-înfiinþata echipã de salvatoriºi de a se informa despre activitateaacesteia ºi capacitatea ei de intervenþieîn caz de necesitate.

Demonstrativa salvaspeo ZileleªteiuluiExerciþiul salvaspeo s-a desfãºurat cuocazia serbãrii Zilelor Oraºului ªtei,care s-au þinut între 26-27.09. Cu ocazia

acestei demonstrative s-au arãtat autori-tãþilor locale capabilitãþile tehnice aleCentrului Zonal Salvamont Salvaspeoªtei. Tot cu aceastã ocazie s-a vrut a seîmbunãtãþi omogenizarea echipei salva-speo Bihor, dar ºi a celei din Arad, pre-cum ºi pregãtirea tehnicã a acestora.Acest exerciþiu a fost cea mai complexãdemonstrativã salvaspeo de la noi dinþarã, fiind singura demonstrativã în careau fost implicate douã tãrgi salvaspeoconcomitent.

Demonstrativa salvaspeo STEAMMªcoala de Tehnica Speologiei Alpine ºiMedicina Montanã, 19-21.10 ªuncuiuº

Prin acest stagiu 10 medici si asistenþiau fost initiaþi in tehnica speologieialpine. Totodatã le-au fost prezentate ºiprincipalele tehnici salvaspeo de evacu-are unei tãrgi. Cu ocazia ºcolii STEAMMdin 2010 în ultima zi de stagiu se vadesfãºura un exerciþiu salvaspeo regionalîn care medicii vor colabora cu salvatoriispeologi pe durata evacuãrii tãrgii.

Inaugurarea serviciului salvaspeoAradDemonstrativa salvaspeo s-a þinut îndata de 10.10 în parcul din faþa hoteluluiContinetal Forum. S-a inaugurat oficialsediul S.J. Salvaspeo Arad, ocazie cucare s-a prezentat reprezentanþilor C.J.Arad ºi echipa de voluntari implicaþi înacest serviciu.

S-a semnat protocolul de colaborareîntre Asociaþia Speologicã SpeowestArad ºi Asociaþia Salvatorilor MontaniBihor în vederea susþinerii activitãþiicelor douã servicii din judeþele Arad ºiBihor, un protocol asemãnãtor urmând afi discutat ºi cu cei de la Inspectoratulpentru Situaþii de Urgenþã Arad. S-astabilit o serie de mãsuri ferme din parteaC.J. Arad cu privire la dotarea cu echipa-ment de salvare, pentru a nu mai fi nevoiede recurgerea la împrumut de la alteservicii, de asemenea ºi în privinþarenovãrii celorlalte spaþii de la sediu ºipunerea lor efectivã în utilitatea servi-ciului.

Activitatea salvaspeo2009

Tudor RUS • director tehnic CORSA

32 SPEOMOND • 14 • 2009

Corsica… este o insulã, o insu-laritate! Este ceva aparte,comparativ cu ce ºtiam, noi. De

fapt, ce ºtiam?Corsica e o insulã la care sã visezi.

Corsica e o insulã pe care nu vei ajungeniciodatã, insula frumosului, insulaarborelui bruyere din care se fac pipelecare se respectã. Corsica e o insulã cuoameni liberi, oameni cinstiþi ºi ciudaþi,insula bandiþilor cu suflet mare. Corsicae insula aceea frumoasã, cu turnurilegenoveze, insula lui Napoleon. Corsicae o rãmãºiþã a Sudului, este sudul neatinsde cavalerii cei reci din Nord.

Corsica a fost descrisã de Balzac cafiind o insulã francezã scãldatã desoarele italian, însã insula are un carac-ter aparte care îi conferã unicitate.Peisajul superb, sãlbatic este destinaþiaexcelentã, la care se adaugã ciudatacombinaþie dintre efortul fizic depus decãlãtor în timpul zilei ºi savoarea vinu-

rilor ºi a bucãtãriei franþuzeºti cu care sedesfatã în amurg.

Diversitatea geologicã este extremã.Versantul oriental al lanþului muntos esteconstituit în esenþã din granite, granulite,rhyolite ºi roci vulcanice din era pri-marã. Aceste roci, în aparenþã inata-cabile, sunt teatrul unei magnifice ero-ziuni denumitã „Tafoni”. Regiunea CapCorse, Castagniccia ºi câmpia orientalãeste diferitã în totalitate, fiind constituitãdin sedimente marine metamorfice, înmare parte ºisturi. Versantul occidental,cu excepþia regiunii Scandula ºi a falezeicalcaroase de la Bonifacio, este dominatîn totalitate de granit. Existã mai mult de20 de vârfuri de peste 2000 m altitudine,iar înãlþimea maximã este 2707 m.

Torenþii montani corsicani corespundcu ceea ce se aºteaptã de la un canion:ruperi puternice de pantã, succesiuni decascade, pasaje cu miºcãri repezi de apã,dar ºi bazine cu ape limpezi ºi calme,tobogane lungi cu schimbãri de direcþii,ºi nu în ultimul rând, posibilitãþi de saltde la diferite înãlþimi.

Din totalul de 70 de canioane dinCorsica, am încercat sã parcurgem înprimul rând pe cele cu apã, întrucât însezonul estival majoritatea sunt seci, saucu debite mici.

Astfel, am parcurs canioanele: LeChjuvonu (V3-A5-II), Piscia di Ghjaddu(Gallo) (V4-A5-II), Ruisseau dePurcaraccia (V4-A3-I), Ruisseau dePulischeddu (V3-A2-II), Ruisseau deBucatoghju (V3-A3-II). În parantezesunt cotaþiile parcursului de canion dupãnormele de clasament tehnic francez,reprezentând: V - dificultãþi cu caractervertical, A - dificultãþi cu caracteracvatic, evaluate de la 1 la 7, iar cu cifreromane - angajament ºi anvergurã.

Le Chjuvonu oferã o magnificãcoborâre pe toatã durata lui. Un marºacvatic înverzit îþi face accesul spre unsector de chei granitice unde ostacolelese succed fãrã întrerupere. Debitul râului

este tot timpul important, chiar ºi înperioada estivalã, iar enormele bazinelede pe traseu îl transformã într-un canionfoarte acvatic.

Celebrul Piscia di Ghjaddu (Gallo)este cunoscut pe plan internaþional prinintermediul emisiunii „Ushuaia” din1996. Coborârea se face prin niºte cheigranitice foarte impresionante, care sedeschid la magnifica cascadã finalã cu ovedere spre mare. Pe traseul coborârii,debitul de apã este tot timpul consistent,iar zgomotul din canion este impresi-onant. Miºcãrile de apã ar putea sã tesurprindã, în special la intrarea în ulti-mul bazin dinaintea cascadei finale.Aceasta îi dã un caracter periculos ºitrebui abordat cu prudenþã.

Ruisseau de Purcaraccia este celmai cunoscut canion din Corsica. Putemspune despre el cã e cel mai mare„Aqualand” de pe insulã, care îþi poateoferii multe salturi ºi coborâri de tobo-gane. Nu are dificultãþi majore ºi nici

Corse CanyonFelix PAPIU • Asociaþia Românã de Canyoning

SPEOMOND • 14 • 2009 33

Cãl

in C

IGM

AIAN

miºcãri periculoase de apã la debiterezonabile. Trebui avut grijã doar lafurtunile care se pot isca brusc. ªarmullui poate fi estompat în sezonul estivalde masivele grupuri de turiºti care sebãlãcesc în bazinele cu ape limpezi.

Ruisseau de Pulischeddu, sau frate-le mai mic a lui Purcaraccia, nu prezintãdificultãþi deosebite, dar este un râufrumos, numai bun de iniþiere. Ca ºi lacanionul precedent, trebuie evitat sezo-nul estival din cauza nenumãratelorhoarde de turiºti veniþi din toatã Europa.

Ruisseau de Bucatoghju, un canioncunoscut pentru primele 2 cascade, care

sunt o mare atracþie pentru regiune, elefiind luminate noaptea de proiectoare.Coborârea oferã o vedere cuceritoareasupra mãrii ºi a vastului câmp declementine situat jos în vale. Restulcanionului oferã o coborâre pe un râuvast unde rapelurile se succed rapid.Spre final se pot gãsi locuri unde saltu-rile sunt posibile de la diferite înãlþimi.

Componenþa echipei a fost: NoemiSzabo, Cãlin Cigmãian, Attila Antal -Igor, Felix Papiu.

În concluzie, gãsim în Corsica unveritabil „Aqualand”, un adevãratparadis pentru canyoniºti.

Corse CanyonCorse Canyon

34 SPEOMOND • 14 • 2009

„Insula unde îºi fac zeii vacanþele”,conform vechilor mituri, Samothraki (sauSamothrace, ambele variante sunt vala-bile), stãpâneºte zona cu impozanta saþinutã muntoasã, aflându-se în partea denord-est, la capãtul Marii Egee, la numai30 de mile nautice de Alexandroupolis.Insula Samothraki ocupã o suprafaþã de178 km2, beneficiazã de 59 km de coastãºi este dominatã de Muntele Saos (cel maiînalt vârf: Vf. Fegari 1611 m, de altfel celmai înalt din toate insulele greceºti).Samothraki este unul dintre cel mai binepãstrate secrete ale Greciei. Numitã ºi

„Insula Lunii Pline”, este locaºul mis-terului, al legendei ºi al magiei greceºti.Aici nu existã resorturi de 5 stele. Tocmaide aceea este „Mecca” aventurierilor carevor sã înveþe cât mai multe despre naturãºi istorie pe cont propriu. Aici totul serezumã la cascade, vegetaþie luxuriantã,plaje pustii ºi nisipuri fine. Ghidul o vanumi „reggae island” ºi va povesti desprenopþi cu lunã plinã, focuri de tabarã ºicântece la chitarã.

Populaþia actualã a insulei este de2700 locuitori, dar Samothraki a fostlocuitã încã din neolitic ºi este cunoscutãpentru venerarea marilor zei ºi a cere-moniilor mistice, riturile Kaveiria. Maiales în timpul perioadei elene, insula areprezentat un centru spiritual al întregiilumi cunoscute la acea vreme. Fãcând ovizitã la situl arheologic, poþi simþiîncãrcãtura sfântã a locului, poþi admiraSanctuarul Marilor Zei, Arsineio-ul,fântâna Victoriei – unde se afla statuiafaimoasei Nike, Victoria cu aripi de laSamothraki, care azi lumineazã (înfru-museþeazã) Muzeul Louvre din Paris.

Pitoreasca capitalã tradiþionalã,construitã ca un amfiteatru între munþi, cuvedere la mare, captiveazã vizitatorul.

Din punct de vedere geologic Mun-tele Saos este format din ºisturi, graniteºi roci vulcanice. Nenumãrate curgeri deapã, mai mici sau mai mari, formezãcascade ºi lacuri mici la Loutra ºi Fonia(Killer). Nu numai cei mai pricepuþialpiniºti, ci oricine este interesat poateatinge Luna (cel mai înalt vârf al in-sulei), Sfetami (o staþiune montanã),Katharia (cel mai mare platou al insulei),Karia ºi Trahilati (douã regiuni cupeisaje superbe).

Am avut plãcerea sã vizitãmSamothraki cu ocazia participãrii laThe 5th Hellenic Canyoning Meeting,în perioada 29 iunie - 06 iulie 2008, lainvitaþia Asociaþiei de CanyoningE.S.E.F. din Grecia.

Participanþii din partea AsociaþieiRomâne de Canyoning au fost: AttilaAntal (Igor), Ioana Axinte, ElenaBuduran, Oana Chioreanu, Dan Ciprian(Ceapãru), Tudor Marin, Felix Papiu,

Tudor Revnic (Alien), Cristian Þibea(Costache). Alte þãri participante:Franþa, Germania, Italia ºi Grecia.

Insula dispune de 10 canioane echi-pate, de diferite nivele de dificultate.Echipa României a reuºit sã parcurgã 6dintre acestea.

Canioanele din Insula Samothraki auîn general urmãtoarele caracteristici:

Marºuri de apropiere relativ lungi: 2-4 ore, cu diferenþe de nivel considera-bile, 250-800 m. Sã nu uitãm cã se urcãde la nivelul mãrii.

Lipsa drumurilor amenajate, înspecial în zona de sud a insulei, impuneprezenþa unei maºini cu tracþiune inte-gralã pentru a ajunge pe pistele fores-tiere cât mai aproape de canion. LaCanionul Gyali accesul fiind posibildoar cu vaporaºul sau cu barca cu motor.

Temperatura în timpul zilei ajunge înmod constant la 40°C la umbrã ºi 60°-65°C la soare. Pot apãrea probleme me-dicale: insolaþie, arsuri, deshidatare etc.

Temperatura apei 16°-20°C.Canioanele sunt dezvoltate în prin-

cipal în rocã bazalticã ºi pe alocuri îngranite ºi ºisturi. Ele prezintã cascade cuforme neregulate, cu bazine largi ºiadânci la bazã, ce permit coborârea prinsalt, tobogan sau cu ajutorul corzilor.

SamothrakiGrecia

Felix PAPIU • Asociaþia Românã de Canyoning

Elen

a BU

DU

RAN

Tudo

r MAR

IN

SPEOMOND • 14 • 2009 35

Cea mai înaltã cascadã 83 m, cel maimare salt 11 m, cei mai lung tobogan17 m (!).

Canionul KremastosEchipa: Ioana, Elena, Felix, Tudor

Situat în partea de sud a insulei,canionul se diferenþiazã prin faptul cãare ieºirea direct în mare. Altitudinea deintrare este la 255 m ºi necesitã un marºde apropiere de 3 h de la cea mai apro-piatã plajã (accesul pânã la aceasta cât ºirecuperarea din mare s-a fãcut cu unvapor închiriat).

Din punct de vedere tehnic, canionulare 9 cascade. Aici am întâlnit cascada cucea mai mare lungime de pe insulã: 83 m.

Dupã pãrerea noastrã a fost cel maiatractiv canion al insulei.

Dupã revenirea în camping am fostinvitaþi de organizatori la una dintrefrumoasele „Taverne” de pe insulã, undeam degustat mâncare tradiþionalã gre-ceascã, în special pe bazã de carne decaprã.

Canionul Gria VathraEchipa: Alien, Ceapãru, Costache,Elena, Felix, Igor, Ioana, Tudor

Localizat în partea de nord a insulei,s-a oferit sã fie unul dintre cele maifrumoase ºi tehnice canioane de peinsulã, nelipsindu-i numeroasele cas-cade, tobogane ºi salturi.

Altitudinea de intrare în canion este750 m, cu denivelarea de 660 m.

Timp de parcurgere: 6 h 30 min, peo lungime de 2700 m a canionului.

Cascada maximã: 45 m.

Canionul FoniasEchipa: Alien, Ceapãru, Costache,Elena, Felix, Igor, Ioana, Oana, Tudor

Este situat tot în partea de nord ainsulei, ºi s-a dovedit a fi cel mai acvaticcanion. Noi am parcurs doar partea adoua a canionului cu intrarea la altitu-dinea de 330 m, porþiune pe care amparcurs 11 cascade ºi un tobogan.

Timpul de parcurgere a fost 4 h 30min, pe o denivelare de 190 m.

Cascada maximã: 40 m.

Canionul TsidvogianiEchipa: Alien, Ceaparu, Costache,Elena, Felix, Igor, Ioana, Oana, Tudor

Localizat în partea de nord a insulei,acest canion are intrarea la altitudinea de700 m ºi ieºirea la 150 m.

În prima parte a canionului apa evitãsã aparã la suprafaþã, debitul fiindextrem de scãzut, parcurgerea putându-se face fãrã neoprene.

Parcurgerea canionului a durat 4 h30 min, pe o lungime de 2000 m.

Obstacolele ce trebuiesc depãºite pecanion sunt 17 cascade ºi 3 tobogane.

Cascada maximã: 45 m.

Canionul Kousianda ºi VatosEchipa: Ioana, Elena, Felix, Tudor

Situat în sudul insulei, canionulnecesitã un marº de apropiere de 3 h peun traseu nu prea bine marcat, pânã laaltitudinea de 780 m.

Parcurgerea canionului necesitã 6 hpentru depãºirea celor 27 cascade. Noiam coborât canionul în 4 h ºi 50 min.

Cascada maximã: 43 m.Finalul Canionului Kousianda debu-

ºeazã în Canionului Vatos, ceea ce neobligã la parcurgerea a 2/3 din traseul lui.

Marºul de retragere ne obligã la untraseu destul de dificil, pe coasta mãrii,pânã la plaja „Pachia Ammos”, de underecuperãm maºina. Traseul impuneparcurgerea unor pasaje de escaladãliberã de gradul III-IV. Poteca traversea-zã în permanenþã pantele expuse aleversanþilor care se terminã în mare,undeva la 170 m sub noi.

În concluzie, Insula Samothrakioferã o mare varietate de canioane, cu odiversitate de obstacole interesante, oadevãratã aventurã pentru canyoniºti.

Samothraki, un impozant muntesingular, aflat între cer ºi pãmânt – oîncercare ce nu poate fi descrisã, cinumai trãitã.

Elen

a BU

DU

RAN

Ioan

a AX

INTE

Elen

a BU

DU

RAN

SamothrakiSamothraki

36 SPEOMOND • 14 • 2009

Primii paºi aici ºi acoloÎn urmã cu 4 ani, licean fiind, împreunãcu niºte prieteni mi-am descoperit pasi-unea pentru speologie în peºterile dinValea Sighiºtelului, însã nici nu-miputeam imagina cã îmi va fi dat sã ajungsã activez ca membru într-un grup speo-logic ºi mai ales în unul de pe meleaguristrãine. Totuºi, adevãrata activitate despeolog am început-o alãturi de AsociaþiaSpeologicã Speowest Arad ºi am reuºit sãînvãþ atât tehnicile T.S.A., cât ºi multealte lucruri despre peºteri, datoritã unormembri din club, care mi-au fost de mareajutor.

«Marele lui avantaj, când a aflat denoi de pe Internet ºi s-a înscris în club,a fost cã locuia în aceeaºi localitate cumine, astfel setea lui pentru noua provo-care ºi elanul tineresc, îl mânau la mineacasã în fiecare zi dupã ºcoalã, intrafuribund în curtea casei mele, dãdea un„Sãru-mâna” scurt la bunicã-mea,repezit ºi nerãbdãtor îºi arunca ochii prinîncãperi ºi întreba de starea mea ºi… iarmã anunþa bunã-mea cã „mã cautãvâjâialã ãla al meu de la speologie”,încât i-a rãmas ºi astãzi numele deVâjâialã. Dacã gãsea o portiþã de timpdisponibil, mã ademenea cu tot felul debazaconii sã mergem la pãdure sã se deape coardã într-un copac. Astfel pasiuneasa corelatã cu o serie de factori favora-bili l-a determinat sã facã progrese mariîn domeniul tehnicii speo», îºi aminteº-te Vali de la Speowest.

În primele luni ca speolog am vizitatîn principal peºteri din Munþii Apuseni,de toate felurile ca importanþã ºi dificul-tate, astfel în acel an am reuºit sã acu-mulez mai multã experienþã, ceea ce mi-a permis sã pot participa cu încrederesporitã la ªcoala Naþionalã de Speologiede la Cãput. Încurajat de unii colegi declub, am îndrãznit sã încerc direct lanivelul T.S.A. II, am trecut cu bine deexamenul de început pentru demons-trarea competenþelor de nivel T.S.A. I ºi

cu mici dificultãþi ºi unele neînþelegeri,dupã un parcurs bun al cursurilor depeste sãptãmânã, am reuºit sã trec lafinal ºi examenul pentru nivel T.S.A. II.

„Caz tipic de tânãr începãtor cupotenþial, aspirant la statutul de marespeolog, care se aruncã cu capul înainteindiferent de consecinþe ºi pentru carelucru el trebuie strunit ºi educat. Dupãprimul sãu aven cu o verticalã de vreo20 m (Avenul Izoiul Mijlociu – Moneasa,AR), ne-a certat cu mâhnire ºi dezamã-gire cã pentru asemenea cavitãþi ºi-a pier-dut atâta timp la falezã, însã i-a pierit gla-sul complet, împreunã cu tot curajul sãuvitejesc în Avenul Rãchiþeaua (-230 m),când încã de la - 70 m se cerea afarã lalumina soarelui, mai ales cã avea proble-me ºi de comunicare, botezând majo-ritatea pieselor de echipament dupãpropria minte sprintenã: împingãtor =blocator de mânã, urcãtor = blocator depiept, descoborãtor = coborâtor, cârlige lemai zicea uneori la carabiniere de la lonjeºi deja celebrul desfrecãtor la banalaprotecþie de coardã”, mai povesteºteacelaºi Vali.

Anii au trecut ºi întortocheatelecãrãri ale vieþii m-au purtat mai departe,pe niºte cãrãri de munte ºi mai întorto-cheate, ajungând în Italia, o þarã a cãreilimbã nu o cunoºteam, într-un oraºdespre care nu ºtiam nimic. Deoareceeram deja membru în A.S. SpeowestArad de peste 6 luni, primul meu gânda fost sã gãsesc ºi aici un club de speo-logie pentru a mã alãtura ºi a-mi puteaurma pasiunea. Cãutãrile mele nu au fostîn zadar, deoarece curând am devenitmembru într-un club din Bergamo:Gruppo Speleologico Bergamasco «LeNottole», gãzduit într-un vechi castel(Marigolda - sec. XIII).

Vã puteþi imagina ºi spun asta curegret, lãsând la o parte vechile ºirecentele conflicte ivite între etnii, cãdiferenþa dintre Italia ºi România ca ºiþãri se resimte ºi de la un club de speolo-

gie la altul ºi aici mã refer începând dela echipament, buget, pânã la modul ºicondiþiile în care îºi desfãºoarã activi-tatea fiecare. În ciuda peisajului idilic deaici, precum mã ºi aºteptam, membriiclubului m-au acceptat cu dificultateprintre ei, deoarece încã aveam proble-me în a mã face înþeles în limba italianãºi nici naþionalitatea mea nu cred cã îiîncuraja în aceastã direcþie, dar în celedin urmã am reuºit sã colaborãm fãrãprobleme.

Depãºind aceste dificultãþi am avutocazia de a-mi continua pregãtirea înspeologie ºi în Italia, urmând cursuri deinstructor (echivalentul iniþiatorului dinRomânia), pe care le-am trecut cu brio,deºi diploma de T.S.A. 2 din Românianu mi-a fost recunoscutã ºi astfel pentruaccederea la cursuri am fost nevoit sãsusþin un examen practic ºi teoretic,referitor la tehnici de echipare ºi de primajutor. De asemenea am avut posibili-tatea de a participa ºi la cursuri descufundare, obiectivul meu pentru viitorfiind ºi abordarea unor sifoane dinpeºteri active.

Dan

iele

BO

NET

TI

Sebastian SBÎRCEA • „Speowest” Arad, „Le Nottole” Bergamo; Valentin RADU • „Speowest” Arad

O altfel de

SPEOMOND • 14 • 2009 37

Revenind la clubul din Italia, poves-tea acestuia este lungã ºi merge mult întrecut, chiar de curând am participat laaniversarea a 40 de ani de activitate aiclubului, acesta fiind înfiinþat în anul1969 ºi având printre altele ca obiect deactivitate ºi speologia artificialã (mine ºicetãþi), fiind unul dintre primele cluburicare încep sã studieze cavitãþile artifi-ciale din Italia. De-a lungul anilor clubula avut numeroºi membri, dar în momen-tul actual are în jur de 50 de membricotizanþi, iar dintre aceºtia cam 15 suntprezenþi în peºteri în fiecare weekend,printre care ºi eu. Deºi clubul a luatnaºtere în principal datoritã speologieiartificiale, cu timpul doar membrii fon-datori mai în vârstã ºi încã câteva per-soane, în total vreo 10, mai sunt intere-sate numai de acest aspect. De asemeneamai pot spune cã 10 dintre membri activiai clubului sunt cadre ale FederaþieiItaliene de Speologie ºi majoritatea facparte din departamentul salvaspeo dinregiunea Lombardia, care cuprinde maimulte oraºe (Bergamo, Brescia, Como,Lecco, Milano, Varese etc.).

Datoritã colegilor mei care suntimplicaþi în salvaspeo (coordonator deexerciþii salvaspeo, preºedinte al ºcoliide salvaspeo, preºedinte de salvaspeocanyoning etc.) ºi care îmi cunoºteaupregãtirea, mi-au permis participarea laun exerciþiu de la -450 m din PeºteraMarelli, deºi persoanelor care nu facparte din salvaspeo le este interzisãimplicarea la vreun exerciþiu. Cu timpulam dat anumite examene pentru a urmacursuri salvaspeo (cu durata de 1 an)pentru a deveni tehnician, dar nefinali-zate pânã în prezent.

Relatând despre activitatea speolo-gicã, am aflat cã majoritatea peºterilordin regiunea Bergamo au fost desco-perite de cãtre membrii clubului. Totaceºtia însoþesc turiºtii ºi alte persoaneinteresate din Italia în subsolul zidurilorvechi ale cetãþii din Bergamo, construitãcu scop militar ºi aflatã azi în bunã stare,ceea ce a permis pãstrarea acestor galeriiartificiale subterane, în care în trecuterau unele puþuri cu apã, cât ºi a sãlilorîn care erau amplasate tunurile, unde întimp s-au format stalactite prin dizolva-rea liantului de îmbinare a cãrãmizilorsau blocurilor de piatrã ale zidurilor decãtre apele infiltrare în pãmânt în urmaploilor. În una din catacombe, numitã decãtre italieni „Canoniera San Michelle”,am fost uluit la vederea sutelor destalactite de tip „macaroni” cu o lungi-

me mai mare de 1 m, toate concentrateîntr-o zonã de circa 40 m2.

În prima mea sâmbãtã ca nou mem-bru al clubului am fost la falezã cuGiorgio Pannuzzo, figurã dominantãprintre membrii clubului, ulterior deve-nit ºi preºedintele acestuia, care mi-a ºiîmprumutat o parte din echipamentulsãu. Am constatat cã, datoritã faptului cãîºi pot procura un alt echipament perso-nal nou fãrã prea mare efort financiar,italienii respectivi îºi neglijeazã echipa-mentul, îl lasã murdar, plin de argilã. Ammai observat cã peºterile în mare partesunt echipate cu corzi fixe, dar majori-tatea freacã pe rocã ºi se folosesc maimult cele de peste 10 mm, probabil celemai multe echipãri fiind efectuate întrecut în timpul explorãrilor.

Pe frontul de luptãActivitatea speologicã am început-o peMuntele Arera (2512 m), care aparþinede lanþul de munþi din regiuneaBergamo, numiþi Prealpii Orobie ºisituaþi la circa 60 km de Bergamo, fiindformaþi în mare parte din rocã calca-roasã, care a favorizat formarea peºte-rilor. Datoritã industriei extractive, acestmunte conþine mai mult de 100 de mine,care sunt intersectate între ele ºi cu altemine dezvoltate în munþii apropiaþi.Majoritatea minelor au fost abandonateîn urmã cu 30 ani, din ele se extrãgeazinc, plumb, argint ºi cãrbune, iar învecinãtatea Muntelui Arera existã im-portante mine pentru extragerea defluorit sau fluorinã (un mineral compusdin fluorid de calciu cristalizat deculoare preponderent verde sau violetfolosit ºi ca piatrã preþioasã pentru

bijuterii). Numeroase mine dintre aces-tea sunt deja închise ºi doar speologii auposibilitatea de a le vizita, însã se urmã-reºte închiderea tuturor din motive desiguranþã.

Acest lucru îmi aminteºte de o turãefectuatã în România în 2007 la PeºteraFagului, la care accesul se face printr-ominã pãrãsitã ºi prãbuºitã. Atunci amsãpat în galeria minierã pentru a intra,iar dupã ce câþiva colegi speologi eraudeja înãuntru ºi urmam sã trec eu prinbreºã, tunelul s-a surpat în faþa mea,ºocul provocat de sperieturã determi-nându-mã sã nu mai intru nici dupãrefacerea gãurii. Urmând exemplulitalienilor ºi în România ar trebui închisefostele mine sau stabilizarea lor, iar decele care debuºeazã în peºteri sã seocupe chiar speologii, pentru evitareaunor accidente (exemple: Peºtera Farcu,Peºtera Jofi ºi altele).

Chiar într-una dintre minele dinaceastã zonã a Italiei eu personal amdescoperit galeria inferioarã a Peºterii „5Cascade”, cãreia i s-a dat numele de„Iuda”, deoarece un speolog ºi-a „trãdat”clubul din care fãcea parte, ducându-nepe noi în tura respectivã de explorare.

Muntele Arera constituie locul prin-cipal de activitate al grupului începând cuanul 1995, iar pânã astãzi s-a descoperitun complex subteran de peste 13.500 m.Printre numeroasele galerii de mine, ceamai mare are circa 200 km ºi din care sepoate ajunge în mai multe peºteri cum arfi: Abisso della Dolce Vita (-485 m), LaLacca della Seggiovia (-330 m), L’abissoFrank Zappa (-230 m), La Lacca dellaMiniera (-200 m), L’abisso DemetrioStratos (-160 m), cât ºi în multe alte

Andr

ea C

OR

NA

O altfel de speologieO altfel de speologie

38 SPEOMOND • 14 • 2009

cavitãþi cu mai puþin de -100 m deni-velare. Cele mai interesante peºteri, careprezintã un potenþial mare de formare aunor sisteme subterane, sunt CrevazzaFruttari (-262 m), Laca Di Mùradei(-280 m), Abisso Dei Due Increduli(-634 m), iar în acestea am fãcut explo-rare ºi decolmatare aproape în fiecareweekend.

În 2009 toate turele în peºteri le-amdedicat pentru decolmatare în L’abissoFrank Zappa, Laca Di Mùradei þi AbissoDei Due Increduli. Acest fapt a fãcut camajoritatea turelor sã devinã plictisi-toare ºi obositoare, deoarece se mergeaîn fiecare weekend în aceleaºi peºteri ºiîn aceleaºi galerii, pentru decolmatare,explorare ºi cartare. Decolmatarea efec-tuatã era anevoioasã, solicitând multefort, deoarece dupã fiecare puþ se gã-seºte un meandru cu strâmtoare, la carese mai adaugã ºi temperatura în generalscãzutã (5-8°C).

Având în vedere acurateþea datelortopografice preluate, Giorgio Pannuzzoa dedus cã una dintre galeriile PeºteriiLaca Di Mùradei de la -270 m s-ar pãreacã se intersecteazã cu o ramurã a PeºteriiAbbiso Dei Due Increduli, aºa cã decol-matãrile se efectuau de fiecare datã înaceleaºi zone. În sâmbãta de 23 mai2009 în Laca Dei Mùradei a intrat oechipã hotãrâtã sã verifice ipoteza luiGiorgio, în echipã s-au aflat: TizianoAmbrosioni, Devis Magri, GiorgioPannuzzo ºi Givanni Merisio. În urmalucrãrilor de lãrgire care au durat circa 1-2 ore, aceºtia s-au gãsit în faþa strâmtoriide la -270 m, exact în locul unde euîmpreunã cu alþi colegi am lucrat cu 2sãptãmâni în urmã. Dupã câteva ore dedecolmatare ºi lãrgire, s-a reuºit sã secoboare într-o micã salã, care aparþinegaleriei Zombie din Abbiso Dei DueIncreduli, exploratã de Giorgio Pannuzzoºi Renzo Gaiti ºi abandonatã, deoareceau considerat cã nu renteazã sã înceapãcãþãrãrile de la cota -500 de m. Ghini-onul meu a fost cã în acel weekend eramplecat din Italia ºi nu am reuºit sã iauparte la marea descoperire, dar acest faptnu înseamnã cã sutele de ore de lucru atuturor speologilor, inclusiv ale mele, aufost în zadar.

Noul sistem descoperit, Increduli-Muradei, are o dezvoltare de 3300 de mcartaþi ºi o denivelare de -634 de m.Punctul în care se intersecteazã celedouã peºteri este la -433 de m (cotarelativã Increduli) ºi -277 de m (cotarelativã Mùradei). Noul traseu de acces

pânã pe fundul peºterii Increduli nu areun grad de dificultate redus faþã de celiniþial, dar se economisesc 150 m ladiferenþa de nivel, ceea ce ar trebui sã fieutil în cazul ridicãrii nivelului apei laviituri. Datoritã acestei joncþiuni, noulsistem obþinut este cel mai adânc dinregiunea Bergamo ºi primul care cuprin-de mai multe peºteri din Muntele Arera.

Intrarea în Peºtera Abbiso Dei DueIncreduli se aflã la cota 1547 m ºi începecu o galerie de 10 m de minã aban-donatã, se continuã cu un meandru pânãla -120 m, care se parcurge cu maredificultate, fiind foarte îngust. Dupãaceastã zonã peºtera devine activã, cumultã apã, însã parcurgerea se simpli-ficã, coborârea necesitând coardã ºiechipamentul T.S.A. ºi eventual costumde neopren sau combinezon imperme-abil pânã la sifonul terminal, care segãseºte la -634 m. Durata totalã deparcurgere este de aproximativ 8-9 ore,asta în caz cã totul decurge normal, eupersonal am fost martor acum un an,când o colegã epuizatã, dupã ce am statîn peºterã 25 de ore la o turã de decol-matare, la cota -430 de m, la întoarcerepe meandru a avut un atac de panicã,tremura de frig, 10 m de coardã îi urcaîn 10 minute, era speriatã cã ne-amrãtãcit, nu mai putea sã-ºi ducã banana,a trebuit sã o las sub folia de supra-vieþuire pentru aproape 20 de minute casã merg sã verific direcþia bunã a gale-riei ºi abia apoi am reuºit sã o calmezparþial cât sã o conving sã înainteze pânãla ieºire.

Pentru a se evita apa din Abbiso DeiDue Increduli se poate intra prin PeºteraLaca Dei Mùradei, fiind ºi la o altitudinemai micã, de doar 1375 m. Aceastãpeºterã începe cu un puþ de 15 m ºi largde vreo 3 m, care noaptea îþi lasã posibi-litatea unei priveliºti înstelate, apoipeºtera continuã cu al doilea puþ de circa40 m. Aceste douã puþuri au fost aban-donate timp de 30 de ani de cãtre spe-ologi, ani la rând explorãrile s-au efec-tuat doar în ramurile laterale ale peºterii,ceea ce nu a permis înaintarea în adânculei. În anul 1997 s-au reluat lucrãrile ºidupã câteva luni de muncã s-a reuºit sãse ajungã la cota -197 m. În 2009 dupãcirca 3 ore de parcurs prin strâmtori ºipuþuri pline de argilã am reuºim sãavansãm pânã la - 277 m, unde se gã-seºte ºi bifurcaþia spre cealaltã peºterã,iar apoi mai trebuie sã parcurgi încã 4ore pentru a ajunge la sifonul terminaldin Abbiso Dei Due Increduli.

Alte provocãriUn mare potenþial speologic prezintã ºiPeºtera Crevazza Fruttari (1428 m alti-tudine), care se gãseºte mai sus de LacaDei Mùradei la circa 3 minute de mers,ea intersectându-se în minã cu AbbisoDei Due Increduli, dar nu sunt conectateîn mod natural. Chiar aceastã peºterãeste prima în care am intrat în Italia la-262 m pentru a face un film ºi a decol-mata o strâmtoare. Peºtera a fost desco-peritã de cãtre speologi în anul 1998,deºi anterior o gãsiserã minerii. Ea aredouã puþuri enorme, unul de -105 m,care se gãseºte la intrare, iar al doileacare este cel mai mare din provinciaBergamo, a fost descoperit mai târziu în2008 dupã numeroase ture de decolma-tare pe un meandru îngust, are -153 m ºidacã adãugãm ºi hornurile gãsite deasu-pra lui, el depãºeºte 200 m, ceea ce i-aadus ºi numele de „Podzilla”.

Din experienþa mea consider cã dacãdecolmatãrile vor continua în fiecareweekend ºi speologii îºi pãstreazã elanuliniþial s-ar putea ca Crevazza Fruttari(-262 m), Laca Di Mùradei (-280 m) ºiAbisso Dei Due Increduli (-634 m) sãdevinã un singur sistem subteran, deoa-rece mai sunt 12 m denivelare ºi 65 m înplan ca Peºtera Crevazza Fruttari sã seintersecteze cu Laca Dei Muradei. Unlucru esenþial ar fi ca speologii cuexperienþã ºi atestat de scafandru depeºterã, sã facã scufundãri în sifonulterminal din Abisso Dei Due Incredulipentru gãsirea altor galerii subterane,dar datoritã parcurgerii grele a peºteriinu s-a încumetat nimeni la o astfel deturã, ce necesitã un numãr mare de

Andr

ea C

OR

NA

O altfel de speologieO altfel de speologie

SPEOMOND • 14 • 2009 39

între clubul din Italiaºi cele din þarã.

De asemenea, m-aº bucura dacã s-arputea realiza ºi altecolaborãri între clubul de aici ºi cel dinArad sau cu alte cluburi din þarã, colegiimei italieni fiind dornici în aceastãprivinþã, fiindcã ambele pãrþi ar puteaacumula experienþã vãzând ºi compa-rând modurile diferite de abordare aleechipelor din cele douã þãri.

În final vreau sã-i mulþumesc luiGiorgio Pannuzzo, care mi-a pus ladispoziþie harta noului sistem, pentruinformaþiile despre zona de activitate aclubului, pentru fotografii ºi ajutorulacordat în integrarea mea ca speolog înItalia. Pentru toate detaliile referitoare lacetate (Città Alta) þin sã-i mulþumesc luiMassimo Glanzer, el fiind ºi fostul

preºedinte a clubului, din perioada cândse ocupau mai mult de speologia artifi-cialã, în prezent fiind cel mai bun ghiddin club pentru însoþirea turiºtilor. Deasemenea, trebuie sã le mulþumesc ºi luiEnrico Carnati ºi Renzo Gaiti pentruajutorul, rãbdarea ºi încrederea acordatãºi tuturor celorlalþi membri ai clubului,care m-au acceptat ºi m-au invitat sãmerg alãturi de ei weekend de weekend.

Bibliografie:www.nottole.itIl Nottolario – Anno XXI – Nr. 13 –

Aprile 2009 – Speciale Quarantenna-le 1969-2009

oameni, timp ºi probabil mai multebivuacuri subterane.

Pe lângã turele obiºnuite în peºteri, otradiþie a clubului este ca în fiecare varãîn luna august sã se meargã la o cabanã dela cota 1600 m pentru o sãptãmânã încare ne continuam activitatea zi de zi înpeºterã, cât ºi la exterior încercând sãgãsim alte cavitãþi. Tabãra este organizatãde cãtre clubul „Le Nottole”, pentruexplorare ºi decolmatare în peºterile pecare le avem în zona de lucru. În mo-mentul în care tabãra se organizeazã,Girogio Pannuzzo trimite invitaþii ºi altorcluburi pentru a ni se alãtura, el fiind ºiresponsabilul cadastrului din regiuneaLombardia. Prin urmare ºi speologi de laA.S. Speowest Arad sau a altor cluburidin þarã pot sã facã posibilã participareaîn viitorul apropiat la aceastã tabãra, oricepersoanã fiind binevenitã, în acest sens euputând sã îmi iau rolul de intermediar

40 SPEOMOND • 14 • 2009

F enomene pseudocarstice remar-cabile, peºterile de mulaj (lb.

engl. tree mold caves) sunt mu-lajele unor trunchiuri de arbori, formateîn diferite tipuri de roci: roci vulcaniceºi vulcanoclastice, depozite de lahar, tra-vertine etc., a cãror prezenþã a fostsemnalatã în doar câteva zone ale Terrei:Japonia (Muntele Fuji), U.S.A.(Muntele St. Helens), Slovacia (MuntelePolana) etc.

Sunt cavitãþi cu dezvoltãri modeste,de ordinul a câtorva metri, dar existã ºiexcepþii notabile, ca de exemplu: FunatsuTainai Cave (Japonia, Muntele Fuji) cu olungime de 70 m, format din mai multemulaje de copaci, conectate între ele(H.Tachihara 2002).

Aceste cavitãþi deosebite prin genezalor, au fost descoperite ºi în România, înDefileul Mureºului între Topliþa ºi Dedaîn munþii Caliman ºi Gurghiu în rocivulcanogen-sedimentare. Având învedere importanþa lor ºtiinþificã, vomprezenta în aceastã lucrare, pe lângãaltele ºi câteva cavitãþi cu lungimi substandardul stabilit pentru o peºterã.

Scurt istoric:1988 – descoperirea unor cavitãþi, cares-au dovedit de a fi de fapt mulaje aleunor trunchiuri de arbori prinse în rocavulcanicã, de K. Moréh (Ursus Spealeus- Tg.Mureº).1989 – prezentarea pseudocarstului dinDefileul Mureºului la Congresul Naþi-onal de Speologie (Speosport), prinlucrarea „Notã asupra unor cavitãþi dinDefileul Mureºului între Topliþa ºiDeda” autor K. Moréh; lucrare premiatãcu diploma „VULCANOCARST”.1991 – apariþia studiului „Cavitãþi dinDefileul Mureºului între Topliþa ºiDeda” (K. Moréh) în „Galerii” nr. 13,ed. F.R.T.S.S., C.C.S. Bucureºti.1993 – apariþia lucrãrii „Notã prelimina-rã asupra unor cavitãþi din DefileulMureºului între Topliþa ºi Deda” (K.

Moréh) – „Anuarul ªtiinþific”, ed.Societatea Ardeleanã de Speologie.1998 – GRUP SPEO EXUS (K. Moréh,I. Gergely, E. Gombos) – grupare des-prinsã din speoclubul „Ursus Spealeus”Tg. Mureº – a iniþiat o vastã acþiune desistemetizare, explorare ºi cercetare afenomenelor pseudocarstice, acþiune încurs de derulare, care deja a depãºitspaþiul geografic al Defileului Mureºului.2000 – descoperirea unor peºteri demulaj dezvoltate în plan vertical, cares-au format în urma dezintegrãrii unortrunchiuri de copaci care au fost sur-prinºi de procesul de sedimentare înpoziþia „stând în picioare”.2002 – descoperirea peºterilor de mulajºi în versantul stâng al DefileuluiMureºului, în Munþii Gurghiului, des-coperire care infirmã teoria iniþialã aexistenþei lor exclusiv în versantuldrept al râului, în Munþii Cãlimani.

SpeonimieDenumirea de PEªTERÃ DE MULAJ afost adoptatã la iniþiativa domnului dr.Gabriel Diaconu (I.S.E.R. 1990) renun-þând astfel, la denumirea iniþialã dePEªTERÃ DE TRUNCHI DE ARBORI.În Cadastru ºi în literatura speologicãaceste peºteri apar sub indicativul „T”, dela expresiile „Trunchi”, respectiv„Tubular”; exemplu: Peºtera T1, T2, …,Tn, din localitatea… valea… etc.

ClasificareDin punct de vedere al genezei lor,peºterile de mulaj sunt clasificate încâteva tipuri (P. Bella, L. Gaál 2006):1. tipul sinpirogenetic – format prin

arderea trunchiurilor de arbori încurgeri de lavã sau în roci vulcano-clastice fierbinþi.

2. tipul epigenetic de alterare mecanicã– format prin alterarea materialuluilemnos fosifilizat, silicifiat ºi incar-bonizat în roci vulcanice consoli-date, calcificat în travertine.

3. tipul epigenetic biogen – format prindescompunerea microbianã al meseilemnoase aflatã încã în stare organi-cã, în urma activitãþii unor bacterii ºiciuperci, în condiþii aerobe ºi înprezenþa apei, în roci vulcaniceconsolidate.

4. tipul combinat între epigenetic dealterare mecanicã ºi epigenetic bio-gen – format în cazul trunchiurilorde arbori semifosifilizate, când par-tea fosifilizatã a trunchiului estealteratã mecanic, iar cea în stare or-ganicã, descompusã pe cale biogenã.

Context geologicIntensa activitate vulcanicã din timpulNeogenului, desfãºuratã între 9,5 - 6,6M.a. în Munþii Cãlimani ºi între 9,2 - 5,4M.a. în Munþii Gurghiu (Pécskai et. Al.1995), a rezultat apariþia unor edificiivulcanice impresionante, prin dimensiu-nile ºi numãrul lor. Distrugerea acestoraparate vulcanice prin erodare, care a

din Defileul Mureºului dintre Topliþa ºi DedaKároly MORÉH • Group Speo Exus

SPEOMOND • 14 • 2009 41

avut loc atât în perioadele de calm întreerupþiile vulcanice, cât ºi dupã încetareadefinitivã a activitãþii vulcanice, a dus lapierderea în medie a 25% din volumuliniþial al acestora (D. Karátson, G. Timár2004), proces lung, care s-a desfãºuratprogresiv, pânã la atingerea unui mo-ment de echilibru. Cantitatea imensã dedetritus vulcanic rezultat astfel, s-aconstituit în formaþiuni vulcanogen-sedimentare, care în cazul DefileuluiMureºului între Topliþa ºi Deda s-aacumulat în regim subacvatic, în apelebazinetelor lacustre ºi a lacurilor debaraj vulcanic, care s-au format în

timpul erupþiilor vulcanice, ºi au funcþi-onat ca pieþe de adunarea apelor, înpliocen ºi în cuaternarul inferior (MihaiGrigore 1989).

Secvenþa geologicã reprezentatã deformaþiunea vulcanogen - sedimentarã,care atinge în medie o grosime de 100 mîn cadrul defileului, are o componenþãlitologicã complexã ºi variatã, un depo-zit de naturã piroclasticã: aglomerate,brecii, microbrecii, tufuri cimentate prindiagenezã, alternând cu depozite epi-clastice reprezentate prin: conglomerate,gresii ºi nisipuri andezitice provenite dinerodarea rocilor în perioadele de calm,având o stratificaþie normalã, ritmicã oriîncruciºatã (Traian Naum, Emil Butnaru1989).

GenezãPeºterile de mulaj descoperite în Defi-leul Mureºului între Topliþa ºi Deda suntpeºteri secundare, care din punct devedere al genezei lor se încadreazã întrei tipuri: epigenetic de alterare meca-nicã, de descompunere biogenã ºi com-binatã, între tipul de alterare mecanicã ºicel biogen. Formarea acestor cavitãþiface parte dintr-un proces geologiccomplex, care a debutat acum 5 M.a. înPliocen ºi care a fost marcat de treimomente importante (K. Moréh 1991):1 Pliocenul inferior: apariþia lacurilor

de baraj vulcanic ºi al bazinetelorlacustre în Defileul Mureºului.

2 Pliocenul inferior-pleistocenul infe-rior: (interval de timp de circa 3,5M.a.) formarea unui strat vulca-nogen-sedimentar prin colmatare, înapele lacurilor de baraj vulcanic ºi albazinetelor lacustre, strat în care aparsedimentate ºi trunchiuri de arboriincarbonizate ºi silicifiate, dedimensiuni apreciabile.

3 Pleistocenul mediu: începutulreadâncirii ºi remodelãrii defileuluiprin eroziune regresivã, în urma dre-nãrii lacului din bazinul Topliþa -Gheorgheni spre vest, în cursul cãreianumeroase trunchiuri de arbori aflateîn diferite stadii de fosifilizare ºi dedescompunere, respectiv mulajesemiformate decopertate de apelerâului, apar la suprafaþã, expunându-se impactului factorilor exogeni:gelifracþiei, care a facilitat alterareamecanicã a trunchiurilor de arboriincarbonizate ºi silicifiate, deflaþieicare a contribuit la evacuarea mate-rialului descompus din cavitãþi ºimediului aerob care a creat condiþii

propice desfãºurãrii proceselor dedescompunere biogenã, în cazultrunchiurilor aflate încã în stareorganicã sau semifosifilizate.

Descriere generalãMorfoclimatic sunt peºteri formate înetaje montane joase.

Apar situate în versanþi, avândpoziþii predominant paralele la vale.

Sunt cavitãþi formate în straturileorizontale lacustrine ale ale formaþiu-nilor vulcanogen-sedimentare: atât îndepozite de piroclastite, cât ºi în cele deepiclastite care marcheazã perioadele decalm ale activitãþii vulcanice, respectivnivelele temporare ale apelor bazinete-lor ºi lacurilor de baraj vulcanic.

Din sedimentarea unor trunchiuri decopaci la contactul celor douã strateamintite mai sus a rezultat apariþia unorpeºteri pe contact litologic, de exempluPeºtera T4 din Androneasa (foto 1, fig. 1)în cazul cãreia partea inferioarã a mula-jelor celor douã trunchiuri care formeazãpeºtera, s-a distrus odatã cu alterareastratului epiclastic (nisip andezitic) încare copacul a fost culcat în timpulsedimentãrii, în schimb partea superioarã,formatã în aglomerate vulcanice (un stratpiroclastic) s-a pãstrat sub forma unorºanþuri de tavan.

Altimetric, zona de rãspândire apeºterilor de mulaj în defileu estecuprinsã în medie între altitudineaabsolutã de 550 m (alt. rel. 10 m) ºi de640 m (alt. rel. 100 m).

Direcþia predominantã de dezvoltarea acestor cavitãþi este cea orizontalã ºi

Peºteri de mulajPeºteri de mulaj

42 SPEOMOND • 14 • 2009

cvasiorizontalã, cu denivelãri nesemnifi-cative (± 20° ). Cele formate în direcþiiverticale (puþine la numãr) apar subforma unor hornuri care se deschid înplafonul câtorva niºe ºi abriuri, deexemplu Peºtera nr. 1 cu horn dinGãlãoaia (foto 2a, 2b, fig. 2); respectivsub forma unor mici avene: Avenul T dinBistra, (foto 3, fig. 3) care este mulajulunui trunchi cu un diametru remarcabilde 3 m descoperit pe un martor deeroziune, suspendat la 20 m înãlþime,poziþie care l-a salvat de o colmataretotalã, de altfel inevitabilã.

Morfometric se încadreazã în cate-goria cavitãþilor foarte mici ºi mici: 5 -25 m.

Sunt peºteri liniare, care pãstreazãatât forma, cât ºi dimensiunea trunchiu-lui de copac în urma descompuneriicãruia s-au format, cu intrãri circulare saueliptice cu diametre între 0, 40 - 1,2 m.

În funcþie de numãrul intrãrilor, denumãrul mulajelor care participã laformarea unei cavitãþi ºi de modul lor deaºezare în cadrul acestora, peºterile demulaj descoperite pânã în prezent,prezintã configuraþii variate:

1 Peºtera T3 din Rãstoliþa (foto 4, fig.4), cu o intrare, formatã dintr-unsingur mulaj (forma cea mai desîntâlnitã).

2 Peºtera T1 din Stânceni Neagra (foto5, fig. 5) cu douã intrãri, formatãdintr-un singur mulaj în forma detunel.

3 Peºtera T 4 din Sãlard (foto 6a, 6b,fig. 6) cu o intrare, formatã din douãmulaje paralele.

4 Peºtera T2 (fig.7) din Rãstoliþa cu ointrare, formatã din douã mulaje înformã de cruce.

5 Peºtera T3 din Sãlard (foto 7, fig. 8)formatã din douã mulaje aºezate înunghi cu trei intrãri.

6 Peºtera T1 din Androneasa (foto 8,fig. 9) cu trei intrãri, alcãtuitã dinºase mulaje, care prin aºezarea lorformeazã un mic sistem ortogonal,lung de aproximativ 26 m, din care18 m sunt accesibili omului.

O categorie aparte este reprezentatãde peºterile cu genezã mixtã (Moréh,1991) care s-au format din combinaþiapeºterilor de mulaj cu cele de altrerare,de exemplu Peºtera Cãsoaia lui Ladaº,(foto 9a, 9b, fig. 10) care în cursulformãrii sale prin alterarea unui strat degresie andeziticã a interceptat patrumulaje de arbori, care astfel sub formaunor galerii tubulare au devenit pãrþiconstitutive ale cavitãþii.

Mulajul rãdãciniºurilor arborilorapar sub forma unor mici sãli cvasi-sferice, (max. 2 m lungime; fig. 11), aicãror pereþi sunt „ciuruiþi” de mulajulrãdãcinilor.

Peºteri de mulajPeºteri de mulaj

SPEOMOND • 14 • 2009 43

În perimetrul defileului au fost des-coperite numeroase mulaje cu dimen-siuni reduse (sub 0,35 m în diametru,foto 11) a cãror prezenþã întregeºtefenomenul peºterilor de mulaj.

Umplutura lor este formatã dinsedimente detritice autohtone (nisip ºipietriº andezitic), de depozite organice(humus ºi frunzar în zona intrãrilor),respectiv de material lemnos aflat îndiferite stadii de fosifilizare.

Speleotemele peºterilor de mulajsunt reprezentate exclusiv de agregatecristaline (clusterite), formate prindepunere în regim subaerian.

Sunt cavitãþi fosile, cu infiltraþiitemporare, cu excepþia Peºterii T cu Apãdin Sãlard (foto 10), care prin captareaunui mic izvor subteran prezintã oacumulare de apã permanentã.

Topoclimatic aceste cavitãþi se înca-dreazã în categoria celor cu ventilaþiebidirecþionalã permanentã.

Eºantioanele colectate din acestecavitãþi au fost supuse unor analize(analiza chimicã ºi spectralã, analizãtermodiferenþialã, analiza termogravi-metricã etc.) care au fost efectuate deEszter Moréh în laboratorul de carac-terizãri fizico-chimice al ICECHIMBucureºti (1989) ºi de B.P. Onac laUniversitatea Babeº-Bolyai Cluj, alecãror rezultate urmeazã sã fie pulicate pe

parcursul anului 2010 (Moréh, Damm inpress).

Din raþiuni strict legate de protecþiapeºterilor de mulaj, mediatizarea aces-tora din partea speologilor a fost una„reþinutã”, totuºi includerea lor într-unprogram de conservare ºi protecþie ar fibeneficã.

BibliografieM. Grigore, 1989 – Defileuri, chei ºi vãi

de tip canion în România – Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã Bucureºti:127-129

T. Naum, E. Butnaru, 1989 – MunþiiCãlimani – Editura Sport Turism,Bucureºti: 14-17

K. Moréh, 1991 – Cavitãþi din DefileulMureºului între Topliþa ºi Deda -Galerii nr.13 - F.R.T.S.S., C.C.S.,Bucureºti: 78-84.

Z. Pécskai et al., 1995 - Space and timedistribution of Neogen / Quaternaryvolcanism int he Carpato - Panno-nian Region, Acta Vulcanol 7(2): 15-18.

H. Tachihara et al. 2002 – The shopeclassication and formation model byobservation of lava tree –mold. TheRewiew of Osaka University of Eco-nomics and Law: 46- 84.

D. Karátson, G. Timár, 2004 – Compa-rative volumetric calculation of twosegments of the Carpathian Neogen/ Quaternary chain, using SRTM ele-vation data: implication to erozionand magma autput rates. Zeitschriftfür Gepmorphologie, Suppl.-Bd,140: 19-35.

Pavel Bella, Ludovit Gaál, 2007 – Treemold caves within the framework ofcave genetic classification. NatureConservation 63: 7- 11.

Peºteri de mulajPeºteri de mulaj

44 SPEOMOND • 14 • 2009

Peºtera Muierilor de la Baia deFier, situatã în Munþii Cãpãþânii,având coordonatele geografice:

45°10’ N, 23°45’ E este clasificatã prinLegea 5/2000 ca rezervaþie speologicãde categoria III IUCN (Monumente aleNaturii), iar prin Ordinul nr. 604/2005 alMinisterului Mediului ca peºterã declasa A, cu excepþia sectorului turisticcuprins în clasa B. Peºtera se aflã înevidenþa ºi sub protecþia ComisieiMonumentelor naturii (C.M.N.) dinAcademia Românã, datoritã importanþeisale speogenetice, arheologice, paleon-tologice, mineralogice ºi biologice. Unfactor important care a contribuit lacreºterea importanþei sale ºtiinþifice îlconstituie descoperirea pentru primadatã în peºterile din România (SalaRoºie din Peºtera Muierilor), a unorasociaþii de speleoteme din dahllit.Peºtera este inclusã ºi în lista patri-moniului UNESCO, a siturilor cu fosilede Homo sapiens sapiens.

Peºtera este amplasatã în versantuldrept al cheilor pârâului Galbenu, laextremitatea vesticã a culmii Garba(751m), partea sud-esticã a MunþilorParâng ºi la 2 km N de com. Baia de Fier,jud. Gorj. La o altitudine relativã de 40 mde la talvegul Vãii Galbenului suntvizibile douã intrãri: una nordicã ºi alta

Turismul în

Peºtera Muierilorasigurat de un proiect pentru protecþia chiropterelor

Victor GHEORGHIU • ISER, SRSC; Dumitru MURARIU • MINGA, FRC; Viorel NISTOR • GESS, FRC

esticã. O altã intrare (sudicã) este vizibilãpe acelaºi versant, dar la intrarea cheilor.Intrarea esticã a fost ziditã odatã cutransformarea peºterii în obiectiv turistic.

Peºtera dispune de mai multe faci-litãþi: acces turistic direct din DN 67Râmnicu Vâlcea - Tg. Jiu, aflat la cca4 km de peºterã, pe un drum judeþeanasfaltat; existenþa unei parcãri pentrunumeroase turisme ºi autocare; trei unitãþide cazare, din care douã hoteluri ºi uncamping; douã restaurante.

În paralel cu procesul de formare acheilor râului Galbenu, apele de infiltraþieau sãpat ºi aceastã peºterã, în calcaretithonice. Peºtera Muierilor este dispusãpe patru niveluri. Orientarea generalã aîntregului sistem de galerii este NNV-SSV, axat pe direcþia unor linii de fracturãdin versantul drept al vãii (Diaconu,Lascu, Ponta 1980). Vom prezenta exclu-siv descrierea nivelului întâi deoareceeste singurul care prezintã interes în resta-urarea adãposturilor pentru coloniile dematernitate ale liliecilor.

Nivelul superior este evidenþiatprintr-o galerie principalã de 573 m, caretraverseazã culmea calcaroasã a Garbei(blocul de calcare), ºi care împreunã cureþeaua de diverticole cresc lungimeasectorului superior la 1228 m. Galeriaprincipalã era accesibilã prin trei intrãridin care una a fost ziditã. Acestea sunt:Intrarea Nordicã (actuala intrare a turiº-tilor); Intrarea Sudicã – fostul punct deresurgenþã a apelor din cursul subteran(astãzi ieºirea turiºtilor); Intrarea Esticã,

Figura 1. A - Culmea Garba (751 m) în care se dezvoltã Peºtera MuierilorB - Intrarea Nordicã (amonte)

în prezent obturatã, era deschisã înversantul abrupt al cheilor.

La 30 m de intrarea nordicã, în pere-tele vestic, se deschide un prim diverticulcare ne conduce în sectorul nordic alnivelului inferior (Galeria Electricie-nilor), iar apoi pânã la galeria de legãturãcu Sala Altarului (4-6 m lãþime ºi cca.2 m înãlþime). De la intrare pânã lagaleria de legãturã cu Sala Altarului,aflatã pe partea stângã, sunt cca. 130 m.Sala Altarului este puternic concreþio-natã, are chiar de la intrare un monumen-tal horn înalt de peste 17 m. Aici estezona de maximã concentrare a liliecilorîn perioada de hibernare, dar ei pot fiîntâlniþi izolaþi ºi pe tot parcursul GalerieiElectrificate. Din Sala Altarului, urmândaceeaºi direcþie spre est, se trece printr-ogalerie cu numeroºi bolovani spre o nouãsalã în care observãm pe tavan chiro-pterit, iar pe sol un depozit de guano; sunturme de la o fostã mare colonie denaºtere ºi hibernare a lui Myotis myotis,M. blythii, M. capaccinii, M. dasycnemeºi Miniopterus schreibersii. În prezent,acest adãpost de maternitate este aban-donat din cauza zidului artificial ce obtu-reazã fosta intrare naturalã (IntrareaEsticã). Raportându-ne la amprenta lãsatãde prezenþa acestei colonii în sit apreciemdimensiunea ei numericã la cca. 3000-4000 de indivizi.

Revenind în galeria principalã,traseul continuã spre sud, unde dupã270 m se ajunge la Sala Turcului – unadintre cele mai concreþionate sãli. Încontinuare, parcurgând un culoar strâmt,cu un ºanþ sãpat în pardosealã, pentruaccesul vizitatorilor, se ajunge în SalaMinunilor; numele sãlii fiind datoratfrumuseþii micro-gururilor, stalactitelorºi lumânãrilor stalagmitice, care o împo-dobesc. Dupã trecerea printr-o strâm-toare, culoarul continuã spre Sala cuGuano care adãpostea cândva o uriaºãcolonie de maternitate ºi hibernarepentru speciile Rhinolophus ferume-quinum, R. hipposideros, Myotis myotis,M. blythii ºi Miniopterus schreibersii.

BA

SPEOMOND • 14 • 2009 45

Figura 2. Harta etajului turistic din Peºtera Muierilor

Sala cu Guano se aflã la 70 m dedeschiderea sudicã (ieºirea din aval). Ladata construirii potecii turistice, pentrua asigura trecerea vizitatorilor prinaceastã salã, a fost excavatã o marecantitate de guano adunatã sub marilecolonii de chiroptere existente pe tavan(cca 14.000 de indivizi – Dumitrescu,1962-1963). Nu departe, la cca. 40 m.faþã de ieºire, se observã în peretelevestic accesul neprotejat spre etajeleinferioare la care se ajunge prin deschi-derea unei galerii puternic descendente,care conduce spre Galeria Urºilor;aceastã galerie face parte din sectorulsudic al nivelului inferior, aflat în cursde explorare. De-a lungul ultimelordecenii, în zonã s-au fãcut importantedescoperiri paleontologice ºi antropo-logice. Etajele inferioare ale peºterii suntincluse în Rezervaþia ªtiinþificã, iaraccesul cãtre ele are nevoie de porþi deprotecþie. Proiecþia la suprafatã a peºteriise circumscrie blocului de calcar Garbacare are statut de Rezervaþie Naturalã(cca. 19 ha).

În prezent peºtera are un rol deimportanþã capitalã pentru comunitatealocalã, deoarece prin practicarea turis-mului în peºterã în etajul sãu superior(Galeria principalã - Galeria Electrifi-catã, Sala Altarului, Sala Minunilor)este asiguratã o apreciabilã sursã devenituri ºi locuri de muncã. Reamintimºi statutul etajelor inferioare ale peºterii,ca importantã rezervaþie ºtiintificã.

Datoritã accesului facil ºi amenajã-rilor turistice (instalaþie electricã ºitraseu betonat) înca din 1963, peºtera adevenit unul din cele mai vizitate obiec-tive speologice din România.

Pe de altã parte este regretabil cãtocmai turismul în peºterã a determinatimportante perturbãri care au dus lapericlitarea ºi în cele din urmã dispariþia

coloniilor de maternitate ºi hibernare aleliliecilor, aflate deasupra traseuluituristic; acest risc a fost semnalat deprof. Margareta Dumitrescu, încã din1955 ºi 1961. În condiþiile date ºi a exis-tenþei Legii nr. 90/2000 privind protecþialiliecilor ºi a adãposturilor lor, practi-carea turismului în peºterã ar fi trebuitinterzisã, cu toate inconvenientele createcomunitãþii locale (pierderea de locuride muncã, a veniturilor obþinute dinexploatarea peºterii ºi a infrastructuriidezvoltatã în jurul acesteia).

De aceea, Agenþia de Protecþia Me-diului Gorj a organizat în iunie 2007 unatelier cu specialiºti chiropterologi încãutarea unei soluþii, care sã asiguretotuºi continuarea turismului în peºterã,în conditiile respectãrii Legii nr. 90/2000privind protecþia liliecilor. Dintre solu-þiile prezentate, majoritatea având învedere închiderea peºterii din punct devedere turistic, a fost reþinutã, în cele dinurmã, propunerea autorilor acestuiarticol.

Rezultatul pozitiv al echipei s-adatorat analizãrii atente a tuturor facto-rilor care au creat presiunea antropicãasupra sitului (Murariu, Gheorghiu,Nistor, 2008), ducând la dispariþiacoloniilor de maternitate ºi diminuareadrasticã a liliecilor hibernanþi în peºterã:• deschiderea actualei Intrãri Nordice

a apãrut în urma unei explozii provo-cate pentru exploatarea calcarului;

• în timpul explorãrii peºterii au fostfãcute dezobturãri pe galeria princi-palã, creându-se astfel un culoar dejoncþiune cu zona cunoscutã caPeºtera Muierilor, ceea ce a trans-format întrega peºterã într-una de tiptunel, cu modificarea întreguluiclimat ºi echilibru ecologic;

• în a doua jumãtate a secolului trecuts-au fãcut amenajãrile necesare

transformãrii spaþiului subteran într-o peºterã turisticã, acestea au fost fã-cute sub nivelul standardelor accep-tabile pentru o peºterã turisticã ºi nuau în vedere protecþia faunei subte-rane ºi a echilibrului ecologic;

• traseul turistic trece pe sub coloniade maternitate ºi hibernare a lilieci-lor din Sala cu Guano, situaþie carea dus la eliminarea acestei coloniidin habitatul subteran;

• pentru o ipoteticã protecþie a peºteriis-a zidit Intrarea Esticã fapt care vainduce extincþia coloniei de materni-tate din apropierea acestei intrãri;

• în perioada 1952-1970 s-a fãcutelecrificarea peºterii, fãrã respectareaunor norme de amplasare a lãmpilor,lumina folositã a dus la formarea pepereþi a unor forme de vegetaþiecunoscute ca „lepra de lampã”;

• lumina proiectoarelor, deseori direc-þionatã spre grupurile de lilieci, îideranjeazã în perioada de materni-tate sau hibernare în Sala Altaruluisau Sala cu Guano;

• vizitarea se face pe tot parcursulanului în grupuri de pânã la 100 depersoane (numãr deseori depãºit ºicu impact corespunzãtor, mai mare)ºi aceasta în condiþiile lipsei oricãrorsisteme de protecþie pentru faunasubteranã;

• lista cu factorii antropici ai presiuniinegative asupra peºterii mediuluiînconjurãror poate continua…Setul de mãsuri propus se constituie

ca o premierã (Gheorghiu ºi col., 2007),pentru o astfel de situaþie (turism într-unadãpost al liliecilor) permite pãstrareastatutului turistic al peºterii (cu avantajeleimplicite pentru comunitatea localã), ºiasigurã refacerea condiþiilor ecologice demediu existente iniþial în peºterã pentru ase putea trece la restaurarea ºi dezvoltarea

Turism în Peºtera MuierilorTurism în Peºtera Muierilor

46 SPEOMOND • 14 • 2009

Figura 3.A - Panou cu program de vizitare pe parcursul anului în grupuri de pânã la 100 de persoane;B - Sala Altarului (zona de hibernare a a unei importante colonii de lilieci) intervenþia noastrãfãcutã în 2003/2005 pentru reorientarea reflectoarelor ºi interdicþia de vizitare a acestei sãliîn perioada de hibernare a dus la creº terea populaþiei de chiroptere de la 7-800 la 2500-2800indivizi în 2007/2008.

adãposturilor de maternitate/hibernaredin secolul trecut (Sala Intrãrii Estice ºiSala cu Guano) dar ºi asigurarea pãstrãriicondiþiilor adãpostului de hibernare aliliecilor, existente în prezent în SalaAltarului. Astfel se au în vedere:• construcþia pe lungimea Sãlii cu

Guano a unui culoar artificial cu uncovor elastic care sã izoleze coloniade maternitate de traseul turistic aflatsub colonie; circulaþia turiºtilor va fidirecþionatã prin acest tunel, fãrã amai influenþa negativ existenþa lili-ecilor. Construind tunelul respectivse va evita:- ajungerea luminii la lilieci;- diminuarea zgomotelor de la turiºti;- creºterea cantitãþii de CO2 ºi a altorgaze de la respiraþia umanã, carecontribuie la trezirea liliecilor dinhibernare;- diminuarea vibraþiilor produse depaºii grupurilor de turiºti;

• înlocuirea vechiului sistem de ilumi-nare cu sistemul bazat pe LED-uri(luminã rece) care împiedicã for-marea „florei de lampã”;

• poarta de la intrarea nordicã va fiînlocuitã cu una compactã care sãreducã viteza de circulaþie a aeruluispecificã unei peºteri de tip tunel;

• poarta de la intrarea sudicã, acumconstruitã în reþea cu ochiuri de 15/15 cm, va fi înlocuitã cu o poartãavînd distanþa dintre barele orizon-tale de 15 cm, iar pe verticalã dis-tanþa dintre bare va fi de 70 cm,construcþie care va permite accesulfacil în adãpost al liliecilor în zbordirect cu aripile desfãºurate;

Figura 4. Schiþa Culoarului Artificial destinatparcursului turistic prin Sala cu Guano.

• construcþia unui panou batant înzona strâmtorii spre Sala Turculuicare sã obtureze culoarul în perioadade maternitate, acesta va contribui lamicºorarea vitezei de circulaþie aaerului în sit, va fi deschis în perioa-da de hibernare permiþând circulaþialilieclor pânã în Sala Altarului, fiindbatant panoul nu va împiedica circu-laþia turisticã.

• înlocuirea parþialã a zidului de blo-care de la Intrarea Esticã cu baremetalice orizontale având distanþadintre ele de 15 cm pe orizontalã ºi70 cm pe vericalã, se va asigura astfelfomarea unei colonii de maternitate aliliecilor de cca. 3-4000 indivizi;

• instalarea unui panou metalic mobilcu dimensiunile deschiderii intrãriiestice care sã etanºeze ºi sã protejezeclimatic peºtera în perioada de iarnã,asigurând ºi protejarea liliecilor dinSala Altarului în perioada de hiber-nare;

• instalarea a douã porþi (de protecþie)metalice cu gratii la cele douã intrãrispre Rezervaþiile ªtiinþifice din zonanordicã ºi sudicã aflate în etajeleinferioare;

• reabilitarea traseului turistic care vafi prevãzut cu balustrade laterale dininox ºi va fi dimensionat optimpentru un parcurs facil al turiºtilorastfel încât sã creascã viteza dedeplasare a turiºtilor fãrã a mai existariscurile unor accidentãri la parcur-gerea traseului; se va micºora timpulpetrecut de turiºti în peºterã cu efectebenefice pentru prezenþa coloniilorde lilieci;

• reabilitarea ºi construcþia integralã atraseului exterior (în prezent acestaeste incomplet) care doar în primalui porþiune de la ieºirea din peºterã

are o scarã cu trepte ºi o balustradãbetonatã cu un grad ridicat de uzurã.Acest traseu incomplet duce ladispersia grupurilor de turiºti înRezervaþia Naturalã (exterioarã) deprotecþie a habitatului subteran,situaþie cu efecte negative asupraprotecþiei rezervaþiei ºi asupra habi-tatului de hrãnire a liliecilor. Esteabsolut necesar ca traseul turisticexterior sã fie realizat pe tot parcur-sul lui dintre Intrarea Sudicã (aval) ºiparcarea de la Intrarea Nordicã(amonte) fiind prevãzut cu balustra-de ºi instalaþie de iluminat;

• utilizarea pentru construcþii a materi-alelor compatibile cu mediul subte-ran ºi care nu determinã poluareahabitatului;

• monitorizarea permanentã a habita-tului subteran ºi a chiropterelor;

• construcþia unui Centru de Vizitarecare va contribui substanþial lareducerea impactului asupra chirop-terelor, a prezenþei observatorilor întimpul procesului de monitorizare.În Centrul de Vizitare se vor centra-liza informaþiile transmise de sen-zorii (data-loggere, camere web desupraveghere în infraroºu etc.)instalaþi în sãlile cu colonii de lilieci;imaginile coloniilor de chiropterevor putea fi vizionate ºi de turiºti peecrane de dimensiuni mari instalateîntr-o salã de la parterul Centrului deVizitare, în sala de aºteptare pentruvizitarea peºterii sau chiar pe net.Centrul de Vizitare va asigura laparter spaþiu pentru informareaturiºtilor asupra importanþei peºterii,va avea salã pentru conferinþe ºiproiecþii de filme documentare; laetaj va exista o locaþie pentru ghizi ºiadministraþia peºterii, spaþiul amintitpentru centrul de monitorizare ºianalize de laborator; o altã locaþie vafi destinatã echipelor de explorare înpeºterã ºi a celor de salvamontiºti -salvaspeo.

A B

Turism în Peºtera MuierilorTurism în Peºtera Muierilor

SPEOMOND • 14 • 2009 47

Figura 5. Intrarea Sudicã (aval) – tip depoartã (protecþie) improprie prezenþeililiecilor în sit

Figura 6. Echipa proiectului în Sala InrãriiEstice (A) sub fosta locaþie a coloniei dematernitate a chiropterelor eliminatã din sitde construcþia zidului de obturare (B) a IntrãriiEstice

Urmare cercetãrilor ºi rezultatelornoastre anterioare privind restaurareaunor habitate pentru lilieci exemplificândcu Peºtera Sfântul Grigore Decapolitu(Gheorghiu ºi Murariu, 2007), sau curezultatele spectaculoase obþinute înrestaurarea coloniei de hibernare aliliecilor din Peºtera Ciclovina Uscatã(Gheorghiu ºi col. 2009) unde creºtereapopulatiei de lilieci a fost de peste 80 deori, cât ºi experienþa noastrã în cunoaº-terea chiropterelor ºi a ataºamentului lorpentru adãposturile corespunzatoaremetabolismului din perioadele de mater-nitate ºi hibernare pentru care doar 5%din numarul peºterilor cunoscute inde-plinesc conditiile favorabile, considerãmcã putem sã anticipãm prezenþa viitoareîn acest sit ºi a altor specii (Myotisbechsteinii, M. capaccinii, M. dasy-cneme, M. daubentonii ºi M. nattererii)care vor popula adãpostul pentru mater-nitate ºi/sau hibernare.

Apreciem cã în aceastã peºterã colo-niile de lilieci vor putea fi regenerateîntr-un interval de 5-8 ani, pânã la unpotenþial de cca. 3-4000 de indivizi înperioada de hibernare ºi cca. 10-12.000de indivzi în perioada de maternitate, cucondiþia respectãrii proiectului propus.

În condiþiile nou create prin realizareaobiectivelor proiectului, se va asiguraposibilitatea îndeplinirii celor douãprincipale scopuri complementare careau în vedere restaurarea ºi conservareaadãposturilor de maternitate ºi hibernarea chiropterelor conform Legii 90/2000dar ºi posibilitatea practicãrii turismuluiîn peºterã pentru beneficiul comunitãþiilocale. Prin scopul sãu de a asiguracondiþii de compatibilitate în cadrulaccesului turistic printr-un adãpost dematernitate ºi hibernare a liliecilor, dar ºiprin soluþiile sale tehnice acest proiect areun evident caracter de unicat în zona deprotecþie ºi conservare a chiropterelor darºi de amenajare a unei peºteri turistice. Figura 7. Vederi ale Centrului de Vizitare de la Peºtera Muierilor de la Baia de Fier

BibliografieDiaconu G., Lascu C., Ponta C., 1980 –

Peºtera Muierilor, Editura Sport-tu-rism, 115 pp, Bucureºti.

Dumitrescu M., 1955 – Liliecii animalecare trebuie ocrotite, Ocrotirea Natu-rii, tom 3, 121-126 pp.

Dumitrescu M., 1961 – Din viaþa lilieci-lor, Natura, seria Biologie, tom 6,30-36 pp., Bucureºti.

Dumitrescu M., Tanasachi J., Orghidan T.,1962-1963 – Rãspândirea chiroptere-lor în R.P. Românã, Lucrãrile Institu-tului de Speologie „Emil Racoviþã”tom 1-2, 509-576 p, Bucureºti.

Gheorghiu V., Murariu D., 2007 – Rea-bilitarea unui adãpost de naºtere ºihibernare a liliecilor în peºtera Sfân-tul Grigore Decapolitul (MunþiiCãpãþânei-România), MiscellaneaChiropterologica, Rev. Fed. Rom. deChiro., 2, 4-14 pp, Bucureºti.

Gheorghiu V., Murariu D., Decu V., DoneA., Nistor V., 2007 – Cunoaºterea ºiprotecþia liliecilor din România, Ed.Universitarã, 126 pp., Bucureºti.

Gheorghiu V., Murariu D., Borda D.,Farcas A., Chachula O., 2009 – Ec-ological reabilitation and restorationof the hibernating colonies of chi-roptera from the Ciclovina UscatãCave, In: Petculescu A., Murariu D.,The first ecological reconstruction ofthe undergrund environment fromRomania – Ciclovina Uscatã Cave,Ed. Universitarã, 167 pp., Bucureºti.

Murariu D., Gheorghiu V., Nistor V.,2008 – A possible restauration of animportant hibernating and nurserybat colony in a turist’s cave fromRomania, Studii ºi comunicãri ºtiin-þele naturii, Muzeul Olteniei, tomXXIV, 174-179, Craiova.

Victor Gheorghiu: victorgheorghiu@yahoo.co.ukDumitru Murariu: dmurariu@antipa.roViorel Nistor: vnistor@yahoo.com

A

B

Turism în Peºtera MuierilorTurism în Peºtera Muierilor

48 SPEOMOND • 14 • 2009

LaosExpediþia „Laos 2010”, orga-nizatã de Asociaþia „GeokarstAventure” sub egida Federa-þiilor de Speologie din Româ-nia ºi Franþa, în perioada 15ianuarie - 14 februarie 2010,a avut ca scop explorarea ºijoncþionarea în premierã amarilor sisteme carstice sub-terane din Masivul Kham-mouane, dar ºi continuareaexplorãrii râului subteran XeBang Fai, unul din cele maiimpresionante sisteme carsti-ce cunoscute.

Câteva dintre rezultatele pre-liminare ale expediþiei:• Explorarea ºi topografiereaa peste 22 km de galerii depeºterã, din care un total de4,5 km galerii complet inun-date, explorate prin scufun-dare în premierã.

• Explorarea unui numãr depeste 40 de peºteri.

• Traversarea în premierã a 3sifoane ºi joncþionarea prinscufundare a peºterilor ThamKhamouk ºi Tham Deua înzona satului Ban Thathot,dupã scufundãri ce însumateau depãºit 450 m.

• Traversarea completã a unuimunte prin scufundare înpremierã, în râul subteran dinNam Kouang în zona satuluiBan That. Scufundarea repre-zintã un record prin cei peste400 m de galerii inundate ceau fost explorate.

• Depãºirea în premierã a si-fonului final din peºtera NamNon (din zona Nam Hinboun)ºi joncþionarea cu peºtera carese aflã în amonte Tham SongDang realizând astfel cel maimare sistem subteran dinLaos, ce depãºeãte la oraactualã 32 km.

• Explorarea în premierã asifonului amonte din PeºteraMarie Cassant, realizând tra-

versarea completã a munteluiprin galerii de peºterã.

• Scufundarea la cota -47 mcu aer comprimat, în resur-genþa Pue Pu, ceea ce repre-zintã un record.

• Realizarea celei mai lungiescalade în peºtera Xe BangFai, ce a depãºit 70 m deni-velare pe un perete completsurplombat.

• Prelevarea de probe dinforma endocarsticã numitã„cercul vrãjitorului”, pentruanalizã fizico-chimicã ulte-rioarã.

• Observarea faunei caver-nicole prezentã în apã ºi înaer, prin fotografiere, filmaresau observare directã.

„Pe lângã obiectivele speci-fice unei astfel de expediþii,ne-am implicat ºi în acþiuniumanitare, acordând ajutor(rechizite pentru ºcoalã ºi hai-ne) unuia dintre satele izolatedin junglã (Ban Nonping) ºimedicamente unei misiuniumanitare din Thakek” a de-clarat Tudor Marin.

Aceastã expediþie a fost pre-gãtitã prin alte 3 expediþii deexplorare ºi prospecþiune înLaos desfãºurate în anii 2006,2008 ºi 2009.

Alte detalii despre organi-zarea expediþieiAccesul în zonã s-a realizatpe parcursul a 3 zile prinintermediul a 2 avioane, 12ore de mers cu autobuzul, 1barca cu care s-a traversatMekong-ul, 9 ore de drum cucamionul ºi maºini 4×4.

Bugetul total al expediþiei afost de 60.000 Euro, pentru11 de participanþi.

Datoritã rezultatelor deosebiteobþinute în aceastã expediþie,precum ºi a bunelor relaþiidezvoltate pe plan local, sun-tem îndreptãþiþi sã sperãm la onouã participare la un astfel de

eveniment. În acest sens,Tudor Marin a mai declarat:„Am rãmas foarte plãcut im-presionat de zonele explorateºi mai ales de oamenii fasci-nanþi ai acestor locuri. Dindorinþa de a continua acti-vitatea ºi de a îmbogãþi rezul-tatele expediþiei Laos 2010,sper cã va exista ºi o viitoareexpediþie Laos 2011, la care sãparticipe din nou o echipãromâneascã”.

Aceastã expediþie nu ar fi fostposibilã fãrã sprijinul parte-nerilor ºi sponsorilor: Rom-car, Point P, Dimotrans, ERTIndustries, GESS, Thollet Vi-gnerons, CDS 01, Bubble Di-ving, Aquatabs, NouvelleFrontieres, Beal, Hitachi,Ogre Team, Les Serres duBaderand, Vivier Beganton,Adventure Camps, Top Plast,Tarvel, D-Link, Lasting Sys-tem, Au Vieux Campeur, SEF,Trend Furniture, Spelemat,Geosond, Fujitsu.

Parteneri Media:• www.alpinet.org• National GeographicRomania

• www.descopera.ro• www.hotnews.ro

www.ro.expe-laos.comwww.expe-laos.com

SUA / EuropaCiuperca Geomycesdestructans ºi sindromului„nasului alb” la lilieciCercetãri multidisciplinareefectuate de cãtre mai multecolective internaþionale despecialiºti au relevat pericolulreprezentat de „sindromulnasului alb” (WNS – WhiteNose Syndrome), cauzat deciuperca Geomyces destruc-tans asupra liliecilor aflaþi înperioada de hibernare. Ciuper-ca este înruditã cu Geomycespannorum , care cauzeazã di-ferite boli ale pielii la oameni.

Pânã în prezent, aceastã boalã,respectiv ciuperca, a fost iden-tificatã doar în America deNord, unde din 2006 pânã înprezent, a cauzat decesul apeste 1.000.000 de exemplare,conducând la exterminareamai multor populaþii. Recentînsã, un colectiv franco-irlan-dez a detectat prezenþa sindro-mului ºi pe Continentul Euro-pean (Franþa, zona Périgueux)la Myotis myotis.

Boala este asociatã în exclu-sivitate cu liliecii care hiber-neazã în mediu cavernicol ºise manifestã prin apariþia uneiciuperci asemãnãtoare uneipulberi: pe bot, urechi sauaripi. Exemplarele afectate deWNS nu au deloc, sau foartepuþine rezerve de grãsime.

Pentru moment nu se cunoaº-te exact dacã ciuperca esteprincipala responsabilã privindmoartea liliecilor, ori doar oinfecþie secundarã, dar pe par-cursul necropsiilor efectuatenu au fost depistate alte cauze.

Cercetãtorii au ajuns la 3 posi-bile scenarii:1. Ciuperca a ajuns doar re-

cent în Europa, întreaga po-pulaþie fiind periclitatã decontaminare, datoritã mi-graþiilor de peste 436 kmconstatate la Myotis myotis.

Stiri externe

SPEOMOND • 14 • 2009 49

Informaþii primite de la:TTTTTudorudorudorudorudor MARINMARINMARINMARINMARINJózsefJózsefJózsefJózsefJózsef ZIHZIHZIHZIHZIH

PPPPPaul-Erikaul-Erikaul-Erikaul-Erikaul-Erik DAMMDAMMDAMMDAMMDAMM

2. Ciuperca este prezentã demultã vreme în Europa, iarliliecii ar putea fi imuni.

3. Geomyces destructansafecteazã doar exempla-rele slãbite, sau suferind dealte boli.

Având în vedere riscul micro-biologic major al fenomenului,încã doar foarte puþin cunoscut,FSUE o considerã ca o prio-ritate majorã, fiind binecu-noscut efectul devastator alagenþilor patogeni transportaþide pe un continent pe altul. Înacest sens au fost formulateurmãtoarele recomandãri:- Respectaþi normele de ac-

ces în peºterã referitoare laperioada de hibernare ºigestaþie.

- Limitaþi accesul în peºterilecare au colonii de lilieci înperioada imediat premer-gãtoare celei de hibernare.

- Curãþaþi cu atenþie pieselede echipament înainte deaccesul în subteran, înspecial atunci când ele aufost utilizate în altã regiunecarsticã.

- Dacã identificaþi lilieciinfectaþi, raportaþi imediatla adresa office@frs.ro ºiWNS@socissi.it, pentru aputea realiza harta peºte-rilor ºi a zonelor infectate.

Georgia/AbkhaziaÎn luna august 2009, JózsefZih, membru al Clubului deSpeologie „Z” Oradea, a luatparte la o expediþie interna-þionalã de explorare în AvenulKrubera (Voronya), cea maiadâncã cavitate de pe Terra,atingând terminusul „uscat” alavenului. Situat în partea devest a Caucazului, pe platoulArabika, într-o zonã cu nenu-mãrate conflicte armate înultimele decenii, explorarea

avenului reprezintã cea maimicã dintre greutãþile care sepot ivi pe parcurs. Scopul acþi-unii, în care au fost implicaþispeologi din: Anglia, Irlanda,Lituania, Ungaria, Spania ºiUcraina, a fost realizarea uneiscufundãri autonome în sifo-nul terminal ºi instalarea unoraparate de mãsurã la -2080 ºi-2150.

Un numãr de 14 speologi,printre care ºi J. Zih, au ajunspânã la -2080, trecând de maimulte ori în apnee sifonul de la-1400, marea majoritate a parti-cipanþilor având rolul de „ºer-paºi” pentru cei 3 scafandriilituanieni. Instalarea debit-metrelor are ca scop inclusivconfirmarea ipotezei, conformcãreia la viituri, în sectorul finalse acumuleazã o coloanã deapã de peste 130 m înãlþime,periclitând viaþa exploratorilor.

Vom reveni cu amãnunte înurmãtorul numãr.

SUAÎn perioada 10-14 ianuarie2011 va avea loc în St. Louis,Missouri, „12th Multidisci-plinary Conference on Sink-holes and the Engineering andEnvironmental Impacts ofKarst”.

Józs

ef Z

IH

Platoul Arabika

Conferinþa (organizatã pentruprima datã în 1984) are ca scopschimbul de experienþã întregeologi ºi geografi – cei ce auca obiect de studiu carstul – ºiingineri, constructori ºi alþispecialiºti – cei ce se folosescde aceste informaþii la constru-irea ºi întreþinerea infrastruc-turilor, la protecþia mediului,alimentãri cu apã etc.

FranþaFederaþia Speologicã Euro-peanã (FSE) ºi Departamentultehnic al Uniunii Intenaþionalede Speologie (UIS) au plãcereade a vã invita sã participaþi lareuniunea „Spélé-O-Féminin”,ce va avea loc între 3 ºi 5 Apri-lie în Ardèche, Franþa. Estepentru prima oarã când uneveniment speologic interna-þional va aduna laolaltã femei-speolog din întreaga lume.Bãrbaþii sunt de asemeneabineveniþi. Spélé-O-Féminineste un proiect EuroSpeleo alFSE, organizat de ComitetulSpeologic FFS Rhône-Alpes,

în parteneriat cu Departamen-tul de Educaþie al UIS ºi diferiþisponsori ºi instituþii.

Ideea a apãrut ca urmare a des-coperirii faptului cã în diversecolþuri ale lumii femeile orga-nizeazã tabere pentru a practicaspeologia împreunã. Datoritãacestui fapt am ajuns la conclu-zia cã o reuniune a femeilor-speolog ne poate aduce benefi-cii, atât la plan uman cât ºi dinpunctul de vedere al practiciispeologice. Evenimentul vaavea loc în timpul Paºtelui, înRezervaþia Naturalã a CheilorArdèche-ului, zonã cunoscutãpentru nemeroasele peºteri ºisite-uri arheologice, situatãîntre Lyon ºi Marseille. În pro-gram vor fi vizite ºi explorãrispeologice, conferinþe, meserotunde, proiecþii de filme,expoziþii foto, seara de galã.

ItaliaÎn urma a 3 expediþii interna-þionale cu coordonare ungarã,desfãºurate în perioada 2009-2010, la Abisso Fonda-Sisma-Laricetto din cadrul sistemuluicarstic Gilberto (Monte Canin),cu un potenþial de denivelarede -1300 m, la care a participatºi József Zih, din partea „Z”,au fost descoperite ºi topogra-fiate 4200 m de noi galerii.Explorãrile vizeazã depãºireaterminusului situat la -710.

Nat

iona

l Cav

e An

d Ka

rst R

esea

rch

Inst

itute

50 SPEOMOND • 14 • 2009

Munþii BihorBazinul Vãii Crãiasa (3427)În versantul stâng al VãiiBrusturi, la cca. 510 m altitu-dine, speologii de la cluburileCristal Oradea ºi MontanaBaia Mare au efectuat maimulte ture de decolmatareîntr-o peºterã identificatã cuani în urma de Traian Curta(minerul al cãrui nume e legatde istoria descoperirii ºi ex-plorãrii Peºterii Urºilor). Înurma lucrãrilor a rezultat(pânã în prezent) o peºterãfosilã de cca. 50 m dezvol-tare, cu 2 intrãri, ale cãreigalerii de dimensiuni relativmodeste se dezvoltã pe unnivel aproape orizontal. Di-recþia generalã a peºterii estesud-vest ºi prezintã un slabcurent de aer.

Bazinul Poiana Ponor(3442)Cristal Oradea, împreunã cuParcul Natural Apuseni audemarat lucrãrile de sistema-tizare a acestui bazin. Deºilucrãrile sunt încã în curs ºirezultatele finale vor fi pre-zentate într-o lucrare maiamplã, dorim sã prezentãm

succint douã cavitãþi, a cãrordescoperire în premierã aconstituit o surprizã:

Avenul Moldovenilor, unaven cu o intrare de dimen-siuni semnificative (8/3 m),coboarã pânã la -30 m ºi însu-meazã 76 m dezvoltare.

Sistemul Deversor. Situat înversantul stâng al vãii dever-sor a Poienii Ponor, sistemule constituit din joncþionareadintre Avenul Mare din de-versor ºi Peºtera Mare din de-versor. Ambele cavitãþi auintrãri de dimensiuni impor-tante, 7/3 m secþiunea puþuluide intrare în aven ºi 4 m lã-þime / 5,5 înãlþime, portalulpeºterii. Dezvoltarea galeri-ilor acestui sistem atinge325 m ºi o denivelare de-53 m.

Bazinul Bãlileasa ºi BazinulVãii Cetãþilor (3441)În timpul unor prospecþiunide suprafaþã desfãºurate înprimãvara anului 2008, AncaArdelean (Parcul NaturalApuseni) ºi Adrian Kondacs(Cristal Oradea) identificã la850 m N faþã de portalulCetãþilor Ponorului pe o valeseacã, un ponor. Explorarea ºi

cartarea efectuate în varaaceluiaºi an dezvãluie o cavi-tate cu o dezvoltare de 48,5 mºi o denivelare negativã de-15,5 m.

Intrarea în Ponorul Lelii esteo verticalã de 6 m, cu un pu-ternic curent de aer, dupã caregaleria continuã cu un planînclinat. Spre final, peºtera seramificã, formând un sistemlabirintic. Activul temporar alpeºterii se pierde în aluviuniîntr-o galerie îngustã fãrãcurent de aer.

În aval faþã de acest ponor seaflã avenul Lelii care de ase-menea prezintã un puterniccurent de aer ºi este colmatatcu buºteni. Aici s-a atins cotade -5 m, dar se vede o conti-nuare promiþãtoare.

Vãrãºoaia-Padiº-BogaO echipã interclub Z - Cristal- Politehnica Cluj coordonatãde J. Zih, O. Pop ºi G. Frãþilã,a continat explorãrile în zonasistemului Vãrãºoaia-Padiº-Boga.

În Peºtera din ªesul Padiº(R2) a fost repetatã colorareacu fluoresceinã efectuatã înluna august, parþial compro-misã de cãtre debitele mici aleapelor. Peºtera reprezintã unlabirint haotic, puternic afectatde prãbuºiri, parcurs de uncurs activ având debitul decca. 10 l/sec care provine din2 afluenþi. Explorarea afluen-tului sudic a condus la desco-perirea a peste 300 m de noigalerii, printre care ºi a 2 sãlide 20/10 m. Întreg afluentulevolueazã sub depozitele pa-leocarstice din ªesul Padiº. Afost depãºit de asemenea ºisifonul aval atins de D. Pitic înaugust, realizându-se o înain-tare de cca. 70 m.

Au fost continuate lucrãrilede decolmatare la „prea-pli-nul” superior al IzbuculuiBoga, începute în 1992. Dupã

escavãri masive s-a reuºit oavansare de peste 10 m, insu-ficientã însã pentru a penetradopul de aluviuni.

Pãdurea CraiuluiBazinul vãiilor Meziad ºiBeiuºele (3700)Anca Ardelean (PNA) ºi DanPitic (Cristal Oradea) explo-reazã ºi carteazã un mic aven(L: 97 m ºi deniv. -28,5 m)situat în cariera Cresuia, (înpartea superioarã a VãiiBinsele). Cavitatea s-a deschisrecent în urma înaintãrii fron-tului de exploatare a cariereide calcar. O galerie scurtã deacces, mai îngustã ºi descen-dentã, conduce deasupra unuipuþ de 11 m. Galeria coboarãîn continuare, pâna aproape dezona finalã, unde oferã maimulte variante de înaintare.Printr-un puþ de 7 m se poateajunge la un curs activ, cudebit relativ scãzut, al cãruiizvor se poate observa la bazacarierei. Alte 2 galerii carepornesc din zona puþului de

ULTIMA ORÃÎn luna februarie 2010 oechipã a Clubului Z condusãde J. ZIH a efectuat un bi-vuac de 6 zile în Avenul V5.Cu aceastã ocazie au fostcontinuate explorãrile înzona Râul Renghii, unde afost instalatã o tabãrã îna-intatã (nr. 3). Au fost cartaþi1200 m de noi galerii, prin-tre care ºi o salã de peste100 m lungime. Terminusulpe activ, situat undeva subcentrul de vizitare „Padiº” alParcului Natural Apuseni,este un lac, a cãrui traver-sare va necesita utilizareaunor costume de neopren.Dezvoltarea cartatã a siste-mului V5-V24 (Frigiderullui Gigi) atinge 19.250 m.

Stiri interne

SPEOMOND • 14 • 2009 51

7 m sunt colmatate cu sedi-mente.

Dupã o perioadã îndelungatãîn care lucrãrile la PeºteraRaii au fost sistate datoritãrestricþiei impuse de sifonulde la intrare, în toamna anului2009 speologii de la CristalOradea au reuºit sã depã-ºeascã, dupã încã douã turede derocare, vechiul termi-nus. S-au mai gãsit astfelaprox. 150 m pe galeria prin-cipalã ºi se pare cã explorareas-a încheiat. Din pãcate sezo-nul ploios a impiedicat fina-lizarea cartãrii, care s-a amâ-nat pentru anul urmator.

Bazinul Vãii Sohodol(3701)În galeria de preaplin a izbu-cului Cãbeºti, Marius Florea(Cristal Oradea) a identificato galerie nouã, îngustã, darpenetrabilã care prezintã uncurent semnificativ de aer.Într-o turã ulterioarã s-a con-statat cã în zona de intrare apreaplinului a avut loc o prã-buºire recentã, dar curentulrãmâne sesizabil. Explorareaa fost suspendatã momentandin cauza instabilitãþii blocu-rilor prãbuºite.

Bazinul Vãii Groºilor -Secãtura Brãtcanilor (3712)Ieºind în evidenþa prin cei-100 m, Avenul Paºcalãu aintrat în atenþia ClubuluiCristal la începutul anului2009. În urma unei ture deidentificare a avenului, des-pre care se ºtie cã se gãseºte

în curtea unui localnic dinDamiº s-a constatat cã intra-rea avenului este închisã per-manent cu un strat vegetal.Ulterior, cu acordul propri-etarului s-a încercat o turã dedecolmatare a intrãrii ºi dupãpatru încercãri (2×2×1,2 m)s-a redeschis avenul. Au ur-mat mai multe ture: de echi-pare TSA a avenului pânã laterminusul cunoscut, balizareºi ulterior marcare cu fir ghida zonei de prãbuºiri ºi dero-care în diferite porþiuni, in-clusiv terminusul. S-a depãºitacest pasaj, explorându-se osuccesiune de puþuri ºi sãri-tori, legate între ele prin pa-saje destul de strâmte. Termi-nusul actual ajunge la aprox.-150 m ºi este sub forma uneidiaclaze la baza cãreia curgeun mic activ, fiind necesarenoi lucrãri de derocare. În pa-ralel s-au început ºi lucrãrilede recartare.

Cristal colaboreazã aici cuMontana Baia Mare ºiSpeodava ªtei.

Defileul Criºului RepedeÎn luna decembrie 2009 I.Orãºeanu (Asociaþia Hidro-geologilor din România) ºi P.Damm („Z” Oradea) au ins-talat un „diver” în activulPeºterii Ungurul Mare, caretimp de 3 sãptãmâni a înre-gistrat variaþiile de debit ºitemperaturã ale cursului sub-teran. Ca urmare a mãsurã-torilor a fost confirmatã func-þionarea intermitentã, întreanumite valori ale debitului, a

sifonului emergent din aceas-ta peºterã.

Valea LazuriAu fost contiuate explorãrileîn sistemul Runcºor - Bulbucide cãtre o echipã „Z” Oradeacoordonatã de Zsolt Polacsekºi Zsuzsa Szittner. În PeºteraCraiului o escaladã artifici-alã de cca. 20 m a condus ladescoperirea a 2 sãli suspen-date, bogat concreþionate darcare revin în parcursul cu-noscut dupã 100 m. PeºteraCraiului are în prezent 5,5 kmlungime ºi 114 m denivelare.

În paralel au continuat lucrã-rile de topografie în Peºteracu Ferigi (1,5 km lungime,-114 m denivelare) ºi PeºteraCaprei (1 km lungime). Pen-tru anul 2011 se preconizeazãeditarea unei monografii com-plexe a sistemului.

Zona Birtin - ªuncuiuºD. Pitic, D. Lazãr, T. Bruncsák(Cristal Oradea), P. Damm(„Z” Oradea) în parteneriat cuo echipã a Montana BaiaMare condusã de M. Tãmaº aureluat explorarea sifoanelordin zona Birtin - ªuncuiuº

Zsuz

sa S

ZITT

NER

52 SPEOMOND • 14 • 2009

prin utilizarea unor moto-pompe. În urma a douã acþi-uni, a fost depãºit sifonul dinP. cu apã de la Birtin, lungde cca. 20 m. În urma eva-cuãrii apei au rãmas 3 sifoanedeschise, determinate de acu-mulãrile de aluviuni, careînsã au putut fi depãþite cuuºurinþã. Din nefericire sifo-nul debuºeazã în segmentulcunoscut al P. Mari de laBirtin. Continuarea necesitãderocãri importante.

A fost realizat ºi un experi-ment de pompare a IzbuculuiCiunta (ªuncuiuº). În decursde o orã de pompare s-a obþi-nut o scãdere a nivelului ape-lor de aproape 1 m. UlteriorC. Dale (Cristal Oradea) areuºit sã parcurgã sifonul (dincauza secetei), pânã la col-matajul semnalat de scafan-drii de la CSA Cluj în anii’80, considerând ca impro-babil succesul unei eventualeactiuni de decolmatare.

Munþii RodneiBazinul Superior al IzeiMontana Baia Mare a conti-nuat lucrãrile de explorare-sistematizare a bazinului su-perior al Izei, descoperind 3noi peºteri de mici dimen-siuni.

În Peºtera Iza, mai multe ac-þiuni ale clubului Montana încolaborare cu Cristal Oradeas-au soldat cu descoperirea apeste 500 m de galerii. Înzona intrãrii în peºterã,

printr-o decolmatare scurtã,M. Tãmaº ºi O. Amati aujoncþionat o galerie de cca.100 m cu Peºtera nr. 2 de laPonorul Izei (în prezent Intra-rea 3). Galeriile cartate însectorul Afluentului (GaleriaMontana - sectorul Hatvan,Afluentul Afluentului - secto-rul 7 Strãzi ºi Galeria Proteus)totalizeazã peste 450 m. Înprezent dezvoltarea peºteriieste de 4238 m, pentru o de-nivelare de 181,6 m.

În Peºtera Izvorul Izei, G.Rajka ºi N. Nemes Nagy auexplorat ºi cartat sifoanele 3(10 m lungime) ºi 4 (40 mlungime) ºi galeriile aeratedintre ele, pe o lungime totalãde circa 200 m. Explorarea s-a oprit în sifonul 5, la o adân-cime de 9 m. În aceeaºi peº-terã, mai multe echipe de laMontana au început decol-matarea unei galerii fosile cucurent de aer, situatã la 5 mdeasupra cursului activ. Gale-ria decolmatatã are în prezentcca. 30 m lungime iar dezvol-tarea totalã a peºterii a depãºit700 m.

Zona Piatra AlbãÎn zona Piatra Albã au fostdescoperite 3 peºteri noi dez-voltate în ºisturi cristaline:Peºtera cu Ferestre din PiatraAlbã, (18,5/- 6,5 m), PeºteraIsoscel din Piatra Albã (6,3/-2 m), Peºtera Aven nr. 2 dinPiatra Albã (13/-7,5 m), car-tate în iunie 2009 de cãtre M.Todoran, R. Todoran ºi O.Todoran.

Podiºul Someºan (SJ)Izbucul Zugãu - RãstociÎn 25.07.’09 I. Rist a efectuato scufundare în Izbucul Zugãu(Rãstoci - SJ) ºi a descoperit onouã ramurã a sifonului, cu unclopot de aer situat într-unhorn. Apa tulbure a împiedicatcontinuarea explorãrii. Scu-fundarea a durat 10 min ºi s-auparcurs 37 m.

Zona Bizuºa - ValeaSecãturiiÎn zonã au fost descoperite 3avene de mici dimensiuni,dintre care se remarcã Av. dinªesuþ (-5,2 m) – prima cavita-te semnalatã în marnocalca-rele formaþiunii de Bizuºa ºiAvenul Grozii (12,2/-9 m), acãrui intrare este acoperitã deo placã de calcar de cca 2tone care urmeazã sã fie înde-pãrtatã cu mijloace mecani-zate (TAF). În marnocalca-rele formaþiunii de Bizuºa aufost descoperite mai multeponoare active, precum ºi ocavitate ce funcþioneazã ca oestavelã, prima de acest feldin Podiºul Someºan.

Au fost recartate Peºtera de laBizuºa ºi Peºtera din PoianaSecãturii, explorate anteriorde Cepromin Cluj-Napoca ºirespectiv CSER Bucureºti. ÎnPeºtera din Poiana Secãturii,D. Pitic (Cristal Oradea) ºi T.Tãmaº (Montana Baia Mare)au descoperit, dupã douãdecolmatãri, continuãri peambele galerii ale peºterii,care atinge în prezent cca.60 m dezvoltare. Una din ga-

lerii trece probabil pe subdrumul national Dej - BaiaMare.

Fântâna lui Pavel este o peº-terã a cãrei intrare se aflã înfântâna unei case din locali-tatea Luminiºu (com. Ileanda,jud. Sãlaj). Puþul fântânii, de5,2 m, intercepteazã la adân-cimea de 4 m o galerie de 4-5 m lãþime ºi 1,4-1,7 m înãl-þime, parcursã de un mic cursactiv. Pârâul subteran provineîn principal dintr-un ponoraflat în apropiere, dar pentrualimentarea cu apã a fântâniieste folosit un mic afluent destânga captat din subteran.Galeria unicã a peºterii, dez-voltatã la contactul marne-calcare oligocene, scade trep-tat în dimensiuni spre aval,ultimul tronson de 50 m pânãla sifonul terminal fiind par-curs târâº. La data primeiexplorãri (iulie 2008), galeriaera parcursã de curent de aerºi au fost observate ºi urme deanimale (ºobolani ºi vulpi)care intrau pe la un izbucsituat la cca 10 m de terminu-sul actual. Prãbuºirea tavanu-lui dupã inundaþiile din 25iulie 2008 a fãcut imposibilãparcurgerea galeriei pânã laizbuc. Peºtera a fost cartatã deT. Tãmaº, O. Negrean ºi B.Mureºan (Montana) pe o lun-gime de 201 m ºi o denivelare(cu tot cu fântânã) de -19,5 m.

Zona CuciulatM. Todoran ºi B. Mureºan(Montana) au gãsit continua-rea pe nivelul fosil superior alPeºterii Lii, a doua ca lungi-me din Pod. Someºan, undeau explorat o galerie de cca200 m. Mai multe ture înaceeaºi peºterã au avut cascop golirea sifoanelor 2 ºi 3(explorate anterior de sca-fandri) de pe nivelul fosilinferior al peºterii, folosindpompe submersibile, furtuneamorsate ºi gãleþi. Dupã tre-cerea sifoanelor, O. Negrean(Montana) a depãºit terminu-sul 1994 de pe Galeria Aflu-entului vestic, explorând cca.50 m pânã la o prãbuºire care

SPEOMOND • 14 • 2009 53

blocheazã complet galeria.Peºtera Lii atinge în prezent1510 m dezvoltare.

Valea Ascunsã - ValeaPurcãreþuluiAu fost cartate trei cavitãþinoi: Avenul cu Puºcãturi dinV. Ascunsã, Biserica Draculuiºi Avenul Fraþii Jderi. Ceamai importantã este AvenulFraþii Jderi, deschis dupã maimulte ture de decolmatare deD. Cãlean, M. Tãmaº, T.Tãmaº, T. Minghiraº, M.Todoran (Montana), D. Pitic(Cristal) ºi M. Botez. Avenul,cartat de T. Minghiraº ºi M.Todoran (Montana), are odezvoltare de 50,3 m ºi odenivelare de -25 m.

Bazinul Vãii Bârsãului -4002Dupã mai multe ture de decol-matare în terminusul Peºteriide la Vãrai, O Negrean, A.Dan ºi B. Mureºan (Montana)au descoperit un sistem depuþuri ºi hornuri care dreneazãun curs activ independent decel de la intrarea peºterii.Dezvoltarea estimatã a Peºteriide la Vãrai este de 450 m.

Membrii clubului Montanaau descoperit lângã satulPrislop, Peºtera Izvorul dinCoasta Vlãdicii, care funcþio-neazã ca afluent de dreapta avãii Prislop. Dupã decolma-tarea intrãrii, peºtera a fostexploratã ºi cartatã pe o lun-gime de 51,2 m ºi o denivela-re de +1,5 m. Foarte aproapede nivelul de bazã local, peº-tera a fost formatã în regimepifreatic. Galeria unicã for-matã în regim înecat prezintãsecþiuni de 1/1,4 m, lãrgindu-se doar în zonele cu prãbuºiri.Sifonul terminal nu este plon-jabil din cauza dimensiunilormici.

Avenul din Fundul Labului dela Prislop aflat pe proprietatealui D. Ciurte (Montana BaiaMare) a fost decolmatat, ex-plorat ºi cartat în 02.05.2009 ºi13.12.2009. Avenul are o de-nivelare de -11,5 ºi o dezvol-tare în jur de 20 m.

Gabor Halasi 1953-1984

De 25 de ani în amintirea noastrã!

Duminicã, 11 noiembrie 1984, Gabor Halasirãmânea în veºnica explorare a sifonului de laIzbucul Izbândiº. Era a douãzecea explorarefãcutã de Gabor în acel sifon.

Departe de a fi un înþelept adaptat vremurilor,Gabor a dorit sã-ºi trãiascã viaþa intens, sãschimbe lumea ºi starea de lâncezealã. Cei ca elsunt purtãtorii progresului omenirii.

Apreciindu-i performanþele explorative: 145 desifoane, mii de metri descoperiþi ºi cartografiaþi,el e în amintirea noastrã ca un deschizãtor dedrumuri ºi dãtãtor de luminã pentru generaþiilespeologice nãscute ºi nenãscute. Gabor a lãsat înurmã un moºtenitor moral: Clubul de Speologie„Cristal” ºi spiritul cã speologia înseamnã prie-tenie ºi trãire intensã.

Avenul din Cariera de SubPiatrã este un aven tectonicsituat în fruntea unei faleze peo falie. A fost descoperit de M.Todoran ºi a fost derocat ºicartat de cãtre primul, împre-una cu T. Minghiraº ºi R.Mureºan Raul. Este dezvoltatîn calcare ºi are 8,1 m lun-gime, iar denivelare -7,3 m.

Bazinul 4060A fost descoperitã PeºteraBursucilor din Dâmbul luiDãnilã, Dl. Corbului. Peºtera,dezvoltatã în calcare eocene, afost decolmatatã, exploratã ºicartatã de T. Minghiraº, M.Todoran ºi I. Bereº în data de23.08. 2009. Dezvoltarea peº-terii este de 22,5 m, denive-larea -1,2 m ºi este un bunadãpost pentru bursuci.

Informaþii primite de la:AAAAAdriandriandriandriandrian KONDACSKONDACSKONDACSKONDACSKONDACS

CristinaCristinaCristinaCristinaCristina IANCIANCIANCIANCIANCTTTTTudorudorudorudorudor TÃMAªTÃMAªTÃMAªTÃMAªTÃMAª

BogdanBogdanBogdanBogdanBogdan MUREªEANMUREªEANMUREªEANMUREªEANMUREªEANTTTTTraianraianraianraianraian MINGHIRAªMINGHIRAªMINGHIRAªMINGHIRAªMINGHIRAªJózsefJózsefJózsefJózsefJózsef ZIHZIHZIHZIHZIHOvidiuOvidiuOvidiuOvidiuOvidiu POPPOPPOPPOPPOP

PPPPPaulaulaulaulaul DAMMDAMMDAMMDAMMDAMMZsoltZsoltZsoltZsoltZsolt POLPOLPOLPOLPOLACSEKACSEKACSEKACSEKACSEK

Atunci când colegii de laSpeozarand ºi speologii de laPrusik îmi arãtau un canin deUrsus spelaeus, gãsit în aluvi-unile Topliþei, i-am spus luiMarius:„trebuie sã gãsiþi po-norul!” Marius conduce cu-rând echipa la locul bãnuit ºilupta cu stânca ºi strâmtorile îiduce pe colegi în sanctuarulBãtrânului Urs. Oase ºi am-prente pe argilã le aratã des-coperitorilor viaþa care a exis-tat aici cu mii de ani în urmã.

Marius, îndrumãtorul noiigeneraþii de speologi de laSpeozarand, ia toate mãsurileca somnul Bãtrânului Urs sãnu fie deranjat. S-au limitatvizitele, au fost invitaþi speci-aliºti ai Institutului de Speo-logie, s-au început cartãrile cucompetenta echipã a clubuluiProteus, în respectul absolutfaþã de odihna strãmoºuluidispãrut. Pânã la începereaunei campanii de cercetãri ºifinalizarea documentaþieipentru statutul de rezervaþie,colegii de la Speozarand pri-mesc aprobarea ca peºtera sãfie închisã. Efortul închiderii

cu un dop de beton revinespeologilor de la cluburileSpeozarand ºi Proteus. Seaºterne din nou liniºtea însanctuarul Bãtrânului Urs, înaºteptarea unei legitime recu-noaºteri.

Într-o zi, doi foºti speologi dela Speozarand frustraþi desoartã prin realizãri îndoiel-nice ºi un enigmatic speologde pe Valea Arieºului, descindla anonima intrare a ponoru-lui, înarmaþi cu scule perfor-mante de spargere a betonului.Începea astfel revolta ºi neli-niºtea Bãtrânului Urs, a cãrorurme sunt deranjate din mile-nara lor odihnã prin meschineinterese a unor indivizi caredoresc sã-ºi facã un „nume”.

Cu cei trei care au atentat laliniºtea Bãtrânului Urs strãbã-team odinioarã drumurileîntunecate ale peºterilor, bu-curându-ne de frumuseþilelor. Nu ºtiu dacã decepþiile lestrângem odatã cu povaraanilor, dar marea mea deza-mãgire este cã astãzi trebuiesã spun: ei au fost prieteniimei!

Revolta marelui urs ºimarea mea dezamãgireTraian „Bebe” Bosdoc • „Speozarand” Brad, Membru de Onoare al

Federaþiei Române de Speologie

54 SPEOMOND • 14 • 2009

Întocmit: Paul-Erik DAMM (F.R.S., Comisia PublicaþiiColaboratori: V. Lascu, F. Papiu, J. Zih, O. Pop, M. Besesek, V. UrsuConsultant: B.P. Onac

Peºtetile din România cu dezvoltare peste 10 kmNr. Cavitatea Masivul Dezvoltare

mDenivelare

mSursa Anul

1 Peºtera Vântului Pãdurea Craiului 42.16534.673 (recartat)

+170 International Caver 5www.csacluj.ro

19932009

2 Sistemul Humpleu Bihor 40.000 -314 Speomond 13www.humpleu.ro

2008-2009

3 Peºtera Hodobana Bihor 22.142 181 (-121; +60) Speomond 9-10 2005

4 Complexul Topolniþa Podiºul Mehedinþi 20.500 127 (-109; +18) Catalogul Sistematic 1982

5 Sistemul Ciur Ponor - Topliþa deRoºia

Pãdurea Craiului 20.150 228 (-203; +25) Speomond 13 2008

6 Sistemul Vãrãºoaia (V5+V24) Bihor 19.250 -653 Speomond 13 2007

7 Peºtera Tãuºoare Rodnei 18.107 461 (-356; +105) Speomond 12 2007

8 Peºtera din Valea Rea Bihor 16.357 -372 Speomond 2009

9 Sistemul Zãpodie Bihor 12.048 178 (-162; +16) Catalog sistematic 1982

10 Peºtera ªura Mare ªureanu 11.123 425 Ecocarst 4 2003

11 Peºtera Polovragi Cãpãþânii 10.350 87 (-62; +25) Buletin Focul Viu 2009

12 Peºtera Cornilor Pãdurea Craiului 10.140 112 Buletin C.C.S.S. 1987

Peºtetile din România cu denivelare peste 300 mNr. Cavitatea Masivul Denivelare (m) Dezvoltare (m) Sursa Anul1 Sistemul Vãrãºoaia (V5+V24) Bihor -653 19.250 Spelunca 2007

2 Avenul de sub Colþii Grindului Piatra Craiului -561,5 853 Travaux, Ecocarst 1 2002

3 Peºtera Tãuºoare Rodnei 461 (-356;+105) 18.107 Speomond 12 2007

4 Peºtera ªura Mare ªureanu +425 11.123 Ecocarst 4 2003

5 Peºtera din Valea Rea Bihor -379 16.357 Speomond 2009

6 Peºtera din Dealul Secãturii Bihor -366 2.005 Speomond 2008

7 Avenul Stanu Foncii Pãdurea Craiului -339 4.106 Carstul din PãdureaCraiului

1988

8 Sistemul Humpleu Bihor -314 42.000 Speomond 13www.humpleu.ro

2008-2009

Raport asupra taberei decercetare speologicã dinperioada 01-10 august 2009desfãºuratã în zonaVãrãºoaia, Munþii BihorClubul de speologie„Z” aorganizat în perioada 01-10august 2009 o tabãrã de cerce-tãri speologice ºi hidrogeolo-gice în zona Vãrãºoaia - Padiº,pe teritoriul administrativ alParcului Natural „MunþiiApuseni”. La tabãrã au parti-cipat 42 persoane.

Tabãra a fost amplasatã înPoiana Vãrãºoaia - Nord (laGroapã) având ca participanþi,în afara organizatorilor, mem-bri ai cluburilor de speologie:„Politehnica” Cluj, „Cristal”

Oradea, „Czaran Gyula”Tinca, „Zarand” Brad, „FoculViu” Bucureºti, Serviciul Pu-blic Salvamont-SalvaspeoBihor, Asociaþia Hidrogeolo-gilor din România, FederaþiaMaghiarã de Speologie.

Tabãra a avut ca scop cerce-tarea multidisciplinarã a siste-melor hidrocarstice Vãrãºoaia- Boga ºi Paragina-IzvorulUrsului dupã cum urmeazã:

1. Peºtera din ªesul Padiº(R2)Principalul efort explorativ altaberei a fost axat asupra Peº-terii din ªesul Padiº (R2),obiectiv în care au fost reali-zate importante progrese (des-coperirea a peste 1 km de noi

galerii), care însã nu au con-dus la joncþiunea cu AvenulV5, al cãrui terminus se situ-eazã la mai puþin de 200 mdistanþã aerianã.

A fost efectuatã o colorare cufluoresceinã a cursului activdin Peºtera din ªesul Padiº(R2), rezultatele fiind în pre-zent în curs de evaluare.

2. Avenul V5A fost efectuatã o singurã turã,cu scop fotografic (A. Szuhai,A. Posmoºanu, M. Teuºdea)pânã la cota -70 (Sala cu Ara-gonite).

3. Peºtera ªura BoghiiÎn Peºtera ªura Boghii a fostefectuatã o escaladã în hornuldin zona terminalã, pe o dife-

renþã de nivel de cca. 40 m(Ioan Czibulak „Foka”,Ovidiu Pop). Acþiunea a fostîntreruptã din lipsã de timp ºimateriale.

4. Sistemul Paragina-IzvorulUrsuluiA fost efectuatã o operaþiunede pompare a apelor din sifo-nul de intrare al IzvoruluiUrsului cu ajutorul unei moto-pompe având debitul de 10 l/s.În urma a cca. 15 ore de pom-pare s-a reuºit o scãdere anivelului apei care sã permitãaccesul pe o lungime de cca.100 m. Înrãutãþirea condiþiilormeteo a întrerupt activitãþile,care vor fi reluate anul viitor.

Paul-Erik DAMM

SPEOMOND • 14 • 2009 55

Traian CONSTANTINESCU,Masivul Piatra Caiului –studiu geomorfologic,Editura Universitarã,Bucureºti, 2009Lucrarea reprezintã teza dedoctorat susþinutã în urmã cu15 ani de cãtre regretatul cer-cetãtor Traian Constantinescu.Lucrarea este structuratã înpatru pãrþi, în care sunt pre-zentate caracteristicile geogra-fice, în mod special cele geo-morfologice, ale masivului pecare autorul l-a studiat timp depeste 40 de ani. Abordareasubiectului este clasicã, cele148 de pagini de text fiindînsoþite de 39 figuri, diagrame,planuri de peºterã ºi hãrþi, 10tabele cu date cantitative ºi 35de fotografii.

Dupã o prefaþã elogioasã sem-natã de prof. univ. dr. SilviuNeguþ sunt prezentate repereleistorice ale cunoaºterii masi-vului.

În prima parte a lucrãrii suntexpuse individualitatea geo-morfologicã de „creastã înaltãºi unitarã”, poziþia geograficã,contactul cu unitãþile vecine ºilimitele masivului. Urmeazãanaliza cantitativ-calitativã areliefului, elementele morfo-grafice ºi morfometrice, prin-cipalele particularitãþi geo-morfologice – diferenþele întrepãrþile de nord ºi sud, precumºi între cei doi versanþi (ma-croversanþi), particularitãþilemorfostructurale ºi carstul decreastã înaltã.

Dupã o prezentare consistentãa alcãtuirii geologice ºi a parti-cularitãþilor structural tecto-nice, partea a doua trateazãgeneza ºi evoluþia masivuluiîntr-un context regional mailarg, evoluþia reþelei hidrogra-fice ºi modelarea actualã areliefului (potenþialul morfo-dinamic, principalele procesegeomorfologice actuale), pre-cum ºi fenomenele ºi proce-sele de risc geomorfologic.

În partea a treia sunt carac-terizate principalele tipuri derelief: stuctural – (HogbackulPiatra Mare ºi Cuesta Pietri-cica, precum ºi formele struc-turale secundare), periglaciar(relieful rezidual, grohoti-ºurile, „golurile” periglaciare,etajele crionival superior ºinivocriogen inferior), carstic(exocarstul cu vãile carsticetip ,,Piatra Craiului”, lapiezu-rile, dolinele, dar ºi endocars-tul). La acest ultim tip de reliefeste prezentat inventarul com-plet al peºterilor din masivfiind prezentate detaliat celemai importante goluri carstice.Tangenþial sunt expuse ºi pro-blemele legate de circulaþiaapelor subterane, fiind delimi-tate unele bazine hidrocar-stice. Nu trebuie trecutã cuvederea încercarea autoruluide a demonstra existenþa unorforme de relief puse pe seamaglaciaþiunii pleistocene, pre-cum cele din vãile de pe ver-santul nord-vestic.

Partea a patra prezintã regio-narea geomorfologicã (unitã-þile taxonomice) – HogbackulPiatra Mare (cu cei doi ver-sanþi, cel vestic ºi cel estic), Cu-esta Pietricica (frontul ºi rever-sul cuestei), diferenþiate însubunitãþile calcaroase ºi con-glomerato-calcaroasã, supra-faþa Plaiul Mare (suprafeþelecentrale - Plaiul Mare, PlaiulMic - Plãic ºi vãile periferice).

Rezultatul unei îndelungateactivitãþi de documentare ºicercetare pe teren, lucrareaeste o realã contribuþie la cu-

noaºterea ºi înþelegerea pro-blemelor geomorfologice alePietrei Craiului fiind, în egalãmãsurã, un important punct deplecare pentru cercetãrile geo-grafice viitoare. Am pãºit prinaceleaºi locuri parcurse deautor, încercând sã duc maideparte munca acestuia, iniþialîndrumatã de cãtre el, ulteriorde una singurã.

Pentru toþi cei interesaþi demunte, de geografie în ansam-blu sau numai de geomor-fologie sau carstologie, lucra-rea este o piatrã de temelie.

În final se cuvine sã menþi-onãm contribuþia altruistã adomnilor dr. Cristian Goran ºiMarius Vlaicu, colegi ai auto-rului, la pregãtirea pentru tipara acestui volum.

Anca Munteanu, Focul Viu Bucureºti

Centrul pentru AriiProtejate ºi DezvoltareDurabilã Bihor (CAPDD),Prin Munþii ApuseniAlbumul fotografic „PrinMunþii Apuseni” nu este nu-mai un demers artistic, ci ºi unproiect pentru viitor. Este orugãciune nãscutã din nãdej-dea celor ce cred în om ºi înnaturã, pentru pãstrarea unuipatrimoniu unic în lume, acelaal Munþilor Apuseni.

Albumul este realizarea unorartiºti fotografi, care îºi preþu-iesc arta aºa cum preþuiesc na-tura ºi oamenii. Acest lucru dã

valoare creaþiei ºi încearcã sãvã aducã mai aproape demesajul nostru, sã vã îndemnela o cãlãtorie pe tãrâmulApusenilor, sã vã poarte pecolinele unduitoare unde uitaþide necazuri ºi conflicte, sãdescoperiþi singuri adevãrullucrurilor. Proiectul nostrueste, dincolo de tehnica ima-ginii, un poem închinat unuipãmânt al oamenilor, unde trã-irile autentice provoacã senti-mentul împlinirii interioare.

Viorel Traian LASCU

Lucian BUªU,Prin adâncurile Carpaþilor– Pe tãrâmul strãluciri-lor de cristalA trecut ceva timp de la lan-sarea cãrþii lui Lucian Buºu,„Prin adâncurile Carpaþilor– Abisuri întunecate ºi râurifãrã stele”.

Se aflã în curs de apariþie volu-mul doi, „Prin adâncurileCarpaþilor– Pe tãrâmul strã-lucirilor de cristal”. Veþi puteaciti despre „cetãþi” ce n-au avutnicicând arcaºi ºi catapulte,despre comoara de la Chiºcãu,veþi pãtrunde în înfricoºãtoareadâncuri hadesiene dintr-ofrumoasã „Lume Pierdutã” ºiveþi merge pe urmele lui Homosapiens fossilis. Ca în fiecarecarte, Lucian Buºu ne prinde înfarmecul poveºtilor de tabãrã,fãrã a intra în foarte multedetalii tehnice, oferind o lec-turã relaxantã.

Speomedia

56 SPEOMOND • 14 • 2009

2 The Glacier and themayorArticle by C. Lascu, presentsan apparently paradoxical si-tuation: how the “experts” inenvironmental engineeringcan destroy a natural monu-ment using EU-funded pro-jects. The construction of apaved road crossing the “Dra-gons Garden” - Rodneimountain in order to create“something beautifull”, is acriminal action against theRomanian glaciokarst.

3 Maja Arapit 2009The expedition was grantedby European Federation ofSpeleology as Euro SpeleoProject: “Extension of the Ex-ploration of the Maja ArapitCave, Shkodra district, NorthAlbania”. It was composedby cavers from Albania, Bul-garia, Greece, Hungary, Ro-mania, Poland and Franceand conducted by BulgarianFederation of Speleology.

In the period 24 July-09 Au-gust 2009 leader and coordi-nator of the expedition wasAlexander Yanev. From 26July to 6 August, the interna-tional team, who included theRomanian cavers, exploredand surveyed 1313 m of newpassages and over 500 m ofold passage was remapped.

In the period 10-17 August2009 the exploration of MayaArapit Cave were extendedfrom another Bulgarian expe-dition and leader was Zheli-azko Mechkov. In the presentthe final point that hasreached is +279 m up fromthe entrance and the lowestpoint is -26 m.

After these two expeditionsthe depth of the cave becomes305 m.

10 Santa Catalina“Santa Catalina – 2009” ameeting between cuban,italian and romanian caverstook place in the provinces ofPinar del Rion and Mantonzar(Cuba) in January 2009.

During the meeting the caversexplored and mapped theCave of Santa Catalina (13 kmdevelopment – one of Cuba’srichest cave in speleothemes)and visited some other cavesand cenotes from that area.

15 Rio La VentaSpeleological Expedition –Chiapas – MexicoThe article presents the flowand results of an internation-al expedition organized bythe Italians, in the south ofMexico expedition. The ob-jectives were: through tripand photographic documen-tation of Cueva del Rio LaVenta cave for a new photoablum and for the second partof the expedition exploringthe parallel systems.

22 ZalionAfter about 20 years since thelast information published onthe cave's Jgheabul Zalion, ateam of Speleological Foun-dation „Club Speo Bucovina”Suceava, trying to bring newinformation about this caveby the preliminary paleonto-logical study.

25 Iza CaveThe Iza Cave is a lithologiccontact cave located in thenorth-western part of RodneiMountains (Eastern Carpathi-ans, N Romania). Its passag-es cross seven types of rocks,both sedimentary and meta-morphic: Oligocene blackshales, Eocene limestones

and conglomerates, UpperPrecambrian micaschists,marbles and dolomitic mar-bles, and sulphide ore depos-its located in the metamor-phic rocks. Iza Cave was firstexplored in 1976 and its re-ported passage length was2300 m, for a maximumdepth of 170 m. After a thor-ough re-survey started in2000, which also led to sever-al new passage discoveries,the cave reaches 4238 m inlength. Its complex geologicsetting has a strong influenceon passage morphology andprovides conditions for theformation of particular sec-ondary deposits which do notoccur in normal limestonecave conditions. This paperreviews the results obtainedso far from the explorationand survey, and gives insightson the Iza cave morphologyand its interior deposits.

32 Corse Canyon &34 SamothrakiThe two articles describe unu-sual local traditions and little-known routes for canyoningenthusiasts from Romania,Samothraki and Corsica is-lands from the Mediterraneanbasin. Two such natural para-dises for canyoning enthusi-asts are described.

36 A different kind ofSpeleologyThe story of young caverfrom Arad, who started out assimple tourist from SighistelValley (Bihor Mts.) soon tobecome a member of the ex-ploration team led by GruppoSpeleologico Bergamesco(Italy) in Abbiso Dei Due In-creduli. The article also des-cribes briefly several caves ofBergamo region.

40 Tree mold cavesTree mold caves, remarkablepseudokarstic scenery, aremolds of trees formed in dif-frent rock types: volcanic andvolcanoclastic rocks, laharssediments, travertine etc;whose presence was reportedin only a few areas on Earth:Japan (Mount Fuji), USA(Mount St. Helens), Slovakia(Mount Polana).

These are caverns with poordevelopment (the order ofseveral meters) but there aresome notable exceptions suchas: Mystery Cave Funatsu(Japan, Mount Fuji) with alength of 70 m, consisting ofseveral molds of trees con-nected to each other ( H.Tachihara 2002).

These cavities, differing bygenesis have been discoveredin Romania: Mureº Gorge be-tween Topliþa and Deda(Calimani and GurghiuMountains) in vulcanogen-sedimentary rocks. Given thescientific importance, wepresent in this article (in addi-tion to others) some cavitieswith lengths below the stand-ard set for a cave.

44 Tourism inMuierilor CaveThe article describes the reha-bilitation efforts in MuieriiCave(Capatanii Mountains),IUCN category III. The caveis partially equipped for masstourism, but the old lightningsystem and the intensive tour-ism led to major damages forthe chiropterans ecosystem.Following a short presenta-tion of bat spreading evolu-tion in historical context,compared to existing facili-ties, solutions regarding therestoration of cave habitat arebeing offered.

Table of Contents