UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFacultatea de Chimie, Biologie şi Geografie

Departamentul de GeografieSpecializarea Dezvoltare si Amenajare Turistica

SISTEME TERITORIALE

POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI TELEORMAN

MASTER D.A.T AN II

Timişoara, 2010

CUPRINS

POZIŢIA GEOGRAFICĂ A JUDEŢULUI

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

POTENŢIALUL TURISTIC CULTURAL

BAZA MATERIALĂ TURISTICĂ

TIPURI DE TURISM PRACTICATE

STRATEGII DE DEZVOLTARE

COREMA

ANALIZA SWOT

BIBLIOGRAFIE

Potenţialul turistic al judetului Teleorman

1. Poziţia Geografică

Teleormanul este unul dintre judeţele sudice ale României situat în Câmpia

Română, la confluenţa Oltului şi a râului Vedea cu Dunărea, având în oraşul Zimnicea

punctul extrem sudic al ţării (430 37’07). La vest se învecinează cu judeţul Olt, la nord cu

Argeşul şi Damboviţa, la est cu judeţul Giurgiu, iar la sud cu Bulgaria, fiind un judeţ de

frontieră. Graniţa cu Bulgaria este realizată de Dunăre. Astfel, din vechime s-au dezvoltat

pe teritoriul judeţului importante drumuri comerciale cum erau "drumul lui Traian",

"drumul oii", "drumul sării", etc, care asigurau legătura zonei subcarpatice cu Dunărea.

Alte drumuri s-au creat paralel cu aceasta, urmând marginea terasei înalte sau traversând

câmpia pe direcţie est-vest. La intersecţia acestor drumuri s-au dezvoltat importante

târguri care constituie în prezent principalele localitaţi urbane şi rurale ale judeţului.

Judeţul Teleorman are o suprafaţa de 5790 kmp, ocupând ca întindere locul 19 pe ţară şi

deţinând 2,4% din suprafaţa ţării. Municipiul Alexandria este reşedinţa administrativă

(62.000 locuitori). Celelalte municipii sunt Turnu Măgurele şi Roşiorii de Vede. În judeţ

se mai găsesc: oraşele Zimnicea şi Videle, 83 de comune cu peste 230 de sate. Populaţia

totală este de 473.199 locuitori (2,1% din populaţia totală a ţării).

Fig. 1. Pozitia geografica a judetul Teleorman (www.cjteleorman.ro)

2. Potenţialul Turistic Natural

2.1.Relieful

Câmpia Munteniei de Vest, numită şi Câmpia Centrală sau a Teleormanului, este o

subunitate a Câmpiei Argeşene, cuprinsă între Olt şi Argeş, o regiune geografică bine

individualizată, care începe în nord, la peste 300 m altitudine, scăzând sub 100 m în

apropierea depresiunii Câlniştei. Altitudinea câmpiei este cuprinsă între 38-43 m la

nivelul terasei.  Lunca Dunării este treapta cea mai joasă din relieful regiunii şi prezintă

particularităţi foarte diferite de restul teritoriului, altitudinea fiind de 24 m la Turnu

Măgurele şi 20 m la confluenţa cu Vedea. Lăţimea variază între 1 Km în dreptul oraşului

Zimnicea şi 6 Km în dreptul localităţii Vânători şi a lacului Suhaia.

Lunca Dunării reprezintă în mod natural o asociere de grinduri, braţe părăsite,

rivaluri, jopse, depresiuni, puţuri ocupate permanent sau temporar cu apă, cunoscute sub

numele de bălţi, fiind rezultatul activităţii marelui fluviu, ce s-a desfăşurat prin eroziune

laterală şi  acumulare longitudinală, prin procesul de revărsare peste maluri, în timpul

apelor mari de primăvară, Dunărea a creat în imediata apropiere a malului o succesiune

de grinduri  fluviatile, ce formează partea cea mai ridicată din luncă. Morfologia zonei

formează terasele şi luncile Dunării şi Oltului, se întâlnesc aici soluri zonale în condiţii

bioclimatice specifice, soluri intrazonale, cernoziomuri freatic-umede şi argile fluvionare

brun-roşcate, soluri de luncă şi soluri selinizate.

2.2. Clima

Este temperat-continentală, specifică câmpiei sudice şi se caracterizează printr-un

potenţial caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantităţi reduse de

precipitaţii şi adeseori în regim torenţial vara, precum şi frecvente perioade de seceta.

Doar Lunca Dunării, cu suprafeţe mari acoperite de apă introduce o nuanţa topoclimatică

specifică. Radiaţia solară globală este în medie de 125 Kcal/cm2, iar în partea sudică, pe

terasele Dunării, suma globală ajunge la 127,5 Kcal/cm2, cea mai mare valoare din ţară.

Durata de strălucire a soarelui este între 2200-2300 ore/an.  Temperaturile medii anuale

sunt: 110 C, cea mai mare temperatură medie anuală 21,50 C, cea mai mare temperatură

medie lunară în luna iulie,  - 27 0 C, cea mai scazută temperatură în luna ianuarie.

Amplitudinea de peste 700 C,  dintre care cea de 77,70 C la Alexandria este cea mai mare

din ţară. Cea mai mare valoare a nebulozităţii se semnalează în luna decembrie, iar cea

mai mică în luna august.  Formarea ceţei este înlesnită de umiditatea mare şi

temperaturile scăzute ale aerului. Lunile decembrie şi ianuarie au un mare număr de zile

cu ceaţă, când densitatea este mare şi persistă aproape toata ziua, cu intensităţi ridicate

dimineaţa şi seara.

2.3. Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrologică a judeţului Teleorman prezintă anumite particularităţi

specifice zonei în care este aşezat fiind formată din fluviul Dunărea şi afluenţii săi

principali din acest sector: Oltul, râurile Călmăţuiul şi Vedea. Judeţul este traversat de

pârâurile Dimbovnic, Glavacioc şi Câlniştea, care sunt afluenţi ai Neajlovului, precum şi

de râul Teleorman, pârâurile Burdea, Câinelui, Claniţa, Tinoasa, Nanov şi Tarnava.

Resursele de apă (exceptând Dunărea şi Oltul) sunt moderate sub raport cantitativ şi se

găsesc sub forma apelor subterane (ape freatice şi ape de adâncime) şi a apelor de

suprafaţă ( râuri, lacuri naturale şi artificiale).Vedea(120km) şi Călmăţuiul(118km) sunt

principalele râuri ale judeţului care, împreună cu afluenţii lor, drenează peste 80 % din

suprafaţă.

Dunărea, fluviu de interes european, mărgineşte judeţul pe o lungime de 90 Km în

partea sudică, reprezentând o deosebită importanţă pentru teritoriul în care apa este

deficitară. Dunărea a creat în imediata apropiere a malurilor sale o succesiune de grinduri

fluviale, către interior s-au format depresiuni ocupate temporar de ape numite ,,listeve”

(Listeava Mare, Mică, Vasluiului, Lupilor, Lata, La Plopi, Zimnicea).

În câmpie, în exteriorul luncii, cele mai multe depresiuni sunt ocupate de lacuri

permanente sau temporare, multe dintre ele desecate (Bercelu, Sărat, Balta Luciei, Balta

Roşie, Cioara, Balta lui Bran, Suhaia, Vârtoape, Călugaru, Călina).

2.4. Resursele subsolului

Cele mai importante sunt zăcămintele de petrol şi gaze naturale, puse în evidenţă şi

exploatate în partea nord-estică a judeţului, între Videle şi Olteni. O altă resursă o

reprezintă materialele de construcţii, Sunt puţine, din care unele descoperite recent, sunt

strâns legate de structura geografică şi de relief. O alta resursă o reprezintă nisipurile şi

pietrişurile din stratele de Frăteşti, nisipurile şi pietrişurile din albiile minore ale râurilor.

Argila reprezintă, de asemenea o importantă materie primă pentru fabricarea cărămizilor.

2.5. Flora şi Fauna

Potenţialul bio-pedageografic al judeţului Teleorman a evoluat în strânsă legătură

cu condiţiile de relief, rocă, climă şi hidrografie. Partea nordică a judeţului se încadrează

în zona pădurilor de stejari, reprezentată prin cer şi gârniţă la care se adaugă şi alte

foioase ca teiul, frasinul, ulmul, carpenul, părul şi mărul pădureţ. Vegetaţtia arborescentă

este formată din măceş, porumbar, gherghinari, corn, soc, lemn câinesc, etc; iar vegetaţia

ierboasă este reprezentată de cimbrişor, firuţa, mierea ursului mărgeluşa, laptele cucului,

specii de păiuşiuri. Vegetaţia luncilor este alcatuită din păduri şi pajişti. Pădurile de

luncă, numite şi zăvoaie sunt formate din arbori cu lemn moale (plopi, salcii) şi apar

discontinuu în luncile Dunării şi Oltului.   

Cele mai frecvent întâlnite animale sunt: iepurii,   vulpile, viezurii, popândăii,

hârciogii, şoarecii de câmp, mistreţul, etc. Dintre păsări amintim: privighetoarea,

sticletele, graurul, cinteza, fazanul, mierla, piţigoiul, cioara, stancuta, coţofana, pupăza,

ciocănitoarea şi altele. Dintre reptile sunt prezente: şopârle, guşteri, şerpi, iar ca

batracieni: broasca de pădure, guşterul şi broasca râioasă. Printre speciile de peşti care

populează apele judeţului amintim crapul, caracuda, carasul, linul, ştiuca, somnul şi

roşioara iar din Dunăre, alături de crap, se pescuiesc şi peşti migratori cu valoare

economică precum: scrumbia de Dunăre , nisetrul şi păstruga.

3. Potenţialul Turistic Cultural

Alexandria:

- Muzeul Judeţean de Istorie

- Catedrala, cu picturi de St. Luchian

- Bustul domnitorului Al.I.Cuza

- Monumentul eroilor teleormăneni 1941 – 1945

Turnu Magurele:

- Cetatea romană Turris

- Cetatea medievală Turnu

- Statuia lui Mircea cel Bătrân (O.Han)

- Dorobantul de la 1877 (R. Romanelli)

- Bustul generalului David Praporgescu

Zimnicea: aşezarea geto – dacică de tip dava (sec. 4 – 1 î. Ch.)

Islaz: monumentul dedicat proclamaţiei din 9 / 21 iunie 1848

Balaci:

-        Ruinele curţii boiereşti a familiei Bălăceanu

-        Biserica ridicată în anul 1684

Tătărastii de Sus: ruinele unei curţi boiereşti din sec. XVIII

Brânceni: o biserică pictată de Gh. Tăttărescu

Prunaru:

-        Monumentul închinat cavaleriştilor

-        Cimitirul eroilor din primul război mondial

Muzeul Judeţean de Istorie a fost înfiinţat ca Muzeu orăşenesc în 1952, pentru ca în

1981 să se transforme în Complex Muzeal Judeţean. Din 1997 functionează într-o clădire

nouă.

Conservă colecţii de arheologie, preponderent neolitică şi geto-dacică, provenind

din staţiunile: Ciolaneşti Deal, Siliştea, Vitaneşti, Zimnicea, Orbeasca de Sus, Albeşti,

Măgura - Bran, Măgura - Buduiasca etc.; tezaure monetare descoperite la: Poiana,

Sfintesti, Schitu, Poroschia, Alexandria, Ulmeni, Balta Sarata etc.; o colecţie etnografică

zonală, valorificată în expozitia permanentă.

Între 1998-2006 a participat la un proiect internaţional româno-englez de cercetare

a locuirii preistorice pe Valea Teleormanului, alături de Muzeul Naţional de Istorie a

României şi Universitatea din Cardiff .

În perioada 2003 - 2004 a derulat un program de cercetare a procesului de

colectivizare a agriculturii în judetul Teleorman, finanţat de Guvernul Statelor Unite ale

Americii, prin intermediul Secţiei Afaceri Publice din Bucureşti şi Asociaţiei "Prietenii

Muzeului" din judeţul Teleorman.

În prezent, face parte din colectivul programului româno-francez de cercetare a

locuirii paleolitice din zona Ciuperceni, împreună cu Misiunea Arheologică Franceză în

România, Muzeul Municipiului Bucureşti şi Institutul de Arheologie "V. Pârvan" din

Bucureşti.

Fig. 3 Muzeul Judeţean de Istorie (www.teleorman.djc.ro)

Casa Mamut, din acelaşi ansamblu, a fost construită în anul 1899 de familia unor

funcţionari înstăriţi iar arhitectura ei, cu faţadele încărcate de brâuri şi ancadramente cu

structură cu motive florale, demonstrează dorinţa de a etala prosperitatea acestora. 

Interiorul păstreaza încă sobe, draperii şi mobilier.

Fig. 4. Casa Mamut (www.teleorman.djc.ro)

Catedrala Episcopală "Sf. Alexandru" a fost construită în a doua jumătate a sec. al

XIX-lea (1869-1898), după un proiect al arhitectului Ion N. Soculescu. Catedrala a fost

pictată de către Stefan Luchian şi Constantin Artachino, iar vitraliile au fost realizate de

către Rudolf Ziegler.

În prezent adaposteşte numeroase icoane, obiecte de cult, precum şi   depozitul de

carte veche al Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului.

Fig 5. Catedrala Episcopală "Sf. Alexandru" (www.teleorman.djc.ro)

Muzeul Municipal de Istorie "Petre Voievozeanu", clădirea a fost ridicată în anul

1927, cu destinaţie de bancă, apoi locuinţă. Din 1965 are destinaţia de muzeu. Deţine

colecţii de arheologie, numismatică, etnografie, etnologie urbană , arhivă istorică şi artă.

Fig.6. Muzeul Municipal de Istorie "Petre Voievozeanu" (www.teleorman.djc.ro)

Biserica "Sf. Haralambie" ridicată între anii 1901-1905, biserica impresionează

prin aspectul ei monumental. Este o copie a Catedralei Episcopale de la Curtea de Argeş,

fiind construită dupa planul arhitectului francez Andre Lecomte du Nouy.

Fig.7. Biserica "Sf. Haralambie" (www.teleorman.djc.ro)

Ansamblul fostului conac Victor Antonescu – Capela este amplasată în ansamblul

arhitectural construit la începutul sec. al XX-lea de către omul politic Victor Antonescu

(1871-1947). Este semnificativă asemănarea izbitoare cu capela Stella Maris aflată în

incinta castelului reginei Maria de la Balcic.

Fig.8. Ansamblul fostului conac Victor Antonescu (www.teleorman.djc.ro)

Biserica de lemn "Sf Cuvioasa Paraschiva" Sat Bujoreni, com. Bujoreni, amplasată astăzi

în cimitirul vechi. A fost adusă de către preotul Stan Oncescu în anii 1860-1862 dintr-un

sat de munte, unde fusese construită iniţial în anul 1711. A fost restaurată în anul 2007,

resfinţită şi utilizată ca lăcaş de cult.

Fig.9. Biserica de lemn "Sf Cuvioasa Paraschiva" (www.teleorman.djc.ro)

Manifestări etnofolclorice

- Centru Folcloric (Teleorman, Conteşti)

Creaţie populară. Formaţie de dansuri populare - „Viorelul (dansuri populare bărbăteşti);

obiceiuri populare tradiţionale calendaristice: „Căluşul (iulie).

- Centru Folcloric (Teleorman, Salcia)

Creaţie populară. Folclor muzical (liric); rapsozi populari; obiceiuri populare tradiţionale

calendaristice (Drăgaica - iunie).

- Centru Folcloric (Teleorman, Suhaia).

Creaţie populară. Ansamblul de cântece si dansuri populare; obiceiuri populare

tradiţionale.

- Centru etnografic (Teleorman, Tatarastii de Sus)

Artă şi arhitectură populară. Ţesături de interior din lâna şi bumbac; port popular;

arhitectură populară traditională.

- Centru etnografic (Teleorman, Vedea)

Artă populară. Împletituri artistice din răchită.

DRĂGAICA—La ora patru dimineaţa fetele se trezesc. Înainte de răsăritul soarelui

trebuie culese sânzienele – nişte flori mici, galbene, frumos mirositoare. Culese din câmp.

Şi spice de grâu trebuie adunate în snop. Dar şi usturoi adus de acasă. Din flori se fac

cununi, pe care drăgaicile – fetele care vor încinge mai târziu hora – le vor arunca pe

acoperişul fiecărei case colindate. Se spune că dacă cununa rămâne pe acoperiş, atunci

gospodarului îi va merge bine în acel an. O sărbătoare care se ţine în fiecare an pe 24

iunie. Drăgaica se spune în sudul ţării, pentru că în nord e cunoscută ca ziua de Sânziene.

Un fel de zâne care zboară prin văzduh, în noaptea de 23 spre 24 iunie, când cerurile se

deschid, iar tot ce e bun coboară pe pământ, după cum aflăm din basmele bunicilor.

Zânele vin să alunge dintre oameni spiritele rele.

După ce se întorc de pe câmp, cele nouă fete – nu se cunoaşte exact semnificaţia

acestui număr, dar nouă trebuie să fie – se adună în curtea casei uneia dintre ele. Acolo se

gătesc. Au costume populare, dominate de flori şi linii viu colorate. Nestemate

“încrustate” pe fustele largi, cu volane, care se umflă cand fetele se învârt, şi pe iile care

tresaltă la jocul îndrăcit.

Fig. 10. Drăgaica—comuna Ţigăneşti (www.cjteleorman.ro)

Dar cu picioarele goale. Aşa dansează tinerele, ca să ia din puterea pământului. E

credinţa lor. Două dintre ele au câte o cuşmă pe cap, ca şi cum ar întruchipa partea

bărbătească. Una poartă steagul – un par în vârful căruia sunt prinse flori de sânziene şi

spice de grâu, iar cealaltă face pe Drăganul – omul cu sabia, care îşi apara suratele. Şi

dintre toate răsare, cu marama pe cap, mireasa. Cea mai frumoasă fată, despre care se

spune că ar avea magicele puteri asupra roadelor ogorului şi norocului oamenilor. Dar

absolut toate fetele din acest grup trebuie să fie, mai presus de orice, curate la trup şi la

suflet - nemăritate şi neprihanite.

Fig. 11. Drăgaica—comuna Ţigăneşti (www.cjteleorman.ro)

4. Baza Materială Turistică

Judeţul Teleorman  

Total 12

Hoteluri şi moteluri 5

Hanuri turistice 3

Tabere de elevi şi

preşcolari

4

Hotel Parc 176 locuri (Alexandria);

Hanul cu Noroc 20 locuri (Alexandria);

Hotel Turris 208 locuri (Turnu Magurele);

Hotel Vedea 106 locuri (Roşiorii de Vede);

Hotel Danubius 120 locuri (Zimnicea).

Fig. 12. Hotel Vedea Fig.13. Hotel Turris

5. Tipuri de turism practicate în judeţul Teleorman

Turism de tranzit;

Turism de recreere şi agrement;

Turism de weekend;

Turism religios.

6. Strategii de Dezvoltare

Panouri de informare pentru turişti şi realizarea unor plăcuţe turistice;

Restaurarea obiectivelor turistice importante;

Realizarea unor circuite turistice în special pentru vizitarea caselor memoriale şi bisericilor;

Organizarea si promovarea unor evenimente etnofolclorice pentru turişti;

Modernizarea drumurilor în special în zonele rurale;

Promovare mult mai bună (pliante, broşuri);

Realizarea unui infocentru turistic.

7. Corema

8. Analiza SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITĂŢI RISCURI-judeţul dispune de o suprafaţă agricolă foarte întinsă -condiţii pedo-climatice deosebit de prielnice pentru culturi agricole- sistemul de alimentare cu apă deserveşte majoritatea gospodăriilor-cu o veche tradiţie şi cu un bogat şi valoros material istoric şi etnografic, Muzeul Judeţean are în patrimoniu un număr considerabil de obiecte referitoare la istoria Teleormanului- poziţia geografică aproape de capitala ţării. -acces la fluviul Dunărea

-infrastructura de transport insuficient dezvoltată-infrastructura de utilităţi şi mediu slab dezvoltată (canalizare, epurare, gaze).-activităţi în faza incipientă de atragere a investiţiilor străine directe-probleme serioase cu sărăcia din mediul rural-infrastructura de cazare slab dezvoltată-dezvoltare limitată a sectorului industrial -lipsa de capital-locuri de cazare puţine, fără organizare şi calitatea scăzută a serviciilor şi informaţiilor turistice.-viata culturală slab finanţată şi starea precară a clădirilor şi instituţiilor culturale-lipsa cererii de servicii turistice pe piaţa internă şi lipsa unei optici favorabile dezvoltării turismului.

-dezvoltarea sectorului serviciilor va oferi oportunităţi pentru crearea de noi locuri de muncă-fonduri de la UE pentru protecţia mediului şi resurse umane.- potenţial crescut pentru agricultură ecologică, în mod special apicultură, pomicultură şi zootehnia-disponibilitatea forţei de muncă pentru recalificare-iniţierea unor contacte directe cu instituţii şi organizaţii regionale sau internaţionale-programe europene pentru reabilitarea şi modernizarea de diverse infrastructuri

-creşterea disparităţilor inter şi intrazonale-creşterea ratei somajului-intrarea în UE duce la creşterea competiţiei pentru produsele agricole, putând defavoriza unele sectoare tradiţionale, în prezent competitive la export. -migraţia masivă a tineretului către marile centre urbane şi chiar în afara ţării datorită lipsei locurilor de muncă. -creşterea gradului de îmbătrânire a populaţiei. -lipsa unor strategii de investiţii.

Bibliografie

Beda, Cornel, (2003), Teleormanul de altădată, ed. Rocriss,

Bucureşti ;

Spiru, Ioan, (1996), File de istorie teleormăneană, ed.

Teleormanul Liber, Alexandria.

*** Muzeul de Istorie, Roşiorii de Vede

www.cjteleorman.ro

www.primariarosioriidevede.ro

www.teleorman.djc.ro

www.prefecturateleorman.ro

www.gazetatr.ro