SimonedeBeauvoirs-anăscutlaParisîn1908.Pânălabacalaureat,astudiatînconformistaşcoalăcatolicăDésir. După ce a obţinut agregarea de filozofie (1929), a predat, până în 1943, laMarsilia,Rouen,Paris.Maiînainte,întimpulfacultăţii,l-acunoscutpeJean-PaulSartre.Relaţiamiticădintreeiaduratîntreagalorviaţă;Simoneafost,cumaspusSartre,iubirealui„necesară“,încontrastcuiubirile„contingente“trăitedeamândoi.Volumul Quand prime le spirituel, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că

adevăratuleidebutliteraresteromanulL’Invitée(1943)/trad.rom.Invitata(1994).UrmeazăLeSangdesautres(1945)/Sângelecelorlalţi(1994),Tousleshommessontmortels(1946)/Toţioameniisuntmuritori (1976),LesMandarins, care i-aaduspremiulGoncourt în1954,LesBelles images (1966) /Imaginifrumoase(1973)şiLaFemmerompue(1968)/Femeiapierdută(1993).Pe lângăcelebrulLeDeuxièmesexe, apărut în1949şidevenit lucrarede referinţăpentrumişcarea

feministămondială(trad.rom.Aldoileasex,1998),opera teoreticăa luiSimonedeBeauvoirconţinenumeroase eseuri filozofice saupolemice–de exemplu,Privilège (1955), reeditat sub titlul primuluiarticol,Faut-ilbrûlerSade?, şiLaVieillesse (1970).Autoareaa scrisopiesăde teatru (LesBouchesinutiles, 1945) şi şi-apovestit călătoriile înL’Amériqueau jour le jour (1948) şiLa Longuemarche(1957).Celepatruvolumedememorii ale sale–Mémoires d’une jeune fille rangée (trad. rom. anterioare

Amintirile unei fete cuminţi, 1965, 1991), La Force de l’âge (Puterea vârstei, 1998), La Force deschoses,Toutcomptefait–auapărutîntre1958şi1972;în1964lis-aadăugatpovestireaautobiograficăUnemorttrèsdouce(Omoarteuşoară,1972).Dupămoartea lui Sartre, a publicatLaCérémonie des adieux (1981) şiLettres auCastor (1983),

reunindopartedinnumeroaselescrisoripecarele-aprimitdelael.Pânăînziuamorţii,14aprilie1986,SimonedeBeauvoiracolaborat intenscurevistafondatădeeaşideSartre,LesTempsmodernes, şi,subdiverseforme,şi-amanifestatsolidaritateatotalăcufeminismul.

SimonedeBeauvoirMémoiresd’unejeunefillerangée©ÉditionsGallimard,Paris,1958,etnouvelleéditionen2008Allrightsreserved.

©Humanitas,2011(ediţiaprint)©Humanitas,2012(ediţiadigitală)ISBN:978-973-50-1815-1(epub)

EDITURAHUMANITASPiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,Româniatel.021/4088350,fax021/4088351www.humanitas.ro

Comenzionline:www.libhumanitas.roComenziprine-mail:vanzari@libhumanitas.roComenzitelefonice:0372.743.382;0723.684.194

Parteaîntâi

M-amnăscut în9 ianuarie1908, într-ocamerăcumobilăalbă, lăcuită,caredădeaspreBulevardulRaspail.Înfotografiiledefamiliedinanulurmător,apartinerecurochiilungişipălăriiîmpodobitecupenedestruţ,domnipurtândcanotiereşipălăriidepanama,toţisurâzându-iunuibebeluş:suntpărinţii,bunicii,unchii,mătuşilemeleşicumine.Tataavea30deani,mamaavea21şieramprimullorcopil.Întorc o pagină de album;mama ţine în braţe un bebeluş care nu sunt eu.Eu port o fustă plisată, obască,amdoianişijumătateşisorameatocmais-anăscut.Separecăamfostgeloasă,darpentruscurtăvreme.Decândamamintiri,suntmândrăsăfiusoraceamare:prima.DeghizatăînScufiţaRoşiecareduceînpaneraşplăcintăşiuntpusînulcică,măsimţeammultmaivrednicădeinteresdecâtunsugarţintuitînleagăn.Euaveamosurioară:prunculacelanumăaveapemine.Primii animi-au lăsat doar o impresie neclară: un amestec de ceva roşu, ceva negru şi ceva cald.

Apartamentuleraroşu–roşiieraumocheta,sufrageriastilHenriII,mătaseagofratăcarecamuflauşilede sticlă şi, în biroul tatei, draperiile de velur; mobilele din acest sălaş sacru erau din lemn de părînnegrit;mă ghemuiam în scorbura de sub birou,mă înfăşuram în întuneric; era beznă, era cald, iarroşul mochetei mi se părea ţipător. Aşa mi-am petrecut începutul copilăriei. La adăpost, priveam,pipăiam,măînvăţamculumea.LuiLouiseîidatoramtihnasiguranţeizilnice.Măîmbrăcadimineaţa,mădezbrăcasearaşidormeaîn

aceeaşicamerăcumine.Tânără,fărăfrumuseţeşimister,atâtavremecâtrostuleipelumeeradoarsăveghezeasuprasuroriimeleşiasupramea–sau,celpuţin,euaşacredeam–,nuridicaniciodatăvocea,numămustradegeaba.PrivireaeiliniştitămăocroteaîntimpcefăceamturtiţeînGrădinaLuxembourg,întimpceolegănampepăpuşameaBlondine,coborâtădincerîntr-onoaptedeCrăciun,odatăcuuncufăraş în care îşi avea trusoul. Seara, se aşeza lângămine şi îmi arăta poze, spunându-mi poveşti.Prezenţaeiîmieralafeldenecesarăşiîmipărealafeldefireascăprecumpământuldesubpicioare.Mama,maipuţinaccesibilă şimai capricioasă, îmideştepta sentimentedeadoraţie:măaşezampe

genunchiiei, îndesfătareaparfumatăabraţelorsale, îiacopereamcusărutăripieleadefemeietânără;uneori, apărea noaptea lângă patulmeu, frumoasă ca o icoană, în spumosul ei veşmânt ca o pajişteînverzităluminatădepodoabauneiflorimov,înrochiaeiscânteietoareneagrăcatăciunele.Cânderasupărată,„făceaochiimari“;mătemeamdeaceasclipireprevestindvijelia,careîiurâţeachipul;aveamnevoiedesurâsulei.Petataîlvedeamfoartepuţin.Plecaînfiecaredimineaţă„laPalat“cuniştedosaresubbraţ.Nuavea

nici barbă, nicimustaţă, iar ochii îi erau albaştri şi veseli. Seara, când se întorcea, îi aduceamameivioletedeParma,sesărutauşirâdeau.Tatarâdeaşicumine;măpuneasăcânt:C’estuneautogrise…1

sauElle avait une jambe de bois2.Mă lăsa cu gura căscată când îmi culegea de pe vârful nasuluimonededeosutădecentime.Mădistraşierambucuroasăcândîmidădeaatenţie,darnuaveaunrolclarînviaţamea.Principala îndatorire a lui Louise şi a mamei era să mă hrănească, iar sarcina lor nu se dovedea

totdeaunauşoară.Pringură,lumeaînconjurătoarepătrundeamultmaiprofundînintimitateameadecâtprinochişimâini.Nuoacceptamîntotalitate.Gustulsearbădalcremelordegrâuverde,alterciurilordeovăz, alpanadelor3 îmi smulgea lacrimi;onctuozitateagrăsimilor,misterulvâscosal scoicilormărevoltau;hohotedeplâns,ţipete,vărsături–acceselemeledesilăerauatâtdeîndârjite,încâtceilalţiau

renunţat sămai lupte cu ele. În schimb, amprofitat total de privilegiul copilăriei, care presupune căfrumuseţea,luxul,fericireasuntlucruricaresemănâncă.ÎncremeneamînfaţacofetăriilordepestradaVavin,fascinatădesclipirealimpedeafructelorzaharisite,dereflexelenedefinitealemagiunurilordefructe,de înflorireapestriţăadropsurilor;verde, roşu,portocaliu,violet;pofteamlaculoripemăsuraplăcerii pe care mi-o făgăduiau. Aveam deseori norocul ca plăcerea să-mi desăvârşească admiraţia.Mama zdrobea praline într-o piuliţă şi amesteca pulberea zgrunţuroasă cu o cremă galbenă. Rozulbomboanelorseestompatreptat înnuanţe încântătoare: îmiafundamlingura într-unapusdesoare. Înserile în care părinţiimei aveaumusafiri, luminile unui candelabru de cristal se înmiiau în oglinzilesalonului.Mamaseaşeza lapianulcucoadă,odoamnă îmbrăcată în tulcânta lavioară,şiunvăr, lavioloncel. Pocneam între dinţi învelişul protector al unui fruct ascuns şi un bulgăre de lumină îmiexploda în cerul gurii, cu gust de coacăze negre sau de ananas: eram stăpâna tuturor culorilor şistrălucirilor, a eşarfelor de voal, a diamantelor, a dantelelor. Eram stăpâna întregii petreceri. Nu amrâvnit la paradisul în care curge lapte şi miere, în schimb mi-am dorit fierbinte dormitorul CoaneiTartine4.Dacăuniversulîncaretrăimarficomestibilînîntregime,cuml-ammaicuprinde!Cândm-ammaturizat,amdoritsăpascmigdaliiînfloare,sămuşcdinpralineleasfinţitului.M-amsimţitamăgitădefirmeleluminoase,părânddulciuricugustminunat,lipite,parcă,decerulNewYorkului.Amâncanu însemnadoaroexplorare şio izbândă, ci şi ceamai importantă îndatorireamea:„O

lingurăpentrumama,unapentrubunica…Dacănumănânci,nucreştimare.“Erampusăcuspatelelaziduldinvestibulşi,lanivelulcreştetuluimeu,sefăceaunsemncareeracomparatcuunulmaivechi:mă înălţasem doi sau trei centimetri, primeam felicitări şi mă umflam în pene. Totuşi uneori mătemeam.Soarelemângâiaparchetulceruitşimobilelelăcuite,dinlemnalb.Priveamfotoliulmameişimă gândeam: „N-o să mai pot sta pe genunchii ei.“ Brusc, viitorul prindea contur; urma să mătransformeîntr-oaltăfiinţă,carespuneaeufărăamaifieu.Amintuittoatemomenteledeînţărcare,delepădaredeceva,derenunţare,precumşiînşiruireamorţilormei.„Olingurăpentrubunicul…“Totuşimâncamşierammândrăcăcresc;nuvoiamsărămânuncopilaşpentrutotdeauna.Probabilcăamtrăitintensacestconflict interiordinmomentceîmiamintescatâtdebinecarteadincareLouiseîmiciteapovestealuiCharlotte.Într-odimineaţă,Charlotteagăsit,pescaunuldelacăpătâiulpatului,unourozdinzahăr,aproapetotatâtdemarecâtea.Măfascinaşipemine.Eraşipântec,şileagăn,şitotuşiputeafironţăit.Refuzândoricealtăhrană,Charlottesefăceadinceîncemaimică,deveneaminusculă:eracâtpecesăseîneceîntr-ocratiţă,bucătăreasaaaruncat-o,dinneatenţie,încoşulcugunoi,deundealuat-ounşobolan.Daresalvată;speriată,plinăderemuşcări,Charlotteaînceputsăseîndoapecuatâtalăcomie,încâts-aumflatcaobăşică;mamaeiadusladoctorunmonstrubalonat.Priveamîndelung,cuopoftăponderată,lapozelecareînfăţişauregimulprescrisdedoctor:oceaşcădeciocolată,unoufiert,un cotlet rumenit. Charlotte revenea la dimensiunile normale, iar eu ieşeam vie şi nevătămată dinîntâmplărileneprevăzutecare,rândperând,măreduseserălastadiuldefătşimătransformaserăapoiînmatroană.Continuam să cresc şi, conştientă fiind că sunt condamnată la înstrăinare, îmi căutam salvarea în

propriaimagine.Dimineaţa,Louiseîmirăsuceaşuviţeledepărînjurulunuibastonaş.Satisfăcută,îmipriveam înoglindăobrazul încadratdebuclele în spirală:mi se spusesecăbrunetelecuochialbaştrisuntunsoimaipuţinîntâlnitşiînvăţasemdejasăpreţuiesclucrurilerare.Măplăceamşicăutamsăplac.Prietenii părinţilormei îmi încurajau vanitatea:mămăguleau politicos,mă flatau. Sorbeam din ochiblănurile,corsajelemătăsoasealefemeilor;ţineamlaşimaimarecinstebărbaţii,mustăţile,mirosullorde tutun,vocile lorprofunde,braţele lorcaremăridicaude lapământ.Maicuseamă, încercamsă le

stârnescinteresul:făceampeproasta,măagitam,pândindcuvântulcaresămăsmulgădinlimitelemele,făcându-mă să exist, cu adevărat, în lumea lor. Într-o seară, în faţa unui prieten al tatălui meu, amrefuzat,cuîncăpăţânare,ofarfuriecusaladecuite5,căcipeocartepoştalătrimisăcândfuseseplecatînvacanţăîntrebaseglumeţ:„ÎimaiplaceluiSimonesalatacoaptă?“Înochiimei,cuvântulscrisaveamaimare importanţă decât cel rostit: eram în al nouălea cer. Când ne-am întâlnit din nou cu domnulDardelleînpiaţadinfaţabisericiiNotre-Dame-des-Champs,m-ambucurat,sperândcămăvatachina.Amîncercatchiarsă-lprovoc:niciunecou.Aminsistat:mis-aspussătac.Înciudată,amdescoperitcâtdetrecătoareestegloria.Deobicei,eramscutitădeasemeneadecepţii.Acasă,celmaimicincidentsuscitaamplecomentarii;

totcepovesteameraascultatcuplăcere,miserepetaucuvintele.Bunici,unchi,mătuşi,veri,formândofamilienumeroasă,măasiguraudeînsemnătateamea.Înplus,unîntregpopormiraculosseinteresademine,plindegrijă.De îndatăceampututmerge,mamam-adus labiserică.Mi-aarătat–făcutedinceară,dinghipssaupictatepepereţi–portreteleprunculuiIsus,alebunuluiDumnezeu,aleFecioarei,ale îngerilor, între care unul, la fel ca Louise, avea ca unicămenire sămă slujească.Cerulmeu eraînstelatcumiriadedeochibinevoitori.Pepământ,mamaşisoramameiseocupauintensdemine.Bunicuţaaveaobrajitrandafirii,păralb,

cerceicudiamante;sugeapastiledegumătarişirotundecanasturiidelabotine,acărortransparenţăcoloratămă încânta.O iubeammult pentru că erabătrână.Şi o iubeampemătuşaLili pentru că eratânără: locuia cu părinţii ei, ca un copil, şi-mi păreamai apropiată decât alţi adulţi.Roşu la faţă, cucapul lustruit,cubărbiamânjităcadeospumăcarebătea îngri,bunicuţulmădădeacusârghuţapepicior, dar avea vocea atât de aspră, încât nuputeai şti dacă glumeşte saumustră. Prânzeam la ei înfiecare joi: colţunaşi, carne cu sos alb, lapte de pasăre. Bunicuţamă desfăta. Dupămasă, bunicuţulmoţăiaîntr-unfotoliucapitonat,iareumăjucamsubmasă,fărăzgomot.Apoipleca.Atunci,bunicuţascoteadinbufetsfârleazademetalşi,întimpceseînvârtea,noioîmbrăcamcucercurimulticoloredincarton.Aprindea,lafundulunuiomuleţdinplumbcăruiaîispunea„MoşPârţ“,ocapsulăalbădincareieşea o serpentină de fum colorată în cafeniu-închis. Juca, împreună cumine, partide de domino, de„război“,demarocco.Simţeamcămăsufocunpicînsufrageriaaceeamaiticsitădecâtdepozitulunuianticariat.Nueraniciunspaţiugolpepereţi:tapiserii,farfuriidefaianţă,tablouriînculorineclare;ocurcămoartăzăceaîntinsăpeunmormandeverzeverzi;măsuţeleerauacoperitecucatifea,cupluş,cudantelăcroşetată;ghiveceledeaspidistraîntemniţateînvasedearamămăîntristau.Uneori, mătuşa Lili mă scotea la plimbare; nu ştiu prin ce întâmplare m-a dus de câteva ori la

concursurihipice. Într-odupă-amiază,pecândstăteamlângăea într-o tribună, la Issy-les-Moulineux,amvăzutbiplaneşimonoplanebasculândpecer.Neînţelegeambine.UnadintrecelemaiîndepărtateşiplăcutedintreamintirilemeleseleagădetimpulpetrecutcuealaChâteauvillain,înHaute-Marne,laosorăabunicuţei.Dupăce îşipierdusedemult fiica şi soţul,mătuşaAlice trândăvea, singură şi surdă,într-o clădiremare, înconjurată de o grădină.Orăşelul cu străzi înguste, cu case joase părea coborâtdintr-o carte cu poze; obloanele, cu trefle şi inimi decupate, se prindeau de pereţi cu scoabe careînfăţişaupersonajeminiaturale,iarciocănelelecucaresebăteaînpoartăaveauformădemâini.Dincolodeopoartăenormă, se iveaunparc încarealergaucerbi lopătari;peun turndepiatră se încolăceautrandafirisălbatici.Bătrâneledomnişoaredintârgmi-ausărbătoritsosirea.DomnişoaraÉlisemi-adatinimioare din turtă dulce.DomnişoaraMarthe avea un şoricel fermecat, închis într-o cutie de sticlă;printr-ocrăpătură,băgaiuncartonaşpecareerascrisăoîntrebare;şoricelulseînvârteaşiluacubotul,dintr-o etajeră, răspunsul tipărit pe o foaie de hârtie. Cel mai mult mă minunau ouăle desenate cu

cărbunepecoajă,pecareleouaugăiniledoctoruluiMasse;lescoteamdincuibarcumâinilemele,ceeacem-afăcut,maitârziu,să-irepliccufermitateuneiprietenecăreianu-iveneasăcreadăaşaceva:„Le-am adunat chiar eu!“ În grădinamătuşii Alice, îmi plăceau tisele tunse frumos,mireasma smerită amerişoruluişi,subniştecarpenimici,unobiectlafeldefermecătorşideambiguuprecumunceasdecarne: o stâncăpiesădemobilier, omasădinpiatră. Într-odimineaţă a venit furtuna;mădistramcumătuşaLiliînsufrageriecândacăzuttrăsnetulpecasă–unevenimentimportantcarem-aumplutdemândrie;defiecaredatăcândmiseîntâmplaceva,aveamimpresiacăsuntopersoanăimportantă.Mi-afost dat să am şi o satisfacţiemai rafinată. Pe zidul acareturilor creşteau clematite. Într-o dimineaţă,mătuşaAlicem-astrigatcuglasaspru;pejoszăceaofloare:m-aacuzatcăamrupt-o.Săteatingideflorile din grădină era o infracţiune a cărei gravitate o cunoşteam – am protestat, întrucât n-ocomisesem.MătuşaAlicenum-acrezut.MătuşaLilim-aapăratcu înverşunare.Eaerareprezentantapărinţilormei,uniculmeujudecător.MătuşaAlice,cuobrazuleibătrânşipătat,eraaliatazânelorrelecarepersecutaucopiii.Amvăzutcusatisfacţiecumforţelebineluiluptau,înfolosulmeu,contragreşeliişi nedreptăţii.LaParis, părinţii şi bunicii, indignaţi,mi-au ţinutpartea şi amsavurat triumfulvirtuţiimele.Ocrotită, răsfăţată, amuzată de lucrurile noi care apăreaumereu, de la unmoment la altul, eramo

fetiţăfoarteveselă.Totuşicevanueraînregulădevremecemăînvineţeamînurmaunorcrizedefuriecare mă trânteau, convulsiv, la pământ. Am trei ani şi jumătate, sunt la Divonne-les-Bains şi luămprânzulpeterasaînsorităaunuimarehotel.Misedăoprunăbrumăriepecareînceps-ocojesc.Mamaîmispune„nu“şieumătrântesc,urlând,peciment.ZbierpetotBulevardulRaspailpentrucăLouisem-aluatcuforţadinparculBoucicaut,undefăceamturtiţe.Înacelemomente,număimpresionauniciprivireafurtunoasăamamei,nicivoceaseverăaluiLouise,niciintervenţiile–ieşinddinobişnuit–aletatăluimeu.Zbieretelemeleerauatâtdeputerniceşideprelungi,încât,launmomentdat,înGrădinaLuxembourg s-a crezut că sunt un copil martirizat. „Biata micuţă!“, a spus o doamnă, dându-mi obomboană. I-am mulţumit lovind-o cu piciorul. Episodul a făcut mare vâlvă; o mătuşă obeză şimustăcioasă, care mânuia condeiul, l-a relatat în Poupée modèle6. Împărtăşeam respectul pe care-laveau părinţiimei faţă de tipărituri: în timp ce Louise îmi citea povestirea,mă simţeam o persoanămarcantă.Cu toate acestea, încet-încet am început sămă simt stingherită.Mătuşa scrisese: „Deseori,sărmanaLouiseplângeaamardupămioareleei.“Louisenuplângeaniciodată,nuaveaoişimăiubea.Mai mult: cum poate cineva să compare o fetiţă cu nişte oi? În ziua aceea, în mintea mea a mijitbănuialacăîntreliteraturăşirealitateexistădoarrelaţiiprecare.Mi-ampusdeseoriproblemacauzeifuriilormele.Credcăpotfiexplicateparţialprintr-otumultuoasă

vitalitateşiprintr-unextremismlacarenuamrenunţatcompletniciodată.Lucrurilepecareleiubeameraudespărţitedecelepecarenuleiubeamprintr-oprăpastie,repulsiilefiindu-miaţâţatepânălavomă,şipoftele,pânălaobsesie.Nuputeamsăacceptcuindiferenţăprăbuşireacatastrofalădelapreaplinlanimic, de la fericirea deplină la oroare. Dacă aş fi socotit că este ceva inevitabil,m-aş fi resemnat:niciodatănum-amînfuriatpeunobiect.Darrefuzamsămăsupunforţeiimpalpabileacuvintelor.Mărevolta faptul că o frază aruncată cu nepăsare: „Trebuie… nu trebuie“ îmi năruia, într-o secundă,planurileşibucuriile.Arbitrarulordinelorşiinterdicţiilordecaremăizbeamlevădeaulipsadetemei;iericojisemopiersică:decesănufaclafelcupruna?Decesărenunţlajoacătocmaiatunci?Pestetoterau doar constrângeri – nicăierimotivaţia lor. În sânul autorităţii caremă apăsa cu o neînduplecatărigoare împietrită, întrezăream o genune adâncă şi ameţitoare: mă lăsam absorbită de hău, ţipândsfâşietor.

Nueramdoarladiscreţiaatitudinilorjignitoarealeadulţilor,cădeamşipradăconştiinţeilor.Aceastaera, uneori, oglinda în care îmi plăcea sămă văd – alteori, sursă de descântec cemă preschimba înanimal,înlucruneînsufleţit.„Cegambefrumoasearefetiţaasta!“spuseodoamnă,launmomentdat,şiseoprisălepipăie.Dacămi-arfistatînputinţăsăspun:„Ceproastăedoamnaasta!Areimpresiacăsuntuncăţel!“,aş fi fostcruţată.Darnuaveamdecât treiani şiniciunaltmijlocdeamă împotriviglasuluimieros, zâmbetului aceluia lacom, înafara trântituluipe trotuar şi zbieratului.Mai târziu,pemăsurăcedeveneammaipretenţioasă,aveamsăînvăţsămăapăr:erasuficientsăfiutratatăcaunplodpentruamăsimţiofensată;deşinuştiampreamulte,iarposibilităţilemeleeraulimitate,măconsideramopersoanăîntoatăfirea.S-aîntâmplatsăamsentimentulsuperiorităţiiîntr-unmomentîncare,trecândprinpiaţaSaint-SulpicedemânăcumătuşaMarguerite,carenupreaştiasăcomunicecumine,m-amîntrebatdinsenin:„Oarecumm-ofivăzând?“;eumăcunoşteampedinăuntru,dareahabarnuavea.Victimă a aparenţelor, dacă judeca după trupulmeu plăpând nu avea cum să bănuiască faptul că, însineamea,eramtotal împlinită.Mi-ampromissolemncalamaturitatesănuuitcă, lavârstadecinciani,fiinţaumanăestedejacompletă.Tocmailucrulacestaeranegatdeceimaricândmăjigneauprincondescendenţalor.Manifestamsusceptibilităţidepersoanăinfirmă.Îmiieşeamdinfiredacăbunicuţatrişaînfavoareamealacărţi,lăsându-măsăcâştig,saudacămătuşaLili,înlocsămăpunălaîncercare,îmi spuneaoghicitoarepreauşoară.Deseori, îi suspectampeadulţideprefăcătorie; leacordampreamultcreditcasăadmitcăeraucapabilisăsemintăpeeiînşişi.Înînchipuireamea,eiseprefăceaudoar,casărâdădemine.Amfostînpraguluneicrizedeconvulsiicând,cuocaziauneisărbători,buniculavrutsăciocnească,dupămasă,unpaharcumine.Când,într-ozi,dupăcealergasem,Louiseavrutsă-mişteargăfrunteatranspiratăcuobatistă,amrespins-ocufurie,căcigestuleimis-apărutprefăcut.Mărevoltam de îndată ce, cu sau fără temei, aveam impresia că cineva ar putea să profite de pe urmaneştiinţeimele.Ceidinjurerausperiaţidefireameaviolentă.Măcertau,măpedepseau,darrareoriseîntâmplasă

primescvreopalmă.„DacăoatingipeSimone,seînvineţeşte“,spuneamama.Totuşi,ununchiînfuriatşi-aluatinimaîndinţişimi-atrasopaparăzdravănă.Amfostatâtdeuimită,încâtmi-atrecutpeloccrizade furie.Cred că aş fi fostmultmai uşor de ţinut în frâudacăpărinţiimi-ar fi tratat furiile cuseriozitate. Dar pe tata îl distra să repete, luându-se după nu-ştiu-cine: „Această copilă nu estesociabilă.“Maiauzeamspunându-sedespremine,cuoundădemândrie:„Simoneeîncăpăţânatăcauncatâr.“Exactce-mitrebuia.Mătransformamîntr-ofiinţăcapricioasăşineascultătoarepurşisimpludedragul de-a nu fi ascultătoare. În fotografiile de familie scot limba, întorc spatele: în jurulmeu, toţiceilalţi râd.Victoriile acesteamăruntem-au încurajat sănuconsiderdeneînfrânt regulile, ritualurile,obişnuinţa;suntlaorigineaunuianumetipdeoptimismrămasviuînpofidaoricăreiîncercărideamăstruni.Înfrângerilenudeşteptauînfiinţameaniciumilinţă,niciobidă;dupăplânseteşizbiereteîndelungate

cedam,darerampreaobosităpentrua-mimaifişiciudă;decelemaimulteori,nicimăcarnumaiştiamdecemărevoltasem.Dincoloderuşineafaţădeunexcespecarenu-lputeamjustificanicimăcar înforulmeuinterior,rămâneaudoarremuşcările:eledispăreauurgent,căcireuşeamsămăfacfoarteuşoriertată.Punând totul înbalanţă, izbucnirilemeleviolentecompensau, înceeacemăprivea,arbitrarulregulilorcemăînlănţuiau,oprindu-măsădevinresentimentarăsausămăumpludeurămocnită.Nuamcontestatniciodatăautoritateaînsine.Deveneamsuspicioasăfaţădecomportamentuladulţilordoarînmăsuraîncareîmiapăreacaunabuzfaţădesituaţiameadecopil: înrealitate, îmiîndreptamrevoltaîmpotriva acestei condiţii. Altminteri, acceptam fără nici un fel de rezerve dogmele şi valorile

recomandate.Universulmeuseorânduiaînfuncţiededouăcategoriiprincipale:BineleşiRăul.Eusălăşluiamîn

regiuneaBinelui, unde coexistau, indisolubil legate, fericirea şi virtutea.Aveam experienţa durerilorneîndreptăţite;s-aîntâmplatsămălovesc,sămăjulesc;chipulmi-afosturâţitdeoerupţiepurulentă:mediculmi-aarsbubelecunitratdeargint, iareuamţipat.Darastfeldesituaţiierauaccidentale,nuduraumultşinu-miputeauzdruncinacrezul:oamenilorlesuntdatebucuriileşinecazurilepemăsurameritelorlor.Trăind în sânul Binelui, am realizat foarte repede că el are nuanţe şi gradaţii. Eram o fetiţă

cumsecade,carecomiteaşigreşeli;pedealtăparte,deşifusesenedreaptăcumine,mătuşaAliceaveasăajungă în cer pentru că spuneamulte rugăciuni. Printre cei pe care-i iubeam şi îi respectam, existaucâţivacucare, înanumiteprivinţe,părinţiimeierauîndezacord.Nicimăcarbunicuţulşibunicuţanuerauscutiţidecritică;larândullor,eieraucertaţicuniştevericucaremamaseîntâlneadesşicare-mipăreau foarte drăguţi. Îmi displăcea cuvântul vrajbă, care îmi sugera părul ciufulit şi imposibil dedescurcat: de ce se învrăjbeau oamenii? cum?Mi se părea dureros să fii învrăjbit. Susţineam cauzamameicufervoare.„Lacineaţifostieriînvizită?“,măîntrebamătuşaLili.„Nu-ţispun,nu-midăvoiemama.“UrmaunschimbdepriviriîntremătuşaLilişimaică-sa.Liseîntâmplachiarsăspunălucruridelocbinevoitoare.„Maiumblămaică-tahaihui?“Răutăţileastealeînjoseaufărăaoatingepemama.Pedealtăparte,nu impietauasupraafecţiuniipecare le-opurtam.Mi sepărea firesc–bachiarmăbucuram–căacestefiinţederangsecundnuaveaudesăvârşireazeităţilorsupreme,Louiseşipărinţiimei,careerauîntruchipareaperfecţiunii.Binele era despărţit de Rău printr-o sabie cu tăiş de foc; celui din urmă nu-i văzusem niciodată

chipul.Uneori,glasulpărinţilorseînăsprea:ghiceamdinindignarea,dinmânialorcă,prinpreajmă,seaflăsufleteîntunecate:nuştiamcaresuntacesteaşiniciprincepăcătuiseră.Răulstătealadistanţă.Îmiimaginamcăîntruchipărileluisuntcelelegendare:divolul,BabaCloanţa,surorileCenuşăresei;pentrucă nu le văzusem în carne şi oase, le reduceam la esenţial; cel Rău păcătuia aşa cum focul arde,neiertător şi fără scăpare; Iadulera locul său firesc, chinul îi era sortit, şidacă suferinţele luim-ar fiînduioşat aş fi socotit că păcătuiesc. Într-adevăr, nu-mi evocau suferinţa cărnii nici ghetele din fierînroşitcucarepiticiioîncălţaupemaşteraAlbei-ca-Zăpada,niciflăcărileîncareseperpeleaLucifer.Căpcăunii, vrăjitoarele, demonii, maşterele şi călăii erau fiinţe inumane care simbolizau o forţăabstractă,iarchinurilelorilustrau,totînmodabstract,fireascalorînfrângere.CândamplecatlaLyoncuLouiseşicusoramea,nutreamsperanţacăvoiînfruntaDuşmanulfaţăîn

faţă.Primiseminvitaţiaunorveriîndepărtaţicarelocuiaulamargineaoraşului,într-ocasăînconjuratăde o grădină imensă. Mama mă prevenise că fraţii Sirmione nu mai aveau mamă, că nu prea eraucuminţişinu-şispuneaurugăciuneacuregularitate:prinurmare,nutrebuiasămătulburdacăaveausărâdădeminevăzândcămărog.Mis-apărutcăînţelegcătatăllor,unbătrânprofesordemedicină,îlcam lua peste picior pe Dumnezeu.M-am înveşmântat în mantia imaculată a Sfintei Blandine datepradă leilor: văzând că nu mă atacă nimeni, am fost decepţionată. Când pleca de acasă, unchiulSirmionemurmuraînbarbă:„Larevedere,Dumnezeusăvăbinecuvânteze“;decinuerapăgân.Pedealtăparte,indiscutabil,ceişapteveriaimei–cuvârsteîntreşapteşi20deani–secomportauinsolit:pringrilajulparcului,aruncaucupietreîncopiiidepestradă,sebăteauîntreei,chinuiauobiatăorfanăidioată,carelocuiaacolo;cas-oînspăimânte,scoteaunoapteadincabinetultatăluilorunscheletpestecarepuneauuncearşaf.Cutoatecăacestelucrurineobişnuitem-autulburat,numi-audatimpresiacăarputeaaveaconsecinţegrave;nu-midezvăluiauhăulîntunecatalrăului.Măjucamliniştităprintretufele

compactedehortensii,iarparteareaalumiirămâneaotainăpentrumine.Şitotuşi,într-osearăamcrezutcămiseclatinăpământulsubpicioare.Veniserăşipărinţiinoştri.Într-odupă-amiază,însoţitedeLouise,sorameaşicumineammerslao

petrecereundene-amdistratgrozavşidelacareamplecatpeînserate.Pălăvrăgeam,râdeamşironţăiamobunătateînformădelăstun,făcutădinpastădelemn-dulce–care-miplăceanespusdemult–,cândaapărutmama,laocotiturăadrumului.Aveapecapoeşarfădemuselinăverde,iarbuzadesusîieraumflată: de cene întorceamaşade târziu?Era ceamaimare cavârstă, i se spunea „Doamnă“, aveadreptuls-odojeneascăpeLouise;darnumi-auplăcutniciexpresia,nicivoceaei;totaşa,numi-aplăcutsăvădaprinzându-seînochiiblânziaiLouiseioscânteiereneprietenoasă.Înseararespectivăsauînaltăseară–darînmemoriameaceledouăîntâmplărisuntstrânslegate–eramîngrădinăcuLouiseşicuîncă o persoană pe care n-o pot identifica; era întuneric; în obscuritatea faţadei, se decupa conturulluminatalunei ferestre;sezăreaudouăsilueteşiseauzeauvociprecipitate:„Uite-ipeDomnulşipeDoamnacumseceartă“,aspusLouise.Acelaafostmomentulîncarelumeas-arăvăşit.Eraimposibilca mama şi tata să fie duşmani, ca Louise să fie duşmănoasă faţă de ei; când imposibilul devinerealitate,RaiulşiInfernulsefactotuna,negurileşiluminaseamestecă.M-amprăvălitînHaosulcareapremersGenezei.Coşmarulafostdescurtădurată:adouazidimineaţa,părinţiimeizâmbeauşivorbeaucuvocealor

obişnuită.SarcasmulluiLouiseîmistăteapesuflet,daramtrecutpeste:lăsammultefaptemărunteaşa,înceaţă.Când îmiamintescdeprimiianideviaţă, suntuimitămaialesdeaplecareaaceastadea trecesub

tăcereevenimentecare,fărădoarşipoate,îşivorfipusputernicamprentaasuprameadinmomentcenule-amuitat.Ceidinjurmăînvăţaucălumeaestearmoniosdispusăînjurulunorrepereşicategoriiclare.Noţiunileneutreerauexcluse:nuexistacompromisîntretrădătorşierou,întreapostatşimartir;fructelenecomestibilesuntotrăvitoare;miseinduceaconvingereacăîi„iubeam“petoţiceidinfamilie,chiar şi pe surorile plicticoase ale bunicilor. Încă din perioada primului gângurit, experienţa mea adezminţit acest esenţialism. Rareori albul era desăvârşit, răul îşi ascundea întunecarea: zăream doarnuanţe de cenuşiu. Problema era că, de îndată ce voiam să precizez nuanţele neclare, trebuia sămăfolosescdecuvinteşimătrezeamaruncatăînuniversulconceptelorbinestabilite.Ceeacevedeamcuochii mei, ceea ce simţeam cu adevărat trebuia, cum-necum, să intre în aceste graniţe; miturile şiclişeeleprevalauasupraadevărului:neputându-ldefini,îllăsamsăalunecepepantaderizoriului.Întrucât eram incapabilă să gândesc profund fără sprijinul limbajului, am presupus că el desemna

realitatea cu precizie; în privinţa asta eram iniţiată de adulţi, pe care-i consideram depozitariidesăvârşirii:desemnândunlucru,serefereaulaesenţalui,asemănătoaresuculuiunuifruct.Întrelucruşi cuvântul care-l exprimă, pentru mine era de neconceput existenţa vreunei fisuri prin care să seinsinuezegreşeala; aşa se explicădecem-amsupusVerbului fără crâcnire, fără să cercetez, chiar şicândîmprejurărileputeaudeschidecaleaîndoielilor.DoidintreveriiSirmionesugeaubatoanedezahărcu suc demere şimi-au spus, pe un tonmaliţios: „E un purgativ“; rânjetul lorm-a avertizat cămăpăcăleau; cu toate astea, cuvântul rostit a rămas indisolubil legat de acele beţişoare albe; nu ammaipoftitlaele,căcimisepăreauacumuninacceptabilcompromisîntrezaharicalăşimedicament.Îmi amintesc totuşi de un caz în care cuvântul nu m-a clintit din convingerile mele. În timpul

vacanţelor la ţară,măduceaudeseorisămă joccuunverişor îndepărtat; locuia într-ocasăfrumoasă,aşezatăînmijloculuneigrădinimari.Mădistramfoartebineîncompanialui.„Eunbietidiot“,aspustatălmeuîntr-oseară.Fiindu-mifamiliar,Cendri,careeramultmaimaredecâtmine,misepăreaun

personaj normal. Nu ştiu dacă îmi fusese arătat sau descris un idiot: atribuiam acestui specimen unzâmbetbălos şinişteochi inexpresivi.Când l-am revăzutpeCendri, am încercat zadarnic săasociezaceaimaginecufiguralui;poatecă,fărăsădeaimpresia,înintimitateafiinţeivafiavutcevadeidiot,dar nu puteam crede aşa ceva. Împinsă de dorinţa de a limpezi lucrurile şi, de asemenea, dintr-onemărturisităciudăpetatălmeu,careîmiinsultasetovarăşuldejoacă,amîntrebat-opebunicaacestuia:„E adevărat că Cendri este idiot?“ „Bineînţeles că nu!“mi-a răspuns ea, cu o expresie ofensată. Îşicunoşteabinenepotul.Eraposibilcatatasăsefiînşelat?Amrămasperplexă.NuţineamdeloclaCendri,aşacăincidentulnum-amarcat.Urmasădescopărmaleficaforţămagică

acuvintelordoarcândaveausă-mirăneascăinima.Mamatocmaiîmbrăcasepentruprimaoarăorochieportocalie.Louisei-aspusfemeiideserviciude

vizavi: „Ai văzut cum s-a îmbrăcat Doamna? E ciudată rău.“ În altă zi, Louise trăncănea în holulimobiluluicufataportăresei;cudouăetajemaisus,mamaseaşezase lapianşicânta:„Ah!–aspusLouise – iar ne sparge Doamna urechile.“ Ciudată rău. Ne sparge urechile. În auzul meu, astfel decuvinte sunau îngrozitor: ce legătură puteau să aibă cumama, care era frumoasă, elegantă, cu talentmuzical?TotuşiLouise,nualtcineva,lepronunţase:cumsăleeliberezedeîncărcăturanegativă?Înfaţaaltorindivizi,ştiamsămăapăr;dareaînsemnapentruminedreptatea,adevărul,iarrespectulpecarei-lpurtammă împiedica s-o judec.Nu-mi era suficient să consider că are ungust îndoielnic; pentru a-ianihilareaua-voinţă,trebuias-oatribuiuneiproastedispoziţiiexploziveşi,înconsecinţă,săadmitcănuseînţelegeabinecumama;înacestcaz,unadinelegreşea!Nu!Eulevoiampeamândouăfărăcusur.M-amstrăduitsăgolescdeînţelescuvinteleluiLouise:dinmotivecare-miscăpau,dinguraeiieşiserănişte sunete ciudate. Nu am reuşit pe deplin. Începând cu acel moment, când mama avea o toaletăbătătoarelaochisaucândcântacuvocetare,mis-aîntâmplatsămăsimtoarecumstânjenită.Pedealtăparte, ştiind acum că nu trebuie să iau în serios tot ce spune Louise, n-o mai ascultam cu aceeaşidocilitate.Gatasăevitoricemi-arfipututameninţasiguranţa,m-amaplecatcuplăcereasupraunorprobleme

care nu păreau să fie primejdioase pentru mine. Cea legată de naştere mă preocupa mai puţin. Laînceputmi s-a spuscăpărinţii îşi cumpărăcopiii; întrucât lumeaastaeraatâtdemare şideplinădeminunăţii necunoscute,mi se părea posibil să existe şi un antrepozit de bebeluşi.Cu timpul, aceastăimagines-aestompatşim-ammulţumitcuosoluţiemaivagă:„Dumnezeuestecelcarecreeazăcopiii.“Făcusepământuldinhaos, şipeAdam,din lut;nueranimic ieşitdincomundacă făcea săaparăunsugarîntr-uncoşderăchită.Recursullavoinţadivinăîmipotoleacuriozitatea:înmare,eaexplicatot.Mi-am spus căvoi descoperi, cu timpul, şi detaliile.Mă intrigamai degrabăgrija cu carepărinţii sefereau de mine când discutau anumite lucruri: dacă mă apropiam, coborau vocea sau tăceau. Deciexistau lucruri pe care le-aş fi putut înţelege, dar pe care nu trebuia să le ştiu: ce lucruri?De ce leascundeaudemine?MamaîiinterzicealuiLouisesă-miciteascăunadintrepoveştilescrisedeDoamnadeSégur, întrucâtmi-arfidatcoşmaruri.Ceiseîntâmplaaceluibăiat îmbrăcat înpieideanimalepecare-l vedeam în poze? În zadar puneam întrebări. „Ourson“ era, pentru mine, însăşi întruchipareatainei.Marilemisterealereligieieraupreaîndepărtateşipreacomplicatepentruamăuimi.M-apusînsăpe

gândurifamiliarulmiracolalCrăciunului.Misepăreade-adreptulinadmisibilcaatotputerniculpruncIsussăseamuzecoborândpehorncauncoşarobişnuit.Mi-amfrământatîndelungcreierulcuaceastăproblemăşiamsfârşitprina le-ospune,cusinceritate,părinţilormei,care, larândul lor,au trecut lamărturisiri.Num-aşocatatâtfaptulcăamcrezutcutărieîncevacarenueraadevărat,cicăpotexista

certitudinifalse.Nuamtrasnicioconcluziepractică.Numi-amspuscăpărinţiimăpăcăliserăşicăs-arputeasămămaipăcălească.Fărăîndoială,nule-aşfiiertatominciunădăunătoare,caremi-arfirănitcarnea;m-aş fi revoltat şi aş fi devenit neîncrezătoare.Dar aşa, num-am simţitmai lezată decât unspectator căruia un iluzionist îi dezvăluie secretul unuia dintre trucurile sale; aş putea spune că amîncercatchiarunsentimentvecincuîncântareaştiindcăpeBlondine–ceadescoperită lângăpantofiimei,şezândpecufăraşulsău–odatorezşiretliculuipărinţilormei.Poatele-aşfifăcutreproşuridacănuaş fi aflat adevărul din gura lor: recunoscând căm-au tras pe sfoară, m-au convins că sunt sinceri.Acum,îmivorbeaucaunuimatur;mândrădenouameademnitate,amacceptatcăfusesepăcălitţânculcarenumaieram;mis-apărutcâtsepoatedenormalcasurioarameasăfieminţităîncontinuare.Euintrasemîncategoriaadulţilorşipresupuneamcă,deacumînainte,aveamgaranţiaadevărului.Foartebinevoitori,părinţiiîmirăspundeaulatoateîntrebările;ignoranţamiserisipeadeîndatăceo

exprimamîncuvinte.Cutoateacestea,eramconştientădeodeficienţă:înochiiadulţilor,petelenegrealiniate în cărţi se preschimbau în cuvinte; eu le priveam şi, cu toate că le vedeam, sensul lor îmirămânea ascuns.Mi se dăduseprilejul sămă joc cu literele de la ovârstă foarte fragedă.La trei aniştiamcăliteraosepronunţăo;literaseraunstotaşacumomasăeraomasă;cunoşteamaproapetotalfabetul,darpaginiletipăritecontinuausărămânădenepătrunspentrumine.Într-ozi,înminteameas-a produs un declic. Mama deschisese pe masa din sufragerie metoda Regimbeau; mă uitam la ofotografiecareînfăţişaovacă7şi laceledouălitere,c şih,care, împreună,sepronunţăş.Brusc,amînţelescăelenuauunnume,caobiectele,cireprezintăunsunet;amînţelesceînseamnăunsemn.Mi-afostuşorsăînvăţsăcitesc.Cutoateacestea,minteameaseloveadeunobstacol.Vedeamînimagineagraficăexactreprezentareasunetuluicare-icorespundea:amândouăîşiaveauobârşiaînlucrulpecare-lexprimau, astfel că relaţia lor nu avea nimic întâmplător. Dar înţelegerea semnului nu m-a dus laînţelegerea convenţiei. De aceea m-am opus din răsputeri când bunicuţa a vrut să mă înveţe notelemuzicale.Îmiarătacuoandreadetricotatcercurileînscrisepeunportativ;îmiexplicaapoicăfiecareliniecorespundeuneianumiteclapeapianului.Dece?Cum?Nuvedeamniciunfeldelegăturăîntrehârtia liniată şi claviatură.M-am revoltatoridecâteori a încercat cineva să-mi impună lucruri care,pentrumine,nuaveauexplicaţie; lafel,amrespinsadevărurilecarenureflectauunabsolut.Nueramdispusăsăcedezdecâtînfaţanecesităţii;deciziileoamenilorerau,maimultsaumaipuţin,influenţatedetoaneşinuaveaudestulăgreutatenecesarăcasămădeterminesăleaccept.M-amîncăpăţânatzileînşir.Pânălaurmă,amcedat:într-obunăzi,m-amtrezitcăştiugama;darimpresiameaafostcăînvăţregulileunuijoc,nicidecumcădobândesccunoştinţe.Înschimb,amfostfoarteuşordeiniţiatîntainelearitmeticii,întrucâtcredeamînrealitateanumerelor.Înoctombrie1913,lacincianişijumătate,s-aluatdeciziasăfiudatălaoşcoalăcunumeatrăgător:

Désir8.DomnişoaraFayet,directoareadelaclaseleelementare,m-aprimitîntr-unbirousolemn,cuuşicapitonate.Întimpcevorbeacumama,mămângâiapepăr.„Noinusuntemînvăţătoare,cieducatoare“,mi-a spus ea. Avea un corsaj din dantelă care urca până sub bărbie şi o fustă lungă, mi s-a părutmieroasă;mieîmiplăceamaidegrabărezistenţa.Cutoateacestea,înajunulprimeimeleziledeşcoalăţopăiamdebucurieînholuldelaintrare:„Mâinemăduclaşcoală!“„N-osăfiimereulafeldeveselădincauzaasta“,mi-aspusLouise.Eramsigurăcă,dedataaceasta,seînşela.Gândulcăvoiaveapropriameaviaţămăîmbătadefericire.Pânăînacelmoment,crescusemcaanexăaadulţilor;deacumînainte,voiaveaghiozdanulmeu,cărţilemele,caietelemele,propriilemelesarcini;săptămânaşizilelesevororânduiînfuncţiedeprogramulmeupersonal;întrevedeamunviitorcare,înlocsămăînstrăinezede

mine însămi, avea să se sedimenteze în mintea mea; cu cât vor trece anii, cu atât aveam să măîmbogăţescrămânândînsăaceeaşişcolăriţăacăreinaştereosărbătoreamatunci.Nu am fost decepţionată. În fiecare zi demiercuri şi de sâmbătă, luam parte, timp de o oră, la o

ceremoniecarepăreasăaibăcevasacru înea şialcărei fast se răsfrângeaasupra întregii săptămâni.Eleveleseaşezauînjuruluneimeseovale;DomnişoaraFayetprezida,tronândlaunfeldecatedră;delaînălţimea portretului său pus pe perete, ne supraveghea Adeline Désir, o cocoşată care urma să fiebeatificatăgraţieinsistenţelorunorpersonajeimportante.Mamelenoastre,aşezatepecanapeletapisatecumoleschin negru, brodau sau tricotau. În funcţie de cât fuseserăm de cuminţi, ne dădeau note lapurtare, iar noi, la sfârşitul întâlnirii, trebuia să le spunem cu voce tare.Domnişoara le nota într-unregistru.Mamami-adattotdeaunanotazece:onotădenouăarfifostruşinoasăatâtpentrumine,câtşipentru ea.Domnişoaranedădea câteun satisfecit9 în schimbul căruiaprimeam, în fiecare trimestru,cărţicucotoareaurii.Apoi,dinpraguluşii,nesărutapefrunteşinedădeasfaturibune,depăstrat însuflet.Ştiamsăcitesc, să scriu şipuţin să socotesc;eramceamaibunădinclasa„Zero“. ÎnpreajmaCrăciunului,amfost îmbrăcată într-o rochiealbă tivităcuşiretauriuşiaminterpretat rolulprunculuiIsus:celelaltefetiţeîngenuncheauînfaţamea.Mama îmicontrola temele şimăpuneapermanent să spun lecţiile. Îmiplăcea să învăţ.Povestirile

religioasemisepăreaumultmaiatrăgătoaredecâtpoveştileluiPerrault,căciîntâmplărilesepetrecuserăînrealitate.Deasemenea,măîncântauplanşeledinatlasulmeu.Măemoţionausingurătateainsulelor,temeritatea promontoriilor, fragilitatea limbii de pământ care uneşte o peninsulă cu continentul;m-acuprins acelaşi extaz geografic la maturitate, când am văzut din avion Corsica şi Sardinia decupateparcă din albastrul mării şi când, la Chalkida, sub strălucirea puternică a soarelui, am întâlnitîntruchiparea istmuluiperfect,sugrumat întredouămări.Formeriguroase,poveştiadânc incrustate înmarmurasecolelor:lumeaeraunalbumdeimaginişiculoristrălucitoare,pecare-lrăsfoiamîncântată.M-amaplecatcuatâtaplăcereasuprastudiuluipentrucăviaţadetoatezilelenumămaimulţumea.

Locuiam la Paris, într-un decor făcut de mâna omului şi absolut domesticit; străzi, case, tramvaie,felinare,unelte:lucrurile,plicticoaseprecumconceptele,eraureduselafuncţiileloresenţiale.GrădinaLuxembourg,cufrunzişurilecompacte,decarenuaveaivoiesăteatingi,cupeluzelepecarenuaveaivoiesăcalci,erapentruminedoarunlocdejoacă.Dinlocînloc,apăreacâteofantăcarelăsasăseîntrevadă,dincolodeaparenţă,profunzimidenedesluşit.Tunelelemetrouluigoneaumereucătreinimanevăzută a pământului. Pe Bulevardul Montparnasse, în locul pe care, acum, se află braseria LaCoupole,seridicadepozituldecărbuniJuglar,deundeieşeauoamenicufeţelemânjite,purtândpecapsacideiută:printregrămeziledecocsşiantracit, lafelcaînfuningineahornurilor,dădeatârcoale, înplinăzi,beznapecareDumnezeuodespărţisedelumină.Darnuaveamputereasupraei.Înuniversulcivilizatîncareeramobligatăsătrăiescmăuimeaufoartepuţinelucruri,căcinuştiamundeîncepeşiunde se sfârşeşte puterea omului. Adulţii se arătau mult mai încântaţi decât mine de avioanele şidirijabilelecarebrăzdauuneoricerulParisului.Miseofereauextremdepuţinedistracţii.Odată,părinţiim-auduspeChamps-Elyséescasă-ivădtrecândpesuveraniiAngliei;amasistatlacâtevacortegiideMi-Carême10 şi, mai târziu, la înmormântarea lui Gallieni11. Am mers în urma procesiunilor, amvizitat altarele în aer liber. Nu mă duceam aproape niciodată la circ şi rareori la teatrul de păpuşi.Aveamcâtevajucăriicucaremădistram:darpreapuţinemăatrăgeaucuadevărat.Îmiplăceasăstaucuochiilipiţidestereoscopulcaretransformadouăfotografiiobişnuiteîntr-oscenătridimensională;sausăvăd la kinetoscop un cal alergând în galop prin rotirea unei benzi pe care erau imagini statice. Am

primitunfeldealbumeîncaretotulseanimadoarcuunbobârnac:fetiţaîncremenităpefoaiadehârtieîncepeasăsară,boxerulsăboxeze.Jocurideumbre,proiecţiiluminoase:încazulmirajeloroptice,celmaimultmă interesamodul în care totul se compunea şi se recompunea sub ochiimei. În general,bietelebogăţiialevieţiimeledecitadinănuseputeaucomparacucomorileînchiseîncărţi.Totul se schimba de îndată ce părăseam oraşul şi ajungeam printre animale şi plante, înmijlocul

naturiicunenumăratelesaleascunzişuri.NepetreceamverilelaLimousin,cufamiliapaternă.BuniculmeuseretrăseselângăUzerche,peo

proprietatecarefusesecumpăratădetatălsău.Aveafavoriţialbi,şapcă,CruceaLegiuniideOnoareşifredona tot timpul. Îmi spunea cum se numesc copacii, florile şi păsările. În faţa casei acoperite cuglicinăşibignonia,păuniiîşifăceaucoadaroată;învolieră,admirampăsărilecardinalcucapulroşuşifazanii aurii.Cucascade artificialedeoparte şi de alta, împânzit denuferi, „râul englezesc“ în careînotaupeşti roşii înconjuracuapelesaleo insulă foartemică, legatădepământprindouăpodeţedintrunchiuri de brad curăţate de coajă. Cedri, secvoia, fagi purpurii, arbori pitici japonezi, sălciiplângătoare,magnolii,pinideChile,conifere şi foioase, tufe,boscheţi,hăţişuri:parcul, înconjuratdezidurialbe,nueramare,dareraatâtdedivers,încâtniciodatănuamreuşitsă-lexplorezîntotalitate.Îlpărăseamînmijloculvacanţeipentruamergelasoratatăluimeu,caresecăsătorisecuunnobildeţarădinîmprejurimi;aveaudoicopii.Veneausăneiacu„breculmare“trasdepatrucai.Dupăprânzulînfamilie,neaşezampebancheteledinpielealbastrăcaremiroseauapraf şia soare.Unchiulvenea înurmă,călare.După20dekilometri,ajungeamlaLaGrillière.Parcul,maimareşimaisălbaticdecâtcelde laMeyrignac–darmaimonoton–, se întindea împrejurulunui castelurât, flancatde turnuleţe şiacoperit cu ardezie.MătuşaHélènemă trata cu indiferenţă. UnchiulMaurice,mustăcios, încălţat cucizme, cu cravaşa înmână, când tăcut, cândmânios, mă speria un pic. Darmă înţelegeam bine cuRobert şiMagdeleine, care erau el cu cinci, ea cu trei animaimari decâtmine.Lamătuşa, ca şi labunicul, puteam să alerg cât voiam pe peluze şi aveam voie să ating orice. Scormonind pământul,frământândnoroiul,mototolindfrunzeşicorole,ştergândînpalmăcastanelesălbaticepentrualeredaluciul,pocnindsubtalpăpăstăiplinecuaer,învăţamceeacenuputeamaflanicidincărţi,nicidelaceicu autoritate asupra mea. Învăţam ce înseamnă piciorul-cocoşului şi trifoiul, brumărelele, albastrulfluorescent al zorelelor, fluturele, buburuza, licuriciul, roua, pânzele de păianjen şi firele-Fecioarei;învăţamcă roşul cununii lui Isus estemai intensdecât cel al leandrului sau al scoruşului, că toamnaaureştepiersicileşifacefrunzeleruginii,căsoareleurcăşicoboarăpecer,deşinusevedecăsemişcă.Mulţimeaculorilor,mirosurilemăentuziasmau.Pestetot,înapaverzuiealocurilorbunedepescuit,întălăzuireapajiştilor, sub tăişul ferigilor, în inimadesişurilor, se ascundeaucomoripe care ardeamdedorinţăsăledescopăr.

Decândmergeamlaşcoală,tataseinteresadesucceseleşideprogreselemeleşicăpătaseunrolmaiimportant înviaţamea.Misepăreacăaparţineunui soimai rardecâtmajoritateabărbaţilor. Înaceaperioadăîncaresepurtaubărbişimustăţi,faţaluinetedă,cumimicăexpresivă,trezeauimire:prieteniilui spuneau că seamănă cu actorulRigadin.Dintre toţi cei aflaţi în jurulmeu, nimeni nu era atât deamuzant, de interesant, de strălucitor ca tata; nimeni nu citise atâtea cărţi şi nu ştia atâteaversuri pedinafară; nimeni nu vorbea atât de înflăcărat. Stătea cu spatele la cămin, vorbeamult şi gesticula pemăsură:ceilalţiîlascultau.Eleravedetatuturorreuniunilordefamilie:recitamonologurisauMaimuţade Zamacoïs şi toată lumea îl aplauda. Marea sa originalitate consta în faptul că, în timpul liber,interpreta roluridecomedie; îl socoteamunfeldemagiciancând îlvedeamîn fotografiicostumat în

Pierrot,închelner,încătanăsauîntragediană;m-afăcutsărâdculacrimicândl-amvăzutcurochieşişorţalb,cubonetăpecap,zgâindu-şiochiialbaştrilamineînroluluneibucătăreseneghioabe,penumeRosalie.Andean,părinţiimeipetreceautreisăptămânilaDivonne-les-Bains,împreunăcuotrupădeartişti

amatoricarejucapescenaCazinoului;directoruldelaGrand-Hotelleofereacazaregratuităcarăsplatăpentrufaptulcădistrauvilegiaturiştii.În1914,soramea,Louiseşicuminene-amdussă-iaşteptămpepărinţi laMeyrignac.EraudejaacolounchiulGaston–fratelecelmareal tatei–,mătuşaMarguerite,caremăintimidacupaloareaşislăbiciuneaei,şiverişoarameaJeanne,cuunanmaimicădecâtmine.Neîntâlneamrelativdes,întrucâtşieilocuiaulaParis.LetiranizampeJeanneşipesoramea,iarelesesupuneaufărăsăcrâcnească.LaMeyrignacleînhămamlaotrăsuricăşilepuneamsămătragăîntrapîntinspealeileparcului.Leiniţiamşileantrenamînescapadecăroralepuneamcapăt,înmodprudent,înmijloculaleii.Într-odimineaţă,pecândnedistramînmagaziaculemnepentrufoc,prinrumeguşulproaspăt,aînceputsăbatăclopotuldealarmă:izbucniserăzboiul.AuzisemacestcuvântlaLyon,cuunanînurmă.Misespusesecă, în timpulrăzboiului,oameniiseomoarăîntreei, iareumăîntrebasem:undesăfug?Înacelan,tataîmiexplicasecărăzboiulînseamnăinvadareauneiţăridecătrestrăini,şiîncepusemsămătemdenumeroşii japonezicare,pevremeaaceea,vindeaupelarăscrucievantaieşilanternedehârtie.Nicivorbă.Duşmaniinoştrieraunemţii,ceicarepurtaucăşticuvârfascuţit,carenefuraserădejaAlsaciaşiLorenaşicăroraledescoperisemurâţeniagrotescăînalbumeleluiHansi.Acum ştiam că în timpul războiului doar soldaţii se masacrează între ei şi cunoşteam suficientă

geografiecasăplasezfrontierafoartedepartedeLimousin.Nimeninupăreasperiatînjurulmeu,prinurmare num-am îngrijorat. Tata şimama au sosit pe neaşteptate, plini de praf şi vorbind neîncetat:petrecuseră48deoreîntren.Peporţileremizeiaufostlipiteordinederechiziţie,iarcaiibuniculuiaufostduşilaUzerche.Măincitauagitaţiageneralăşititlurilede-oşchioapădinCourrierduCentre:eramtotdeauna mulţumită când se întâmpla ceva. Am inventat jocuri potrivite cu împrejurările: Eu eramPoincaré,verişoaramea,GeorgeV,iarsoramea,ţarul.Ţineamdiscursurisubcedrişiîispintecampeprusaciculovituridesabie.Înlunaseptembrie,laLaGrillère,amînvăţatsă-miduclaîndeplinireîndatoririledefranţuzoaică.O

ajutam pe mama să facă feşe pentru pansamente şi am tricotat un passe-montagne. Mătuşa Hélèneînhămacalul laşaretaenglezeascăşineduceamlagaradinapropierecasăledămmereunorindieniînalţi,carepurtauturbaneşicare,larândullor,nedădeaupumnidehrişcă;răniţilorleduceamtartinecubrânzăşicupateu.Femeiledinlocalitateumblau,prevenitoare,pelângăconvoaie,cubraţeleîncărcatedemâncare.„Daţi-neoamintire“,spuneau,iarsoldaţiiledădeaunasturidelamantaşituburidecartuşe.Într-ozi,unadintreeleaoferitunpaharcuvinunuineamţrănit.S-auauzitprotestecuvocescăzută.„Nuvăînţeleg,aspusea,şieisunttotoameni.“Protesteles-auînteţit.ÎnochiiinexpresiviaimătuşiiHélènes-aaprinsosfântămânie.Nemţălăiieraucriminalidinnaştere;deşteptaumaidegrabăurădecâtindignare–Diavolulnu-ţitrezeşteindignarea.Darsufletelenoastrevirtuoaseerauscandalizatedinplinde trădătorii, de spionii francezi.Am ţintuit-ocuoprivire încărcatădeogroază scârbităpeceacareaveasăfienumită,deatunci,„nemţoaica“.Însfârşit,Răulseincarnase.M-am raliat de îndată, cu entuziasm, cauzei Binelui. Tata, reformat din cauza unor probleme

cardiace,fuseseacum„recuperat“şiîncadratîntr-unregimentdezuavi.Împreunăcumama,amfostsă-lvăd laVilletaneuse, unde servea sub arme; îşi lăsasemustaţă şim-a impresionat, sub fesul pe care-lpurta, seriozitatea chipului său. Trebuia să demonstrez că sunt demnă de el. Am dat dovadă, foarterepede, de un patriotism fără cusur călcând în picioare o păpuşă de celuloid, înfăţişând un bebeluş

dolofan„Made inGermany“, care, altminteri, îi aparţinea suroriimele.Ceidin jur au reuşit cumaregreutate sămă împiedice să aruncpegeamnişte suporturi de argintpentru cuţite, care aveauacelaşiînsemn infam. Am pus steagurile aliaţilor în toate vazele de flori. Jucam rolul zuavului viteaz, alcopilului-erou. Scriam cu creioane colorate „Trăiască Franţa“. Adulţii îmi răsplăteau zelul. Spuneaudespremine,mascândmândriasubuntonamuzat:„Simoneestefoarteşovină.“Îmiînsuşeamzâmbetul,savuramlauda.Nu-miamintesccinei-adăruitmameiuncupondepostavofiţerescalbastru-deschis;ocroitoreasăne-afăcut–mieşisuroriimele–câteunpaltonimitândîntocmaimantauamilitară.„Uite,auşimartingală12“,lespuneamamaprietenelorsale,carefieneadmirau,fiesemirau.Niciunaltcopilnuaveaohainăcaamea,atâtdeoriginală,detipicfranţuzească:măsimţeamînslujbapatriei.Unui copil îi este foarte uşor să se poarte ca o maimuţă; totdeauna îmi plăcuse să mă comport

ostentativ,darrefuzasemsăintruînjoculpuslacaledeadulţi;acum,fiindpreamarepentruamămailăsamângâiată,dezmierdată,alintată,simţeamdinceîncemaiputernicnevoiasăfiuprivităaprobatordeei.Mi-afostpropusunrolpecare-lputeamduceuşorlabunsfârşitşicaremisepotriveaperfect:m-amdedicatluiîntrutotul.Îmbrăcatăîntunicameaalbastru-deschis,amfăcutchetăînplinbulevard,înfaţa intrării într-un cămin franco-belgian condusdeoprietenă amameimele. „Pentrumicii refugiaţibelgieni!“Încoşulmeuînfloritplouacubani, iarzâmbetele trecătorilor îmiadânceauconvingereacăsuntomicăpatrioatăadorabilă.Totuşi,ofemeieîmbrăcatăînnegrum-achestionat,măsurându-mădincappână în picioare: „De ce pentru refugiaţii belgieni? cu francezii ce facem?“Eramdescumpănită.Belgieniieraubraviinoştrialiaţi,dar,cândteproclamişovin,trebuiesă-ipuiînprim-planpefrancezi;m-amsimţit învinsăpe terenpropriu.Am trecut şiprinaltemomentecaremi-au lăsatungust amar.Seara,amintratîncăminşiamfostfelicitatăamabil.„Ambanipentrucărbuni“,aspusdirectoarea.Amprotestat:„Baniisuntpentrurefugiaţi.“Cugreuamacceptatideeacăintereselesesuprapuneau;visasemlamanifestăridecaritatemaispectaculoase.Înplus,domnişoaraFevrierîipromiseseuneiinfirmierecă-ivadatoatăcolecta,daroprisejumătatedinbanifărăa-ispuneacestlucru.„Doisprezecefranci,osumăminunată“, îmispuse,politicos, infirmiera.Euadunasem24de franci.Amsimţitcă turbez.Nueramapreciatălajustameavaloare;crezusemcăjocrolulprincipalşi,defapt,fusesemdistribuităîntr-unulsecundar;măpăcăliseră.Totuşii-ampăstrataceleidupă-amiezioamintiresuficientdeluminoasăpentruapersevera.Umblam

prinbazilicaSacré-Cœur împreună cu alte fetiţe, fluturândun stindard şi cântând.Spuneam litanii şirugăciuni pentru dragii noştri soldaţi. Repetam toate sloganurile şi respectam toate consemnele. Înmetrouşiîntramvaieerascrispestetot:„Tăceţi,feriţi-vă,duşmanulascultă.“Sespuneacăuniispioniînfigaceînfeselefemeilor,iaralţiiîmpartcopiilorbomboaneotrăvite.Amintratimediatînjoculde-aprudenţa.Când ieşeam de la şcoală,mama unei colegemi-a oferit nişte bomboane de gumă. Le-amrefuzat:doamnamiroseaaparfum,aveabuzeledatecuruj,degeteleîncărcatecuinelemarişi,culmea,senumeaMalin13.Nucredeamcuadevăratcăbomboanelesuntotrăvite,daramconsideratcăevrednicdelaudăsăexersezartasuspiciunii.O parte din clădirea şcolii Désir fusese transformată în spital. Pe culoare, un puternic miros de

farmaciesecombinacumirosulceriideparchet.Cuveşmintele loralbepătatecuroşu,domnişoareleprofesoare îmipăreaunişte sfinte şi resimţeamovie emoţie când îmi atingeau fruntea cubuzele.Lamineînclasăavenitofetiţărefugiatădinnord;refugiulomarcaseputernic,aveaticurişisebâlbâia;misevorbeamultdespecopiiirefugiaţişivoiamsăfactotceputeampentrualeîndulcisoartaamară.Mi-avenitideeasăadunîntr-ocutietoatedulciurilecaremiseofereau:cândamumplut-ocuprăjiturivechi,

ciocolatăalbită,pruneuscate,mamam-aajutats-oîmpachetezşile-amdus-odomnişoarelor.S-auferitsămăfelicitecuvocetare,darpedeasupracapuluimeupluteauşoaptemăgulitoare.Eramdinceîncemaicuminte;numaiaveamnicifurii,nicicapricii:miseexplicasecădacăvoifi

înţeleaptă şi evlavioasă Dumnezeu va salva Franţa. Când preotul de la şcoala Désir a început să seocupe de mine, am devenit o fetiţă model. Era tânăr, foarte alb la faţă şi foarte fin. M-a primit lacatehism şi m-a iniţiat în bucuria spovedaniei. Îngenuncheam în faţa lui într-o capelă mică şirăspundeam, conştiincioasă, la întrebări. Nu mai ţin minte ce-i spuneam, dar a felicitat-o pe mamapentrusufletulmeunobil;soramea,carefusesedefaţă,mi-apovestitscena.M-amîndrăgostit,purşisimplu,deacestsufletpecaresespuneacă-lam,imaginându-mi-limaculatşiluminosprecumazimaînchivot. Aveam multe fapte meritorii. De Advent14, abatele Martin ne-a dăruit câte o fotografie cupruncul Isus: de câte ori făceam o faptă bună, trebuia să înţepăm cu un ac conturul desenului, carefusesefăcutcucernealădeculoareviolet.ÎnziuadeCrăciun,fiecaretrebuiasăpunăfotografiaprimităîn ieslea ce strălucea în adâncul capelei mari. Am inventat tot felul de mortificări, de sacrificii, decomportări lăudabile astfel încât poza ce-mi fusese încredinţată să fie ciuruită de găuri.Toate acestefapteoenervaupeLouise,darmamaşiprofesoarelemăsusţineau.Amintratîntr-oconfreriedecopiicare senumea„ÎngeriiSfintelorPatimi“, ceeace-miconfereadreptuldeapurta,precumcălugării,otunicăpestehaine şi obligaţiade amedita la cele şaptedureri sufleteşti aleFecioareiMaria.PotrivitunorindicaţiideultimmomentalePapeiPiusX,m-ampregătitpentruprimaîmpărtăşanieprivată15;untimp,m-amretraspentrureculegere.Nuampreaînţelesdecefariseii,alcărornumesemănatulburătordemultcualparizienilor16,seînverşunaserăîmpotrivaluiIsus,darm-amimplicatsufleteşteînceeaceapătimit.Amînghiţitprimameaazimăîmbrăcatăîntr-orochiedetulşipurtândpecapopălărioarădindantelădeIrlanda,legatăcupanglicisubbărbie.Începândcuacelmoment,mamaaveasămăducălaîmpărtăşaniedetreioripesăptămână,laNotre-Dame-des-Champs.Îmiplăceasunetulpaşilornoştripelespezi în uşoara negură a dimineţii. Inspirând mirosul de tămâie, cu privirea îndreptată către auralumânărilor, îmi plăcea să mă prăbuşesc la picioarele Crucii, în timp ce în minte îmi apărea, vag,imagineaceştiideciocolatăcaremăaşteptaacasă.Acestemomentepioasede tăcutăcomuniuneauîntărit legăturileprofundedintremineşimama; în

modclar,deveniseceamaiimportantăfiinţăpentrumine.Întrucâtfraţiieifuseserămobilizaţi,Louiseseîntorseseacasă,lapărinţiiei,pentrua-iajutasălucrezepământul.Nouabonă,Raymonde,cupărcreţ,mieroasăşiafectată,îmiinspiranumaidispreţ.Mamanusemaiduceanicăieriînvizită,primearareorioaspeţişiseocupafoarteintensdesorameaşidemine;măfăceapărtaşăvieţiieimultmaimultdecâtpesorameamaimică:larându-i,erapentruminecaosorămaimareşitoţispuneaucăîisemănfoartemult.Aveamimpresiacăîmiaparţineacutotul,înmodspecial.Tataplecasepefrontînlunaoctombrie;parcăvădşiacumculoaruldelametrouşipemamamergând

alăturideminecuochiiumezi;dinfrumoşiieiochicăpruis-auprelinspeobrajidouălacrimi.Amfostputernicemoţionată.Pedealtăparte,niciodatănuamavutimpresiacătatălmeuarfifostexpusvreunuipericol.Văzusemrăniţi;ştiamcăexistăolegăturădirectăîntrerăzboişimoarte.Darnuconcepeamsubnicioformăcăaceastămareaventurăcolectivăarfipututsămăpriveascăînmoddirect.Înplus,eramconvinsăcăDumnezeuîipurtaogrijăapartetatăluimeu:nueramînstaresă-miimaginezonenorocire.Evenimenteleaudemonstratcăoptimismulmeufuseseîndreptăţit;înurmauneicrizecardiace,tatăl

meuafostinternatlaspitaluldinCoulommiers,apoitransferatlaMinisteruldeRăzboi.Şi-aschimbatuniformaşişi-arasmustaţa.Înaceeaşiperioadă,Louises-aîntorsacasă.Viaţaşi-areluatcursulnormal.

Mătransformasemdefinitivîntr-uncopilcuminte.Laînceputdoarinterpretasemunrol,darcumamfost foarte lăudată pentru comportamentulmeu, ceea cem-a bucuratmult,m-am identificat cu noulpersonaj.Numaieramlafeldenăbădăioasăcaaltădată;măanemiasemînurmadezvoltăriirapideşiauneirujeole:făceambăicusulfşiluamîntăritoare;nu-imaideranjampeadulţicuneastâmpărulmeu;pedealtăparte,gusturilemeleeraupepotrivavieţiipecareoduceamşieramrareoricontrazisă.Acum,în cazul unei neînţelegerimai aprinse, eram capabilă să pun întrebări, să discut. Deseori, ceilalţi selimitaularăspunsuridegenul:„Nuevoie.Dacăamspusnuînseamnăcăaşarămâne.“Chiarşiînastfelde cazuri numămai consideram asuprită.Dobândisem convingerea că părinţiimei îmi doreau doarbinele.Înplus,cuvintelelorexprimauvoinţadivină:Dumnezeumăcrease,murisepentrumineşiisecuveneaosupuneretotală.Simţeampeumeriapăsarealiniştitoareanecesităţii.Amrenunţatastfellaindependenţapecareîncercasems-oapărînprimacopilărie.Anişiani,amfost

doaroglindafidelăavoinţeipărinţilormei.Estemomentulsăspun,atâtcâtştiu,cineerauei,defapt.

Cunosc puţine amănunte despre copilăria tatălui meu. Străbunicul meu, care lucra în domeniulcontrolului impozitelor laArgenton, lăsase fiilor săiomoştenire substanţialădinmomentcemezinulsău a reuşit să fie rentier; buniculmeu – care era fiul celmare – amoştenit, printre alte bunuri, undomeniude200dehectare;s-acăsătoritcuotânărăburghezăproveninddintr-ofamilieavută,dinnord.Pe de altă parte, fie pentru că aşa a dorit, fie pentru că avea trei copii, s-a angajat ca funcţionar laPrimăriadinParis:afăcutcarieră,afostdecoratşiaieşitlapensiecaşefdeserviciu.Modulluideviaţăaveamaimultăstrălucirecaslujbasa.Tatălmeuşi-apetrecutcopilăriaîntr-unfrumosapartamentdepeBulevardul Saint-Germain şi s-a bucurat de un trai foarte îndestulat, dacă nu cumva de-a dreptulopulent.Aveaosorăşiunfratemaimaricael.Frateleeraleneşlaşcoală,zgomotos,deseoriviolentşiîlhărţuia. Plăpând, detestând violenţa, s-a străduit să-şi compenseze debilitatea fizică prin farmec: erafavoritulmameisaleşialprofesorilor.Toatepreocupărileluieraudiametralopuseceloralefrateluimaimare:refractarlasportşilagimnastică,erapasionatdelecturăşidestudiu.Bunicameaîlîncuraja:trăiaînumbraeişifăceatotulpentrua-ifipeplac.ProvenitădinzonaseverăaburghezieiausterepentrucarevalorilefundamentaleerauDumnezeu,munca,datoria,meritulpersonal,aveapretenţiacaunşcolarsă-şiducălaîndepliniresarcinileperfect:înfiecarean,GeorgesprimealaColegiulStanislaspremiulîntâicu coroniţă. În timpul vacanţelor, aduna copiii fermierilor şi se jucau de-a predatul lecţiilor: într-ofotografie,apare încurteade laMeyrignac înconjuratdezeceelevi,băieţişi fete; lângăei,oslujnicăpurtândşorţşibonetăalbeţineînmânăotavăplinăcupaharedeoranjadă.Arămasfărămamăcândavea13ani;imensadurerepecarearesimţit-oafostsporitădefaptulcăs-apomenitsingur,abandonatluiînsuşi.Pentruel,bunicaînsemnalegea.Buniculmeunueradefelcapabilsă-şiasumeacestrol.Înmodcert,gândeabine:detestacomunarziişideclamadinDéroulède.Conştiinţadrepturilorsaleprevalaînsă asupra convingerii că ar avea îndatoriri. Aflat la mijlocul distanţei dintre aristocrat şi burghez,dintremareleproprietar funciar şi funcţionar, respectând religia fărăa fipracticant,nusesimţeaniciperfectintegratînsocietate,niciîmpovăratderesponsabilităţiserioase:practicaunepicurismdebonton.Aleseseunsportaproapetotatâtdedistinscascrima,„bastonul-spadă“,obţinândtitlulde„instructor“,cucare semândrea.Nuagreanicidiscuţiile tensionate,nicigrijile şi lăsacopiii să facă totcevoiau.Tatălmeuacontinuatsăstrăluceascăîndomeniilecareprezentauinterespentruel:latina,literatura;darnuamaiobţinutpremiulîntâicucoroniţă,căcinusemaistrăduiadeloc.În urma unor compensaţii financiare, domeniul Meyrignac avea să fie moştenit de unchiul meu,

Gaston:satisfăcutdeacestviitorsigur,acestas-alăsatînvoialeneviei.Poziţiademezin,ataşamentul

puternicfaţădemamasa,succeseleşcolarel-audeterminatpetata–alcăruiviitornueraasigurat–să-şiexprimepersonalitatea:eraconştientdeaptitudinilesaleşivoiasălepunăînvaloare.Datăfiindlaturaei oratorică, agrea meseria de avocat, cu atât mai mult cu cât era un bun vorbitor. S-a înscris laFacultateadeDrept.Însămi-aspusdemulteorică,dacănul-arfiopritconvenienţele,s-arfiînscrislaConservator. Nu era o butadă: nimic din viaţa lui n-a fost mai autentic ca dragostea pentru teatru.Studentfiind,adescoperitcumaresatisfacţieliteraturacarefermecaepoca;petreceanopţialbecitindAlphonseDaudet,Maupassant,Bourget,MarcelPrévost,JulesLamaître.DareraşimaifericitcândsenumăraprintrespectatoriiaşezaţilaparterlaComediaFrancezăsauînTeatruldeVarietăţi.Nulipseadelaniciunspectacol;eraîndrăgostitdetoateactriţele,îiidolatrizapemariiactori;voiasăsemenecuei,deaceeaserădea,dezgolindu-şichipul.Lavremeaaceea,însaloaneseinterpretaudeseoriscenetedecomedie:aluatlecţiidedicţie,astudiatartamachiajuluişis-aalăturatunortrupedeamatori.Credcăvocaţiainsolităatatăluimeuîşigăseşteexplicaţiaînstatutulsăusocial.Numelelui,anumite

relaţii de familie, camaraderiile din perioada copilăriei, prieteniile din prima tinereţe i-au întăritconvingerea că aparţinea aristocraţiei; îşi însuşise valorile acesteia. Aprecia gesturile elegante,sentimentelealese,dezinvoltura,atitudineaelegantă,fastul,vanitatea,ironia.Sobrelevirtuţiînsuşitedeburghezieîlagasau.Şi-atrecutexamenelegraţiememorieifoartebune,darşi-adedicataniidestudiumaialesplăcerilor:teatre,hipodrom,cafenele,saloane.Îlpreocupauatâtdepuţinsucceselerâvnitedeoameniiderând,încât,dupăceşi-aluatdiplomadeabsolvire,nus-amaiostenitsăsusţinăoteză;s-aînscrislaCurteadeApelşis-aangajatsecretarlaunavocatexperimentat.Dispreţuiasucceseleobţinuteprin muncă şi efort; după părerea lui, cineva „de familie bună“ avea, în mod cert, toate calităţilenecesare:spirit,talent,farmec,distincţie.Mareaproblemăeracă,înaceastăcastăcăreiaconsideracăîiaparţine,elnu însemnanimic;aveaunnumecuparticulănobiliară,daracestaeranecunoscut şinu-ideschidea nici uşile cluburilor, nici pe ale saloanelor elegante. Iar pentru a trăi ca unmare senior îilipseaumijloacele.Nupuneapreţpeceeacearfipututajungeîntr-osocietateburgheză–distinsavocat,tatădefamilie,cetăţeanonorabil.Porneaînviaţăcumâinilegoale,dispreţuindbunurilecaresecâştigă.Pentruaremediaaceastăcarenţăîirămâneaosingurăsoluţie:săsemanifeste.Dar, ca să temanifeşti, ai nevoie demartori; tatălmeu nu aprecia nici natura, nici solitudinea; se

simţeabinenumaiînsocietate.Meserialuiîlatrăgeadoarînsensulîncare,pledând,unavocatsedăînspectacol. Tânăr fiind, se îngrijea de ţinuta sa ca un dandy. Obişnuit încă din copilărie cu uncomportamentdeseducător,şi-acreatreputaţiadevorbitorstrălucitşidepersonajplindefarmec;toateacestesuccesenuerauînmăsurăsă-lsatisfacăpedeplin,căciprinelereuşisedoarsăatingăunnivelmediocru în acele saloane în care importante erau doar averea şi titlurile nobiliare. Pentru a recuzaierarhiaspecificăacesteilumiarfitrebuits-oconteste,deci–ţinândcontcă,pentruel,claseleinferioarenuaveauimportanţă–săseplasezeînafaralumii.Literaturaîţidăposibilitateasăterăzbuniperealitatestăpânind-oprinficţiune;dar,tocmaipentrucăerauncititorpasionat,tatălmeuştiacăpentruascrieooperăliterarăenevoiedeomuncăobositoare,destrădanii,derăbdare;eoactivitatesolitară,încazulcăreiapubliculrămâneovirtualitate.Teatrul,înschimb,ofereaosoluţieavantajoasăproblemelorsale.Actorulocoleştechinurilecreaţiei;luiiseoferă,gataalcătuit,ununiversimaginarîncareexistăunlocrezervatpentruel;semanifestă înrol, încarneşioase, înfaţaunuipublic încarneşioase; limitat lafuncţia de oglindă, publicul îi reflectă, supus, imaginea; pe scenă, actorul este stăpânul şi există cuadevărat; se simte realmente stăpân. Tatăluimeu îi plăcea înmod deosebit să semachieze: când îşipotriveaperucaşifavoriţii,seascundeapeelînsuşi;şiastfelevitaoriceconfruntare.Nueranicisenior,niciomderând:aceastăindistincţiesepreschimbaînplasticitate;încetândcudesăvârşiresămaifieel,

deveneaoricine:îidominapetoţi.E de la sine înţeles că nu s-a gândit niciodată să sfideze prejudecăţilemediului în care trăia şi să

devinăactorprofesionist.S-adedicatteatruluipentrucărefuzasăseresemnezecupoziţiasamodestă:nuvoiasădecadă,dimpotrivă.Areuşitsădeaoloviturăcuefectdedouăorimaiputernic:încercândsăgăseascăunremediuîmpotrivauneisocietăţicareavearezerveîna-şideschidelargporţile,apătrunsdincolodeele.Graţietalentuluisăudeactoramator,apătrunscuadevăratîncercurimultmaieleganteşimaipuţinsobredecâtmediulsăudebaştină;aicisepreţuiaubărbaţiispirituali,femeilefrumoaseşiplăcerea.Actorşiomdelume,tatălmeuîşigăsisecalea.Întregulsăutimplibereradedicatcomedieişipantomimei.Chiar şi în ajunul căsătoriei sale s-a suit pe scenă.Abia întors din călătoria de nuntă, aconvins-oşipemamasăaccepteunrol,frumuseţeaeicompensându-ilipsadeexperienţă.AmpovestitdejacălaDivonne-les-Bainsparticipau,andean,laspectacoleledatedeotrupădeamatori.Mergeaudeseori la teatru.Tatălmeuprimea revistaComœdia şierapermanent lacurentcubârfeledinculise.Unul dintre prietenii săi apropiaţi era actor laTeatrulOdéon.Cât timp a fost internat la spitalul dinCoulommiers, a compus o piesă de revistă şi a jucat-o, colaborând cu alt bolnav, şansonetistulGabriello,pecare-linvitacâteodatălanoiînvizită.Maitârziu,cândn-amaiavutmijloacelenecesarepentruaduceoviaţămondenă,acontinuatsăurcepescenăîndiverseocazii,chiarşiînspectacoledebinefacere.Originalitatealuiserezumalatenacitateaacesteipasiuni.Opiniileîieraupepotrivatimpuluişiclasei

căreia îi aparţinea. Deşi considera utopică ideea restaurării monarhiei, resimţea dezgust faţă derepublică.DeşinufăceapartedinActionfrançaise17,aveaprieteniprintreceidinCamelotsduroi18şiîi admira peMaurras şi Daudet. Nu accepta să fie puse în discuţie principiile naţionaliste; dacă eracinevaatât denesocotit încât să abordeze subiectul în contradictoriu, tata refuza, râzânddispreţuitor:dragostea sa pentru Patrie era mai presus de argumente şi de cuvinte. „Este singura mea religie“,spunea.Detestaveneticii,erarevoltatdefaptulcălisepermiteaevreilorsăseamesteceînproblemeleţăriişieraconvinsdevinovăţialuiDreyfusînaceeaşimăsurăîncaremamaeraconvinsădeexistenţaluiDumnezeu.CiteaLeMatin19şi,într-ozi,s-aenervatlaculmecândunuldintreveriiSirmioneaadusacasăL’œuvre20,„zdreanţaasta“. Îl considerapeRenanunmaregânditor,dar respectaBiserica şi îirepugnau legileCombes21.Convingerile salemorale aveau la bază cultul familiei; femeia-mamăerasfântăpentruel;consideraimperiosnecesarcasoţiilesăfiefideleşitinereleinocente,dareradeacordca bărbaţii să aibă libertăţi depline, lucru care-l făcea indulgent cu aşa-zisele femei uşoare. În modcaracteristic,idealismulseîmbinalaelcuunscepticismînruditcucinismul.FremătalaCyrano,îlgustape Clément Vautel, se desfăta cu Capus, Donnay, Sacha Guitry, Flers şi Caillavet. Naţionalist şibulevardier,eraatras,înegalămăsură,demăreţieşidefrivolitate.Copilă fiind,mă fermecase fiindcă era vesel şi vorbăreţ; crescând, am realizat că-l pot admira cu

adevărat: mă uluiau cultura, inteligenţa şi bunul lui simţ fără cusur. Acasă, preeminenţa sa eraincontestabilă–mama,cuoptanimaitânărăcael,i-orecunoşteadintoatăinima;eloiniţiaseîntainelevieţii şi ale literaturii. „O soţie este desăvârşită de soţ şi este de datoria lui s-o formeze“, spunea eldeseori. Îi citea cu voce tareOriginile Franţei contemporane de Taine şi Eseu asupra inegalităţiiraselor umane de Gobineau. Nu a susţinut niciodată, din aroganţă, ceea ce nu putea argumenta:dimpotrivă, avea pretenţia că îşi cunoaşte limitele.A venit de pe front cu subiecte pe caremama legăsea răpitoare şinu le-adezvoltat, evitândastfeloabordaremediocră.Aceastădecenţăeraexpresialucidităţiidatorităcăreiafiecarepărereasa,luatăînparte,eraireproşabilă.

Pemăsurăcecreşteam,seocupadinceîncemaimultdemine.Îmisupravegheacuogrijădeosebităortografia;dupăce-iscriam,îmitrimiteaînapoiscrisorilecorectate.Întimpulvacanţelor,îmidădeasăscriudupădictaretextecareridicauproblemeşipecare,deobicei,lealegeadinVictorHugo.Întrucâtciteammult,făceampuţinegreşelişielspunea,plindesatisfacţie,căamortografiaînsânge.Pentrua-mi dezvolta gustul pentru literatură, a alcătuit omică antologie într-un carnet îmbrăcat înmoleschinnegru:EvangheliadeCoppée,PaiaţamicuţeiJeannedeBanville,Vai!Dacăaşfiştiut!deHégésippeMoreauşialtecâtevapoeme.Măînvăţasălerecitcuintonaţie.Mi-acititcuvocetaredinclasici,RuyBlas,Hernani, piesele luiRostand, Istoria literaturii franceze deLanson şi comediile luiLabiche. Îipuneamnumeroaseîntrebărişiîmirăspundeacubunăvoinţă.Număsimţeamintimidatădeel,însensulcă numă simţeamdeloc stingherită în faţa lui; pe de altă parte, n-am încercat niciodată să depăşesclimitarânduităîntrenoi;eraumultesubiectepecarenicipringândnumi-arfitrecutsăleabordezcuel;nu eram în ochii lui nici corp, nici suflet, eram spirit. Relaţiile noastre se situau într-un domeniutransparent,încarenuseputeaproduceniciociocnire.Nusecoboralanivelulmeu,darmăridicalaallui, făcându-măsămăsimtommare,ceeacemăumpleademândrie.Cândreveneamlanivelulmeuobişnuit, intrampe teritoriulmamei; tata îi încredinţase totalgrijadeavegheaasupraexistenţeimelefiziceşidea-mifaceeducaţiamorală.Mamas-anăscutlaVerdun,într-ofamilieburghezăbogatăşicucernică;tatălei,careerabancher,îşi

făcusestudiilelaiezuiţi,iarmamaei,într-unpensiondecălugăriţe.Françoiseaveaunfrateşiosorămaimici decât ea. Devotată trup şi suflet soţului ei, bunicuţa manifesta faţă de copiii săi o afecţiunerezervată; Lili, mezina, era favorita bunicuţului; mama a suferit resimţindu-le răceala. La semi-internatul mânăstirii Oiseaux şi-a găsit consolarea în călduroasa preţuire cu care au înconjurat-ocălugăriţele; s-a dedicat studiului şi credinţei: după ce şi-a luat diploma de absolvire a cursuluielementar, şi-a continuat perfecţionarea intelectuală sub îndrumareaunei stareţe.Adolescenţa i-a fostmarcatăşidealtepricinidetristeţe.Copilăriaşiprimaparteatinereţiii-aulăsatungustamar,carenuaveasătreacănicicândcutotul.Lavârstade20deani,strânsăîntr-uncorsetcubalene,obişnuiasă-şiînăbuşepornirileşisă-şitreacăsubtăceretristeţile,sesimţeasingurăşineînţeleasă;înpofidafrumuseţiiei,n-aveasiguranţădesineşiaacceptatfărăentuziasmsămeargălaHoulgatecasăîntâlneascăuntânărnecunoscut.S-auplăcut.Cuceritădeexuberanţatatăluimeu,sensibilizatădedragosteapecarei-oarăta,mamas-adeschiscaofloare.Înprimelemeleamintirieotânărăfemeiezâmbitoareşiveselă.Daraveaşicevasemeţînea,cevacare,dupăcăsătorie,aînceputsăsemanifeste.Tatasebucuraînochiimameideunmareprestigiuşieaconsideracăsoţiatrebuiesăsesupunăsoţului.DarcuLouise,cusorameaşicu mine era autoritară, uneori până la vehemenţă. Dacă era contrazisă sau se simţea ofensată deatitudinea celor apropiaţi, reacţiona deseori cu furie şi, izbucnind violent, spunea fără înconjur cegândea.Cutoateacestea,însocietateeratimidă.Făcuseunmareefortdeadaptarelanoulmediuîncarefuseseadusăbrusc şi careera totaldiferitdeanturajul eiprovincial.Tinereţea, lipsadeexperienţă şidragosteapentrutatălmeuauvulnerabilizat-o;setemeadecriticişi,pentrualeevita,aveagrijă„săfacăce făcea toată lumea“. În noul ei cerc, preceptelemorale de laOiseaux erau doar parţial respectate.Nevrândsăparănaivă,arenunţatsăjudecelucrurileînconformitatecupropriilerepere:aluathotărâreadeasesupuneconvenienţelor.Celmaibunprietenaltatăluimeutrăiamaritalcuofemeie–fărăaficăsătoriţi,adicăpăcătuind,lucrucarenu-lîmpiedicasăvinădeseoriînvizitălanoi;concubinaluinueraînsăacceptată.Mameinicinui-atrecutpringândsăprotesteze–într-unsenssauîncelălalt–împotrivauneiinconsecvenţesancţionatedeobiceiurilemondene.Aacceptatmultealtecompromisuri,ceeacenui-aalteratprincipiile;poatecă,pentruacontrabalansaacesteconcesii,îninteriorşi-apăzitcustrăşnicie

intransigenţa.Cutoatecăeraneîndoielnicotânărăsoţiefericită,reuşeafoartegreusăsepareviciuldesexualitate:pentruea,imagineacărniierastrânslegatădeceaapăcatului.Întrucâtuzanţeleîicereausăscuze anumite extravaganţe ale bărbaţilor, şi-a concentrat severitatea asupra femeilor; nu concepeaexistenţavreunei trepte intermediare între„femeilecinstite“şicele„petrecăreţe“.Resimţeaorepulsieatâtdeputernică faţădeproblemele„fizice“, încâtnuaabordatniciodatăacest subiect cumine;nicimăcarnumi-aspuslacesurprizesămăaşteptînpragulpubertăţii.Întoatecelelaltedomeniiîmpărtăşeaideiletatăluimeu,fărăsăparăcăi-arfigreusălepunădeacordcuconvingerileei.Tataerauimitdeparadoxurilesufletuluiomenesc,deereditate,deciudăţeniileviselor;nuamvăzut-oniciodatăpemamauimitădeceva.Totatâtdepătrunsăderăspunderilesalepecâteratatadedegajat,s-adedicatdintotsufletulmisiunii

eieducative.Acerutsfatulconfreriei„Mamecreştine“şidiscutadeseoricudomnişoarelede-acolo.Măduceachiarealaşcoală,asistalaore,îmicontrolatemeleşilucrările;aînvăţatenglezaşiaînceputsăstudiezelatinacasămăpoatăsupraveghea.Îmiselectalecturile,măducealabisericălaliturghieşilabinecuvântare;mama,sorameaşicuminenefăceamîmpreunărugăciunilededimineaţăşideseară.Măasistaînoriceclipăşipână-nadânculsufletului,şinufăceamniciodeosebireîntreprivireaeişiceaaluiDumnezeu.Niciunadintremătuşilemele–nicimăcarmătuşaMarguerite, care fuseseeducată laSacré-Cœur–nupracticareligiacuatâtafervoare:mamaseîmpărtăşeadeseori,serugastăruitor,citeanumeroasescriericucernice.Purtareaîierapemăsuracrezului:gatasăsesacrifice,eratotaldevotatăalorsăi.Nuoconsideramosfântăpentrucăîmierapreaapropiatăşipentrucăseenervaprearepede,darexemplulei îmipăreaconvingător:puteamsă fiu,deci trebuiasă fiu, la feldecredincioasăşidevirtuoasăcaea.Căldura iubiriiei răscumpăra toate ieşirilenestăpânite.Dacăar fi fost fărăcusur,darmaipuţinapropiatădemine,n-arfiavutoinfluenţăatâtdecopleşitoareasupramea.Într-adevăr,mareleeiascendentsedatora,înbunăparte,apropieriidintrenoi.Tatamătratacapeun

ommare;mamaseîngrijeadecopilulcareeram.Eramaiindulgentăcuminedecâtel:isepăreanormalsămăascultecândspuneamprostii,ceeacepetataîlirita;odistrauglumeleşiscrisulmeuneciteţ,carepeelnu-ldistraudeloc.Voiamsăfiuapreciată;dar,pedealtăparte,aveamfundamentalnevoiesăfiuacceptatăaşacumeramcuadevărat,cutoateminusurilevârsteimele;prinafecţiuneaei,mamamăfăceasăfiupedeplinîmpăcatăcumineînsămi.Celmaimultîmiplăceasămălaudetata;dar,dacămăcriticapentrucă îi făcusemdezordinepebirousaudacăexclama„Copiiiăştiasunt idioţi!“,nupreadădeamimportanţăcuvintelorpecare,dealtfel,nicielnulerosteacumareseriozitate;înschimb,oricereproşalmamei, orice vagă încruntare de sprâncene mă nelinişteau: fără încuviinţarea ei nu mă simţeamîndreptăţităca fiinţă.Mădureadezaprobareamamei tocmaipentrucămăaşteptam labunăvoinţă.Lavârstadeşapte-optaninuaveamniciunfeldereţineriînfaţaei,îivorbeamnestingherit.Suntsigurădeacestlucru,căciîmiamintesc,încelemaimiciamănunte,oîntâmplare.Dupărujeolă,amavutouşoarăscolioză;doctorulatrasatoliniede-alungulcoloaneimelevertebralecaşicumspatelemeuarfifosttabladelaşcoalăşimi-aprescrisşedinţedegimnasticăsuedeză.Amluatcâtevalecţiiînparticular,cuunprofesor înalt şiblond. Într-odupă-amiază,aşteptându-l,exersamsuitulpebara fixă;odatăajunsăsus,amsimţitomâncărimeciudatăîntrecoapse;senzaţiaeraplăcutăşineaşteptată;amluattotuldelacapăt;fenomenuls-arepetat.„Ceciudăţenie“,i-amspusmamei,şii-amdescriscesimţisem.Aluatunaerindiferentşiavorbitdesprealtceva;mi-amdatseamacăatinsesemaceltipdesubiectdelicatcarenuputeasăaibărăspuns.Mai târziu, atitudinea mea s-a schimbat. Peste un an sau doi, când îmi puneam întrebări asupra

„legăturilordesânge“, lacarese făceadeseori referire încărţi, şiasupra„roduluipântecului tău“din

Bucură-te,Marie,nui-amîmpărtăşitmameibănuielilemele.Efoarteposibilca,întretimp,săfiopusrezistenţă ladiverse întrebări, iar eu să fi uitat acest lucru. Însă tăcereameaaveao semnificaţiemaigenerală: începusem să mă controlez. Mama mă pedepsea rareori şi, pentru că avea mâna uşoară,palmelepecaremiledădeanudureau.Cutoateacestea,fărăs-oiubescmaipuţin,amînceputsămătemdeea.Foloseafrecventuncuvântcare,pemineşipesoramea,nefăceasăîncremenim:„Eridicol!“Oauzeamdeseoridândacestverdictcândcritica,împreunăcutata,comportamentulunuiterţ;cândsereferealanoi,nearuncadinînaltulceruluifamilialînstrăfundurileundezăcearestullumii.Întrucâtnuputeamanticipacegest,cecuvântriscasădeclanşezetotul,oricefăceamputeafipericulos:prudenţanespuneacătrebuiesătăcemchitic.Îmiamintesccâtamfostdeuimitecând,cerându-ivoiesăneluămcunoi păpuşile în vacanţă, ne-a răspuns „De ce nu?“ . Ani în şir ne înfrânaserăm această dorinţă.Indiscutabil,mătemeamdedispreţuleişi,dintimiditate,aveamgrijăsă-levit.Dartotodată,cândochiiîisclipeaudefuriesaupurşisimpluîşiîncreţeabuzele,credcămătemeam,înegalămăsură,sănucadîn dizgraţie şi să nu-i stârnesc frământări în suflet. Dacă m-ar fi prins cu minciuna, manifestărileindignăriieim-arfifăcutsăsufărmaimultdecâtpropria-miruşine:gândulcăs-arfipututîntâmplaaşacevaeraatâtdecumplit,încâtspuneamtotdeaunaadevărul.Evident,nurealizamcăgrabamameideadezaprobaoricelucrusurprinzător,ieşitdintipare,preîntâmpinatulburareapecarearfistârnit-oîneaorice tip de conflict: simţeam doar că expresiile neobişnuite, planurile neaşteptate o nelinişteau.Răspundereace-mireveneaîmiamplificadependenţa.Trăiamastfelamândouăîntr-unfeldesimbiozăşi,cutoatecănuamimitat-o,eam-aformat.Mi-a

insuflatsimţuldatoriei,darşiimportanţasacrificiuluidesineşiasobrietăţii.Tatăluimeuîiplăceasăsefacăremarcat, însădelamamaamînvăţatsăfiudiscretă,să-micontrolezvocabularul,să-miînfrânezdorinţele, să spun şi să facexact ceeace trebuia spus şi făcut.Nupretindeamnimic şi aveampuţineiniţiative.Părinţiimeiseînţelegeaufoartebine,ceeaceconsolidarespectulpecare-lpurtamfiecăruiadintreei.

Acesta emotivul pentru care am reuşit să trec cu vederea un lucru care, altfel,mi-ar fi ridicatmariprobleme; tatanuparticipa laslujbelereligioaseşizâmbeaironiccândoauzeapemătuşaMargueritevorbinddespreminuniledelaLourdes:pescurt,nueracredincios.EramatâtdeprofundconvinsădeexistenţaluiDumnezeu,încâtlipsaluidecredinţănum-atulburat;totuşi,tatanugreşeaniciodată:cumseexplicafaptulcăseînşelaînprivinţaceluimaievidentdintretoateadevărurile?Ladreptvorbind,eracevadeneconceput.Totuşi,amacceptatfărăproblemeatitudineatatei,datfiindcămama,careeraatâtdecucernică,dădeaimpresiacăoconsiderăfirească.Urmareaafostcăm-amdeprinscuideeacăviaţameaintelectuală–personificatădetata–şiviaţaspirituală–călăuzitădemama–suntdouădomeniifundamentaldiferite,întrecarenupoateexistaniciodatăvreolegătură.CredinţaînDumnezeuintraîntr-oaltăordinealucrurilordecâtinteligenţa,iaraspectelepământeşti–cultura,politica,afacerile,uzanţeleşiobiceiurile–nuţineaudereligie.Dinacestmotiv,înforulmeuinteriorl-amîndepărtatpeDumnezeudelume,ceeaceaveasăinfluenţezeprofundîntreagameaevoluţieulterioară.Situaţiameafamilialăoreaminteapeceaatatei:şielseaflaseîntr-unechilibruinstabil,prinsîntre

dezinvolta lipsă de credinţă a bunicului meu şi sobrietatea burgheză a bunicii. Şi în cazul meu,individualismultateişieticaluiprofanăcontrastaucuseveramoralătradiţionalistăpecaremi-oinculcamama.Faptul că amdevenit o intelectuală se explică, înmareparte, prin acest dezechilibru caremăîmpingeapedrumulcontestaţiei.Deocamdată,măsimţeamocrotităşicălăuzităatâtpepământ,câtşiînceruri.Pedealtăparte,eram

fericităcănumăaflamdoareuladiscreţiaadulţilor;existacinevacareîmpărtăşeacondiţiadecopilcu

mine:soramea,alcăreirolurmasădevinăfoarteimportantcândaveamsăîmplinescşaseani.IsespuneaPăpuşica22şieracudoianişijumătatemaimicădecâtmine.Sespuneacăseamănăcu

tata. Blondă, cu ochi albaştri, fotografiile din copilărie o înfăţişează cu privirea parcă înceţoşată delacrimi.Naştereaeidezamăgise,căciîntreagafamiliedoreasăvinăpelumeunbăiat;sigurcănimeninui-apurtatvreodatăpică,darpoatecăsuspineledinjurul leagănuluiein-aurămasfărăurmări.Toţisestrăduiau să ne trateze exact la fel; eram îmbrăcate identic, aproape totdeauna ieşeam împreună laplimbare, împărţeam aceeaşi viaţă; cu toate acestea, fiind sora mai mare, beneficiam de anumiteavantaje.AveamocamerăîmpreunăcuLouiseşidormeamîntr-unpatmare,dinlemnînvechit,sculptat,deasupracăruiaseaflaoreproduceredupătabloulÎnălţareaMaiciiDomnuluialluiMurillo.Pentrusorameaseinstalaunpatcugrilajîntr-unculoarîngust.Înperioadaserviciuluimilitaraltatei,eueramceacareoînsoţeapemamacândmergeasă-lvadă.Plasatăîntr-unplansecund,„ceamică“aproapedădeaimpresiacăprisoseşte.Pentrupărinţiimei,eufusesemoexperienţănouă:suroriimelei-arfifostmultmaigreusă-isurprindăprincevaşisă-iuimească;eunufusesemcomparatăcunimeni–eaeramereucomparatăcumine.LaşcoalaDésir,domnişoareleaveauobiceiulsă ledeacaexemplumezinelorpesurorile mai mari; orice ar fi făcut Păpuşica, trecerea timpului, sublimările legendei hotărau că euizbutisemmaibinedecâtea;nuareuşitniciodatăsădepăşeascăacestprag,indiferentdeefortuldepusşide succesul repurtat. Deseori, seara, aşezată pe scăunelul ei, jertfea lacrimi amare pentru aceastăfatalitatedeneînţeles.Isereproşafireadefiinţăveşnicnemulţumită;astfel,iseadânceacomplexuldeinferioritate.Ar fi putut să numă simpatizeze, dar, paradoxal, era în largul ei doar în preajmamea.Simţindu-mă confortabil în rolul solemnde sorămaimare, numămândreamdecât cu superioritateavârstei;consideramcăPăpuşicaestefoartedeşteaptăpentruaniiei;oconsideramceeaceera,defapt:unadintresemenelemele,maipuţinvârstnică;ştiacăoplacşi-mirăspundeacuundevotamentabsolut.Eraomulmeu,secundulmeu,duplicatulmeu:nuneputeamlipsiunadealta.Compătimeamcopiiisingurilapărinţi;dupăpărereamea,dacătejucaideunulsingurîţiomorai,pur

şisimplu,timpulîncelmaianostmodcuputinţă.Îndoi,eraantrenantsăbaţimingeasausăjocişotron,iaralergatuldupăcercse transforma într-ocompetiţie.Simţeamnevoiasămă întovărăşesccucinevachiar şi când reproduceam desene prin calchiere sau coloram în tonuri ţipătoare vreun catalog;concurând,colaborând,operafiecăreiaîieradestinatăceleilalteşinumaierafărărost.Jocurilecare-miplăceau cel mai tare erau acelea în care întruchipam personaje: necesitau, în mod obligatoriu, uncomplice.Nuaveammultejucării;celemaifrumoase–tigrulcaresăreaşielefantulcare-şiridicalabele–erauţinutesubcheiedepărinţiinoştri;cudiverseocazii,learătauoaspeţilorcasă-iminuneze.Nu-mipăreadeloc rău.Măsimţeammăgulită să fiuproprietaraunorobiectecare-idistraupeoameniimari;preferam să fie obiecte de valoare, nicidecum obişnuite. Oricum, accesoriile – mirodenii, seturi debucătărie, uniforma şi instrumentele medicale trebuincioase infirmierei – nu îndestulau imaginaţia.Pentruadaviaţăpoveştilorpecareleinventamaveamnevoie,obligatoriu,deoparteneră.Eramconştientedebanalitateamultor istorioareşi întâmplăripecare leregizam:fărăsănesimţim

jenatecâtuşidepuţindeprezenţaadulţilor,vindeampălăriiorisfidamgloanţelenemţilor.Darscenariilepreferateeraucelecaretrebuiaujucatepeascuns.Aparent,erautotalnevinovate;dar,transpunândîntr-unaltplan impulsurileneprevăzutuluicopilărieinoastresauanticipândviitorul,deşteptau înnoicevaintimşitainic.Voispuneînaltăpartecaredintreeleîmipăreaucelemaiîncărcatedesemnificaţii.Înfapt, mai degrabă eu mă exprimam prin intermediul lor din moment ce le impuneam surorii mele,distribuind-o în roluri pe care le accepta fără crâcnire. Când vestibulul era copleşit de tăcerea,întunericulşiplictisealaspecificeclădirilorburgheze,dădeamfrâuliberhimerelormele;leîntrupamcu

omulţimedegesturişicuvinteşi,uneori,captivându-nereciproc,reuşeamsănedesprindemdelumepânăînmomentulîncareovoceautoritarănereaducealarealitate.Reluamtotuladouazi.„Haisănejucămde-achestiaaia“ ne spuneam.Launmoment dat, tema, preades repetată, nunemai inspira;alegeamaltaşi-irămâneamfidelecâtevaoresaucâtevasăptămâni.Suroriimeleîidatorezfaptulcă,prinjoc,mi-apotolitfoameamultorînchipuiri;toteam-aajutatsă

mă smulg din muţenie în viaţa de zi cu zi; alături de ea, m-am deprins să comunic. Când nu eraprezentă,pendulam întreextreme:cuvântulera,dupăcaz, fieunsunet inutilprodusdeguramea, fiecevaserios,dacăeraadresatpărinţilormei;cândPăpuşicaşicuminediscutam,cuvinteleaveauunsensşinucântăreaupreagreu.Nuamcunoscutcueaplăcereadeafaceschimb,căciaveamtotulîncomun;dar,comentândcuvocetareincidenteleşiemoţiiledinziuarespectivă,lesporeamimportanţa.Nueranimicdubiosîncuvintelenoastre;totuşi,prinimportanţapecarele-oacordafiecare,elecreauîntrenoiocomplicitatecareneizoladeadulţi;aveam,împreună,grădinanoastrăsecretă.Şieaneerafoarteutilă.Tradiţiilenesupuneaulaosumedeniedecorvezi,maialesînpreajmanoului

an;lamătuşi,conformtradiţieidinBretagne,trebuiasăluămpartelainterminabilemesedefamilieşisămergemînvizităladiversedoamnebătrâneşimucegăite.Deseorine-amsalvatdingheareleplictiseliirefugiindu-ne învestibuleşi jucându-ne„de-achestiaaia“.Vara,bunicuţulorganizacumarebucurieexcursii în pădurile de la Chaville sau de laMeudon; singura posibilitate de a îndepărta lâncezealaacestor plimbări era să vorbim între noi; ţeseam planuri, depănam amintiri; Păpuşica îmi puneaîntrebări;îipovesteamepisoadedinistoriaImperiuluiRomanşidinistoriaFranţei,saupoveştiinventatedemine.Înaceastărelaţie,celmaiimportantlucrupentrumineeracăaveamoinfluenţărealăasupraei.Eram

la cheremul adulţilor. Chiar dacă le smulgeam laude, mi le adresau doar când voiau ei. Uneori onecăjeampemamafărăsăvreaucuanumitepurtărialemele.Întresorameaşimine,totulsepetreceafărărezerve.Necertam,eaplângea,eumăenervam,nearuncamunaceleilalteinsultasupremă:„Eştioproastă!“, apoine împăcam.Lacrimile einuerauprefăcute, iardacă râdea laoglumănu-mi făceaoconcesie.Doareaîmirecunoşteaautoritatea;uneori,adulţiicedauînfaţamea;eaîmidădeaascultare.Unadintrecelemaistrânselegăturistabiliteîntrenoiafostceaaprofesoruluicuelevul.Îmiplăcea

atâtdemult studiul, încâtmăpasiona faptuldea-i învăţapealţii. Înniciuncaznumămulţumeasăpredau lecţii păpuşilor mele: nu se punea problema parodierii unor gesturi, ci a transmiteriicunoştinţelormele,lamodulreal.Amcunoscutîncădelavârstadeşaseaniceînseamnămândriaeficienţeicândamînvăţat-opesora

mea să citească, să scrie, să facă socoteli. Îmi plăcea sămâzgălesc fraze sau desene pe coli albe dehârtie: dar îmi dădeam seama că erau nişte obiecte false. Când transformam neştiinţa în cunoaştere,cândsădeamadevăruriîntr-omintevirgină,creamcevareal.Nu-iimitampeadulţi:deveneamegalalor,iarvictoriameaeraosfidarelaadresabunuluilorplac.Înforulmeuinterior,năzuiamlacevamaiseriosdecâtvanitatea.Pânăatunci,mălimitasemsăfructificatenţiacaremiseacorda:eramdefoloslarândulmeupentruprimaoară.Evadamdininerţiacopilăriei, intramînmarelecircuitumanîncare,credeameu,fiecareestedefolostuturor.Dinmomentulîncareamînceputsăamoactivitateserioasă,timpulnumai fugea, rămânea gravat în fiinţa mea lăuntrică: încredinţându-mi cunoştinţele unei alte minţi, lepuneamdedouăorilaadăpost.Graţiesuroriimele–complicea,supusa,protejatamea–îmimanifestamautonomia.Bineînţelescăei

nu-irecunoşteamdecât„dreptulladiferenţă“,ceeaceeraunmoddeaaspiralasupremaţie.Fărăsă-miformulezgândulpânălacapăt,presupuneamcăpărinţiiacceptauaceastăierarhieşicăeramfavoritalor.

Camerameaaveauşa către culoarul undedormea soramea, la capătul căruia se aflabiroul; dinpat,noaptea,auzeamcumvorbeştetatacumamaşiacestmurmurliniştitormălegăna;într-oseară,amsimţitcă-mistă inima-n loc;cuovocefermă, încareseghiceaoundădecuriozitate,mamal-a întrebatpetata:„Caredinfetiţeestepreferatata?“Amaşteptatcatatasă-mipronunţenumele,darelaezitatpreţdeosecundăcaremi-apărutnesfârşită:„Simoneestemaichibzuită,darPăpuşicaesteatâtdetandră…“Aucontinuat să pună în balanţă argumente pro şi contra, spunând ceea ce simţeau; în final, au căzut deacordcăneiubesclafeldemultpeamândouă;eracalacarte:părinţii îşi iubescînegalămăsurătoţicopiii.Totuşim-amnecăjitoarecum.N-aşfiînduratcavreunuldineis-opreferepesoramea;acceptamcuresemnareegalitatea,convingându-măcăesteînfolosulmeu.Întrucâterammaimarecavârstă,maiînvăţată,maiisteaţădecâtmezina,chiardacăpărinţiineiubeaulafelpeamândouă,mietrebuiausă-mideamaimultăatenţieşipeminetrebuiausămăsimtămaiaproapedevârstalor.ConsideramunmarenorocfaptulcăDumnezeuîmidăduseexactaceştipărinţi,aceastăsoră,această

viaţă.Fărănicioîndoială,aveammultemotivesăfiufericităcusoartamea.Întrealtele,eramdăruităcuceeaces-arputeanumiofireechilibrată;totdeauna,m-amhrănitsufleteştemaialesdinrealitateşimaipuţindinînchipuiri;or,lucrurilecelemaibineconturatedinexistenţameaeraucelepecareleaveam:importanţapecarele-odădeamerascutulmeuîmpotrivadecepţiilor,nostalgiilor,regretelor;afecţiuneaprevalaîncazulmeuasupradorinţeideposesiune.Blondineerabătrâioară,sedecolorase,aveahainelejerpelite; nu aş fi dat-o nici pentru cea mai splendidă dintre păpuşile care tronau în vitrine: prindragosteapecarei-opurtameraunică,deneînlocuit.NuaşfidatgrădinadelaMeyrignacpeniciunparadisşiapartamentulnostrupeniciunpalat.Nu-miveniseniciodatăideeacăLouise,soraşipărinţiimeiarfipututarătaaltfel.Nicipeminenumăputeamimaginacuunaltchip,saucuunalttrup:măplăceamaşacumeram.Delamulţumirelasuficienţăeunsingurpas.Fiindmulţumitădeloculmeuînlume,îlconsideram

privilegiat. Părinţii mei erau nişte fiinţe excepţionale, iar căminul nostru, exemplar. Tatălui meu îiplăceasă ia totul înderâdere, iarmamei, săcritice;puţinieraucei fărăcusur înochii lor, în timpceniciodatănu i-amauzitpeceilalţivorbindu-miderăupărinţii:modul lordeviaţăeradeci fărăcusur.Superioritatealorserăsfrângeaasupramea.NeerainterzissănejucămcufetiţenecunoscuteînGrădinaLuxembourg: era evident pentru mine că aparţineam unei categorii mai rafinate. Nu aveam voie săprocedămcaoameniiderândşisăbemapăcupahareledinmetallegateculanţuridecişmele;pentruapă, bunicuţa îmi dăruise o cochilie lăcuită,model special, cum erau şi pălăriile noastre de culoareacerului.Îmiamintesccă,într-ozideMardigras23,genţilenoastreerauplinenucuconfetti,cicupetaledetrandafiri.Mamaseaprovizionanumaidelaanumiţipatiseri;ecleruriledelabrutărienumisepăreaucomestibile,caşicumarfifostdinipsos:stomacurilenoastresensibilenedeosebeaudeceimulţi.Întimp ce majoritatea copiilor din cercul meu primeau La Semaine de Suzette24, eu eram abonată laL’Étoilenoëliste25,pecaremamaoapreciacaavândunnivelmoralmairidicat.Nustudiamlaliceu,ciîntr-un institut particular foarte original: de exemplu, clasele erau numerotate ciudat: zero, prima, adoua,a treiaprimă,a treia-adoua,apatraprimăetc.Studiamcatehismul încapelaşcolii, fărăsămăamestecînturmacopiilordinparohie.Aparţineamuneielite.Totuşi,înacestcercales,anumiţiprieteniaipărinţilormeibeneficiaudeunavantajsubstanţial:erau

bogaţi;casoldatderangulaldoilea26,tatacâştigacincisous27pezişinoitrăgeammâţadecoadă.Seîntâmplacasorameaşicuminesăfiminvitatelapetrecerideunluxuluitor; înapartamenteimense,plinedelustre,mătăsuri,catifele,omulţimedecopiiseghiftuiaucuîngheţatăşifursecuri;asistamlao

reprezentaţie de marionete şi la trucurile unui scamator, ne învârteam în cerc în jurul pomului deCrăciun.Celelalte fetiţeaveau îmbrăcămintedemătasestrălucitoare,dedantelă;noipurtamrochiidelână, în culori şterse. Mă simţeam puţin stânjenită; dar, la spartul târgului, obosită, transpirată, customaculbolborosind, îmirevărsamgreaţaasupracovoarelor,cristalelor, taftalelor;eramfericităcândajungeamacasă.Întreagameaeducaţiemăconvinsesecăvirtuteaşiculturaeraumaiimportantedecâtaverea:ceeace-mierapeplac;prinurmare,acceptamcuseninătatecondiţianoastrămodestă.Înacordcu structuramea optimistă, ajunsesem chiar sămă autoconving că sunt de invidiat: asociam statutulnostrumediocrucuauritacaledemijloc.Peceicopleşiţidemizeriasărăcieişipegolaniîiconsideramexcluşidinsocietate,delabunînceput;darprinţiişimiliardariierautotatâtdedepartedelumeaceaadevărată:îiexcludeasituaţialorieşitădincomun.Înceeacemăpriveşte,eramsigurăcăamaccesatâtlacercurilecelemai înalte,câtşi înzonelecelemai joasealesocietăţii; înrealitate,primele îmierauinaccesibile,iarcaleadeaccescătrecelelalteîmieradefinitivblocată.Puţineeraulucrurilecareîmitulburauliniştea.Consideramcăviaţaesteunfeldeaventurăfrumoasă;

credinţa mă apăra de moarte: aveam să închid ochii şi, într-o străfulgerare, mâinile imaculate aleîngerilor mă vor ridica la cer. Citisem dintr-o carte cu cotor aurit o parabolă care mi-a întăritconvingerile; un viermişor care trăia pe fundul uui iaz era îngrijorat; rând pe rând, tovarăşii săidispăreauînîntunericulbolteideapă;vavenişirândullui?Deodată,s-atrezitcăestedincolodebeznă:aveaaripi,zburamângâiatdesoareprintrefloriminunate.Analogiamis-apărutabsolutconvingătoare;dincolo de covorul subţire, azuriu, era paradisul unde străluceşte lumina cea adevărată; deseori, măculcampemochetăcuochiiînchişi,cumâinileîmpreunate,şiîiporunceamsufletuluisăiasădinmine.Eraunsimplujoc;dacăaşficrezutcămi-avenitceasul,aşfiţipatcadingurădeşarpe.Ideeamorţii,celpuţin, numă speria.Şi totuşi, într-o seară am tremurat de fricaneantului.Citeam:o sirenă îşi dădeasufletulpe ţărm;dedragulunuichipeşprinţ renunţase lanemurire, iaracumsepreschimbaînspumamării.Glasul ce repetamereu, în fiinţa ei lăuntrică, „sunt!“ tăcuse pentru totdeauna:mi s-a părut cătăcerea a năruit întregul univers.Dar nu era aşa.Dumnezeu îmi promitea eternitatea:Dumnezeu erafăgăduinţaveşniciei:voivedea,voiauzişivoivorbitotdeauna.Nuexistasfârşit.Dar existase un început: astamă tulbura uneori: copiii se năşteau – credeam eu – printr-un fiat28

divin;dar,închipcompletneortodox,amlimitatputerileCeluiAtotputernic.Acelcevaexistentînminecaremăîncredinţacăsuntnudepindeadenimenişinimicnul-arfipututatingevreodată,eraimposibilsă fi fost plăsmuit de cineva, fie şi deDumnezeu: acesta se limitase la a-i da un înveliş. În spaţiulsupranaturalului pluteaumiriade de sufleţele de nevăzut şi de neatins, care aşteptau să se întrupeze.Fusesem unul dintre ele, dar uitasem totul; iar ele hoinăreau între cer şi pământ, nemaiamintindu-şinimic.Îmidădeamseamacumareîngrijorarecăaceastălipsăaamintiriloreratotunacuneantul;eracaşicumînaintedeaapăreaînleagănnuaşfiexistatdeloc.Lacunatrebuiaacoperită:trecândpeacolovoiademeni sclipirile zglobii a căror părelnică lumină nu lămureşte nimic, le voi împrumuta însuşirileochilormei şi, pentrucă levoi fi împrăştiat întunericul, copiii care sevornaşte îşi vor aminti…Mălăsamdusădevârtejulacestorînchipuirihimerice,tăgăduindzadarnicscandaloasadisoluţieaconştiinţeimeleşiatimpului.Celpuţin, eu ieşisemdin întuneric;dar lucruriledimprejurulmeu rămăseserăcufundateacolo. Îmi

plăceaupoveştile carepuneaupe seamaacului idei în formădeac şipe seamabufetului,gânduridelemn;toateacesteaerauînsăbasme;obiecteleacărorinimădăinuiaînumbradeasănicinuştiaucăseaflăpepământşinu-şiputeauspune:„sunt“.Ampovestitcualtăocaziecum, laMeyrignac,priveamprosteşteunvestonvechi,uitatpespătarulunuiscaun.Amîncercatsămăsubstituilui,spunând:„Sunt

unvestonvechişiuzat.“N-amreuşitşiamintratînpanică.Înepociletrecute,întăcereafiinţelorfărăsuflet,presimţeampropria-miabsenţă;presimţeam,vicleanconspirată,realitateamorţiimele.Privirea mea plăsmuia lumină: în vacanţe, mai ales, mulţimea tainelor care mi se dezvăluiau mă

ameţea;dincândîncând,măîncercaînsăoîndoială:nunumaicăprezenţameanuvădeauniversul,darîlşifalsifica.Desigur,nuaveamimpresiacă,întimpcedormeam,floriledinsalonseduceaulabalsaucă se înfiripau idile între bibelourile din vitrină. Dar îmi spuneam că s-ar putea ca locurile binecunoscute de la ţară să imite pădurile vrăjite, care se preschimbau de îndată ce pătrundea în ele unnechemat;lafiecarepasseiveaunăluci,intrusulserătăcea,luminişurileşiarboriibătrânisefereausă-şidezvăluietainele.Ascunsădupăuncopac,încercamînzadarsădescopărsecretulvegetaţieitinere.AmfostputernicimpresionatădeopovestirecareseintitulaValentinsaudemonulcuriozităţii.OzânăbunăîlplimbapeValentincurădvanul;îispuneacătrecprinlocurideominunatăfrumuseţe,darnuarevoiesăridicestorurilede lageamuri; împinsdeunduhrău,Valentina fostneascultător;daravăzutdoarneguri:privireaîşidistruseseobiectul.Restulpoveştiinumaiprezentainterespentrumine:întimpceValentinseluptacudemonulsău,eumăzbăteamînfricoşatăsăiesdinbeznane-cunoaşterii.Frământările mele, intense uneori, se împrăştiau repede. Lumea cădea în grija adulţilor şi rareori

căutamsă-ipătrundtainelefărăajutorullor.Preferamsă-iurmezcâtmaidesînuniversurileimaginarepecarelezămisliserăpentrumine.Măinstalamînanticameră,înfaţabufetuluinormandşiaorologiuluidelemnsculptatcarepurtaîn

pântecele lui două conuri de pin arămii şi negurile timpului; în zid se deschideao gură de calorifer;printrezăbreleleaurite inhalamunsuflugreţos,careurcadinabis.Acesthău, linişteamarcatăde tic-taculorologiuluimăimpresionau.Cărţilemălinişteau:vorbeaufărăsăascundăceva; înabsenţamea,tăceau;ledeschideam,iarelespuneauexactcespuneau,dacănuînţelegeamvreuncuvânt,mi-lexplicamama.Culcatăpeburtăpemochetaroşie,citeamDoamnadeSégur,ZénaïdeFleuriot,poveştilescrisede Perrault, de fraţii Grimm, de Doamna d’Aulnoy, de canonicul Schmidt, albumele lui Töpffer,Bécassine,aventurilefamilieiFenouillard,alesoldatuluiCamember,Singurpelume,JulesVerne,Pauld’Ivoi,AndréLaurieşiseria„Livresroses“editatădeLarousse,încareerauistorisitelegendedintoateţărilelumii;întimpulrăzboiului,cuprindeapovestirieroice.Misedădeaudoarcărţipentrucopii,precautalese;acceptauaceleaşiadevărurişiaceleaşivalorica

părinţiişicaeducatoarelemele;ceibunieraurăsplătiţi,ceirăi,pedepsiţi;doarindiviziiridicolişiproştiaveaupartedeîntâmplărineplăcute.Îmieradeajunscăfuseserăpăstrateacesteprincipiiesenţiale;deobicei, nu încercam să găsesc vreo legătură între ce se scornea în cărţi şi realitate; râdeam de toateacesteade ladistanţă,ca la teatruldepăpuşi,motivpentrucare, înpofidaplanurilorascunsepecareadulţii ingenioşi le descopereau, romanele Doamnei de Ségur nu m-au tulburat niciodată. DoamnaBonbec,generalulDourakine,caşiDomnulCryptogame,baronuldeCracsauBécassineexistaudoarcafantoşe.Opovestireeraunlucrufrumos,suficientsieşi,caunspectacoldemarionetesauofotografie;percepeam necesitatea acestor construcţii cu început, cuprins şi încheiere, în care fiecare cuvânt şifiecarefrazăsedistinge,înindividualitateasa,precumculorileunuitablou.Câteodată,carteapăreasăserefere,maimultsaumaipuţin,laminesaulaceidinjurulmeu;înacestcaz,măcufundaînvisareorimă punea pe gânduri, iar uneori îmi răsturna convingerile. De la Andersen am învăţat ce înseamnămelancolia; în poveştile lui, obiectele pătimesc, se sparg, se sleiesc de puteri fără să-şimerite soartanefericită; înaintedeasestinge,micuţasirenăsuferealafiecareapascaşicumarfimerspecărbuniîncinşi, deşi nu greşise cu nimic; chinurile şimoartea eimi-au întinat inima. RomanulCoureur desjungles29,pecarel-amcititlaMeyrignac,m-arăvăşit.Autorulpovesteaaventuriciudatecusuficientă

pricepere pentru amă face să particip la acţiune. Eroul principal avea un prieten trupeş, petrecăreţ,devotat,penumeBob,caremi-acâştigatpelocsimpatia.Întemniţaţiîmpreunăîntr-opuşcăriedinIndia,audescoperituncoridorsubteranprincareseputeastrecuraunomtârâş.Bobaintratprimul;deodată,ascos un strigăt de groază: întâlnise un piton. Cu mâinile jilave şi inima gata să-mi spargă pieptul,asistam la dramă: şarpele îl devora. Această povestem-a obsedatmultă vreme. Sigur că doar ideeaînghiţituluiputeafideajunscasă-miîngheţesângeleînvine,daraşfifostmaipuţinzdruncinatădacăaşfiurâtvictima.MoarteaînfiorătoarealuiBobsfidatoateregulile;deciiseputeaîntâmplaoricui.Cu tot conformismul lor, cărţile îmi lărgeau orizontul; între altele, mă iniţiam, ca neofită, în arta

vrăjitoreascăde transmutareasemnelor tipăritecasăalcătuiascăopovestire;amsimţitdorinţasăfacvrajainversă.Aşezatălaomăsuţă,transpuneampehârtiefrazelecare-mişerpuiauprincap:foaiaalbăseacopereadepetevioleteceistoriseauopoveste.Dejurîmprejurulmeu,tăcereaanticamereideveneasolemnă:aveamimpresiacăoficiezoslujbă.Întrucâtnucăutamînliteraturăreflectarearealităţii,numi-avenitniciodatăideeasă-minotezviselesaudiverseleîntâmplăriprincaretreceam;măamuzasăîmbincuvintelepentruaalcătuiobiecte,aşacum,altădată, leconstruiamdincuburi.Doarcărţilemăputeauînzestracumodele–nicidecumlumea,încruzimeaei.Amînceputsăpastişez.Primameaoperăliterarăs-aintitulatNecazurileluiMarguerite.Oalsacianăeroică–şi, înafarădeasta,orfană–treceaRinul,însoţitădeosumedeniedefraţişisurori,pentruaajungeînFranţa.Amaflatcă,dinpăcate,fluviulnucurgeapeundeaveameunevoiepentruacţiuneşiromanulmeuamuritînaintedeasenaşte.Caatare,ampastişatFamiliaFenouillard–textfoartegustatdetoţiceidincasă:domnulşidoamnaFenouillardşi cele două fiice ale lor erau negativul familiei noastre. Într-o seară, mama i-a citit tatei FamiliaCastravecior,însoţindlecturaderâseteaprobatoare.Tataazâmbit.Bunicuţulmi-afăcutcadouuncaietgros,broşat,cucoperţigalbeneşipaginiimaculate.TantiLilimi-acopiatmanuscrisulcuscrisuleiciteţdefatăşcolitălacălugăriţe:priveamcumândrieacestobiectaproapeautentic,careîmidatoraexistenţa.Ammaicompusaltedouăsautreilucrăriliterare,darauavutmaipuţinsucces.Uneoriinventamdoartitluri.Laţară,măjucamde-alibrăria:argintiafrunzădemesteacănsetransformaînReginadeAzur,ceaparcălustruitădemagnoliadeveneaFloareazăpezilor.Făceamaranjamentesofisticate.Nuputeamspuneprecisdacădoreamcaînviaţăsăscriusausăvândcărţi,dar,pentrumine,nuexistanimicaltcevamai de preţ pe lume. Mama avea abonament la o sală de lectură situată pe strada Saint-Placide.Coridoarele tapetate cu cărţi, care păreau a tinde către infinit precum tunelele de la metrou, erauprotejateprinobstacoledenetrecut.Leinvidiampebătrâneledomnişoarecucorsajepegât,dindantelă,careumblauoviaţă întreagăcuvolumele îmbrăcate înnegru, al căror titlu sedistingeapeun fundalportocaliusauverde,înformădedreptunghi.Refugiateîntăcere,camuflatedesumbrauniformitateacoperţilor,toatecuvintelesegăseauacoloşiaşteptausăfiecitite.Visulmeuerasămărătăcescpeacelealeiprăfuiteşisărămânacolopentrutotdeauna.CamodatăpeanneduceamlaChâtelet.ConsilierulmunicipalAlphonseDeville,căruiatataîifusese

secretarpecândprofesauamândoiavocatura,nepunealadispoziţielojarezervatăpentruprimărie.Amvăzut astfel Drumul către fericire şi Ocolul pământului în optzeci de zile, dar şi alte spectacolegrandioase.Admiram cortina roşie, luminile, decorurile, baletul femeilor costumate în flori; cu toateastea,ceeacesepetreceapescenănumăinteresapreatare.Actoriierauprearealişitotuşinuîndeajunsdereali.Oricâtarfifostdesomptuoase,strălucitoarelepodoabepăleauînfaţanestematelorsângeriidinbasme.Aplaudam, scoteamexclamaţii admirative,dar în realitatepreferam liniştea singurătăţii faţă-nfaţăcuhârtiatipărită.Părinţiimeiconsideraucămersullacinematografesteodistracţiepentruoameniiderând.Socoteau

căCharlotestemultpreainfantil,chiarşipentrucopii.Totuşi,pentrucăunprietenaltateineoferiseoinvitaţielaoproiecţieprivată,amvăzut,într-odimineaţă,PrietenulFritz;toatălumeaafostdeacordcăfilmul era minunat. Peste câteva săptămâni am vizionat, în aceleaşi condiţii,Regele dinCamargue.Eroulprincipal, careera logodit cuo săteancăblândă şibălaie, călăreştepemalulmării; întâlneşteoţigancăgoală,cuochistrălucitori,careîipălmuieştecalul;laînceputrămâneînmărmurit;dupăaceeaseînchide cu frumoasa brunetă într-o căsuţă, întremlaştini.Am observat cămama şi bunica schimbauîntreeleprivirisperiate;neliniştealormi-aatrasatenţiaşimi-amdatseama–fărăsăînţelegpreabinede ce – că povestea aceea nu era pentru mine. Nu-mi dădeam seama că, în timp ce blonda alergadisperatăprinmlaştinilecareoînghiţeau,acolosepetreceaunpăcatîngrozitor.Semeaţalipsăderuşinea ţigănciimă lăsaserece. ÎnLegendadeaur scrisădecanoniculSchmidtdescoperisemgoliciunimaivoluptuoase.Cutoateastea,nuammaimerslacinematograf.Nu-mipărearău.Eramcucărţileşijocurilemeleşiînconjuratădelucrurimultmaidemnedeprivit

cuatenţiedecâtnişteimaginibanale:bărbaţişifemeiîncarneşioase.Spredeosebiredelucrurilemute,oamenii, înzestraţicuconştiinţă,numănelinişteau:erausemeniimei.Laceasulcândfaţadelecaselordeveneau transparente,pândeamferestrele luminate.Nusepetreceanimicextraordinar, însă,dacăuncopil stătea la o masă şi citea, aveam tulburătoarea impresie că sub ochii mei propria-mi viaţă setransformăînspectacol.Ofemeiepuneamasa,operechestăteadevorbă; interpretate ladistanţă,subluminalustrelorşiaplafonierelor,sceneledefamilierivalizaucusplendoareafeeriilordelaChâtelet.Număsimţeamexclusă;aveamimpresiacă,înpofidadecorurilorşiactorilordetotfelul,trăiamcutoţiiînaceeaşipoveste.Reflectatălanesfârşit,dincasăîncasă,dinoraşînoraş,propria-miviaţăerapartedinbogăţianenumăratelorsaleoglindiri;sedeschideacătreîntregulunivers.După-amiaza stăteam îndelung în balconul sufrageriei, la înălţimea copacilor care umbreau

BulevardulRaspail,şiurmăreamtrecătorii.Obiceiurileadulţilornu-mieraupreabinecunoscute,aşacănu puteam ghici către ce întâlnire se grăbesc. În schimb, mă captivau chipurile, formele siluetelor,sunetul glasurilor; astăzi mi-ar fi greu să-mi explic de ce trezeau în mine o asemenea încântare; înschimb,îmiamintesccă,înmomentulîncarepărinţiimeiaudecissănemutămlaetajulalcincileapestradaRennes, am fost foarte necăjită: „Nu voimai vedea oamenii care se plimbă pe stradă!“Eramruptădelumeşicondamnatălaexil.Laţarăaşfipututtrăicaunsihastrufărăsă-mifacprobleme,căcinaturamărăsplăteadinplin.LaPariseramavidădeprezenţeomeneşti;cunoştiadevăruldespreunoraşprin locuitorii lui;neputândavea legăturistrânsecuei,mămulţumeamsă-ivăd.Doreamdejasă trecdincolodelimitelecaremăîngrădeau.Măimpresionamersulcuiva,ungestsauunzâmbet:aşfivrutsăalerg după necunoscutul care dispărea după colţul străzii şi cu care n-aveam să mă mai întâlnescniciodată. Într-o după-amiază, înGrădinaLuxembourg, o tânără îmbrăcată într-un taior verde-măr îiînvăţapeniştecopiisăsarăcoarda;aveaobrajitrandafiriişiunzâmbetcald,viu.I-amspussuroriimeleînaceaseară:„Ştiuceînseamnădragostea!“Într-adevăr,întrezărisemcevanou.Tatălmeu,mamamea,soramea:îiiubeamsierauaimei.Pentruprimaoarăaveamdovadacăfiinţalăuntricăpoatefiatinsădecevaprovenitdinaltăparte.Dincolodeacesteelanuricarenuduraumult,măsimţeamsolidancoratăpepropriulsoclu.Înpofida

faptuluicăeraminteresatădeceilalţi,nu-midoreamaltăsoartă.Maiales,nudeplângeamfaptulcăsuntfată.Dupăcumammaispus,numălăsamfuratădevisurideşarte,erammulţumităcuceîmieradat.Pedealtăparte,nuvedeamniciunmotivconcretpentruamăsimţinăpăstuitădesoartă.Nuaveamunfrate:nuampututrealiza,princomparaţie,căanumitelibertăţiîmierauîngrăditedin

cauza statutului de fată. Consideram că-mi sunt interzise anumite lucruri din pricina vârstei; mi-am

perceput intens copilăria, niciodată feminitatea. Băieţii pe care-i cunoşteam n-aveau nimic demn destimă.CelmaideşteptdintretoţiîmipăreamicuţulRené,acceptatînmodexcepţionallaDésirînclaseleprimare;luamnotemaimaridecatel.IarînochiiDomnuluisufletulmeueralafeldeimportantcaalbăieţilor:decesă-ifiinvidiat?În ce priveşte adulţii însă, experienţa mea era neconcludentă. Tata, bunicuţul, unchii mei mi se

păreau,dinanumitepunctedevedere,superiorisoţiilor lor.Pedealtăparte, înviaţameadezicuzi,rolurilecelemaiimportanteeraudeţinutedeLouise,demama,dedomnişoareleprofesoare.DoamnadeSégur,ZénaideFleuriot aveaueroi aipovestirilor, adulţii fiindprezentaţiprinprisma relaţiilor cuceidintâi;caatare,încărţilelor,mameleaveaurolulpreponderent.Taţiinufăceaudoibani.Larândulmeu,ierarhizamadulţiiînfuncţiedeimportanţarelaţiilorlorcucopiii:astfelprivindlucrurile,sexulcăruiaîiaparţineam îmi asigura superioritatea. În jocurile, gândurile sau planurile mele de viitor nu m-amînfăţişatmieînsăminicicândcabărbat;întreagameaimaginaţienufăceadecâtsă-mianticipezedestinuldefemeie.Modelamdestinulacestaînfuncţiedemine.Nuştiudece,darfenomeneleorganiceauîncetatsămă

interesezefoartedevreme.OajutampeMagdeleine,laţară,să-şihrăneascăiepuriidecasă,găinile,daracestemuncimăplictiseauimediat,iarmoliciuneablăniisauapufuluinumăpreaimpresiona.Numi-auplăcutniciodatăanimalele.Măplictiseaubebeluşii rozalii,plinidecuteşicuochiapoşi.Cândmăjucam de-a infirmiera, eu adunam răniţii de pe câmpul de luptă, dar nu-i îngrijeam. Într-o zi, laMeyrignac, i-am făcut, cuoparăde cauciuc, un simulacrude clismăverişoareimele Jeanne, a căreipasivitateseninăincitalasadism:nureuşescsăgăsescoaltăamintiredinaceeaşicategorie.Cândmăjucam, acceptam maternitatea doar în condiţiile excluderii chestiunilor care ţineau de hrănireabebeluşilor.Sorameaşicuminedispreţuiamcopiiicaresejucauaiureacupăpuşile;noinileimaginamaltfel,maiexactştiindsăvorbească,fiindcapabilesăjudece,trăindînritmulnostru,înaintândzilnicînvârstăcu24deore:eraucopiilenoastre.Înviaţareală,erammaidegrabăcurioasădecâtmetodică,maimult zeloasă decât minuţioasă; dar mă lăsam lesne în voia visurilor schizofrenice de rigoare şieconomie: pentru satisfacerea acestei pasiuni o foloseam pe Blondine. Mamă perfectă a unei fetiţemodel,îidădeamoeducaţiefărăcusur,careîierademarefolos;astfel,îmiconverteamviaţaobişnuităpunând-o sub semnul necesităţii. Acceptam discreta colaborare a surorii mele, pe care o ajutamautoritar, obligatoriu, să-şi crească propriii copii. Refuzam însă cu hotărâre ideea că un bărbatm-arputea priva de răspunderi: soţii noştri erau plecaţi în călătorie. Ştiam că, în realitate, lucrurile seîntâmplăaltfel:omamădecopiiaretotdeaunaalăturiunsoţşiecopleşitădemiidesarciniplictisitoare.Scrutându-miviitorul,toateacesteobligaţiimi-aupărutatâtdeapăsătoare,încâtamrenunţatsămaiamcopiiproprii. Interesulmeus-a îndreptat spremodelareaspiritualăşi sufletească:amhotărât sădevinprofesoară.Totuşi,tipuldeînvăţământpracticatdedomnişoareleprofesoarenuaveacarezultatcontrolultotalal

profesorului asupra elevului, care, în viziunea mea, era obligatoriu să mi se supună necondiţionat.Trebuia să-i organizez tot timpul în cele mai mici amănunte, nelăsând nimic la voia întâmplării;îmbinând, cu ingenioasă precizie, activităţile şcolare şi distracţia, aveam să folosesc timpul lamaximum,fărăsăpierdnicioclipă.N-amvăzutdecâtocalepentrua-miduceplanullaîndeplinire:săfiuinstitutoareîntr-ofamilie.Părinţiimeis-aurevoltatzgomotos.Eunu-miimaginamsubnicioformăcăunpreceptor are rol de subaltern.Văzândprogresele pe care le făcea soramea, încercambucuriaabsolută a transformării golului în preaplin; în închipuirea mea, formarea unei fiinţe umane –bineînţeles,nuoricefiinţă–eraceamainobilădintretoatemisiunilepecaremile-arfipututrezerva

viitorul.Acum realizez că, de fapt, atât viitoareamea creaţie, cât şi păpuşaBlondine erauproiecţiileeului meu. Ţelul vocaţiei mele era ca, adultă, să-mi reiau în stăpânire copilăria şi să fac din ea oadevăratăcapodoperă.Visamcăsunttemeliaabsolutăameaînsămişipropria-miapoteoză.Înacestfel,atâtînprezent,câtşiînviitor,consideramcăpotfistăpânăpepropria-miviaţă.Pedealtă

parte, religia, istoria, miturile îmi arătau că rolul meu poate fi altul. Deseori mă vedeam ştergândpicioareleMântuitoruluicupletelemele,caMariaMagdalena.Celemaimultedintreeroinelerealesauaparţinând legendei – Sfânta Blandine, Jeanne d’Arc pe rug, Grisélidis, Genoveva de Brabant –dobândiserăgloriaşifericirea,înlumeaastasauîncealaltă,doarînurmaunorîncercăricumplitelacarelesupuseserăbărbaţii.Îmiplăceasămăjocde-avictima.Uneori,îipuneamînevidenţăvictoriile:călăuleraunbietintermediarîntremartirşicununasadelauri.Aşaajungeam,sorameaşicumine,săneluămlaîntrecere,măsurându-neputinţadeaîndura:nepişcamcucleştişoruldezahăr,nezgâriamcucozilesteguleţelornoastre; trebuia sămurim fără săne lepădămdecredinţă; eu trişam fără ruşine, căci îmidădeamultimasuflareîncădelaprimazgârieturăşi,câtăvremesorameanuceda,susţineamcăîncătrăieşte. Călugăriţă închisă într-o celulă, îmi ridiculizam temnicerul cântând imnuri religioase.Converteam în sfidare pasivitatea la care mă condamna condiţia mea de fată. Nu rareori însă măcomplăceam îndelung în această situaţie:mă lăsam în voia desfătărilor nenorocirii sau ale umilinţei.Cucerniciamăîmpingeacătremasochism:prosternatălapicioareleunuitânărzeublond,înîntunericulconfesionalului,înfaţablânduluiabateMartin,măînfruptamdinsubtileextazuri:lacrimileîmişiroiaupeobraji,măprăbuşeamînbraţeleîngerilor.Lăsamemoţiilesăajungălaparoxismîmbrăcândcămaşaînsângerată a Sfintei Blandine, dându-mă de bunăvoie pradă ghearelor leilor sub privirile mulţimii.Alteori,măinspirauGrisélidisşiGenovevadeBrabantşiintramînpieleasoţieipersecutate;soramea,învăţată să interpreteze roluri de Barbă Albastră, mă izgonea cu cruzime din palatul său şi eu măpierdeam în inima pădurilor sălbatice până când nevinovăţiamea ieşea la iveală.Uneori,modificamscenariul: îmi imaginam că am făptuit o tainică greşeală şi mă căiam, fremătând, la picioarele unuibărbat frumos, cinstit şi puternic.Convins de remuşcările, de umilinţa, de iubireamea, justiţiarul îşiaşezamânapecapu-miplecat, iareusimţeamcă leşin.Nusecădeacaanumitefantasmealemelesăiasă la lumină, şi la aceleamă gândeam în tăcere.M-a impresionat profund soarta acelui rege căzutprizonier,pecareuntirandinOrientîlfoloseadreptscarăcândsesuiapecal;mis-aîntâmplatsămăimaginez,tremurândşipejumătategoală,înloculsclavuluicuşiraspinăriizgâriatădepintenuldur.Maimultsaumaipuţinevident,nuditateaîncepeasăaparăînacesteînchipuiriplinedevrajă.Dalbul

trupalSfinteiBlandinesezăreaprintunicasfâşiată;GenovevadeBrabanteraacoperitădoardepleteleei lungi. Nu văzusem niciodată vreun adult altfel decât complet îmbrăcat; la rândul meu, fusesemînvăţatăsănu-miprivesccorpul înafarabăii–cândLouisemăfrecaatâtdeviguros, încât îmianulaorice formă de satisfacţie – şi să-mi schimb lenjeria fără sămă dezgolesc. În lumea în care trăiam,carneanuaveadreptdeexistenţă.Şitotuşicunoscusemblândeţeabraţelormamei;îndespicăturaunorcorsajeseghiceaumbrauneiadâncituricaremăatrăgea,făcându-măsămăruşinezînacelaşitimp.Nuam fost destul de inventivă încât să regăsesc plăcerea pe care mai degrabă o ghicisem la orele degimnastică;daruneori fremătam laoatingerecatifelatăapielii, laalunecareauneimâinide-a lungulgâtului.Neştiindsădescopărmângâierea,ajungeamlaeapeocolite.Ajungeamlametamorfozatrupuluiînobiectprinimagineabărbatului transformatînscarăpentrusuitpecal.Oîndeplineamşiasupră-micândmăprăbuşeamlapicioareleunuirege-stăpân.Pentrua-miarătacăm-aabsolvitdevină,îmipuneapeceafămânasadejustiţiar:implorându-iiertarea,ajungeamlavoluptate.Totuşi,pecândmălăsamînvoia acestor plăcute umilinţe, nu uitam nici o clipă că e vorba doar de un joc. În realitate, nu eram

supusanimănui:eramşiaveamsărămânpentrutotdeaunapropriulmeustăpân.Celpuţinîncopilărie,aveamtendinţasămăconsiderUnică.Sociabilădinfire,frecventamcuplăcere

unelecolege.Jucampartidedenainjaune30sauloto,schimbamîntrenoicărţidecitit.Însă,îngeneral,nu-mistimampreamultprietenii,fieeibăieţisaufete.Voiamsăjucămtotullamodulcelmaiserioscuputinţă, respectând regulile şi disputând victoria cu îndârjire; soramea se ridica la înălţimea acestorcerinţe,însălipsadeseriozitateacelorlalţipartenerimăenerva.Bănuiesccăşieutrebuiesă-ifiscosdinsăritedemulteori. Într-ovreme,ajungeam la şcoalaDésir cuo jumătatedeoră înaintede începereaorelor;măamestecamprintrefeteledelasemi-internatîntimpulrecreaţiei;într-ozi,pecândtraversamcurtea,ofetiţăşi-afrecatbărbiacuungestsemnificativ:„Iaravenit,fir-arsăfie!“Eraurâtă,proastăşiochelaristă;m-ammiratpuţin,darnum-amsimţitjignită.Într-altăzi,amfostînvizitălanişteprieteniaipărinţilor,carelocuiaulamargineaoraşuluişiaicărorcopiijucaucrochet;cuacestjocnepetreceamcelemaiplăcuteceasurilaLaGrillère;amvorbitîncontinuudesprecrochetşiîntimpulgustării,şiîntimpul plimbării. Ardeam de nerăbdare. Amicii noştri s-au plâns surorii mele: „Ne-a înnebunit cucrochetulei!“Seara,sorameami-arepetatce-auspus,darmienumi-apreapăsat.Număputeaurănivorbeleunorcopiicarenufăceaualtcevadecâtsă-şidovedeascăinferioritateaneplăcându-lecrochetullafeldemultcamie.Apărându-necuîncăpăţânarepropriilepreferinţe,deprinderi,principiişivalori,sorameaşicumine lereproşam, launison,celorlalţicopiiprostia.Cuunaerdesuperioritate,adulţiitransformăcopilăria într-ozonăîncare toţi indiviziisunt lafel:nimicnumăenervamaimult.LaLaGrillèremâncamalune,iarbătrânadomnişoarăcareseocupadeeducaţialuiMagdeleineaspuspeunton doct: „Copiilor le plac alunele foarte mult.“ Păpuşica şi cu mine am râs de ea. Nu vârsta îmiimpuneagusturile;nueram„ocopilă“:erameuînsămi.Asuprasuroriimele,care-mieravasală,serăsfrângeasuveranitateapecaremi-oatribuiam:numi-a

contestat-oniciodată.Eramsigurăcă,dacăarfitrebuits-oîmpartcucineva,viaţameaşi-arfipierdutoricesens.Înclasanoastrăeraudouăgemenecareseînţelegeaudeminune.Adesea,măîntrebamcumeposibil să te resemnezi cu situaţia de-a fi o dublură; n-aşmai fi fost,mi se părea, decât jumătate depersoană;bachiaraşfiavutimpresiacăexperienţaproprienumi-armaifiaparţinut,repetatăîntocmaidealtcineva.Osorăgeamănămi-arfivăduvitexistenţaexactdeceeaceîiconfereafarmec:splendidaeioriginalitate.Înprimiioptanideviaţăamcunoscutunsingurcopilacăruipăreremis-apărutimportantă:amavut

norocul să nu mă dispreţuiască. Mătuşa mea cea mustăcioasă se inspira deseori, pentru ce scria înPoupéemodèle, din ceea ce făceaunepoţii ei,Titite şi Jacques;Titite era cu trei animaimaredecâtmine, iar Jacques, doar cu şase luni. Îşi pierduseră tatăl într-un accident de automobil;mama lor serecăsătoriseşilocuialaChâteauvillain.Învaracândamîmplinitoptani,amstatlamătuşaAlicedestuldemult.Celedouăcaseaproapecăseatingeau.Asistamlalecţiiledateverilormeideotânărăblondăşifoarte blândă; întrucât erammai puţin avansată la învăţătură, am rămas uimită de minunatele textecompuse de Jacques, de cunoştinţele, de siguranţa lui de sine. Era un băieţel foarte drăguţ, cu faţarumenă,cuochiideuncăpruiauriu,cupărulavândluciridecastană.Pepalieruldelaprimuletajeraobibliotecădincare îmialegeacărţi; stăteampe trepteunul lângăcelălalt şiciteam:eu,Călătoriile luiGulliver, el, o Astronomie populară. Când coboram în grădină, el inventa jocuri. Avea de gând săconstruiascăunavioncăruiaîidădusedejanumeledeBătrânulCharles,încinstealuiGuynemer;casă-iprocurmateriale,adunamtoatecutiiledeconservepecarelegăseampestradă.Avionulnuafostnicimăcarschiţat,darastan-aştirbitdelocprestigiuldecaresebucuraJacques.La

Paris nu locuia într-un imobil banal, ci într-o casă veche de pe Bulevardul Montparnasse, unde se

fabricau vitralii; la parter se aflau birourile, deasupra era apartamentul, mai sus, atelierele, iar lamansardăspaţiiledeexpunere;eracasaluişimi-oprezentacugravitateaunuitânărpatron;îmivorbeadespreartaconstruiriivitraliilor,explicându-miprincesedeosebescdegeamurilecolorate;vorbeaculucrătorii pe un ton protector; îl ascultam uluită pe acest băieţel care părea să conducă o echipă deadulţi; îmiinsuflaunmarerespect.Secomportacuadulţiidelaegal laegalşichiarmărevoltapuţincândîşirepezeabunica.Înmodnormal,dispreţuiafetele,aşacăîiapreciamprieteniacuatâtmaimult.„Simoneesteocopilăprecoce“,spuseseel.Mi-aplăcutmultacestcuvânt.Într-ozi,afăcutcumâinilelui un vitraliu adevărat, ale cărui romburi albastre, roşii, albe erau îmbinate cu plumb; scrisese, cunegru, o dedicaţie: „Pentru Simone“. Niciodată nu mai primisem un cadou atât de măgulitor. Amhotărât atunci că suntem „însoţiţi prin dragoste“ şi l-amnumit pe Jacques „logodniculmeu“.Ne-amfăcut călătoria de nuntă pe căluţii de lemn din Grădina Luxembourg. Am luat în serios legământulnostru.Cutoateastea,număgândeamdeloclaelcândnueraprezent.Măbucuramsă-lvăddefiecaredată,darnu-isimţeamlipsanicicând.Aşadar,imagineapecareoamdespreminelavârstacândîncepisăgândeştiesteimagineauneifetiţe

cuminţi, fericite şi de o aroganţă acceptabilă.Acest portret este totuşi contrazis de două-trei amintiricaremăfacsăcredcănuerapreagreusămisezdruncinesiguranţadesine.Laoptaninumaieramlafeldevioaieca înprimacopilărie,ciplăpândăşi sfioasă. În timpulorelordegimnastică,decareampomenit, eram îmbrăcată cu un costum urât şi strâmt, iar una dintremătuşilemele i-a spusmamei:„Parc-arfiomaimuţică.“Sprefinal,profesorulm-aduslauncurscolectivurmatdeungrupdebăieţişifeteînsoţiţideoguvernantă.Feteleaveaucostumedinjerseualbastru-deschis,cufustescurteşielegantplisate;cosiţelelorlucioase,vocile,manierelelor,toateeraufărăcusur.Şitotuşialergau,săreau,făceautumbe,râdeaucunaturaleţeaşiîndrăznealapecarecrezusemcăleaudoargolanii.Deodatăm-amsimţitstângace,timorată,urâtă:omaimuţică;fărăîndoială,aşamăvedeauaceicopii;mădispreţuiau:mairău,măignoraupurşisimplu.Asistamneputincioasălasuperioritatealorşilanimicniciamea.Dupăcâtevaluni,oprietenăamameicuaicăreicopiinumădistrampreabinem-aluatlaVilliers-

sur-Mer.Erapentruprimaoarăcândmădespărţeamdesorameaşiaveamunsentimentdemutilare.Marea nu mi-a stârnit interesul; băile au fost un chin: apa îmi tăia respiraţia, îmi era frică. Într-odimineaţă, plângeamcuhohote înpatulmeu.Tulburată, doamnaRollinm-a luat pegenunchi şim-aîntrebatcareerapricinalacrimilor;amavutimpresiacăfiecaredinnoijoacăunrolîntr-opiesădeteatruşin-amştiutcesărăspund:nu,nu-mifăcusenimeniniciunrău,toatălumeaeraamabilă.Adevăruleracă, despărţită de familia mea, lipsită de dovezile de afecţiune care îmi întăreau convingerea că ammerite,fărăconstrângerileşireperelecareîmistabileauloculînlume,numaiştiamceecumineşicecăutampe pământ.Aveamnevoie sămă aflu între graniţe a căror stricteţe îmi îndreptăţea existenţa.Realizamacestlucru,căcimătemeamdeschimbare.Peatuncinuştiamceînseamnănicipierdereauneifiinţe dragi, nici dezrădăcinarea, acesta fiind unul dintremotivele pentru caremi-am îngăduitmultăvremesăcontinuicupretenţiilemelepuerile.Totuşi,seninătateameaaintratîneclipsăîntimpulultimuluianderăzboi.Îniarnaaceeaafostfoartefrigşieralipsădecărbuni;înapartamentulnostruprostîncălzit,zadarnic

îmi lipeam de radiator degetele umflate de degerături. Începuse perioada restricţiilor. Pâinea era fiecenuşie,fiepreaalbă.Dimineaţa,înlocdeciocolată,sorbeamniştesupefărăgust.Mamafăceaomletăfără ouă şi dulciuri cu margarină, în care zahărul era înlocuit cu zaharină; la masă ne dădea carnecongelată, biftec de cal şi nişte amărâte de legume: tuberculi de anghinare, napi porceşti, un fel desfeclă, bostan alb.Ca să economisească vinul,mătuşaLili făcea „smochinată“, o băutură fermentată

îngrozitoare,dinsmochine.Mesele îşipierduserăveseliadealtădată.Deseori,noapteaauzeamurletulsirenelor;afarăsestingeaufelinareleşiluminiledelaferestre;seauzeaupaşigrăbiţişivoceaenervatăaşefuluisectoruluideclădiri,domnulDardelle,carestriga:„Lumina!“Decâtevaori,mamane-apussăcoborâmînbeci;dartatarefuzacuîndărătniciesăiasădinpat,aşacămamaahotărâtsărămânemîncasă.Uniivecinidelaetajelesuperioareveneausăseadăposteascălanoiînanticameră;liseaduceaufotoliiîncaremoţăiau.Uneori,diverşiprieteni,ţinuţipelocdealarmă,prelungeaupartideledebridgepânălaoreneobişnuite.Gustamdinplinaceastăneorânduială,culinişteaoraşuluidinspateleferestrelorcamuflateşibruscasatrezirecândsunagoarna.Dinnefericire,buniciimei,carelocuiauîntr-oclădiredecincietajelângăLeuldinBelfort,luauînseriosavioanelenemţeştiTaube;nunumaicăserepezeauînpivniţă,daradouazitrebuiasămergemsăvedemdacăsuntbine-sănătoşi.Încădelaprimelesalvetrasede„Bertaceagrasă31“,bunicuţul,convinsdeiminentainvaziegermană,şi-atrimissoţiaşifiicalaCharité-sur-Loire: la momentul oportun, el însuşi avea să fugă, pe jos, la Longjumeau. Epuizată deintensa agitaţie a soţului ei, bunicuţa s-a îmbolnăvit. Pentru a fi îngrijită, trebuia adusă la Paris; darpentrucă,încazdebombardament,nuputeasăcoboaredelaetajulalcincilea,s-amutatlanoi.Cândasositîmpreunăcuoinfirmieră,roşeaţaobrajilorşiochiieilipsiţideexpresiem-ausperiat;nuputeasăvorbească şi num-a recunoscut.Mi-aocupat camera, iarLouise, soramea şi cuminene-am instalatprovizoriuînsalon.MătuşaLilişibunicuţulmâncauacasă.Cuvoceasadestentor,acestapropovăduiadezastresauneanunţa,fărăintroducere,cătocmaii-apicatnoroculdincer.Catastrofismulîieradublatdeunoptimismfărălimite.ErabancherlaVerdunşispeculaţiileluiavuseserăcaefectfalimentul,careîi înghiţise capitalul, ca şi pe almultor alte persoane. Cu toate acestea, nu-şi pierduse încrederea însteauasanorocoasăşiîninstinctuldeomdeafaceri.Pentrumoment,conduceaofabricădeîncălţămintecare, datorită comenzilor venite de la armată, mergea destul de bine; această afacere modestă nu-ipotoleafoameadeacţiune:voiasăînvârtăafaceri,sădeaidei,sămanipulezebani.Dinnefericirepentruel,numaiputeadispunedefondurifărăasentimentulsoţieişialcopiilorsăi:încercasăobţinăsprijinultateiînacestsens.Într-ozi,i-aadusunmiclingoudeaurpecareunalchimistl-arfiobţinut,zice-se,sub ochii lui, dintr-o bucată de plumb: acest secret avea să ne facămilionari pe toţi cu condiţia săacceptămsă-idăminventatoruluiunavans.Tatazâmbea,bunicuţulseînroşealafaţă,mamaşimătuşaLiliintrauînhorăşitoatălumeastriga.Acesttipdescenăserepetadeseori.Ajunsecunerviilalimită,luiLouiseşimamei„lisesuiasângelelacap“; îşi„aruncauvorbe“;seîntâmplachiarcamamasăsecertecutata;necertapesorameaşipemineşinepălmuiafărămotiv.Numaiaveamcinciani.Trecusevremeacând,dacăpărinţiisecertau,simţeamcumcadecerulpemine;numaiconfundamenervareacunedreptatea. Totuşi, uneori, noaptea, când prin geamul de sticlă care despărţea sufrageria de salonauzeam tumultul duşmănos almâniei,măascundeamsub aşternuturi, cu inimagrea.Măgândeam latrecutcalaunparadispierdut.Îlvoimairevedeavreodată?Lumeanu-mimaipăreaunlocsigur.Lumeadeveneatotmaiînneguratăşipentrucămăcoceamlaminte.Dincărţi,din„comunicate“,din

discuţiile auzite, reieşea adevărul despre război: frig, noroi, frică, sânge care curge, durere, agonie.Pierdusempefrontprieteni,veri.Înpofidapromisiunilorcereşti,măînăbuşeamdegroazăgândindu-mălamoarteacare,pepământ,despartepentrutotdeaunaoameniicareseiubesc.Deseori,adulţiispuneaude faţă cu soramea şi cumine: „Cenoroc că sunt copii!Nu-şi dau seama…“ În forulmeu interior,protestam:„Eclarcăadulţiinuştiunimicdesprenoi!“Uneorimiseîntâmplasăfiucopleşitădecevaatâtdeamar,dedefinitiv,încâteramsigurăcănimeninupoateîncercaodeznădejdemaiprofundă.Măîntrebam:pentruceatâteasuferinţe?ÎnLaGrillère,nişteprizonierinemţişiuntânărrefugiatbelgian,reformatdincauzaobezităţii,mâncauînbucătărie,cotlacotcumuncitoriifrancezi;seînţelegeaufoarte

bine cu toţii. În definitiv, nemţii erau oameni: şi ei plăteau tributul de sânge şimureau.De ce?Amînceput să mă rog cu disperare ca această nenorocire să se sfârşească. Pentru mine, pacea era maiimportantădecâtvictoria.Odată,pecândurcamscările,vorbeamcumama;îmispuneacăesteposibilcarăzboiulsăsetermineîncurând:„Da!amspuscuelan,săsetermine!Nuconteazăcum:numaisăsetermine!“Mamas-aopritbruscşim-aprivitcuunaersperiat:„Sănumaispuiaşaceva!Franţatrebuiesăînvingă!“Mi-afostruşinenunumaipentrucăspusesemoenormitate,cişipentrucăogândisem.Cutoateacestea,îmieragreusăacceptcăoideepoatefivinovată.Subapartamentulnostru,faţăînfaţăculiniştitulDôme unde domnulDardelle juca domino, tocmai se deschisese o cafenea zgomotoasă, LaRotonde.Puteaivedeaintrândacolofemeimachiatecupărulscurtşibărbaţiîmbrăcaţiciudat.„Eloculdeîntâlnirealveneticilorşialdefetiştilor“,spuneatata.Îlîntrebamceînseamnădefetist.„CelcarenuestebunfrancezşicredeînînfrângereaFranţei“,îmirăspundea.Totnureuşeamsăînţeleg.Gândurileseperindăprincapulfiecăruiadupăcumvoreleşinuajungisăcrezineapăratceeace,defapt,aivreasăcrezi.Înoricecaz,nuanţabatjocoritoaredinspuseletateişiexpresiaindignatădepefiguramameimi-auconfirmatcănuebinesătegrăbeştisăspuicuvocetaretoatevorbelesperiatepecarenilespuneamînşoaptă.Pacifismulmeuşovăielnicnum-aîmpiedicatsăfiumândrădepatriotismulpărinţilormei.Speriatede

avioane şi de „Berta cea grasă“, cele mai multe eleve din şcoala la care învăţam părăsiseră Parisulînaintedesfârşitulanuluişcolar.Dintoatăclasarămăseserămdoareuşiocolegăcamneghioabăde12ani;neaşezamlamasamareşipustieînfaţadomnişoareiGontran,careseocupamaialesdemine.Amînceputsă-iîndrăgescînmoddeosebitorele,pătrunsedesolemnitateacursurilorpublice,daravândnotadeintimitatealecţiilorparticulare.Într-ozi,cândamsositîmpreunăcumamaşicusorameaînstradaJacob,amgăsitclădireapustie: toată lumeacoborâse înbeci.Amrâscupoftădeaceastă întâmplare.Indiscutabil,princurajulşiatitudineanoastră,dovedeamcăsuntemniştepersoanedeosebite.Bunicuţaşi-avenit în fireşi s-a întors laeaacasă. În timpulvacanţei şicânda începutşcoala,am

auzit vorbindu-se mult despre cei doi trădători care încercaseră să vândă Franţa nemţilor:Malvy şiCaillaux.Nuau fost împuşcaţi, aşacumar fi trebuit,darmaşinaţiunile le-au fostdejucate.Clopotelearmistiţiuluiausunatpe11noiembrie,întimpceeramlalecţiadepian,subsupraveghereamamei.Tataaîmbrăcatdinnouhainecivile.Abialăsatlavatră,fratelemameimeleamuritdegripăspaniolă.Darîlcunoscusem prea puţin şi, când lacrimile s-au uscat pe obrajii mamei, fericirea a reînviat, cel puţinpentrumine.

Încasănuseiroseanimic:nusearuncaniciuncolţdepâine,niciuncapătdesfoară,nuserataniciunbiletgratuitşinicioocaziedeamâncapegratis.Sorameaşicuminepurtamhainelepânăseuzau,bachiarşidupăaceea.Mamanupierdeaniciosecundă;cândcitea,tricota;cândvorbeacutatasaucuprietenii,cosea,cârpeasaubroda;înmetrousauîntramvai,croşetakilometriîntregidedantelăcucarenegarniseajupoanele.Searasocoteabanii:demulţiani,fiecarebănuţcareîitreceaprinmânăeranotatîntr-uncaietmare,negru.Credeamcăpestetot,nudoarlanoiîncasă,timpulşibaniisemăsurauatâtdestrict,încâtnecesitauoadministrarefoarteriguroasă;ideeaîmisurâdea,întrucâtîmidoreamolumefărăcapricii. Deseori, Păpuşica şi cumine ne jucam de-a exploratorii rătăciţi în deşert, de-a naufragiaţiiajunşi pe o insulă; alteori ne aflam într-un oraş asediat şi înfruntam foametea: apelam la toatăinventivitateanoastrăpentruafolosilamaximumcelemaimărunteresurse;eraunuldintresubiectelenoastrepreferate.Totultrebuiafolosit:încercamsăaplicprincipiulfărăexcepţii.Amînceputsăacopărcu litere minuscule, fără a lăsa vreun spaţiu gol, foile carnetelor pe care îmi notam orarul de la o

săptămână la alta ; mirate, domnişoarele profesoare au întrebat-o pe mama dacă sunt zgârcită. Amrenunţatrelativrepedelaaceastăciudatădeprindere:nuedelocamuzantsăfacieconomiifărărost–s-arputeaspunechiarcăeîmpotrivafirii.Amrămasînsăfermconvinsăcătotultrebuiefolositdinplin,inclusiv propria persoană.Deseori, la LaGrillère – înainte demasă, după aceea sau la ieşirea de laslujbelereligioase–erautimpimorţi; începeamsămăagit:„Copilaastanupoatesta liniştită,fărăsăfacă nimic?“ a întrebat, ieşindu-şi din fire, unchiulMaurice; părinţii mei au râs împreună cu mine:condamnautrândăvia,caremieîmipăreacuatâtmaireprobabilăcucâtmăşiplictisea.Decidatoriaşiplăcerilemelesesuprapuneau.Dinacestmotiv,înaceaperioadăviaţameaafostfoartefericită:trebuiadoarsă-miurmezdrumulpropriucatoatălumeasăfieîncântatădemine.LainstitutulAdélineDésireraueleveinterne,semi-interne,externesupravegheateşialtele,camine,

caredoarfrecventaucursurile;dedouăoripesăptămânăaveamcursurideculturăgenerală,careduraucâtedouăore;maiînvăţamengleza,pianul,catehismul.Încănumăpărăsiserăemoţiileneofitului:cândapăreaDomnişoara,aveamsenzaţiacătimpulesfânt.Profesoarelenoastrenunevorbeaudesprelucrurisenzaţionale;lespuneamlecţiile,necorectautemele;totcelecereamerasăconfirmepubliccăexist.Rezultatele mele meritorii erau înscrise într-un registru şi, astfel, aveau să fie veşnice. Trebuia, tottimpul,dacănusămăautodepăşesc,celpuţinsăfiuegalameaînsămi:competiţiaeramereureînnoită;înfrângeream-arficonsternat,victoriaîmiaduceaexaltarea.Pentrumine,unandeviaţăerajalonatdeacestemomenteglorioase:fiecareziîşiaveascopulei.Deplângeamadulţiialecărorsăptămâniserbedeerauvaganimatedenişteduminici fade.Mi sepărea îngrozitor să trăieşti fără săaştepţinimicde laviaţă.Euaveamaşteptărişicream,larândulmeu,aşteptări.Erampermanentimplicatăînceva,astfelîncât

sănuajungînsituaţiadea-mipunesingurăîntrebarea:cecautaici?Îmiocupamloculsubsoarefăcândceeacetrebuia,aşezatălabiroultateişitraducânddinenglezăsaucopiindocompunere.Omulţimedescrumiere,călimări,coupe-papier-uri,creioane,tocuri,răspânditeînjurulsugativeideculoarerozeraupărtaşelaacesttipdeimplicarealcăreicâmpdeacţiuneeralumeaîntreagă.Dinfotoliulsârguinţeimeleauzeamarmoniasferelor.Cu toate acestea, nu îndeplineam cu aceeaşi pasiune toate sarcinile mele. Conformismul nu-mi

înăbuşisedorinţeleşiaversiunile.LaLaGrillèremăridicamdelamasăplângândşifărăsămănâncobucăţică ori de câte ori mătuşa Hélène avea dovleac în meniu; nu m-au putut convinge să mănâncbrânzăniciameninţările,nicibătaia.Măîncăpăţânamşiînsituaţiimaiserioase.Nusuportamplictisealacare, în cazul meu, se transforma rapid în nelinişte; aşa cum am mai spus, din acest motiv uraminactivitatea; însă orice activitate care mă solicita doar fizic, fără implicare spirituală, îmi produceaacelaşi sentiment de zădărnicie. Bunicuţa a reuşit să-mi stârnească interesul pentru goblen şi pentrubroderiaspartă,peplasă; firelede lânăsaudebumbac trebuiaudisciplinatedupăcumcereamodelul,ceea cemă atrăgea într-o oarecaremăsură; am confecţionat o duzină de tetiere pentru spătare şi amacoperit cu o tapiserie sinistră un scaun din cameramea. Dar făceam demântuială tivurile şi la felsurget-ul, cârpitul porţiunilor uzate, festonul, cruciuliţele, broderia în relief,macrameul. Pentru amăstimulasăfiuzeloasă,domnişoaraFayetmi-apovestitoîntâmplare;unuitânăraflatlavârstaînsurătoriii-afostlăudatăofată,spunându-i-secăsepricepelamuzică,acititmultşi,îngeneral,esteopersoanătalentată: dar ştie să coasă? a întrebat tânărul. În pofida respectului pe care i-l purtam domnişoareiFayet,num-ampututabţinesănugândesccăar fistupidsămăaflu lacheremul toanelorunui tânărnecunoscut. Nu m-am îndreptat. Deşi doream să învăţ cât mai multe în toate domeniile, găseamplictisitoare orice activitate de execuţie.Când îmi deschideam cărţile de engleză, aveam impresia că

plec în călătorie şi le aprofundam cu pătimaşă silinţă: dar niciodată nu mi-am dat osteneala sădobândescunaccentcorect.Îmiplăceasădescifrezosonatină;refuzams-oînvăţ;laexamenuldepianam rasolit în asemenea hal gamele şi exerciţiile, încâtm-am clasat printre ultimele. La solfegiu,măpricepeamdoarlateorie;cântamfalsşigreşeamlamentabilladictărilemuzicale.Scrisulmeueraatâtdeurât,încâttoateîncercăriledeami-lcorectaprinlecţiiluateînparticularaufostzadarnice.Dacătrebuiaarătatcursulunuifluviusauconturuluneiţări,stângăciameaeraatâtdemare,încâttoţirenunţausămăcerte.Aceastălaturăspecificămieaveasăsemanifestepermanentşimaitârziu.Măpoticneamlatotceînsemnaactivitatepractică,iarmigălitulnuafostniciodatăpunctulmeuforte.N-aş putea spune că nu-mi era ciudă când îmi vedeam defectele; aş fi vrut să strălucesc în toate

domeniile.Numaicăeraudenaturăprofundă,nuputeauficorectateprintr-unefortefemerdevoinţă.De îndatăceampututgândi,amdescoperit înmineoforţăcolosalăşinişte limitede tot râsul.Cânddormeam, lumeadispărea; aveanevoiedeminepentrua fi văzută, cunoscută, înţeleasă;mă simţeamînvestităcuomisiunepecareoduceamlabunsfârşitplinădemândrieşilacareconsideramcătrupul,limitat întru perfecţiune, nu trebuie să participe: din contră, implicarea lui risca să strice totul.Indiscutabil, pentru ca o bucatămuzicală să-şi transmită adevăratulmesaj, trebuia executată nuanţat,nicidecummasacrată.Darştiampreabinecănusubdegetelemeleîşivaatingeperfecţiunea;şiatunci,decem-aşfi îndârjit?Atâtavremecât trebuiadoarsăprivesc,săcitescşisăgândescpentruaatingeabsolutul, cultivarea unor aptitudini care fatalmente ar rămâne relative şi limitate îmi părea un efortdescurajant.Cândtraduceamuntextdinengleză,îidescopereamsensulunic,total,universal,întimpcesunetulthera,înguramea,doaromodulaţieoarecare,printreextremdemultealtele;consideramcăenedemndeminesă-idauatenţie.Urgenţamisiuniimeleîmiinterziceasă-mipierdtimpulcufutilităţi:existau atâtea situaţii în care era absolută nevoie de mine! Trecutul trebuia redeşteptat, cele cincicontinente – luminate, trebuia coborât în centrul pământului şi zburat în jurul lunii. Când eramconstrânsă să fac ceva fără valoare, spiritul meu striga înfometat şi-mi spuneam că pierd un timppreţios.Măsimţeamfrustratăşivinovată:măgrăbeamsăterminceeacetrebuiasăfac.Oriceordinsezdrobeadezidulnerăbdăriimele.Credeam,deasemenea,căoricemuncădeexecuţieestemaipuţinimportantăîntrucâtarecarezultat,

mi se părea, doar chestiuni aparente. În fond, credeam că adevărul unei sonate se află pe portativ,imuabil,nemuritor,aşacumcelalluiMacbethseregăseaînslovatipărităacărţii.Creaţiaînsemnacutotul altceva. Îmi provoca admiraţie faptul de-a face să răsară în lume ceva nou şi palpabil. Eumăsimţeamcapabilăsă-miîncercforţeledoarîndomeniulliteraturii.Pentrumineadesenaechivalacuacopiaşimăsimţeamcuatâtmaipuţinatrasădedesen,cucâtnu-mireuşea;eramimpresionatădeunobiectînansamblullui,fărăaacordaatenţieamănuntelorpecarelepercepeam;nureuşeamsăreproducniciceamaibanalăfloare.Înschimb,ştiamsăfolosesclimbajul;exprimândesenţalucrurilor,elmiledezvăluia. Aveam înclinaţia spontană de a povesti tot ce mi se întâmpla: vorbeammult, scriam cuplăcere.Dacă,într-ocompunere,povesteamoîntâmplaredinviaţamea,simţeamcăeanuvafiatinsădeuitareşică,stârnindinteresulaltoroameni,vafisalvată.Îmiplăceasăşiinventezpovestiri;existenţameadeveneacuatâtmaijustificată,cucâterasursalordeinspiraţie;seputeaspunecănuaveauvaloarepractică,înschimberauuniceşideneînlocuit,existauşierammândrăcăledădusemviaţă.Măaplecamdecicuatâtagrijăasupra„compunerilor la limbafranceză“, încâtpeunele le-amcopiat în„carteadeaur“.Înlunaiulie,cuperspectivavacanţei,măeliberaminteriorşiîmiputeamluarămas-bunfărăregrete

delaşcoalaDésir.Totuşi,cândmăîntorceamlaParis,ardeamdenerăbdaresăreînceapăanulşcolar.

Măaşezamînfotoliuldepiele,lângăbibliotecadinlemndepărînnegrit,deschideamlargcărţilenoi,casăaudtrosnetulcotorului,îmiumpleamnăriledemirosullor,priveamfotografiile,hărţile,citeamcâteopaginădeistorie:aşfivrutca,într-osingurăprivire,sădauviaţătuturorpersonajelor,tuturorpeisajelorascunseînumbrafilelornegrucualb.Măîmbătaputereapecareoaveamasupralorlafelcasurdalorprezenţă.În afara studiilor, lectura era cea mai importantă preocupare din viaţa mea. Pe atunci mama

împrumutacărţidelaCardinale,bibliotecadinPiaţaSaint-Sulpice.Omasăplinăcurevisteşiperiodiceilustratetronaînmijloculuneisălienorme,dincareplecau,radial,coridoarecupereţiiticsiţidecărţi:clienţiibiblioteciiaveauvoiesăseplimbede-alungul lor.În toatăcopilăriamea,celmaimultm-ambucurat înziua încaremamami-aspuscă-mifacecadouunabonamentpersonal,numaialmeu.Măaşezam în faţa rafturilorcu inscripţia„Cărţipentru tineret“,pecare,aliniate, stăteausutedevolume:„Toateasteasuntalemele?“m-am întrebat,pierdută.Realitateadepăşeachiar şicelemaiambiţioasevisurialemele:vedeamdeschizându-seporţileparadisului,paradisulbelşugului,necunoscutmiepânăatunci.Amadusacasăuncatalog;cuajutorulpărinţilormei,amîntocmitolistăculucrări,alesedintrecele însemnate cu litera T; în fiecare săptămână, trăiam senzaţia unei fericite şovăieli între diversetentaţii. În plus, o însoţeam deseori pe mama într-un magazinaş din apropierea şcolii, de undecumpăramromaneenglezeşti:îmieraufolositoare,căciledesciframpeîndelete.Îmifăceamareplăcereca, înarmată cu un dicţionar, să dau la o parte voalul opac al cuvintelor: descrierile şi povestirile îşipăstrau ceva dinmireasma tainei; pentrumine, eraumultmai încărcate de farmec şi de profunzimedecâtdacăle-aşficititînfranceză.Înacelan,tatami-afăcutcadouL’AbbéConstantin32într-ofrumoasăediţieilustratădeMadeleine

Lamaire.Într-oduminicăm-aduslaComediaFrancezăcasăvădpiesaavândlabazăromanul.Misedădea voie pentru prima oară într-un teatru adevărat, destinat adulţilor; emoţionată,m-am aşezat pestrapontinaîmbrăcatăînpluşroşuşiamascultatcusfinţeniecespuneauactorii;m-audecepţionatîntr-ooarecaremăsură;părulvopsit,accentulafectatalluiCécileSoreln-aveaulegăturăcufelulîncaremi-oimaginasempedoamnaScott.Dupăalţidoi-treianiaveamsămăabandoneztrupşisufletfarmeculuiscenei:amlăcrimatlaCyrano33,amplânsînhohotelaL’Aiglon34,m-amcutremuratlaBritannicus35.Dar, înaceaprimădupă-amiază,nuatât reprezentaţiam-a încântat,cât faptuldea fidoareucu tata;faptulcăasistam,eusingurăcuel,launspectacolpecareîlalesesepentruminemi-acreatsentimentulcă între noi se pecetluise o înţelegere secretă atât de puternică, încât, timp de câteva ore, am avutimpresiaameţitoarecătataîmiaparţineadoarmie.Înaceaperioadă,iubireameapentruelatinseseapogeul.Tataeradeseoriîngrijorat.SpuneacăFoch

se lăsase indus îneroareşicăar fi trebuitmerspână laBerlin.Vorbeamultdesprebolşevici,alcărornume avea o sonoritate primejdios de apropiată de boches36, care îl aduseseră la sapă de lemn.Întrevedea un viitor atât de sumbru, încât nu îndrăznea să-şi redeschidă cabinetul de avocatură. Aacceptat un post de director-adjunct în fabrica socrului său. Avea şi alte pricini de tristeţe: în urmafalimentuluibunicuţului,dotamameinumaiexista.Înacelmoment,cucarierazdrobită,cuacţiunilelasocietăţileruseşti(careformaserăceamaimareparteacapitaluluisău)prăbuşite,seconsidera,oftând,printre„nou-sărăciţi“37.Cu toate acestea, îşi păstrase buna dispoziţie şi prefera să vorbească despreceilalţidecâtsă-şiplângădemilă;măimpresionaprofundfaptulcăunbărbatsuperiorseputeaadapta,în cel mai firesc mod cu putinţă, la o condiţie inferioară. Într-o zi, am asistat la un spectacol debinefacereundetatajucaînpiesaLaPaixchezsoideCourteline.Interpretarolulunuiziariststrâmtorat,

copleşit de lipsa de bani şi de capriciile costisitoare ale unei soţii răsfăţate; aceasta nu avea nici otrăsătură comună cu mama; totuşi, l-am ghicit pe tata în personajul pe care-l întrupa şi căruia îiîmprumuta o ironie amară ce m-a emoţionat până la lacrimi; în resemnarea lui exista o undă demelancolie; rana tăcutădin suflet,pecare i-o intuiam, i-adăruitunplusdeprestigiu. Îl iubeamcuodragosteromantică.Uneori, înzilele frumoasedevară,dupăcină,mergeacunoi laplimbare înGrădinaLuxembourg;

mâncam îngheţată pe o terasă din PiaţaMédicis, apoi treceam din nou prin parc în timp ce sunetultrompetei anunţa că i se închid porţile. Îi invidiam pe cei care stăteau în clădirea Senatului pentrureveriile lor nocturne, pe aleile pustii. Activităţile noastre zilnice, mereu aceleaşi, aveau rigoareasuccesiunii anotimpurilor: o abatere oricât demicămi se părea un lucru extraordinar.Oplimbare înblândaatmosferăaapusului,laoracând,deobicei,mamaferecauşadelaintrare,îmipăreatotatâtdeuluitoareşidepoeticăprecumunmăceşînfloritînplinăiarnă.Într-osearăcutotulneobişnuită,ambăutcâteoceaşcădeciocolatăpeterasaPrévost,pestedrumde

clădireaîncareseaflăredacţiaziaruluiMatin.UnjurnalluminosanunţafazelemeciuluidesfăşuratlaNewYorkîntreCarpentierşiDempsey.Intersecţiagemeadelume.CândCarpentierafostfăcutK.O.,amvăzutbărbaţişifemeicareauizbucnitînlacrimi;m-amîntorsacasăfoartemândrăcăasistasemlaacestevenimentimportant.Astanuînsemnacăpreţuiammaipuţinserilenoastreobişnuite,petrecuteînbiroulruptderestullumii;tataneciteaLeVoyagedeM.Perrichon38sauciteamtoţi,umărlângăumăr,fiecare pentru sine. Un val de căldură îmi inunda inima privindu-i pe părinţii şi pe sora mea. Îmispuneamîncântată:„Noipatru!“Apoi,rosteamîngând:„Câtsuntemdefericiţi!“Unsingur lucru îmiumbreafericireauneori:ştiamcă într-oziaceaperioadăavieţiiva luasfârşit.

Ceeacenu-mipăreaverosimil.Cumsă-ţipărăseştipărinţii,pecarei-aiiubittimpde20deani,pentruaplecadupăunnecunoscut?Cumesăîncepisăiubeşti,depe-ozipealta,unbărbatcarenuarenimicîncomuncutineşidesprecarenuaiştiutnimictimpde20deani?L-amîntrebatpetata:„Unsoţestecutotulaltceva“,mi-arăspuns;azâmbitîntr-unfelsubtil,carenuareuşitsămălămurească.Nu-miplăcea,încontinuare,ideeadecăsătorie.Nuvedeamîneaoservitute,căcimamanupăreadelocoprimată,darrespingeam promiscuitatea: „Seara, în pat, nu poţi nicimăcar să plângi în linişte dacă ai chef!“ îmispuneamcugroază.Nuştiudacăfericireameaeraîntreruptădecrizedetristeţe,dardeseorinoapteamălăsamînvoialacrimilordinpurăplăcere;dacăarfitrebuitsă-mipunfrâulacrimilorarfiînsemnatsărenunţ laaceaminimă libertatedecareaveam imperioasănevoie. În timpulzilei,măsimţeammereuţintuitădepriviri;îmiplăceauceidinjurulmeu,darseara,cândmăculcam,resimţeamoimensăuşurarelagândulcă,însfârşit,trăiescpuţinşifărămartori;eramomentulîncareputeamsă-mipunîntrebări,să-miamintesc,sămălasînvoiaemoţiilor,săascultacelfreamătblândcareeraînăbuşitdeprezenţaadulţilor.Ar fi fost înfiorător să fiu lipsită de aceste clipe de răgaz.Aveam nevoie să scap de oricepreocupare,fieşipentrucâtevasecunde,şisă-mivorbescmieînsămiînlinişte,fărăsăfiuîntreruptădecineva.

Eramfoartecucernică;măspovedeamdedouăoripelunăabateluiMartin,mergeamlaîmpărtăşaniede treioripesăptămână,citeam în fiecaredimineaţăcâteuncapitoldin Imitaţia39; între cursuri,măstrecuram încapela institutului şimă rugamîndelung,cucapul înmâini;deseori, în timpulzilei, îmiînălţam sufletul cătreDumnezeu.Nu-mimai trezea interesulPruncul Isus, dar îl iubeam fierbinte peChristos. Citisem, în afară de Evanghelii, cărţi tulburătoare în care El era eroul principal şi îicontemplam,cuochideîndrăgostită,frumosulchipblândşitrist;îiurmăream,pedealurileacoperitecu

măslini,unduitorul fulgeralbalveşmântului, îiudampicioarelecu lacrimilemele, iarEl îmizâmbeacum îi zâmbise Mariei Magdalena. După ce îi îmbrăţişam îndelung picioarele şi plângeam asupratrupului său însângerat, îl lăsam să se înalţe la cer. El era totuna cu fiinţa învăluită într-un misterabsolut,căreiaîidatoramviaţaşiacăreisplendoareaveasămăfarmece,cândva,pentrutotdeauna.Cât de reconfortant era să ştiu că emereuprezent!Mi se spusese că iubeşte fiecare vieţuitoare în

partecaşicumarfineasemuită;privirealuinumăpărăseaoclipăşinicioaltanu-şiavealoculcânderam doar noi doi; le îndepărtam şi existam pe lume doar El şi cumine, şimă simţeam folositoarepentruslavasa;existenţameaeranespusdepreţioasă.Luinu-iscăpanimic:faptele,gândurile,meritelemele rămâneau în memoria lui pentru totdeauna, mult mai sigur decât în registrele domnişoarelorprofesoare;desigur,Elştiaşigreşelilemele,dar,purificatedecăinţameaşidebunătatea lui,acesteastrăluceauprecumvirtuţile.Număsăturamsămăprivescadmirativînaceastăoglindăneprihănită,fărăînceputşifărăsfârşit.Imagineamea,radiinddefericireapecareodeşteptaînsufletulDomnului, îmialina toate tristeţile pământeşti; mă ocrotea de nepăsarea, de nedreptatea, de lipsa de înţelegere aoamenilor.CăciDumnezeueratotdeaunadeparteamea;chiarcândgreşeam,dacăîicereamiertare,îireda sufletului meu strălucirea doar cu boarea unei suflări asupră-i; dar, de obicei, în lumina lui,greşelilecaremiseatribuiaudispăreau;judecându-mă,Elmăîndreptăţea.Eleraspaţiulsupremîncareaveamtotdeaunadreptate.Îliubeamcutoatăputereapasiuniimeledeatrăi.Înfiecarean,aveamoperioadădereculegere;ascultamziua-ntreagăsfaturileunuipreot,asistamla

slujbe religioase, numărammătănii spunând rugăciuni şi meditam; prânzeam la şcoală şi, în timpulmeselor,osupraveghetoareneciteadespreviaţacâteuneisfinte.Seara,acasă,mamaîmirespectatăcutareculegere. Îmi notam într-un carneţel efuziunile sufleteşti şi hotărârile de a urma calea sfinţeniei.Doreamcuardoare sămăapropii deDumnezeu,darnu ştiampecedrumsămerg.Comportamentulmeulăsadedoritînaşademicămăsură,încâtnuputeamsă-lfacmaibun;dealtfel,măîntrebamîncemăsurăputeasă-lpriveascăpeDumnezeu.Celemaimultegreşelipentrucarenemustramama,pesoramea şi pemine, erau, de fapt, stângăcii sau zăpăceli. Păpuşica s-a ales cu o ceartă zdravănă când apierdutungulerdezibetă.Dupăceamcăzutînapă,întimpcepescuiamracicuunchiulGastonîn„râulenglez“,măînnebuneagândulcăvoifiocărâtă–daramfostcruţată.Astfeldestângăciinuaveauniciolegăturăcupăcatulşievitarealornuarficontribuitladesăvârşireamea.MăpuneaînsăînîncurcăturăfaptulcăDumnezeuinterziceamulte,darnuspuneaexplicitcelucruripozitivetrebuiefăcuteînafaracâtorvarugăciuni,aparticipăriilauneleslujbereligioase,chestiunicarenuschimbaucursulzilelor.Mise părea chiar ciudat să văd cum după împărtăşanie oamenii reveneau imediat la rutina zilnică;procedamlafel,darcustinghereală.Defapt,atâtcredincioşii,câtşinecredincioşiiduceauaceeaşiviaţă;deveneamtotmaiconvinsădefaptulcă,înlumealaică,viaţasupranaturalănu-şiaflălocul,deşieaeracea importantă: ea şi numai ea. Într-o dimineaţă, am avut brusc revelaţia că un creştin convins defericireadeplinăavieţiiviitoarenutrebuiesăpunăpreţpelucrurileefemere.Cumsefăceacă,înmarealormajoritate,acceptauca,toatăviaţa,săfieoameniaitimpuluilor?Cucâtmăgândeammaimult,cuatâtmirareamea creştea. Am decis, să nu fiu în nici un un caz ca ei: alesesem deja între infinit şifinitudine.„Măvoiducelamânăstire“,mi-amspuscuhotărâre.Niciceeacefăceausuroriledecaritatenumisepăreafoarteseriosşiimportant;singurapreocuparedemnădeintereseraslăvireaneîncetatăaluiDumnezeu.Măvoifacecălugăriţăcarmelită.Nuamspusnimănuidespreaceastăintenţie:nuarfifost luată înserios.M-ammulţumit săspun,cuoexpresiedeomcareştiecevrea:„Eunumămăritniciodată.“Tatazâmbea.„Sămaivedemcespuila15ani.“Înforulmeuinterior,zâmbeamlarându-mi.Ştiam că sunt sortită mânăstirii în urma unei logici implacabile: cum să prefer, între tot sau nimic,

nimicul?Acest viitor a fost o scuză comodă: timp demulţi ani,m-am bucurat din plin şi fărămustrări de

conştiinţădetoatelucrurilematerialealeacesteilumi.

Fericireameaatingeaapogeulîntimpulcelordouălunişi jumătatepecarelepetreceam,înfiecarean,laţară.MamaeramultmaibinedispusădecâtlaParis;tataseocupamaimultdemine;aveamfoartemulttimplibercasăcitescşisămăjoccusoramea.NusimţeamlipsaşcoliiDésir:caracterulnecesarpecarestudiulîlconfereavieţiimeleserăsfrângeaacumasupravacanţei.Timpulnu-mimaieralimitatdeobligaţiistricte:darlipsaloreracompensatădinplindelărgimeaorizonturilorcesedeschideauînfaţa curiozităţii mele. Le exploram fără rezerve: adulţii nu mai mijloceau între mine şi lume. Măîndestulamcusolitudineaşiculibertateadecare,întimpulanuluişcolar,nuaveampartedecâtfoartepuţin.Toateaspiraţiilemelese îmbinau înmodarmonios:ataşamentulmeude trecutşipoftadenou,dragosteafaţădepărinţişidorinţadeindependenţă.Deobicei,rămâneamcâtevasăptămânilaLaGrillère.Castelulîmipăreaenormşiantic;eraconstruit

abiaînurmăcu50deani,darniciunuldintreobiectelecare-itrecuserăpragulînaceastăjumătatedesecol,mobilăsauoricelucrumărunt,numaiieşisedeacolo.Nimeninuştergeacenuşatimpului:respiramirosulvieţilorstinse.Omulţimedecornuridearamălucitoare,agăţatepepereţiivestibululuipavatcudale, evocau– înmod înşelător, cred–vechilevânători cugonaci. În„saladebiliard“, locul încarestăteam de obicei, amintirea acestei datini ucigătoare era ţinută trează de vulpi, şoimi negri, găiîmpăiate. În încăpere nu existamasă de biliard, ci un şemineumonumental, o bibliotecă încuiată cugrijă,omasăplinădeexemplaredinChasseurfrançais40;fotografiiîngălbenitedevreme,mănunchiuride pene de păun, pietre, obiecte de ceramică, barometre, pendule cu sunet înăbuşit, lămpi totdeaunastinse copleşeau gheridoanele. Exceptând sufrageria, încăperile erau rareori folosite: un salon caremiroseaanaftalină,unsalonaş,ocamerădestudiu,unfeldebiroucujaluzeleletrasetotdeauna,careţinealocdedebara.Într-ochichineaţă,răspândindunputernicmirosdepielărie,eraupuselapăstraregeneraţiidegheteşicizme.Douăscăriduceaulaetajeledesus,alecărorcoridoarerăspundeauînpesteoduzinădecamere,celemaimultedezafectateşiplinedevechituriprăfuite.Într-unadinelestăteameucu sora mea. Dormeam în paturi cu coloane. Pereţii erau împodobiţi cu fotografii decupate dinL’Illustration41şiînrămate.Locul celmai animat al casei era bucătăria, care ocupa jumătate din subsol.Dimineaţa, acolo îmi

luammiculdejun:cafeaculapte,pâineneagră.Prinochiuldegeamvedeamtrecândgăini,bibilici,câinişi,uneori,picioaredeoameni.Îmiplăcealemnulmasivalmesei,albăncilor,alcuferelor.Înmaşinadegătit din fontă jucau flăcări. Obiectele de aramă străluceau: cratiţe de toate mărimile, căzănele,spumiere, lighene, vase de jăratic; mă distrau farfuriile smălţuite în culori candide, diversitateacastronaşelor, a ceştilor, a paharelor, a străchinilor, a farfuriilor lungi pentru aperitive, a oalelor,urcioarelor, ulcicilor. Ce demarmite, de tigăi, de oale pentru supă, de oaleminune, de casolete, desupiere,detăvi,decrăticioare,destrecurători,detocătoare,derâşniţe,deformedecopt,depiuliţedefontă, de lut, de gresie, de porţelan, de aluminiu, de cositor! În celălalt capăt al coridorului, undegângureau turturele, era lăptăria. Şiştare şi blide smălţuite, putineie din lemn lustruit, turtiţe de unt,brânzeturi proaspete dulci cu formă netedă sub albul imaculat al pânzeturilor subţiri: nuditatea lorigienicăşimirosuldesugarmăgoneaude-acolo.Darmăsimţeambineînmagaziadeconservatfructe,undemereleşiperelesecoceaupeîmpletituridenuiele,sauînîncăperilepivniţei,printrebutoaie,sticle,şunci,cârnaţi, funiideceapăşideciuperciuscate.Acestesubsolurierauunicele locuride luxdinLa

Grillère.Parculera la felde rudimentarca interiorulcasei:niciogrădiniţăcu flori,niciun scaundegrădină,niciuncolţîncaresătesimţiconfortabilsausătepoţidistra.Înfaţaintrăriiprincipaleexistauniazpentrupescuitîncaredeseoriservitoriispălaualbiturile,lovindu-leputerniccubătătorulderufe;povârnişulabruptalpeluzeiducealaoconstrucţiemaivechedecâtcastelul:era„casadejos“,plinădehamurişidepânzedepăianjen.Alăturieraugrajdurileîncarenechezautreisaupatrucai.Unchiul, mătuşa şi verii meu duceau o viaţă pemăsura acestui cadru.Mătuşa Hélène începea să

inspectezedulapurileîncădelaşasedimineaţa.Slujitădeoservitorimenumeroasă,nufăceacurăţenie,gătearareori,nucoseaşinuciteaniciodată,şitotuşiseplângeacănu-şivedecapuldetreburi:scotoceapestetot,fărăîncetare,dinpivniţăpână-npod.Unchiulmeuîşifăceaapariţiapelaoranouă:îşilustruiaghetreleîncameracuîncălţămintedinpieleşiseduceasăpunăşauapecal.Magdeleineaveagrijădeanimaleleei.Robertdormea.Semâncatârziudeprânz.Înaintedeaseaşezalamasă,unchiulMauriceasezonameticulossalatacudouălopăţeledelemn.Laînceputulmesei,sevorbeacuînflăcăraredesprecalitateacantalupilor;lasfârşit,secomparauaromelediverselorsoiuridepere.Întreceledouămomentesemâncamultşisevorbeapuţin.Mătuşameaseîntorcealadulapurileeideperete,iarunchiulrevenealagrajdurişuierânddincravaşă.MagdeleineveneasăjoacecrochetcuPăpuşicaşicumine.Deobicei,Robertnufăceanimic;uneoriseduceasăpescuiascăpăstrăvi;înseptembriemergeadincândîncândlavânătoare.Nişte preceptori bătrâni, angajaţi pe lefurimici, încercaseră să-l facă să ţinăminte câtevanoţiuni elementare de calcul şi de ortografie. O fată bătrână, cu pielea îngălbenită, îi fusese apoidestinatăluiMagdeleine,careeramaiuşordestăpânitşisinguradintoatăfamiliacarecitea.Seghiftuiacuromaneşivisasăfiefoartefrumoasăşisăstârneascămaripasiuni.Searatoatălumeasestrângeaînsala de biliard; tata cerea să se aprindă lumina.Mătuşamea protesta: „E încă lumină afară.“ Într-unfinal, ceda şi punea pemasă o lampă cu gaz. După cină, o auzeam cummerge cu paşi mărunţi pecoridoarele întunecate. Cu priviri absente, Robert şi unchiul meu stăteau nemişcaţi în fotoliile lor,aşteptând tăcuţi ora de culcare. Înmod cu totul excepţional, unul din ei frunzărea câtevaminuteLeChasseurfrançais.Adouazi luau totulde lacapăt,cuexcepţiaduminicilor,când,dupăceeraubinezăvorâtetoateuşile,nesuiamînşaretaenglezeascăşimergeamsăascultămslujbareligioasălaSaint-Germain-les-Belles.Mătuşameanuprimeaviziteşinuvizitapenimeni.Toateacesteobiceiuriîmiconveneaudeminune.Îmipetreceamceamaimareparteazileipeterenul

decrochetcusoraşicuverişoaramea,şiciteam.Uneoriplecamtoatetreiprinplantaţiadecastanisăculegemciuperci.Nudădeamnici o atenţie ciupercilorde câmp lipsitedegust, creţuşca, ţâţa caprei,gălbiorii înmănuncheaţi; ne feream cu grijă de hribii dracului cu codiţa lor roşie, de bureţii roşii destejar, pe care-i recunoşteam după culoarea lor ternă şi după coada băţoasă. Priveam cu dispreţmânătărcilemature,acărorcarneîncepeasăseînmoaieşisăselaseînjos,caşicumarfiavutunfeldebarbă verzuie. Adunam doar mânătărcile tinere, cu codiţa curbată la mijloc, a căror pălărie păreaîmbrăcată într-un atrăgător pluş cafeniu-închis sau violaceu. Scormonind înmuşchi, dând la o parteferigile, zdrobeam sub picior „gogoaşele“ care, spărgându-se, împrăştiau un praf scârbos. Uneorimergeam cu Robert la pescuit raci, sau, pentru a hrăni păunii Magdeleinei, sfârtecam cu o lopatămuşuroaieledefurnicişiaduceamîntr-oroabăîncărcăturadeouăalbicioase.„Marelebreak“numaierascosdesubşopron.CasăajungemlaMeyrignacmergeam,timpdeooră,

într-untrenuleţcareseopreadinzeceînzeceminute;ladestinaţie,bagajelenoastreerauîncărcateîntr-oşaretătrasădeunmăgar,iarnoiajungeamacasăpejos,trecândpestecâmp:nu-miputeamînchipuiunlocmaifrumospepământîncaresătrăiesc.Într-unfel,zilelepetrecuteacasăerausobre.Păpuşicaşicuminenuaveamechipamentdecrochetsaupentruvreunaltjocînaerliber:mamaseopusesecatatasă

necumperebiciclete;nuştiamsăînotămşi,dealtfel,râulVézèrenuerapreaaproape.Cândîntâmplareafăceasăseaudăzgomotulunuiautomobil,mamaşimătuşaMargueriteplecaurepededinparccasăsearanjeze: printre musafiri nu se numărau şi copii. Dar nu aveam nevoie de distracţii. Îmi ajungeaulectura,plimbărileşijocurilepecareleinventamîmpreunăcusoramea.Ceamaimarebucurieameaerasăsurprinddeşteptareapajiştilorînzoridezi;cuocarteînmână,

ieşeam din casa care încă dormea şi împingeam poarta; nu mă puteam aşeza în iarba acoperită debrumă;mergeampealee,înlungulpajiştiipecarefuseserăplantaţiarboridesoi,pajiştepecarebuniculo numea „parc peisajat“; citeam, mergând cu paşi mărunţi, şi pielea mea simţea cum în răcoare sestrecoarăoundădecăldură;pojghiţasubţirecareacopereapământulsetopeaîncetişor;fagulcufrunzeroşcat-închis,cedriialbăstrui,plopiiargintiiaveauostrălucirelafeldeproaspătăcaînprimadimineaţăaparadisului:toatăaceastăfrumuseţepentrucareîiaduceamslavăluiDumnezeueranumaiamea,iarîngoluldinstomacprindeaformăvisulciocolateicupâineprăjită.Cândalbineleîncepeausăzumzăieşistorurileferestrelorsedeschideaucătreparfumulglicinelormângâiatedesoare,euîmpărtăşeamdejauntainicşiîndelungattrecutcuziuacare,pentrualţii,abiaîncepea.Dupăefuziunilefamilialedrăgăstoaseşimiculdejun,măaşezamsubobignonia, laomasăde fier, şi-mi făceam„lecţiiledevacanţă“; îmiplăceauacestemomente în care, aparentocupată cu cevauşorde făcut,mă lăsam învoia zvonurilorverii:freamătulviespilor,cârâitulbibilicilor,chemareaneliniştităapăunilor,murmurulfrunzişului;seamestecaparfumulbrumărelelorcumirosuriledeciocolatăşicaramelcare,delabucătărie,ajungeaulamine valuri-valuri; pe caietulmeu jucau pete rotunde de soare. Eu şi fiecare lucru aveam aici loculnostruacumşipentrutotdeauna.Buniculapăreacătreoradouăsprezece,cubărbiaproaspătrasăîntrefavoriţiialbi.Pânălaprânz,citea

L’Écho de Paris42. Îi plăceaumâncărurile consistente: potârniche pe varză, volovan de pui, raţă cumăsline, spinare de iepure de câmp, pateuri, tarte, plăcinte, amandine, tarte cu mere sau cu pere,prăjituricuvişine.ÎntimpcesuportulmuzicalpentruplatourilecumâncarecântaoariedinClopoteledin Corneville, glumea cu tata; cât dura masa, îşi luau vorba din gură; râdeau, declamau, cântau;depănauamintiri,glume,dădeaucitate,spuneauvorbededuh,calambururidinfolclorulfamiliei.Apoi,deobicei,plecamsămăplimbcu soramea;zgâriindu-nepicioarele îndrobiţă şibraţele înmărăcini,explorampeo razădecâţivakilometriplantaţiadecastani,câmpurile, terenurilenecultivate.Făceamdescopeririimportante:iazuri,ocascadă;îniarba-neagră,blocuridegranitcenuşiupecarenecăţăramcasăzărimîndepărtareconturulalbăstruialmunţilorMonédières.Pedrum,gustamalune,mure,fructedepăducel,coarne,boabelecugustînţepătordelemn-galben;încercamcâteunmărdintoţimerii;darne feream să sugem laptele-cucului şi să ne atingem de spicele acelea frumoase, colorate în roşu-portocaliu,care,nuseştiedece,poartămândreenigmaticulnumede„pecetealuiSolomon“.Ameţitedemireasmaierbiicosite,acaprifoiului,afloriidehrişcă,neculcampemuşchisauîniarbăşiciteam.Câteodatăîmipetreceamdupă-amiezilelafel,darsingură,citindpesăturateşiprivindcumsealungescumbreleşizburătăcescfluturii.Înzileleploioasestăteamîncasă.Dar,dacăsufereamdepeurmaconstrângerilor impusedevoinţa

oamenilor,nuaveamnimic împotrivacelor impusede lucruri. Îmiplăceasăstau însalonulcufotoliiîmbrăcate înpluşverde,cuuşile-fereastrăacoperitecumuselinăgalbenă;pemarmuraşemineului,pemese şi pe policioare,multe lucruri fără viaţă îşi desăvârşeau pieirea; păsările împăiate îşi pierdeaupenele,florileuscatesefărâmiţau,scoicilorliseîntunecaluciul.Măcăţărampeuntaburetşiscotoceamînbibliotecă;descopereamtotdeaunacâtecevadeFenimoreCoopersauvreunMagasinpittoresque43,

cufileatacatede rugină,pecarenu-lştiam.Eraacoloşiunpiandezacordatcumaimulteclape fărăsunet;mamadeschideapepupitrupartituradelaGrandMogol44şidelaNocesdeJeannette45şicântaariilepreferatealebunicului:larându-i,elcântaîmpreunăcunoirefrenele.Când era timp frumos, după cină făceam o plimbare în parc; sub Calea lactee, respirammirosul

răscolitoralmagnoliilorşipândeamstelelecăzătoare.Apoi,ţinândînmânăunsfeşnic,măduceamsămăculc.Aveamcamerameacufereastrasprecurte,înfaţamagazieidelemnepentrufoc,aspălătorieişiaremizei încareerau închiseocaleaşcăşioberlină,demodatecaorice trăsurivechi.Măîncântaudimensiunileeimici:aveaunpat,unscrinşi,peunfeldecufăr,ligheanulşivasulcuapă.Eraochiliepemăsuramea,precumfusesealtădatănişaîncaremărefugiamsubbiroultatii.Cutoatecădeobiceiprezenţa surorii mele nu mă deranja, singurătatea mă entuziasma. Când aveam chef de sfinţenie,profitam că sunt singură ca sămă culc pe podea.Dar,mai cu seamă, înainte de amă întinde-n pat,întârziam îndelung la fereastracamereimele şideseorimă ridicamdinpat, încercândsăpricepce seîntâmplă dincolo de răsuflarea liniştită a nopţii. Mă aplecam peste pervaz, îmi afundam mâinile înprospeţimearăcoroasăauneitufedemălin;apacurgeaînfântână,gâlgâindpeopiatrăverzuie;uneori,ovacăbătea cucopita înuşa staulului:ghiceammirosuldepaie şide fân.Ritmic, încăpăţânată caoinimăcarebate,olăcustăţârâia;totunacutăcereanesfârşită,subcerulnesfârşit,îmipăreacăpământulsefaceecoulaceleivociinterioarecareşopteşteneîncetatînmine:suntaici;îninimameapulsacălduravieţiisubluminareceastelelor.AcolosuseraDumnezeuşimăprivea;mângâiatădeadiereavântului,îmbătatădemiresme,primeamîndareternitateaprinsărbătoareadinsângelemeu.

Adulţiispuneaudeseori:nusecuvine.Nuînţelegeamfoartebineceînsemnaasta.Laînceput,i-amatribuitunsensmaimultsaumaipuţinscatologic.ÎncarteaConteseideSégur,Vacanţele,unuldintrepersonaje istorisea o întâmplare în care apăreau fantome, coşmaruri, cearşafuri mânjite care măcontrariaulafelcapărinţiimei;aşacăampusînlegăturăindecenţacufuncţiileinferioarealecorpului;ulterioramaflatcă trupuleste în întregimepărtaş la trivialitateaacestora:caatare, trebuiaascuns.Alăsasăsevadălenjeriaintimăsaupielea–cuexcepţiaunorzonestrictdeterminate–eraonecuviinţă.Anumiteamănuntevestimentare,anumiteatitudinieraulafeldecondamnabilecaoexpunereindiscretă.Respectiveleinterdicţiivizau,înmodspecial,genulfeminin;odoamnă„laloculei“nutrebuianicisăpoarte decolteuri prea mari sau fuste scurte, nici să-şi vopsească părul, nici să şi-l taie, nici să semachieze,nicisăsetolăneascăpeocanapea,nicisă-şisărutesoţulpeculoarelemetroului:dacăîncălcaacestenorme,eradespeţăjoasă.Necuviinţanueratotunacupăcatul,daratrăgeadupăsineunblammaiseverdecâtbatjocura.Sorameaşicumineamsimţitcăsubacesteaparenţeanodineseascundeacevaimportantşi,pentruaneferideaceataină,ne-amgrăbitsăluămtotulînrâs.ÎnGrădinaLuxembourg,ne dădeam coate când treceampe lângă o pereche de îndrăgostiţi. Înminteamea, necuviinţa avea olegătură,unacâtsepoatedevagă,cuoaltăenigmă:faptulcăîmierainterzissăcitescanumitecărţi.Uneori, înaintede a-midao carte,mamaprindea laolaltă cu acedegămălie câteva file; înRăzboiullumilordeWellsamgăsituncapitolcondamnatastfel.Nuscoteamaceleniciodată,darmăîntrebam:despreceevorba?Eraciudat.Adulţiivorbeauliberînfaţamea;mămişcamînlumefărăoprelişti;totuşiaceastă transparenţă ascundea, paradoxal, ceva; ce? unde? În zadar scrutam cu privirea orizontul,încercândsăidentificzonaascunsăcare,deşinueramascatăcunimic,rămâneainvizibilă.Într-ozi, în timpce studiamaşezată labiroul tatăluimeu, am remarcat, chiar lângămânamea,un

romancucoperţigalbene:Cosmopolis46.Obosită,fărăsămăgândesclacefac,l-amdeschiscuungestmecanic;nuaveamintenţiasăcitesc,daraveamimpresiacă,fieşifărăasociereacuvintelorînfraze,mi-

ar fi fost suficientă o privire aruncată pe paginile volumului pentru a-i descoperi esenţa secretului.Mamaaapărutbrusclângămine.„Cefaci?“M-ambâlbâit.„Nuevoie!mi-aspus,sănutemaiatinginiciodată de cărţile care nu sunt pentru tine.“Vocea ei avea un ton rugător şi pe obraz i se citea oneliniştemaiconvingătoaredecâtunreproş: întrepaginileromanuluiCosmopolismăpândeaunmarepericol.I-ampromis,tulburată,căaşavoiface.Minteameaalegatacestepisoddealtul,petrecutcuanibuniînainte:eramfoartemică,stăteamînacelaşifotoliuşiîmibăgasemdegetulîngauraneagrăaprizeielectrice;zguduituraneaşteptatăm-afăcutsăţipdedurere.Oarepriveamacelconturnegrudinmijloculrotundului de porţelan în timp ce îmi vorbeamama, sau am făcut legăturamai târziu? În orice caz,aveamimpresiacăuncontactcuromaneleluiZolaşiBourget,aflateînbibliotecă,mi-arprovocaunşocla feldeneaşteptatşideputernic.Şiaşacumşinademetroumăfascinapentrucăochiulalunecapesuprafaţa ei lucioasă fără să-i dea în vileag forţa ucigătoare, vechile volume cu cotorul obosit măintimidaucuatâtmaimultcucâtnimicnuindicaforţalormalefică.Înperioadadereculegeredinainteaceremonieisolemnedecomuniune,preotul,casăneprevinăîn

legăturăcuispitacuriozităţii,ne-aistorisitoîntâmplarecareaexacerbat-opeceaprincaretrecusem.Ofetiţăuimitordeinteligentăşiprecoce,dareducatădepărinţinevigilenţi,avenitîntr-ozilaelşiis-aspovedit:citiseatâteacărţinocive,încâtîşipierdusecredinţaşiuraviaţa.Aîncercatsă-iredeasperanţa,darstareaeieramultmaigravădecâts-arfipututcrede:lascurttimp,aaflatcăs-asinucis.Primulmeuimpulsafostdeinvidioasăadmiraţiefaţădeaceafetiţădoarcuunanmaimarecamineşicareştiamultmaimulte.Apoim-a cuprinsnedumerirea.Credinţamăapărade infern:mă temeampreamult de elpentruacomitevreodatăunpăcatdemoarte;dacănumaicrezi, secască în faţa ta toatehăurile;eraposibil oare să i se întâmple cuiva o asemenea nenorocire fără s-o fimeritat?Micuţa sinucigaşă nusăvârşisenicimăcarpăcatuldea fineascultătoare;pur şi simpluseexpusese, imprudentă,unor forţeobscurecareîipustiiserăsufletul;decenuasalvat-oDumnezeu?şicumarputeaniştecuvinteîmbinateîntreeledecătreoamenisănimiceascăneîndoielnicelemiracole?Darcelmaipuţinînţelegeamfaptulcă,prineaînsăşi,cunoaştereatepoateduceladisperare.Preotulnuspusesecăacelecărţidăunătoarefalsificauadevăruldespreviaţă:înacestcaz,i-arfifostuşorsărisipeascăminciunile;dramacopileipecare nu reuşise s-o salveze era că descoperise prematur adevăratul chip al realităţii. Îmi spuneam căoricumîntr-ozivoidaşieuochiicuelşinuvoimuri:raţionalismulmeurespingeaideeacăexistăovârstălacareadevărulucide.Dealtfel,nunumaivârstaeraluatăîncalcul:mătuşaLiliaveadreptulsăciteascădoarcărţi„pentru

fetetinere“;mamasmulsesedinmâinileluiLouiseClaudineàl’école47,iarsearacomentaseincidentulcutata:„Noroccăn-aînţelesnimic!“Căsătoriaeraantidotulcare-ţipermiteasăconsumi,fărăpericol,fructelearboreluiCunoaşterii;nu-miputeamexplicasubnicioformădece.Niciodatănum-amgânditsăabordezastfeldesubiectecucolegelemele.Oelevăfuseseexmatriculatădinşcoalăpentrucăiniţiase„discuţiiindecente“,iareuîmispuneam,virtuoasă,că,de-arfiîncercatsămăfacăpărtaşă,n-aşfiplecaturechealaspuseleei.TotuşiverişoarameaMagdeleineciteaorice.Tatafusesecuprinsdeindignarevăzândcă,la12ani,se

cufundaseînCeitreimuschetari:mătuşaHélèneridicasenepăsătoaredinumeri.Înciudafaptuluicăeraîmbuibatăcuromane„pestevârstaei“,Magdeleinenupreapăreasăsegândeascălasinucidere.În1919părinţiimeiaugăsit, în stradaRennes,unapartamentmaipuţincostisitordecâtceldepeBulevardulMontparnasseşi,pentruarezolvaproblemelelegatedeschimbarealocuinţei,ne-aulăsat,pesorameaşipemine,laLaGrillèreînprimajumătatealuniioctombrie.EramsingurecuMagdeleinededimineaţapânăseara.Fărăniciunfeldepremeditare,într-oziamîntrebat-o,întredouăpartidedecrochet,despre

ceeravorbaîncărţileinterzise;nuavusesemintenţias-ofacsă-mirelatezeconţinutullor;voiampurşisimplusăafludincemotiveerauprohibite.Ne lăsaserămjosciocanelede lemnşineaşezaserămtoate treipepeluză, lamarginea terenuluipe

careeraufixateboltelepentrujoculdecrochet.Magdeleineaavutomicăezitare,apufnitînrâs,apoiaînceput să vorbească. A arătat către câinele ei şi ne-a atras atenţia asupra celor doi bulgăraşi dintrepicioarele lui: „Ei bine! a spus, şi bărbaţii îi au.“ Într-o culegere intitulatăRomane şi nuvele citise opovestemelodramatică:omarchiză,geloasăpesoţulei,apuspecinevasă-itaie„bulgăraşii“întimpcedormea.Amuritdincauzaasta.Amconsideratcăaceastălecţiedeanatomieestecamsearbădăşi,fărăsă-mi dau seama că declanşasem o „discuţie indecentă“, am descusut-o peMagdeleine: şi despre cealtcevaevorbaacolo?Atuncimi-aexplicatceînseamnăcuvinteleamantşiamantă:dacămamameaşiunchiulMaurices-arfiiubit,eaarfifostamantaluişielamantulei.Nuprecizasesensulcuvântuluiaiubi,aşacăipotezanecuviincioasăm-atulburatfărăsăînţelegceva.Relatărileeiauînceputsăprezinteinteres pentrumine doar cândm-a informat asupra felului în care se nasc copiii; recursul la voinţadivină nu mai era suficient pentru mine căci ştiam că, exceptând miracolele, Dumnezeu opera cucauzalităţinaturale:ceeacesepetrecepepământare totdeaunaoexplicaţiepământeană.Magdeleinemi-aconfirmatbănuielile:bebeluşiiseformeazăînpântecelemameilor;cucâtevazile înurmă,cândbucătăreasa a despicat burta unei iepuroaice de casă, a găsit înăuntru şase iepuraşi mititei. Când ofemeieaşteaptăuncopilsecheamăcăesteînsărcinatăşiiseumflăburta.Magdeleinenune-amaidatniciunaltamănunt.Aurmat,într-osuccesiunelogică,anunţulcăpesteunansaudoiîntrupulmeusevorpetreceschimbări;voiavea„scurgerialbe“şiapoivoiaveasângerăriînfiecarelunăşivatrebuisăportîntrepulpeniştebandajespeciale.Amîntrebat-odacăacestepierderisenumesc„scurgeriroşii“,iarsorameaseagita,dorindsăaflecumtedescurcicuacelepansamentecândvreisăurinezi.Întrebareaairitat-opeMagdeleine;aspuscăsuntemproaste,aridicatdinumerişis-adussă-şihrăneascăgăinile.Poatecăîşidădeaseamacâtsuntemdepuerileşiconsideracănumeritamungradmaiînaltdeiniţiere.Am rămasmutădeuimire: îmi imaginasemcă secretelepăstratede adulţi subpecetea tainei eraudemult mai mare importanţă. Pe de altă parte, tonul confidenţial şi sarcastic al lui Magdeleine nu seîmpăcadeloccubizaralipsădeînsemnătateadezvăluirilorsale;cevanueraînregulă,darnuputeamsăspun ce anume. În zilele următoare aveam să realizez că nu abordase subiectul concepţiei; ştiind căexistăolegăturăindisolubilăîntrecauzăşiefect,nuputeamsăacceptcăsimplaceremonieacăsătorieiducelaapariţiaunuicorpdecarne înburtafemeii; întrepărinţi trebuiasăse întâmplecevadenaturăorganică.Comportamentulanimalelorar fiputut sămă lămurească:ovăzusempeCriquette,căţeluşafoxterrieraluiMagdeleine,lipitădeuncâine-lupdemaridimensiuni.Magdeleineplângea,încercândsă-idesprindăunuldecelălalt.„Puiieivorfipreamari:Criquetteosămoarădincauza lor!“Darnuasociamacestezbânţuieli–nicipealepăsărilordecurtesaualemuştelor–cuobiceiurileoamenilor.Expresiile „legături de sânge“, „copil din sângele meu“, „se vede că e sângele meu“ îmi dădeau aînţelege că, în ziua nunţii şi din acelmomentmereu, în venele soţiei se făcea omică transfuzie cusângele soţului; mi-i imaginam pe cei doi, mire şi mireasă, în picioare, încheietura mâinii drepte abărbatului fiindunită cu încheieturamâinii stângi a femeii; eraooperaţiune solemnă, la care asistaupreotulşicâţivamartorialeşi.Chiardacăinformaţiilenuaufostlanivelulaşteptărilor,vorbărialuiMagdeleinetrebuiasănefipus

cu adevărat pe jar, căci soramea şi cumine ne-am lansat în dezbateri serioase.Amabilă, prea puţindispusăsăfacămorală,cuaerulsăumereuabsent,mătuşaHélènenuneintimida.Amînceputsăfacemînfaţaeitotfelulderemarci„necuviincioase“.Însalonulcumobileacoperitecuhuse,mătuşaHélène

seaşezalapianşicântaîmpreunăcunoicântecedela1900;aveaoîntreagăcolecţie;le-amalespecelemaideocheateşile-amfredonatcuunsentimentdeautosatisfacţie.„Pentrugurameaflămândă,sâniităialbisuntmaibunidecâtfragapădurii–şilaptelece-lsugdinei…“Acestînceputderomanţămăintrigaînmod special: lucrurile se petreceau aşa cum se spunea acolo? Să fie un ritual amoros?Orice s-arspune,acestcupletera,desigur, „necuviincios“. Îl scriamcuvârfuldegetelorpegeamurileaburite, îlrecitamcuvocetaresubnasulmătuşiiHélène;oasaltamcuîntrebăriobraznice,dându-iaînţelegecănumaiputemfidusedenascupoveşti.Credcămodulnostrudemanifestarezgomotosşiexuberantaveaun ţel: neavând exerciţiul acţiunilor secrete, voiam să dăm de ştire tuturor adulţilor că le aflaserămtainele, dar ne lipsea îndrăzneala şi simţeam nevoia să ne ameţim singure; sinceritatea noastră semanifesta provocator.Ne-am atins scopul. Soramea eramultmai dezinhibată decâtmine.Când amajunslaParis,aavutcurajuls-oîntrebepemamadacăîntr-adevărcopiiiajungpelumeprinburic.„Deceîmipuiîntrebareaasta?areplicatmamacuovoceseacă.Ştiţitotul!“BineînţelescămătuşaHélèneopusese la curent. Simţindu-ne uşurate că am făcut acest prim pas, am împins lucrurilemai departe;mamane-alăsatsăînţelegemcănou-născuţiiveneaupelumeprinanus,fărădureri.Vorbeapeuntonneutru; însă această discuţie n-a mai fost urmată de altele: niciodată n-ammai abordat cu ea aceleprobleme,iarean-amaisuflatniciuncuvânt.Nu-miamintescsăfifostfoartepreocupatădefenomenelesarciniişinaşteriişinicisăleintegrezîn

viitorul meu; eram refractară la ideea de căsătorie şi maternitate şi, ca atare, nu consideram că măprivesc. Această iniţiere incompletă m-a tulburat din alt punct de vedere. Lăsase multe enigmenedezlegate. Ce legătură putea să existe între lucrul acesta serios, naşterea unui copil şi lucrurilenecuviincioase?Dacănuexistaniciolegătură,decetonulluiMagdeleineşirezervelemameipăreausădea de înţeles tocmai contrariul?Mamamea spusese ceva sumar doar la îndemnul nostru, fără a neexplica de fapt ce înseamnă căsătoria.Aspectele fiziologice au legătură cu ştiinţa întocmai ca rotaţiaPământului:ceo împiedicasănedeapur şi simplunişte informaţii?Pedealtăparte, încondiţiile încare, aşa cum spusese verişoara mea, cărţile interzise conţineau doar nişte chestiuni de o indecenţăcaraghioasă,deundeveneaforţalorotrăvitoare?Nu-mipuneamacesteîntrebăriînmodexplicit,darelemăfrământau.Corpulînsinetrebuiasăfieunobiectpericulosdinmomentceoricealuzielaexistenţalui,serioasăsaufrivolă,păreapericuloasă.Presupunândcăînspateletăceriiadulţilorseascundeaceva,nu-iacuzamcăpunpiedicifărămotiv.

Însăeramdecepţionatădenaturasecretelorpecareledeţineau:nuaveauaccesladomeniioculte,undelumina să fiemai strălucitoare,undeorizontul să sedeschidămai largdecât în lumeamea.Decepţiamea reducea universul omenesc şi oamenii la trivialitatea lor cotidiană.Deşi nu am realizat imediat,prestigiulcelormariscăzuseconsiderabilînochiimei.

Fusesemînvăţatăcăvanitateaestezadarnicăşi frivolitatea, inutilă;mi-arfi fostruşinesăcredcăeimportantsămăgătescşisămăadmirîndelungînoglinzi;totuşi,cândîmprejurărileerauprielnice,îmianalizamimagineacubunăvoinţă.Înpofidatimidităţii,năzuiam,caşialtădată,săintruînroldevedetă.În ziua ceremoniei de comuniune nu-mi ascundeam marea satisfacţie. Ştiind îndeaproape, de multăvreme,ceînseamnăîmpărtăşania,m-ambucuratfărărezervedeaspecteleprofanealesărbătorii.Rochiapecaremi-o împrumutaseoverişoarănuaveanimicdeosebit;dar laşcoalaDésir, în loculobişnuiteibonetedetul,sepurtapecapocoroanădetrandafiri;acestamănuntindicafaptulcănufăceampartedinturmaobişnuităacopiilordinparohii:abateleMartindădeaostiauneielitealesepesprânceană.Euamfost, înplus,ceaaleasăca, înnumelecolegelormele,săreînnoiesc legămintelesolemneprincare, în

ziuabotezului,ne-amlepădatdeSatana,dedeşertăciuneasa,defaptelesale.MătuşaMargueriteadatomasămareîncinsteameaşieuamprezidat-o;acasă,lagustareadedupă-amiază,amaşezatlavederepepianulcucoadătoatecadourilepecareleprimisem.Eramfelicitată,iareumăsimţeamfrumoasă.Seara,m-amdespărţitcupărerederăudepodoabelemele;pentrua-mialinasupărarea,pentruoclipăamfostadepta căsătoriei; va veni o zi când, îmbrăcată toată înmătăsuri albe, în sunetele orgii şi strălucirealumânărilor,voifidinnouregină.Înanulurmătoramjucat,cumareplăcere,rolulcevamaimodestdedomnişoarădeonoare.Mătuşa

Lili s-amăritat. Ceremonia nu a fost fastuoasă, dar eram încântată de toaleta pe care o purtam. Îmiplăcearochiameademătasealbastrăcaotandrămângâiere;aveambuclelestrânsecuofundăneagrădecatifea,iaralbăstreleleşimaciiînfloriserăpepălăriameacuborurilargi,dinpai.Cavaleruldeonoaredestinat ca pereche era un tânăr de 19 ani care mă trata ca pe o domnişoară în toată firea: aveamconvingereacăînochiiluieramfermecătoare.Viitoareameaimagineîncepeasămăpreocupedinceîncemaimult.Înafaracărţilorserioaseşia

povestirilor cu aventuri pe care le luam de la salonul de lectură, citeam romanele din colecţia„Bibliotecafiiceimele“,careîncântaserăadolescenţamameişicareumpleauunraft întregîndulapulmeu.LaLaGrillèremisepermiteasăcitescLesVeilléesdesChaumières48şivolumeledincolecţiaStella,cucaresedelectaMagdeleine;Delly,GuyChantepleure,LaNeuvainedeColette49,Mononcleet mon curé50: nu consideram prea vrednice de interes aceste caste idile, în viziunea mea eroineleprincipalefiindproaste,iariubiţiilor,anoşti.TotuşiamavutimpresiacămărecunosclaolaltăcuviaţameaînLittleWomen51,deLouisaAlcott.FetiţeledinfamiliaMarcheraudereligieprotestantă,tatăllorerapastor,iarmamalornuledădusedreptcartedecăpătâiImitaţialuiIsusChristos,ciThePilgrim’sProgress52; această diferenţă scotea şi mai bine în evidenţă trăsăturile noastre comune. M-amemoţionatvăzândcă,pentrua seduce launmatineuunde toţicopiii ceilalţi aveauhainedinmătase,MegşiJoeîşipunrochiisărăcăcioasedinpoplincafeniu;caşimine,erauinstruiteînspiritul ideiicămoralitateaşiculturaprevaleazăasuprabogăţiei;căminullormodestavea,caşialmeu,cevaieşitdincomun.M-amidentificattotalcuJoe,intelectuala.Repezită,colţuroasălatrup,Joesecăţăraînvârfulcopacilorcasăcitească;eramaibăieţoasăşimaiîndrăzneaţădecâtmine,darîiîmpărtăşeamaversiuneafaţădecusutşitreburigospodăreştişidragosteapentrucărţi.Dareascriaşi,cas-oimit,m-amîntorslavechilemelepreocupărişiamcompusdouăsautreinuvele.Nuştiudacăvoiamsăreînnodvecheameaprietenie cu Jacques sau dacă, mai degrabă nedesluşit, doream să desfiinţez bariera care mă ţineadeparte de lumea băieţilor, dar relaţiile dintre Joe şi Laurie mi-au mers la suflet. Nu aveam nici oîndoialăcă,maitârziu,aveausăsecăsătorească.Iatădecicăeraposibilcamaturitateasăîmplineascănăzuinţelecopilărieiînlocsăselepededeele:laacestgând,măsimţeamplinădesperanţă.ErammaialesîncântatădefaptulcăJoeera,înmodevident,personajulpreferatalscriitoareiLouisaAlcott.Cumam mai spus, respingeam cu tărie acea superioritate amabilă a adulţilor care tratează toţi copiiinediferenţiat,reducându-ilaacelaşinivel.Calităţileşidefectelepecarescriitoriileatribuiautinerilorloreroipăreau,deobicei,chestiuni întâmplătoare, fărăconsecinţe:cândvorcreşte,eivordevenicu toţiipersoanelalocullor;dealtfel,sedistingeauuniideceilalţiprinmoralitate,niciodatăprininteligenţă;s-arfiziscă,dinacestpunctdevedere,vârstaîiaduceapetoţilaacelaşinivel.ÎncazulluiJoe,lucrurilestăteaupedos,eaîşidepăşeasurorile,maivirtuoasesaumaidrăguţe,prindorinţaintensădecunoaştere,prinforţaviguroasăagândirii;superioritateaei,totatâtdeevidentăcaaunoradulţi,îiasiguraundestininsolit comun: era însemnată.M-am simţit îndreptăţită să consider, la rându-mi, că pasiunea pentru

cărţi,succeselemeleşcolaresuntdovadavaloriipecareviitorulaveas-oconfirme.Înpropriiimeiochiamdevenitunpersonajderoman.Întrucâtoriceintrigăderomanpresupuneaobstacoleşieşecuri,le-aminventat.Într-odupă-amiazăjucamcrochetcuPăpuşica,JeanneşiMagdeleine.Purtamşorţuridinpânzăbej cu feston roşu,brodatecucireşe.Pâlcurilede laur străluceau în soare,pământulmirosea frumos.Brusc,amîncremenit:tocmaitrăiamprimulcapitoldincarteaacăreieroinăprincipalăeram;eaerapepunctuldea ieşidincopilărie;darnoi toateaveamsăcreştem;amhotărâtcăsorameaşiverişoarelemelevorfimaiatrăgătoaredecâtmine,fiindmaifrumoase,maigraţioaseşimaiblânde;elevorficeruteîncăsătorie:eunu.Număvoiîntrista;erafiresccaelesăfiepreferate.Darsevaîntâmplacevacaremăvafacesăajungmaipresusdeoricepreferinţă;nuştiamsubceformăşiprinintermediulcui,daraveamsăfiurecunoscută.Întrezăreamaievea,parcă,oprivirecarecuprinde,cuafecţiune,terenuldecrochetşipecelepatrufetiţeîmbrăcateînşorţuribej;seopreşteasuprameaşiovocemurmură:„Eanu-ilafelcacelelalte.“Erachiarlipsitdesenssămăcomparcuosorăşicunişteverişoarecaren-aveauniciunfeldeambiţii.Dareleeraufereastraprincareîmivedeamtoatesemenele.Eramsigurăcăvoifi,căeramtotalneobişnuită.Rareoridădeamfrâuliberunorastfeldevanitoasepretenţii:preţuireadecaremăbucurammăscutea

deaşaceva.Iardacămiseîntâmplasămăsimtofiinţădeexcepţie,nuajungeamsămăconsiderunică.În viitor, suficienţa avea să-mi fie domolită de sentimentele inspirate de o altă persoană. Avusesemnoroculsăîntâlnescprietenia.

Înziuaîncareamintratînclasaapatraprimară–mergeampezeceani–scăuneluldelângămineafostocupatdeonouăcolegă:obruneţicămicădestatură,cupărultăiatscurt.AmstatdevorbăîntimpceoaşteptampeDomnişoaraşicânds-auterminatorele.SenumeaÉlisabethMabilleşieradeaceeaşivârstăcumine.Îşi întrerupsesestudiile începuteînparticulardincauzaunuigravaccident: la ţară, întimpcecoceacartofi,îşidădusefoclarochie;arsuradegradultreidepecoapsăofăcusesăurlenopţiîntregi;subfustaplisată,carneapurtaîncăurmeletraumei.Numiseîntâmplaseniciodatăcevaatâtdeînsemnat:încădelaînceput,afostpentrumineopersoanăimportantă.M-auimitfelulîncarelevorbeaprofesoarelor; atitudinea ei plină de naturaleţe contrasta cu vocea stereotipă a celorlalte eleve. Înurmătoareasăptămânăareuşitsămăseducă:oimitaperfectpedomnişoaraBodet;totceeacespuneaerasauinteresant,sauhazos.În pofida lacunelor decurgând din forţata sa inactivitate, Élisabeth a ajuns foarte repede printre

primele la învăţătură; lacompuneri,eueramtotdeaunacevamaibună. Întrecereadintrenoia fostpeplaculprofesoarelor,carene-auîncurajatprietenia.LareuniuneacareavealocînfiecareanînpreajmaCrăciunului,amjucatamândouăîntr-oscurtăcomedie.Înrochieroz,cuchipulîncadratdebuclelungi,euoîntruchipampedoamnadeSévignécopilă;Élisabethavearolulunuitânărvărnăbădăios;costumulbăieţesc isepotriveanemaipomenitdebineşia încântatauditoriulcuvioiciuneaşispontaneitateaei.Muncadintimpulrepetiţiilor,discuţiaîntête-à-têtesubreflectoareaustrânsşimaimultlegăturileîntrenoi;deacumînainteaveamsăfimnumite„inseparabilele“.Tata şi mama au investigat îndelung arborele genealogic al fiecărei familii Mabille despre care

auziseră;auajunslaconcluziacăseînrudeaudedepartecupărinţiiluiÉlisabeth.Tatăleierainginerdecăiferateşiocupaunpostimportant;mama,născutăLarivière,proveneadintr-overitabilădinastiedecatolicimilitanţi; avea nouă copii şi se ocupa intens de operele Sfântului Toma dinAquino.UneoriveneaînstradaJacob.Eraofemeiefrumoasăînjurde40deani,brunetă,cuprivireaînflăcărată,şiaveaîn jurulgâtuluiopanglicădecatifeacucapetele îmbinatedeobroşăveche.Îşiechilibrasiguranţade

sine regală printr-o nuanţată amabilitate.A cucerit-o pemamanumind-o „domniţă“ şi spunându-i căpăreasorameamaimare.Nis-adatvoie,luiÉlisabethşimie,sămergemunalacealaltăînvizităcasănejucămîmpreună.Prima dată, sorameam-a însoţit în stradaVarenne şi ne-am speriat amândouă.Élisabeth – căreia

apropiaţii îi spuneauZaza–aveao soră şiun fratemaimari ca ea, şase fraţi şi surorimaimici şiodroaiedeverişideprieteni.Alergau,săreau,sebăteau,secăţăraupemese,răsturnaumobileleşiţipautottimpul.Lasfârşituldupă-amiezii,doamnaMabilleintraînsalon,ridicaunscaun,ştergeacusurâsulpe buze o frunte asudată. Eram uimită de indiferenţa cu care tratamanifestările zgomotoase, petele,farfuriilesparte:nusesupăraniciodată.Nu-mipreaplăceaujocurileacesteadesfăşuratefărăreguli,dealtfel deseori o oboseau şi pe Zaza.Ne retrăgeam în biroul domnuluiMabille şi discutam, ferite devacarm.Eraoplăcerepecaren-omaicunoscusem.Părinţiimeiîmivorbeau,levorbeamşieu,darnupurtamdiscuţiiîntrenoi;sorameaşicuminefuseserămpreaapropiatecasăschimbămpăreri.CuZazapurtamdiscuţiiadevărate,aşacumfăceauseara tataşimama.Vorbeamdesprece învăţam,desprececiteam,desprecolege,despreprofesoare,despreceaflaserăm,niciodatădesprenoiînşine.Conversaţiilenoastre n-au alunecat niciodată pe panta confidenţelor. Nu ne permiteam nici o familiaritate. Nespuneampoliticos„dumneata“şi,înafaramenţiuniidinsfârşitulscrisorilor,nunesărutam.Zazaiubea,caşimine,cărţileşistudiul;înafarădeasta,eradăruităcuomulţimedetalentecaremie

îmilipseau.Uneori,cândsunamlaea,înstradaVarenne,ogăseamfăcândfursecurişicremădezahărars.Înşirapeoandreabucăţideportocale,decurmale,depruneuscateşileafundaîntr-ocratiţăîncarefierbeaun sirop cumiros deoţet cald: fructele ei glasate arătau la fel debine ca cele de la cofetari.Copiacumânaei,înzeceexemplare,oCronicădefamiliepecareoredactaînfiecaresăptămânăpentrubunicii,unchii,mătuşilecarenuerauînParis.Îiadmiramînegalămăsurăpovestirileplinedeviaţăşipricepereadeaîntocmicevacaresemănacuunziaradevărat.Aluatcâtevalecţiidepianîmpreunăcumine,daratrecutfoarterepedelaavansaţi.Firavă,cupicioarelesubţiri,făceatotuşicutrupuleiomiedeminunăţii.Laînceputulprimăverii,doamnaMabillene-aduspeamândouăîntr-ozonăînfloritădelamargineaoraşului–credcăeralaNanterre;Zazaafăcutroatapeiarbă,şpagatulşitotfeluldetumbe.Secăţăraîncopaci,seagăţadecrengicupicioarele.Eramuluitădefiresculcucarefăceatotul.Umblasingurăpestradălavârstade10ani; laşcoalaDésirnuaadoptatniciodatăatitudinilemeleemfatice;vorbeacudomnişoareleprofesoarepeuntonpoliticos,dardezinvolt,aproapedelaegallaegal.Într-unan,laoaudiţiedepian,şi-apermisungestîndrăzneţ,frizândscandalul.Saladefestivităţieraplină.Înprimele rânduri stăteauelevele îmbrăcate în rochiile lorcelemai frumoase,cupărulbuclat, frizat,cufundeînpăr,aşteptândmomentulîncaresă-şietalezetalentele.Înspatelelorerauaşezateprofesoareleşisupraveghetoarele,înbluzedemătase,cumănuşialbe.Zaza,îmbrăcatăîntaftaalbastră,ainterpretatobucatămuzicalăpecaremamaeioconsiderapreacomplicată şicăreia îi stâlcea,deobicei, câtevamăsuri;dedataastale-aexecutatfărăgreşealăşi,aruncândcătredoamnaMabilleopriviretriumfătoare,i-a scos limba. Fetiţele au fremătat toate sub buclele lor, iar pe obrazul domnişoarelor s-a cititdezaprobarea.CândZazaacoborâtdepescenă,mamaeiaîmbrăţişat-ocuatâtacăldură,încâtnimenin-a îndrăznit s-o mustre. În ochii mei, acel gest a acoperit-o de glorie. Supusă regulilor, încadrată înşabloane,iubeamtotceeranou,autentic,spontan.VioiciuneaşiindependenţaZazeimăfermecau.Nu mi-am dat seama prea repede ce loc ocupa această prietenie în viaţa mea. La fel ca prima

copilărie, nu eramnici acumdeloc capabilă să exprim ce se petrecea în forulmeu interior. Fusesemînvăţată să confund ceea ce trebuie să fie cu ceea ce este: nu cercetam ce se ascunde sub convenţiacuvintelor. Era de la sine înţeles că purtam tuturor celor din familie – chiar şi verilor celor mai

îndepărtaţi – o caldă afecţiune.Pepărinţi şi pe soramea îi iubeam: acest cuvânt era atotcuprinzător.Nuanţeleşivariaţiilesentimentelornuaveaudreptlaexistenţă.Zazaeraceamaibunăprietenăamea:nuputeamspunenimicmaimult.Într-oinimăbineorânduită,prieteniaocupăunloconorabil,darnuarenicistrălucireamisteriosuluiAmorşiniciîncărcăturasacrăaafecţiuniifiliale.Aceastăierarhieera,pentrumine,înafaraoricăreidiscuţii.Înacelan,caşiînceilalţi,lunaoctombriemi-aadusvoioasanerăbdareaînceperiişcolii.Cărţilenoi

trosneau între degete, miroseau frumos; aşezată în fotoliul de piele, mă lăsam legănată de viziuneafăgăduielilorviitorului.Niciofăgăduialănus-aîmplinit.ÎnGrădinaLuxembourgamregăsitmireasmaşibogăţianuanţelor

roşcate ale toamnei: nu m-au mai impresionat; albastrul cerului se mohorâse. Orele de curs măplictiseau;îmiînvăţamlecţiileşi-mifăceamtemelefărăplăcereşideschideampoartaşcoliiDésirfărătragere de inimă. Deşi clipele renăşteau trecutul trăit aici, nu-l recunoşteam: îşi pierduse strălucireaculorilor,iarceeaceseîntâmplazideziîmipăreasearbăd.Misedădeatotul,darmâinileîmirămâneaugoale.Mergeam peBulevardulRaspail alături demama cândm-am trezit, deodată, cămă întreb cuspaimă: „Ce se întâmplă cu mine? Asta să-mi fie viaţa? Doar asta? Aşa va fi mereu şi pentrutotdeauna?“Mis-atăiatrăsuflareagândindu-măcăaşasevorscurge,lanesfârşit,săptămânile,lunile,anii neluminaţi de fulgerul vreunei aşteptări, vreunei făgăduieli: era ca şi cum, fără să dea de veste,lumeaarfimurit.Niciacesteitristeţinuştiamsă-idauunnume.Timpdezece-cincisprezecezilem-amtârâtde laooră laalta,deazipemâine,vlăguitădeputeri.

Într-odupă-amiază,pecândmădezbrăcamînvestiarulşcolii,aapărutZaza.Ne-ampuspetaclale,pepovestit,pecomentat.Cuvintelemiserostogoleaunerăbdătoarepebuzeşiînpieptulmeupalpitaumiidesori;într-ouimitoareizbucniredebucurie,mi-amspus:„Eaîmilipsise!“Eramatâtdeneştiutoareînprivinţa inimii, încâtnum-amgânditsă-mispun:„Lipsaeim-afăcutsăsufăr.“Trebuisesăfieacolopentru a-mi da seama câtă nevoie aveamde ea.Mi s-a dezvăluit un adevăr fulgurant.Deodată, s-auspart în ţăndări şi s-au risipit lucrurile convenţionale, obiceiurile rutiniere, stereotipiile – şi am fostinundată de o emoţie neprevăzută în vreun cod. M-am lăsat dusă de valul acelei bucurii care serostogolea înmine, nestăvilită şi proaspătă ca apa cascadelor, dezgolită ca o stâncă de granit. Pestecâtevazile,amajunslaşcoalămairepedeşiamprivitcuunfeldegroazăscaunulluiZaza:„Şidacăn-osăsemaiaşezeniciodatăpeel,dacăarmuri,ces-aralegedemine?“Şiiarăşim-afulgeratunadevăr:„Numai pot să trăiesc fără ea.“Era cam înfricoşător: ea pleca, venea, era departe demine având înmâinileeitoatăfericirea,chiartoatăviaţamea.Mi-amînchipuitcădomnişoaraGontranaveasăintre,măturândpodeauacufustaeilungă,şinevaspune:„Rugaţi-vă,copii:înnoapteatrecută,Dumnezeuachemat-o laElpemicuţavoastrăcolegăÉlisabethMabille.“Eibine,mi-amspus,aşmuripe loc!Aşalunecadepescaunulmeuşim-aşprăbuşifărăsuflare.M-aliniştitaceastărezolvarea lucrurilor.Nucredeamcuadevăratcăputereadivinăîmivaluaviaţa;nicinumătemeam,înrealitate,căZazavamuri.Ajunsesempânălaa-mimărturisidependenţalacaremăaduseseataşamentulfaţădeea:nuîndrăzneamsăprivescînochitoateconsecinţele.NuaveampretenţiacaZazasăaibăpentrumineunsentimentlafeldeabsolut:mămulţumeamsăfiu

colegaeipreferată.Admiraţiapecarei-opurtamnumăfaceasăscadînpropriiimeiochi.Iubireanuetotunacudorinţa.ConsideramcănimicnuestemaibunpelumedecâtsăfiueuînsămişisăoiubescpeZaza.

Note

1.Eraodatăunautomobilgri(fr.).(N.t.)2.Şieaaveaunpiciordelemn(fr.).(N.t.)3.Supăfalsă,preparatădintr-ofierturădepâine,untşilapte.(N.t.)4.Aluzielaunpersonajdintr-uncântecelfranţuzescpentrucopii.(N.t.)5.Salatăcoaptă(fr.):feldemâncaregătit,avândîncompoziţieşisalată.(N.t.)6.Potrivituzanţeloreditoriale,titlurileperiodicelornuaufosttraduseînromâneşte;titlurilecărţilor,

denumirilespectacoleloretc.s-aupăstrat,îngeneral,înfrancezăîncazurileîncarenuaveauotraducereconsacratăînlimbaromână.(N.ed.)7.Vacheînlimbafranceză.(N.t.)8.Dorinţă(fr.).(N.t.)9.Satisfăcător(lat.).(N.t.)10.Sărbătoarecatolicăavândoriginimedievale, specificăFranţei şiCanadei francofone,plasată la

jumătateaperioadeide40dezile(Carême)apostuluiPaştelui.(N.t.)11. JosephSimonGallieni (1949–1916), comandantmilitar şi administrator al coloniilor franceze;

unii istorici îl socotesceminenţacenuşiecareaadusvictoria franceză în1914, înprimabătăliede laMarne;ministrudeRăzboiîn1915.(N.t.)12.Aici,semicenturăplasatăpespatelemantalelormilitare,lanivelultaliei.(N.t.)13.Răutăcios(fr.);articulat(LeMalin)înseamnăDiavolul.(N.t.)14.Înbisericilecreştineapusene,perioadadeaşteptareşipregătireanaşteriiluiIsus,careîncepedin

apatraduminicăînaintedeCrăciunşisesfârşeştepe25decembrie.(N.t.)15.Înmodobişnuit,lacatoliciprimaîmpărtăşanieareloclavârstade12-13ani.În1910,PapaPius

Xapermisadmiterealaeuharistieşiacopiilormaimici,înjurdeşapteani.Aceastaapurtatnumelede„împărtăşanieprivată“ sau„mica împărtăşanie“,continuată,ulterior, cu„împărtăşania solemnă“de la12-13ani.(N.t.)16.Aluzielacuvintelepharisiens/parisiens(farisei /parizieni),careînfrancezăsunăasemănător.

(N.t.)17.MişcarepoliticănaţionalistăşiregalistăapărutăînFranţaîn1898,lainiţiativaluiHenriVaugeois

şiMaurice Pujo. În primii ani ai secolului XX, CharlesMaurras a impus, în cadrul mişcării, ideeanecesităţii restaurăriimonarhiei. ZiarulL’Action française (1908–1944), condus deCharlesMaurras,eraorganuloficialalmişcării.(N.t.)18.Organizaţie de tineret creată în Franţa în 1908 deMaurice Pujo, asociatămişcăriimonarhiste

francezeActionfrançaise,condusădeCharlesMaurras.(N.t.)19.ZiarcareaapărutînFranţaînperioada1884–1944.(N.t.)20.Publicaţie franceză(1904–1946);aveacaslogan„ImbeciliinucitescL’œuvre“şipromova idei

radicalsocialisteşipacifiste.(N.t.)21.ÉmileCombesafostiniţiatorullegiiseparăriiBisericiideStat,înFranţa(1905).(N.t.)22.Poupetteînoriginal.(N.t.)23. Sărbătoare creştină catolică (presupunând şi un celebru carnaval) care precede postul Paştelui.

(N.t.)24.Revistăsăptămânalădestinatăfetiţelor,încareaapărutpersonajulBécassine.Afostpublicatăîn

Franţaîntre1905şi1960.(N.t.)25.Revistăsăptămânalăilustratăpentrutineret(1914–1940).(N.t.)26.Soldatulderangulaldoileaseaflalabazaierarhieimilitarefranceze;esteinferiorprimuluirang–

celdecaporal.(N.t.)27. Sou, veche monedă franceză care, la începutul secolului XX, desemna, în limbajul curent,

monedadecincicentime.(N.t.)28.Săfie!(lat.).(N.t.)29.RomanscrisdeLouisJacolliot.(N.t.)30.Jocdecărţi încareşapteledecaroareunstatutspecialşipoartănumeledenain jaune (piticul

galben).(N.t.)31.Dicke Bertha (germ.),Grosse Bertha (fr.), numele dat unui tun nemţesc de mare calibru din

PrimulRăzboiMondial.(N.t.)32.RomandeLudovicHalévy;existăşiopiesăcuacelaşititludePierreDecourcelle.(N.t.)33.CyranodeBergeracdeEdmondRostand.(N.t.)34.DramădeEdmondRostand.(N.t.)35.TragediedeJeanRacine.(N.t.)36.Denumirepeiorativădatănemţilordecătrefrancezi.(N.t.)37.Aluzielanou-îmbogăţiţi(nouveau-riches).(N.t.)38.PiesădeteatrudeEugèneLabiche.(N.t.)39.Imitaţia(Imitaţiunea)luiChristos(ImitatioChristi),lucraredepietatecreştină.(N.t.)40.Revistăilustratălunarăfondatăîn1885carepublicămaterialedesprevânătoare,pescuit,bricolaj,

tradiţiifranceze.(N.t.)41.RevistăsăptămânalăilustratăcareaapărutînFranţaînperioada1843–1944.(N.t.)42.Cotidianfrancezdinperioada1884–1944.(N.t.)43.Revistăilustratăfrancezădinperioada1833–1912.(N.t.)44.OperăbufăcompusădeEdmondAudran.(N.t.)45.OperăbufăcompusădeVictorMassé.(N.t.)46.CartealuiPaulBourget.(N.t.)47.RomanalscriitoareiColette.(N.t.)48.RevistăbilunarăapărutăînFranţadupăPrimulRăzboiMondial,conţinândromaneînfoileton.E

publicatăşiînprezent.(N.t.)49.RomandeJeanneSchultz.(N.t.)50.RomandeJeandelaBrète.(N.t.)51.TitluriletraducerilorromâneştiaufostCelepatrufiicealedoctoruluiMarchşiMicuţeledoamne.

(N.t.)52.Călătoriilepelerinului,romanalegoricdeJohnBunyan.(N.t.)

Parteaadoua

Nemutaserăm.Nouanoastrălocuinţă,împărţităaproapelafelcacealaltă,mobilatăidentic,aveamaipuţinspaţiuşieramaipuţinconfortabilă.Nuaveabaie,ciunsingurcabinetdetoaletă,fărăapăcurentă:tatagoleaînfiecarezicazanulgreucarestăteasublavabou.Nuaveaîncălzire;iarna,apartamentuleraîngheţat, cuexcepţiabiroului,undemamaaprindeao sobăbăgată în şemineu; lucramvara tot acolo.Louisedormealaetajulalşaselea,iareuîmpărţeamcusorameaocamerăpreamicăpentrunoi.Înloculvestibululuispaţiosîncareîmiplăceasămărefugiez,eradoaruncoridor.Cândmădădeamjosdinpat,nu aveam nici măcar un colţişor al meu; nici măcar un pupitru pe care să-mi pun lucrurile.Mamaprimeadeseoriviziteînbirou;totacolovorbeasearacutata.M-amobişnuitsă-mifactemeleşisăînvăţlecţiile în zarvavocilor.Dar sufereamcănupot să rămânniciodată singură.Soramea şi cumine leinvidiamdintotsufletulpefetiţelecareaveauocamerăalor;anoastrănueradecâtundormitorcomun.Louise s-a logodit cuunşindrilar; într-oziamsurprins-o înbucătărie stândstângacepegenunchii

unuibărbatroşcat;eaaveapieleaalbă,iarelobrajiibucălaţi;m-amîntristatfărăsă-midauseamadece.Totuşi,alegereaeifusesebineprimită:cutoatecăeramuncitor,logodniculaveaogândiresănătoasă.Ne-apărăsit.Aînlocuit-oCatherine,oţărancăproaspătăşiveselăcucaremăjucamlaMeyrignac;eraaproapeoprietenădejoacă.Defectuleieracăsearaieşealaplimbarecupompieriidincazarmadepestedrum: „umbla brambura“.Mama a încercat s-o înveţe cum să se poarte, apoi a trimis-o acasă şi s-ahotărâtsărenunţelaajutor,căciafaceriletateimergeauprost.Fabricadeîncălţăminteerapepunctuldeadafaliment.Sprijinitdeunvărîndepărtatşiinfluent,tataaînceputsălucrezeîndomeniul„publicităţiifinanciare“, la început laGaulois53, apoi la diverse alte ziare; slujba era prost plătită şi-l irita. Încompensaţie, serile se duceamai des ca altădată să joace bridge la prieteni sau la cafenea; vara, îşipetreceaduminicilelacurseledecai.Mamarămâneadeseorisingură.Nuseplângea,daraveaoroaredetreburile gospodăreşti şi sărăcia o apăsa; a devenit extrem de nervoasă. Încet-încet, tata şi-a pierdutpermanentaluiseninătate.Nusedisputauînadevăratulsensalcuvântului,darţipauunullaaltulfoartetarepentrulucrurimărunteşideseorinecertaupesorameaşipemine.În faţa adulţilor rămăseserăm strâns unite; dacă una din noi răsturna o călimară, era o greşeală

comună,neasumamamândouărăspunderea.Cutoateacestea,relaţiilenoastreseschimbaserăpuţindecând o cunoscusem pe Zaza; modelul meu devenise acum noua mea prietenă. Zaza râdea de toatălumea;nuocruţanicipePăpuşicaşionumea„micuţa“;iareuoimitam.Sorameasufereaatâtdemult,încât a încercat să se distanţeze de mine. Într-o după-amiază eram singure în birou şi tocmai neciondăniserăm, când, deodată, mi-a spus pe un ton dramatic: „Trebuie să-ţi mărturisesc ceva!“Deschisesemocartedeenglezăpesugativarozşiîncepusemsăstudiez,şiabiadacăamîntorscapul:„Iată!spusesoramea,credcănutemaiiubesclafeldemultcaaltădată“;mi-avorbitcuvoceserioasădespresentimentulcelnoudeindiferenţădininimaei.Oascultamînlinişteşipeobrajimiseprelingeaulacrimi;eaasărit:„Nu-iadevărat!nu-iadevărat!“,astrigat,îmbrăţişându-mă;ne-amstrânsînbraţeşimi-am şters lacrimile. „Să ştii că nu te-am crezut cu adevărat!“ i-am spus. Totuşi nu mă minţisecomplet;începusesăserevolteîmpotrivacondiţieieidemezinăşi,pentrucăoneglijam,serevoltaseşiîmpotrivamea.EraînaceeaşiclasăcuverişoaranoastrăJeanne,lacareţineamultfărăsăaibăaceleaşigusturi,şicualecăreiprieteneeraobligatădepărinţisăseîntâlnească.Aceleprieteneerauniştefetiţeneghioabeşiînfumurate,pecareealeura,turbânddefuriecăerausocotitedemnedea-ifiprietene;nu

seţineaînsăcontdepărereaei.LaşcoalaDésir,Păpuşicaeravăzută,încontinuare,caoreflexie–înmodnecesar imperfectă–a suroriieimaimari.Sesimţeadeseoriumilită şideaceease spuneacăeorgolioasă,iardomnişoareleprofesoare,caniştebuneeducatoareceerau,oumileauşimaimult.Prinînsuşifaptulcăerammaiavansatălaînvăţăturăstârneaminteresultatii,careseocupamaimultdemine;fărăa-miîmpărtăşidevoţiuneafaţădeel,sorameasufereadincauzaacesteilipsedeimparţialitate.Într-ovară,laMeyrignac,pentruadovedicăareomemorielafeldebunăcaamea,aînvăţatpedinafarălistacutoţimareşaliiluiNapoleon,cunumeşititlurinobiliare;aspus-odintr-osuflare:părinţiinoştriauzâmbit.Exasperată,a începutsămăpriveascăaltfel: îmicăutapunctelevulnerabile.Măenervacăaveapretenţia,fieşitimidă,sărivalizezecumine,sămăcritice,să-miscapedesubcontrol.Totdeaunaneciorovăiserămpentrucăeuerammai impulsivă, iareaplângeauşor;acumplângeamaipuţin,darcerturilenoastredeveniserămaiserioase:interveneaacumamorul-propriu;fiecarevoiasăaibăultimulcuvânt.Totuşi,pânălaurmăneîmpăcamdefiecaredată:aveamnevoieunadecealaltă.Lejudecampecolegeleşidomnişoareleprofesoarelafelcapemembriifamiliei;nuneascundeamnimicunaceleilalteşi ne jucam împreună cu aceeaşi plăcere dintotdeauna. Când părinţii noştri ieşeau seara, organizamproprianoastrăpetrecere;ne făceamoomletă spumoasăpe careomâncam labucătărie şi întorceamapartamentul cu susul în jos, strigând în gura mare. Cum dormeam acum în aceeaşi cameră, necontinuamînpatmultăvremejocurileşidiscuţiile.

Înanulîncarene-aminstalatînstradaRennesamavuttulburăridesomn.Oaresăfiasimilataltfeldecât ar fi trebuit dezvăluirile luiMagdeleine? Doar un perete despărţea acum patul meu de cel alpărinţilorşiseîntâmplasă-laudpetatasforăind:săfifostoaresensibilălaacesttipdepromiscuitate?Aveamcoşmaruri.Unbărbatsăreapepatulmeu,îmibăgaungenunchiînstomac,iareumăsufocam;mă trezeam, disperată, în vis şi din nou mă strivea agresorul. Cam în aceeaşi perioadă, sculatuldimineaţa a devenit un chin atât de dureros, încât, gândindu-mă seara la el, înainte de-a adormi,simţeamcummisestrângegâtlejulşimiseumezescpalmele.Dimineaţa,cândauzeamvoceamamei,îmidoreamsămă îmbolnăvesc,atâtdemulturamsămăsmulgdin toropeala tenebrelor.Ziuaaveamameţeli;mă anemiam.Mama şi doctorul spuneau: „E în creştere.“Uram acest cuvânt, ca şi lucrareaconfuzăcaresepetreceaîntrupulmeu.Leinvidiampe„domnişoarelemari“pentrulibertatealor;darîmirepugnaideeacăpieptulmis-arumfla.Auzisem,launmomentdat,femeiadultecareurinaucuunzgomotde cataractă; gândindu-mă lapungileplinede apă care stăteauascunse înburta lor, simţeamaceeaşispaimăcaGulliverînziuaîncaretinereleuriaşei-auarătatsânii.De când le pătrunsesemmisterul, cărţile interzise mă speriau mai puţin ca altădată. Deseori, îmi

lăsam privirea să alunece pe bucăţile de ziar puse înWC-uri. Aşa am citit un fragment de roman-foiletonîncareeroulprincipalîşilipeabuzelearzătoaredesâniialbiaieroinei.Amsimţitcummăardeacel sărut; eram în acelaşi timp mascul, femelă şi privitor, îl dădeam, îi primeam senzaţia şi îmiumpleamprivireacuimaginealui.Eralimpedecăamîncercatoemoţieatâtdeviepentrucătrupulmeudejasetrezise;darînchipuirileluis-aucristalizatînjurulaceleiimagini;nicinumaiştiudecâteoriamevocat-oînaintedeaadormi.Apoiaminventataltele:măîntrebdeundelescoteam.Pânăatunci,faptulcăsoţiiseculcau,îmbrăcaţisumar,înacelaşipat,nu-misugeraseniciîmbrăţişareaşinicimângâierea:bănuiesc că le-am creat pornind de la nevoia mea de atunci. Un timp, am fost pradă unei dorinţechinuitoare;mărăsuceamînaşternut,cugâtuluscat,chemânduntrupdebărbatlângătrupulmeu,mâinibărbăteştipepieleamea.Făceamcudisperarecalcule:„N-aivoiesă tecăsătoreşti înaintede15ani!“Era oricum vârsta-limită: trebuia sămai aştept nişte ani pentru a-mi ostoi chinul. Chinul începea cu

blândeţe:înaşternuturilecălduţe,dinfurnicăturileînsânge,închipuirileîmifăceauinimasăbatăîntr-unfeltulburător;aproapecredeamcăsevormaterializa;darnu,serisipeauşiniciomână,niciogurănu-micalmaucarnearăscolită;cămaşademadipolonsetransformaîntr-ohainăotrăvită.Doarsomnulmăelibera. Niciodată nu am asociat aceste tulburări cu ideea de păcat: violenţa lor depăşea plăcerea,făcându-măsămăsimtmaidegrabăvictimădecâtvinovată.Numi-ampusîntrebareadacăşialtefetiţetreceauprinastfeldechinuri.Nuobişnuiamsămăcomparcunimeni.Am stat la nişte prieteni un timp, în mijlocul lunii iulie, într-o sufocantă căldură jilavă. Într-o

dimineaţă,cândm-amtrezit,amrămasconsternată:cămaşameadenoapteeramurdară.Amspălat-o;m-am îmbrăcat: lenjeriami s-amurdărit din nou.Uitasem vagile prorociri ale luiMagdeleine şimăîntrebamceboalăabjectădădusepestemine.Neliniştităşisimţindovagăvinovăţie,atrebuitsărecurglamama;mi-aexplicatcădevenisem„o fatămare“şim-abandajat incomod.Amsimţit însăomareuşurarecândamaflatcănueramcunimicvinovată.Maimult,caîntotdeaunacândmiseîntâmplacevaimportant,amsimţitcumcreşteînmineunfeldemândrie.Bănuiamcămamaşiprieteneleeişuşoteaupeseamamea,darnu-mieraruşine.Înschimb,seara,cândne-amîntorsînstradaRennes,undeeratata,acestaa făcutoaluzieglumeaţă la stareamea:amsimţitcămă topescde ruşine. Îmi imaginasemcăconfreriafemeilorascundedebărbaţicugrijătaraeisecretă.Aveamimpresiacăînfaţatateisuntnumaispirit:m-amîngrozitcămăconsiderabruscunorganism.M-amsimţitdecepţionatăpeviaţă.Măurâţeam,nasulmeu se făcea roşu;pe faţă şipeceafă îmi ieşeaucoşuripecare le zgândăream

nervoasă. Mama, excedată de atâta muncă, mă îmbrăca neglijent. Rochiile mele fără formă îmiaccentuauaspectulstângaci.Pentrucă-miera jenăde trupulmeu,amdezvoltat fobii:deexemplu,nusuportamsăbeaudintr-unpahardincaremaibăusem.Amdobânditticuri:ridicamtottimpuldinumerişiîncreţeamnasul.„Numaiumblalacoşurişinu-ţimaiîncreţinasul“,îmispuneatataînpermanenţă.Fărărăutate,darşifărămenajamente,făceapeseamatenului,acneeişiastângăcieimeleremarcicare-misporeaustareadedisconfortşimaniile.Vărul cel bogat care-l ajutase pe tata dădea o petrecere pentru copiii lui şi prietenii acestora.

Compuseseorevistămuzicalăînversuri,iarsuroriimeleîireveniseroluldeapovestipubliculuicesepetrece pe scenă. Îmbrăcată într-o rochie de tul albastru presărată cu stele, cu superbul ei păr care-icurgeapeumeri,păreaînsăşiFrumoasaNopţii.Dupăundialogînversuricuunpersonajcareîntruchipavisătorul, i-aprezentat, încupletecurimă,petinerii invitaţicaredefilaupeestradăîncostumedebalmascat.Costumată în spaniolă, trebuia sămerg ţanţoşă, făcându-mivânt cu evantaiul, în timpce, pemelodiaFuniculi-funicula,sorameacânta:

Acumvedemvenindfrumoasa-nzareSemeaţăfoc(bis)E-aBarceloneimândră-nfăţişareRitmată-ntoc(bis)Şimândră-ieprivireaochilormariŞiîndrăzneţi…etc.

Cu obrajii în flăcări, simţeam tortura privirilor aţintite asupramea. Puţinmai târziu, am asistat lacununiauneiverişoaredinNord;întimpcelacununiamătuşiiLiliimagineameamăîncântase,acumîmi rănea sufletul.Mama realizase abiadimineaţa, laAttas, cănouamea rochiebejdin crepdeşin semulapepieptulcarenumaiaveaformecopilăreştişi-lpuneaînevidenţăfărăpudoare.Mil-abandajat

atât de bine, încât toată ziua am avut stânjenitoarea impresie că ascund sub corsaj o infirmitate. Închinul ceremoniei şi-al unui banchet interminabil, conştientizam cu tristeţe adevărul imortalizat defotografii:îmbrăcatăfărăgust,dizgraţioasă,numaieramofetiţă,darnudevenisemnicifemeie.Regăsisemlinişteanopţilor. Înschimb,aveamimpresiacă în jur totulse transformăfărăsă-midau

seamaîncefelanume.AceastăschimbarenuavealegăturăcuZaza:eaeraofiinţă,nuunobiect.Dar,înclasa celor cu un an mai mari ca mine, exista o elevă care îmi părea o zeiţă frumoasă, blondă,surâzătoareşicupieletrandafirie;senumeaMargueritedeThéricourtşitatăleieraunuldintreceimaibogaţioamenidinFranţa;cândvenealaşcoală,într-unimensautomobilnegru,cuşoferparticular,eraînsoţitădeguvernantă.Lazeceani, cubucleleei fărăcusur,cu rochiileperfectcroite şimănuşilepecareşilescoteadoarcândintraînclasă,mi-oînfăţişamcapeomicăprinţesă.Deveniseodomnişoarăîntoatăputereacuvântului, frumoasă,blondă,cupărul lungfărăunfir răzleţ,cuochi limpezişizâmbetamabil;măimpresionaudezinvoltura,firescul,voceaeiprofundăşimelodioasă.Învăţabineşisepurtafoarte respectuos cu domnişoarele profesoare, iar acestea, la rândul lor, flatate şi de faptul că era obogatămoştenitoare, o adorau. Vorbea totdeauna foarte amabil cumine. Se spunea cămama ei erafoartebolnavă:aceastăîncercareprincaretreceaîidădealuiMargueriteauraunuipersonajderoman.Uneori îmi spuneam că, dacă m-ar invita la ea în vizită, aş leşina de fericire, dar nici măcar nuîndrăzneamsăvisez la aşa ceva: trăia în cercuri tot atâtdepuţin accesibilepentrumineca şiCurteaRegalăaAngliei.Dealtfel,nudoreamsăintruînintimitateaei,cidoars-opotpriviîndelung,maideaproape.Cândamajunslapubertate,sentimentulmeus-afăcutşimaiintens.Lasfârşitulclaseiatreia,care

eranumită a şaseaprimară, amasistat la examenul solemnpecare-l susţineau, în şcoală, eleveledincursul secundar şi în urma căruia se dobândea o „diplomăAdelineDésir“.Marguerite era îmbrăcatăîntr-o rochie elegantăde culoaregri din crepdeşin, iarbraţele ei frumoase şi rotunde seghiceauprintransparenţa mânecilor: m-a răscolit această dezvăluire pudică a goliciunii trupului. Eram preaneştiutoare şimă temeampreamultdecear spuneceilalţipentruaadmiteexistenţavreuneiminimedorinţefizice ;nicimăcar îngândnuconcepeamcăaceiumerialbiarputeafipângăriţideatingereauneimâini; cu toate acestea, cât a durat examinarea, numi-amdezlipit ochii de la ei şimă simţeamgâtuitădeunsentimentnemaiîncercat.Întrupulşi înexistenţameaapăruserăschimbări:mădespărţeamdetrecut.Nemutaserămdeja, iar

Louiseplecase.Întimpcemăuitamîmpreunăcusoramealaniştefotografiivechi,m-afulgeratgândulcă, nu pestemultă vreme, aveam sămă despart deMeyrignac. Bunicul era foarte bătrân şi avea sămoară;cânddomeniulvaaparţineunchiuluiGaston–caredeţineadejanudaproprietate–n-osămaiam,acolo, sentimentul că suntacasă.Măvoiduce înacel loccao străină, apoinumăvoimaiducedeloc.Amîncremenit.Părinţiimeispuneaumereu–şiexperienţalorpăreas-oconfirme–căviaţaîşiiarevanşaasupraprietenilordincopilărie:oareovoiuitapeZaza?Păpuşicaşicuminene întrebamcuîngrijoraredacăiubireapecarene-opurtamreciprocvarezistaprobeitimpului.Ceimarinuluaupartelajocurileşiladistracţiilenoastre.Numisepăreacăvreunadult,dincâţicunoşteam,sedistrapelumeaasta:viaţanueuşoară,viaţanuecaîncărţi,spuneaucutoţii.Monotoniavieţii adulţilor îmi stârnise totdeaunamilă;m-amneliniştit realizândcă,nupestemultă

vreme, voi avea parte de aceeaşi soartă. Într-o după-amiază o ajutam pe mama la vase; ea spălafarfuriile, eu le ştergeam; vedeam pe fereastră zidul cazărmii de pompieri şi alte bucătării în carefemeilefrecaucratiţesaucurăţaulegume.Înfiecarezi,acelaşiprogram:pregătitulprânzului,alcinei,spălatulvaselor,aceleaşilucrurifăcutelafel,înaceleaşimomente,fărăsăducănicăieri:aşavafiviaţa

mea?Înmintemi-aapărutimagineaunuispaţiuplanatâtdedezolant,încâtîmiamintesctotulperfectşiacum:pânălaorizontseîntindeaunşirdepătrategricare,potrivitlegilorperspectivei,sevedeaudinceîncemaimici,dartoateeraulafelşifărăurmăderelief;erauzilele,săptămânileşianii.Decândîmiputeamaminti, înfiecareseară,cândadormeam,ştiammaimultedecâtcuozi înainte;urcamtreaptădupă treaptă; dar la ce serveşte acest efort dacă la capătul scării voi găsi doar o nesfârşită întindereplicticoasă,fărăreperecătrecaresămăîndrept?Întimpcepuneamunteancdefarfuriiîndulapuldinperete,mi-amspus:nu!Viaţameavaaveaun

sens. Din fericire, nu mi se predestinase o soartă de gospodină. Tatăl meu nu era un adept alfeminismului.EradeacordcuînţelepciunearomanelorluiColetteYver,încareavocatasaudoctoriţaîşisacrificacarieradedragularmonieicăminului,darnevoiadeterminădeciziile:„Fetiţelemele,voinuvăveţi mărita, spunea tata deseori. Nu aveţi zestre, va trebui să munciţi.“ Eram infinit mai atrasă deperspectivaunei profesii decât de cea a căsătoriei; prima îndreptăţea speranţele.Existauoameni carerealizaserăcevaînviaţă:voirealizaşieu,îmispuneam,deşinuîmierafoarteclarcedrumvoiurma.Astronomia, arheologia, paleontologia mă atrăseseră rând pe rând şi continuam să cochetez vag cuscrisul.Daracesteviziunierau lipsitedeconsistenţă şinucredeam înniciunacuatâta tărie încât săprivescîncrezătoarespreviitor.Purtamdejadoliudupădefunctulmeutrecut.Manifestatviolent,amavutunultimrefuzaldespărţiriidevecheameamatcăodatăcudescoperirea

romanuluiGoodWivesalLouiseiAlcott,scrisîncontinuarealuiLittleWomen.Trecuse,poate,maibinedeunandecândîilăsasempeJoeşipeLauriesurâzândîmpreunăviitorului.Deîndatăceampusmânape volumaşul broşat din colecţia Tauchnitz în care se găsea sfârşitul poveştii lor, l-am deschis laîntâmplare:amnimeritlaopaginădincareamaflat,fărămenajamente,ştireacăsătorieiluiLauriecuunadintresurorilemaimicialeluiJoe,blonda,insipidaşiproastadeAmy.Amaruncatcarteadeparcămi-arfiarsdegetele.Amfostcopleşităcâtevaziledeo tristeţecumplită,care îmirăneaînsăşiesenţafiinţei:bărbatulpecare-liubeamşidesprecarecrezusemcămăiubeştemătrădasepentruoproastă.Amurât-opeLouisaAlcott.MaitârziuaveamsădescopărcăînsăşiJoerefuzasecerereaîncăsătoriealuiLaurie.Dupăolungăperioadădecelibat,dupăgreşelişiîncercări,aîntâlnitunprofesormaiînvârstăcaea,darînzestratcucelemaialesecalităţi:aînţeles-o,aconsolat-o,asfătuit-oşis-aucăsătorit.Multmaibine conturat ca tânărul Laurie, acest bărbat superior, apărut din afară în povestea lui Joe, eraîntruchiparea Judecătorului suprem, de care eu însămi speram să fiu recunoscută cândva; şi totuşi,intruziunealuim-airitat.Altădată,cândcitisemLesvacancesdeContesadeSégur,măîntristasefaptulcăSophienus-acăsătoritcuPaul,prietenuleidincopilărie,cicuuntânărcastelannecunoscut.Pentrumine, prietenia, dragostea erau chestiuni definitive, eterne, nicidecum aventuri precare.Nu voiam caviitorulsă-mirezervedespărţiri:nădăjduiamsă-miiasubaripaluiîntregultrecut.Îmi pierdusem tihna copilăriei; şi nu câştigasem nimic în schimb. Părinţii mei continuau să se

manifeste la fel de autoritar, situaţie pe care o suportam din ce în cemai greu odată cu deşteptareaspirituluimeucritic.Nuvedeamsensulvizitelor,prânzurilordefamilie,îngeneral,altuturortipurilordecorvezipecarepărinţiimeileconsiderauobligaţii.Răspunsuriledegenul:„Pentrucăsecade;pentrucănusecade“numămaisatisfăceaudefel.Solicitudineamameimeledeveniseapăsătoare.Eaacţiona„aşacumcredeadecuviinţă“,fărăsă-şipunăproblemavreuneijustificări,motivpentrucaredeciziileeiîmipăreaudeseoriarbitrare.Întrenoiaizbucnitunscandaldincauzauneicărţiderugăciunipecarei-am făcut-o cadou surorii mele cu ocazia ceremoniei ei de comuniune; voiam să fie legată în pieleroşcată,aşacumeraucelealemajorităţiicolegelormele;mamami-a replicatcăo legăturădinpânzăalbastrăar fi la felde frumoasă;amprotestat, zicândcăbaniidinpuşculiţamea îmiaparţin; eami-a

răspunscănu trebuiecheltuiţi20de francipentruunobiect carepoate săcostedoar14 franci. I-amţinutpieptcâttimpamcumpăratpâinedelabrutar,amcoborâtscărileimobiluluişine-amîntorsacasă.Amfostnevoităsăcedez,cufuriemocnită,jurându-misănu-iiertniciodatăceeaceeuconsideramafiun abuz de putere. Dacă m-ar fi contrazis deseori, probabil că m-aş fi răzvrătit. Dar în lucrurileimportante – studiilemele, alegerea prietenelor – intervenea prea puţin; îmi respectamunca şi chiartimpul liber, rugându-mă s-o ajut doar în lucrurile mărunte: să macin cafea, să duc gunoiul. Eramobişnuităsăfiudocilăşicredeamcă,înmare,astavoiaDumnezeudelamine;ciocnireacumamanuaavuturmărivizibile, darmi-a rămasdureros înminte.Educaţia,mediul îi insuflaseră convingereacămaternitatea este celmai frumos dintre toate rolurile femeii: nu putea să-l interpreteze decât dacă îlinterpretam şi eu pe al meu, dar, ca la vârsta de cinci ani, şi acum refuzam cu străşnicie să joc încomediileadulţilor.LaşcoalaDésirfuseserămîmbolditeca,înpreziuaceremonieidecomuniune,săneceremiertareîngenunchidelamamelenoastre;nunumaicănuamprocedatastfel,dar,cândavenitrândul suroriimele, am insistat să n-o facă nici ea.Mama s-a supărat. Intuia rezervelemele, care oindispuneau, şimămustra deseori.Aveamnecaz pe ea pentru cămă ţinea permanent într-o stare desubordonare şi îşi aroga drepturi asupramea. Pe deasupra eram geloasă pe locul pe care-l ocupa îninimatatei,căciiubireameapătimaşăpentruelcrescuseînintensitateodatăcutrecereaanilor.Cucâtviaţatateideveneamaianevoioasă,cuatâtsuperioritatealuimăorbea;eanudecurgeanicidin

bogăţie, nici din succes, astfel că încercam să mă autoconving că neglijase aceste lucruri în moddeliberat; ceea ce, pe de altă parte, număoprea să-i plâng demilă: credeamcă, pe nedrept, nu i serecunoaştevaloarea,nuesteînţelesşiacăzutvictimăunorobscuremaşinaţiuni.Măsimţeamcuatâtmairecunoscătoare pentru accesele lui, încă destul de frecvente, de veselie. Istorisea amintiri de demult,glumeapeseamaunuiaşiaaltuia,făceacalambururi.Cândrămâneaacasă,neciteadinVictorHugo,dinRostand; vorbea despre scriitorii pe care-i iubea, despre teatru, despremomentele importante aletrecutului, despre atâtea subiecte înalte ce mă făceau să evadez din cenuşiul vieţii de zi cu zi. Nucredeam că poate exista vreun alt bărbat la fel de inteligent ca el. Avusese ultimul cuvânt în toatediscuţiilelacareasistasemşi,cândîicriticapeceiabsenţi,veneacuargumentezdrobitoare.Admiradintoată inima anumite personaje celebre: dar acestea erau, pentru mine, atât de îndepărtate, încât îmipăreaumiticeşidealtfelnuerauîntrutotulfărăcusur:erausortiţigreşeliiprinînsuşigeniullor:selăsaucopleşiţideorgoliu,iarspiritullisedenatura.EracazulluiVictorHugo–tataîirecitapoemeleplindeentuziasm–,acăruivanitatel-afăcutsămeargăpecăigreşite;lafelseîntâmplasecuZola,cuAnatoleFranceşicuatâţiaalţii.Faţădegreşelilelor,tatamanifestaoimparţialitatesenină.Chiarşiînoperelecelorpecare-iadmiranecondiţionatexistaulimite:înschimb,gândireatateinuputeaficuprinsă,căcinuavealimite,iarvocealuieraînsufleţireaînsăşi.Oameniişifaptelelordefilauprinfaţalui;iareleraîndrituitsăjudecetotul.Amfostmereusigurăpemineatâtavremecâttatamăaproba.Amfostdoarlăudatădeel,aniînşir.

Dar,ajunsălavârstaingrată,l-amdezamăgit:tataaprecialafemeieleganţa,frumuseţea.Nunumaicănuşi-aascunsdeziluzia,daraînceputsămanifesteuninteressporitfaţădesoramea,carecontinuasăfieocopilăfermecătoare.Cândavăzut-oînrolulFrumoaseiNopţii,tatan-amaipututdemândrie.Jucauneori în spectacole organizate în suburbii de prietenul său, domnul Jeannot – înfocat partizan alteatruluicreştin–,subpatronajulsocietăţilordebinefacere;aînceputs-oiacuelpePăpuşica,pentruainterpretadiferiteroluri.Cuchipulîncadratdecosiţele-iblonde,aîntruchipatfetiţadinLePharmaciende Max Mauray. A învăţat-o să recite fabule, exersând împreună cu ea diverse efecte. Sufereamnemărturisitcândvedeamcâtdebineseînţelegşi,într-unfel,îipurtampicăsuroriimele.

Marea mea rivală rămânea însă mama. Doream din suflet ca relaţiile dintre mine şi tata să fiepersonale; însă,chiarşi în rarelesituaţii încare rămâneamdoarnoidoi,neadresamunulaltuiacaşicummamaarfifostprezentă.Dacăarfiexistatoneînţelegereşii-aşficerutsprijinultatei,suntsigurăcăelm-arfiîndemnat:„Ascult-opemamata!“S-aîntâmplatosingurădatăsă-lrogsă-miţinăpartea.NeluasecuellacurseledelaAuteuil;peluzaeraînţesatădelume,eracald,nuseîntâmplanimicşimăplictiseam;într-unfinal,s-adatstartul:toţis-aubulucitsprebariereşi,dinspatelelor,numaivedeampista.Tataneînchiriaseniştescauneplianteşiamvrutsămăsuiînpicioarepealmeu.„Nu!“aspusmama,carenusuportaînghesuialaşipecareaglomeraţiaoenerva.Aminsistat.„Nuşinu!“arepetat.Întimp ce mama avea treabă cu sora mea, m-am întors către tata şi, indignată, i-am spus: „Mama eridicolă.Decen-amvoiesămăsuipescaunulăstapliant?“Stânjenit–darfărăsăiaparteanimănui–,tatas-amulţumitsăridicedinumeri.Acestgestdestuldeambiguumi-adat impresiacă, însinea lui, tataconsideracăuneorimamaera

excesivdeautoritară;eramsigurăcăîntreelşimineexistăoalianţătăcută.Iluziaaveasăserisipească.Într-o zi, în timp cemâncam de prânz, a venit vorba despre un vărmaimare, cam împrăştiat, carespuneadespremamaluicăeoproastă,opiniepecare,dealtfel,tataoîmpărtăşea.Înpofidaacestuifapt,a spus fără drept de apel: „Copilul care vorbeşte urât despremama sa este un imbecil.“M-am făcutstacojie şi, pretextând că numă simt bine, amplecat de lamasă. Şi eu vorbisemurât despremama.Primisemodublăloviturădelatata:oapărasepemamaşi,indirect,îmispusesecăsuntimbecilă.Dar,dincolo de asta,mă scotea dinminţi faptul că puneam sub semnul întrebării tocmai fraza pe care ospusese:dinmomentceprostiamătuşiimeleeraevidentă,decesăn-oremarcefiulei?Nuerăusăsespunăadevărulşi,dealtfel,deseoriespusfărăintenţie;deexemplu,număputeamînfrânasăgândescceea ce gândeam: însemna că greşesc? Într-un anumit sens, nu greşeam, dar cuvintele tatei măatinseserăatâtde tare, încâtmă simţeam, înacelaşi timp, şi fără reproş, şimonstruoasă.Poate şidincauzaacestui incident, cu timpulnu i-ammai acordat tatei credit absolut.Şi totuşipărinţiimei şi-aupăstratcapacitateadeamăfacesămăsimtvinovată;leacceptamverdictele,deşiînforulmeuinteriormă vedeam altfel decât ei. Esenţa fiinţei mele le aparţinea încă în aceeaşi măsură ca mie: cu toateacestea,paradoxal,seputeauînşelaînceeaceînsemnaesenţameapentruei.Existaunsingurmoddeadepăşiaceastăciudatăconfuzie:sădisimuleztotulsubaparenţeînşelătoare.Obişnuiamsămăcontrolezîntotcespuneam:amdevenitşimaiprudentă.Ammaifăcutunpas.Devremecenumărturiseamtot,decenuaşfacelucruridenemărturisit?Amînvăţatceînseamnăclandestinitatea.

Mi se controlau lecturile cu aceeaşi stricteţe dintotdeauna; dincolo de literatura special destinatăcopiilor sau cenzurată pentru ei, aveam voie să citesc foarte puţine cărţi, riguros selectate; părinţiicenzurau, la rândul lor, destul de multe pasaje; tata îmi interzisese să citesc până şi din L’Aiglonanumitepărţi.Totuşi, încrezători înonestitateamea,nu încuiaubiblioteca; laLaGrillère, îmidădeauvoiesăcitesccolecţiilelegatedinLaPetiteIllustration54dupăceîmiarătaucenuera„pentrumine“.Învacanţă,duceamtottimpullipsădelecturi;dupăceterminamdecititPrimerose55sauLesBuffons56,priveam, pofticioasă, la teancul de hârtie tipărită aflat în iarbă, la îndemânamea, sub ochiimei. Îmiluasemdemultlibertateadeafacelucruriinterzise,darinofensive:mamaîmiinterziceasămănâncîntremese; la ţară, în fiecare după-amiază, luam în buzunarul şorţului o duzină de mere: nu am suferitniciodatădepeurmaexceselormelealimentare.DupădiscuţiilepecareleavusesemcuMagdeleine,măîndoiamcăSachaGuitry,FlersşiCaillavet,Capus,TristanBernardmi-arfipututdăunamaimult.M-am aventurat pe tărâmul interzis. Ammers cu îndrăzneala până acolo încât i-am citit pe Bernstein,

Bataille:nuamsimţitvreunefectnegativ.LaParis,prefăcându-măcămărezumlaNopţileluiMusset,m-amaşezatînfaţaunuivolumgroscareconţineaopereleluicompleteşii-amcititpieseledeteatru,Rolla,Confesiunea unui copil al secolului. De atunci, ori de câte ori rămâneam singură acasă, măadăpamînvoiedinizvorulbibliotecii.Încăuşulfotoliuluidinpiele,petreceamoreminunatecitindpenerăsuflate romanele de 90 de centime care fermecaseră tinereţea tatălui meu: Bourget, AlphonseDaudet,MarcelPrévost,Maupassant,FraţiiGoncourt.Destuldeincoerent, toateacestevolumemi-aucompletat educaţia sexuală.Actul amoros dura uneori o noapte întreagă, alteori doar câtevaminute,câteodatăeraneatrăgător,alteorifoartevoluptuos;aveaelementederafinamentşivariaţiialcărorsensîmi scăpa cu desăvârşire. Relaţiile evident ciudate ale eroilor principali din romanulCivilisés al luiFarrèrecuservitorii indigenidincolonii,ale luiClaudinecuprietenasaRéziau încurcatşimaimultlucrurile.Fiedincauzalipseide talent, fiepentrucăpede-oparteştiampreamultşipedealta,preapuţin,niciunautornuareuşitsăproducăasuprameaoimpresielafeldeputernicăprecum,altădată,canonicul Schmidt. În general, nu făceam legătura între acele povestiri şi experienţamea personală;realizam că se refereau la o lume înmare parte apusă; îmi trezeau interesul, într-o oarecaremăsură,ClaudineşiMademoiselleDaxdeFerrère–înrest,eroineleprincipaleîmipăreauniştefeteprostuţesaunişte tinere femei neserioase; pe bărbaţi îi consideram mediocri. Nici una din aceste cărţi nu mi-adezvăluitimagineadragostei,numi-adatvreoideesatisfăcătoaredespredestinulmeu;nucăutamînelevreunpresentimentalviitorului;înschimb,îmiofereauceeaceaşteptam,defaptmăscoteaudinlumeamea. Datorită lor depăşeam graniţa copilăriei, pătrundeam într-o lume complexă, aventuroasă şiimprevizibilă.Cândpărinţiiieşeauseara,prelungeambucuriaevadăriipânătârziu,înnoapte;întimpcesorameadormea,cuspatelesprijinitdepernăeuciteam;cândauzeamcheiaînvârtindu-seînbroască,stingeamlumina;dimineaţa,dupăce-mifăceampatul,ascundeamcugrijăcarteasubsaltea,aşteptândmomentulpotrivitcas-opunlaloc.Eraabsolutimposibilcamamasă-şifidatseamacefac;şitotuşi,uneorimăînfioramdespaimădoarlagândulcăascundeam,lipitedesomieră,LesDemi-vierges57sauFemeia şi Paiaţa58. Din punctul meu de vedere, nimic din ceea ce făceam nu era reprobabil: mădistram,măinstruiam;părinţiimeiîmivoiaubinele:nustăteamîncaleadorinţeilor,căcilecturilenu-miprovocauniciun rău.Cu toateacestea,dacăar fi fostdescoperite, faptelemelear fi fost considerateadevăratecrime.Paradoxal, am căzut pradă spaimei că voi fi dată de gol tocmai de o lectură permisă. La şcoală,

analizasemSilasMarner59. Înaintedeapleca învacanţă,mamami-acumpăratAdamBede.Aşezatăsubplopiidin„parculpeisajat“,amurmăritcurăbdare, timpdecâtevazile,opovestegreoaieşicamsearbădă.Deodată,înurmauneiplimbăriînpădure,eroinaprincipală–carenueracăsătorită–rămâneînsărcinată.Inimaaînceputsă-mibatănebuneşte:numaiden-arcitimamacarteaasta!Pentrucăatuncişi-ardaseamacăştiu:unasemeneagânderainsuportabilpentrumine.Nu-mierateamădeceartă:eramfărăreproş,întrucâtnuaveamvreovină.Darmăcuprinseseoteamăvecinăcupanicapentruceeaces-arpetreceînminteaei.S-arputeacredeobligatăsădiscutecumine:perspectivamăîngrozeaîntrucâttăcereapecareopăstrasemereuasupraacestorchestiunieramăsurarepulsieieide-aleaborda.Pentrumine,existenţafetelor-mamereprezentaunfaptobiectivfărăimportanţă,caremăpreocupatotatâtacâtantipozii:darînconştiinţamameimelefaptulcăeuaşfiavutcunoştinţădeaşacevaarfiluatproporţiileunuiscandalcarene-arfidezonoratpeamândouă.Înpofidamariimelenelinişti,nuamrecurslabanalastratagemădeaspunecăampierdutcarteaîn

pădure.Pierdereaunuiobiect–fieşiauneiperiuţededinţi–declanşaacasăfurtuniatâtdecumplite,

încâtleaculacestamăsperiaaproapelafeldetarecarăulpecarel-arfipututremedia.Înplus,chiardacă ascundeam, fără rezerve, anumite gânduri, n-aş fi avut tăria să formulez în faţamameimele ominciunăpatentă;m-aşfiînroşit,m-aşfibâlbâitşim-aşfitrădatsingură.Purşisimplu,amavutgrijăcaAdamBede să nu-i cadă înmână. Nu i-a venit ideea să citească această carte şi am fost scutită deagitaţiapecarei-arfiprovocat-o.Dupăcumsevede,relaţiilecufamiliameadeveniserămultmaicomplicatecaaltădată.Pentrusora

meanumaieramidolulabsolut,înochiitateieramurâtăşinumiseascundeaacestlucru,mamaavearezerve în privinţa mea, intuind schimbări obscure. Dacă mi-ar fi citit gândurile, părinţii m-ar ficondamnat fără drept de apel; cândva, privirea lormă proteja, acum,mă punea în pericol. Ei înşişicoborâserădinempireullor;num-amprevalatdeacest lucrucasălerecuzjudecata.Dimpotrivă,amsimţit o dublă renegare: nu mai ocupam un loc privilegiat şi din perfecţiunea mea rămăseseră doarcioburile; numai eram sigură de mine şi devenisem vulnerabilă. Relaţia mea cu ceilalţi avea să seschimbeşiea.

TalentelecucareeradăruităZazadeveneaudince încemaievidente:cânta lapian remarcabildebinepentruvârstaeişiîncepusesăstudiezevioara.Întimpcescrisulmeuerastângacişicopilăresc,aleimăuimeaprintrăsăturileelegante.Tataaprecia,caşimine,stilulscrisorilor,vioiciuneaconversaţieiei;maiînglumă,maiînserios,sepurtaceremonioscuea,iarZazaintrafirescînjoc;vârstaingratănuourâţise; îmbrăcată şi pieptănată fără a da impresia că s-ar preocupa preamult de astfel de chestiuni,avea, fără afectare, un comportament de domnişoară; cu toate acestea, nu-şi pierduse îndrăznealabăieţoasă; în vacanţă, îşimâna calul în galop prin păduri, fără să se sinchisească de ramurile care obiciuiau. A făcut o călătorie în Italia; la întoarcere, mi-a povestit despre monumentele, statuile,tablourile care îi plăcuseră; jinduiam lamomenteledebucuriepecare le trăise în locuri legendare şipriveamcurespectcapulbrunetcaretezaurizaseatâteaimaginifrumoase.Măuluiacufeluleioriginalde a fi.Seteameade cunoaştere era atât demare, încâtmă interesa totul, fără selecţie;Zaza alegea;Greciaoîncânta,romaniioenervau;destinulluiNapoleonîitrezeaentuziasmul,întimpcenecazurilefamiliei regale nu o mişcau. Îl admira pe Racine – în schimb, Corneille o irita; nu putea să sufereHorace,Polyeucte60,darîiplăcealanebunieMizantropul61.Fusesemereuzeflemitoare;între12şi15ani,ironiaeiadevenitsistematică;luaînderâderenudoaroameniidinjur,darşicutumelebinestabiliteşiideileunanimacceptate;MaximeleluiLaRochefoucaulderaucarteaeidecăpătâişideseorispunea,citând,căinteresulcălăuzeşteoamenii.Eunuaveamideicuprinzătoareasupraumanităţiişipesimismulei tenace îmi impunearespect.Multedinpărerileeierausubversive;ascandalizatşcoalaDésircând,într-ocompunerelalimbafranceză,l-aapăratpeAlcesteîmpotrivaluiPhilinteşi,cualtăocazie,cândl-aconsideratpeNapoleonmaiimportantdecâtPasteur.Uniiprofesorierauscoşidinsăritedecutezanţaei; alţii sedistrau,punând-ope seama tinereţii:pentruunii, eraoaianeagră,pentrualţii, favorita.Deobicei,măclasamînainteaei,chiarşilafranceză,undeodepăşeamca„fond“;amcrezuttotdeaunacădispreţuieştedefaptprimulloc;chiardacăprimeaunotemaimicidecâtalemele,lucrărileeiaveauacelnu-ştiu-ce al firescului, pe care eu nu-l puteam dobândi prin sârguinţă. Se spunea despre ea că arepersonalitate:era,defapt,calitateaeidefrunte.Vagulsentimentdeautosatisfacţiepecare-lîncercasemcândva nu mă ajutase să capăt contururi ferme: interiorul meu era fluid, fără consistenţă; în Zazaîntrezăreamoprezenţăautentică,viecaunizvor,puternicăprecumunblocdemarmurăşi totatâtdebine conturată ca un portret de Dürer. Comparam toate astea cu goliciunea mea interioară şi mădispreţuiam.Zazamăobligalaaceastăconfruntare,căcideseoripuneafaţă-nfaţănonşalanţaeişizelul

meu, defectele ei şi însuşirilemele perfecte, pe seama cărora se amuza teribil. Până şi eu eram ţintaspirituluieisarcastic.„Eunuampersonalitate“,îmispuneamcutristeţe.Curiozitateamean-aveaobiectprecis;credeamîn

absolutuladevărului,înnecesitatealegii;gândurilemeleluauformaobiectuluişi,dacăamfostvreodatăuimitădevreunuldinele,astas-aîntâmplatpentrucăreflectacevauimitor.Preferammaibinelebineluişirăulmairăului,dispreţuiamceeacemeritadispreţul.Subiectivismulmeunulăsaamprentesesizabile.Dorisemsănuamlimite;eramlafeldeinformăcainfinitul.Înmodparadoxal,amdevenitconştientăde această deficienţă cândmi-am descoperit individualitatea: pretenţia la universalitatemi se părusepână atunci firească, şi iat-o devenind o trăsătură de caracter. „Pe Simone o interesează totul.“Mădescopereamlimitatăprinînsăşiincapacitateadeaacceptalimitele.Comportamentele,gândurilecare,încazulmeu,seimpuseserădelasineerau,înfapt,expresiapasivităţiimeleşialipseidesimţcritic.ÎnlocsărămânconştiinţanealteratăplasatăîncentrulaTot,m-amîntruchipat:dezamăgireaafostcruntă.Chipulmeu,deseoricriticat,nuputeadecâtsămădecepţioneze,pemine,ceacaretrăisecaDumnezeuînsuşi, fără un chip anume. Iată de ce am devenit deodată umilă. Dacă eram doar o fiinţă ca toatecelelalte însemna că orice diferenţă risca să devină un semn de inferioritate în loc să-mi confirmesuperioritatea.Pentrumine,părinţiinumaierauprotectoriabsoluţi;oiubeamatâtdemultpeZaza,încâtîmipăreamairealăcamineînsămi:eramnegativulei;înlocsă-mirevendicparticularităţile,leîndurampovaracuamărăciune.Pela13aniamgăsitîntr-ocarteunmitîncareamcrezutmultăvreme.EravorbadespreL’Écolier

d’Athènes a luiAndréLaurie.Théagène, un şcolar serios, conştiincios şi cuminte, se simţea robit defrumosulEuphorion;acesttânăraristocratelegant,gracil,rafinat,spiritual,neconvenţionalîşifermecaatât colegii, cât şi profesorii, deşi uneori i se reproşa felul nepăsător şi dezinvolt de a fi.Moare înfloareavârsteişi,peste50deani,Théagènespunepovestealor.Amasociat-opeZazacufrumosulefebblondşipeminecuThéagène:pelumeexistaufiinţecuharşifiinţemerituoaseşi,indiscutabil,făceampartedinadouacategorie.Totuşimodestiameaeraechivocă;merituoşii trebuiausă-iadmirepeceicuharşi să li se supună.

Dar,înfinal,Théagèneeracelcaretrăiamaimultdecâtprietenulsăuşipovesteadespreel:eramemoriaşiconştiinţa,Eroulprincipal.Dacămis-ar fipropussămă transformînZaza,aş fi refuzat;preferamuniversul,nuoreprezentareasa.Eramfermconvinsăcădoareuvoireuşisădezvăluirealitateafărăs-oalterezsauminimalizez.DoarprincomparaţiecuZazaîmideplângeam,amarnic,banalitatea.Într-unanumitfel,eramvictimaunuimiraj;peminemăpercepeamdininterior,peeaovedeamdin

exterior:forţelenuerauegale.Misepărea ieşitdincomunfaptulcăeanuputeasăatingăşichiarsăvadăopiersicăfărăsă isefacăpieleadegăină; însărepulsiameafaţădestridiierasubînţeleasă.Cutoateacestea,nicioaltăcolegănumăuimea.Zazaeracuadevăratieşitădincomun.Zaza era a treia născută din cei nouă copii ai familieiMabille şi a doua dintre fete;mama ei nu

avuseserăgazuls-oîngrijeascăşieatrăiselaolaltăcufraţiiei,cuveriişicolegiilor,căpătândapucăturibăieţeşti;consideratădelaînceputsorămaimare,îireveniseră,încădelaovârstăfragedă,însărcinărişirăspunderi cu care se confruntă de obicei adulţii. DoamnaMabille se căsătorise la 25 de ani cu uncatolic practicant; în plus, îi era văr. La naşterea lui Zaza era deja o adevăratămatroană; exponentădesăvârşităaburghezieiconformiste,îşiurmadrumulcusiguranţadesineadoamnelordinlumeabunăcareseîmpăuneazăcustăpânireataineloreticheteidoarpentrualeîncălcaatuncicânddoresc;astfelcătoleralacopiiieimiciabaterinevinovate;spontaneitateaşifiresculZazeireflectauorgolioasasiguranţăde sine amamei sale.Mă uimise îndrăzneala cu care se strâmbase lamama ei, scoţându-i limba, în

timpulaudiţieidepian:fărădoarşipoatesebazapecomplicitateaei;amândouăluaserăînderâdere,înpublic, convenienţele. Dacă eu m-aş fi abătut de la reguli, mama s-ar fi topit de ruşine: felul meuconformistdeafieraexpresiatimidităţiiei.DomnulMabillenu-mipreaplăcea;sedeosebeaesenţialdetata,care,dealtfel,nu-lsimpatizadeloc.

Avea barbă lungă şi lornion; se împărtăşea în fiecare duminică şi dedica mult timp operelor debinefacere. Părul lui mătăsos şi virtuţile creştine îl feminizau şi-l făceau să scadă în ochii mei. Laînceputurileprietenieinoastre,Zazaîmipovesteacumtatăleiîşifăceacopiiisărâdăculacrimicitindu-leşi interpretândpringesturiBolnavul închipuit62.Cevamai târziu,Zaza îlascultacuun respectuosinteres când, în marea galerie de la Luvru, ne vorbea despre frumuseţea detaliilor unui tablou deCorreggio,saucând,dupăceamvăzutfilmulCeitreimuschetari,preziceacăMareaArtăvafiucisădecinematograf. Zaza îmi evoca, plină de emoţie, noaptea în care părinţii ei, proaspăt căsătoriţi,ascultaserăpemalulunui lac, ţinându-sedemână,barcarolaFrumoasănoapte,noaptededragoste…Treptat,aînceputsăvorbeascăaltfel.Înciudată,într-ozimi-aspus:„Tataemultpreaserios!“Lili,soraeiceamare,semănaperfectcudomnulMabille: lafelcael,erametodică,minuţioasăşicategoricăşistrălucea la matematică: cei doi se înţelegeau perfect. Zaza n-o iubea pe această soră mai mare cuînclinaţiipozitivisteşimoralistă.Faţădetoatălumea,doamnaMabillearătacăîşistimeazăfiicamodel,dar,înrealitate,întreelemocnearivalitateaşideseorisevedeacuochiullibercănuseînţeleg.DoamnaMabillenufăceaeforturisă-şiascundăpreferinţapentruZaza:„Ecopiameafidelă“,spuneacubucurie.Larândulei,Zazaîşiiubeamaimultmamadinceidoipărinţi.Mi-apovestitcădomnulMabilleceruseînrepetaterânduri,fărăsucces,mânaverişoareisale;frumoasă,temperamentală,vioaie,GuiteLarivièreavusesemari rezervefaţădeacestpolitehniciansobru;pedealtăparte, trăiaretrasă înŢaraBascilor,undenu apăreaupreamulţi pretendenţi; la 25 de ani, puternic influenţată demama ei, s-a resemnat,acceptândcăsătoria.Zazami-aîmpărtăşitşisecretulcădoamnaMabille–căreiaîiatribuiaoîntreagăcomoarădefarmec,sensibilitateşifantezie–suferisedepeurmafaptuluicănue înţeleasădeunsoţplicticoscaocartedealgebră; însineaei,Zazaîşi judecatatălmultmaiasprudecâtîmispuneamie;privindînapoi,realizezcăresimţeapentruelorepulsiede-adreptulfizică.Fărăniciunfelderezervă,mama ei îi dezvăluise, de la o vârstă fragedă, crudul adevăr despre sexualitate:Zaza a înţeles foartedevremecădoamnaMabilleurâseîncădinprimanoapte,şipentrutotdeauna,îmbrăţişărileconjugale.Extinseseasupraîntregiifamiliipaternerepulsiapecarei-oinspiratatălei.Înschimb,îşiadorabunicamaternă,cucaredormeaînacelaşipatoridecâteoriaceastavenealaParis.DomnulLarivièremilitasecândva, în ziare şi reviste de provincie, alături de Louis Veuillot63; în urma lui rămăseseră câtevaarticole şi o vastă bibliotecă; ca o formă de respingere a tatălui ei şi a matematicilor, Zaza aleseseliteratura.Buniculmurise, iar doamnaLarivière, ca şi doamnaMabille nu se prea lăudau cu cultura,astfelcănimeninu i-a impusZazeiprincipiisaugusturi: s-aaflat însituaţiadea judeca totuldeunasingură. În realitate, aveadoaropojghiţădeoriginalitate;ca şimine,Zazaera, fundamental,oglindapropriuluimediu.Pedealtăparte,laşcoalaDésirşiîncăminelenoastreeramatâtdestrânseînchingaprejudecăţilorşialocurilorcomune,încâtoricereacţiesinceră,ceamaineînsemnatăcreaţiepersonalăerausurprinzătoare.LaZaza,celmaimultmăimpresionacinismul.Pestenişteani,aveamsăvincupicioarelepepământ

cândmi-adestăinuitmotivele.Nurimadeloccupărereaextraordinarăpecaremi-ofăcusemdespreea.DoamnaMabilleaveaoprogeniturăpreanumeroasă,seachitademultpreamulte„îndatoririsociale“şisarcini mondene pentru a se putea ocupa îndeaproape de vreun copil; după părerea mea, aparenta

răbdareşizâmbetulpermanentascundeauomaredozădeindiferenţă;încădinprimacopilărie,Zazasesimţiseoarecumabandonată;ulterior,mamaei îi arătaseoafecţiunedeosebită,dar foarte limitată: îndragosteaînflăcăratăpecarei-opurta,Zazaeracusiguranţămaidegrabăgeloasădecâtfericită.Nu-midauseamadacăînranchiunapecareonutreafaţădetatăleinueraşiunpicdeamărăciune:nucredcăera total indiferentă în privinţa slăbiciunii domnului Mabille faţă de Lili. În orice caz, a treiadescendentăauneifamiliicunouăcopiinusepoateconsideradecâtunnumărprintrealtele:aveapartede o atenţie colectivă care nu-i permitea să se creadă cineva.Nici una dintre surorileMabille nu semanifestarezervat;îşiplasaufamiliapreasuspentruafitimideînfaţastrăinilor;darcând,înlocsăsepoartecaunmembrualclanului,seraportadoarlaeaînsăşi,Zazaîşigăseaomulţimededefecte:eraurâtă, dizgraţioasă, cu prea puţin farmec şi neiubită. Îşi ascundea sentimentul de inferioritate sub opermanentăatitudinezeflemitoare.Înaceavremenu-midădeamseamacănu-miironizadefectele,doarcalităţile; niciodată nu-şi sublinia talentele sau succesele, ci doarminusurile. În vacanţa de Paşti dinanulîncareamîmplinitamândouă14ani,mi-ascriscăn-aveachefsăseapucederecapitulărilafizică,dar, pe de altă parte, nu se împăca deloc cu gândul că va avea rezultate proaste la lucrare: „Îţi esteimposibilsăînţelegiastfeldelucruripentrucă,dacăaiaveadeînvăţatceva,nuţi-aifacegrijipentruceeacenucunoşti,ciaipune,purşisimplu,mânapecarte.“Cândamcititacesterânduricareluauînderâdereobiceiurilemeledeelevăsilitoarem-amîntristat;însăagresivitatealorreţinutăînsemnaşicăZaza îşi reproşa indolenţa. Faptul că o iritam demonstra, în egalămăsură, că îmi dădea şi că nu-midădeadreptate;înfaţaînsuşirilormeleperfecte,găseafărătrageredeinimăjustificăricopileifărănoroccareeraînpropriiisăiochi.Dispreţuleifaţădelumeeraşielresentimentar:nuavearespectfaţădeeaînsăşi,darniciceilalţinu-i

păreaudemniderespect.Erafoarteevlavioasă:căuta înceruri iubireapecarenuogăseapepământ.Trăiaîntr-unmediumaibineînchegatdecâtalmeu,încarevalorilereligioaseeraususţinuteexplicitşicutărie:efectuldezminţiriiînpracticăacelorafirmateteoreticeracuatâtmaiputernic.FamiliaMabilledonabanipentruoperecaritabile.ÎnfiecareanseduceaulaLourdes,cuocaziapelerinajuluinaţional;băieţiifăceaumuncădebrancardieri;fetelespălauvaseînbucătăriileazilelor.ÎnanturajullorsediscutamultdespreDumnezeu,despremilacreştină,despreideal;darZazaaveasărealizezefoarterepedecătoţiaceiindiviziaveaucavalorisupremebaniişipoziţiasocială.Ipocrizialorarevoltat-o;cinismulerareacţiaeideautoapărare.Numi-amdatniciodatăseamacâterănişicâtărevoltămutăexistauînceeace,laşcoalaDésir,senumeafeluleiparadoxaldeafi.Zazaîşi tutuiacelelalteprietene; laTuileriesse juca,fărăprobleme,cuoricine,semanifestafoarte

liber, uneori chiar obraznic. Cu toate acestea, relaţiilemele cu ea erau rezervate; nici pupături, niciciondăneli; ne spuneam, în continuare, dumneata şi când discutampăstramdistanţa. Ştiam că îi suntmultmaipuţindragădecâtîmieraeamie;măpreferacelorlaltecolege,darviaţaşcolarăeramultmaipuţinimportantăpentrueadecâterapentrumine;nuştiamcelococupamînviaţaei,ceaatâtdelegatăde familie, de anturaj, de pian, de vacanţe. Eram conştientă că o enervau conştiinciozitatea cu carestudiamşi supuşeniameafaţăde reguli şi tocmaideaceeamă întrebam:câtdemultmărespecta,defapt?Nusepuneaproblemasă-midezvăluisentimentelesausăîncercsăleaflupealeei.Reuşisemsămăeliberez interiorde formulelestandardpecareadulţii leasociazăcucopiii: îmiasumamemoţiile,visurile,dorinţele,bachiarşianumitevorbe.Cutoateacestea,nu-mi imaginamcăexistăcomunicaresincerăîntreoameni.Încărţi,oameniiîşideclarăiubirea,ura,transformăînfrazeceauîninimă;înviaţănuserostescniciodatăcuvintecaresăaibăgreutate.Ceeace„sespune“etotatâtdebinereglementatcaşi ceea ce „se face“. Scrisorile pe care ni le trimiteam reciproc erau extrem de convenţionale. Zaza

folosea locurile comune într-un stilmultmai elegant decâtmine; dar nici una, nici alta nu spuneamniciodatăceeacenepreocupacuadevărat.Mamelenoastreneciteaucorespondenţa:bineînţeles,aceastăcenzură nu era favorabilă manifestărilor sincere. Însă chiar şi în discuţiile dintre noi ne supuneam,inexplicabil,unorconvenienţe;dincolodepudoare,eramconvinsecăadevărulintimnutrebuiespusînmoddeschis.Trebuiasămămulţumesccudecriptareaunorsemneincerte;resimţeamoimensăbucurielaoriceumbrădelaudădinparteaZazei,întimpcerisipaeidezâmbetemaliţioasemărăvăşeainterior.Fericireapecaremi-adăruit-oprietenianoastrăafostbântuită,înaceaperioadăingrată,depermanentateamăcăaşputeasă-idisplac.Într-unan,întimpulvacanţei,ironiaeim-afăcutsătrecprinchinurileiadului.Fusesemîmpreunăcu

familia să admirămcascadelede laGimel; am reacţionat cuunentuziasmconvenţional faţădebine-cunoscutul lorpitoresc. Întrucât scrisorilemele se refereau strict laviaţameapublică,numenţionamdelocbucuriilesolitarepecareleresimţeamlaţară;înschimb,înscrisoareacătreZaza,amdescrisaceaexcursiefăcutăîmpreunăcutoţiceilalţi,frumuseţilelocurilor,entuziasmulcarem-acuprins.Lipsadestrălucire a stilului sublinia, jalnic, lipsa de sinceritate a trăirilor. În răspunsul ei, Zaza a insinuatmaliţioscăi-aşfi trimis,dingreşeală,unadintrecompunerileşcolarepentruvacanţă;spuseleeim-aufăcutsăplâng.Simţeamcăreproşuleivizacevamultmaiimportantdecâtemfazastângaceafrazelormele:nuabandonamniciodatăuniformadeelevăsilitoare.Într-unfel,eraadevărat;dareratotatâtdeadevărat că o iubeam pe Zaza cu o intensitate care nu avea nimic comun cu convenienţele sauşabloanele.Nu erampersonajul pe care-l credea ea, dar nici nu ştiamcum să înlătur total aparenţelepentru a-i arătaZazei sufletulmeu cel adevărat: această neînţelegere a realităţiimă aducea înpraguldisperării.Cândi-amrăspunslascrisoare,m-amprefăcutcăglumescreproşându-icăafostrăutăcioasă;asimţitcămămâhniseşi,înurmătoareamisivă,şi-acerutscuze:fusesem,mi-azis,ţintauneicrizedeproastădispoziţie.M-amînseninat.Zaza nu bănuia nici cât o venerez, nici că renunţasem, de dragul ei, la orice urmă de orgoliu.Cu

ocazia unei vânzări în scopuri de binefacere la şcoala Désir, o expertă în grafologie ne-a examinatscrisul: al Zazei denota o maturizare precoce, sensibilitate, cultură şi colosale talente în domeniiartistice;înalmeuavăzutdoarinfantilism.Amacceptatverdictul:da,eramoelevăsilitoare,ocopilăcuminte şi atât. Zaza a protestat energic, lucru care m-a întremat sufleteşte. Într-o altă scrisoare,manifestându-şidezaprobareafaţădeoaltăanalizădefavorabilămiepecarei-ofăcusemcunoscută,mi-aschiţatportretul:„Camrezervatăşicamsupusăspiritual teoriilorşiconvenienţelor;foarteinimoasă,deunataşamentinegalabilşifoarteîngăduitoarecuprietenele.“Nuniseîntâmpladeseorisăvorbimatâtdeexplicitdesprenoiînşine.Eraoarevinamea?Certestecă

Zaza făcea aluzie, într-un fel, la „rezerva“ mea: dorea ca relaţiile noastre să fie mai afectuoase?Dragosteameafaţădeeaîmbrăcahainafanatismului;aeifaţădemineerareţinută:dar,înmodsigur,îmirevenearăspundereapentruexcesivanoastrădiscreţie.Discreţiaaceastamăapăsatotuşi.Înpofidaasprimiişiafeluluieicausticdeafi,Zazaerasensibilă;

într-oziavenitlaşcoalăcuchipulrăvăşitpentrucăînajunaflasedespremoarteaunuivărîndepărtat.Arfifostemoţionată,fărăîndoială,dacăarfiaflatcăaveamuncultpentruea:n-ammaipututrezistasă-i ascund adevărul. Întrucât nu mă puteam servi de cuvinte, am pus la cale ceva practic. Mi-amasumat nişte riscuri, căci ar fi fost posibil camama să considere iniţiativamea ridicolă sau caZazaînsăşisăfieabsolutsurprinsă.Darnevoiameadea-micomunicasentimenteleeraatâtdemare,încâtamtrecutpestetoateacestea.I-amvorbitmameidespreplanulmeuşiafostdeacord.Deziuaei,aveamsă-i dăruiesc Zazei o poşetă lucrată demânamea. Am cumpărat o bucată demătase roşu cu albastru,

brodatăcufirauriu,caremi-apărutaficulmeaeleganţei;folosinduntipardinModepratique64,ammontat-opeopânzătareşii-amdublatinteriorulcusatinvişiniu;mi-amîmpachetatrezultatulmunciiînhârtie demătase. În ziua cu pricina am aşteptat-o cu nerăbdare pe Zaza la vestiar; când i-am întinscadoul,întâim-aprivituluită,apoii-anăvălitsângeleînobrajişis-aschimbatlafaţă;pentruoclipă,amrămasunaînfaţaceleilaltestânjenitedeemoţie,incapabilesăgăsimînrepertoriulnostrucuvântulsaugestul potrivit. A doua zi, ne-am întâlnit împreună cu mamele noastre: „Mulţumeşte-i doamnei deBeauvoir,aspusdoamnaMabillecuvoceaeibinevoitoare,pentrucăostenealaesteasa.“ Încercasăreducăgestulmeu lanivelulobişnuitelormanifestăridepoliteţealeadulţilor. Înacelmoment,mi-amdat seamacănu-mimaiplăceadeloc.Dealtfel, încercareaei aeşuat.Sepetrecusecevacarenumaiputeafieludat.Totuşiamrămasînalertă.Şicândsemanifestafoarteprietenosşiaveamimpresiacăsesimtebine

lângă mine, mă temeam să n-o supăr pe Zaza. Îmi servea doar porţii mici din acea tainică„personalitate“ care sălăşluia în ea; momentele în care eram doar noi două mi se păreau aproapedumnezeieşti.Într-ozim-amdusînstradaVarennesăiauocartepecaretrebuiasămi-oîmprumute;Zazanueraacasă;amfostcondusăîncameraeiundeputeams-oaştept,căcinuaveasăîntârziemult.Am privit peretele cu tapet albastru, Sfânta Ana a lui Da Vinci, crucifixul; pe birou, Zaza lăsasedeschisăunadintrecărţileeipreferate:Eseurile luiMontaigne.Amcititpaginalacarerămăseseşipecare avea s-o reia; ce anume era acolo? Semnele tipărite mi se păreau mai indescifrabile decât pevremeacândnucunoşteamalfabetul. ÎncercamsăprivesccameraprinochiiZazei, sămă insinuez îndiscuţiilepecarelepurtaeacueaînsăşi:eraînzadar.Puteamatingetoateobiectelecarepurtauurmaprezenţeisale:nu-midezvăluiautainaei;arătându-micăexistă,defaptoascundeau;s-arfipututchiarspune cămă sfidaunelăsându-mă sămă apropii vreodată destul demult de ea.ExistenţaZazeimi-apărutatâtdeermeticînchisăasuprasieşi,încâtnuexistapentrumineniciunlocşor.Amluatcarteaşiamplecatcâtampututderepede.Adouazi,cândamîntâlnit-o,păreauluită:deceplecasematâtderepede?Amfost incapabilă să-idauoexplicaţie.Nu-mimărturiseamnicimie însămiprincechinurifebrileplăteamfericireapecaremi-odăruia.

Ceimaimulţidintrebăieţiipecareîicunoşteammisepăreaudizgraţioşişimărginiţi;totuşi,ştiamcăaparţineauuneicategoriiprivilegiate.Eramdispusăsă le recunoscsuperioritateadacăar fiavutpuţinfarmecsauvioiciune.VărulmeuJacquesnu-şipierduseniciodatăprestigiul.LocuiasingurîmpreunăcusoraluişiobătrânămenajerăîncasadinBulevardulMontparnasseşiveneadeseorisă-şipetreacăsearacunoi.La13anisecomportacauntânărbărbat;viaţaluiindependentă,justificatasiguranţăcucareluaparteladiscuţiiîlrecomandaucapeunadultprecoceşiconsideramabsolutfirescsămătratezecapeoverişoară mai mică. Sora mea şi cu mine ne bucuram foarte mult când auzeam semnalul aparte alsoneriei cu care îşi anunţaprezenţa. Într-o seară avenit atât de târziu, încât eramdeja înpat; ne-amrepezitamândouăînbirouîncămaşădenoapte.„Astanu-ioţinutăpotrivită,aspusmama.Sunteţidejamari.“Amrămasmirată.Jacqueserapentrunoiunfeldefrate.Măajutalatemeledelatină,îmicriticalecturile,îmispuneaversuri.Într-oseară,pebalcon,mi-arecitatLaTristessed’Olympio65şieumi-amamintit,cuostrângeredeinimă,căfuseserămlogodnici.Acumdiscutacuadevăratdoarcutata.ÎnvăţalaColegiulStanislasşistrălucealaînvăţătură;între14şi15anis-aataşatînmoddeosebitde

unprofesordeliteraturăcarel-aînvăţatsă-lpreferepeMallarméluiRostand.Tataaridicatdinumeri,apoi s-a enervat. Observând că Jacques critica Cyrano fără să-mi poată explica eventualele saleminusurişicărecitacupasiuneversurimediocrefărăsămăconvingăsălesimtfrumuseţea,amfostde

acordcupărinţiimei:era,purşisimplu,opoză.Deşinueramdeacordcupreferinţelelui,îladmiramtotuşipentru felul tenace în care şi le apăra.Cunoşteamulţi poeţi şi scriitori de care eunuauzisem;împreunăcuel,pătrundeauîncasăecourileunei lumi lacarenuaveamdelocacces:cen-aşfidatsăpătrund şi eu acolo! Tata spunea adesea: „Simone are creier de bărbat. Simone este ca un bărbat.“Totuşi, eram tratată ca o fată. Jacques şi colegii lui citeau cărţi importante şi erau la curent cuproblemeleimportante;orizontulexistenţeilorerafoartelarg,întimpceeueramsurghiunităînodaiacopiilor.Nudisperam,căciaveamîncredereînviitorulmeu.Princunoştinţesauprintalent,şialtefemeiîşifăcuserălocînuniversulbărbaţilor.Darmăimpacientaîntârziereacaremiseimpunea.Cândtreceamprin faţaColegiului Stanislasmi se strângea inima; îmi imaginammisterul aflat dincolo de ziduri: oclasădebăieţi, iareueramînexil.Profesoriiacelorbăieţierauoamenisclipitordeinteligenţi,careledăruiaucunoştinţeînsuperbalorintegritate.Bătrânelemeleprofesoaremilecomunicaudoarcenzurate,insipide,incolore.Eramhrănităcusurogateşiţinutăcuforţaîncolivie.Într-adevăr, domnişoarele profesoare nu mi se mai păreau nişte auguste preotese în templul

Cunoaşterii,ciniştebigotedestuldeneînsemnate.AfiliatemaimultsaumaipuţinOrdinuluiIezuiţilor,elesepieptănaucucărareîntr-oparteînperioadanoviciatuluişicucărarepemijlocdupăcedepuneaujurământul. Aveau impresia că trebuie să-şi manifeste devoţiunea prin ciudăţenia felului de a seîmbrăca; purtaubluzedin tafta cu ape, cumâneci bufante şi gulere înalte şi tari; fustele lormăturaupodelele.Aveaumaimultevirtuţidecâtdiplome.LisepăreanemaipomenitcădomnişoaraDubois,obrunetămustăcioasă,îşilualicenţaînlimbaengleză;domnişoaraBilou,învârstăde30deani,fusesevăzutălaSorbona,înmănuşatăşiîmbujorată,susţinândexamenulorallabacalaureat.Tatanusefereasăspunăcă,înopinialui,acestefemeicucerniceeraucamimbecile.S-aenervatauzindcălasfârşituluneicompuneri despre o plimbare sau o serbare eramobligată să scriu „mulţumesc luiDumnezeu pentruaceastăzifrumoasă“.TatălmeugustaopereleluiVoltaire,Beaumarchais,îlştiapedinafarăpeVictorHugoşinuputeaadmitecaliteraturafrancezăsăseopreascălasecolulalXVII-lea.Amerspânăacoloîncâti-apropusmameisăneînscriepesorameaşipeminelaliceu,undeamfistudiatmaiseriosşicucosturimaimici.Amrespinscuînverşunareaceastăpropunere.Dacăm-arfidespărţitdeZaza,mi-aşfipierdutpoftadeviaţă.Mamam-asusţinut.Şiînaceastăprivinţăaveamsufletulîmpărţit.Pede-oparte,aşfivrutsărămânlaşcoalaDésir,pedealtăparte,nu-mimaifăceaplăceresăfiuacolo.Amcontinuatsă studiez cu multă conştiinciozitate, dar comportamentul meu s-a schimbat. Domnişoara Lejeune,directoareacursuluisuperior,ofemeieuscăţivă,vioaieşicureplicăpromptă,îmiimpunearespect;dar,împreunăcuZazaşicualtecolege,nebăteamjocderidicolulcelorlalteprofesoare.Supraveghetoarelenureuşeausăţinădisciplina.Nepetreceamperioadeledintrecursuriîntr-oîncăperemare,numită„salade studiu“. Flecăream, râdeam şi o provocam pe cea însărcinată cu menţinerea ordinii, pe care oporeclisem„sperietoareadevrăbii“.Ajunsălacapătulrăbdării,sorameas-ahotărâtsădevinăoculmeainsuportabilului.Împreunăcuoprietenăpecareşi-oalesesesingură,Anne-MarieGendron,aînfiinţatEcoul şcoliiDésir; Zaza i-a împrumutat nişte pastă de copiat şi, din când în când, colaboram şi eu;compuneampamfletebiciuitoare.Nunisemaidădeaunotelapurtare,dardomnişoareleprofesoarenemustrauşiseplângeaumamei.Laînceputeas-aîngrijoratpuţin,darpentrucătatasedistraîmpreunăcunoi s-a liniştit.Niciodată numi-a trecut prin cap să atribui tuturor acestor poznevreo încărcăturămorală: domnişoarele profesoare nu mai erau deţinătoarele cheilor binelui şi răului odată cedescoperisemcăerauproaste.Prostia: cândva, soramea şi cumine îi acuzamde prostie pe copiii care ne plictiseau.Acum, din

acelaşi motiv, arătam în direcţia multor adulţi, în special către domnişoarele profesoare. Predicile

mierose, vorbele goale rostite solemn, cuvintele mari lipsite de semnificaţie, sclifoseala însemnauprostie; era dovadă de prostie să dai importanţă fleacurilor, să te încăpăţânezi să rămâi cantonat înconvenienţeşicutume,săpreferilocurilecomuneşiprejudecăţilelucrurilorreale.Culmeaprostieierasăcreadăcinevacănoiînghiţeamminciunilevirtuoasecareniseserveau.Prostianefăceasărâdem,eraunul dintre principalele noastre subiecte de distracţie; pe de altă parte însă, era ceva înspăimântător.Dacăarfibiruit,n-ammaifiavutdreptulsăgândim,săfacemironii,săavemdorinţerealeşiplăcerireale.Sauluptamîmpotrivaei,saurenunţamlaviaţă.Pânălaurmă,domnişoareleprofesoares-ausupăratpecomportamentulmeunesupusşim-aufăcutsă

simtacestlucru.ŞcoalaDésirvoiacuoricepreţsăsedeosebeascădeaşezămintelelaice,undesepuneaaccentpedezvoltareaintelectuală,fărăsăţisemodelezesufletul.Înlocsănisedeapremiilasfârşitdeanînfuncţiedesucceselenoastreşcolare–ceeaceriscasăprovoacerivalităţiprofane întrenoi–, înlunamartie, subpatronajulunui episcop,primeamnominalizări pentrupremii şimedalii, ca răsplată,maiales,pentrusilinţa,cuminţeniaşitotodatăvechimeanoastrăînşcoală.Reuniuneasedesfăşura,cuunenormfast,însalaWagram.Ceamaiînaltădistincţieera„nominalizareapentrupremiuldeonoare“,pecareoprimeau, înfiecareclasă,câtevaelevecareexcelau în toate.Celelalteaveaudreptuldoar lamenţiuni speciale. În acel an, după ce numele meu a răsunat solemn în tăcerea generală, am fostsurprinsă s-o aud pe domnişoara Lejeune anunţând: „Nominalizare pentru premii speciale lamatematică, istorie şigeografie.“Dinsprecolegelemele s-aauzitunmurmurdeuimireamestecat cualtul, de satisfacţie, căci nu aveamdoar prietene.Am îndurat cu demnitate această jignire.La ieşire,profesoaradeistorieaoprit-opemama:Zazaaveaoinfluenţanegativăasupramea;nutrebuiasămaifimlăsatesăstămunalângăcealaltăîntimpulorelor.Cutoatecăamîncercatsămăstăpânesc,mis-auumplutochiidelacrimi,ceeacei-afăcutplăceredomnişoareiGontran,careacrezutcăplângeamdupăpremiul special de onoare; de fapt, mă sufocam de furie că voiau să mă îndepărteze de Zaza. Dartristeţea mea era şi mai profundă. Pe acel coridor trist am realizat nedesluşit că mi se terminasecopilăria.Adulţiimăţineauîncăsubtutelă,fărăsă-miasigurelinişteasufletească.Mădespărţeadeeilibertateamea,cucarenumămândream,oînduramînsingurătate.

Numaidomneamasupralumii;măsimţeamînstrăinatădefaţadeleclădirilor,deprivirileindiferentealetrecătorilor.Deaceea,dragosteameapentrulocuriledelaţarăadobânditnuanţemistice.Deîndatăce ajungeam la Meyrignac, obstacolele se prăbuşeau, orizontul se lărgea. Mă risipeam în infinit,rămânândeuînsămi.Simţeampepleoapecăldurasoareluicarestrăluceştepentrutoţi,darcareacolo,înacelmoment,mămângâiadoarpemine.Vântul dădeaocol plopilor: veneadeoriunde, depeste tot,frământa spaţiul, iar eu rămâneam în învolburare, fără sămă clintesc, până lamarginile pământului.Cândlunaseridicaînînaltulcerului,deveneamunacuoraşeledepărtărilor,cudeşerturile,cumările,cusatele inundate chiar atunci de lumina ei. Nu mai eram o conştiinţă oarecare, o privire care faceabstracţie de realitatea înconjurătoare, ci însuşi mirosul răzbătând din unduirea lanurilor de hrişcă,mireasmadiscretăaierbii-negre,călduradensădelaamiazăsauînfiorareaapusurilor;atârnamgreuşitotuşimăevaporamînalbastrulcerului,numaiaveamlimite.Aveamoscurtăexperienţădeviaţă;nuputeamcuprinde totul, îmi lipseaucunoaştereaşicuvintele

potrivite.Naturaîmirevelaomulţimedemodurideafi,vizibile,tangibile,pecarenicinulebănuisem.Admiramsuperbasingurătateastejaruluicaredominaparculpeisajat;măîntristasingurătateafirelordeiarbă.Amcunoscutdimineţileproaspeteşimelancoliaapusurilor,victoriileşiînfrângerile,renaşterile,agoniile.Într-ozi,cevadinminevarimacuparfumulcaprifoiului.Înfiecaresearămăaşezamînacelaşi

loc,îniarba-neagră,şipriveamcontururileondulate,albăstrii,alemunţilorMonédières;înfiecaresearăsoarele apunea în spatele aceluiaşi deal, dar nuanţele de roşu, roz, carmin, purpuriu, violet nu eraunicicândaceleaşi. În câmpiileneclintite zumzăia,dinzori şi până seara,oviaţămereu reînnoită.Dinperspectiva cerului care îşi schimba culorile, fidelitatea însemna cu totul altceva decât rutina şi aîmbătrâninueraneapărattotunacuatenegapetineînsuţi.Eram,dinnou,unicăşinecesară;eranevoiedeprivireameapentruca roşul faguluisă întâlnească

albastrulcedruluişiargintiulplopilor.Cândplecamdeacolo,peisajulsedestrăma,numaiexistapentrunimenialtcineva:numaiexistadeloc.Totuşi, simţeamîn jurulmeuprezenţa luiDumnezeu–multmaiputernicdecât laParis,undemi-l

ascundeau oamenii şi construcţiile lor; aici vedeam ierburile şi norii aşa cum îi crease el din haos,purtând amprenta lui. Cu câtmă lipeammaimult de pământ, cu atâtmă apropiam de El şi fiecareplimbareeraunexerciţiudeadoraţie.Atotputernicialuinuaexclus-opeamea.Elştiatotulînfelulsău,adicălamodulabsolut:daraveamimpresiacă,într-unanumitsens,aveanevoiedeochiimeipentrucaarboriisăaibăculori.Cumsăsimtăunspiritpurcăldurasoareluişiprospeţimeastropilorderouădacănuprintrupulmeu?Făcusepământulpentruoamenişipeoamenipentruafimartoriifrumuseţiisale:Elîmi încredinţasemisiunea cu caremă simţisem învestită dintotdeauna, nedesluşit. Nicidecum numădetrona,îmigarantadomnia.Înlipsamea,creaţiaalunecaîntr-unsomnadânc;trezind-o,îndeplineammisiunea cea mai sacră, în timp ce adulţii, nepăsători, nu luau seama la scopurile dumnezeieşti.Dimineaţa, cândalergamdincolodebarierelealbepentruamăafunda în lăstăriş,El eracel caremăchema.Măpriveacudragîntimpce,larându-mi,priveamaceastălumepecareocreasetocmaicas-ovăd.Chiardacămăchinuia foamea,chiardacăeramobositădeatâtacitit şimeditat,numă înduramsă

reintruîncarapaceameaobişnuităşisămăîntorcînspaţiulînchis,întimpulînţepenitaladulţilor.Într-oseară,amuitatcompletdemine.EramlaLaGrillère.MăaflampemalulunuiiazundecitisemoreînşiropovestiredespreFranciscdeAssisi;amînchiscarteacândamurgea;priveamluna,culcată în iarbă;strălucea deasupra Umbriei umezite de primele lacrimi ale nopţii; blânda fericire a acelui ceas măcopleşea.Aşfidorits-oprinddinzborşis-oeternizezînpaginiscrise;vormaifiastfeldeceasuri,mi-amspus,şivoiînvăţacumsălepăstrezviipentrutotdeauna.Cândamîmpinsuşasăliidebiliard,cinatocmai se sfârşise.A fost un tărăboi de toată frumuseţea; chiar şi tata a ridicat vocea.Ca pedeapsă,mamaadecissănufacadouaziniciunpasînafaraparcului.Nuîndrăzneamsăfiunesupusăpefaţă.Mi-ampetrecutziuaaşezatăpepeluzăsaumăsurândaleile,delauncapătlacelălalt,cuocarteînmânăşicusufletulturbat.Nudeparte,apeleiazuluiseînfiorau,apoiselinişteau,luminacreştea,sepotolea,fărăcaeusăfiuacolo,fărăvreunmartor;sufereamcumplit.„M-aşresemnadacăarveniploaia,dacăarexistaunmotiv.“Redescopeream întreaga revoltăcare,altădată,mă făceasă tremurdin totcorpul:ovorbă aruncată la întâmplare putea strica o bucurie, o împlinire, iar această privaţiune de lume şi demine însăminuservea lanimicşinimănui.Din fericire, represaliiledeacestgennus-au repetat.Cucondiţiasărespectoreledemasă,dipuneamdetimpulmeuliberaşacumdoream.Vacanţelem-auajutatsădistingîntrebucuriadatădecontemplareşiplictiseală.Înmuzee,laParis,

miseîntâmplasătrişez;celpuţin,cunoşteamdiferenţaîntreadmiraţiaobligatorieşitrăirilesincere.Amînvăţat,deasemenea,căpentruapătrundetainalucrurilortrebuie,înaintedetoate,sătedăruieştilor.Deobicei, curiozitatea mea era lacomă; crezusem că pot poseda orice de îndată ce-l cunosc şi că potcunoaştedoararuncândoprivireînfugă.Amînvăţatcăpentruadomesticiunlocdelaţarătrebuiasă-idau târcoale zile întregi pedrumuri nebătute, să rămânore în şir, nemişcată, la rădăcinaunui copac:

numaiaşamăpătrundeauoricevibraţieaaeruluişitoatenuanţeletoamnei.AjunsălaParis,măresemnamcuuşurinţă.Ieşeampebalcon:vedeamdoaracoperişuri;ceruleraun

loc geometric, iar aerul unde numai pluteau nicimiresme, nicimângâieri era totuna cu spaţiul gol.Zgomotelestrăziinu-mispuneaunimic.Stăteamacolo,purşisimplu,cuungolîninimăşiculacrimiînochi.

LaParis,amajunsdinnouladiscreţiaadulţilor.Acceptamîncontinuareversiunealumiipecaremi-oserveauei,fărăsăcrâcnesc.Nucredcăpoatesă-şiimaginezecinevaunînvăţământmaisectardecâtcelprincareamtrecut.Manualeleşcolare,cărţile,oreledecurs,discuţiileduceau,toate,înacelaşipunct.Niciodatăn-amfostlăsatăsăaudsunetulunuialtclopot,fieşidindepărtare,fieşiînsurdină.Amînvăţatistoriacuaceeaşisupuşeniecucareamînvăţatgeografia,fărăsăbănuiesccăpotexistaşi

altetipurideinterpretări.Cafetiţă,m-auînduioşat,laMuzeulGrévin,soartamartirilordaţipradăleilor,nobila figură a Mariei Antoaneta. Împăraţii care îi persecutaseră pe creştini, tricoteuse-ele66 şisanculoţii67îmipăreaucelemaiînfiorătoarepersonificărialeRăului.BineleînsemnaBisericaşiFranţa.Lacursuriînvăţamdespresuveranipontifişiconcilii;euerammaidegrabăinteresatădedestinulţăriimele,desprealcăreitrecut,prezentşiviitorsevorbeadeseorilamineacasă.TatasedelectacuopereleluiMadelin68,Lenôtre69,Funck-Brentano70;amprimitsprelecturăunnumărconsiderabilderomaneşipovestiriistoriceşitoatăseriaMemoriilorrevăzuteşicenzuratedeDoamnaCarette71.Credcăaveamnouă ani când am deplâns nenorocirile abătute asupra lui Ludovic XVII şi am admirat eroismulşuanilor,daramrenunţat repede lamonarhie.Misepăreaabsurdcaputereasă ţinădeereditateşisărevină, în marea majoritate a cazurilor, unor imbecili. Mi se părea firesc ca guvernarea să fieîncredinţată celormai competenţi oameni. Ştiamcă, din nefericire, nu era cazulFranţei. Păreama ficondamnaţi printr-un blestem să fim conduşi de nişte secături; din acest motiv, Franţa – superioarătuturorcelorlaltenaţiuniprindefiniţie–nuocupa, în lume, loculmeritat.Uniiprieteniai tatăluimeususţineau, spre deosebire de el, că nu Germania, ci Anglia ar trebui considerată duşmanul nostrudintotdeauna,dardiferenţeledepărerinudepăşeauacestpunct.Eraudeacordcăexistenţaoricăreiţăristrăine trebuie dispreţuită şi socotită un pericol. Victimă a idealismului criminal al lui Wilson, cuviitorulameninţatderealismulbrutalalnemţălăilorşibolşevicilorşiînlipsaunuiconducătorcumânăde fier, Franţa se îndrepta cu paşi repezi către pieire. De altfel, întreaga civilizaţie avea să seprăbuşească.Tata,careerapecalesă-şicheltuiascătotcapitalul,prorocearuinaomeniriiîntregi;mamaîiţineaisonul.Existaupericolulroşu,pericolulgalben:foartecurând,dinzonelemarginaleşidinpegrasocietăţii avea să apară un nou val de barbarie care va prăvăli omenirea în haos. Tata mă uimeaprevestindcuopatimăîndârjităacestecalamităţi;viitorulpecare-lzugrăveaînculoriatâtdesumbreeraşi al meu; iubeam viaţa: nu puteam accepta ca ziua de mâine să se transforme într-o tânguire fărăsperanţă. Într-o zi, în loc să se risipească în vânt noianul de cuvinte şi de imagini devastatoare, amformulatoreplică:„Oricum,mi-amspus,ceicarevorcâştigavorfitotoameni.“Ascultândcespuneatata,s-arfipututcredecăniştemonştrihidoşisepregăteausăhăcuiascăomenirea;nueraaşa:şideoparte, şi de alta a baricadei erau oameni. M-am gândit că, în definitiv, va câştiga majoritatea, iarnemulţumiţiivorfiînminoritate,nueonenorociredacănoroculvafideparteaaltcuiva.Dintr-odată,cealaltă tabărănumi-amaipărut întruchipareaRăului absolut;nuvedeamdece trebuia săprefer, înloculintereselorei,peceledesprecaremisespuneacămi-araparţine.Amrespiratuşurată.Pământulnueraînpericol.

Fusesem stimulată de spaimă; pentru a ieşi din situaţia disperată, descoperisem o soluţie, căci ocăutasem cu înfocare. Altfel, siguranţa şi confortabilele mele iluzii mă făceau insensibilă laproblematicasocială.Nicinu-mitreceapringândsămăîmpotrivescordiniiexistente.Este prea puţin spus că proprietatea îmi părea un drept sacru; ca altădată între cuvânt şi lucrul

desemnat, între proprietar şi bunurile sale consideramcă existăo reuniune consubstanţială.A spune:baniimei, soramea,nasulmeu presupune că, în toate cele trei cazuri, existăo legăturăpe carenuopoatedistrugeniciovoinţă,căciexistăînafaraoricăreiconvenţii.Misespusesecă,pentruaconstruiliniadecaleferatăcareducealaUzerche,statulexpropriasenişte ţăranişiniştecastelani.Num-aşfirevoltatmaimultdacă i-ar fiucis.Meyrignac îiaparţineabuniculuimeuaşacumîiaparţineapropriaviaţă.Pedealtăparte,nuacceptamideeacăunlucruoarecare,cumarfibogăţia,poategeneravreundrept

sauconferivreunmerit.Evangheliapropovăduieştesărăcia.OrespectampeLouisemai taredecâtpemultedoamnebogate.Mă indigna faptul căverişoarameaMagdeleinenuvoia să-i salutepebrutariicareaduceaupâine,cucăruţa, laLaGrillère.„Ei trebuiesămăsaluteprimii“,afirmaea.Credeamînegalitateafundamentalăîntreoameni.Într-ovară,laMeyrignac,amcititocartedeistoriecarepreconizavotulcenzitar.M-amrevoltat.„Eruşinossă-i împiedicipeceisăracisăvoteze!“Tataazâmbit.Mi-aexplicatcăonaţiuneînseamnăosumădebunuri;grijaadministrăriilorrevineînmodfiresccelorcareleposedă.AsfârşitcitândîndemnulluiGuizot:„Îmbogăţiţi-vă!“Expunerealuim-alăsatperplexă.Tatanu reuşise să se îmbogăţească: considerase că este corect să fie privat de drepturile sale? Protestamtocmaiînnumelesistemuluidevaloripecareelînsuşimi-ltransmisese.Nucredeacăvaloareaunuiomsemăsoarăprinmărimeacontuluisăubancar;îşibăteajocadeseade„nou-îmbogăţiţi“.Dupăel,elitelese defineau prin inteligenţă, cultură, ortografiere corectă, o educaţie aleasă şi idei sănătoase. Îmi erauşor să-l înţeleg când avea obiecţii împotriva votului universal din cauza prostiei şi ignoranţeimajorităţiielectorilor:doarindivizii„luminaţi“arfitrebuitsăaibăasemeneadrepturi.Măînclinamînfaţa acestei logici care venea în completarea unui adevăr empiric: „minţile luminate“ sunt apanajulburgheziei. Anumiţi indivizi din păturile inferioare pot avea reuşite intelectuale, dar păstrează totuşiceva„primitiv“şi,îngeneral,suntspiritefalse.Înschimb,oriceindividdefamiliebunăareun„nu-ştiu-ce“ care-l face să se deosebească de vulg. Nu eram prea uimită de faptul că întremeritele cuiva şimediulîncaresenăscusedinîntâmplarepoateexistaolegăturădirectă,întrucâtnoroculfiecăruiaţineadevoinţaDomnului.Oricum,un lucrueraevident:moralmente,deci lamodulabsolut,clasacăreia îiaparţineam era cu mult superioară restului societăţii. Când mergeam cu mama în vizită la ţăraniibunicului,mirosuldebălegar,murdăriaîncăperilorprincarealergaugăini,mobilierulrusticîmipăreauexpresiagrosolăniei lor interioare; îivedeamcumlucrează lacâmp:murdari,mirosindasudoareşiapământ; niciodată nu contemplau armonia peisajului şi erau total nepăsători faţă de frumuseţeaapusurilordesoare.Nuciteau,nuaveauidealuri;tataspuneadespreei,fărăniciunfelderesentiment,că erau nişte „brute“. Când mi-a citit Eseu asupra inegalităţii raselor umane de Gobineau, amîmbrăţişatrapidideeacăaucreieruldiferitdealnostru.Îmiplăceaatâtdemultlaţară,încâtviaţaţăranilormisepăreafericită.Dacăaşfivăzutcumtrăiesc

lucrătoriidinoraşenuaşfiavutcumsănu-mipunîntrebări:dartraiullorîmieracompletnecunoscut.Înaintedecăsătorie,mătuşaLili,neavândnimicdefăcut,seocupadeoperedebinefacere;măluacueasă ducem jucării anumitor copii şi n-avusesem impresia că săracii erau nefericiţi. Erau atâtea sufletecaritabilecareledădeaudepomană,iarmăicuţeledelaSaint-Vincent-de-Paulleerauatâtdedevotate!Printreeierauşiindivizinemulţumiţi,daraceştiafieerausăracifalşi,careînfulecaufripturădecurcan

în noaptea deCrăciun, fie săraci răi, care se îmbătau.Unele cărţi –Dickens sauSingur pe lume deHectorMalot–evocauexistenţefoarteaspre;îngrozitoaremisepăreasoartaminerilor,băgaţitottimpulsubpământ,îngaleriiîntunecoase,ameninţaţipermanentdeoexploziedegrizu.Daramfostasiguratăcă vremurile s-au schimbat. Lucrătorii munceau mult mai puţin şi câştigau mult mai mult; dupăînfiinţareasindicatelor,cuadevăratoprimaţieraupatronii.Muncitorii,multmaifavorizaţidesoartăcanoi, nu trebuiau să facă eforturi „de reprezentare“: puteau să-şi permită să mănânce pui în fiecareduminică;lapiaţă,nevestelelorcumpăraumărfurilecelemaibuneşiîşi luauciorapidemătase.Erauobişnuiţicuasprimeamunciişiculipsadeconfortalocuinţelor;nusufereauaşacumamfisuferitnoi.Revendicările lor nu aveau scuza necesităţii.Cum spunea tata, ridicând din umeri: „Nu semoare defoame!“Nu,muncitoriiurauburgheziaîntrucâterauconştienţidesuperioritateaacesteia.Comunismul,socialismulnuseexplicaudecâtprininvidie:„Invidia,spuneatata,esteunsentimentjosnic.“Mis-a întâmplatosingurădatăsă înţelegce înseamnăsărăcia.Louise locuia împreunăcusoţulei,

tinichigiul, într-o cameră la mansardă, pe strada Madame; a adus pe lume un copilaş şi am mersîmpreunăcumamasă-lvedem.Nuurcasemniciodatălaetajulalşaselea–cellacareeraucamereledeserviciu.Mis-astrânsinimavăzândtristeţeacoridoruluiîncaresedeschideauoduzinădeuşi.CameraluiLouise era foartemică, avea un pat de fier, un leagăn, omasă pe care se afla un reşou; dormea,gătea,mânca, trăiacuunbărbat întreaceştipatrupereţi;de-alungulcoridorului,familiilesesufocau,înghesuiteînaceleaşispaţiistrâmte.Peminemăapăsaudejapromiscuitateaîncaretrăiamşimonotoniazilnicăavieţiiburgheze,daramîntrezăritununiversîncareaerulrespirataveagustdefuningineşiprincrustademurdărienupătrundeaniciodatălumina:viaţa,acolo,eraolentăagonie.Lascurttimpdupăaceea,Louise şi-apierdut copilul.Amplâns înhohoteore în şir:pentruprimaoarădădeamochii cunenorocirea.Mi-oînchipuiampeLouiseîncameraeitristă,fărăcopil,fărănimicaltceva:atâtasuferinţăputeafacepământulsăexplodeze.„Emultpreanedrept!“îmispuneam.Număgândeamdoarlacopilulmort,cilatoţiceidepeculoarulaceladelaetajulalşaselea.Pânălaurmămi-amşterslacrimilefărăsă-mipunproblemedeinechitatesocială.Îmiera taregreusă judeccucapulmeu, întrucât sistemulcaremi se inculcaera, înegalămăsură,

monoliticşiincoerent.Dacăpărinţiimeis-arficertat,aşfipututsăvăddiferenţadintreei.Unsistemdeprincipiiunicşirigurosarfifostotemeliesolidăpentrujudecatameafragedă.Dareumăîmpiedicamde contradicţii la tot pasul, hrănită, cum eram, atât de morala călugăriţelor, cât şi de naţionalismulpatern.Nicimama şi nici domnişoareleprofesoarenu se îndoiau căPapa este însuşi alesulSfântuluiDuh; în acelaşi timp, tata se opunea amestecului său în problematica veacului nostru, iar mamaconsideracăaredreptate;PapaLeonXIIdădusenumeroaseenciclicevizând„chestiunile sociale“ şi,prin aceasta, îşi încălcasemisiunea; PapaPiusX, care nu suflase un cuvânt pe această temă, era unsfânt.Eramobligatăsăasimilezacestparadox:omulalesdeDumnezeupentrua-lreprezentapepământnu trebuia să se preocupe de probleme pământeşti. Franţa era cea dintâi dintre fiicele Bisericii şi îidatoraascultaremaiciisale.Totuşivalorilenaţionaleprevalauasupravirtuţilorcatolice;cânds-austrânsajutoarebăneştilaSaint-Sulpicepentru„copiiiînfometaţidinEuropaCentrală“,mamas-arevoltatşiarefuzat să dea ceva „pentru nemţălăi“. În toate situaţiile, patriotismul şi grija pentru ordinea socialăprevalauasupramileicreştine.Dacăminţi,îljigneştipeDumnezeu;cutoateacestea,tataafirmacutăriecă,prinfalsulcomis,colonelulHenry72s-acomportatcaunbărbatdestatimportantşionest.Aomorîeraocrimă,darnutrebuiaabolităpedeapsacumoartea.Amfostînvăţatăîncădinfragedăcopilăriecepresupune concilierea cazuistică, să-l deosebesc peDumnezeu de cezar şi să-i dau fiecăruia ceea cemerită; era, totuşi, deneînţelesde ce avea totdeauna cezarul întâietate în faţa luiDumnezeu.Privind

lumea înacelaşi timpprinprismaversetelorEvangheliilor şi a coloanelordinziarulMatin, imagineadeveneatotalneclară.Unicameasoluţieerarefugiul,cucapulplecat,subaripaautorităţii.Măsupuneamorbeşte.IzbucniseunconflictîntreActionfrançaise73şiDémocratienouvelle;fiindîn

superioritatenumerică,Cameloţiiregeluii-auatacatpepartizaniiluiMarcSangnier74şii-auobligatsăînghităconţinutulamaimultesticledeuleidericin.Tataşiprietenii luis-audistratcopios.Înprimacopilăriefusesemînvăţatăsărâddesuferinţelecelorrăi;fărăsă-mimaipunalteîntrebări,amfostdeacord,dându-icredittatei,căglumaerafoartenostimă.Întorcându-măcuZazapestradaSaint-Benoît,amfăcutoaluzieveselălaacelincident.PechipulZazeis-aaşternutoexpresieaspră:„Ede-adreptulscârbos!“mi-a spus pe un ton revoltat. Nu am ştiut ce să răspund. Descumpănită, am înţeles că nufăcusemaltcevadecâtsăcopiezmecanicatitudineatatei,fărăsăamnimicînminte.Zazaexprima,şiea,părerea familiei proprii. Tatăl ei colaborase la Le Sillon, înainte ca Biserica să condamne aceapublicaţie;credeaîncontinuarecătoţicatoliciiauîndatoririsocialeşirespingeateoriileluiMaurras;erao opinie suficient de coerentă pentru ca o fată de 14 ani s-o poată adopta în cunoştinţă de cauză;indignarea Zazei şi oroarea ei de violenţă erau sincere. Eu vorbisem ca un papagal, fără a găsi îninteriorulmeuniciurmădeecou.SufereamcăZazamădispreţuieşte,darceeacem-atulburatcelmaimultafostdeosebireafundamentalăîntreopiniaeişiceaatatăluimeu;aşfivrutcaamândoisăaibădreptate.I-ampovestittatei;aridicatdinumerişiaspuscăZazaeocopilă;răspunsulnum-asatisfăcut.Erampusăpentruprimaoarăînsituaţiadeafideparteacuiva:darn-aveamhabardenimicşin-amluatniciohotărâre.Singurameaconcluzieînurmaacestuiincidentafostcăpotexistaşipăreridiferitedealetatei.Nicimăcaradevărulnumaieraclar.Am înclinat către liberalismdupăce amparcursHistoiredesdeuxRestaurations a luiVaulabelle;

timp de două veri, am citit cele şapte volume din biblioteca bunicului. Am deplâns înfrângerea luiNapoleon,amurâtmonarhia,conservatorismul,obscurantismul.Doreamcaoameniisăfiestăpâniţideraţiuneşim-aentuziasmatdemocraţia,ceacare,credeameu,garantatuturordrepturiegaleşilibertate.M-amopritaici.Problemelepoliticeşisociale,cucarenuintramîncontactdirect,m-auinteresatmaipuţindecâtcele

caremă priveau personal: morala, viaţamea interioară, relaţiilemele cuDumnezeu. Am început săreflectezasupraacestorlucruri.

Natura îmi vorbea despre Dumnezeu. Cu toate acestea, El îmi părea străin de lumea în care sefrământau oamenii.Aşa după cum, din străfundurileVaticanului, Papa nu trebuia să se preocupe deceea ce se întâmpla în epocă, tot aşa peDumnezeu, în înaltul cerului, nu avea de ce să-l interesezeamănuntele aventurilor pământeşti. Învăţasem demult să deosebesc Legea lui de autoritatea profană.Nu-lpriveauobrăzniciilemeledinclasă,lecturilemeleclandestine.Andupăan,credinţameadeveneatotmaiputernicăşisepurifica,astfelîncâtamreuşitsărenunţlamoralasearbădăînfavoareamisticii.Mărugam,meditam,încercamsăsimtînsufletprezenţadivină.Pela12ani,aminventatexerciţiidemortificare:încuiatăîntoaletă–uniculmeurefugiu–măfrecampânălasângecuopiatrăponce,măflagelam cu lănţişorul de aur pe care-l purtam la gât. Fervoareamea nu prea a dat roade. În cărţiledespre credinţă se vorbea de progres, de evoluţie spirituală; sufletele rătăceau pe poteci povârnite,trebuiausăînfrunteobstacole,uneorirătăceauprindeşerturiaridepentrucaapoisăfierăcoritederouacelestă:eraoîntreagăaventură; înrealitate, întimpceintelectualavansampezicetrece,nuamavutniciodatăimpresiacăm-aşfiapropiatdeDumnezeu.Aşteptamviziuni,extaze,aşteptamsăseîntâmplecevaînminesauînafaramea:nus-apetrecutnimicşitoateîncercărilemeleauajunssăsemenecunişte

scenetecomice.Încercamsămăautoconvingcăsuntrăbdătoareşică,într-obunăzi,măvoipomenipedeplininstalatăînmiezuleternităţii,desprinsăînmodmiraculosdepământ.Aşteptândacesteminuni,trăiam fără să-mi impun constrângeri, căci eforturile mele se regăseau pe culmi spirituale a cărorseveritatenuputeasăfietulburatădetrivialităţi.Sistemulmeuafostînsăinfirmat.DeşapteanimăspovedeamdedouăoripelunăabateluiMartin;îi

împărtăşeam stările mele sufleteşti; mă învinovăţeam că luasem Sfânta Împărtăşanie fără să mă fireculesdestul,cămărugasemsuperficial,cămăgândeampreararlaDumnezeu;elrăspundeaacestorcarenţe superficiale prin predici elevate. Într-o zi nu s-amai conformat obiceiului şi a început să-mivorbească pe un ton familiar: „Mi-a ajuns la urechi că micuţa mea Simone s-a schimbat… că esteneascultătoare,neastâmpărată,cărăspundecândedojenită…Peviitorva trebuisădaiatenţieacestorlucruri.“Obrajiimi-auluatfoc;amprivitplinădeindignaresprepersonajulmincinospecare,timpdemulţiani,îlcrezusemreprezentantulluiDumnezeu:peneaşteptate,îşisuflecasesutana,dândlaivealăjuponuldebigotă; rasa luipreoţeascănueraaltcevadecâtuncostumdebalmascat, careacopereaocumătrăpreocupatădebârfe.Ampărăsitconfesionalulsimţindcăiaufoc,hotărâtăsănumămaiîntorcniciodată:de-acumînaintemis-arpărealafeldeodiossăîngenunchezînfaţaabateluiMartincaînfaţa„sperietoriidevrăbii“.Cândseîntâmplasă-izărescsutananeagrăpeholurileşcolii,inimaîncepeasă-mibatăcuputereşifugeam:veşmântulacelaîmiprovocaunrăufizic,caşicumprefăcătorialuim-arfifăcutcomplicelaoobscenitate.Bănuiesccăafostfoartemirat;dar,fărăîndoială,arespectatsecretulprofesional,căcin-amaflatsăfi

spuscuivacereacţieamavut;nuaîncercatsăaibăoexplicaţiecumine.Rupturaadevenittotalădepeozipealta.Lalimită,Dumnezeuaieşitneatinsdinaceastăaventură.M-amgrăbitsă-mirenegduhovniculpentru

a ocoli îngrozitoarea suspiciune care, pentru o clipă, a întunecat cerurile: poate că Dumnezeu estemeschin şi cicălitor caobabăhabotnică,poate căDumnezeueprost! În timpceabatele îmivorbea,simţisemomână stupidăcaremi se lăsasegreupeceafă, îmi aplecasecapul şi îmi lipiseobrazuldepământ;aveasămăoblige,pânălamoarte,sămătârăsc,orbitădenoroişideîntuneric;trebuiasă-miiaurămas-bunpentru totdeaunade laadevăr,de la libertate,de laoricebucurie;să trăieştideveneaopacosteşioruşine.Am reuşit sămă eliberez de sub greutatea acesteimâini de plumb:mi-am concentrat întreaga ură

asupraceluicaretrădase,uzurpândroluldeintermediardivin.Cândamieşitdincapelă,Dumnezeueraprezentdinnou,înnetulburatasamăreţie,căcicârpisemcerul.MergeamînneştirepesubbolţiledelaSaint-Sulpiceîncăutareaunuiduhovniccaresănuîntineze,princuvinteomeneştilipsitedecurăţenie,mesajele venite din înalturi. Am încercat întâi cu un roşcat, apoi cu un brunet căruia am reuşit să-itrezesc interesul pentru sufletulmeu.Mi-a dat teme demeditaţie şimi-a împrumutat unManual deteologieasceticăşimistică.Număsimţeam,înbisericamareşigoală,lafeldebinecaîncapelaşcolii.Nu-lştiamdincopilăriepenoulmeuduhovnicşi-lalesesemoarecumlaîntâmplare;nueraunPărinteşinuputeamsăamîncrederetotalăînel.Supusesemjudecăţiişidispreţuisemunpreot:niciunpreotnuavea să-mi mai apară, vreodată, ca Judecător suprem. Nimeni pe lume nu-l incarna realmente peDumnezeu:eramsingură,faţă-nfaţăcuEl.Înadânculsufletuluiîmipâlpâiaonelinişte:cineeraEl?Cevoiacuadevărat?Încetabărăseplasa?Tatălmeunueracredincios;ceimaimariscriitori,ceimaivaloroşigânditoriîmpărtăşeauacelaşitip

descepticism;înspecialfemeilemerglabiserică;amînceputsăconsiderparadoxalfaptulcăadevăruleraapanajullor,deşibărbaţiileerau,fărădiscuţie,superiori.Înacelaşitimp,măgândeamcănuexistă

nenorociremaimare decât să-ţi pierzi credinţa şi încercam sămă feresc de acest risc.Educaţiameareligioasăeradestuldesolidăşiurmasemcursurideapologetică;laoriceobiecţieîndreptatăîmpotrivaadevărurilorrevelateştiamsărăspundcuunargumentsubtil:înschimb,n-aveamniciunargumentcucaresălepotdemonstra.Alegoriaceasuluişiceasornicaruluinumăconvinsese.Suferinţaîmieratotalnecunoscutăşi,caatare,nuputeamextragedeaiciargumenteîmpotrivapronieicereşti,darniciarmonialumii nu-mi părea tocmai evidentă. Christos şi mulţi sfinţi dovediseră, pe pământ, că au puterisupranaturale:realizamcăBiblia,Evangheliile,minunile,apariţiilemiraculoasenueraususţinuteprinaltcevaînafaraautorităţiiBisericii.„CeamaimareminuneînfăptuitălaLourdesesteînsuşiLourdes“,spunea tata.Faptele religioaseerauconvingătoaredoarpentruceiconvinşi.Astăzinumă îndoiamcăSfântaFecioarăiseînfăţişaseluiBernadetteîntr-orochiealbăcualbastru:darseputeacamâinesămăîndoiesc.Credincioşiiacceptauacestcercviciosîntrucâterauconvinşicăacredepresupuneaaveahar.NumăgândeamcăDumnezeuarfipututsă-mijoaceofestă,refuzându-miharul;totuşi,doreamsăamo probă de necontestat; exista una singură pe care o acceptam: vocile auzite de Ioana d’Arc. Ioanaaparţineaistoriei; tataşimamaovenerau.Cumsă-irespingimărturiadevremeceeanuafostniciomincinoasă,nicioiluminată?Aventuraeimiraculoasăconfirmăcutărieacestlucru:vocileîivorbiseră;eraunfaptstabilitştiinţificşinuînţelegeamcumreuşeatatasă-leludeze.Într-oseară,laMeyrigniac,mi-amrezematcoatele,cadeatâteaori,depervazulferestrei;cătreluciul

bolteicereştiurcauncaldmirosdestaul;rugăciuneameaşi-aluatîncetzborul,apoiacăzutdinînalturi.Îmipetrecusemziuamâncândmereinterziseşicitind,într-ocartedeBalzac–larândulei,interzisămie–, strania idilădintreunbărbat şiopanteră; înaintede-aadormi,mi-am imaginat tot feluldepoveşticiudatecareaveausă-miprovoacestărilafeldeciudate.„Toateacesteasuntpăcate“,mi-amspus.Numaiaveamcumsătrişezmultăvreme:faptulcă,înmodsistematic,nueramascultătoare,căminţeam,că aveam reverii impure nu erau comportamente nevinovate.Mi-am afundatmâinile în prospeţimealaurilor, am ascultat gâlgâitul apei şi am înţeles că pentru nimic în lume n-aş renunţa la bucuriileterestre.„NumaicredînDumnezeu“,mi-amspusfărăpreamareuimire.Eracevaevident:dacăaşficrezut înEl, n-aş fi acceptat, cu inimauşoară, să-l ofensez.Măgândisemmereu că această lumenuvalorează nimic în comparaţie cu eternitatea; dar valora atâta vreme cât iubeam această lume şi,deodată,Dumnezeu a atârnatmai puţin în cumpănă: numele lui era cel al unuimiraj.Trecusemultăvremede când felul în caremi-l reprezentam se estompase atât de puternic, încâtEl îşi pierduse, îngândulmeu,oriceînfăţişare,oricelegăturăconcretăcupământulşi,dinaproapeînaproape,îşipierdusechiar existenţa. Perfecţiunea sa îi excludea realitatea, de aceea nu m-am mirat prea mult când amconstatatcănumaiesteprezentniciîninimamea,niciîncer.Nul-amnegatpentruascăpadeoentitatestânjenitoare: din contră, am realizat că numai intervenea în viaţamea şi am ajuns la concluzia că,pentrumine,încetasesăexiste.Trebuia să ajung fatalmente la această desfiinţare.Erampreabine conturată ca fiinţă a extremelor

pentru a trăi sub ochiulDomnului în timp ce-i spuneam lumii profane şi da, şi nu. Pe de altă parte,respingeamideeadeatrececurea-credinţădelaprofanlasacru,mărturisindu-lpeDumnezeuîntimpcetrăiamînafaralui.Înrelaţiacucerul,compromisurileîmipăreauinacceptabile.Oricâtdepuţinis-arfirefuzateramultdacăDumnezeuexista;oricâtdepuţinis-arfidateramultdacăDumnezeunuexista.Aintraîncontradicţiecupropriaconştiinţă,a-ţicontestaipocritplăcerile;târguielileasteaîmiprovocaudezgust.Iatădecenuamîncercatsăumblucuşiretlicuri.Deîndatăceamrealizatdespreceevorba,amreacţionatferm.Scepticismul patern îmi fusese deschizător de drumuri: nu mă angajam singură într-o asemenea

aventurăriscantă.Bachiaramresimţitomareuşurarecămăputeamregăsi,eliberatăde încorsetărilecopilăriei şi ale sexuluimeu, gândind la fel cu spiritele libere pe care le admiram.Vocile pe care leauzise Ioana d’Arc num-au tulburat; erau alte enigme care îmi stârneau interesul: pe de altă parte,religiamăobişnuisecumisterele.Îmieramultmaiuşorsăconcepolumefărăcreatordecâtuncreatorcăruiaisepuneaupeseamătoatecontradicţiilelumii.Necredinţameaarămasneştirbită.Şitotuşiînfăţişareauniversuluis-aschimbat.Înzilelecareauurmat,aşezatădemulteorilapoalele

fagului roşcat sau ale plopilor argintii, am resimţit cu tristeţe golul din cer. Odinioară,mă aflam încentrulunuitablouvivantcăruiaDumnezeuînsuşiîialeseseculorileşiluminile;totceexistapelumecânta, încetişor, slava lui.Deodată, se lăsase tăcerea.Ce tăcere adâncă! Pământul se învârtea într-unspaţiupecarenu-lsupravegheanicioprivireşi,pierdutăînimenselesalespaţii,înmijloculeteruluiorb,eramsingură.Singură:pentruprimaoarăînţelegeamsensul îngrozitoralacestuicuvânt.Singură:fărămartor,fărăinterlocutor,fărăscăpare.Răsuflareadinpieptulmeu,sângeledinveneşitoatăaceaagitaţiedincapnuexistaupentrunimeni.Măridicam,alergamspreparc,măaşezamsubbignoniaîntremamaşimătuşaMarguerite,atâtdemultsimţeamnevoiasăaudvoci.Am mai descoperit ceva. Într-o după-amiază, la Paris, mi-am dat seama că eram condamnată la

moarte.Numaieranimeniînafarădemineînapartamentşinumi-amînfrânatdisperarea;amstrigat,am zgâriat mocheta roşie. Când m-am ridicat de pe podea, buimacă, m-am întrebat: „Ce fac oareceilalţi?Ceosăfaceu?“Misepăreaimposibilsătrăiesctoatăviaţacuinimastrânsădegroază.Cândseapropie scadenţa, îmi spuneam, când ai 30 de ani, 40 şi îţi spui: „Se va întâmplamâine“, cum potsuportaaşaceva?Maimultdecâtdemoartemătemeamdeaceagroazăcemăvacopleşicurândşipeminepentrutotdeauna.Dinfericire,întimpulanuluişcolar,fulguraţiileacesteametafiziceeraufoarterare:îmilipseautimpul

liberşisingurătatea.Câtdespreviaţade toatezilele,conversiuneamean-amodificat-o înniciunfel.Încetasem să cred când descoperisem că Dumnezeu nu exercită nici o influenţă asupracomportamentelormele:caatare,acestean-aveausăseschimbedacărenunţamlaEl.Îmiimaginasemcălegeamoralăsejustificăprinexistenţalui;dareaeraatâtdesolidînrădăcinatăînmine,încâtarămaspelocşidupăcel-amscospeDumnezeudinviaţamea.Nicivorbăcaautoritateamameisăţinădevreoputeresupranaturală:respectulpecarei-lpurtamconfereauncaractersacrudeciziilorei.Ideilegatedeîndatoririlemeleşidemerite,tabuurisexuale:s-apăstrattotul.Num-amgânditsămădestăinuitatăluimeu:l-aşfipusîntr-omareîncurcătură.Prinurmare,duceam

singurăpovarataineimeleşisimţeamcăestegrea:pentruprimaoarăînviaţă,aveamimpresiacăbineleşiadevărulnucoincid.Numi-ampututstăpânipornireadeamăvedeacuochiicelorlalţi–aimamei,aiZazei,aicolegelormele,chiarşiaidomnişoarelorprofesoare,başicuochiiceleicarefusesem.Cuunanînurmă,înclasadefilozofieeraoelevămaimaredesprecaresespuneaînşoaptăcă„nucrede“;erasilitoare,nupurtadiscuţiideplasate,nufuseseexclusă;darîncercamunsoideteamăcândzăream,peholuri,chipulpecareprivireafixăaunuiochidesticlăîlfăceaşimaiînfricoşător.Acumerarândulmeusămăsimtoaianeagră.Cazuleramultmaigrav,căcieuascundeamadevărul:mergeamlaslujbă,măîmpărtăşeam. Înghiţeam cu indiferenţă bucăţica de azimă deşi ştiam că, din perspectiva credinţei,comiteam un sacrilegiu. Ascunzându-mi fărădelegea, o spoream, dar cum să fi avut îndrăzneala s-omărturisesc? Aş fi fost arătată cu degetul, alungată din şcoală, aş fi pierdut prietenia Zazei; câtăindignareînsufletulmamei!Eramcondamnatălaminciună.Nueraominciunăanodină:îmiîntinatoatăviaţaşiuneori–maialesfaţădeZaza,pecareoadmirampentrufeluleiintegrudeafi–măapăsacaotară.Eramdinnouvictimaunuiblestempecarenuştiamcumsă-lînlătur:nufăcusemnimicrău,darmă

simţeam vinovată. Dacă adulţii ar fi decretat că sunt o ipocrită, o nelegiuită, o copilă făţarnică şidenaturată,verdictullormi-arfipărut,înacelaşitimp,îngrozitordeincorectşiperfectjustificat.S-arfipututspunecăaveamdouăexistenţe;nueraniciolegăturăîntreceeaceerampentrumineşiceeaceerampentruceilalţi.Uneori,suferinţadeamăştiînfierată,blestemată,izolatăeraatâtdemare,încâtîmidoreamsărecad

îngreşeală.Trebuiasă-iînapoiezabateluiRoulinManualuldeteologieasceticăşimistică;m-amduslaSaint-Sulpice,amîngenuncheatînconfesional,i-ammărturisitcămădepărtasemdecâtevalunidecelesfinte,căciîmipierdusemcredinţa.VăzândînmâinilemeleManualulşiînţelegânddelaceînălţimimăprăbuşisem, abatele s-a mirat şi cu o asprime bine dozată în voce m-a întrebat: „Ce păcat grav aicomis?“Amprotestat.Num-acrezutşim-asfătuitsămărogîndelung.M-amresemnatsătrăiesccaoproscrisă.Înaceeaşiperioadăamcititunromancarepăreacăoglindeştepropriulmeusurghiun:Moaradepe

FlossdeGeorgeEliotm-aimpresionatmaiputernicdecâtLittleWomen,cândva.Amcitit romanul înengleză,culcatăpemuşchiuldesubcastani, laMeyrignac.Brunetă, iubindnatura,cărţile,viaţa,preaspontanăpentru a lua aminte la convenienţele respectate de anturajul său, dar receptivă lamustrărileunui fratepecare-ladora,MaggieTulliverera,ca şimine,dezbinată întreceilalţi şi ea însăşi:m-amrecunoscutînacestpersonaj.Prieteniaeicutânărulcocoşatcareîiîmprumutacărţim-aimpresionattotatâtdemultprecumceadintreJoeşiLaurie:doreamsăsemăritecuel.Dar,şideaceastădată,iubireanuţineadecopilărie.MaggieseîndrăgosteştedeStephen,logodniculuneiverişoare,pecare-lcucereştefărăsăvrea.Compromisădeel,refuzăsă-ifiesoţiedinlealitatefaţădeLucy;comunitateasatuluiarfifost dispusă să treacă peste o perfidie salvată printr-o căsătorie în toată regula; dar nu i-a iertat luiMaggiecăasacrificataparenţele înfavoareaconştiinţeisale.Pânăşi frateleeiadezaprobat-o.Eunuconcepeam altceva în afară de dragostea prietenească; pentru mine, schimbul de cărţi şi discuţiilepurtatepemarginealorcreaulegăturiveşniceîntreunbăiatşiofată;nupreaînţelegeamatracţiapecareMaggieoresimţeapentruStephen.Totuşi,dacă-liubea,nuarfitrebuitsărenunţelael.Cânds-aretrasînvecheamoară,renegată,calomniată,părăsitădetoţi,m-ainvadatunvaldeafecţiunepentruea.I-amplânsmoarteaoreînşir.Ceilalţiocondamnaupentrucăeramaivaloroasădecâtei;semănamcueaşi,de atunci, amvăzut în izolareamea nu doar o expresie a infamiei, ci şi semnul că eramo persoanăaleasă.N-aveamdegândsămor.Prineroină,măidentificamcuautorul;într-ozi,oadolescentălafelcaminevaudaculacrimileeiunromanîncarevoifiscrispovesteamea.Decisesemdemultă vreme să-mi dedic viaţa activităţilor intelectuale.Zazam-a scandalizat pur şi

simplucândadeclarat,peuntonprovocator:„Sănaştinouăcopii,aşacumafăcutmama,etotatâtdeimportantcaşiscriereadecărţi.“Eunuvedeamvreounitatecomunădemăsurăîntreceledouătipuridedestine. Să faci copii care, la rândul lor, vor face copii înseamnă să repeţi, la infinit, acelaşi refrenplictisitor; savantul, artistul, scriitorul, gânditorul făceau parte din altă lume, luminoasă şi vie, undefiecarelucruaveanoimasa.Într-unastfeldelocvoiamsă-mipetrecrestulzilelor,eramfermhotărâtăsă-microiescdrumulcătreel.Renunţândlacer,ambiţiilemeleterestres-auaccentuat:trebuiasăieslasuprafaţă. Întinsă într-opoiană,contemplam, lanivelulprivirii,valul firelorde iarbă, toate identiceşifiecarepierdutînjunglaminusculăcareleascundeapecelelalte.Nesfârşitareproducereaneştiinţei,aindiferenţei este totuna cumoartea.Am ridicat ochii către coroana stejarului: domina de unul singurpriveliştea,n-aveaegal.Aveamsăfiuasemenealui.De ce am ales să devin scriitoare? Copil fiind, n-am luat niciodată în serios mâzgălelile mele;

principalameapreocupareeradeaşti;îmiplăceasăredactezcompunerilafranceză,dardomnişoarele

profesoareîmireproşaustilulpreţios:număsimţeam„înzestrată“.Totuşi,la15ani,în„oracolul“uneiprietene, în capitolul referitor la preferinţe, la proiecte de viitor care îmi defineau personalitatea, laîntrebarea: „Ce vrei să faci în viaţă?“ am răspuns ferm: „Să fiu o scriitoare celebră.“ În ce priveştecompozitorul favorit, floarea preferată, inventasem preferinţe mai mult sau mai puţin conforme curealitatea.Daraicinuavusesemnicioezitare:eraviitorulpecaremi-ldoreamşinicidecumaltul.În primul rând, pentru că am admirat totdeauna scriitorii; tata îi plasa mult deasupra savanţilor,

erudiţilor,profesorilor.Larândulmeu,aveamconvingereacăscriitoriiausupremaţia;chiardacăestevorba despre un nume demare prestigiu, opera unui specialist se adresează unui număr restrâns deoameni,pecândopereleliteraresuntcititedetoatălumea;seadreseazăimaginaţiei,sufletului;îiaducautoruluiogloriedeopotrivăuniversalăşi intimă.Ca femeie,acesteculmimisepăreau, înplus,maiaccesibile decât podişurile tocite: cele mai celebre dintre surorile mele se remarcaseră în domeniulliteraturii.Şiapoiîmiplăcusetotdeaunasăcomunic.Precizasem,înoracolulprieteneimele,cădistracţiilemele

preferatesuntlecturaşiconversaţia.Eramvorbăreaţă.Povesteam–saucelpuţinîncercamsăpovestesc–totceîmiatrăseseatenţiaîntimpulzilei.Mătemeamdeîntuneric,deuitare;m-arfidurutcumplitsădaupradătăceriiceeacevăzusem,simţisem,iubisem.Mişcatădeunclardelună,doreamsăamdoaruncondei, o foaie de hârtie şi ştiinţa de a mă sluji de ele cu pricepere. La vârsta de 15 ani apreciamscrisorile,jurnaleleintime–deexemplu,jurnalulluiEugéniedeGuérin–careîncearcăsăimortalizezeclipelecetrec.Deasemenea,înţelesesemcăromanele,nuvelele,poveştilenusuntruptedeviaţă,ciîntr-unanumefeloexprimă.Dorisemcândvasămăfacinstitutoaredoarpentrucăvisamsă-mifiupropriacauzăşipropriul ţel;

acumcredeamcăprinmijlocirealiteraturiimisevaîndeplinidorinţa.Literaturaîmivadanemurireaînschimbul eternităţii pierdute; nu mai exista Dumnezeu care să mă iubească, dar aveam să aprind oflacărăînmilioanedeinimi.Scriindooperăhrănitădinpovesteaproprieivieţi,măvoire-creaşi-mivoiîndreptăţiexistenţa. Înacelaşi timp,voi fide folosumanităţii;cedarmaiminunatdecâtcărţile i s-arputea face? Mă ocupam şi de mine, şi de ceilalţi; îmi acceptam „încarnarea“, însă nu renunţam launiversal:proiectulmeuputeacuprinde totul; satisfăcea toatenăzuinţelecare înfloriseră înminede-alungulcelorcincisprezeceani.

Totdeaunapreţuisemmult iubirea.Pela13ani, însăptămânalulNoël lacareamfostabonatădupăL’Étoile noëliste, citisem unmic roman educativ intitulatNinon-Rose. EvlavioasaNinon îl iubea peAndré,care,larândullui,oiubea;darverişoaraei,Thérèse,culacrimiînochişicupletele-isuperbecurgând peste cămaşa de noapte, îi mărturiseşte că este mistuită de dragoste pentru André; după oputernică luptă interioară şi rugăciuni,Ninon decide să se sacrifice: refuză cererea în căsătorie a luiAndré,care,denecaz,secăsătoreştecuThérèse.Ninonîşiprimeşterăsplata:secăsătoreştecuunbăiatplindecalităţi,penumeBernard.Povesteam-arevoltat.Unerouderomansepoateînşelaînlegăturăcupersoanaiubităsauchiarcupropriilesentimente;adevărataiubirepoatesăaparădupăunapărelnicăsaunedesăvârşită–precumceaa luiDavidCopperfieldpentruDora, soţia-copil; dar, odată ce adevărataiubireîţicuprindeainima,eradeneînlocuit,nicigenerozitatea,nicidevotamentulnuteîndreptăţeaus-oînlături. Zaza şi cumine am fost foarte impresionate de un roman al lui Fogazzaro, intitulatDanielCortis.Danieleracatolicşiunimportantompolitic;femeiapecareoiubeaşicareîliubeaeramăritată;seînţelegeauperfect,inimilelorbăteaulaunisonşigândeaulafel:eraufăcuţiunulpentrucelălalt.Însăchiarşioprietenieplatonicăarfistârnitbârfe,arfidistruscarieraluiDanielşiarficompromiscauzape

careoservea.Ceidoiîşijurăcredinţă„pânălamoarteşidincolodeea“şisedespartpentrutotdeauna.Mi s-a sfâşiat inima de durere, am fost furioasă. Cariera, cauza erau lucruri abstracte. Mi se păreaabsurdşide-adreptulcriminalsătreacăpentrucinevaînainteafericirii,avieţii.Fărăîndoială,prieteniameapentruZazamăfăceasăpunatâtapreţpelegăturadintredouăfiinţe;consideramcă,descoperindîmpreunălumeaşidăruindu-şi-oreciproc,eleostăpâneauîntr-unmodaparte.Înplus,fiecaredinceidoigăseaîncelălaltraţiuneasadeafi.Renunţarealaiubireîmipărealafeldeabsurdăcadezinteresulfaţădemântuireasufletuluiatuncicândcreziînnemurirealui.Nuaveamdegândsăratezvreobucurieaacesteilumi.Dupăceamrenunţatlaideeadeamergela

mânăstire, am început să visez la iubirea aşa cum mi-o doream eu; mă gândeam la căsătorie fărărepulsie.Ideeamaternităţiiîmiera,încontinuare,străinăşieramde-adreptuluimităcăZazasepoateentuziasmaînfaţaunornou-născuţicuobrazulşifonat;însănumisepăreainacceptabilsătrăiescalăturideunbărbatpecare-lvoifiales.Casapărinteascănuerapentrumineoînchisoareşi,dacăarfitrebuitsăplecdineadepe-ozipealta,aşfiintratînpanică;pedealtăparte,numaiconsiderameventualameaplecareochinuitoareînţărcare.Mediulfamilialeraunpicsufocantpentrumine.PoateacestaemotivulpentrucareamfostatâtdeputernicimpresionatădefilmulfăcutdupăpiesaluiBernstein,LeBercail,lacareamasistatfiindinvitatăcutotulîntâmplător.EroinaprincipalăseofileaîntrecopiiieişilângăunsoţlafelderespingătorcadomnulMabille;purtalaîncheieturamâiniiunlanţgreu,simbolalservituţiisale.Areoescapadăcuuntânărcareosmulgedincăminulei.Cubraţelegoaleîntr-orochieuşoarăşipletele învânt, tânărazburdapecâmp,mână-nmânăcu iubitulei;ochii le râdeauşiaruncauunul înaltulcusmocuridefân,alcăruimirosîmipăreacă-lsimtşieu;niciodatănusimţisem,nuvăzusemşinici nu-mi închipuisemo asemeneabucurie descătuşată.Numai ştiu ce întâmplări au adus înapoi încuibulconjugalofiinţăîndurerată,pecaresoţulaîntâmpinat-oplindebunătate;căindu-se,vedecumlanţulgreudeoţelsetransformăîntr-oghirlandădetrandafiri.Amfostfoartescepticăînprivinţaacestuimiracol.Însăamfostde-adreptuluimităsădescopărbucuriinecunoscuteîncă,darcareaveaucândvasămă copleşească:mă refer la libertate şi la plăcerea deplină.Mă îngrozea trista sclavie a adulţilor;trăiauabsolutprevizibil;îndurau,printresuspine,oviaţăîncaretotuleraprestabilit,dincolodevoinţalor.EroinaprincipalăaluiBernsteinavuseseîndrăznealasăacţionezeşisoareleîirăsăriseîncale.Multtimp după aceea, când mă gândeam la necunoscuţii ani ai maturităţii, imaginea unei perechizbenguindu-sepeopajişteîmidădeaunimbolddesperanţă.Înacincisprezeceavarăavieţiimele,dupăsfârşitulanuluişcolar,m-amplimbatcubarcadedouă-

trei ori la Bois, împreună cu Zaza şi alte colege. Pe o alee am observat o pereche tânără mergândînainteamea;mânabăiatuluisesprijineauşorpeumărulfetei.Amsimţitovieemoţieşimi-amspuscătrebuie să fie foarte plăcut sămergi pe drumul vieţii cumâna cuiva pe umărul tău, omână atât defamiliară, încât abia îi simţi povara, atât de prezentă, încât îţi alungă singurătatea pentru totdeauna.„Douăfiinţecauna“:visamspunându-miacestecuvinte.Nuleputeampătrundeadevăratulînţelesniciraportându-mă la soramea – prea apropiată –, nici laZaza – prea îndepărtată.Apoi, când citeam înbirou,miseîntâmpladeseorisăridicochiidincarteşisămăîntreb:„Voiîntâlni,oare,unbărbatfăcutpentrumine?“Nudescoperisemvreunmodelînlecturilemele.MăsimţeamfoarteapropiatădeHellé,eroinaluiMarcelleTinayre.„Fetelecatine,Hellé,suntnăscutepentruafisoţiideeroi“,îispuneatatălei.Aceastăprorociremăşocase;darapostolulroşcatşibărboscucares-acăsătorit,pânălaurmă,Hellé,mi s-a părut respingător.Nu asociam nişte trăsături anume cu viitorulmeu soţ. În schimb, ştiam cuexactitatecumvreausăfierelaţiilenoastre:voinutripentruelopasionalăadmiraţie.Înacestdomeniu,capestetot,tânjeamdupănecesitate.Vatrebuicaalesulsămiseimpună,aşacumfăcuseZaza,înmod

necesar; altminteri, apărea legitima întrebare: de ce el, şi nu altul?Acest dubiunu era compatibil cuadevărataiubire.Voiiubicândunbărbatmăvasubjugaprininteligenţa,culturaşiautoritatealui.Zaza nu era de acord cumine în această privinţă; şi din punctul ei de vedere iubirea presupunea

respect şi înţelegere reciprocă; dar, spunea ea, nu contează dacă el estemai puţin instruit sau are ointeligenţămediocră atâta vreme cât e sensibil, are imaginaţie, este un poet, un artist. Am obiectat:„Asta înseamnăcănuneputemspunetotul!“Unpictor,unmuziciannum-arfi înţelespedeplin, iarmie o parte din elmi-ar fi rămas obscură.Voiam ca soţul şi soţia să-şi poată pune în comun totul;fiecăruia trebuiasă-i revină,faţădecelălalt,acelroldemartorfidelpecare,cândva, i-latribuiamluiDumnezeu.Toate acestea excludeaude la sineposibilitateade a iubi pe cinevadiferit: aveamsămăcăsătorescdoardacăosă-miîntâlnescseamănul,avândînsăunplusdedesăvârşire.Decevoiamneapăratsă-mifiesuperior?Nucreddeloccăîncercamsăgăsescînelunînlocuitoral

tatei;ţineamlaindependenţamea;urmasăexercitoprofesiune,săscriu,săamviaţameapersonalăşinumăvedeamînroluldeînsoţitoareaunuibărbat:trebuiasăfimdoicompanioni.Totuşi,ideileasupraperechiimi-aufostinfluenţate,indirect,desentimentelenutritefaţădetata.Educaţiaprimită,tipulmeudeculturăşiviziuneapecareoaveamasuprasocietăţii îmiformaserăconvingereacăfemeileaparţinunei caste inferioare; Zaza se îndoia de acest lucru, căci ea o prefera, fără discuţie, pe mama sadomnuluiMabille. În cemăpriveşte, prestigiulpatern îmi întăriseopinia;pe ea se clădeau, înparte,exigenţelemele.Aparţinânduneispeciiprivilegiateşifiind,încădinprimulmoment,beneficiarulunuiavans considerabil, credeam cu tărie că dacă nu îmi este superior lamodul absolut înseamnă că, lamodulrelativ,valoreazămultmaipuţindecâtmine:pentrua-lrecunoaştecaegalalmeu,trebuiasămădepăşească.Pedealtăparte,peminemăpriveamdininterior,capeopersoanăpecaledeasedesăvârşişicare

voia să evolueze permanent; pe cel ales îl priveam din afară, ca pe un personaj desăvârşit; pentru arămânemereu la nivelulmeu, îi acordam încă de la început însuşiri perfecte care, în cazulmeu, nureprezentaudecâtosperanţă;eleramodelulaceeacevoiameusădevin:decimădepăşea.Dealtfel,procedamastfel încâtdistanţadintrenoi sănu fiepreamare.Num-aş fi împăcatcugândulcănuaşputeapătrundeîntainelegândiriişioperelorlui:atunciaşfisuferitdincauzaneputinţelormele;trebuiaca iubireasămămotiveze,nusămămărginească.Imagineaceamaipotrivităeraceaaunuiurcuş încarepartenerulmeu, cevamai sprinten şimaiputernicdecâtmine,mă ajuta sămăcaţăr pas cupas.Erammai avidă de câştig decât generoasă şi doream să primesc, nu să dau; dacă ar fi fost să am laremorcă un molâu, nerăbdarea m-ar fi sleit de puteri. Într-un asemenea caz, celibatul ar fi fost depreferat căsătoriei. Viaţa împreună trebuia să favorizeze, nicidecum să contracareze, demersul meufundamental:aproprierealumii.Niciinferior,nicidiferit,nicicumultsuperiormie,bărbatulpredestinattrebuiasăfiegaranţiaexistenţeimelefărăsă-idistrugăsuveranitatea.Timp de doi sau trei ani, visurile mele s-au construit pe această schemă. Le acordam destulă

importanţă.Într-oziamîntrebat-opesoramea,nufărănelinişte:eramcuadevăraturâtă?Puteamnutrisperanţacăvoiajungesăfiudestuldedrăguţă,cafemeie,pentruafiiubită?Obişnuităsă-laudăpetataspunândcăsuntunbărbat,Păpuşicanuaînţelessensulîntrebăriimele;eamăiubea,Zazamăiubea:decemă îngrijoram? În realitate, nu-mi făceamproblemepreamari. În centrul preocupărilormele eraustudiile, literatura, lucrurile care depindeau de mine. Destinul de adult mă interesa mai puţin decâtviitorulimediat.Lasfârşitulpenultimeiclaseacursuluisecundar,cândaveam15anişijumătate,ammersîmpreună

cu părinţii la Châteauvillain ca să petrecem vacanţa de 14 Iulie.Mătuşa Alicemurise; am locuit la

mătuşaGermaine,mama luiTitite şi a lui Jacques;acestaera laParis, tocmai îşi susţineaexameneleoralelabacalaureat.ÎmiplăceaTititefoartemult,respiraprospeţime;aveabuzefrumoaseşicărnoaseşisubpieleafinăiseghiceasângelepulsând.Eralogodităcuunprietendincopilărie,untânărfermecătorcugenefoartelungi,şiaşteptamomentulcăsătorieicuonerăbdarepecaren-oascundea;unelemătuşişuşoteaucădecâteorirămâneasingurăculogodniculeinusecomportacumsecuvine:chiardeloc.Însearacândamsosit,dupăcină,ne-amdusamândouăsăfacemoplimbarepealeeacentrală,careduceaîngrădină.Tăcute,ne-amaşezatpeobancădepiatră:nuaveamniciodatăpreamultesănespunem.Aezitat puţin, apoi m-a privit curioasă, întrebând: „Chiar te mulţumeşti cu studiile tale? Eşti fericităastfel?Nu-ţi doreşti niciodată altceva?“Amdat din cap: „Da, suntmulţumită aşa“, am răspuns. Eraadevărat:lasfârşitulaceluianşcolarnuvedeammaidepartedeurmătorulandeşcoalăşidebacalaureat,pecaretrebuiasă-liau.Tititeasuspinatşis-acufundatdinnouînvisurileeidelogodnică,pecareleconsideram,aprioric,puţincamneroade,înciudasimpatieipecarei-opurtam.Jacquesasositadouazi,trecuse cu bine examenele şi radia de mulţumire. M-a dus pe terenul de tenis şi mi-a propus săschimbăm câteva mingi, m-a făcut praf, apoi, dezinvolt, şi-a cerut scuze că m-a folosit pe post depunchingball75.Nuprezentampreamare interespentruelşioştiam.Vorbeacumultrespectdespretinerelecare,întimpceîşipregăteaulicenţa,jucautenis,ieşeauînoraş,dansau,seîmbrăcaufrumos.Cutoate acestea, atitudinea lui dispreţuitoare nu a avut efect asupra mea: nu am regretat deloc nicistângăciamealajoculdetenis,nicicroialalipsităderafinamentarochieimelerozdeburet.Valorammaimultdecâtstudenteledichisitecare-iplăceauluiJacques–şicândvaîşivadaseamasingurdeasta.Părăseamvârsta ingrată şi, în loc să-mi regret copilăria, priveamcătre viitor; era încă suficient de

îndepărtat ca să numă înspăimânte şi dejamă fascina. Vara aceea,maimult ca în alte veri, m-amîmbătat cu splendoarea ei. Mă aşezam pe o bucată de granit cenuşiu la marginea iazului pe care-ldecoperisemlaLaGrillèrecuunanînainte.Omoarăseoglindeaînluciulapeipecarenoriipăreaucăsefugăresc.CiteamPlimbăriarheologice76deGastonBoissierşiîmispuneamcăvaveniziuaîncaremăvoiplimbapePalatin.Înfunduliazului,noriicăpătaserăonuanţărozalie;măridicasem,darnumălăsainimasăplec;mi-amlipitspateledegardulviudealuni;brizaseriimângâiaarbuştiideevonymus,măatingea,măpălmuia,iareumălăsampradăblândeţiisauviolenţeisale.Aluniimurmurau,şieuleînţelegeamprevestirea:eramaşteptată:demineînsămi.Şiroinddelumină,culumeaculcatălapicioareca un imens animal domestic, surâdeam adolescentei care, în curând, avea să se stingă, urmând sărenascăîngloriapersoaneicelebrecarevoifi;niciofiinţă,indiferentcinearfifost,n-arfipututsă-şiţinăfăgăduielilecucareîmiînflăcăraminimaîncrezătoare.

La sfârşitul lunii septembrie am fost invitată împreună cu soramea laMeulan, unde aveauo casăpărinţiiceleimaibuneprieteneaei;Anne-MarieGendronaparţineauneifamiliinumeroase,destuldeînstărită şi foarte solidară; nimeni nu se certa, nimeni nu ridica tonul, toată lumea zâmbea, toţi erauatenţicuceidinjur:m-amtrezitdeodatăîntr-unparadiscăruiaîipierdusempânăşiamintirea.Băieţiine-auplimbat cubarcapeSena; sora ceamaimare, învârstăde20de ani, ne-a condus cu taxiul laVernon.Ammerspedrumuldecornişădelaînălţimeacăruiasevedefluviul;amfostimpresionatădepeisajulîncântător,darmaialesdefarmeculluiClotilde;seara,m-ainvitat încameraeişiamstatdevorbă. Îşi luase bacalaureatul, acummai citea câte puţin şi studia intens pianul, mi-a vorbit despredragosteaeipentrumuzică,dedoamnaSwetchineşidefamiliasa.Secrétaire-uleieraplindeamintiri:teancuridescrisorilegatecupanglicuţe,carneţele–fărăîndoială,jurnaleintime–,programedeconcert,fotografii,oacuarelăpecareopictasemamaeişii-ofăcusecadoucândîmplinise18ani.Mis-apărut

extraordinar şi de invidiat să ai un trecut personal, era aproape la fel cu a avea personalitate.Mi-aîmprumutat câteva cărţi;mă trata cape egala ei şi îmidădea sfaturi cu solicitudineaunei surorimaimari.M-aentuziasmat.NuoadmiramlafeldemultcapeZazaşierapreadiafanăpentrua-miinspira,caMarguerite,dorinţenelămurite.Darmisepărearomanescă;îmiînfăţişaoimagineatrăgătoareaceeaceaveamsăfiuşieuîntr-unviitordelocîndepărtat:otânărădomnişoară.Eane-aîncredinţatdinnoupărinţilornoştri;nicinus-a închisbineuşa înurmaei şi a izbucnitun scandal:uitasem laMeulanoperiuţădedinţi! În contrast cu zilele liniştite pe care tocmai le petrecusem, atmosferaursuză în carereintrasemmis-apărut,dintr-odată, irespirabilă.Plângeam înhohotecucapul rezematdescrinuldinvestibul; sorameaa făcut la fel.„Minunat!Abias-au întorsşiau începutsăplângă“,spuneau tataşimamacu indignare.Pentruprimaoară îmimărturiseamcegreu îmierasăsuport ţipetele, reproşurileasprepecare,deobicei, le încasamfărăsăscotunsunet;măsufocaulacrimilepecareleînăbuşisemtimpde atâtea luni.Nu ştiu dacămama intuia că în spaţiulmeu interior începusem să-i scap de subcontrol;daroenervamşiseînfuriadeseoripemine:estemotivulpentrucareamcăutatînpersoanaluiClotilde o sorămaimare care sămă consoleze.Mergeamdestul de des la ea în vizită;mă atrăgeauirezistibiltoaleteleeifrumoase,decorulrafinatalcamerei,blândeţeaşiindependenţaei;cândm-amduscuea laconcert,amadmirat-opentrucăa luatun taxi–ceeace, înochiimei,eraculmea luxului–,pentrucăşi-aînsemnat,fărăezitare,peprogrambucăţilepreferate.Relaţianoastrăle-auuimitpeZazaşi,maiales,peprieteneleluiClotilde:înmodobişnuit,sevizitauîntreelefeteledeaceeaşivârstă,sauîntrecareeraodiferenţădecelmultunan.Într-ozi,amluatceaiullaClotildecuLiliMabilleşialtecâteva„mari“;num-amsimţitînlargulmeuşim-adecepţionatlipsadesubstanţăadiscuţiilor.Înplus,Clotilde era foarte evlavioasă: n-avea cum să-mi fie călăuză, căci nu mai credeam în Dumnezeu.Bănuiesccă,larândulei,măconsiderapreanevârstnică;arăritîntâlnirile,iareunuaminsistat;dupăcâteva săptămâni, am încetat să ne mai vedem. La scurt timp, cu mult sentimentalism, a făcut ocăsătorie„aranjată“.La începutul anului şcolar, bunicuţul s-a îmbolnăvit. Toate afacerile îi eşuaseră. Fiul lui inventase

cândva un model de cutie de conserve care se deschidea cu o monedă de 20 de cenţi: a vrut săexploateze această invenţie, dar i-a fost furat brevetul; i-a intentat concurentului săuunproces şi l-apierdut. În discuţiile pe care le purta se repetau tot timpul cuvinte îngrijorătoare: creditori, poliţe,ipoteci.Uneori, când prânzeam la el, se auzea soneria de la intrare: îşi punea degetul pe buze şi neţineam toţi răsuflarea.Privirea i se împietrisepechipulviolaceu. Într-odupă-amiază, fiindacasă, s-aridicatînpicioarecasăpleceşiaînceputsăîngaime:„Undeeumreblamea?“Cândl-amrevăzut,stăteaîntr-unfotoliu,nemişcatşicuochiiînchişi;sedeplasacugreutateşimoţăiatoatăziua.Dincândîncând,îşiridicapleoapele:„Amoidee,îispuneabunicuţei.Amoideegenială:vomfibogaţi.“Aparalizatcutotulşin-amaipărăsitpatulimenscucoloanespiralate;corpulis-aacoperitdeescareşirăspândeaunmiros îngrozitor. Bunicuţa îl îngrijea şi tricota hăinuţe pentru copii cât era ziua de lungă. Bunicuţulavusese o înclinaţie nativă către catastrofe; bunicuţa îşi accepta soarta cu atâta resemnare şi erauamândoiatâtdebătrâni,încâtnenorocirealorm-amişcatfoartepuţin.Învăţamcumaimultărâvnăcaoricând.Măstimulauiminenţaexamenelorşiideeacăvoifistudentă.

Acel an a fost benefic pentru mine. Chipul meu a devenit armonios, trupul nu mă mai stânjenea;secretele mele nu mă mai apăsau atât de mult. Prietenia pentru Zaza nu mai era un chin. Îmirecăpătasemîncredereaînmine;pedealtăparte,Zazaseschimbase:num-amîntrebatdece,dardintr-opersoană ironică s-a transformat într-o visătoare. A început să-i iubească pe Musset, Lacordaire,Chopin. Încămai blama fariseismul dinmediul ei, dar fără să pună la index întreaga umanitate.De

atunci,amscăpatdesarcasmeleei.LaşcoalaDésir,noidouăfăcuserămopinieseparată.Îninstitutsepredaunumailimbilatine.Domnul

Mabille dorea ca fiica lui să aibă o formaţie ştiinţifică; mie îmi plăcea tot ce opunea rezistenţă: deexemplu,matematica.Afostadusăoprofesoarădinafaraşcoliicare,începânddincursulsecundar,ne-apredat algebră, trigonometrie şi fizică. Tânără, vioaie, competentă, domnişoara Chassin nu pierdeavremeacuvorbăriadespremorală:lucramfărăsăneprostim.Neplăceafoartemultpeamândouă.CândZazasepierdeaprea îndelung învisare,o întrebacublândeţe:„Undeeşti,Élisabeth?“Zaza tresărea,zâmbea.Nu aveam alte colege în afară de două gemene,mereu în doliu şi care nu vorbeau aproapedeloc.Eramîncântatădemodulintimîncaresedesfăşurauacesteoredecurs.Reuşiserămsăobţinemaprobareaca, la latină, să sărimunanşi să trecem încursul superior încăde la începutulpenultimeiclase;întrecereacueleveledinultimaclasămăţineacusufletullagură.Înanulcubacalaureatul,cândm-am reîntâlnit cu colegele mele fireşti şi astfel a dispărut farmecul noutăţii, cunoştinţele abateluiTrécourt numi s-au părut foarte consistente; nu reuşea totdeauna să evite greşelile; dar acest bărbatgras,cuobrazulstacojiueramaideschissufleteşteşimaijovialdecâtdomnişoareleprofesoareşiaveampentruelosimpatiecare,înmodevident,erareciprocă.Părinţiinoştriauconsideratcăesteindicatsăînvăţăm şi limbi latine, aşa că, din ianuarie, am început să studiem italiana, reuşind foarte repede sădescifrămCuore77şiLemieprigioni78.Zazastudiagermana;pentrucăprofesorulmeudeenglezănuaparţinea confreriei şi se purta prietenos cu mine, mergeam la cursurile lui cu plăcere. În schimb,suportam foartegreu trăncănealapatriotardăadomnişoareiGontran,profesoaranoastrăde istorie;neenervaşidomnişoaraLejeunecuîngustimeapăreriloreiliterare.Pentruanelărgiorizontul,citeammultşidiscutamîntrenoi.Deseori,întimpulorelor,neapăramargumentatpuncteledevedere;nuştiudacădomnişoara Lejeune era atât de perspicace încât să-şi dea seama ce gândeam, dar acum părea să seteamămaimultdeminedecâtdeZaza.Ne-ammai împrietenitcucâtevacolege;ne întâlneamcasă jucămcărţiorisăstămdevorbă;vara

mergeam sâmbăta dimineaţa pe un teren de tenis în aer liber de pe strada Boulard. Nici una dintrecolegelenoastrenuprezentamareinteresnicipentruZaza,nicipentrumine.Ladreptvorbind,elevelemaride laşcoalaDésirn-aveaunimicseducător.Cumcei11anidesârguinţămi-aufost răsplătiţicumedaliadeaur, tataaacceptat, fărămareentuziasm,săasiste lapremiere; seara s-aplânscăavăzutnumai pocitanii. Unele dintre colegele mele aveau totuşi trăsături plăcute; însă, la asemenea ocazii,părinţiinegăteau:sobrietateapieptănăturilor,culorileţipătoaresaudulcegealesatinuluişitaftaleiluaustrălucirea oricărui chip. Cred că tata a fost şocat mai ales de expresia posacă şi asuprită a acestoradolescente.Eueramatâtdeobişnuităcuaceaexpresie,încât,cândasositocolegănouă,careaveaunrâscuadevăratvesel,amcăscatochiimari;eracampioanăinternaţionalădegolf,călătorisemult.Părulei scurt, cămaşa cu croială perfectă, fusta largă cu cute adânci, aspectul sportiv, vocea îndrăzneaţăarătau că crescuse foarte departe de Sfântul Toma dinAquino.La 15 ani şi jumătate vorbea perfectenglezeşte şi ştia suficientă latinăpentrua seprezenta laprimulbacalaureat79;CorneilleşiRacineofăceausăcaşte.„Literaturamăadoarme“,îmispunea.Amprotestat:„Vai,nuspuneaşaceva.–Decenu, din moment ce ăsta-i adevărul?“ Prezenţa ei a adus o adiere de prospeţime în posaca „sală destudiu“.Unelelucrurioplictiseau,pealteleleiubea–eraevidentcăînviaţaeiexistaulucruriplăcuteşicăeaaştepta,cuadevărat,cevadelaviitor.Tristeţeapecareorăspândeauînjurullorcelelaltecolegeeraprovocatămaidegrabăderesemnaredecâtdeaspectullorlipsitdestrălucire.Dupăceîşivorfiluatbacalaureatul, aveau să urmeze vreun curs de istorie sau de literatură, şcoala de la Luvru sau cea a

CruciiRoşii, săpictezepeporţelan sausă facăbatik80, să legecărţi şi săparticipe lanişteoperedebinefacere.Dincândîncând,vorfidusesăasculteCarmensausăseînvârtăînjurulmormântuluiluiNapoleonpentruaîntâlnivreuntânărcucaresăseşicăsătoreascădacăaupuţinnoroc.AşatrăiasoraceamaimareacopiilorMabille;gătea,dansa,erasecretaratatăluişicroitoreasasurorilor.Mamaeiotâra din vedere în vedere.Zazami-a povestit că una dintremătuşi susţinea teoria „dragoste prin şocsacramental“;afirmacăînclipacândlogodniciirostescînfaţapreotuluiaceldacare-ileagă,haruldivinsepogoarăasupralor–şiseiubesc.AcestepracticioiritaupeZaza;într-oziaspuscănuvedeniciodiferenţăîntreofemeiecaresemăritădininteresşioprostituată;isespusesecăocreştinătrebuiesă-şirespectecorpul:nu-lrespectadacăsedăruiafărădragoste,dinmotivecareţineaudeconvenienţesaudeinterese materiale. Vehemenţa ei m-a uimit; s-ar fi spus că simte cu propria-i carne ruşinea aceluischimb.Pentrumineaceastăproblemănuexista.Îmivoicâştigaexistenţa,voifiliberă.Însăînmediulîncare trăiaZaza trebuiafiesă tecăsătoreşti, fiesămergi lamânăstire.„Celibatul,sespunea,nueovocaţie.“ Începea să se teamă de viitor; oare acesta să fi fostmotivul insomniilor ei?Dormea prost;deseori, se trezeanoaptea şi se frecţionadincappână-npicioare cuapăde colonie;dimineaţa, ca săcapetevigoare,înghiţeaunamestecdecafeacuvinalb.Cândîmivorbeadespreacesteexcese,realizamcănuştiampreamultedespreea.Daroîmboldeamsărezisteşiîmierarecunoscătoare:eramsinguraeialiată.Aveamîncomundezgustulpentrunumeroaselucrurişiomaredorinţădefericire.Înpofidadeosebirilordintrenoi,reacţionamdeseorilafel.Tataaprimitdelaunprietenactordouă

bilete gratuite pentru unmatineu laTeatrulOdéon; ni le-a dat nouă; se juca o piesă a lui PaulFort,Carol al VI-lea. Numai puteam de bucurie când am ajuns în lojă doar eu cu Zaza, fără însoţitori.Gongulabătutdetreiorişiamasistatlaodramăsinistră;Carolînnebunea;lasfârşitulprimuluiactseplimbapescenăcuoexpresierătăcită,vorbindincoerent,deunulsingur;amfostcuprinsădeotristeţetot atâtde solitarăca şinebunia lui.Amprivit-opeZaza: era lividă. „Dacăo iaude la capăt,hai săplecăm“,ampropus.Afostdeacord.Cânds-aridicatcortina,Carol, încămaşă,sezbătea înmâinileunorindivizimascaţişiîmbrăcaţiînrasecălugăreşticuglugăşifărămâneci.Amieşit.Plasatoareane-aoprit:„Deceplecaţi?–Emultpreaîngrozitor“,amrăspuns.Aînceputsărâdă:„Fetiţelemele,darnuenimicadevărat:eteatru.“Ştiam;darastanuînsemnacăceeacevăzusemnueraoribil.ArmoniadintremineşiZaza,stimaeim-auajutatsămădetaşezdeadulţişisămăprivesccupropriii

ochi.Cu toate acestea, un incidentmi-a amintit cât demult depindeam încă de judecata lor.Totul aizbucnittocmaicândîncepusemsănu-mimaifacgriji.Aşacumprocedamîn fiecaresăptămână, tradusesemcuvântcucuvântun textdin limba latinăşi-l

transcrisesempedouăcoloane.Trebuiasă-ltranspunîntr-o„francezăîngrijită“.Întâmplareaafăcutcatextul să fie tradus în carte cu o eleganţă desăvârşită, după părereamea: prin comparaţie, orice altăturnurădefrazăcaremi-avenitînmintemi-apărutvăditstângace.Nufăcusemniciogreşealădesens,eramsigurăcăvoiobţineonotăexcepţională,nueraniciunfeldeproblemă;darsubiectul,frazaaveauexigenţelelor,sedoreauafiperfecte;îmirepugnaideeadeaînlocuimodelulidealoferitdemanualulmeucunişteinvenţiineinspirate.Dinaproapeînaproape,amcopiattextultipărit.Nu eram niciodată lăsate singure cu abatele Trécourt; ne supraveghea totdeauna una dintre

domnişoareleprofesoare,aşezatălaomăsuţă,lângăfereastră;înaintecaelsăneînapoiezelucrările,eatreceanotele încatalog. Înaceazi,obligaţia îi revenisedomnişoareiDubois,careera licenţiatăşialecăreicursuridelatinăarfitrebuitsăleurmămcuunanînainte,înmodnormal,darZazaşicuminenubinevoiserămsăparticipăm,preferându-lepecelealeabatelui;decinumă iubea.Amauzit-ocumsemişcăînspatelemeu;scoteaexclamaţiifurioase,însurdină.Ascrisunbiletpecarel-apuspeteancul

delucrări,înaintedeailedaabatelui.Acestaşi-aşterslornionul,acititmesajulşiazâmbit:„Da,aspuscubunăvoinţă,acestpasajdinCiceroafost tradus înmanualşimultedintredumneavoastrăşi-audatseama.Amdatnotelecelemaimarielevelorcareaudatdovadădemaimultăoriginalitate.“Înpofidavocii sale blânde, chipul mânios al domnişoarei Dubois, tăcerea neliniştită a colegelor mele m-auumplutdespaimă.Fiedinobişnuinţă,fiepentrucăeradistrat,fiedinsimpatie,abatelemăclasasepeprimulloc:obţinusem17puncte.Dealtfel,nimeninuobţinusemaipuţinde12puncte.Desigur,pentrua-şimotivadecizia,mi-acerutsăprezint textul traduscuvântcucuvânt:mi-amîntăritvoceaşim-amachitatdesarcinăfărăgreşeală.M-afelicitatşiatmosferas-adestins.DomnişoaraDuboisn-aîndrăznitsăcearăsăfiupusăsăcitesc,cuvocetare, textulmeuîn„francezăîngrijită“;Zaza,aşezatăalăturidemine,n-aaruncatnicimăcaroprivirepestetraducere;eradeocinsteireproşabilăşi,dupăpărereamea,şi-a interzis să mă suspecteze. Dar, la sfârşitul orei, alte colege şuşoteau între ele, iar domnişoaraDubois mi-a vorbit între patru ochi: fusesem necinstită şi avea să-i aducă la cunoştinţă acest lucrudomnişoareiLejeune.Aşa s-a întâmplat lucrulde caremă temusemmereu:ungest săvârşit fără rea-credinţă, dar ilicit,mădezonoraodată ieşit la iveală. Încăo respectampedomnişoaraLejeune şimăchinuiagândulcăm-arputeadispreţui.Era imposibilsădau timpul înapoişisă iau totulde lacapăt:aveamsăfiustigmatizatăpentrutotdeauna!Eraaşacumpresimţisem:adevărulpoatefinedrept.Toatăsearaşiobunăpartedinnoaptem-amzbătutsăiesdincapcanaîncareintrasemdinimprudenţăşicaremă ţineaprizonieră. Înmodobişnuit,eludamgreutăţile fugind, tăcând,uitând; luamrareori iniţiative;însă,deaceastădată,amhotărâtsălupt.Pentruarisipiaparenţelecaremăînvinovăţeau,trebuiasămint:aşacăvoiminţi.Amcăutat-opedomnişoaraLejeuneînbirouleişii-amjurat,culacrimiînochi,căn-am copiat: în versiuneamea se strecuraseră reminiscenţe involuntare. Convinsă fiind că nu făcusemnimicrău,m-amapăratcuardoareasincerităţii.Demersulmeueraabsurd:dacăaşfifostnevinovată,aşfiadustemacaargument,pecândeumămulţumeamsă-midaucuvântul.Directoareanum-acrezut,mi-aspus-oşiaadăugat,iritată,căincidentuleraînchis.Nicinumi-aţinutpredici,nicinumi-afăcutreproşuri: indiferenţaşi tonulsecalvociieimi-auarătatcănuaveaniciunstropdeafecţiunepentrumine.Mătemusemcăgreşealameam-arfipututdegradaînfaţaei:vedeamcădemultnumaiaveamnimicdepierdut.Îmirefuzaatâtdecategoricstima,încâtamîncetats-omaidoresc.Însăptămânilecareauprecedatbacalaureatulamcunoscutbucuriinemaiavute.Erafrumosafarăşi

mamami-adatvoie sămerg să studiez înGrădinaLuxembourg.Mă instalam îngrădinaengleză,pemarginea câte unei peluze, sau lângă fântânaMedicis. Purtam încă părul prins la spate cu o baretă.VerişoarameaAnnie,caredeseori îmifăceacadouvechiturideîmbrăcatdelaea, îmidăduseînvaraaceea o fustă albă plisată şi o bluză din creton albastru; aveam impresia că, sub pălăriamea de pai,arătam ca o domnişoară în toată puterea cuvântului. Citeam Faguet, Brunetière, Jules Lemaître,respirammireasma ierbii şimă simţeam tot atât de liberă ca studenţii care traversau, cu nonşalanţă,parcul.Treceamdegrilaj,măduceamsăhoinărescpesubarcadeleOdéonului;eramcuprinsădeacelaşientuziasmca lazeceani,pecoridoarelebiblioteciiCardinale.Pe tarabeerauexpuse teancuridecărţilegate,cucotorulauritşicupaginiletăiate;citeamtimpdedouă-treiore,stândînpicioare,fărăcavreunvânzătorsămăderanjezevreodată.AmcititAnatoleFrance,fraţiiGoncourt,Coletteşitotce-micădeaînmână.Îmispuneamcă,atâtatimpcâtvorexistacărţi,fericireameaeasigurată.Misedădusevoiesăstautreazăpânădestuldetârziu;cândtataeraplecatla„Versailles“,undejuca

bridgeaproape în fiecareseară,cândmamaşi sorameadormeau,eu rămâneamsingură înbirou.Măaplecampefereastră;paledevântîmiaduceau,înrăstimpuri,mirosuldeverdeaţă;geamurilestrăluceauîndepărtare.Luamdincuimicuţulbinoclude teatrual tatei, îl scoteamdinetuişi, la felcaaltădată,

spionamexistenţenecunoscute;nucontacăspectacolulerabanal;amfost–suntşiastăzi–sensibilălafarmecul acestui spectacol de umbre şi lumini: o cameră luminată pe fundalul nopţii. Privirea mearătăceadinfaţadăînfaţadăşi-mispuneam,mişcatădecălduraserii:„Încurândvoitrăicuadevărat.“M-amprezentatlaexamenecumareplăcere.StăteamumărlaumărînamfiteatreleSorboneicubăieţi

şifetecarestudiaserăînşcolişicolegiinecunoscute,înlicee;evadasemdinşcoalaDésirşiînfruntamadevărullumii.Primindasigurăridelaprofesoriimeicăfăcusembinelascris,amintratlaoralatâtdesigurăpemine,încâtîmiimaginamcăsuntgraţioasăînrochiameadevoalalbastru,multprealungă.Înainteaacelordomniimportanţi,adunaţicasă-mievaluezemeritele,mi-amregăsitîntreagavanitatedecopil. În special cel carem-a examinat la literem-amăgulit, vorbindu-mi pe un ton colocvial; m-aîntrebatdacăeramrudăcuRogerdeBeauvoir81;i-amrăspunscăacestnumeedoarunpseudonim;m-aîntrebat despreRonsard; în timp ce îmi etalam cunoştinţele, admiram frumosul cap gânditor care seapleca spremine: în sfârşit,mă aflam faţă în faţă cu unul dintre acei bărbaţi superiori după a căroraprobare tânjeam! Totuşi, la proba de limba latină examinatorul m-a întâmpinat ironic: „Aşadar,domnişoară, dumneata eşti colecţionară de diplome!“Deconcertată, am realizat brusc că efortulmeupoatepăreavizibil;darnui-amluatînseamăvorbele.Amprimitmenţiunea„Bine“,iardomnişoareleprofesoare,mulţumitecăpotconsemnaaceastăvictoriecareledovedeameritele,m-aufelicitat.Părinţiimei radiaude fericire. Jacquesdecretase fărădrept de apel: „Dacănuprimeşti cel puţin calificativulBine,maibinenuprimeştinimic.“M-afelicitatcălduros.Zazaafostşieaadmisălafacultate,darîntoatăaceaperioadăm-ampreocupatmaipuţindeeadecâtdemine.ClotildeşiMargueritemi-autrimisscrisoriafectuoase;mamami-astricatpuţinplăcereacândmile-a

adus desfăcute şimi-a recitat conţinutul lor cu însufleţire, dar obiceiul era atât de adânc înrădăcinat,încâtmi-amdatseamacănuaveasenssăprotestez.NeaflamlaValleuse,înNormandia,lanişteverifoarteconformişti.Nu-miplăceaproprietateaaceeaprea îngrijită:nueraunicipotecidesfundate,nicipădure; pajiştile erau delimitate cu sârmă ghimpată; într-o seară m-am strecurat pe sub un gardîmprejmuitor şim-am întins pe iarbă: s-a apropiat o femeie şim-a întrebat dacămă simt rău.M-amîntors înparc; dar aveam impresia cămă sufoc.Tatanefiindde faţă,mama şi veriimei împărtăşeauaceeaşidevoţiune,profesauaceleaşiprincipii fărăsăfiecontrazişidenimeni;discutaufărărezerveînfaţamea, impunându-miocomplicitatecăreianu îndrăzneamsă-iopunrezistenţă;aveamimpresiacăsunt agresată.Ne-amdus cumaşina laRouen, unde ne-ampetrecut o după-amiază vizitând biserici;erau multe şi fiecare le provoca deliruri extatice; entuziasmul general a atins paroxismul în faţadantelărieidepiatrăde laSaint-Macloud:ce lucrătură!cât rafinament!Eutăceam.Scandalizaţi,m-auîntrebat:„Asta-ibună!Tienuţiseparefrumos?“Miemisepăreacăvădcevaobişnuit,nicifrumos,niciurât:nu-miinspiranimicspecial.Ceilalţiauinsistat.Amstrânsdindinţi;nu-miplăceasă-mifiepusecuforţa cuvinte îngură.Toateprivirile au rămas aţintite,mustrător, pebuzelemelepecetluite: erampepunctuldeaizbucniînlacrimidefurie,dedisperare.Într-unfinal,vărulmeuadatexplicaţiasalvatoarecă,lavârstamea,spirituldecontradicţieefoartedezvoltatşiastfels-apuscapătchinurilormele.ÎnLimousinamregăsitlibertateadecareaveamnevoie.Dupăceîmipetreceamziuadeunasingură

sau cu soramea, jucam cu plăcere, seara, în familie,ma-jong.Mă iniţiam în filozofie citindLaVieintellectuelle de Părintele Sertillanges şi La Certitude morale de Ollé-Laprune, care mă plictiseaufoarte.Tatălmeun-aprinsniciodatăgustulfilozofiei;înmediulmeu,caşialZazei,eratratatăcususpiciune.

„Cepăcat!Tu, care judeci atât de corect, ai să ajungi s-o iei razna“, îi spunea unul dintre unchii ei.Jacquesmanifestatotuşiinterespentrufilozofie.Euunagăseamunlicărdesperanţăînoriceeranou.

Aşteptam,plinădenerăbdare,reîncepereacursurilor.Psihologie, logică, morală, metafizică: abatele Trécourt avea doar patru ore pe săptămână pentru

toate. Nu făcea decât să ne restituie disertaţiile scrise, să ne dicteze o temă-model şi să ne pună sărecităm lecţia învăţată dinmanual.La fiecare problemă, autorul,ReverendulLahr, trecea pe scurt înrevistăgreşelileumaneşineînvăţaceesteadevărulconformSfântuluiToma.Niciabatelenuseîncurcaînsubtilităţi.Pentruacombate idealismul,contrapunearealitateapipăităposibilelor iluziialevăzului;bătea înmasăşi spunea:„Ceeaceesteeste.“Ne recomandanumai lecturi totalnesărate,deexempluAtenţia de Ribot,Psihologiamulţimilor de Gustave Lebon, Les Idées-forces de Fouillé. Totuşi, măentuziasmam. În aceste cărţi, scrise de nişte domni foarte serioşi, reîntâlneam problemele care măfrământaseră în copilărie; deodată, lumea adulţilor nu mai era de la sine înţeleasă, avea un revers,dedesubturi,stârneaîndoieli:dacămergeaimaideparte,undeaifiajuns?Nusemergeamaideparte,darera deja extraordinar ca, după 12 ani de dogmatism, să întâlnesc o disciplină şcolară care să punăîntrebări, şi sămi le punămie. Căcimă simţeam implicată, tocmai eu, fiinţa căreia nu i se vorbiseniciodatădecâtînlocuricomuneşiînformulestereotipe.Deundeapăruseconştiinţamea?Deundeîşiluaeaforţa?StatuialuiCondillacmăfăceasăvisezlafeldeintenscavestonulcelvechidelaşapteani.Am întrevăzut, cu uimire, cum coordonatele universului încep să se clatine: speculaţiile lui HenriPoincaréprivindrelativitateatimpuluişispaţiului,amăsuriilor,m-audeterminatsămeditezîndelung.Măsimţisememoţionatăparcurgândpaginile încareevoca trecereaomuluiprinuniversulorb:nimicaltcevadecât o fulgerare, dar acel fulger înseamnă totul!Multă vreme am fost urmărită de imagineaacesteivâlvătăiînbeznatotală.M-a atras la filozofie, înaintede toate, faptul că eamergedirect la esenţial.Nu fusesemniciodată

interesată de amănunte; percepeammai degrabă sensul global al lucrurilor decât singularităţile lor şidoream mai mult să înţeleg decât să văd; am vrut, mereu, să ştiu totul; filozofia avea să-miîndeplinească această dorinţă, căci viza realitatea în ansamblu; se instala repede în miezul ei,dezvăluindu-mioordine,omotivaţie,onecesitateînloculunuivârtejdecepţionantdefaptesaudelegiempirice.Ştiinţa,literaturaşitoatecelelaltedisciplinemi-aupărutafirudelesăracealefilozofiei.Totuşi,delaozilaaltanuînvăţammarelucru.Zazaşicuminereuşeamsăscăpămdeplictisealăprin

seriozitatea tenacecucarediscutamtot feluldeprobleme.Amavutodezbatere foarteaprinsădespredragosteanumităplatonicăşicealaltă,căreianuisedădeaunnumespecial.UnadintrecolegeîiplasapeTristanşiIsoldaprintreiubiţiiplatonici,ceeaceafăcut-opeZazasăizbucneascăînhohotederâs:„Tristan şi Isolda platonici! Doamne, nu!“ a spus cu siguranţa cunoscătorului, deconcertând clasa.Abateleatrasconcluziacătrebuiesăfacemcăsătoriideconvenienţă:nutemăriţicuunbăiatpentrucăîistăbinecucravată.L-amiertatpentruaceastăneghiobie.Darnuerammereulafeldeîngăduitoare;cândne interesaun subiect, îl luam îndiscuţie lamodul celmai serios.Aveam respectpentrumultelucruri;credeamcăanumitecuvinte,precumpatrie,datorie,bine,rău,aveaucuadevăratsens;încercamsă-ldefinim;nuurmăreamsădistrugemnimic,neplăceasăgândim!Afostsuficientcasăsespunăcăavem„spirit rebel“.DomnişoaraLejeune,careasista lacursuri,aafirmatcăalunecaserămpeopantăpericuloasă.Lamijloculanului,abatelene-aluadeoparteşine-aimploratsănune„uscăm“,altminterivom ajunge să semănăm cu domnişoarele profesoare; bineînţeles, erau nişte femei respectabile şi cusufletulcurat,darerapreferabilsănulecălcămpeurme.Amfostmişcatădebunăvoinţalui,surprinsădeatitudinealuinonconformistă:i-ampromisfermcănuvoiintraînconfrerie.AceastaîmiinspiraundezgustcareomirapeZaza;înciudafeluluieiironicdeafi,aveaoanumitădozădeafecţiunefaţădeprofesoarelenoastreşioscandalizamafirmândcămăvoidespărţideelefărăurmăderegret.

Viaţameadeşcolăriţăluasfârşitşiurmasăînceapăaltceva:ceanume?CitisemînAnaleoconferinţăcaremăcufundaseînvisare:ofostăelevălaSèvresîşipovesteaamintirile:descriagrădiniîncare,subclardelună,seplimbautinerefrumoaseşiavidedecunoaştere;vocile lorseamestecaucumurmuruljerbelordeapă.DarmamasetemeasămătrimitălaSèvresşi,gândindu-mămaibine,nicieunuvoiamsă stau închisă între nişte ziduri, în afara Parisului, printre femei. Şi atunci, ce hotărâre să iau?Mătemeamdearbitraruloricăreialegeri.Tata,caresufereapentrucă, la50deani,avea înfaţăunviitornesigur, îmidoreasiguranţăînaintedeorice;măîndrumaspreadministraţie,ceeacemi-arfiadusunsalariu fix şi o pensie.Cineva i-a sugerat École desChartres82.Ammers împreună cumama să nesfătuimcuodomnişoarădinculiseleSorbonei.Amparcurscoridoarecupereţiiplinidecărţisprecaresedeschideauuşileunorbirouricaregemeaudefişiere.Cânderamcopilă,visamsătrăiescînacestprafsavant,şiacumaveamimpresiacăpătrundînSfântaSfintelor.Domnişoarane-aprezentatsatisfacţiile,darşigreutăţilevieţiidebibliotecar;amrenunţatdefinitivaflândcătrebuiesăînvăţsanscrita;erudiţianumăatrăgea.Mi-arfiplăcutcuadevăratsăstudiezîncontinuarefilozofia.Citisemîntr-orevistăunarticoldespreofemeie-filozof–domnişoaraZanta:îşiluasedoctoratul;erafotografiatăînfaţabirouluiei,avândpechipoexpresieserioasăşiliniştită;trăiaîmpreunăcuotânărănepoatăpecareoadoptase:reuşisedecisăîmpaceviaţaintelectualăcunevoilesensibilităţiifeminine.Aşfidatoriceca,într-ozi,săsescrieşidespremineastfeldecuvintedelaudă!Peatunci,puteaufinumăratepedegetefemeilecareaveauagregarea83sauundoctoratînfilozofie:doreamsăfiuunadintreacestepioniere.Practic,singuracarierăcaremiseofereaînbazaacestordiplomeeraînînvăţământ:nuaveamnimicîmpotrivă.Tatanus-aopusacesteiintenţii,dararefuzatideeacăaşputeadalecţiiladomiciliulelevilor:aveamsăocupunpost într-un liceu.Decenu?Eraosoluţiecare împăca, înegalămăsură,dorinţameaşiprudenţa lui.Discret, mama le-a informat pe domnişoarele profesoare despre intenţia mea şi pe obrazul lor s-aaşternutoexpresiederefuzglacial. Îşidedicaserăexistenţacombateriivieţii laiceşinufăceauniciodeosebire între o instituţie de stat şi un bordel. Între altele, i-au explicat mamei că filozofia corupesufletele înmod iremediabil: după un an la Sorbona, îmi voi pierde şi credinţa, şi bunelemoravuri.Mamas-aneliniştit.Cum,dupăspuseletatei,olicenţăclasicăofereamaimulteposibilităţiulterioareşi,pedealtăparte,Zazaprimisepermisiuneadea-şicontinuastudiile,amacceptatsăsacrificfilozofiapealtarulliterelor.Mi-ammenţinutînsăhotărâreadeapredaîntr-unliceu.Câtănerecunoştinţă!După11anidegrijădevotată,depredici,depermanentăîndoctrinare,muşcammânacaremăhrănise!Înprivirileprofesoarelormeleamcitit,nepăsătoare,căsuntingrată,nedemnă, trădătoare:mălăsasemînşelatădeSatana.În iulie, am luat examenele dematematici elementare şi de filozofie.Cunoştinţele dobândite de la

abates-audoveditatâtdemodeste, încâtpentruodisertaţiepentrucareelmi-ar fiacordat16puncteabiaamreuşitsăobţin11.Înschimb,amrecuperatlaprobeleştiinţifice.Seara,dupăexamenuloral,tatam-aduslaThéâtredeDix-Heures84,undei-amascultatpeDorin,Colline,Noël-Noëlşim-amdistratdeminune.Eramatât de fericită că scăpasemde şcoalaDésir!Totuşi, dupădouă-trei zile, fiind singurăacasă,amrămasîmpietrităînmijloculanticamerei,cusentimentulcăm-aşfirătăcitpealtăplanetă:fărăfamilie,fărăprietene,nelegatădenimic,fărăsperanţă.Sufletulmeueramortşilumea,pustie:cumaveasăsepoatăumpleunasemeneagol?Mi-afostfrică.Apoitimpulşi-areluatcurgereaobişnuită.

Existaunpunctîncareeducaţiapecareoprimisemîşilăsaseamprenta:înpofidalecturilormele,nuştiamabsolutnimicdespresexualitate.Aveamvreo16anicândomătuşăne-adus,pesorameaşipe

mine,lasalaPleyelsăvedemunfilmdecălătorie.Pentrucătoatescauneleerauocupate,amrămasînpicioare,întrerânduri.Amsimţitcuuimirecumniştemâinimăpipăiauprinpaltonuldelână;amcrezutcăvoiacinevasă-mifurepoşetaşiamstrâns-obinesubbraţ;mâinileaucontinuatsămăfrământe,înmodabsurd.Nuştiamnicicesăfac,nicicesăspun:num-amclintit.Lasfârşitulfilmului,unbărbatcupălăriemarom-aarătat,chicotind,unuiprieten,careaînceputlarândulluisărâdă.Sedistraupeseamamea:dece?Nuînţelegeamnimic.Înaceeaşiperioadă,cineva–nu-mimaiamintesccine–m-atrimissăcumpărcevapentruooperăde

binefacere dintr-o librărie respectabilă de lângă Saint-Sulpice. Un vânzător blond, cu aspect timid,îmbrăcatîntr-unhalatlungşinegru,m-aîntrebatpoliticoscedoresc.S-adusînspatelemagazinuluişimi-afăcutsemnsă-lurmez;m-amapropiat:şi-adescheiathalatul,arătându-micevadeculoareroz;nuampututcitinimicpefaţaluişi,oclipă,amrămasperplexă;apoim-amîntorsşiamplecat.Gestulluibizarm-atulburatmaipuţindecâtdemenţafalsuluiCarolalVI-leapescenadelaOdéon;darmi-alăsatimpresiacă,fărăsăbagdeseamă,sepotpetrecelucruriciudate.Deatunci,aînceputsă-mifieunpicfrică dacămă pomeneam singură lângă un bărbat necunoscut, într-unmagazin sau pe peronul de lametrou.La începutul primului an de filozofie, doamnaMabille a convins-o pemama sămă trimită să iau

lecţiidedans.Odatăpesăptămână,măîntâlneamcuZazaîntr-unsalonîncarefeteşibăieţiîşidădeauosteneala să semişte în ritmulmuzicii, sub îndrumarea unei doamnemai coapte. În acele ocaziimăîmbrăcam într-o rochie din jerseu albastru demătase, făcută cadou de verişoarameaAnnie, care-mivenea ca vai de lume. Mi se interzisese cu desăvârşire să mă fardez. În familie, doar verişoaraMagdeleinetrecusepesteaceastăinterdicţie.Pela16ani,începusesăsearanjezecucochetărie.Tata,mama,mătuşaMarguerite o arătau cu degetul: „Te-ai pudrat,Magdeleine! –Ba nu,mătuşă, poţi fiisigurăcănu“,răspundeaea,puţinpeltic.Eurâdeam,alăturideadulţi:totceeraartificialera„ridicol“.Asaltulerareluatînfiecaredimineaţă:„Numainega,Magdeleine,sevedecăţi-aidatcupudră.“Cândafăcut 18 sau 19 ani, a răspuns exasperată, într-o zi: „În definitiv, de ce nu?“Toţi jubilau: în sfârşit,recunoscuse.Mieînsărăspunsuleimi-adatdegândit.Oricum,viaţanoastrăerafoartediferitădetraiulînmijlocul naturii. În familie se spunea: „Fardul strică tenul.“Dar soramea şi cuminene spuneamdeseori,privindjalnicapieleamătuşilornoastre,căprecauţiilelorfuseserăzadarnice.Totuşinupuneamîndiscuţieacestlucru.Aşacămergeamlacursuldedansprostîmbrăcată,pieptănatăbanal,cuobrajiiasudaţi,cunasulstrălucitor.Nuştiamsămămişcorganizat,nicimăcarsăînotsausămergpebicicletă;măsimţeamlafeldestângacecaatuncicând,pescenă,trebuisesăfacpespaniola.Daraltuleramotivulpentrucaredetestamacele lecţii.Cândpartenerulmăstrângea înbraţe şimă lipeadepieptul lui,măinvada ceva ciudat, ca un fel de ameţeală pornită din stomac, pe care n-o puteam uita uşor. Măîntorceamacasă,unde,năucă,mătrânteamînfotoliuldepielesimţindosfârşealădeneînţelesşiavândchefsăplâng.Ampretextatcevalegatdeînvăţăturăşinum-ammaiduslaşedinţelededans.Zazaeramai în temădecâtmine.„Cândmăgândesccănaivelenoastremameseuită lanoi foarte

liniştite cânddansăm!“mi-a spus la unmoment dat.Le tachina pe sora eiLili şi pe verişoarelemaimari:„Săfimserioşi!Nu-mispuneţicădacăamdansaîntrenoisaucufraţiinoştriarfilafeldeplăcut.“Amcrezutcă făcea legătura întreplăcereadeadansaşicea– foartepuţincunoscutădemine–deaflirta. La vârsta de 12 ani, în ignoranţa mea, presimţisem dorinţa, mângâierile; la 17 ani, teoreticinformată,numaiştiamsărecunoscnicimăcaremoţia.Nu ştiu dacă nu cumva se strecurase şi o doză de rea-credinţă în nevinovăţia mea; oricum, mă

temeamde sexualitate.O singurăpersoană,Titite,mă lăsase să întrezăresc faptul că dragostea fizică

poatefitrăităşifiresc,cubucurie;trupuleiexuberantnuştiaceeruşineaşi,cândvorbeadesprenuntaei, dorinţa care-i strălucea în ochi îi dădea o frumuseţe aparte. Mătuşa Simone insinua că ea şilogodniculei„merseserăpreadeparte“;mamaîiluaapărarea;eusocoteamfărăsensaceastădezbatere:căsătoriţisaunu,îmbrăţişărilecelordoitinerifrumoşinuîmipăreauscandaloase:seiubeau.Daraceastăunicăexperienţănueradeajunscasădărâmetoatetabuurileînălţateînjurulmeu.DelaVilliersnumaicălcasem niciodată pe o plajă, după cum nu mergeam nici la vreun bazin de înot sau la o sală degimnastică, astfel căgoliciuneaerapentrumine totunacu indecenţa; în afarădeasta, înmediulmeulanţulconvenienţelorşiobiceiurilorstrictenueraîntreruptvreodatădeexprimareasincerăauneinevoisau de un gest care să arate o trăire intensă. Ce să caute în viaţa acestor adulţi şlefuiţi realitateaanimalicăainstinctului,aplăcerii?Întimpulanuluimeudefilozofie,MargueritedeThéricourtavenitla domnişoaraLejeune s-o anunţe că urmează să se căsătorească în curând: avea să semărite cu unasociataltatăluiei,bogatşititrat,multmaiînvârstădecâtea,pecareîlcunoşteadincopilărie.Toatălumeaafelicitat-o,iarearadiadeonevinovatăfericire.Cuvântul„căsătorie“afăcutefectivexplozieînminteameaşiamfostmaiuluitădecâtînziuaîncareunadintrecolegelemeleaînceputdeodatăsălatreîn timpulorei.Cumsăsuprapunimagineaaceleidomnişoareserioase, înmănuşate,cusurâsulstudiat,purtândpălărie,cuceaaunuitruptrandafiriuşigingaş,culcatînbraţeleunuibărbat?N-ammerspânăacolo încât s-o dezbrac de tot peMarguerite; dar sub lunga cămaşă de noapte şi şerpuirea pletelordesfăcute,carneaeisedăruia.Aceastăbruscălipsădepudoareerademenţială.Fiesexualitateaînsemnaoscurtăcrizădenebunie,fieMargueritenueradefel tânărafiinţăbinecrescutăpecareguvernantaoînsoţea peste tot; aparenţele erau mincinoase, lumea despre care mi se vorbise era complet falsă.Înclinamcătreaceastăadouaipoteză,darpreafusesempăcălitămultăvreme:iluziarezistatotuşiînfaţadubiului. Adevărata Marguerite purta, obligatoriu, mănuşi şi pălărie. Închipuindu-mi-o pe jumătategoală,subprivirileunuibărbat,simţeamcăsuntluatăpesusdeunsimun85carefăceaprafşipulberetoatenormelemoraleişialebunului-simţ.Lasfârşitulluniiiulieamplecatînvacanţă.Amdescoperitolaturănouăavieţiisexuale:mis-apărut

cănuînsemnanicifericirepurăasimţurilor,nicitulburătoarerătăcire,ciobscenitate.Dupăcemâncasenumaisalatătimpdedoisautreiani,unchiulMauricemuriseînchinurigroaznice

deuncanceralstomacului.MătuşameaşiMagdeleinel-auplânsîndelung.Dar,cânds-auconsolat,laLaGrillère viaţa a început să fiemultmai veselă decât înainte.AcumRobert putea să-şi invite fărăopreliştiprieteniişicolegii.FiiinobililordeţarădinLimousintocmaidescoperiserăautomobilulşiseîntâlneau,peorazăde50dekilometri,casămeargălavânătoaresausădanseze.Înanulacela,Robertcurtaofatăfrumoasă,devreo25deani,careîşipetreceavacanţaîntr-untârgdinvecinătate,cuvăditaintenţiedea-şigăsiunsoţ;YvonnevenealaLaGrillèreaproapezilnic.Etalatoaletebătătoarelaochi,unpărbogatşiunsurâsneclintit,dincauzacăruian-amreuşitniciodatăsă-midauseamadacăesurdăsautâmpită.Într-odupă-amiază,însalonuldeundedispăruserăhuseledepemobilă,întimpcemamaeicântalapian,Yvonne,înrochiedeandaluză,jucându-şievantaiulşidându-şiochiipestecap,aexecutatdansuri spaniole înmijlocul tinerilorcare făcuserăcerc în jurul ei şi rânjeau.Cuocaziaacestei idile,petreceriles-auînmulţitatâtlaLaGrillère,câtşiînîmprejurimi.M-amdistratdintoatăinima.Părinţiinu se amestecau; puteam să râdem şi să ne zbânţuim cât doream. Farandole, hore, jocul „scaunelormuzicale“–dansuldeveniseunjocprintrealtejocurişinumămaistânjenea.Potspunechiarcăunuldintreparteneriimei,careterminamedicina,misepăreafoartedrăguţ.Odatăampetrecutpânăînzoriîntr-unconacdinvecinătate;amfăcutsupădeceapălabucătărie;ne-amduscuautomobilullapoalelemunteluiGargan,pecarene-amsuitcasăvedemrăsăritul;ne-ambăutcafeauaculaptelaunhan;afost

prima mea noapte albă. I-am scris Zazei, povestindu-i cum mă destrăbălam, iar ea a fost un picscandalizatăcăîmiplăceaatâtdemultşicămamatoleratotul.Virtuteameasauasuroriimelenuafostniciodatăînpericol;nisespunea„micuţele“;eracâtsepoatedeclarcă„sex-appealul“nueracalitateanoastrădefrunte.Înacesttimpînsă,discuţiilemusteaudealuziişidesubînţelesuricaremăşocauprinfelul deocheat de exprimare.Magdeleinem-a pus la curent: în timpul acestor distracţii de seară, înboscheţi şi în automobile se petreceau tot felul de lucruri. Fetele aveau grijă să rămână fete. CumYvonnenu-şiluaseprecauţii,prieteniiluiRobert,careprofitaserădeeaperând,s-ausimţitdatorisă-lprevină pe vărul meu şi căsătoria nu a mai avut loc. Celelalte fete cunoşteau regula jocului şi orespectau; însă prudenţa nu le împiedica să se distreze într-un mod foarte plăcut. Sigur că acestedistracţii nu prea erau admisibile: cele mai scrupuloase se duceau a doua zi, cu sufletul la gură, laspovedanie şi aveau apoi sufletul curat. Aş fi vrut mult să înţeleg prin ce mecanism se declanşavoluptatea înurmacontactuluiadouăguri:privindbuzeleunuibăiat saualeunei fetemămiram,caaltădatăînfaţalinieidemetrouucigaşesauauneicărţiinterzise.ExplicaţiileluiMagdeleinecontinuausăfiepreacomplicate:mi-aspuscăplăcereadepindedepreferinţelefiecăruia:prietenaeiNiniîicereapartenerului să-i sărute ori să-i gâdile tălpile. Mă întrebam curioasă, neliniştită, dacă şi trupul meuascundeizvoaretainicedincarevorţâşnicândvaneaşteptateemoţii.Pentrunimicînlumenum-aşfipretatlavreoexperienţă,câtdemodestă,deacestgen.Moravurile

descrise deMagdeleinemă revoltau. Aşa cum o concepeam eu, iubirea nu avea legătură cu trupul;respingeam însă ideea că trupul ar putea să-şi potolească foamea în afara iubirii. Nu eram atât deintransigentăcaAntoineRedier,directoruldelaRevuefrançaise,undelucratata,careschiţaseîntr-unromanportretul înduioşătoraluneifetefoartecuminţi;aceasta îi îngăduiseunuibărbatsăosăruteşi,decâtsă-imărturiseascălogodniculuieioasemeneamârşăvie,preferasesăsedespartădeel.Povesteamis-apărutcomică.Darcândocolegă,fiicădegeneral,mi-apovestit,nufărămelancolie,cădecâteorimergelaopetrecereesărutatădecelpuţinunuldintreparteneriidedans,amdezaprobat-ocăacceptăaşa ceva.A-ţi dărui buzele cuiva care îţi este indiferent îmi părea un comportament jalnic, lipsit debună-cuviinţă, într-un cuvânt, vinovat.Fără îndoială, unuldintremotivele rezerveimele excesive eraaceltipdedezgustamestecatcuteamăpecaremascululîlinspiră,deobicei,fecioarelor;mătemeam,înaintede toate,depropriile simţuri şide toanele lor;măenervastareade răupecareo încercam întimpul lecţiilor de dans pentru că apărea fără voiamea; nu puteam fi de acord cu ideea că printr-osimplăatingere,oapăsare,ostrângereînbraţe,primulvenitmăputeadapestecap.Vavenişiziuacândvoicădeaînbraţeleunuibărbat:aveamsăalegcugrijămomentulşihotărâreameasevajustificaprinforţa iubirii. Peste acest orgoliu raţional, veneaumiturile inventate de educaţiamea.Adorasem aceasfântăazimăneprihănită:sufletulmeu;înmemoriamealatentăexistauimagineahermineipângărite,acrinilorprofanaţi;dacănue transfiguratăde focul iubiriimistuitoare,plăcereamurdăreşte.Pedealtăparte,eramextremistă:voiamtotulsaunimic.Dacăvoiiubivreodată,vafipentrutoatăviaţaşimăvoidărui fără rezerve, cu trupul, inima, mintea şi întreg trecutul meu. Refuzam să ciugulesc emoţii şivoluptăţistrăinedeaceastăcauză.Adevărulestecănuamavutniciodatăocaziasăpunlaîncercaretăriaacestorprincipii,căcin-aapărutniciunseducătorcaresăîncercesălezdruncine.Comportamentulmeueraconformcumoralamediuluiîncaretrăiam;daraveamfaţădeacestafoarte

mari rezerve; consideram că este corect ca bărbaţii să se supună aceloraşi reguli ca femeile.MătuşaGermaines-aplânsfărăocolişuriînfaţapărinţilormeicăJacqueserapreacuminte.Tata,ceimaimulţidintrescriitorişi,unapestealta,opiniagenerală îi încurajaupebăieţisă facă tot feluldenebunii.Lamomentulpotrivit,aveausăiaîncăsătorieotânărădinlumealor;pânăatunci,puteausăsedistrezecu

fete de condiţie inferioară: femei uşoare, cântăreţe de local, ucenice de modiste, croitorese. Unasemenea obicei mă scârbea. Mi se repetase de nenumărate ori: clasele inferioare sunt lipsite demoralitate;comportamentulieşitdincanoanealuneilenjeresesauflorăresemisepăreadecifirescşinumăscandaliza; le simpatizampeaceste tinere fărăaverepecare romancierii le înzestreazăadeseacucelemaiemoţionantecalităţi.Cutoateastea,iubirealoreracondamnatăîncădinprimulmoment:într-ozi, fiedintr-uncapriciu, fiepentrupropriulconfort,amantul lor levapărăsipentruodomnişoarădinlumeabună.Eramdemocratăşiromantică:misepărearevoltătorsă-ifieîngăduitcuivasăsejoacecuunsufletdoarpentrucăestebărbatşiareavere.Pedealtăparte,eramrevoltatăşiînnumelelogodniceineprihănite,cucaremăidentificam.Nuvedeammotivelepentrucaretrebuiasăadmitcăpartenerulmeuaredrepturipecaremienumileacorda.Iubireanoastrănuputeafideneînlocuitşitotalădacăelnusepăstrapentrumineaşacummăpăstrameupentruel.Îndefinitiv,viaţasexualăartrebuisăfie,înmodesenţial, şi deci pentru toată lumea, o chestiune serioasă; altfel,mă vedeam pusă în situaţia de a-mirevizui propria atitudine şi, cum deocamdată nu eram capabilă să mă schimb, aş fi fost totaldezorientată.Aşacămăîncăpăţânamsăpretindaceeaşicastitatepentruambelesexe,înpofidaopinieipublice.

Lasfârşitulluniiseptembrie,ampetrecutosăptămânălaocolegă.ZazamăinvitasedecâtevaorilaLaubardon; greutăţile călătoriei şi vârsta prea fragedă compromiseseră voiajul de fiecare dată.Acumaveam17anişimamaafostdeacordsămăsuieîntr-untrencareaveasămăducădelaParisdirectlaJoigny,undeurmausămăaşteptegazdelemele.Pentruprimaoarăcălătoreamsingură.Îmiridicasempărul, aveam o pălăriuţă de fetru gri, eram mândră de libertatea mea şi uşor neliniştită: în staţii,pândeam călătorii; numi-ar fi plăcut sămă trezesc închisă în compartiment, între patru ochi, cu unnecunoscut.Thérèsemăaşteptapeperon.Erao adolescentă tristă, orfanăde tată, careduceaoviaţăcernită, între mama sa şi o jumătate de duzină de surori mai mari. Cucernică şi sentimentală, îşidecorasecameracuvaluridemuselinăalbăcareaufăcut-opeZazasăzâmbească.Thérèsemăinvidiapentrurelativamealibertateşicredcă,pentruea,erampersonificareaveselieilumii.Îşipetreceavaraîntr-un castelmare de cărămidă, destul de frumos, foarte sumbru, înconjurat de păduriminunate. Înaceşti codri înalţi, lângă colinele acoperite cu vii, am descoperit o toamnă nouă pentrumine: violet,portocaliu,roşu, totulstropitcuauriu.În timpulplimbărilor,discutamdespre începereaanuluişcolar:Thérèse obţinuse permisiunea de a urma, împreună cumine, câteva cursuri de literatură şi de latină.Eramfermhotărâtăsădepuneforturisusţinute.Tateii-arfiplăcutsăurmezînparalellitereleşidreptul,„care poate fi oricând folositor“; dar la Meyrignac trecusem prin Codul civil, a cărui lectură mădescurajase.Înschimb,profesoruldeştiinţem-astimulatsăîncercmatematicilegeneraleşiideeami-asurâs: aveam să pregătesc această diplomă la Institutul catolic. În privinţa literelor se decisese, lainsistenţele domnului Mabille, să urmăm cursurile de la institutul condus, la Neuilly, de doamnaDaniélou; astfel, relaţiile noastre cuSorbona se reduseseră laminimum.Mamapurtase o discuţie cudomnişoara Lambert, principala colaboratoare a doamnei Daniélou; dacă voi continua să studiez cumultă seriozitate, aveam să ajung, fără probleme, la agregare. Am primit o scrisoare de la Zaza:domnişoaraLejeuneîiscrisesemameieicas-oavertizezeasuprateribileiviolenţeaclasicilorgrecişilatini; doamna Mabille îi răspunsese că, în cazul unei imaginaţii tinere, sunt de temut capcanelesentimentalismului, nicidecum ale realismului. Robert Garric, viitorul nostru profesor de literatură,catolicfervent,deospiritualitateneîndoielnică, îispusesedomnuluiMabillecăsepoate luao licenţăfărăaficondamnatlafoculcelveşnic.Astfeltoatedorinţelemiseîmplineau:împărţeamîncontinuare

cuZazaviaţacaremisedeschideaînfaţă.O viaţă nouă; o altă viaţă; erammai emoţionată decât în ajunul intrăriimele în cursul elementar.

Culcată pe frunzele uscate, îmbătându-mi privirea cu pasionalele culori ale viilor, repetam mereucuvintele austere: licenţă, agregare. Toate opreliştile, toate zidurile dispăreau. Înaintam, cu orizontuldeschis,prinadevărullumii.Viitorulnumaieradoarosperanţă:devenisetangibil.Dupăpatrusaucincianidestudiu,voiaveaoviaţăpecaremi-ovoimodelacupropriilemâini.Viaţameavafiopovestefrumoasăcarevadevenirealăpemăsurăcemi-ovoipovesti.

Note53.Ziarfrancezfondatîn1868;în1929afuzionatcuLeFigaro.(N.t.)54.SuplimentsăptămânalalpublicaţieiL’Illustration,cuprinzândromaneşinuveleinedite.(N.t.)55.RomandeCharlesdeVindé.(N.t.)56.RomandeM.-A.Gazeau.(N.t.)57.RomandeMarcelPrévost.(N.t.)58.RomandePierreLouys.(N.t.)59.RomandeGeorgeEliot,caşiAdamBede(v.încontinuare).(N.t.)60.TragediidePierreCorneille.(N.t.)61.ComediedeMolière.(N.t.)62.PiesaluiMolière.(N.t.)63.Scriitorcatolic;aconduspublicaţiaL’Universreligieux.(N.t.)64.Revistădemodăcutipare,apărutăînFranţaîn1904.(N.t.)65.PoemdeVictorHugo.(N.t.)66.Femei din popor care, în timpulRevoluţieiFranceze, asistau tricotând la şedinţeleConvenţiei,

adunărilorpopulareşitribunaluluirevoluţionar.(N.t.)67.Numedat în timpulRevoluţieiFranceze celormai radicali revoluţionari, care erauoamenidin

popor(delafr.sans-culottes).(N.t.)68.LouisMadelin(1871–1956),istoricfrancez.(N.t.)69.G.Lenôtre,pseudonimulluiLouisGrosselin(1855–1935),istoricşidramaturgfrancez.(N.t.)70.FrantzFunk-Brentano(1862–1947),istoricşibibliotecarfrancez.(N.t.)71. Este vorba de o colecţie adresată tinerelor („Collection pour les jeunes filles“), şi denumită

„Choix de mémoires et écrits des femmes françaises au XVIIe, XVIIIe et XIXe siècles par MmeCarette,néeBouvet“.(N.t.)72. Hubert Henry (1846–1898), ofiţer francez de contraspionaj; a falsificat documente care au

contribuitlaînvinovăţirealuiAlfredDreyfus.(N.t.)73.Vezinotele1(p.40)şi2(p.41).(N.t.)74. Marc Sangnier (1873–1950), jurnalist şi om politic francez, nume influent în mişcarea de

„educaţiepopulară“,adeptulunui„catolicismprogresist“.AînfiinţatcotidianulDémocratie,revistaşimişcareaLeSillon(v.maijosîntext).(N.t.)75.Sacdebox(engl.);serveşteboxerilorlaantrenament.(N.t.)76.Promenadesarchéologiques.(N.t.)77.RomandeEdmondoDeAmicis.(N.t.)78.Închisorilemele,romanautobiograficdeSilvioPellico.(N.t.)79.Referirelaspecificulfrancezalbacalaureatului,compusdindouăpărţişipresupunânddouăserii

deexamene,desfăşuratelaintervaldeunan.(N.t.)80.Procedeu(laorigineindonezian)deimprimareaţesăturilor.(N.t.)81.RogerdeBully(1806–1866),scriitorfrancez;şi-asemnatcărţileRogerdeBeauvoir.(N.t.)82.Institutîncaresepregătescviitoriarhivarişibibliotecari.(N.t.)83.Agrégation(fr.),concurs(şititluobţinutînurmareuşitei)deadmitereîncorpulprofesorilordin

învăţământulsecundarsausuperior,specificFranţei,Belgieişialtorţărifrancofone.(N.t.)84.Vechiteatrupariziancuspectacoledemusic-hall.(N.t.)85.Vântputernic,caldşiuscat,însoţitdevârtejuridenisip,carebateînSaharaşiîndeşerturiledin

ArabiaşiEgipt.(N.t.)

Parteaatreia

Mi-am început noua existenţă urcând treptele bibliotecii Sainte-Geneviève. Mă aşezam în zonarezervată cititoarelor, în faţa uneimesemari – acoperită, ca şi cele de la şcoalaDésir, cumoleschinnegru– şimăcufundam în lectură:Comediaumană sauMemoriile unui nobil86. În faţamea, sub opălărie garnisită cu păsări, o bătrână domnişoară frunzărea colecţii din Journal officiel87: vorbeasingurăcuvoce scăzută şi râdea.Peatunci, intrarea în salăera liberă; ajungeauaicimulţimaniaci şisemi-vagabonzi;ţineaumonologuri,fredonau,ronţăiaucrutoane;unulseplimbaînlungşi-nlatcuuncoif de hârtie pe cap.Simţeamcă sunt foarte departe de sala de studii a fosteimele şcoli: în sfârşit,intrasemînînvălmăşealaumană.„Amînvins;suntstudentă!“îmispuneamcuinimaplinădebucurie.Purtamorochieecosez,căreiaîicususemsingurătivul,dareranouăşibinecroită;aveamimpresiacăsuntfermecătoareînochiicelorlalţi,căutândîncataloage,mişcându-mădintr-oparteînalta,foindu-mă.ÎnacelanaveamînprogramăLucreţiu,Iuvenal,Heptameronul,Diderot.Dacăaşfirămaslanivelul

denaivitatedoritdepărinţiimei,acumşocular fi fost foarteputernic, lucrudecareşi-audatseama.Într-odupă-amiază,pecânderamsingurăînbirou,mamas-aaşezatînfaţamea.Dupăîndelungiezitări,mi-aspus, înroşindu-se:„Ar trebui săaflinişte lucruri.“M-amînroşit la rândulmeu:„Leştiu“, i-amreplicat spontan. Nu a avut curiozitatea să-mi afle sursele de informare; spre uşurarea amândurora,discuţia a luat sfârşit în acest punct. După câteva zile, m-a chemat la ea în cameră şi m-a întrebat,părânddestuldestânjenită,„laceatitudinereligioasăajunsesem“.Inimaaînceputsă-mibatăcuputere:„Eibine,decevavremenumaicred“,i-amrăspuns.Mameiis-adescompusfaţa:„Biatameafetiţă!“areplicat. A închis uşa pentru ca sora mea să nu audă restul discuţiei noastre. Cu voce rugătoare, aînceputsăconturezeodemonstraţieaexistenţeiluiDumnezeu,apoiaschiţatungestdeneputinţăşiatăcut, cu ochii în lacrimi. Îmi părea rău că am supărat-o; dar mă simţeam foarte uşurată: în sfârşitputeamsătrăiescfărăsămămaiascund.Într-oseară,coborânddinautobuzulS,amvăzutautomobilulluiJacquesînfaţacasei:decâtevaluni

aveaomaşinuţă.Amurcattrepteledouăcâtedouă.Jacquesveneaînvizitămairarcaaltădată.Părinţiimeinueraudeacordcupreferinţeleluiliterare,iarluinu-iplăceauironiilelor.Tataconsideracăidoliitinereţii sale deţin monopolul talentului; în opinia lui, doar snobismul explica succesul de care sebucurauautoriistrăinişiceimoderni.ConsideracăAlphonseDaudet îiestenetsuperior luiDickens;dacă i se vorbea despre romancierii ruşi, ridica din umeri. Într-o seară, un elev la Conservator carerepetacutataopiesădeM.Jeannot,LeRetouràlaterre,adeclaratimpetuos:„Trebuiesăneînclinămpână lapământ în faţa lui Ibsen!“Tata a râs înhohote: „Eibine, eunumă înclindeloc!“ a replicat.Engleze, slave saunordice, toateoperele aparţinândunor autori din afaragraniţelorFranţei îi păreauplictisitoare,confuzeşipuerile.Începriveştescriitoriişipictoriideavangardă,consideracăspeculeazăprostia omenească.Tata aprecia jocul plin de naturaleţe al unor tineri actori:GabyMorlay, Fresnay,Blanchar,CharlesBoyer.DarconsideranătângeîncercărileinovatoarealeluiCopeau,Dullin,Jouvetşinu-iputeasuferipeveneticiidePitoëff88.Consideracătoţiceicarenu-iîmpărtăşescpărerilenusuntfranceziînadevăratulsensalcuvântului.IatădeceJacquesîncercasăevitediscuţiilepeacesteteme:volubil, fermecător,glumeacu tata, îi făceamameicurte înglumăşiaveagrijăsănuzicănimic. Îmipărearău,întrucât,cândnuseferea,spunealucruricaremăpuneaupegânduri,îmistârneauinteresul;din punctul meu de vedere, nu-şi dădea deloc ifose; ştia mult mai multe decât mine despre lume,

oameni,pictură,literatură:aşfivrutsă-miîmpărtăşeascăexperienţalui.Cadeobicei,şiînsearaaceeam-a tratat ca pe o verişoarămaimică; dar vocea şi surâsul îi erau atât de calde, încâtm-am simţitfericităpurşisimplupentrucăl-amrevăzut.Stândcucapulpepernă,mis-auumplutochiidelacrimi.„Plâng,deciiubesc“,mi-amspusvisătoare.Aveam17ani:vârstapotrivităpentruiubire.M-amgânditcesăfaccasăcrescînochiiluiJacques.ÎlcunoşteapeRobertGarric,careţineacursul

deliteraturăfrancezălaInstitutulSainte-Marie.Garricfondaseşiconduceaomişcare,Echipelesociale,care îşi propunea să răspândească în păturile populare cultura: Jacques eramembru alEchipelor şi-ladmirapeGarric.Dacăreuşeamsămăfacremarcatădenoulmeuprofesor,dacăelîmilăudacalităţileînfaţaluiJacques,poatecăacestan-osămămaiconsidereoşcolăriţăoarecare.Garricaveapuţinpeste30deani;blond,puţinchel,vorbeacuovocevie,cuunvagaccentdinAuvergne.MăuluiseexpunereasadespreRonsard.Mi-ampregătitcumaregrijăprimadisertaţie,darfelicităriaprimitdoarocălugăriţădominicanăcarevenealacursuriîmbrăcatăcivil;Zazaşicuminereuşiserămcugreusănedetaşămderestcucele11puncteacordatecuindulgenţă.NivelulintelectualdelaSainte-MarieeracumultpesteceldelaşcoalaDésir.DomnişoaraLambert,

careconduceacursulsuperior,îmiinspirarespect.Deţineaoagregaredefilozofieşiaveaînjurde35deani;bretonulnegruîiaspreachipulpecarestrăluceauochiialbaştricuprivirepătrunzătoare.Începusemsă studiez limba greacă şi mi-am dat seama că la latină nu ştiammare lucru: profesorii mei nu-midădeaunicioatenţie.Câtdesprenoilemelecolege,numi-aupărutmainostimedecâtcelelalte.Eraugăzduiteşiinstruitegratis,revenindu-leînsăobligaţiacaîncursulsecundarsăsupraveghezeoreleşisăasiguredisciplina.Celemaimulteeraufetebătrâneşisegândeau,cuamărăciune,cănusevormăritaniciodată;singuraposibilitatedea-şiasigurauntraidecenterasă treacăexamenele:erauobsedatedeaceastăgrijă.În noiembrie am început cursul de matematici generale la Institutul catolic; fetele se aşezau pe

rândurile din faţă, băieţii, pe ultimele; toţi aveau, după părerea mea, aceeaşi expresie mărginită. LaSorbona,cursuriledeliteraturămăplictiseau;profesoriinufăceaualtcevadecâtsărepetealeneceeacescriseserăcândvaîntezelededoctorat;FortunatStrowskinepovestapieseledeteatrupecarelevăzuseîn timpul săptămânii: nu m-a distrat multă vreme verva lui obosită. Drept consolare, observamstudentele şi studenţii aşezaţi în jurulmeu înbăncileamfiteatrelor:unii îmi stârneaucuriozitatea,măatrăgeau;lasfârşitulorelormis-aîntâmplatdeseorisăurmărescîndelungcuprivireacâteonecunoscutăcareîmiatrăseseatenţiaprineleganţasaugraţiaei:cuiseduceasă-idăruiascăsurâsulpictatpebuze?Mereulaunpasdistanţădeacesteexistenţestrăinemie,regăseambucurialăuntricăşinedefinităpecareo încercam, copilă fiind, pebalconul dinBulevardulRaspail.Numai cănu îndrăzneam săvobesc cunimenişinimeninu-mivorbea.Bunicuţulamuritlasfârşitultoamnei,dupăoagoniecarepăreasănusemaisfârşească;mamaşi-a

pus vălul de doliu şi mi-a dat la vopsit în negru hainele. Acest trist semn distinctiv mă urâţea, măîndepărtadelumeşimăsortea,aveamimpresia,pentrutotdeaunauneisobrietăţicareîncepusesădevinăapăsătoare. Pe Bulevardul Saint-Michel se plimbau, râzând, grupuri de băieţi şi fete; mergeau lacafenea,lateatru,lacinematograf.Eu,dupăcetoatăziuacitisemtezeşitradusesemdinCatullus,seararezolvamproblemedematematică.Părinţiimeirenunţaserălatradiţieşinumăorientaucătrecăsătorie,cicătrecarieră:însămăţineaudinscurtîncontinuare,zişinoapte;nicigândsămălasesăiesfărăeisausămăscuteascădecorvezilefamiliale.Cuunanînainte,distracţiameaprincipalăfusesesămăîntâlnesccuprieteneleşisăstămdevorbă;

acum,cuexcepţiaZazei,toatemăplictiseaudemoarte.Amparticipatdetreisaudepatruorilacercul

de studiu în cadrul căruia se întâlneau sub patronajul abatelui Trécourt, dar jalnica neghiobie adiscuţiilorm-apuspefugă.Colegelemelenuseschimbaserăpreamultşinicieu,dealtfel;darîntrecutaveamopreocuparecomună:învăţătura;acumvieţilenoastremergeauîndirecţiidiferite;eucontinuamsă merg înainte şi să mă dezvolt, în timp ce ele, pregătindu-se să intre în rolul de fete de măritat,începuserăsăseprostească.Viitorulmeuşiviitorullorerautotaldiferite,ceeacenedespărţeaîncădepeacum.Am fost nevoită să recunosc faţă de mine însămi: anul acela nu-mi dăruise ceea ce sperasem.

Dezrădăcinată, ruptă de trecutul meu, cam debusolată, nu reuşisem să decopăr un nou orizont. Măîmpăcasem cu ideea de a trăi în colivie, ştiind că fiecare zimă apropie demomentul în care se vadeschideouşă;iatăcătrecusemdincolodeea,şitotuşieramîntemniţată.Cedecepţie!Numaiaveamcareperniciosperanţăbineconturată:temniţaaceastanuaveagratiişinu-iputeamgăsiieşirea.Poatecăexista: dar unde? şi când voi ajunge la ea? În fiecare seară duceam gunoiul; în timp ce aruncam întomberoncojidelacurăţatullegumelor,scrum,ziarevechi,consultam,capeunoracol,peticulpătratdecer de deasupra luminatorului; mă opream în faţa intrării în imobil; vitrinele străluceau, maşinilelunecau pe stradă, trecătorii treceau; afară, noaptea trăia. Urcam scara, ţinând în mână, cu scârbă,mânerulpuţinunsurosallăziidegunoi.Cândpărinţiinoştrimergeausăiacinaînoraş,euşisorameanegrăbeamsăieşim;hoinăreamfărăţel,încercândsăsurprindemunecou,oimagineamarilorpetreceridelacareeramexcluse.Îmisuportamcaptivitateacuatâtmaigreucucâtnu-mimaiplăceadelocacasă.Mamaserugapentru

sufletulmeucuochii ridicaţi la cer, gemânddedurere că rătăcisemdrumulpepământ: comunicareadintrenoieratăiată.Celpuţinîncazuleicunoşteampriciniledisperării.Multmaimultmăuimeauşimăiritaureticenţeletatei.Firescarfifostsăfieinteresatdeeforturile,deprogreselemele,să-mivorbeascăprieteneştedespreautoriipecare-istudiam;darelmătratacuindiferenţăşichiarcuunfeldeostilitate.VerişoarameaJeannenuerafoarteînclinatăcătrestudiu,dareraveşniczâmbitoareşifoartepoliticoasă;tata le spunea tuturor că fratele lui are o fiică fermecătoare şi ofta. Îmi era ciudă. Ignoram în acelmomentneînţelegereacarenedespărţeaşicareaveasăapesegreuasupratinereţiimele.

Înmediulmeu era pe atunci de-a dreptul nepotrivit ca o fată să facă studii superioare; să aibă omeserieînsemnadecăderea.Evident,tataeraunantifeministconvins;cumammaispus,sedesfătacuromaneleluiColetteYver;consideracăloculfemeiiesteînsânulfamilieişiînsaloane.Desigur,admirastilulluiColette,feluljucăuşdeafialluiSimone,daraşacumpreţuiafrumuseţeamarilorcurtezane:dela distanţă; nu le-ar fi primit sub acoperişul lui. Înainte de război, viitorul era promiţător pentru el;estimacăvafaceocarierăprosperă,speculaţiifinanciareprofitabile,şicănevacăsători,pesorameaşipemine,înlumeabună.Socoteacăuneifemei,pentruafideexcepţie,nu-isuntsuficientefrumuseţeaşi eleganţa: ea trebuie să poată purta discuţii interesante, să citească,motiv pentru care l-au bucuratsucceselemeleşcolaredinprimeleclase.Fizic,păreampromiţătoare;dacă,înplus,eraminteligentăşicultivată,aveamsăstrălucescînînaltasocietate.Dardacăeraadevăratcătatăluimeuîiplăceaufemeilespirituale,eralafeldeadevăratcănuagreadefelpedantele.Cândspunea:„Fetiţelemele,voinuvăveţimărita,vatrebuisămunciţi“,glasulluieraplindetristeţe.Credeamcănedeplângeasoarta;nicivorbă,înacelviitor încareurmasămuncimdescifrapropria-idecădere;cârtea împotrivadestinuluinedreptcareîlcondamnasăaibăniştefiicedeclasate.Cedase în faţa necesităţii. Războiul trecuse, dar îl ruinase, spulberându-i visurile, miturile,

justificările,speranţele.Măînşelasemcrezândcăseresemnase:s-arevoltatmereuîmpotrivanoiisale

condiţii.Lucrurilepecareleapreciacelmaimulteraueducaţiarafinatăşimanierelefrumoase;şitotuşi,dacăseîntâmplasăfimîmpreunăîntr-unrestaurant,într-unmetrou,într-untren,măsimţeamstânjenitădeieşirileluizgomotoase,degesticulaţiasaviolentă,dejignitoareanepăsarefaţădeceidinjur;learătaprin acest exhibiţionism agresiv că nu aparţinea tagmei lor. În vremea când călătorea la clasa întâi,dovedea că este de familie bună tocmai prin rafinamentul politeţii sale; la clasa a treia, încerca sădemonstreze acelaşi lucru încălcând orice regulă a civilităţii.Aproape peste tot se purta excentric şiprovocator,voindsădeadeînţelescăloculsăunueraacolo.Întranşee,folosise,fireşte,acelaşilimbajcu camarazii săi; ne povestise, amuzându-se, că unul dintre ei spusese: „Când Beauvoir zice rahat,cuvântulcapătăunizdedistincţie.“Casăaratecăeopersoanădistinsă,tataaînceputsăspună„rahat“dince încemaides.Acumse întâlneadoarcu indivizipecare îicatalogadrept„ordinari“, se lua laîntrecere cu ei – depăşindu-i – în vulgarităţi; nemaifiind acceptat de cei pe care-i socotea egalii săi,resimţea o amară satisfacţie când era contestat de cei inferiori lui. Îşi regăsea însă toată eleganţamondenăînrareleocaziiîncaremergeamlateatruşiprietenulsăudelaOdéonîlprezentauneiactriţecunoscute.Înrest,păreasă-şideaatâtaostenealăsăparătrivial,încâtdoarelîşimaiputeaînchipuicănuesteaşaînrealitate.Acasă, se plângeamereude asprimeavremurilor; avea izbucnirimânioaseori de câte orimama îi

cerea bani pentru gospodărie; se plângea permanent de sacrificiile pe care trebuie să le facă pentrufiicele sale; aveam impresia că profităm cu neruşinare de generozitatea lui.Motivul pentru care îmireproşaselipsadefarmeclavârstaingratăeracăaveadejapicăpemine.Erammaimultdecâtopovarăpentruel: aveamsădevin întruchiparea ratării sale.Fiiceleprietenilor săi, ale fratelui său, ale suroriisaleaveausăfienişteadevăratedoamne:eu,nicidecum.Bineînţeles,cândamtrecutcubineexameneledebacalaureat,succesulmeul-abucurat;îlflataşiîlscuteadegriji:aveamsă-micâştigexistenţafărăprobleme.Înacelmomentnuamînţelescăînmulţumirealuiseamestecaomaredozădeamărăciune.„CepăcatcăSimonenus-anăscutbăiat!ArfimerslaPolitehnică!“Îiauzisemdeseoripepărinţiimei

manifestându-şi cu obidă acest regret. După părerea lor, un absolvent de Politehnică era o persoanăimportantă.Darsexulmeuleinterziceaasemeneaambiţii,aşacătataîmiprevedea,prudent,unviitorînadministraţie: cu toate acestea, funcţionarii – aceşti bugetovori – îl revoltau şi îmi spunea,resentimentar: „Celpuţin tuvei aveaopensie!“Pentruel, faptul căvoiamsădevinprofesoarăeraocircumstanţăagravantă;practicmăîncurajasăurmezaceacarieră,dar înadânculsufletuluinueradeacord.LaColegiulStanislasfusesecolegcuunmarespecialistînBalzac,MarcelBouteron,desprecarevorbea compătimitor: considera demn de milă să-ţi iroseşti viaţa în prăfuite cercetări de erudiţie.Profesorilor le reproşa ceva mult mai grav; făceau parte din primejdioasa categorie a celor care îlsusţinuseră peDreyfus: intelectualii.Ameţiţi de ceea ce aflau din cărţi, sprijinindu-se cumândrie peprincipiişipeorgolioasenăzuinţelauniversalitate,eisacrificaurealităţileconcrete–ţară,neam,clasăsocială, familie, patrie – pe altarul unor trăsnăi din cauza cărora erau pe cale să piară Franţa şicivilizaţia: drepturile omului, pacifismul, internaţionalismul, socialismul. Nu cumva, împărtăşindu-lecondiţia, aveam să le îmbrăţişez şi opiniile? Tata avea spiritul pătrunzător: i-am devenit imediatsuspectă.Ulterior, aveam sămămir că, în loc s-o îndrume pe soramea pe acelaşi drumprudent cumine,apreferatpentruea riscurileuneicariereartistice:n-apututsă-şiarunceambele fiice în tabăraduşmană.Dacămâineaveamsă-mitrădezclasasocială,încădepeacumîmităgăduiamsexul:tatanuseîmpăca

nici cu acest lucru, căci avea un cult pentru ceea ce înseamnă o fată, una autentică. Idealul său eraîntruchipatdeverişoarameaJeanne:eaîncămaicredeacăpecopiiîiaducebarza.Tatasestrăduisesă

mămenţină neştiutoare; cândva afirmase că nici la 18 ani nu-mi va da voie să citescPovestirile luiFrançois Coppée; acum îmi dădea voie să citesc orice; pe de altă parte, considera că nu este marediferenţăîntreofatăinformatăşiBăietana89portretizatădeVictorMargueritteîntr-ocarteabjectă.Celpuţindacămi-aşfidatostenealasăsalvezaparenţele!S-arfiobişnuitcugândulcăareofatăieşitădincomundacă ea ar fi evitat, cumare grijă, să-şi arate bizareria, ceea ce eu nu reuşeam.Trecusemdevârstaingrată,măpriveamdinnouînoglindăcubunăvoinţă;cutoateacestea,însocietatenueramluatăîn seamă. Prietenele mele – şi bineînţeles Zaza – intrau cu uşurinţă în roluri mondene; se făceauremarcate în zilele de primire ale mamelor, serveau ceaiul, surâdeau, spuneau nimicuri amabile; euzâmbeam forţat, nu ştiam să împrăştii în jur farmec şi vorbededuh, nicimăcar nu făceamconcesii.Părinţii îmi dădeaudrept exemplu alte fete „remarcabil de inteligente“ şi care, în plus, eraumândriasaloanelor.Ştiindcăsituaţialoreratotaldiferitădeamea,măenervam:elestudiaudinpurăplăcere,întimpceeutrebuiasăamoprofesie.Înanulacelamăpregăteamsă-miiaudiplomeledeliteratură,latinăşi matematici generale şi învăţam limba greacă: eu îmi stabilisem programul; îmi plăcea tot ce eradificil;dar,tocmaicasăfacunasemeneaefortdebunăvoie,eraesenţialcastudiulsănufiedoarcevacolateral,ci însăşiviaţamea:lucruriledesprecaresediscutaînjurnumăinteresau.Nuaveampărerisubversive;defapt,nuaveamniciunfeldepăreredesprenimic;toatăziuaîncercamsămădeprindsăjudec, să înţeleg, să critic, îmi puneam întrebări, căutam exact adevărul: acest scrupul mă făceaincapabilăsăportdiscuţiimondene.Înconcluzie,exceptândmomenteleîncarereuşeamlaexamene,nu-mionoramtatăl;dinacestmotiv

acordaelatâtaatenţielicenţelormeleşimăîncurajasăamcâtmaimulte.Insistenţeleluimăfăcuserăsăcredcăemândrucăareo fiicădeşteaptăşihotărâtă;erapedos:doarnişte reuşitecu totul ieşitedincomunîiputeauatenuajenapecareoresimţea.Dacăreuşeamsăiautreilicenţeodată,mătransformamîntr-unfeldeInaudi90,unfenomenneîncadrabilînnormeleobişnuite;destinulmeun-armaifireflectatdecădereafamilială,cis-arfiexplicatprinbizarafatalitateauneiînzestrări.Desigur, pe atunci nu realizam contradicţia care îl sfâşia interior pe tata: însă aveam s-o realizez

repedepeceaaproprieimelesituaţii.Măconformamîntrutotuldeciziilorlui:iarelpăreasupăratdinaceastăcauză;elmădestinasestudiuluişitotelîmireproşacăstautottimpulcunasulîncărţi.Cinel-arfivăzutmereubosumflatarfipututcredecăpornisempeaceacaleîmpotrivavoinţeilui,când,defapt,eloalesesepentrumine.Măîntrebamprincemăfăceamvinovată;număsimţeambineînpropria-mipieleşiinimaîmieraplinădeciudă.

MomentulcelmaiplăcutalsăptămâniierapentruminecursulluiGarric.Îladmiramdinceîncemaimult.LaSainte-Mariesespuneacăarfipututfaceostrălucităcarierăuniversitară,darnuaveaambiţiipersonale; neglija terminarea tezei de doctorat în favoareamuncii cuEchipele sale; trăia ca un ascetîntr-un imobil obişnuit din Belleville. Susţinea destul de des conferinţe de propagandă şi, prinintermediulluiJacques,amreuşitsăasistîmpreunăcumamalaunadintreele.Jacquesne-acondusînniştesaloanesomptuoase,undefuseserăaranjatecâtevarânduridescauneroşiicuspătareaurite;ne-ainstalat,apoiaplecatsădeamânacudiversepersoane;păreacăîiştiepetoţi:câtdemultîlinvidiam!Eracald,măsufocamînveşmintelemelededoliu,şinucunoşteampenimeni.AapărutGarric:amuitatdetoateşidemineînsămi;autoritateadinvoceasam-acucerit.Ne-apovestitcăla20deani,întranşee,adescoperitfericireaaceleicamaraderiicareanuleazăbarierelesociale;nuputeaacceptasăfieprivatdeea după reîntoarcerea la studiu, în urma armistiţiului; resimţea ca pe omutilare segregarea din viaţacivilă care-i separă pe tinerii burghezi de tinerii muncitori; considera că toată lumea are dreptul la

cultură. Era convins de adevărul afirmaţiei lui Lyautey, cuprinsă într-unul dintre discursurile salemarocane:dincolodetotceeace-ideosebeşte,oameniiautotdeaunaunnumitorcomun.Porninddeaici,sedecisesesăcreezeîntrestudenţişioameniidinpopororelaţiereciprocăînurmacăreiaprimiisăfiesmulşidinegoistalorizolare, iarceilalţi,dinignoranţă.Ajungândsăsecunoascăşisăseiubească,şiunii,şiceilalţiarcontribuilaînţelegereadintreclaselesociale.Căciesteimposibil–spuneaGarric,înaplauzelepublicului–caprogresulsocialsăfierodulunei luptealcăreifermentesteura:elsepoateînfăptuidoarbazându-sepeprietenie.Convinsesecâţivacolegisăisealăture,iaraceştial-auajutatsăorganizeze,laReuilly,unprimcentrucultural.Obţinuserăsprijin,fonduri,iarmişcarealuaseamploare:întoatăFranţa,aveaaproximativ10000deadepţi,băieţişifete,şi1200decadredidactice.Garricerauncatolicconvins,darnupropuneasăfieurmatăocalereligioasă;printrecolaboratoriisăisenumărauşinecredincioşi;socoteacădatoriaoamenilorestesăseajutereciprocînplanuman.Înîncheiere,cuunglas care vibra de emoţie, a spus că poporul e bun dacă e tratat bine; refuzând să-i întindă mâna,burgheziaarcomiteogravăgreşeală,alecăreiconsecinţelevaresimţimaitârziu.Îi sorbeam cuvintele; nu alterau armonia universului meu, nu trezeau în mine ecoul vreunei

contestări,şi totuşiauzulmeupercepeaunsunetcutotulnou.Desigur, înjurulmeusesusţineaideeadevotamentului, dar limitat la cercul familial; dincolo de acesta, celălalt nu mai era aproapele. Seconsideracămuncitoriiînspecialaparţinuneicategoriilafeldepericuloaseşidestrăinecanemţălăiişibolşevicii. Garric înlăturase aceste frontiere; pe pământ exista doar o imensă comunitate, ai căreimembriîmieraufraţi.Desfiinţareagraniţelorşideosebirilor,ieşireadinlimiteleclaseimelesociale,dinceeaceeramconstrânsăsăfiu:acestcuvântdeordinem-aentuziasmat.Nuvedeamaltmodmaieficacede a fi de folos omenirii decât dăruindu-i cunoştinţe, frumuseţe.Mi-am făgăduit mie însămi să măînscriuînEchipe.Dar,maipresusdeorice,priveamcuuimităadmiraţieexemplulpecaremi-ldădeaGarric. În sfârşit, întâlneam un om care, în loc să se supună destinului, îşi construise propria viaţă;înzestratăcuun ţel, cuunsens,existenţa sa întruchipao idee,devenindastfelominunatănecesitate.Chipulacestamodestşifărănimicspecial,doarcuunzâmbetcaretransmiteaenergie,eraalunuierou,alunuisupraom.M-amîntorsacasăexaltată;îmiscoteampaltonulşipălăriadedoliucând,deodată,amîncremenit;cu

ochiiţintăpemochetauzatăpânălaurzeală,amauzitovocelăuntricărostindferm:„Viaţameatrebuiesăfoloseascălaceva!Totultrebuiesăfiedefolosînviaţamea!“Măîmpietriseunadevărevident:măaşteptauîndatoriricolosaldeimportante,carepretindeauototalădăruire;oricerisipăînsemnatrădareamisiuniişirănireaumanităţii.„Totulvafidefolos“,mi-amspus,cugâtuluscat;eraunjurământsolemnşi-l rostisemcumareemoţie,caşicumîmiangaja irevocabil întregulviitor luândcamartoricerulşipământul.Nu mi-a plăcut niciodată să pierd timpul. Cu toate acestea, îmi făceam reproşuri că trăisem la

întâmplare; de atunci, am exploatat la maximum fiecare clipă. Am început să dorm mai puţin; îmifăceam toaleta demântuială; nici gând sămămai uit în oglindă: abia demă spălampe dinţi; nu-miîngrijeam niciodată unghiile. Am luat hotărârea să renunţ la orice lectură care nu era serioasă, ladiscuţiileinutile,laoricedistracţie;dacănus-arfiopusmama,aşfirenunţatşilapartideledetenisdesâmbătă dimineaţa.Veneam lamasă cu o carte înmână; învăţamverbe greceşti, încercam să găsescsoluţiauneiprobleme.Tataseenerva,eunurenunţamşi,până laurmă, îmidădeapace,dezgustatdesituaţie.Cândmamaîşiprimeaprieteneleînvizită,refuzamsămergînsalon;uneoriseenervaşieuîifăceampeplac,darstăteamaşezatăpeomarginedescaun,cudinţiistrânşi,cuoexpresiefuribundă,astfelcămătrimitearapidsă-mivăddetreabă.Atâtfamilia,câtşiapropiaţiimeierauuimiţideţinuta

meaneglijentă,demuţeniaşidelipsameadepoliteţe;înscurttimp,toţiauînceputsămăconsidereunfeldemonstru.Desigur, atitudinea mea era în mare parte resentimentară; nu eram pe gustul părinţilor mei: am

devenitatuncide-adreptulnesuferită.Mamamăîmbrăcaprost,iartatamăcertacăsuntprostîmbrăcată:m-am transformat într-o persoană total neîngrijită. Nu făceau nici un efort să mă înţeleagă: m-amtransformat într-o persoană tăcută şimaniacă, devenind absolut de neînţeles. Totodată,mă opuneamplictisului. Nu eram în stare să mă resemnez; împingând la paroxism viaţa austeră care-mi fusesehărăzită,amtransformat-oînvocaţie;amconvertitprivaţiuneadeplăceriînasceză;înlocsămătârăscdelaozilaalta,într-oplictisitoareuniformitate,mi-oluasemmieînsămiînainte,mută,cuprivireafixă,îndreptându-mă către o ţintă ascunsă. Munceam peste puteri, iar oboseala îmi dădea impresia deîmplinire. Excesele mele aveau însă şi un rost pozitiv. De mult îmi făgăduisem să scap de teribilabanalitate cotidiană: exemplul luiGarricmi-a transformat speranţa în voinţă.Nu ammai vrut să amrăbdare;ampăşitneîntârziatpecaleaeroismului.DefiecaredatăcândîlvedeampeGarric,îmireînnoiampromisiuneafăcutămieînsămi.Aşezatăîntre

Thérèse şi Zaza, aşteptam, cu gura uscată, clipa când avea să apară. Eram uimită de indiferenţacolegelormele;credeamcăarfitrebuitsăseaudăbătăileinimilortuturor.Zazanu-lapreciapeGarricnecondiţionat; o enerva că întârzia mereu. Într-o zi a scris pe tablă: „Punctualitatea este politeţearegilor.“Garricseaşezapiciorpestepiciorşi,pesubmasă,isevedeaujartierelemov:Zazaîlcriticapentruaceastăneglijenţă.Nuînţelegeamcumsepoateocupadeasemeneafleacuri;dar,pedealtăparte,măbucuram:mi-arfifostgreusăsuportcaaltăfatăsăsoarbă,cuaceeaşidevoţiune,cuvinteleşisurâsulerouluimeu.Aşfidoritsăştiutotuldespreel.Eraminiţiatădincopilărieîntehnicilemeditaţiei;le-amreluat, încercând să-mi înfăţişez, pornind de la o expresie care îi aparţinea, priveliştea sa lăuntrică;dispuneamînsădepreapuţineelemente:cursurileşitexteleluicritice,scrisecamîngrabă,pecarelepublicaînLaRevuedesJeunes;înrest,erampreaneştiutoarepentruadescoperivreunindiciu.ExistaunscriitorpecareGarricîlcitacuplăcere:Péguy,cineeraoare?ŞicineeraacelGidealcăruinumeîlrostise furişat, într-odupă-amiază,parcă justificându-şi cutezanţaprintr-un surâs?Dupăcurs, intra înbirouldomnişoareiLambert:desprecediscutau?VoiajungevreodatădemnădeavorbicuGarricdelaegallaegal?Odatăsaudedouăorim-amlăsatpradăvisării.„Fetelecatine,Hellé,suntnăscutepentruafisoţiideeroi.“TraversamPiaţaSaint-Sulpicecând,însearajilavă,amfostfulgeratădeaceastăvecheprofeţie.Să-mififăcutMarcelleTinayrehoroscopul?Hellé,eroinaei,dupăcefuseseimpresionatădeuntânărpoetnonşalantşibogat,s-alăsatcuceritădevirtuţileunuiapostolcusufletmareşimultmaiînvârstă decât ea. Pentru mine, acum, farmecul lui Jacques era eclipsat de calităţile lui Garric: îmiîntâlnisemoaredestinul?Priveamcusfiiciunecătreoastfeldeconcluzie.Garriccăsătorit:şocant.Totce doream era să exist puţin pentru el. M-am străduit şi mai tare să-i câştig stima şi am reuşit. OdisertaţiedespreRonsard,comentariulSonetuluipentruHélène,olecţiedespred’Alembertmi-auaduslaudeîmbătătoare.Amajunsprimadinclasă,urmatădeZaza,iarGarricne-asfătuitsăneprezentămlaexamenuldelicenţăînliteraturăchiarînsesiuneadinmartie.Fărăa-ipricepecolosalaintensitate,ZazaconsideracăadmiraţiameapentruGarriceraexcesivă;ea

munceaserios, ieşea înoraşuneori şiacorda familieimult timp;nupărăsisevechiul făgaş;nu fuseseatinsădechemareacăreiaeu îi răspundeamvibrândcutoatăfiinţamea;m-amîndepărtatpuţindeea.DupăvacanţadeCrăciun,pecareopetrecuse înŢaraBascilor,căzuse într-ociudatăapatie.Asista lacursuricuprivireapierdută,numairâdeaşivorbearareori; interesulpecare-lacordamvieţiimelenuaveaecouînea,căcipropria-iviaţăîieraindiferentă.Într-ozi,mi-amărturisit:„Aşvreasăadormşisă

numămai trezescvreodată.“Nu amdat importanţă cuvintelor ei.Zaza trecusedeseori prin crize depesimism;peaceastaampus-opeseamafriciifaţădeviitor.Acestandestudiierapentrueaosimplăamânare;destinuldecaresetemeaeradinceîncemaiaproapeşi,probabil,simţeacăn-arenicicurajulde a-l înfrunta, nici puterea resemnării: de aceea îşi dorea somnul lipsit de griji.După părereamea,merita să fie mustrată pentru acest defetism: în sinea mea, consideram că poartă în el germeneleabdicării. La rândul ei, Zaza considera optimismulmeu dovada faptului cămă adaptam uşor ordiniiprestabilite.Deşieramamândouăruptedelume–Zazaprindisperare,eu,printr-unoptimismnebunesc–,singurătăţilenoastrenuneapropiau;dimpotrivă,nuaveamîncredereunaîncealaltăşităcereadintrenoicreştea.Înacelan,sorameaerafericită;sepregăteasăstrăluceascălabacalaureat;erasimpatizatădetoţila

şcoalaDésir;aveaoprietenănouăpecareoiubea;sepreocupadestuldepuţindemineşibănuiamcă,într-un viitor apropiat, avea să devină o burgheză liniştită. „Pe Păpuşica o mărităm“, spuneau,încrezători, părinţii noştri. Încămă înţelegeam bine cu ea, însă, oricum, era o copilă: nu-i spuneamnimicimportant.Exista cineva care ar fi putut sămă ajute: Jacques.Mă lepădamde lacrimile prea grabnic vărsate

pentruelîntr-onoapte;înmodsigur,nuîliubeam;dacăiubeampecineva,nueraelacela.Pedealtăparte,doreamsăfimprieteni.Într-osearăîncarecinamlapărinţiilui,amîntârziatpuţinsăneaşezămlamasă, discutând câteva clipe în salon tot felul de nimicuri. Mama m-a chemat la ordine autoritar.„Scuză-ne, i-a spus Jacques cu un surâs maliţios, vorbeam despreMuzica interioară a lui CharlesMaurras…“Mi-am înghiţit supa cu tristeţe. Cum să-l fac să înţeleagă că nu mai luam în derâderelucrurilepecarenuleînţelegeam?Dacămi-arfiexplicatpoeziile,cărţilepecareleiubea,l-aşfiascultatcuinteres.„VorbeamdespreMuzicainterioară…“Mi-amrepetatdeseoriacestecuvinte,savurându-leamărăciuneadincarepăreasărăzbatăourmădesperanţă.În lunamartiemi-am luat, cumare succes, diploma în literatură.Garricm-a felicitat.Domnişoara

Lambertm-achematlaeaînbirou,m-aprivitîndelungşicuatenţie,m-aevaluatşimi-aprezisunviitorstrălucit.Pestecâtevazile,Jacquesacinatcunoi;cupuţintimpînaintedeplecare,mi-aspus,fărăsăaudăceilalţi:„M-amîntâlnitcuGarricalaltăieri.Amvorbitmultdespre tine.“Cuamabilitate înglas,mi-a pus câteva întrebări legate de studiile şi proiectelemele. „Mâine-dimineaţă te iau cumaşina săfacemoplimbare înBois“,mi-aspuspeneaşteptate.Cumîmimaibătea inima! Îmi reuşise lovitura,Jacquesseinteresademine!Şiiatăcă,într-ofrumoasădimineaţădeprimăvară,măplimbcumaşina,singurăcuJacques,înjurullacurilor.Râdeadintoatăinima.„Îţiplacopririlebruşte?“–şidădeamcunasulînparbriz.Lavârstanoastrăîncănemaiputeambucuracopilăreşte!Ne-amamintitdecopilărie:Châteauvillain,Astronomiapopulară,BătrânulCharlesşicutiiledeconservepecarelestrângeam.„Cete-ammaidusdenas,Sim,biatadetine!“mi-aspuscuglasvesel.Înfrazetrunchiate,amîncercatsă-ivorbescdespregreutăţile,despreproblemelemele:dădeadincapcuseriozitate.Cătreora11m-alăsatîn faţa terenuluide tenisdinstradaBoulard,mi-azâmbitmaliţiosşimi-aspus:„Ştii,a fi licenţiatnuexcludesăfiiopersoanăfoartebine.“Oamenibine,oamenifoartebine:celmaimareprogrescuputinţăerasăfiiacceptatprintreceialeşi.Amtraversatcurteadeteniscaîntr-unmarştriumfal:„VindelaBoisdeBoulogne“,mi-amanunţatprietenele,plinădemândrie.Râzândtottimpul,le-ampovestitplimbareaatât de incoerent, încât Zaza m-a scrutat bănuitoare: „Ce ţi s-a întâmplat în dimineaţa asta?“ Eramfericită.Înurmătoareasăptămână,cândJacquesasunatlauşă,părinţiinuerauacasă;înastfeldesituaţii,de

obiceiglumeapuţincusorameaşicumine,apoipleca:deaceastădată,arămas.Ne-arecitatunpoem

deCocteauşimi-adatsfaturidelectură;aînşiratmultenumedesprecarenumaiauzisemniciodatăşiainsistatasupraunuiromanintitulat,aşamis-apărutcăînţeleg,LeGrandMôle.Laplecaremi-aspus:„Trecimâinedupă-amiazăpelaminesă-ţiîmprumutniştecărţi.“M-a întâmpinat Élise, bătrâna guvernantă: „Jacques nu e acasă, dar ţi-a lăsat ceva în camera lui.“

Scrisese în grabă un bilet: „Scuză-mă, dragă Sim, şi ia cărţile.“ Am găsit pemasă zece volume cucoperţicolorateîntonuriproaspete,cadedropsuri:cărţideMontherlantverzicafisticul,unvolumdeCocteau roşu-zmeuriu, volume de Barrès galbene ca lămâia, volume de Claudel, de Valéry albe cazăpada, cu titlu stacojiu, în relief. Prin pagina de gardă transparentă am citit şi recitit titlurile: LePotomak,Fructelepământului,ÎngerulavestitpeMaria,LeParadisàl’ombredesépées,Dusang,delavoluptéetdelamort.Îmitrecuserăprinmâinifoartemultecărţi,daracesteanueraudelocobişnuite:aşteptamdelaeledezvăluiriextraordinare.Cândle-amdeschis,aproapem-ammiratcăputeamînţelegeobişnuitelecuvinte.Nu m-au dezamăgit: am fost tulburată, uluită, peste măsură de încântată. Cu rare excepţii, deja

menţionate, consideram operele literare monumente pe care le cercetam cu mai mult sau mai puţininteres, pe care le admiram uneori, dar care nu mă priveau. Deodată, oameni în carne şi oase îmivorbeau laurechedespre ei şi despremine; exprimauaspiraţii şi revolte pe care eunu ştiusemsă leformulez,darpecare lerecunoşteam.Amdat iamaîncărţiledinbibliotecaSainte-Geneviève:citeamGide, Claudel, Jammes cu capul înfierbântat, cu tâmplele zvâcnind, sufocându-mă de emoţie. AmepuizatbibliotecaluiJacques;m-amabonatla„Casaprietenilorcărţii“,undeatotputernicăeraAdrienneMonnier,înlungaeirochiecenuşiedinaba;eramatâtdelacomă,încâtnumămulţumeamcuceledouăvolumelacareaveamdreptulodată,şibăgampefurişînservietămaimultdejumătatededuzină;multmaigreueraapoisălepunlalocperafturilecuveniteşimătemcănule-amrestituitpetoate.Cânderafrumosafară,măduceamsăcitesc la soare înGrădinaLuxembourgşi, entuziasmată,măplimbamînjurulbazinuluirepetându-mifrazelecaremăimpresionaseră.Deseori,măinstalamînsaladelecturăaInstitutului catolic, care-mi oferea un adăpost liniştit la doi paşi de casă.Acolo am citit, cu ochii înlacrimi,printrestudenţicucernicişiseminarişti înanterie lungi, romanulcare-iplăcea luiJacquescelmaimult:nusenumeaLeGrandMôle,ciLeGrandMeaulnes91.Măcufundamînlecturăcaodinioarăîn rugăciune. În viaţa mea, literatura a ocupat locul care, altădată, revenise religiei: a invadat-o înîntregimeşiatransfigurat-o.CărţilepecareleiubeamaudevenitBiblie,dineleîmiluamsfaturi,înelegăseam sprijin; am copiat din ele citate lungi, am învăţat pe dinafară noi imnuri, litanii, psalmi,proverbe, profeţii şi am sfinţit toate împrejurările vieţii recitându-mi aceste texte sacre. Emoţiile,lacrimile, speranţele mele erau la fel de autentice; nu foloseam cuvintele şi cadenţa lor, versurile,versetelepentruamăpreface,cipentruanu lăsa tăcereasăacopere toateaceste întâmplăripetrecutelăuntric, despre care nu vorbeam numănui; între mine şi sufletele surori care existau undeva, preadepartecasăpotajungelaele,secreaocomuniune:înlocsă-mitrăiescneînsemnatapovestepersonală,eramparteauneigrandioaseepopeispirituale.Luniînşirm-amhrănitculiteratură:peatunci,eraunicarealitatelacareaveamacces.Părinţiimeis-auîncruntat.Mamaîmpărţeacărţileîndouăcategorii:opereleserioaseşiromanele;pe

acestea din urmă le considera un mijloc de divertisment dacă nu vinovat, cel puţin uşuratic şi m-amustratcăpierdeamcuMauriac,Radiguet,Giraudoux,Larbaud,Proustuntimppreţiospecarel-aşfiputut folosi documentându-mă asupra Belucistanului, prinţesei de Lamballe, comportamentuluianghilelor, sufletului femeii sau tainei piramidelor. După ce aruncase o privire asupra autorilor meipreferaţi, tata îi catalogase drept pretenţioşi, alambicaţi, ciudaţi, decadenţi, imorali; i-a reproşat cu

asprime lui Jacques că îmi împrumutase, printre altele,Étienne, romanul luiMarcelArland.Numaiaveau posibilitatea să-mi cenzureze lecturile; dar, nu de puţine ori, se indignau zgomotos. La rândulmeu,eramiritatădeacesteatacuri.Conflictulcaremocneaîntrenoiadevenitacut.

Copilăria şi adolescenţamea se scurseseră lin:măputeam recunoaşte pemine însămi andupă an.Acumaveamimpresiacăînviaţameaseproduseseorupturădecisivă;îmiaminteamdeşcoalaDésir,deabate,decolegelemele,darn-omaiputeamînţelegepeşcolăriţaliniştităcarefusesemcucâtevaluniînainte;acumstărilemelesufleteştimăinteresaumaimultdecâtlumeaexterioară.Amînceputsăscriuunjurnalintim;peprimapagină,amprecizat:„Dacăopersoană,indiferentcine,vacitiacestepagini,nu o voi ierta niciodată. Procedând astfel, va face un lucru rău şi urât. Rog să fie respectat acestavertisment, înpofida ridicolei sale solemnităţi.“Pede altăparte, amavutmaregrijă să-l ascunddetoate privirile. Copiam fragmente din cărţilemele preferate, îmi puneam întrebări,mă analizam,măfelicitampentrutransformareacaresepetrecusecumine.Înceconstaaceasta,defapt?Jurnalulmeunuestefoarteclar,căcitreceammultelucrurisubtăcereşinuputeamfidetaşată.Cutoateacestea,cândl-amrecititamgăsituneleînsemnăricarem-aufrapat.„Suntsingură.Cutoţiisuntemsingurimereu.Voifisingurătotdeauna.“Acestlaitmotivseregăseşte

delauncapătlacelălaltalJurnalului.Niciodatănumămaigândisemlaasta.„Suntaltfel“,îmispuneamuneoricumândrie;consideramcăceeacemădeosebeştedeceilalţiesteexpresiauneisuperiorităţipecare avea să mi-o recunoască toată lumea într-o zi. Nu eram o revoltată; intenţia mea era să ajungcineva,săfacceva,săcontinuiurcuşulînceputînmomentulnaşterii;caatare,trebuiasămăsmulgdinfăgaşulobişnuinţei; dar îmi închipuiamcămediocra condiţieburghezăpoate fi depăşită fără apărăsiburghezia.Socoteamsincerăcredinţaacesteiaînvalorileuniversale;măcredeamîndreptăţităsălichideztradiţii, obiceiuri, prejudecăţi, toate particularismele, în beneficiul raţiunii, frumosului, binelui,progresului. Dacă reuşeam să-mi construiesc o existenţă şi o operă care să facă onoare umanităţii,aveamsăprimescfelicităripentruaficălcatînpicioareconformismul;voifiacceptatăşivoifiadmiratăprecumdomnişoaraZanta.Brusc,mi-amdatseamacămăînşelasemîntrutotul:nunumaicănueramadmirată,darnicimăcaracceptatănueram;înlocsămisepunăcununipecreştet,eramizgonită.M-ainvadatspaimarealizândcăerablamatănudoaratitudineameaactuală,cişiviitorulcătrecarevoiamsăpăşesc:ostracizareaaveasădurezeveşnic.Nu-miînchipuiamcăpotexistamediidiferitedealmeu,ici-colo câţiva indivizi izolaţi, ieşiţi dinmareamasă; nu credeam să amnorocul de a întâlni vreunul şi,chiardacăaşfireuşitsăînnodunasaudouăastfeldeprietenii,elenuarfipututcompensaexcludereacaremăfăceadejasăsufăr;fusesemmereurăsfăţată,alintată,copleşităcuatenţii,stimată,îmiplăceasăfiuiubită;asprimeadestinuluimeumăsperia.Asprimeaaceastaafostprefiguratădetatălmeu;măbizuisempesprijinul,pesimpatia,peaprobarea

sa:amfostprofunddecepţionată să-lvăd refuzându-mi toateaşteptările.Eraodiferenţă imensă întreplanurilemele ambiţioase şi scepticismul luimorocănos;morala sa cerea imperativ să fie respectateinstituţiile; indiviziinuaveaualtcevadefăcutpepământdecâtsăevitenecazurileşisăsebucurecâtmaimultdeviaţă.Tatălmeuspuneapermanentcă trebuiesăaiun idealşi, înpofidafaptuluicănu-iputea suferi, îi invidia pe italieni, cărora Mussolini le dăduse aşa ceva: în acelaşi timp, mie nu-mipropunea nici un ideal.De fapt, nici nu-i ceream atât demult.Date fiind vârsta lui şi împrejurările,consideramcăareoatitudine fireascăşică, la rându-i,ar trebuis-opoată înţelegepeamea.Existausubiecte – Societatea Naţiunilor, cartelul stângii, războiul dinMaroc – în privinţa cărora nu aveampărerişileacceptamîntotalitatepealesale.Iniţial,n-amîncercatsăatenuezdivergenţeledintrenoi,ele

misepăreaupreaanodine.Tata credea că Anatole France e cel mai important scriitor al secolului; la sfârşitul vacanţei îmi

dăduse să citescCrinulroşu şiZeilor le e sete.Num-au entuziasmat şi s-a văzut.A insistat şimi-adăruit, când am împlinit 18 ani, cele patru volume din Viaţa literară. Hedonismul lui France m-aindignat. Căuta în artă doar plăceri egoiste: câtă josnicie! am gândit. Dispreţuiam, de asemenea,platitudinea romanelor lui Maupassant, care pentru tata erau capodopere. Am spus-o în termenipoliticoşi, dar tata s-a supărat: simţea prea bine că refuzurilemele au legătură cumulte lucruri. S-asupăratşimaitarecândamcriticatanumitechestiunicareţineaudetradiţie.Suportamgreumeseledeprânz,cinelecareadunautoaterubedeniiledecâtevaoripean,acasălaoverişoarăsaualta;amafirmatcădoarsentimentelecontează,nicidecumalianţeleşilegăturiledesângeîntâmplătoare;tataaveacultulfamilieişiaînceputsăcreadăcănuaminimă.Nueramdeacordcuconcepţialuidesprecăsătorie;maipuţin auster decât familia Mabille, atribuia dragostei un loc important; eu însă nu puteam despărţidragosteadeprietenie:elnuvedeanimiccomunîntreacestedouăsentimente.Eunueramdeacordcufaptulcăunuldinsoţi l-arputea„înşela“pecelălalt:dacănusemaisuportaureciproc, trebuiausăsedespartă.Măenervacătataadmiteacasoţulsă„calcepealături“.Nueramfeministă,însensulcănuerampreocupată de politică: nu-mi păsa de dreptul de vot. Însă în ochiimei bărbaţii şi femeile eraupersoanecudrepturiegaleşipretindeamsăaibăorelaţiedeoperfectăreciprocitate.Atitudineatateiînprivinţa„sexului frumos“mă rănea. Înansamblu, frivolitatea legăturilor, a iubirilor, aadulterelordinlumeaburghezăîmiproduceasilă.UnchiulmeuGastonne-aduspemine,pesoraşipeverişoarameasăvedem o nevinovată operetă a lui Mirande intitulată Passionnément; la întoarcere, mi-am exprimatrepulsia cu o îndârjire care i-a surprins total pe părinţiimei: totuşi citeamGide şi Proust fără nici oumbrăderevoltă.Moralasexualăpredicatăînmodcurentmăiritaatâtprinconstrângerile,câtşiprinconcesiilesale.Citindunfaptdivers,amaflatcustupoarecăavortuleraconsideratundelict;ceeacesepetreceaîntrupulmeumăpriveanumaipemine;niciunargumentnum-afăcutsă-mischimbaceastăconvingere.Discuţiilenoastreîncontradictorius-auînveninatfoarterepede;dacăs-arfiarătatmaitolerant,l-aşfi

pututacceptapetataaşacumera;darînochiisăieunueramîncănimic,abiapăşeamînviaţă,iarfaptulcă aveam opinii şi gusturi contrare lui îi dădea impresia că îl reneg în mod voit. Pe de altă parte,înţelegea mult mai bine decât mine pe ce drum intrasem. Respingeam ierarhiile, valorile, acteleceremonioase specificeelitei; criticamea,credeam,avea scopuldeaodezbăradenişte reminiscenţeinutile; în fapt, viza desfiinţarea acelei elite. Doar individul îmi părea real şi important: fatalmente,aveam să ajung să prefer claseimele societatea luată în ansamblu. Într-un cuvânt, eu eram cea caredeschisese ostilităţile; dar ignoram asta şi nu înţelegeam de ce tata şi anturajul săumă condamnau.Căzusem într-o cursă; burgheziamă convinsese că interesele sale erau totuna cu cele ale umanităţii;credeamcă,decomunacordcuea,puteamajungelaadevărurivalabilepentrutoatălumea:deîndatăcemăapropiamdeacestea,easeridicaîmpotrivamea.Măsimţeam„năucită,durerosdezorientată.“Cinemăînşelase?dece?cum?Înoricecaz,eramvictimauneinedreptăţişi,încetulcuîncetul,ciudameas-atransformatînrevoltă.Nimeninumăacceptaaşacumeram,nimeninumăiubea:amluathotărâreacămăvoiiubideuna

singurăsuficientpentruacompensapărăsirea.Altădată,erammulţumitădemineînsămişinuîncercamsămăcunosc;deacumîncolo,voicăutasămădedublez,sămăprivescdinafară,sămăsupraveghez;înJurnal, stăteam de vorbă cu mine însămi. Pătrundeam într-o lume a cărei noutate mă zăpăcea. Amînvăţat ce deosebeşte disperarea demelancolie, uscăciunea de seninătatea sufletească; am învăţat să

cunosc şovăielile inimii şi delirurile ei, zbuciumulmarilor renunţări şi şoapta subtilă a speranţei.Măentuziasmamca în serile în care contemplamcerulmereu schimbător, dincolo de dealurile albăstrui;eram şi peisajul, şi privirea: existam doar prinmine şi pentrumine.Mă bucuram că exilulmeumăizgonisecătrebucuriiatâtdeînălţătoare;îidispreţuiampeceicareleignorauşimămiramcăampututtrăiatâtavremefărăele.În tot acest timp, am rămas credincioasă ţeluluimeu: să fiu de folos. În Jurnal l-am combătut pe

Renan: în sensul că nici măcar o mare personalitate nu poate fi un scop în sine; îşi află propriaîndreptăţiredoarcontribuindlaridicareaniveluluiintelectualşimoralalîntregiiomeniri.Catolicismulmăînvăţasecătoţioamenii,chiarşiceldinurmădezmoştenit,merităatenţie:toţiaveaudreptul,înegalămăsură,să-şiîmplineascăesenţa,cumonumeam.Drumulmeuerabineconturat:sămăperfecţionez,sămăîmbogăţescinterior,sămăexprimîntr-ooperăcaresă-iajutepeceilalţisătrăiască.Misepăreadejacătrebuiesătransmitmaideparteexperienţasolitarăprincaretreceam.Înaprilieam

scrisprimelepaginialeunuiroman.MănumeamÉlianeşimăplimbamprinparcîmpreunăcunişteverişi verişoare; am luat din iarbă un scarabeu. Ceilalţi mi-au spus: „Arată ce ai acolo!“ Eu strângeampumnul, ferindu-mă.Mă hărţuiau cu insistenţele, mă chinuiam să scap de ei, fugeam; alergau dupămine;gâfâind,cusufletullagură,măafundamînpădure,eimăscăpaudinochişieuîncepeamsăplângîncetişor.Nudupămult timp, îmiştergeamlacrimileşimurmuram,doarpentrumine:„Nimeninuvaşti,niciodată“;apoimăîndreptamagalecătrecasă.„Sesimţeaîndeajunsdeputernicăsufleteştepentrua-şi apăra unicul bun, ţinând piept atât loviturilor, cât şi ademenirii mângâierilor şi nedeschizândniciodatăpumnul.“Aceastăfabulămetaforicăexprimagrijacaremăbântuiaobsedant:sămăapărdeceilalţi;căci,deşi

nu mă scuteau de reproşuri, părinţii mei aveau pretenţia să am încredere în ei. Mama îmi spusesedeseoricâtsuferisedepeurmarăceliicucareotratasebunicuţaşicădorisesăfieprietenăcufiicelesale;darcumsăfidiscutatcuminedelaomlaom?Pentrueaeramdoarunsufletaflatînprimejdie,caretrebuiasalvat:unobiect.Rigiditateaconvingeriloreiofăceauincapabilădeconcesii,fieşiminore.Nu îmipunea întrebări pentru a stabili opuntede comunicare întrenoi,mă iscodea.De fiecaredatăcândmăîntrebaceva,aveamimpresiacămăspioneazăpringauracheii.Simplulfaptcăîşirevendicadrepturiasuprameamăîngheţa.Eraînciudatăcătoatetentativeleîierausortiteeşeculuişiîncercasă-miînvingărezerveleprintr-ogrijăinsistentă,nereuşinddecâtsămileadâncească:„Simonemaidegrabăs-ararătalumiigoalădecâtsăspunăcegândeşte“,exclamaeasupărată.Eraadevărat:tăceamnesfârşitdemult. Renunţasem să mai discut şi cu tata: nu aveam nici o şansă să-i influenţez opiniile, toateargumentelemele se izbeau de un zid:mă învinovăţise total şi iremediabil, la fel camama; numaiîncercanicimăcar sămăconvingă,cidoar săaratecă suntvinovată.Celemai inocentediscuţii erauplinedecapcane;părinţiimeiîmirăstălmăceaucuvintele,leinterpretauşi-mireproşauideitotaldiferitede ale mele. Întotdeauna mă răzvrătisem împotriva jugului limbajului; acum îmi repetam fraza luiBarrès:„Lacebuncuvintele,aceastăclarificarebrutalăcarenemaltrateazăcomplicaţiile?“Deîndatăcedeschideamgura, le redamautoritateaasupramea şi eram închisădinnou înacea lumedincare îmitrebuiserămulţianicasăpotevada,olumeîncarefiecarelucruare,fărăechivoc,unnume,unloc,odestinaţie,încareuraşiiubirea,răulşibinelesuntlafeldeclardespărţiteprecumnegruldealb,undetotul este categorisit, catalogat, cunoscut, înţeles şi iremediabil hotărât dinainte, unde planurile suntdespărţiteprinliniiferme,lumescăldatăîntr-onemiloasăluminăsubcarenusepoateinsinuaniciodatăumbrauneiîndoieli.Preferamsătac.Problemaeracăpărinţiimeinuseputeauobişnuicusituaţiaşimăsocoteauofiinţănerecunoscătoare.Inimameaînsănuerachiardepiatră,cumcredeatata,şisufeream;

seara, în pat, plângeam; mi se întâmpla chiar să izbucnesc în hohote sub ochii lor; se supărau,reproşându-mi şi mai abitir nerecunoştinţa. M-am gândit să evit totul dând răspunsuri liniştitoare,minţind;num-amîmpăcatcuaceastăidee:aveamimpresiacămătrădezpemineînsămi.Amdecis„sărostescadevărulpurşisimplu,fărălămuriri“;aşaevitam,pede-oparte,să-mifalsificgândurileşi,pedealtă parte, să le dau în vileag.Eram lipsită de abilitate, întrucât îmi indignampărinţii fără a le ostoicuriozitatea.Înfapt,nuexistasoluţie,eramîntreciocanşinicovală:părinţiimeinuseîmpăcaunicicuce aveam de spus, nici cu muţenia mea; când îmi asumam riscul de a da anumite explicaţii, erauconsternaţi.„Priveştiviaţadintr-ununghigreşit,viaţanueatâtdecomplicată“,îmispuneamama.Dacămăînchideamdinnouînmine,tataseplângea:măofileam,numaieramdecâtcreier.Seluaîndiscuţieposibilitateadeafitrimisăînstrăinătate,secereausfaturiîndreaptaşiînstânga,toţipăreauscoşidinminţi. Încercam sămă blindez;mă îndemnam să numă tem de oprobriu, de ridicol, de interpretărigreşite:nucontacepărereaveauceilalţidespremine,nicidacăerasaunufundamentată.Cândvoifiatinsacelstadiualindiferenţei,voiputearâdefărăsăamchefderâsşivoiîncuviinţatotcesevaspune.Dar,înaceleclipe,măsimţeamtotalruptădeceilalţi;măpriveamînoglindapriviriilor:nuerameu;eulipseam, nu eram nicăieri; unde să mă regăsesc? Simţeam că mă rătăcesc. „Să trăieşti înseamnă săminţi“,îmispuneamcutristeţe;înprincipiunuaveamnimicîmpotrivaminciunii;practic,eraistovitorsă-ţipuimereualtămască.Uneorimăgândeamcămăvorlăsaputerileşică,resemnată,voiredevenicatoţiceilalţi.Acestgândmă înspăimânta,maialescăajunsesemsă reacţionezcuaceeaşiostilitatepecaremi-o

arătau.Pevremuri,cândîmifăgăduisemsănulesemăn,resimţeamfaţădeeicompătimire,nicidecumînverşunare;daracumurau înmineceeacemădeosebeadeei: tocmaipeaceadeosebirepuneameupreţ, aşa că trecusem de la compătimire la furie. Cât de siguri erau că au dreptate! Refuzau oriceschimbare,oriceobiecţie,negauoriceproblemă.Pentrua înţelegelumea,pentruamăregăsipemineînsămi,trebuiasăfugdeei.Erade-adreptuldeconcertantca,dupăcecrezusemcăpăşescpeocaletriumfală,sărealizezbrusccă,

defapt,intrasemîntr-oluptă;şoculafostatâtdeputernic,încâtmi-atrebuitmulttimpcasă-mirevin;doarliteraturam-aajutatsăfacsaltuldeladisperarelamândriadeafieuînsămi.„Familie,teurăsc!căminebaricadate,uşiferecatepentrutotdeauna.“ImprecaţialuiMénalque92măîncredinţacă,fiindu-miurâtacasă,serveamocauzănobilă.CândamcititBarrèspentruprimaoară,amaflatcă„omulliber“atrage, fatalmente,ura„Barbarilor“şicăa le ţinepieptestedatoriasadefrunte.Nuerampradăuneiobscurenenorociri,cipurtamluptaceadreaptă.Barrès, Gide, Valéry, Claudel: împărtăşeam crezurile scriitorilor din noua generaţie; citeam cu

febrilitatetoateromanele,toateeseuriletineriloracestoramaimaricamine.Erafirescsămărecunoscînei, căci eram de aceeaşi parte a baricadei.Burghezi ca şimine, nu se simţeau bine în propria piele.Războiullenăruisetihnafărăa-ismulgedinclasalorsocială;serevoltau,darnumaicontrapărinţilor,familiei, tradiţiilor. Scârbiţi de vorbele cu care li se „împuiase capul“ în timpul războiului, cereaudreptuldeapriviadevărulînochişideaspunelucrurilorpenume;dar,pentrucănuaveauintenţiasărăstoarne ordinea socială, se limitau să-şi studieze amănunţit propriile stări de spirit: propovăduiau„sinceritateafaţădesine“.Respingândclişeele,locurilecomune,refuzaucudispreţvechileînvăţăminte,căroraleconstataserăeşecul;însănuîncercausăconstruiascăaltceva;preferausăafirmecănutrebuiesătemulţumeştiniciodatăcunimic:proslăveauneliniştea.Oricetânărmoderneraunneliniştit;în1925,înpostulPaştelui,PărinteleSansonsereferise,înpredicadelaNotre-Dame,la„nelinişteaomenească“.Cuprinşidedezgustfaţădevecheamorală,ceimaiînflăcăraţiajungeausăpunăîndiscuţienoţiunilede

BineşiRău:admirau„demonii“luiDostoievski,careadevenitunuldintreidoliilor.Uniipracticauunestetismdispreţuitor;alţiisealăturauimoralismului.Eramexactînsituaţiaacelorfiidefamiliedezaxaţi;mădespărţeamdeclasacăreiaîiaparţineam:în

ce direcţie trebuia să mă îndrept? Nu se punea problema să cobor în „păturile inferioare“; puteam,trebuia să-i ajutăm să se ridice, dar, deocamdată, în Jurnalul meu amestecam în acelaşi dezgustepicurismul lui Anatole France şi materialismul muncitorilor care „se înghesuiau în sălilecinematografelor“.Cumnuîntrezăreamvreunlocpepământcaresămăsatisfacă,aveamînvedere,cuentuziasm,sănumăoprescniciodată,nicăieri.MăsorteamNeliniştii.Câtpriveştesinceritatea,aspiramlaeadincopilărie.Ceidinjurulmeurespingeauminciuna,darsefereaucumaregrijădeadevăr;dacăacumîmieraatâtdegreusăvorbesc,astasedatorarepulsieifaţădemonedafalsă,folosităfrecventînanturajulmeu. Fără ezitare, am îmbrăţişat imoralismul.Bineînţeles, nu eram de acord cu practicareafurtuluidinpasiunesaucuzbânţuitulîntrecearşafuridinplăcere;dar,înmăsuraîncareeraugratuite,expresieadisperăriişiarevoltei–şi,bineînţeles, imaginare–,aşfiacceptatfărăezitaretoateviciile,violurile şi asasinatele.A comite răul eramodul celmai radical de a respinge orice complicitate cuoameniidebine.Refuzul vorbelor goale, al falsei morale şi al comodităţii inerente lor: literatura prezenta această

atitudinenegativădrepteticăpozitivă.Transformanelinişteanoastrăîntr-ocăutare:căutamsalvarea.Nerenegaserămclasa socială ca să ne instalăm înAbsolut. „Păcatul este spaţiul uimirii luiDumnezeu“,afirma Stanislas Fumet în Notre Baudelaire. Astfel, imoralismul nu era doar un mod de a sfidasocietatea, ci şi posibilitatea de a ajunge laDumnezeu; credincioşi şi necredincioşi, toţi foloseau cuplăcereacestcuvântcare însemna,pentruunii,oprezenţă inaccesibilă,şipentruceilalţi,oameţitoareabsenţă:întreceledouănuexistaniciodiferenţăşinumi-afostgreusă-iasociezpeClaudelşiGide;laamândoi,Dumnezeusedefineaînraportculumeaburghezăcafiindcelălaltşitotceeraaltfelexprimacevadivin;îngoluldinsufletulIoaneid’ArcaluiPéguy,înlepracareomăcinadeviepeViolaine93,recunoşteamseteamistuitoarealuiNathanaël94;întreunsacrificiusupraomenescşiocrimăfărămotivnuexistaopreamarediferenţăşiorecunoşteam,înSygne95,pesoraluiLafcadio96.Esenţialerasătesmulgidepepământ–şiastfelatingeaiveşnicia.Întrescriitoriitineri,puţini–RamonFernandez,JeanPrévost–s-auabătutdelaacestecăimistice,

încercândsăconstruiascăunnouumanism:nui-amurmat.Totuşi,cuunanînurmă,acceptasemideeaexistenţeiunuicermutşi-lcitisemcuemoţiepeHenriPoincaré;îmiplăceapepământ;darumanismul–exceptându-lpecelrevoluţionar,iarceldesprecaresevorbeaînN.R.F.97nueradefel–presupuneacăuniversalulpoatefiatinsdecinevacarenu-şiabandoneazăcondiţiaburgheză:or,tocmaiconstatasem,fără drept de apel, că o asemenea speranţă era amăgitoare. În viitor, aveam să acord existenţeimeleintelectuale doar o valoare relativă, din moment ce ea nu reuşise să-mi câştige stima tuturora. Aminvocat o instanţă superioară care să-mi îngăduie să resping judecăţile străine:m-am refugiat în „eulmeuprofund“şiamdeciscăluiisevasubordonaîntreagameaexistenţă.Această schimbarem-a făcut să-mivădviitoruldintr-oaltăperspectivă:„Voiaveaoviaţă fericită,

rodnică,ilustră“,îmispuneamla15ani.Amhotărât:„Măvoimulţumicuoviaţărodnică.“Şiacummise părea important să fiu de folos omenirii, dar numai aşteptam recunoaştere din partea sa, întrucâtpărereacelorlalţinumaitrebuiasăcontezepentrumine.Num-acostatcineştiecerenunţareaaceasta,căcigloriamiseprofilasedoarpărelnic, înviitor.Înschimb,cunoscusemfericirea,odorisemmereu;nu-mi era uşor sămă abat din calea ei. Dacă totuşi am făcut acest pas, a fost doar pentru că eram

convinsă că nu voi avea nicicând parte de ea.O asociasemdintotdeauna cu iubirea, cu prietenia, cutandreţea,iareumăangajamîntr-undemers„iremediabilsolitar“.Pentruaorecâştiga,arfitrebuitsămăducînapoişisădecad:amdecretatcăoricefericireesteprineaînsăşiodecădere.Cums-oîmpaccuneliniştea? Îmi plăceauMareleMeaulnes,Alissa,Violaine,Monique a luiMarcelArland: aveam săpăşescpeurmelelor.Înschimb,nu-mierainterzisăbucuria;şiosimţeamdeseoriintrându-miînsuflet.Amvărsatmultelacrimiîncursulaceluitrimestru,daramcunoscutşimomentedeîncântareintensă.

Deşiobţinusemdiplomadeliteratură,nicinumăgândeamsămălipsescdecursurileluiGarric:amcontinuat sămă aşez în faţa lui în fiecare sâmbătă după-amiază. Entuziasmul nu îmi scăzuse:mi sepăreacăpământularfifostdenelocuitdacăn-aşfiavutpecineadmira.DecâteorimăîntorceamdelaNeuillyfărăZazasauThérèse,mergeampejos;urcampeAvenuedelaGrandeArmée;apoimăjucamîntr-unfelcare,peatunci,nupresupuneamaririscuri:traversamde-adreptul,fărăsămăopresc,Placede l’Étoile; treceamprinmulţimea care urca şi cobora peChampsÉlysées.Mă gândeam la bărbatulacela,diferitdetoţiceilalţi,carelocuiaîntr-uncartiernecunoscut,aproapeexotic:Belleville;elnuera„neliniştit“,darnudormea:îşigăsisecalea;fărăcămin,fărămeserie,fărăobişnuinţerutiniere;zileleluinu aveau momente pierdute: era singur, era liber şi de dimineaţa până seara acţiona, lumina, ardeaincandescent.Câtaşfivrutsă-limit!Deşteptamîninimamea„spiritulÉquipe“,priveamcuafecţiunetoţitrecătorii.CândciteamînGrădinaLuxembourg,dacăseaşezacinevapebancălângămineşiîncercasălegeodiscuţie, îirăspundeamimediat.Pevremurinuaveamvoiesămăjoccufetiţepecarenulecunoşteam şi resimţeam o plăcere aparte să calc în picioare vechile tabuuri. Eram din cale-afară demulţumităcând,dinîntâmplare,aveamde-afacecu„oamenidinpopor“:atunciaveamimpresiacăpunînpracticăprecepteleluiGarric.Existenţaluieraluminazilelormele.Totuşi,bucuriilepecaremi leprilejuiaau fostcurândmarcatede teamă. Îlascultamîncontinuare

vorbinddespreBalzac,despreVictorHugo:trebuiadefaptsărecunosccănufăceamaltcevadecâtsăprelungesc un trecut mort; acum eram doar o persoană care-i audia cursul, nu-i mai eram elevă;încetasemsămaifacpartedinviaţa lui.„Pestecâtevasăptămâninicimăcarnu-lvoimaivedea“, îmispuneam. Îl pierdusem încă de pe acum. Niciodată nu pierdusem nimic preţios: când lucrurile sedistanţaudemine,dejanumaiţineamlaele;dedataaceasta,măaflamînfaţauneiconstrângeri,ceeacemărevolta.Nu,îmispuneam,nuvreau.Dariatăcăvoinţameaeralipsitădeimportanţă.Cumsălupt?I-amadusluiGarriclacunoştinţăcăvoiamsămăînscriuînEchipe,iarelm-afelicitat:darnuseocupadefeldesecţiafeminină.Fărăîndoială,laanulnumaiaveamsă-lîntâlnescdeloc.Îmieraatâtdegreusăsuportacestgând,încâtamînceputsădivaghez:sănuam,oare,curajuldea-ivorbi,dea-iscrie,dea-ispunecănupottrăifărăsă-lvăd?„Şidacăaşîndrăzni?“măîntrebam.Nuamîndrăznit.„Laînceputulanuluişcolar,voigăsiocalesă-lreîntâlnesc.“Aceastăsperanţăm-aliniştitpuţin.Cutimpul,luptându-măsă-lţinpeGarricînviaţamea,l-amlăsattotuşisăcadăînplanulaldoilea.Jacquescâştigaunlocdinceîncemaiimportant.Garriceraunidolîndepărtat;Jacquesseinteresadeproblemelemele,îmiplăceasăstaudevorbăcuel.Curândamrealizatcăîşireocupaseîninimameaprimulloc.În vremea aceea erammai înclinată către uimire decât către înţelegere; n-am încercat să definesc

relaţiameacuJacquesşinicisămi-oexplic.Abiaacumreconstituipovestealuioarecumcoerent.BuniculpaternalluiJacquesfusesecăsătoritcusorabunicuţului–mătuşameamustăcioasăcarescria

înLaPoupéemodèle.Ambiţios,plăcându-i jocuriledenoroc, îşi compromisese averea înurmaunorspeculaţii frenetice.Cei doi cumnaţi se certaseră cumplit din pricina banilor şi, în pofida faptului căbunicuţul însuşi trecuseprintr-unşirdefalimente,eldeclaraseritospecândspuneamcăJacqueseste

logodnicul meu: „Niciodată o nepoată de-a mea nu se va căsători cu un Laiguillon.“ Când a muritErnest Laiguillon, fabrica de vitralii era încă prosperă; însă în familie se spunea că dacă acest bietCharlotn-arfipieritprematurînteribilulaccident,arfifăcut-osăseautolichideze;lafelcatatălsău,eraunîntreprinzătorexcesivşipestemăsurădeîncrezătorînsteauasa.FratelemătuşiimeleGermaineşi-a asumat conducerea afacerilor până la majoratul nepotului; a făcut-o cu cea mai mare prudenţă,întrucât,spredeosebiredefamiliaLaiguillon,ceidinfamiliaFlandinerauprovincialicuvederiînguste,caresemulţumeaucuprofituriscăzute.Jacquesaveadoianicândşi-apierduttatăl;semănacuel:îimoşteniseochiiparcăstropiţicupicuri

deaur,gurasenzuală,atitudineasemeaţă;bunicaLaiguillonîlidolatrizaşi,încădecândabiaînvăţasesăvorbească, îl trata ca pe unmic cap al familiei: el trebuia să fie protectorul lui Titite şi almămicii.Jacquesşi-aluatrolulînserios;soraşimamaluiîladulau.Dupăcincianidevăduvie,mătuşaGermaines-arecăsătoritcuunfuncţionardinChâteauvillain;s-astabilitacoloşianăscutunbăieţel.Laînceput,aţinutcopiiimaimaripelângăea.Apoi,casăpoatăstudiacorespunzător,Tititeafostînscrisăcasemi-internă la şcoala Valton, iar Jacques, la Stanislas; locuiau în apartamentul familiei din BulevardulMontparnasse,supravegheaţidebătrânaÉlise.CumasuportatJacquesaceastăpărăsire?Puţinicopiiaufostatâtdeconstrânşiladisimularecaacesttânărseniordetronat,exilat,părăsit.Faţădetatălvitregşifratelesăumaimicmanifesta,prinzâmbetebinevoitoare,aceleaşisentimentecafaţădemamaşidesorasa;multmaitârziu,viitorulaveasăaratecădoarafecţiunealuipentruTititeeraadevărată;cusiguranţănu şi-amărturisit nici sieşi resentimentele: dar nu era deloc întâmplător că o bruftuluia pe bunica saFlandrinşică,faţădefamiliamaternă,manifestaundispreţfrizândostilitatea.Gravatpefaţadă,înscrisînluminafrumoaselorvitraliiînculorischimbătoare,numeledeLaiguillonavea,pentruel,strălucireaunui blazon: semândrea cu el de-a dreptul ostentativ ca să se răzbune pemaică-sa recunoscându-şiexclusivascendenţapaternă.În familie nu reuşise să ia locul tânărului defunct; în compensaţie, şi-a revendicat insistent

moştenirea:lavârstadeoptani,suportândcugreututelaprovizorieaunchiuluisău,s-aautoproclamatunicstăpânalcasei.Aşaseexplicăaereleluidesuperioritateîncădefoartetânăr.Nimeninuaştiutcâtădisperare, câtă gelozie, câte resentimente, câte spaime, poate, purta în sine prin podurile singuraticeundeprăfuitultrecutîiprefiguraviitorul.Dararoganţa,siguranţadesine,lăudăroşeniileluimascaucusiguranţăomareconfuzieinterioară.Copilul este un răzvrătit: Jacques îşi impusese să fie raţional ca un adult. El nu a trebuit să-şi

cucerească libertatea, ci să se apere de ea: şi-a autoimpus normele şi interdicţiile la care ar fi fostconstrâns de un tată în viaţă. Exuberant, dezinvolt, insolent, a făcut deseori tărăboi la colegiu;mi-aarătat,râzând,pecarnetuldenoteoobservaţiecare-ireproşa„diversezgomoteînspaniolă“;nupozaînbăieţel-model;eraunadultcare, învirtuteamaturităţii, îşiputeapermitesă încalceodisciplinăceseimpunecopiilor.La12ani,improvizând,acasă,ocomedie-şaradă,şi-auimitauditoriulfăcândapologiacăsătorieidin interes; juca rolulunui tânărcare refuza să ia încăsătorieo fată săracă.„Dacă îmivoiîntemeiaofamilie–explicael–,vreausălepotasiguracopiilormeioviaţăîmbelşugată.“Adolescent,nuapusniciodatăîndiscuţieordineastabilită.Cumsăsefirăsculatîmpotrivanăluciipecaredoarelofăcea sădăinuiedeasupraneantului?Fiubun, frate atent, urma linia pe care i-o indicaseunglas dinlumeacealaltă.Arătaunrespectdesăvârşitfaţădeinstituţiileburgheze.Într-ozi,mi-aspus,referindu-selaGarric:„Eun individ foartebine,darar trebuisăsecăsătoreascăşi săaibăomeserie.–Dece?–Pentrucăunbărbattrebuiesăaibăomeserie.“Luaînseriosviitoarelesaleîndatoriri.Urmacursurideartădecorativă,dedreptşiseiniţiaînafaceriînbirouriledelaparter,caremiroseauavechituriprăfuite.

Afacerileşidreptulîlplictiseau;înschimb,îiplăceasădeseneze;aînvăţatgravurapelemnşierafoarteinteresatdepictură.Dinpăcate,nu-şiputeapuneproblemasăseconsacreacesteipasiuni;unchiulsău,carenuînţelegeanimicdinbele-arte,conduceafoartebineafacerea;sarcinileluiJacquesaveausăfiecelealeunuialtmicpatronoarecare.Seconsolapreluândnăzuinţeleîndrăzneţealetatăluişibuniculuisău:aveaproiectemăreţe;nusevamulţumicuomodestăclientelăformatădinpreoţideţară;vitraliileLaiguillonaveausăuimească lumeaprincalitatea lorartistică şi fabricavadevenio întreprinderedeanvergură.Mama lui şi părinţii ei s-au îngrijorat: „Ar face bine să-l lase pe unchiul lui să conducăafacerea,spuneatata.Jacquesovaruina.“Adevărulestecăsârguinţaluiaveacevasuspect;seriozitateapecareoafişala18anisemănapreamultcuceadelaoptanipentruanupărea,atâtacum,câtşiatunci,jucată.Manifesta un conformism exagerat, ca şi cum n-ar fi aparţinut prin naştere castei în care îşirevendica locul. Proceda astfel întrucât nu reuşise să se substituie efectiv tatălui său: îşi auzea doarpropriavoce,căreiaîilipseaautoritatea.Evitasăcontestecumpătareacucareseautoînzestrase,cuatâtmai mult cu cât, în realitate, nu şi-o însuşise. Niciodată n-a fost totuna cu personajul pe care îlîntruchipazgomotos:Laiguillonfiul.Intuisemaceastăfractură.Amtrasconcluziacă,lăuntric,Jacquesadoptaseunicaatitudinepecareo

consideramfirească: săcaute, strângânddindinţi.Număputeaconvingeprinvehemenţăcăeun tipambiţios şi nici prin vocea ponderată că ar fi un resemnat. Departe de a se număra printre oameniiaşezaţi,mergeapânălarefuzulînlesniriloranticonformismului.Mutraluiblazată,privireaşovăielnică,cărţilepecaremileîmprumutase,confidenţeleopritelajumătate,totulmăconvingeacătrăieşteprivindspre un nedesluşit dincolo. Îl iubea pe Marele Meaulnes şi mă făcuse şi pe mine să-l iubesc: îlidentificamcuel.VedeamînJacquesrafinataîntruchipareaNeliniştii.MergeamdeseorisăcinezcufamiliaînBulevardulMontparnasse.Aceleserinu-midisplăceau.Spre

deosebiredeceilalţidinjurulmeu,mătuşaGermaineşiTititenuconsideraucămătransformasemîntr-unmonstru;alăturideele,învastulapartamentundedomneaclar-obscurulşicareîmierafamiliardincopilărie, se înnodau toate firele existenţei mele: numămai simţeam nici stigmatizată, nici exilată.Purtam cu Jacques scurte discuţii între patru ochi care ne adânceau complicitatea. Părinţii mei nuvedeaucuochirăiacestlucru.AveaufaţădeJacquessentimentecontradictorii:leeraciudăcănumaiveneaînvizitălanoişicăîmidădeamaimultăatenţiedecâtlor;îlacuzauşipeeldeingratitudine:Pedealtăparte,Jacquesaveaosituaţiematerialăbună:dacăs-arficăsătoritcumine,cenorocpentruofatăfărăzestre!Defiecaredatăcândîipronunţanumele,mamaafişaunsurâscarepăreasăsubliniezeoatitudine discretă; turbam de furie că încercau să transforme într-o instituţie burgheză tocmai ocomunicare bazată pe refuzul orizonturilor burgheze; totuşi, mă bucuram că prietenia noastră eraacceptatăşicămiseîngăduiasămăvădcuJacquesîntrepatruochi.De obicei, sunam la poarta clădirii către sfârşitul după-amiezii; urcam în apartament. Jacquesmă

întâmpinazâmbindcondescendent:„Tederanjezcumva?–Tunumăderanjeziniciodată!–Cefaci?–Măsimtbine, ca totdeaunacând tevăd.“Amabilitatea lui îmi încălzea inima.Măconducea în lungagalerieînstilmedievalundeîşiinstalasemasadelucru;înacellocnueraniciodatăpreamultălumină:oopreaunvitraliu;iubeamaceapenumbră,sipeteleşicufereledinlemnmasiv.Măaşezampeosofaacoperităcucatifearoşu-închis;Jacquesseplimbaînlungşi-nlat,cuoţigarăîncolţulgurii,închizândochii pe jumătate ca să-şi căute gândurile prin vălătucii de fum. Îi înapoiam cărţile pe care mi leîmprumutaseşiîmidădeaaltele;îmiciteadinMallarmé,Laforgue,FrancisJammes,MaxJacob.„Vreisăo iniţiezi în tainele literaturiimoderne?“ îl întrebase tatapeun ton jumătate ironic, jumătate rece.„Nimicnumi-arfacemaimultăplăcere“,răspunseseJacques.Îşiluasesarcinaînserios.„Oricum,ţi-am

dezvăluit lucruri frumoase!“ îmi spunea uneori cu mândrie. De altminteri, mă călăuzea cu multădiscreţie.„Egrozavcăţi-aplăcutAimée“,mi-aspuscândi-amînapoiatromanul luiJacquesRivière;rareori duceam comentariile mai departe, nu-i plăcea să se întindă la vorbă. Când îi ceream câte olămurire,îmirăspundeadeseori,zâmbind,cuuncitatdinCocteau:„Ecalaaccidenteledecaleferată:sesimt,nuseexplică.“DacămătrimitealaStudioulUrsulinelorcasăvăd,împreunăcumama,lamatineu,unfilmdeavangardă,sau,laAtelier,celmairecentspectacolalluiDullin,îmispuneadoaratât:„Nutrebuiesăpierziasta.“Uneori,îmidescriaminuţioscâteunamănunt:luminagalbenăcăzândpecolţulunei pânze, o mână care se deschide, pe ecran; străbătută de evlavie, amuzată, vocea lui evocanemărginirea.Mi-adattotuşiindicaţiipreţioasedesprefelulîncaretrebuieprivituntabloudePicasso;mă uluia că poate să recunoască unBraque ori unMatisse fără să vadă semnătura: îmi părea curatăvrăjitorie.Măzăpăceautoatelucrurilenoipecaremileînfăţişaşiaveamunpicimpresiacăeleautorullor.ÎiatribuiammaimultsaumaipuţinOrfeul luiCocteau,Arlechinii luiPicasso,Antractul luiRenéClair.Cuce seocupa, de fapt? ceproiecte avea, cegriji?Numuncea foartemult. Îi plăcea săgonească

noapteacumaşinaprinParis;intrauneoriînbraseriiledinCartierulLatin,înbaruriledinMontparnasse;îmidescriabarurilecapeniştelocurifabuloase,încareseîntâmplămereucâteceva.Darnuerapreamulţumitdeviaţalui.Măsurândgaleriacupaşimari,răvăşindu-şifrumosulpărşatencureflexeaurii,mi sedestăinuia cuun surâs: „Sunt înfiorător de complicat.Mă rătăcesc în labirintul propriilormelecomplicaţii!“ O datămi-a spus fără urmă de veselie: „Vezi tu, am nevoie să cred în ceva, asta îmilipseşte!–Nu-ţiestesuficientsătrăieşti?“l-amîntrebat;euunacredeamînviaţă.Ascuturatdincap:„Nu e uşor să trăieşti dacă nu crezi în nimic.“ Apoi a schimbat subiectul; se dezvăluia doar princrâmpeiedefrază,iareunuinsistam.ÎndiscuţiilecuZaza,nuatingeamniciodatăesenţialul;cuJacquesmă apropiam de miezul lucrurilor, dar mi se părea normal ca asta să se întâmple cu cea mai marediscreţie. Ştiam că are un prieten, Lucien Riaucourt, fiul unui important bancher din Lyon, cu carepetreceanopţiîntregi,discutând;seconduceauunulpecelălaltdinBulevardulMontparnasseînstradaBeaune,şiuneoriRiaucourtrămâneasădoarmăpesofauaroşie.AcesttânărîlcunoscusepeCocteauşiîi încredinţaseluiDullinschiţauneipiesedeteatru.Publicaseunvolumdepoezii, ilustratdeJacquesprintr-ogravurăpe lemn.Mă înclinam în faţaacestorpreocupări superioare.Oricum,măconsideramfoarte norocoasă pentru că Jacques îmi acorda un loc la periferia vieţii lui. Îmi spunea că, în modobişnuit, nu aveamare simpatiepentru femei; îşi iubea sora, daro socoteaprea sentimentală; era cuadevăratieşitdincomuncaunbăiatşiofatăsăpoatădiscutaaşacumfăceamnoi.Dincândîncândîispuneamcâtecevadespremine,şielîmidădeasfaturi.„Încearcăsăfiilimpede“,

îmispunea.ÎncercasămăconvingăcătrebuiesăacceptlaturacotidianăavieţiişiîmicitadinVerlaine:„Un trai cu munci plictisitoare şi mărunte“98. Nu eram întru totul de acord; dar mă asculta, măînţelegea,măîncuraja,măsalvadesingurătatepentrucâtevaclipe,astaeraimportant.Credcăşi-ar fidorit săparticipmaimult laviaţa lui. Îmiarătascrisoride laprieteni,voiasămi-i

prezinte.Într-odupă-amiazăl-amînsoţitlacurse,laLongchamp.Altădată,mi-apropussă-lînsoţesclaBaletul rus. Mama a refuzat categoric: „Simone nu iese singură seara.“ Nu-mi punea niciodată laîndoialăvirtutea; înaintedecină,puteamsă rămânsingură înapartamentcuJacquesore întregi; însădupăaceea,dacănueraexorcizatdeprezenţapărinţilormei,orice locdeveneaunlăcaşdepierzanie.Aşacăprietenianoastrăarămaslastadiulschimburilordefrazeneterminate,întreruptedelungităcerişidelecturicuvocetare.

Trimestrulluasesfârşit.Amtrecutexameneledematematicăşilatină.Eraplăcutsăînainteziatâtdeuşor,săreuşeşti;însăînrealitatenumăpasionauniciştiinţeleexacte,nicilimbilemoarte.DomnişoaraLambertm-asfătuitsărevinlaprimulmeuproiect;laSainte-Marie,easusţineacursuriledefilozofie:arfifostbucuroasăsă-ifiustudentă.Mi-adatasigurăricăvoiobţineagregareafărăniciunfeldegreutate.Părinţiimeinus-auopus.Amfosttaremulţumitădeaceastădecizie.CutoatecăfiguraluiGarricîşipierduseopartedinstrălucireînultimelesăptămâni,amsimţitcum

îmimoarecevaînsufletcândm-amdespărţitdeelpeuncoridorsumbrual institutuluiSainte-Marie.Ammers să-lmai ascult odată: susţineao conferinţă într-o salădepeBulevardulSaint-Germain, lacareluauparteHenriMassisşidomnulMabille.Acestaavorbitultimul;cuvinteleiserostogoleaucugreutatedinbarbă şi, pe totparcursul intervenţiei sale, obrajiiZazei ardeaude ruşine. Îl devorampeGarricdinochi.Simţeamaţintităasuprameaprivireauluităamameimele,darn-amfăcutniciunefortsămăstăpânesc.Învăţampedinafarăacestchippecaren-aveamsă-lmaivădniciodată.Eatâtdetotalăoprezenţă,eatâtderadicalăabsenţa:întreceledouănupăreaposibilăvreopuntedetrecere.DomnulMabilleatăcut,vorbitoriiaupărăsitestrada:cortinacăzuse.Continuamsămăagăţdeel.Într-oziamluatmetroulşiamcoborâtpeuntărâmnecunoscutşiatâtde

îndepărtat,încâtaveamsenzaţiacădepăşisemfraudulosograniţă:laBelleville.AmmerspestradalargăpecarelocuiaGarric;ştiamnumărulcasei;m-amapropiatdeeafurişându-măpelângăziduri:dacăm-arfisurprins,aşfimuritderuşine.M-amopritoclipăînfaţacasei,i-amprivitfaţadaposomorâtădincărămidă şipoartaprin care intra şi ieşeael în fiecaredimineaţă şi seară, am trecutmaideparte; amprivitmagazinele,cafenelele,scuarul, toateacelelucruripecare,cunoscându-leatâtdebine,probabilnicinulemaiobserva.Ceanumecăutam?Oricum,cândm-amîntors,eramînfrântă.Convinsăcă-lvoireîntâlnipeJacquesînoctombrie,mi-amluatrămas-bundelaelfărăpărerederău.

Căzuse laexamenuldedreptşieracamabătut. Înultimastrângeredemână, înultimulzâmbetapusatâtacăldură, încâtm-aemoţionat.Dupăcene-amdespărţit,m-amîntrebatneliniştitădacănucumvaîmiluasecalmuldreptindiferenţă.Gândulm-amâhnitpestemăsură.Îmidăruiseatâtdemult!Număgândeam neapărat la cărţi, la tablouri, la filme, ci la mângâietoarea lumină din privirea lui când îivorbeamdespremine.Brusc,amsimţitnevoiasă-imulţumescşii-amscris,dintr-osuflare,oscrisorică.Daramrămasapoicucondeiul înaer,nehotărâtă. Jacquesaprecia încelmai înaltgraddiscreţia.Cuunuldintrezâmbetelesaleîncărcatedetainicesubînţelesuri,îmicitaseversurileluiGoetheînversiunealui Cocteau: „Te iubesc: ce te priveşte asta pe tine?“ Nu-i vor părea oare indiscrete sobrele meleefuziuni?Nuaveasă-şimurmurepentrusine:„Cemăpriveşteastapemine?“Şitotuşi,dacăscrisoareaarfipututsă-lsusţinămoraloricâtdepuţin,arfifostolaşitatedinparteameasănui-otrimit.Ezitam,pradă temerii de ridicol care îmi paralizase copilăria; dar numai voiam sămăport ca un copil.Amadăugat, în grabă, un post-scriptum: „Poate mă vei socoti ridicolă, dar nu mi-aş ierta-o dacă n-aşîndrăzniniciodatăsăfiuaşa.“M-amdusşi-amaruncatscrisoareaîntr-ocutiepoştală.MătuşaMargueriteşiunchiulGaston,carepetreceauîmpreunăcucopiiilorvacanţalaCauterets,ne-

au invitat pe soramea şi pemine.Cu un an înainte aş fi descoperitmuntele cu încântare; acummăcufundasemînmineînsămişilumeaexterioarănumămaiinteresa.Dincolodeasta,avusesemlegăturimultpreastrânsecunaturapentruaacceptas-ovădadusăînstadiuldedistracţiepentruvilegiaturişti;îmierauservitefeliidenatură,nelăsându-mi-senicimăcarrăgazulsingurătăţiicasămăapropiideea:neputându-mădărui,larându-minuamprimitnimic.Braziişitorenteletăceau.AmmersînexcursielacirculglaciarGavarnie, la laculGaube,verişoarameaJeannefăceafotografii:euamvăzutdoarniştedioramemohorâte.Acestedecoruriinutilsomptuoasenu-midistrăgeauatenţiadelamâhnireameamai

multdecâthotelurilehidoasecarestrăjuiaudrumurile.Eram nefericită. Garric dispăruse pentru totdeauna. Iar cu Jacques cum stăteam? În scrisoare îi

dădusemadresade laCauterets;cumnu i-ar fiplăcutcarăspunsul luisăcadă înaltemâinidecâtalemele,fieîmiscriaaici,fienu-miscriadeloc;numi-ascris.Cercetamdezeceoripezicăsuţacunr.46delarecepţiahotelului:nimic.Dece?Trăisemplinădeîncredere,fărăa-mifacegrijipentruprietenianoastră;acummăîntrebam:cereprezintpentruel?Săisefipărutscrisoareameapuerilăsaunelaloculei?Măuitasepurşisimplu?Cetortură!Şicen-aşfidats-opotîntoarcepetoatefeţele,înpace!Darn-aveamniciunmomentdelinişte.DormeamînaceeaşicamerăcuPăpuşicaşicuJeanne;ieşeamnumaiîngrup;toatăziuatrebuiasăsuportvocilecare-misfredeleauauzul.LaRallière,seara,cuoceaşcădeciocolatăînfaţă,înholulhotelului,domnişidoamnediscutaudesprecărţilecitite.„Ebinescrisă,dararelungimi.“Sau:„Arelungimi,darebinescrisă.“Uneori,cuprivireavisătoareşicunuanţesubtileînvoce,cinevanuanţa:„Eciudat“;sau,peuntonmaiferm:„Ecutotulaparte.“Aşteptamnoapteacasăplâng;adouazi,scrisoareatotnusosea;aşteptamiarăşiseara,cunerviiîntinşilamaximum,cuinimasfâşiată.Într-odimineaţă,amizbucnitînhohotedeplâns,încameră;numaiştiucumamliniştit-opebiatameamătuşă,caresesperiase.ÎnaintesăneîntoarcemlaMeyrignac,ne-amopritdouăzilelaLourdes.Amfostşocată.Muribunzi,

infirmi, guşaţi: am realizat pe loc, în faţa acestei sinistre defilări, că lumea nu este o stare de spirit.Oamenii aveau trup şi sufereau în trupul lor.Mergând înurmauneiprocesiuni, insensibilă la răgetulimnurilor religioase şi la izul acrişor al bigotelor în delir, mi-a fost ruşine de sentimentul meu deautosatisfacţie.Adevărată era doar aceamizerie opacă.O invidiam oarecumpeZaza, care în timpulpelerinajelor spăla vasele bolnavilor. Să te devotezi. Să uiţi de tine. Cum? De ce? Mistificată desperanţegroteşti,nefericireaeraaicipreagolitădesenspentrua-mi ridicavăluldepeprivire.M-amîmbibatcâtevaziledeoroare;apoiamrevenitlagrijilemele.Avusesemovacanţăchinuitoare.Îmitârampaşiiprinplantaţiadecastanişiplângeam.Măsimţeam

absolutsingurăpelume.Înacelan,sorameadeveniseostrăinăpentrumine.Îmiexasperasempărinţiicu atitudinea de austeritate agresivă; mă observau cu ochi bănuitori. Citeau romanele pe care leadusesemcumine,discutauîntreeisaucumătuşaMarguerite:„Emorbid,ealăturicudrumul,nueceeaceartrebuisăfie“,spuneauadesea;comentariileasteamărăneaulafeldetarecaşiceledesprestărilemelesufleteştisaucapresupunerilelorreferitorlaceaşgândi.FiindmaipuţinocupaţidecâtlaParis,numaieraulafeldedispuşisă-misuportetăcerile, iareuamstricatşimairăutotulavânddouăsautreiieşirinecontrolate.Înpofidaeforturilormele,rămăsesemfoartevulnerabilă.Cândmamaclătinadincap,spunând:„Eclar,aşanumaimerge“,turbamdefurie;dardacăreuşeamsăleintruînvoieşioauzeamoftândsatisfăcutăşirostind:„Aşa-imaibine“,eramde-adreptulexasperată.Ţineamlapărinţiimeişi,înacestelocuriundefuseserămatâtdelegaţiuniidealţii,resimţeamneînţelegerilenoastremaidurerosdecâtlaParis.Pedealtăparte,n-aveamocupaţie:nu-miputusemprocuradecâtunnumărmicdecărţi.DupăceamcititunstudiudespreKant,aînceputsămăpasionezeidealismulcritic,caremi-aconfirmatrefuzul de a crede în Dumnezeu. În teoriile lui Bergson despre „eul social şi eul profund“ mi-amrecunoscut,cuîncântare,propriaexperienţă.Însăvocileimpersonalealefilozofilornumăreconfortauînaceeaşimăsurăcaautoriicărţilormeledecăpătâi.Numaisimţeamînjurprezenţefrăţeşti.SingurulrefugiueraJurnalulmeuintim;dupăceîmirosteamacoloiarăşiplictisulşitristeţea,începeamdinnousămăplictisesc–cutristeţe.Într-o noapte, la La Grillère, tocmai mă culcasem în imensul meu pat de ţară când m-a cuprins

spaima;misemaiîntâmplasesăresimtatâtdeputernicfricademoarte,încâtsăplâng,săţip;dedata

aceastaeramultmairău:viaţaalunecasedejaînneant;nuexistanimic,nicăieri,înafarădeospaimă,aici şi acum, atât de îngrozitoare, de violentă, încât am fost pe punctul de a bate la uşamamei, subpretextulcămăsimtrău,doarpentrua-iauzivocea.Amreuşitsăadormpânălaurmă,daramintireaacesteicrizeafostînfiorătoare.Cândm-amîntorslaMeyrignac,m-amgânditsămăapucdescris;preferamliteraturafilozofiei,şinu

aşfifostdelocbucuroasădacămis-arfipreziscăvoiajungeunfeldeBergson;nuvoiamsăvorbescînacellimbajabstractcarepeminenumăemoţiona.Visamsăscriuun„romanalvieţiilăuntrice“;voiamsă-mi transmit experienţa.Amezitat.Pede-oparte,mi sepărea că am„atâtea lucruri de spus“; însărealizamcăscrisulesteoartăpecaren-ostăpânesc.Mi-amnotat totuşicâtevasubiectede romanşi,într-unfinal,m-amhotărât.Amscrisprimameacarte.Erapovesteauneievadărinereuşite.Eroinaaveavârstamea,18ani;îşipetreceavacanţacufamiliaîntr-ocasălaţară,undetrebuiasăaparăşilogodniculei,pecareîliubeadoardeformă.Pânăatuncisemulţumisecuoexistenţăbanală.Deodată,adescoperit„altceva“.Unmuziciangeniali-arevelatadevăratelevalori:arta,sinceritatea,neliniştea.Şi-adatseamacăpânăatuncitrăiseînminciună;s-anăscutîneaoardoare,odorinţănecunoscută.Muzicianulplecase;logodnicul sosise.A auzit din camera ei, situată la primul etaj, vesela zarvă a urărilor de bun-venit;şovăia: va păstra sau va pierde ceea ce i se dezvăluise? Îi lipsea curajul.A coborât scara şi a intrat,surâzătoare,însalonulundetoţioaşteptau.Numi-amfăcutiluziiasupravaloriiacesteipovestiri;însăerapentruprimaoarăcândpuneamîncuvintepropria-miexperienţăşimi-afăcutplăceresăscriudespreea.ÎitrimisesemluiGarricoscurtăscrisoare,cadelastudentlaprofesor,şiîmirăspunseseprintr-ocarte

poştală, cade laprofesor la student;numămaigândeam laelpreamult.Prinpropriul exemplu,măincitasămăsmulgdinmediul,dintrecutulmeu:condamnatălasingurătate,păşisemgrăbită,peurmelelui,pecaleaeroismului.Însăeraundrumanevoiosşiaşfipreferat,desigur,caaceastăcondamnaresăfie amânată; prietenia lui Jacques mă îndreptăţea să nutresc o asemenea speranţă. Culcată în iarba-neagră,rătăcindpedrumurinebătute,îievocammereuimaginea.Nu-mirăspunseselascrisoare;dar,cutrecerea timpului, intensitatea dezamăgirii scădea; era năpădită de amintiri: zâmbetul cu care măîntâmpina,complicitateanoastră,ceasurileblândepetrecuteînpreajmalui.Eramatâtdesătulădeplâns,încâtm-amlăsatpradăvisării.Voiaprindelampa,măvoiaşezapesofauaroşie:voifilamineacasă.ÎlvoiprivipeJacques:vafialmeu.Îliubeam,fărăîndoială:decenum-arfiiubitşiel?Amînceputsă-mifacplanuridefericire.Renunţasemlafericiredoarpentrucăavusesemimpresiacăîmiesterefuzată;dardeîndatăcemi-apărutcuputinţă,amreînceputs-odoresc.Jacques era frumos, de o frumuseţe copilărească şi carnală; cu toate acestea, nu mi-a inspirat

niciodatăniciceamaimică tulburare,nicimăcaroumbrădedorinţă;poatecămă înşelamscriind încarnetulmeu,nufărăunpicdemirare,că,dacăarfischiţatcelmaimicgestdetandreţe,cevaînminearfi dat înapoi: asta dovedeşte că în imaginaţie, cel puţin, păstram o oarecare distanţă. Totdeauna îlconsiderasempeJacquesunfeldefratemaimareşioarecumîndepărtat;cuostilitatesaucubunăvoinţă,familianesortisemereuunulceluilalt;fărăîndoială,deaceeasentimentelepecareleîncercampentruelseadresau,defapt,unuiînger.Acestesentimenteîşidatoraufaptuluicăeramvericaracterulirevocabil,pecareli-latribuisemîncă

de la început.Le reproşasemcuardoare lui JoeşiMaggiecă îşi trădaserăsentimenteledincopilărie:consideramcă,iubindu-lpeJacques,îmiîmplinescdestinul.Îmiaminteamdevecheanoastrălogodnăşidevitraliulpecaremi-lfăcusecadou;măbucuramcăadolescenţaneseparaseşicăbucuriaregăsiriiafostastfelexplozivă.Aceastăidilăerascrisă,evident,înstele.

Adevărulestecăamcrezut înpredestinareaei întrucât, fărăsămi-ospundirect, întrevedeamîneasoluţia ideală pentru rezolvarea tuturor problemelor mele. În pofida faptului că uram obiceiurileburgheze, rămăsesem cu nostalgia serilor liniştite din biroul negru cu roşu, din vremea când nici nuconcepeamcăm-aşputeavreodatădespărţidepărinţi.Acum,casaLaiguillon,frumosulapartamentcucovoarele lui încareţiseafundaupicioarele,cusalonul lui luminos,cugaleria întunecată,erapentrumine ca un cămin; aveam să citesc alături de Jacques, să spun în gând „noi doi“ aşa cum, cândva,spuneam şoptit: „noi patru“;mama şi sora luimăvor înconjura cudragostea lor, părinţiimei se vorîmblânzi:voifidinnouceaiubitădetoatălumea,îmivoirelualoculînaceastăsocietateînafaracăreianu întrezăreamaltcevadecât surghiunul.Cu toateacestea,nuvoiabdica înnicioprivinţă; alăturideJacques, fericirea nu putea fi niciodată un somn; zilele noastre aveau să se repete cu tandreţe, darcăutarea ne-ovomcontinua zi de zi: ne vom rătăci umăr la umăr, fără a ne pierdevreodată unul decelălalt,uniţiprinnelinişteanoastră.Astfel,aveamsă-miaflusalvareaînîmpăcareasufletească,nuînsfâşiere.Culacrimilesecate,plictisitădemoarte,ammizatbrusctotul, întreagameaviaţă,peaceastăşansă.Aşteptamcunerăbdaresfârşitulvacanţeişiîntren,laîntoarcere,inimaîmibăteanebuneşte.Cândamintratînapartamentulcumochetădecolorată,m-amtrezitbrutallarealitate:nuajunsesemla

Jacques, ci acasă; aveam să-mipetrec anul între aceşti pereţi.Dintr-o singurăprivire, amcuprins totşirulzilelorşilunilor:cepustietate!Ştersesemcubureteletoatevechileprietenii,camaraderii,plăceri;Garric era pierdut pentrumine; aveam să-l văd pe Jacques de două-trei ori pe lună şi nimic număîndreptăţea să aştept de la elmaimult decât îmi dăduse.Voi cunoaşte, aşadar, din nou deznădejdeatrezirilordedimineaţăfărăniciobucurieînperspectivă;ladadegunoidegolit;apoi,oboseala,plictisul.Întăcereaplantaţieidecastani,speranţafabuloasăcaremăîmboldise,cuunanînurmă,săpornescladrumse stinsese; avea să reînceapă totul; în afarădeaceabeneficănebuniecaremăajutase să îndurorice.Amfostatâtdesperiată,încâtamvrutsăalergimediatlaJacques:doarelputeasămăajute.După

cumammai spus,părinţiimei aveau faţăde el sentimente ambigue. Îndimineaţa aceea,mamami-ainterzissămăducsă-lvădşiaavutoviolentă ieşirecontra luişicontra influenţeipecareoexercitaasupra-mi.Încănuîndrăzneamsăfiuneascultătoare,nicisămintlamodulserios.Dimineaţaîispuneammamei totceaveamdegândsă fac; seara îidădeamraportulzilei.M-amsupus.Darmăsufocamdefurieşimaialesdeamărăciune.Aşteptasemaceastăîntâlniresăptămânide-arândulşifusesedeajunsuncapriciualmameicasăfiulipsitădeobucurie.Amrealizatcugroazăcâtdedependentăsunt.Nunumaicăeramcondamnatălasurghiun,nicimăcarnumisedădealibertateasăluptîmpotrivadestinuluineprielnic;faptele,gesturile,cuvintelemele,totuleraţinutsubcontrol;îmierauspionategândurileşiunsingurcuvântputeanăruiplanurilelacareţineamcelmaimult:îmierainterzisoricedreptdeapel.Înanulcaretrecusemăîmpăcasemîntr-unfelcusoartamea,datăfiinduimireapecaremi-oprovocaserăincredibileletransformăricesepetreceauînmine;acum,aceastăaventurăluasesfârşit, iareucădeamdinnou înbraţeledeznădejdii.Devenisemaltaşiaveamnevoiecaşi lumeadin jurulmeusă fiealta:care?Defapt,cedoream?Nueramcapabilănicimăcarsă-miimaginez.Aceastăpasivitatemăaduceaînpraguldisperării.Nu-mimairămâneadecâtsăaştept.Câttimp?Treiani,patruani?efoartemultcândai18ani.Şichiardacăi-aşpetreceînînchisoare,legatăfedeleş,laeliberarevoifilafeldesingură,fărăiubire,fărăpasiune,fărănimic.Săpredaufilozofiaînprovincie:lacebun?Săscriu?încercărilemeledelaMeyrignac nu valorau nimic. Dacă rămâneam aceeaşi, robită aceloraşi obiceiuri, aceluiaşi veşnicplictis,n-aveamsăprogresezniciodată;niciodatănuvoireuşisăconstruiescooperă.Nu,nicioluminănicăieri.Pentruprimaoarăînviaţăcredeam,sincer,căemaibinesămoridecâtsătrăieşti.

Pesteosăptămânăamprimitpermisiuneade-amergesă-lvădpeJacques.Ajunsăînfaţaporţii lui,am intrat în panică: era singuramea speranţă şi numai ştiam nimic despre el, ştiam doar că nu-mirăspunseselascrisoare.Îlemoţionasesauîliritase?Cumaveasămăîntâmpine?M-amînvârtitînjurulclădiriiodată,dedouăori,maimultmoartădecâtvie.Soneriaîncastratăînzidmăsperia:aveaaceeaşifalsănevinovăţiecagauraneagrăîncare,imprudentă,îmibăgasemdegeteleîncopilărie.Amapăsatpebuton.Cadeobicei,poartas-adeschisautomatşiamurcatscara.Jacquesmi-asurâsşim-amaşezatpesofauaroşu-închis.Mi-aîntinsunpliccareaveapeelnumelemeu:„Iat-o,mi-aspus,ampreferatsănuţi-otrimitcasărămânătotuldoarîntrenoi.“Seînroşisepână-nalbulochilor.Amdesfăcutscrisoarea.Pusesecamotto:„Oaretepriveşte?“Măfelicitacănumătemusemderidicol,îmispuneacădeseori„îndupă-amiezilefierbinţişisingure“segândiselamine.Îmidădeasfaturi.„Ţi-aişocaanturajulmaipuţindacăaifimaiumană;înplus,esteodovadădetărie,eramgatasăspun,deorgoliu…Secretulfericiriişiculmeaarteisuntsătrăieşticatoatălumea,nesemănândînsăcunimeni.“Sfârşeacuaceastăfrază:„Aivreasămăconsideriprietenultău?“Îninimameaarăsăritunsoareimens.ApoiJacquesaînceputsăvorbeascăînfrazetrunchiateîntimpceamurgea.Numergeabine,mi-aspus,numergeabinedeloc.Eraînmareîncurcăturăşitarenemulţumit;crezusecăreprezentaceva,acumnumaicredea;sedispreţuia,numaiştiacesăfacă.Îlascultam,înduioşatădeumilitatealui,entuziasmatădeîncrederealui,copleşitădeamărăciunealui.L-ampărăsitcuinimaînflăcări.M-amaşezatpeobancăpentruaatinge,pentruaprividarulpecaremi-l făcuse:o foaiedehârtie frumoasă şidensă, avândcolţurile întărite şi,peea,semneviolete.Unele dintre sfaturile luimăuimiseră: nu aveamdeloc impresia că aş fi inumană; nuîncercamsăşochezcubunăştiinţă;ideeadeatrăicatoatălumeanumăatrăgeadeloc.Erammişcatăcăsegândisesăcompună,pentrumine,acelecadenţe.Amrecititdezeceorimottoul:„Oaretepriveşte?“ÎnsemnacăJacquesţinealaminemaimultdecâtîmiarătasevreodată,eralimpede;darmaiapărealasuprafaţăunadevăr:număiubea;altfelnus-arficufundatîntr-unasemeneamarasm.Mi-amrecunoscutpelocgreşeala;eralimpedecaluminazilei;iubireaşinelinişteasuntimposibildereconciliat.Jacquesmăadusesecupicioarelepepământ:lecturileîndoilaluminaaceleiaşilămpi,liliaculşitrandafiriinuneeraunouădestinate.Eramprealucizi,preaexigenţipentruaaveaîncredereînprotecţiailuzorieaiubirii.Jacquesnuavea să seopreascăniciodatădinangoasata luigoană.Ajunsesepeculmiledisperării, pepunctuldeaotransformaîndezgustdesine;trebuiasă-lurmezpeacestdrumdificil.Le-amchematînajutorpeAlissaşipeViolaineşim-amcufundatînrenunţare.„Nuvoimaiiubiniciodatăpenimeni,darîntrenoidoi iubireaeste imposibilă“,mi-amspuscuhotărâre.N-am tăgăduitconvingereacaremiseconturase înminte în timpulvacanţei: Jacqueseradestinulmeu.Darmotivelepentrucare îmi legamsoarta de-a lui excludeau fericirea. Aveam un rol important în viaţa lui; dar nicidecum acela de a-lîmpinge la pasivitate; trebuia să-i înlătur momentele de descurajare, trebuia să-l ajut să-şi continuecăutarea.Am trecut imediat laacţiune. I-amscrisoaltă scrisoare încare-ipropuneam ţelurideviaţădescoperitelaceimaivaloroşiautori.Era firesc sănu-mi răspundăatâtavremecâtvoiamamândoi caprietenianoastră „să rămână între

noi“. Totuşi,mămăcinam lăuntric. Într-o seară, pe când luam cina cu el împreună cu familia, i-ampânditolucirecompliceînochi;nimic.Aglumitmaiextravagantcadeobicei.„Teţiiîncontinuaredenebunii“, spunea mama lui râzând. Părea atât de lipsit de griji şi, în ceea ce mă priveşte, atât denepăsător,încâtamfostsigurăcă,dedataasta,greşisemtotal:trebuiesă-lfiagasatdisertaţiapecarei-obăgasempegât.„Dureroasă,dureroasăsearăîncaremascaîiascundeamultpreabinechipul…îmieîngrozitor de silă“, scriam a doua zi dimineaţa.Am decis sămă izolez, să-l uit.Dar, peste opt zile,mama,informatădefamilie,m-aanunţatcăJacquescăzusedinnoulaexamen;erafoarteafectat;arfi

amabildinparteameasămăducsă-lvăd.Nuampregetat:mi-ampregătitpansamentele,balsamurilealinătoare şi am zburat către el. Într-adevăr, Jacques părea terminat; prăbuşit într-un fotoliu, neras,descheiatlaguler,cuoţinutăaproapeneglijentă,nicimăcarn-aîncercatsăzâmbească.Mi-amulţumitpentru scrisoare, dar fără convingere, am avut impresia.Mi-a repetat că nu era bun de nimic, că nuvaloreazănimic.Toatăvaraîşiirosisetimpulprosteşte,stricatotceatingea,îierasilădeel.Amîncercatsă-i ridicmoralul, dar n-aveam tragere de inimă.La plecare,mi-a spus în şoaptă: „Mulţumesc că aivenit“ pe un ton profund, carem-amişcat;m-am întors acasă totuşi foarte abătută.De data asta nureuşeamsăzugrăvesc înculorile sublimuluiconfuzia lui Jacques;nuştiamexactcuceseocupase întimpulverii,darbănuiamtotceemairău:joculdecărţi,alcoolulşiceeace,cuuntermendestuldevag,numeamdezmăţ. Înmod sigur avea scuze:darmi sepăreadezamăgitor faptul că trebuie scuzat. Îmiaminteamdemarelevisdedragoste-admiraţiepecaremi-lfăurisemla15anişi-lcomparam,plinădetristeţe,cuafecţiuneameapentruJacques:nu,nu-ladmiram.Poatecăoriceadmiraţieesteopăcăleală;poatecă înadânculoricărei inimi seaflădoaroparadănedesluşitădemăşti;poatecăunica legăturăposibilăîntredouăfiinţeestecompasiunea.Acestpesimismn-aizbutitsămăconsoleze.Următoareanoastrăîntâlniremi-aprodusnoimotivedeperplexitate.Jacquesîşirevenise,râdeaşi,cu

ovocegânditoare,făceaplanurirezonabile.„Într-ozimăvoiînsura“,azisdintr-odată.Frazaastam-arăscolit.Orostisedin întâmplaresaucuunscopanume? Înacestultimcaz,eraopromisiunesauunavertisment?Îmieraimposibilsăsuportgândulcăalta,nueu,i-arputeafisoţie:pedealtăparte,amrealizat că ideea de-a mă mărita cu el îmi inspira repulsie. Toată vara cochetasem cu ea; acum,gândindu-mă laaceastăcăsătoriepecarepărinţiimeiodoreaucuardoare, îmivenea să fug.Numaivedeamîneasalvarea,cipieireamea.Timpdecâtevazile,amfostterorizată.Când amvenit dinnou să-l vădpe Jacques, avea în vizită nişte prieteni;mi i-a prezentat, apoi au

discutatmaideparteîntreei:desprebarurişibarmani,greutăţibăneşti,intrigiobscure;îmifăceaplăcerecăprezenţameanulederanjasediscuţia;pedealtăparte,discuţialormădeprima.Jacquesm-arugatsă-laşteptpânăîşiconduceprieteniicumaşina;amrămaspesofauaroşieşi,cunerviiîntinşilamaximum,amplâns înhohote.Măcalmasemdejacând s-a întors.Expresia i se schimbase şidincuvintele salerăzbăteadinnouogingaşăafecţiune.„Săştii,oprieteniecaanoastrăestecutotulieşitădincomun“,mi-aspus.AcoborâtcuminepeBulevardulRaspailşiamrămasîndelungînfaţauneivitrineîncareeraexpus un tablou alb, de Foujita. A doua zi, Jacques pleca la Châteauvillain, unde avea să stea treisăptămâni.M-amgânditcuuşurarecăînrăstimpulcâtvafiplecatblândeţeaacestuiamurgvafiultimameaamintire.Totuşi, zbuciumul meu nu s-a potolit: nu mai înţelegeam ce se petrece cu mine. Uneori Jacques

însemnatotul;alteori,nimic.Mămiramcăsimt„uneoriunfeldeurăîmpotrivalui“.Măîntrebam:„Decepornirilemeletandresenascdoardinaşteptare,dinregret,dinmilă?“Măîngheţaideeauneiiubiriîmpărtăşite.Cândmiseestompanevoiadeel,măsimţeamsărăcită;cutoateastea,scriam:„Amnevoiedeel–nusă-lvăd.“Înlocsămăstimuleze,caanultrecut,discuţiilenoastremălăsaufărăvlagă.Îmiplăceamaimultsăfiuladistanţăşisămăgândesclaeldecâtsăstămfaţăînfaţă.La trei săptămâni de la plecarea lui, trecând prin Piaţa Sorbonei, i-am zărit maşina în faţa

restaurantuluiHarcourt.Celovitură!Ştiamcăîşitrăieşteviaţadepartedemine:vorbiserămdespreasta,deşinudeschis;euocupamunlocmarginal.Totuşiîmiplăceasăcredcăîndiscuţiilenoastreaduceatotceeramaiautenticînel;aceastămaşină,lângăobordurădetrotuar,afirmacontrariul.Înacelmoment,clipă de clipă, Jacques exista în carne şi oase pentru alţii, nicidecum pentrumine; cât cântăreau, înmulţimeasăptămânilorşi lunilor, timidelenoastre întâlniri?Într-osearăavenit lanoi învizită;afost

fermecător;iareum-amsimţitcruntdecepţionată.Dece?Înţelegeamdinceîncemaipuţin.Mamaşisora luiveniserăpentru scurt timp laParis, astfel cănu-lmaivedeamsingur.Aveam impresia cănejucămde-a v-aţi ascunselea şi că s-ar putea să nu ne găsim niciodată. Îl iubeam sau nu?Mă iubea?Mamami-arepetat,peuntondestuldeacru,ceeace-ispusesemamaluiJacques:„Simoneestefoartedrăguţă; păcat cămătuşaFrançoise o îmbracă aşa urât.“Critica număprivea; am reţinut că îi placechipulmeu.DarJacquesaveaabia19ani,studiideterminat,serviciulmilitardesatisfăcut;erafirescsăse refere la căsătorie doar prin vagi aluzii; această rezervănudezminţea căldura cu caremăprimea,surâsurilelui,felulîncareîmistrângeamâna.Îmiscrisese:„Oaretepriveşte?“Înacelan,existaunfelde complicitate în afecţiunea pe caremi-o arătaumătuşaGermaine şi Titite: familia lui părea să neconsidere logodiţi, ca şi a mea, de altfel. Dar ce era, de fapt, în capul lui? Uneori părea atât deindiferent!Lasfârşitulluinoiembrieamluatcinaîntr-unrestaurantcupărinţiiluişiaimei.Avorbit,aglumit; prezenţa lui era masca perfectă a absenţei: mă rătăceam în această mascaradă. Am plânsjumătatedenoapte.Peste câteva zile am văzut, pentru prima oară în viaţă, pe cinevamurind: unchiulGaston s-a dus

brusc în urma unei ocluzii intestinale. A agonizat o noapte întreagă.MătuşaMarguerite l-a ţinut demânăşii-aspustottimpulcuvintepecarenuleauzea.Lacăpătâiulpatuluistăteaucopiiilui,părinţiimei,sorameaşicumine.Horcăiaşivomitaniştechestiinegre.Cândaîncetatsărespire,mandibulai-acăzut,atârnând,şii-afostridicatăcuofaşăpecarei-aulegat-oînjurulcapului.Tata,pecarenul-amvăzutniciodatăplângând,acumhohotea.Violenţadisperăriimele i-asurprinspe toţişichiarpemineînsămi. Îl iubeammultpeunchiulmeu, iubeamşiamintireapartidelordevânătoarede laMeyrignac,din zori; o iubeammult pe verişoaramea Jeanne şimi-era groază să-mi spun că e orfană.Dar niciregretele,nicicompasiuneanuputeaujustificafurtunacumplităcarem-adevastattimpdedouăzile:îmieradenesuportataceapriviretulburepecareunchiuli-oaruncasesoţieisalechiarînclipamorţiişiîncareseciteaireparabilul.Ireparabil;iremediabil:acestecuvinteîmiloveaucreierulcuatâtaputere,încâtaveamsenzaţiacăvaexploda;şialtcuvântlerăspundea:inevitabil.Poatecălarândulmeuvoivedea,cândva,aceaprivireînochiibărbatuluipecare-lvoifiiubitmultăvreme.Jacquesafostcelcarem-aconsolat.Apărutatâtdeemoţionatdeprivireamearăvăşită,s-apurtatatât

de afectuos, încâtmi-am şters lacrimile. În timp ce luamprânzul la bunica lui Flandin, aceastami-aspus,printrealtele:„Nuveimaifituînsăţidacănuveimunci.“Jacquesm-aprivitcutandreţe:„Spercăvarămânetotuşieaînsăşi.“Mi-amspus:„N-amavutdreptatesămăîndoiesc:măiubeşte.“Săptămânaurmătoare am luat cina la el şi mi-a mărturisit, într-o scurtă discuţie între patru ochi, că ieşise dinîncurcături, dar se teme să nu se îmburghezească. Apoi, imediat dupămasă, a plecat. I-am inventatscuze, dar nici unanu a fost convingătoare: n-ar fi plecat dacă ar fi ţinut lamine.Dar ţineaoare cuadevărat la ceva? Categoric, îmi părea instabil, versatil; se risipea în mici camaraderii, în miciîncurcături;nu-ipăsadeproblemelecaremăfrământau;n-aveauncrezintelectual.Amalunecatiarăşipepantaconfuziei:„Putea-voivreodatăsămăsmulgdelângăel,celîmpotrivacăruiauneorimărevolt?Îliubesc,îliubescintensşinicimăcarnuştiudacăsepotriveştecumine.“Adevărulestecă între Jacques şimineexistaumultedeosebiri.Cândmi-amschiţatportretul, către

mijlocul toamnei, am consemnat, întâi de toate, ceea ce eu numeam seriozitateamea: „O seriozitateausteră, implacabilă, a cărei motivaţie n-o înţeleg, dar căreia mă supun ca înaintea unei necesităţicovârşitoare.“Încădincopilăriemădovedisemmereudintr-obucată,extremistăşimândrăcăsuntaşa.Ceilalţiseopreaulamijlocdedrumînprivinţacredinţeisauscepticismului,adorinţelorsauplanurilorlor:ledispreţuiamatitudineacălduţă.Eumergeampânălacapătcusentimentele,ideile,acţiunilemele;

nu tratam superficial nimic şi, la fel ca în copilărie, doreamca totul să fie justificat printr-un soi denecesitate. Realizam că acest fel încăpăţânat de a fi mă priva de anumite drepturi, dar nu se puneaproblemasămă îndepărtezde ladrumulmeu; seriozitateamea însemna„eu însămi, în întregime“, şiţineamenormlamine.Nu-ireproşamluiJacquesnicidezinvoltura,niciparadoxurile,niciexprimareaeliptică;consideram

că are temperament de artist, că estemai sensibil,mai spontan şimai hărăzit de natură decâtmine;uneori, reînviammitul luiTheagen şiEuphorion şi eramgata să-i aşez harulmai presus demeritelemele.Dar,spredeosebiredecazulZazei,lacare,altădată,nuaveamcecritica,laJacquesmăderanjauanumite trăsături: „Preferinţa lui pentru formule; entuziasmele care îşi depăşeaucumult obiectul; undispreţ oarecum afectat.“ Îi lipseau profunzimea, perseverenţa şi uneori, lucru care îmi părea cuadevăratgrav,sinceritatea.Miseîntâmplasămăenervezeeschivelelui;uneoriîlsuspectamcărecurgelascepticismpentrua-şicruţaoriceefort.Seplângeacănucredeînnimic;euîncercamdinrăsputerisă-ipropunţeluri;misepăreaînălţătorsădepuiefortcasătedezvolţi,săteîmbogăţeştispiritual;înacestsens înţelegeam preceptul lui Gide: „Să faci din tine o fiinţă de neînlocuit.“ Dacă îi aminteam luiJacques aceste cuvinte, ridica din umeri, spunând: „Pentru asta e suficient să te culci şi să dormi.“Insistamsăscrie;eramsigurăcă,dacăvoia,arfiscriscărţivaloroase:„Lacebun?“îmirăspundea.Dardesenul,pictura?Era talentat.„Lacebun?“ îmirăspundea.Contracara toatesugestiilemelecuacestetreicuvinte.„Jacquesvreacuobstinaţiesăconstruiascăînabsolut;artrebuisăpunăînpracticăteorialuiKant; îndirecţiaastanuvareuşinimic“,amnotat într-ozi,cunaivitate.Totuşi,nucredeamdeloccăatitudinealuiJacquesarecevaîncomuncumetafizicaşi,înmodobişnuit,ojudecamcuasprime:nu-miplăcealenea,nicizăpăcealaşilipsadeconsistenţă.Câtdespreel,simţeamdeseoricăbunameacredinţăîl agasează. O prietenie se putea acomoda cu asemenea divergenţe; ele puneau însă în pericolperspectivauneivieţiîndoi.Numi-aşfifăcutatâteagrijidacăaşfisesizatdoaropoziţiacaracterelornoastre;realizamînsăcămai

ecevaînjoc:orientareaexistenţelornoastre.Înziuacândrostisecuvântulcăsătorie,făcusemunamplubilanţaceeacenedespărţea:„Îiestesuficientsăsebucuredelucrurilefrumoase;estedeacordculuxulşicuviaţauşoară,îiplacesăfiefericit.Mieîmitrebuieoviaţădevotată.Amnevoiesăacţionez,sămăagit,săcreez;amnevoiedeunţelpecaresă-lating,degreutăţideînvins,deooperăderealizat.Nusuntfăcutăpentrulux.Niciodatănuaşfimulţumităcuceeaceîlmulţumeştepeel.“Luxul din casa Laiguillon nu avea nimic extraordinar; de fapt, ceea ce refuzam, reproşându-i lui

Jacques că acceptă, era condiţia burgheză. Înţelegerea noastră se baza pe un echivoc care explicaincoerenţeledininimamea.Înochiimei,Jacquesreuşeasăscapedinclasaluisocialăpentrucăeraunneliniştit:nu-midădeamseamacănelinişteaeramodulîncareaceastăgeneraţieburghezăîncercasăserecâştige pe sine; totodată, simţeam că în ziua în care căsătoria l-ar fi eliberat, Jacques ar fi devenittotunacupersonajulsău–untânărpatronşiuncapdefamilie.Înrealitate,nudoreadecâtsăpoatăjucaînmodconvingător,cândva,rolulcareîireveneaprinnaştere,şimizapecăsătorie,precumPascalpeapasfinţită,pentruadobândicredinţacare îi lipsea.Nu-miformulamîncăfoarteclaracest lucru,darînţelesesemcăpentruelcăsătoriaeraosoluţie,nicidecumunpunctdeplecare.Nusepuneaproblemaridicăriicelordoi,împreună,cătreculmi:dacăaveamsădevindoamnaLaiguillon,vatrebuisămăocupde„interiorulcăminului“.Eraîntr-adevărcevadeneconciliatcuaspiraţiilemelepersonale?Îngeneral,mă feream de concilieri, iar aceasta, în mod special, îmi părea periculoasă. Împărţind existenţa cuJacques,mi-arfifostgreusămăapărdeel,căciîncepusemdejasăfiucontaminatădenihilismullui.Încercamsă-l înlăturbazându-măpeceeaceera evident legatdepasiunile şidorinţelemele; adesea,

reuşeam.Înmomentelededescurajare,înclinamtotuşisă-idaudreptate.Subinfluenţaluişicasă-ifacpeplac,oarenuvoiacceptasăsacrifictotceeacereprezintă„valoareamea“?Mărevoltamîmpotrivaacesteimutilări.IatădeceînaceaiarnădragosteameapentruJacquesaavutaccenteatâtdedureroase.Fie că se risipea, rătăcind departe de mine şi făcându-mă să sufăr; fie că îşi căuta echilibrul în„îmburghezire“,ceeaceputeasă-lapropiedemine,darînastaeuvedeamodecădere;nuputeamsă-lurmezpecaleadezordinii luişinicinuvoiamsămăinstalez, împreunăcuel, într-oordinepecareodispreţuiam.Niciunul,nicicelălaltnuaveamîncredereînvaloriletradiţionale;euînsăeramhotărâtăsădescopărsausăinventezaltele;elnuîntrezăreanimicdincolodeele;oscilaîntrerisipireşimarasm,iartipuldeînţelepciuneadoptateracelalconsimţirii;nuaveadegândsăschimbeviaţa,cisăseadaptezelaea.Eucăutamodepăşire.Miseîntâmpladeseorisăsimtcăîntrenoiexistăoincompatibilitateşimăîntristam:„Fericirea,viaţa

înseamnăel!Ah,fericirea,viaţa,carear trebuisă însemnetotul!“Şi totuşinumăputeamdecidesă-lsmulgpeJacquesdininimamea.Aplecatîntr-ocălătoriedeolunăprintoatăFranţa;seduceasăvadăpreoţi, biserici şi să încerce să plaseze vitraliileLaiguillon.Era iarnă şi frig: am reînceput să doresccăldura prezenţei sale, o iubire liniştită, un cămin al nostru, al meu. Nu-mi mai puneam întrebări.Citeamromanul luiMauriacAdieuà l’adolescence, învăţampe dinafară lungi pasajemelancolice pecaremilerecitam,umblândpestrăzi.Dacă mă încăpăţânam în această iubire era pentru că, înainte de orice, dincolo de ezitările mele,

aveampentruJacquesoduioasăafecţiune;erafermecătorşifascinant,iargingăşialui,capricioasă,daradevărată,vrăjisemulteinimi;ameaerafărăapărare:ointonaţieavocii,oprivireerausuficientepentruadezlănţui înmineo infinităgratitudine. Jacquesnumaiaveacuce sămăuimească;numaiaveamnevoie de el pentru a înţelege cărţile, tablourile; dar eram mişcată de încrederea lui în mine şi deacceseledeumilitate.Toţiceilalţi, fieei tineri limitaţisauadulţicuminţi,aveauimpresiacăştiu totuldespre orice, iar când spuneau „Nu înţeleg!“ nu se gândeau niciodată că ei sunt de vină. Cât derecunoscătoareîieramluiJacquespentruîndoielilelui!Voiamsă-lajutaşacummăajutaseşiel.Maimultchiardecâttrecutulmeu,mălegadeelunfeldepactprincaresestabilisecămaidegrabăeueram„salvarea“luidecâtelamea.Amcrezutcuatâtmaimultînaceastăpredestinare,cucâtnucunoscusemniciunbărbat, tânăr saubătrân,cucare să fiputut schimbadouăcuvinte.DacăJacquesnuera făcutpentrumine,atuncinicialtcinevanuaveacumsăfie,şi trebuiasămăîntorclaosingurătatecăreiaîicunoşteamgustulamar.ÎnmomenteleîncaremăconsideramdinnoumenităluiJacques,îiridicamdinnoustatuie:„Totceea

ce vine de la Jacques îmi pare la început un joc, lipsă de curaj sau chiar laşitate – apoi redescopăradevărul spuselor lui.“Scepticismul era expresia lucidităţii sale; în fond, eueramceacăreia îi lipseacurajulcândmistificamtristarelativitateascopuriloromeneşti;elaveaîndrăznealadea-şimărturisicăniciunţelnumerităefortuldea-latinge.Pierdeatimpulînbaruri?Fugeadepropria-idisperareşiiseîntâmplasăîntâlneascăpoezia.Înlocsăisereproşezerisipa,arfitrebuitsăiseadmiredăruireafărălimite: semăna cu acel rege din Thule, la care îi plăcea să se refere, care aruncase înmare ceamaifrumoasă dintre cupele lui din aur doar pentru şansa unui suspin. Eram incapabilă de asemenearafinamente,darastanumăîndreptăţeasănulerecunoscadevăratavaloare.ÎncercamsămăconvingcăJaques le va imortaliza în viitor într-o operă.Numă lăsa să-mi pierd definitiv speranţa.Din timp întimp,măanunţacăagăsituntitluformidabil.Eranevoiederăbdare,trebuiasăiseacordeîncredere.Astfel,treceam,prinsalturibruşte,deladecepţielaentuziasm.Principalulmotivalînverşunăriimeleeracă,înafaraacesteiiubiri,viaţaîmipăreagoalăşizadarnică

până ladeznădejde. Jacqueseradoarel însuşi;dar,de ladistanţă, se transforma în totceeaceeunuaveam.Luiîidatorambucuriileşinecazurileacărorintensitatemăsalvadeplictisulsterpîncaremăîmpotmolisem.

Zaza s-a întors la Paris la începutul lunii octombrie. Îşi tunsese frumosul păr negru şi nouapieptănăturăîidegajaplăcutfaţapuţincamslabă.ÎmbrăcatăstilSfântulTomadinAquino,confortabil,deşifărăeleganţă,purtamereupălărioarecloş,trasepânălasprâncene,şiuneorimănuşi.Cândne-amreîntâlnit,ne-ampetrecutdupă-amiazapemalurileSeneişiînTuileries;aveaoexpresieserioasăşichiarpuţin tristă, care,de laovreme, îideveniseobişnuinţă.Mi-a spuscă situaţia tatălui ei se schimbase;postul de inginer-şef la căile ferate ale statului, pe care conta domnulMabille, îi revenise luiRaoulDautry;decepţionat,domnulMabilleacceptasepropunereapecare i-o făcuse insistent firmaCitroën:urmasăcâştigefoartemulţibani.FamiliaMabilleaveasăseinstalezeîntr-unapartamentluxosdepestradaBerri;îşicumpăraserăomaşină;vorfiobligaţisămeargăînviziteşisăprimeascăoaspeţimultmaidescaaltădată.Toateasteanupăreaus-o încântepeZaza;mi-avorbitcuvoceneliniştitădespreviaţa mondenă care îi era impusă şi am înţeles că, dacă mergea la diverse căsătorii, înmormântări,botezuri, prime comuniuni, ceaiuri, dejunuri, vânzări în scop de binefacere, reuniuni de familie,petreceridelogodnă,seridansante,nuofăceacuplăcere;îşijudecamediulcuaceeaşiseveritatecaîntrecut,acumpărânda-lsuportaşimaigreu.Înainteavacanţei,îiîmprumutasemcâtevacărţi;mi-aspuscă-idăduserămultdegândit;citisedetreioriCărareapierdută:niciodatănuoemoţionaseunromanatâtdemult.Brusc,mis-apărutfoarteapropiatăşii-amspuscâtecevadespremine:înmulteprivinţe,gândeamlafel.„Amregăsit-opeZaza!“mi-amspusbucuroasăcând,lacădereaserii,m-amdespărţitdeea.Am luat obiceiul să ne plimbăm împreună în fiecare duminică dimineaţa.Nici acasă lamine, nici

acasălaeanuputeamvorbidoarnoidouăşinuînţelegeamdelocobiceiuldeafrecventacafenelele:„Cee cu toţi oamenii ăştia? Nu au casă?“m-a întrebat odată Zaza, când treceam prin faţa cafenelei LaRégence.Neplimbamînlungşi-nlatpealeiledinGrădinaLuxembourgsaupeChamps-Élysées;cânderatimpfrumos,neaşezampescauneledefierdelamargineacâteuneipeluze.Împrumutamaceleaşicărţi de la biblioteca lui AdrienneMonnier: am citit amândouă cu pasiune corespondenţa lui Alain-Fournier şi Jacques Rivière; ea îl prefera de departe pe Fournier, eu eram de-a dreptul sedusă derapacitatea metodică a lui Rivière. Discutam, comentam viaţa noastră de zi cu zi. Zaza avea marigreutăţi cu doamnaMabille, care îi reproşa că alocă preamult timp studiului, lecturii,muzicii şi îşineglijează„îndatoririlesociale“; îipăreaususpectecărţilepecare le iubeaZaza;era îngrijorată.Zazanutrea pentrumama ei aceeaşi devoţiune dintotdeauna şi nu dorea s-o facă să sufere. „Totuşi existălucrurilacarenuvreausărenunţ!“mi-aspuscuovocetristă.Setemeacă,înviitor,conflictelesevoragrava.Dusădinvedereînvedere,Lili,careaveadeja23deani,urmasăsemărite;dupăaceeasevorgândis-omăritepeZaza.„Nuvoiceda,m-aasigurat,darvoifinevoităsămăcertcumama.“Fărăsă-ivorbescdespreJacquessaudespreevoluţiameareligioasă,îispuneamşieudestulelucruri.Înziuadedupănoapteapecareampetrecut-oplângând,dupăocinăcuJacques,amsimţitcăn-amputeresămătârăsc singură până seara; am sunat la uşaZazei şi, de îndată cem-am aşezat faţă în faţă cu ea, amizbucnitînhohote.Afostconsternată,aşacăi-ampovestittotul.Cadeobicei,îmipetreceamceamaimareparteatimpuluistudiind.Înacelan,domnişoaraLambert

susţinea cursul de logică şi de istorie a filozofiei şi am început sămă pregătesc pentru aceste douădiplome.Erambucuroasăsămăpotdedicadinnoufilozofiei.Eramlafeldeinteresatăcaîncopilăriesă

lămuresc ciudăţenia prezenţeimele pe pământ; de unde veneam? unde urma să ajung?Mă gândeamdeseorilaastacuuimire,şiîncarnetelemeleîmipuneamîntrebări;îmipăreacăesteopăcăleală,„unnumăr de prestidigitaţie care are la bază un truc copilăresc, dar pe care nimeni nu reuşise să-lghicească.“Speramsă-l elucidez sau, cel puţin, sămăapropii câtmaimult. Întrucât bagajulmeudecunoştinţesereducealaceeaceînvăţasemdelaabateleTrécourt,amînceputsăfactatonărilaborioaseprinsistemeleluiDescartesşiSpinoza.Uneorimăsimţeamînălţatăundeva,îninfinit:zăreampământullapicioarelemelecaunfurnicarşi literatura însăşideveneaunfeldebâzâit fărărost;alteorivedeamdoareşafodajestângaciîntocmite,fărălegăturăcurealitatea.L-amstudiatpeKant,carem-aconvinscănimeni nu-mi va dezvălui cealaltă faţă a cărţilor de joc.Critica sami-a părut atât de pertinentă, amînţeles-o cu atâtaplăcere, încât, pentrumoment, num-ammai întristat.Totuşi, dacănu reuşea să-miexplice universul şi pemine însămi, nu prea ştiam ce aşmai fi putut aştepta de la filozofie; m-aminteresat fără entuziasm de doctrine pe care le respingeam din start. Am făcut o disertaţie asupra„dovezii ontologice la Descartes“, pe care domnişoara Lambert a considerat-o mediocră. Cu toateacestea,aluatdeciziasăseocupedemineînmodspecial,ceeacem-amăgulit.Întimpulcursurilordelogică îmi plăcea s-o studiez. Purta mereu rochii albastre simple, dar rafinate; privirea ei rece şipătrunzătoaremisepăreacammonotonă,darmăuimeazâmbetulei,careîitransformatotdeaunamascaseveră într-un chip omenesc. Se spunea că îşi pierduse logodnicul în război şi că, în urma doliului,renunţaselaviaţalumească.Inspirapasiuni;erachiaracuzatăcăabuzadeascendentulei;dindragostepentruea,unelestudenteseafliliauordinuluipecare-lconduceaalăturidedoamnaDaniélou;apoi,dupăce atrăsese acele suflete tinere, încerca să scape de devoţiunea lor. Puţin îmi păsa de toate astea. Înopiniamea,nuerasuficientdoarsăgândeştioridoarsă trăieşti;nurespectamdecât indiviziicare îşi„gândeau viaţa“; or, domnişoara Lambert nu „trăia“. Susţinea cursuri şi lucra la o teză de doctorat:consideramcăexistenţaeietaresearbădă.Înacelaşitimpînsă,îmifăceaplăceresăiaulocînbirouleialbastru ca şi rochiile şi ochii ei; pemasă, într-o vază de cristal, era de fiecare dată un trandafir deculoarea ceaiului. Îmi recomanda cărţi; mi-a împrumutat Ispita Occidentului scrisă de un tânărnecunoscutpenumeAndréMalraux.Îmipuneastăruitorîntrebărilegatedemine,avândgrijăsănumăintimideze. A acceptat cu seninătate informaţia că nu mai credeam în Dumnezeu. I-am spus foartemulte,chiarşilucrurideinimă:cepărereavea?trebuiasăterezumiladragosteşilafericire?M-aprivitoarecumîngrijorată:„Simone,crezicăo femeiesepoateconsidera împlinită fărădragosteşi înafaracăsătoriei?“Fărăîndoială,aveaşieaproblemeleei,însăafostsinguradatăcândafăcutovagăaluzielaele, în rest îndeplinindu-şi roluldeamăajutasă le rezolvpealemele.Ascultamcespunefărămareconvingere:deşiatitudineaeieradiscretă,nuputeamuitacămizasepecer;îieramînsărecunoscătoarepentrucălduracucareseocupademine,iarîncredereapecaremi-oarătaîmidădeaforţă.Înlunaiuliem-amînscrisîn„Echipelesociale“.Directoareasecţiilorfeminine,ofemeiegrasăşicu

faţavineţie,mi-aîncredinţatconducereaEchipeidinBelleville.Laînceputulluioctombrie,aconvocat„responsabilele“laoşedinţădeinstructaj.Fetelepecarele-amîntâlnitsemănauregretabildemultcufostele mele colege de la şcoala Désir. Aveam două colaboratoare, una preda engleza, cealaltă,gimnastica;amândouăaveauînjurde30deanişinuieşeauniciodatăsearafărăpărinţi.Grupanoastrăfuncţiona într-un feldecentrudeasistenţă socialăadministratdeo fată înaltă,brunetă, frumuşică, învârstăde25deani;senumeaSuzanneBoigueşiîmierasimpatică.Înschimb,noilemeleactivităţieraudepartede a-mi aduce satisfacţii.Odatăpe săptămână, seara, levorbeamunor tinereucenicedespreVictorHugoşidespreBalzac,leîmprumutamcărţi,discutam;veneaucuregularitateşiînnumărdestuldemare;darofăceauînprincipalcasăse întâlneascăşisă întreţinărelaţiistrânsecucentrul,care le

acorda un sprijin important în multe domenii. Sub acelaşi acoperiş cu noi funcţiona şi o echipămasculină;activităţilerecreative,balurilereuneaudestuldefrecventbăieţiişifetele;iardansul,flirtulşitotceeaceurmaîiatrăgeaumaimultdecâtcercuriledestudiu.Misepăreafiresc.Elevelemelelucrautoatăziuaînateliereleunorcroitoresesaumodiste;cunoştinţele,dealtfeldestuldepuţinsistematice,pecare ledobândeaunuaveaunicio legăturăcuexperienţa lorşinu leeraudefel folositoare.N-aveamnimic împotrivă să le conving să citeascăMizerabilii sauMoşGoriot; dar Garric se înşela amarnicînchipuindu-şicăleputeamdăruicultură;nuaveamniciotrageredeinimăsăurmezinstucţiunilecareprevedeausălevorbescdespremăreţiaomuluisauvaloareasuferinţei:aşfiavutimpresiacăîmibatjocdeele.Garricmăamăgiseşi înlegăturăcuprietenia.Atmosferadelacentrueradestuldeveselă;darîntre tinerii de la Belleville şi cei care, ca mine, se ocupau de ei, nu exista nici familiaritate, nicireciprocitate.Neomoramtimpulîmpreună,nimicmaimult.Dezamăgireameas-arăsfrântşiasupraluiGarric. A venit să susţină o conferinţă şi am petrecut o bună parte din seară împreună cu SuzanneBoigue şi cu el.Cândva, dorisem cu ardoare să-i pot vorbi ca o persoană adultă, de la egal la egal:discuţia purtată mi-a părut plictisitoare. Repeta fără încetare aceleaşi idei: prietenia trebuie săînlocuiascăura;înlocsăgândimîntermenidepartide,sindicate,revoluţii,trebuiesăgândimîntermenidemeserie, familie, regiune; importantesteca înfiecareomsăsepăstreze intactăvaloareaumană.Îlascultamdistrată.Admiraţiapentruelsestinseseodatăcuîncredereafaţădeoperasa.Puţinmaitârziu,SuzanneBoiguemi-a cerut să dau lecţii prin corespondenţă unor bolnavi dinBerck99: am acceptat.Deşimodest, acest demersmi-apărut eficient.Amajuns totuşi la concluzia că acţiunea reprezentaosoluţie dezamăgitoare: ne găseam alibiuri înşelătoare pretinzând că ne slujim aproapele. Nu m-amgânditcăacţiuneaputeasăîmbraceşiformediferitedeaspectelepecareledezaprobam.Chiardacăamdescoperitomistificare încadrulEchipelor, le-amcăzut totuşivictimă.Amcrezutcăamunadevăratcontractcu„poporul“;mis-apărutcordial,politicosşidispussăcolaborezecuprivilegiaţii.Caurmareaacesteiexperienţetrucate,ignoranţameaînmateries-aadâncit.Personal,apreciamcelmaimultlaEchipefaptulcăputeampetreceosearăînafarafamiliei.Eramdin

noufoarteapropiatădesoramea: îivorbeamdespredragoste,prietenie,fericireşicapcaneleacesteia,desprebucurie,despre frumuseţeavieţii lăuntrice; începusesă-iciteascăpeFrancisJammesşiAlain-Fournier.Înschimb,relaţiilecupărinţiimeieraudepartedeaseîmbunătăţi.Arfifostconsternaţidacăarfibănuitcâtdemultmămâhneaatitudinealor:darnubănuiaunimic.Consideraucăpreferinţeleşipărerilemelereprezintăosfidarelaadresabunului-simţşialorşitrecuserălaatacdintoatedirecţiile.Demulteorirecurgeaulaprieteni;denunţauîncorşarlataniaartiştilormoderni,snobismulpublicului,decadenţaFranţeişiacivilizaţiei: în timpulacestorrechizitorii, toateprivirileseaţinteauasupramea.Domnul Franchot, expert în arta conversaţiei, pasionat de literatură, autor a două volume pe care letipărisepecheltuialalui,m-aîntrebatîntr-oseară,peuntonsarcastic,cesplendoridescoperisemînLeCornetàdésdeMaxJacob.„Ah!amrăspuns,sec,nuseobservălaprimavedere.“Toţiaurâsînhohoteşirecunosccăfăcusempegrozava;darînasemeneacazurinuaveamcumsăreacţionezaltfeldecâtfiepedant,fiegrosolan.Îmidădeamostenealasănurăspundlaprovocări,darpărinţiimeinusemulţumeaucuaceastăfalsălipsădereacţie.Convinşicămăaflusuboinfluenţănefastă,măchestionaubănuitori:„CeareatâtdenemaipomenitdomnişoaraaceeaLambert?“m-aîntrebattata.Demultmăacuzacănuamsimţulfamilieişicăpreferstrăinii.Înprincipiu,mamaeradeacordcăîţipoţiiubimaimultprieteniipe care ţi i-ai ales decât nişte rude îndepărtate, dar socotea că sentimentele mele pentru Zaza suntexcesive.Înziuaîncaremădusesempeneaşteptatesăplângpeumărulei, le-amspuspărinţilormei:„AmtrecutpelaZaza.–Darabiate-aiîntâlnitcueaduminică.Nutrebuiesăstaistaitottimpulpecapul

ei!“mi-arăspunsmama.Aurmatolungăscenă.Lecturilemeleeraualtmotivdeconflict.Mamanuerade acord cu ele; s-a schimbat la faţă când a răsfoit La Nuit kurde a lui Jean-Richard Bloch. Leîmpărtăşea tuturor îngrijorarea ei: tatălui meu, doamnei Mabille, mătuşilor mele, verişoarelor mele,prietenelorei.Nureuşeamsămăîmpaccuneîncredereapecareosimţeamînjur.Celungiîmipăreauserile şiduminicile!Mamaspuneacănu sepoate face focul în şemineuldincameramea.Aşezamomasădebridgeînsalon,undeardeaosobăşi,deobicei,uşarămânealargdeschisă.Mamaintra,ieşea,pleca,venea,seaplecapesteumărulmeu:„Cefaci?Cecarteeasta?“Dotatăcuoenergiedeexcepţie,pe care nu putea niciodată s-o cheltuiască suficient, credea în virtuţile veseliei. Cântând, râzând,glumind, încercasăreînvie,prinpropriile-iputeri,atmosferavioaiecareumpleacasapevremeacândtatanulipseaînfiecareseară,iarlanoidomneavoiabună.Încercasămăfacăşipeminesăparticipşi,dacănuvoiam,seîngrijora:„Lacetegândeşti?Ce-aipăţit?Ce-icumutraasta?Sigurcăda,mameitalenuvreisă-ispuinimic…“Când,însfârşit,seculca,erampreaobosităcasămămaibucurdeacelrăgaz.Cen-aşfidatsăpotmergelacinematograf!Măîntindeampecovorcuocarte,darîmisimţeamcapulatâtdegreu,încâtdeseoriadormeam.Măduceamlaculcarecutristeţeînsuflet.Dimineaţamătrezeamnecăjităşizilelesetârauîncărcatedetristeţe.Îmieralehamitedecărţi;citisempreamultecarereluauacelaşi refren; nu-mi aduceau nici o speranţă nouă. Preferam să-mi omor timpul prin galeriile de pestradaSeinesaudepestradaLaBoétie:picturamăfăceasăevadezdinmine.Uneorimăafundamînultimelelicăririaleasfinţitului;priveamcrizantemelegalbenecanişteflăcăripâlpâitoarelângăverdelepalid aluneipeluze; la ceasul la care lumina felinarelorpreschimba frunzişulde laCarrousel într-undecor de operă, ascultam sunetul fântânii arteziene.Nu-mi lipsea bunăvoinţa: era de ajuns o rază desoare ca să-mi zvâcnească inima.Dar era toamnă, burniţa; bucuriile erau rare, se destrămau repede.Reapăreauplictisul,disperarea.Anultrecutîncepuselafelderău;voisemsămăamestecveselăprintreoameni;darmăţinuserăîncolivie,apoimăsurghiuniseră.Reuşisemsădepăşescsituaţiaprintr-unefortnegativ: o rupsesem cu trecutul, cu mediul meu. Este adevărat că avusesem parte şi de descopeririextraordinare:Garric,prietenialuiJacques,cărţile.Îmirecăpătasemîncredereaînviitorşimăridicasemînînalturi,cătreundestineroic.Căzusemdefoartesus!Ziuadeaziînsemnadinnouviitorul,cândtoatesperanţelearfitrebuitsăseîmplineascăfărăamânare.Trebuiasăfiudefolos:pentruce?pentrucine?Citisemmult,gândisem,învăţasem,erampregătită,erambogatălăuntric,îmispuneam:nimeninucerenimicde lamine.Viaţa îmipăruse atât deplină, încât, ca să răspund la chemările ei, încercasemcufanatismsă-mifolosesctoateresursele:iatăcăviaţaeragoală;niciunglasnumăchema.Simţeamînminedestuleputericasămutpământuldinloc;nugăseamsămişcnicimăcaropiatră.Deziluziaafostcruntă:„Suntmultmaimultdecâtcepotface!“Nueradeajunscărenunţasemlaglorie,lafericire;numai ceream nici măcar ca existenţa mea să fie rodnică, nu mai ceream nimic; învăţam cu durere„sterilitateadeafi“.Studiamcasăamoprofesie;darprofesiaesteunmijloc:careerascopul?Pentrucesămăcăsătoresc?Săcreşticopiişisăcorectezitemeînseamnăacelaşirefren.Jacquesaveadreptate:lacebun?Oameniiseresemnausăexistefărăsens:nueraşicazulmeu.DomnişoaraLambertşimamanumărau, capemătănii, zile lipsite deviaţă, amândouă semulţumeau să-şi ocupe timpul: „Euvreauobligaţii atât demari, încât să numai am timp sămă ocup de nimic!“Dar nu găseam aşa ceva şi,nerăbdătoare,generalizamcazulmeuparticular:„Nimiculn-arenevoiedemine,nimiculn-arenevoiedenimeni,căcinimiculn-arenevoiesăexiste.“Astfel am aflat înmine acel „nou rău al secolului“ dezvăluit deMarcelArland într-un articol din

N.R.F. care făcusemult zgomot.Generaţia noastră, spunea el, nu găsea consolare pentru absenţa luiDumnezeu;eadescopereacutristeţecă,dincolodeel,nuexistădecâtocupaţii.Înurmăcucâtevaluni

citisemacesteseucuinteres,darfărăemoţie;atuncimălipseamfoartebinedeDumnezeuşiîiinvocamnumele doar pentru a desemna un gol care avea, pentrumine, strălucirea plenitudinii.Nici acumnudoreamdelocsăexisteşimisepăreacă,dacăaşficrezutînEl,l-aşfiurât.BâjbâindpedrumuricăroraEllecunoşteaoricecotitură,clătinându-mădupăbunulsăuplac,uluitădejudecatasaperfectă,existenţamea n-ar fi fost decât o încercare stupidă şi zadarnică.Nici un sofism num-ar fi putut convinge căAtotputernicul avea nevoie de chinulmeu: sau, dacă era aşa, ar fi fost ca să se distreze.Cândva, învremea când amuzata condescendenţă a adulţilor îmi transformase viaţa într-o comedie puerilă, măzvârcoleam de furie; astăzi, aş fi refuzat cu aceeaşi înverşunare să mă maimuţăresc cum vreaDumnezeu.Dacăînceruriaşfiregăsit,extinslainfinit,monstruosulamestecdefragilitateşirigoare,decapriciuşifalsănecesitatecucarefusesemoprimatăîncădelanaştere,decâtsă-lador,aşfialesosândalamuncile iadului. Cu privirea radiind de omaliţioasă bunătate,Dumnezeumi-ar fi furat pământul,viaţa,pecelălalt,pemineînsămi.Şiatunci,dece spuneammereu, cumare tristeţe, că„totul estedeşertăciune“? În realitate, răulde

caresufereameradeafifostgonitădinparadisulcopilărieifărăsă-mifigăsitloculîntreceimari.Măinstalasem înabsolutpentruaputeaprivide la înălţimeaceastă lumecaremă respingea;acum,dacăvoiam să acţionez, să construiesc o operă, să mă exprim, trebuia să cobor iar: dar dispreţul meu onimicise,înjurulmeueradoarungolimens.Înfapt,nupusesemîncămânapenimic.Iubire,acţiune,operă literară:nu făceamdecât săagit înmintenişteconcepte;contestam înmodabstractposibilităţiabstracte, ajungând la concluzia că realitatea este dezolant de neimportantă. Doream să deţin cevatemeinic şi, indusă în eroare de intensitatea acestei dorinţe nedefinite, o confundam cu o dorinţă denemărginire.Lipsurile,neputinţameam-arfineliniştitmaipuţindacăaşfibănuitcâtdemărginită,deincultăeram

încă;mi-arfirevenitosarcină:sămăinformez;şi,desigur,arfiapărutcurândşialtele.Dar,cândteafliîntr-o închisoare fără gratii, celmai îngrozitor lucru este că nu eşti conştient de ecranele care închidorizontul; rătăceamprintr-oceaţădeasă, crezândcăvădprinea.Nicinubănuiamexistenţa lucrurilorcareîmiscăpau.Numă interesa istoria.Exceptând lucrarea luiVaulabelle despre cele douăRestauraţii,memoriile,

povestirile, cronicile care îmi fuseseră date să le citesc îmi păruseră, ca şi cursurile domnişoareiGontran,unamestecdeanecdotefărăsens.Niciceeacesepetreceaînprezentnuaveacumsămeritemaimultăatenţiedinparteamea.Tataşiprieteniiluivorbeaufărăîncetaredesprepoliticăşiştiamcătoatemergeaupedos:nuaveamchefsă-mibagnasulînaceastăîntunecatădezordine.Consideramcăproblemelecareîifrământau–redresareafrancului,evacuareaRenaniei,utopiileSocietăţiiNaţiunilor–făceaupartedinaceeaşi categorie cuchestiunilede familie şi cu lipsurilebăneşti;număpriveau.PeJacquesşipeZazanuîipreocupau,domnişoaraLambertnuvorbeaniciodatădespreaşaceva;scriitoriicarepublicauînN.R.F.–pealţiinicinu-iciteam–nuatingeauasemeneasubiecte,exceptându-luneoripeDrieulaRochelle,careleabordaîntermeniermeticipentrumine.ProbabilcăînRusiasepetreceaulucruriimportante:daracelelocurieraufoarteîndepărtate.Începriveşteproblemelesociale,Echipeleîmirăvăşiserăideile,iarfilozofianubinevoiasăsepreocupedeele.LaSorbona,profesoriiîiocoleausistematic pe Hegel şi Marx; în masivul său volum despre „progresul conştiinţei în Occident“,Brunschvicg abia îi consacra trei pagini lui Marx, făcând o paralelă între el şi unul dintre cei maiobscuri gânditori reacţionari.El ne preda istoria gândirii ştiinţifice, dar nimeni nu ne relata aventuraumană.Eraproblemaspecialiştilorsăse interesezedesabatul fărăcapşicoadăcondusdeoamenipepământ:erasubdemnitateafilozofuluisăseocupedeaşaceva.Pescurt,cândacestareuşeasăînţeleagă

cănuştienimicşicănimicnuedemndeştiut,ştiatotul.Aşaseexplicăceamscrisînianuarie:„Ştiutotul,amtrecutprintoatelucrurile.“Idealismulsubiectiv,lacaremăraliam,privalumeadeconsistenţăşidesingularitate:nuedemirarecănicimăcarînimaginaţien-amdescoperitcevasoliddecaresămăagăţ.Totul tindeadecisămăconvingădedimensiunileneîndestulătoarealechestiunilorspecificumane:

propriameacondiţie, influenţa lui Jacques, ideologiilecaremi sepredauşi literaturaepocii.Ceimaimulţi scriitori abordau din plin subiectul „neliniştii noastre“ şimă îmbiau la o disperare lucidă.Amîmpins la extrem acest tip de nihilism. Orice religie, oricemorală era o înşelătorie, inclusiv „cultuleului“.Amsocotit–delocnejustificat–artificialetoatesubiectelepasionantepecareleîmbrăţişasemcomplezent în trecut. I-amabandonat peGide şiBarrès.Orice proiect îmi părea o eschivare şi oriceactivitate o distracţie la fel de inutilă ca toate celelalte.Unul dintre tinerii eroi ai luiMauriac asociaprieteniile şi plăcerile cu nişte „crengi“ care îl susţinuseră cu greutate deasupra neantului: i-amîmprumutatcuvântul.Oricineaveadreptulsăseagaţedecrengi,cucondiţiasănuconfunderelativulcuabsolutul,derutacuvictoria. Îi judecampeceilalţidupăacestenorme;pentrumine,aveauimportanţădoaroameniicare,fărăsăînşele,priveauînfaţăneantulcemistuietotul;ceilalţinuexistau.Consideramaprioricăminiştrii,academicienii,domniidecoraţişi,îngeneral,toatepersonajeleimportantefacpartedincategoriaBarbarilor.Unscriitortrebuiasăfieblestemat;oricereuşităerasuspectăşimăîntrebamdacănu cumva însuşi faptul de a scrie nu este o greşeală: doar tăcereadomnuluiTeste îmi părea căexprimă, la modul demn, disperarea omenească absolută. Am reînviat astfel, în numele absenţei luiDumnezeu,idealulrenunţăriipecaremi-linspirasecândvaexistenţalui.Daraceastăascezănumaiaveacafinalitatesalvareasufletului.Unapestealta,atitudineaceamaionestăeraautosuprimarea;eramdeacordşiadmiramsinuciderilemetafizice;subnicioformănuaşfirecurslaunastfeldegest:îmieramultpreafricădemoarte.Cânderamsingurăacasă,miseîntâmplasătrecprinzbateriledela15ani;tremurând,cupalmeleumede,strigam,rătăcită:„Nuvreausămor!“Darmoarteaîncepusedejasămămistuie.Cumnueramangrenatăînnimic,timpulsedescompunea

înmomente care, nelămurit, se tăgăduiau unele pe celelalte; nu puteam sămă resemnez cu „aceastămoarte repetată şi incompletă“.Am copiat din nou pagini din Schopenhauer, dinBarrès, versuri aledoamneideNoailles.Misepăreacăamuriestecuatâtmaiînfiorătorcucâtnuexistămotivepentruatrăi.Totuşiiubeamviaţacupasiune.Aveamnevoiedefoartepuţinpentrua-mirecăpătaîncredereaînea,

înmine: o scrisoare de la unul dintre elevii mei de la Berck, zâmbetul unei ucenice din Belleville,confidenţeleuneicolegedelaNeuilly,oprivireaZazei,un„mulţumesc“,uncuvântcald.Deîndatăcemăsimţeamfolositoaresauiubită,orizontulseluminaşiîmifăgăduiamdinnou:„Săfiuiubită,săfiuadmirată,săfiudefolos;săfiucineva.“Eramdinceîncemaisigurăcăam„multelucruridespus“:aveamsălespun.Înziuaîncareamîmplinit19ani,amscrisînbibliotecaSorboneiunlungdialogîncare alternează două voci, amândouă ale mele: una vorbeşte despre deşertăciunea tuturor lucrurilor,despredezgustşidespreoboseală;cealaltăspunecăesteoadevărată fericiresă trăieşti, fieşi înmodsteril.Delaozilaalta,delaoorălaalta,treceamdeladisperarelaorgoliu.Darînaceatoamnăşiînaceaiarnă,sentimentulmeudominantafostgroazacăîntr-ozimăvoidescoperi„învinsădeviaţă“.Oscilaţiile,dubiileacesteamăînfricoşau;măsufocaamărăciunea,îmisimţeaminimaorană.Lăsam

suferinţasăizbucneascăînminecutoatăforţatinereţiişiasănătăţiimele,iardurereamoralăreuşeasămă răvăşească la fel de violent ca o suferinţă fizică.Mergeam pe jos prin Paris kilometri nesfârşiţi,lăsându-mi privirea înceţoşată de lacrimi să rătăcească pe privelişti necunoscute. Înfometată de atâta

mers, intram într-o patiserie,mâncamo brioşă, spunându-mi în gând, cu ironie, cuvintele luiHeine:„Indiferentdincemotivplângem,finalulvafiacelaşi:nesuflămnasul.“OftândpecheiurileSenei,îmialinamamarulcuversurileluiLaforgue:

O,iubite,viaţameaseduceşiinima-miabiamaibateNu-ţiportgândrău,darmultamplânsşi-amsuspinat…

Îmi plăcea să-mi simt pleoapele arzând.Dar uneori numai aveamputere să folosesc nici o armă.Atuncimărefugiamînnaosullateralalcâteuneibisericicasăpotplângeînpace;stăteamînletargie,cucapulînmâini,sufocatădeaspreincertitudini.

Jacquess-aîntorslaParislasfârşitulluiianuarie.Asunatlauşăchiaradouazi.Cândîmplinisem19ani,părinţiimăduseserălafotograf;Jacquesmi-acerutopoză;vocealuinuaavutniciodatăinflexiuniatât demângâietoare.Atâtamă temeam să nu se năruie deodată totul, încât, peste opt zile, când amsunat la uşa lui, tremuram de emoţie. Întâlnirea m-a fermecat. Începuse să scrie un roman cu titlulTineriiburghezi şimi-a spus: „Înmareparte, pentru tine îl scriu.“Mi-amai spus cămi-l vadedica:„Credcăestededatoriamea.“Câtevazile,amtrăitînexaltare.Săptămânaurmătoarei-amvorbitdespremine;i-ampovestitdesprechinulmeu,i-amspuscănumaigăseamniciunsensînviaţă.„Nuenevoiesă cauţi atât“, mi-a spus cu seriozitate. „Pur şi simplu trebuie să-ţi închei ziua.“ După un timp, aadăugat:„Artrebuisăavemumilinţadearecunoaştecănuputemreuşideuniisinguri;estemultmaiuşorsătrăieştipentrualtcineva.“Mi-asurâs:„Soluţiaesteegoismulîndoi.“Îmirepetamcuvintele,rememoramzâmbetullui:numaiaveamîndoieli:Jacquesmăiubea;aveamsă

necăsătorim.Şi totuşi, cevanuera în regulă: fericireamean-a ţinutmaimultde trei zile. Jacquesavenitlanoi:ampetrecutosearăvoioasă,dar,dupăplecarealui,amcăzutpradădisperării:„Amtotcetrebuiecasăfiufericită,şieuvreausămor.Viaţaesteaici,aşteaptăsăsereverseasupranoastră.Iarmieîmi este frică: sunt sigură, voi fimereu singură…Cât aş vrea să pot fugi!Unde?oriunde.Vreauundezastrucaresănesmulgădeaici.“Desigur,pentruJacques,căsătoriaînsemnaunfinal,iareunuvoiamsăsesfârşească,celpuţinnuaşarepede.M-amfrământattimpdeolună.ErauclipeîncareajungeamlaconcluziacăaşputeatrăialăturideJacquesfărăsămămutilez;apoimăcuprindeaiarăşigroaza:„Sămăînchidînlimitelealtcuiva!Îmiegroazădeaceastăiubirecaremăînlănţuie,îmiialibertatea.“„Dorescsă rup această legătură, să uit, să încep o altă viaţă…“ „Nu încă, nu vreau să fac acest sacrificiu alîntregiimele fiinţe.“Cu toate acestea, aveammari elanuride iubirepentru Jacques, şi doar în scurterăstimpuri îmimărturiseam:„Nuefăcutpentrumine.“Preferamsăprotestez,afirmândcăeunusuntfăcută nici pentru dragoste, nici pentru fericire. În Jurnalulmeu vorbeam despre toate astea înmodciudat,cadespreniştelucruriprestabilite,pecareîmistăteaînputeresălerespingsausăleaccept,daralcărorconţinutnu-lputeammodifica.Înlocsă-mispun:„CreddinceîncemaipuţincăaşputeafifericităcuJacques“,scriam:„Mătemdinceîncemaimultdefericire.“„Aceeaşisuferinţăşidacăaşspuneda,şidacăaşspunenufericirii.“„Cândîliubesccelmaimult,urăsccelmaimultiubireapecarei-oport.“Mătemeamcăafecţiuneapentruelm-arfiîmpinssă-idevinsoţieşirefuzamcuîncrâncenareviaţacareoaşteptapeviitoareadoamnăLaiguillon.La rândul său, Jacques se manifesta capricios. Uneori îmi arunca ocheade seducătoare; spunea:

„Existăfiinţedeneînlocuit“şimăînvăluiaîntr-oprivireemoţionată;mărugasărevincurândsă-lvăd:dar,cândapăream,măprimeacurăceală.Laînceputulluimarties-aîmbolnăvit.M-amduslaeldemaimulteori:defiecaredată,lacăpătâiulluierauunchi,mătuşi,bunici.Într-ozimi-aspus:„Vinomâine,

vomputeastadevorbăliniştiţi.“Înaceadupă-amiază,cândamplecatcătreBulevardulMontparnasseerammaiemoţionatăcadeobicei.Pedrumamcumpăratunbucheţelcuvioletepecaremil-amprinslarăscroialadelagâtarochiei;mi-afostgreusă-lfixezşi,dingrabă,mi-ampierdutgeanta.Nuaveammare lucru în ea, dar când am ajuns la Jacques eram foarte nervoasă. Mă gândisem îndelung laapropierea noastră sufletească în penumbra camerei sale. Dar nu era singur. Lângă patul lui stăteaLucienRiaucourt. Îlmai întâlnisemşicualteocazii:erauntânărelegant,dezinvolt,cuoconversaţieplăcută.Aucontinuatsădiscuteîntreeidesprebarurileîncareobişnuiausămeargă,despreceipecare-iîntâlneauacolo; plănuiau ieşiri pentru săptămânaurmătoare.M-amsimţit total inoportună:nu aveambani,nu ieşeamserile, eramdoaro studentăoarecare, incapabilă să iauparte la adevărataviaţă a luiJacques.Înplus,eraşiprostdispus;afostironic,aproapeagresiv;amplecatrepede,iarelmi-aspuslarevedere cuo evidentă satisfacţie.M-am înfuriat şi am simţit că-l urăsc.De fapt, ce găsisematât deextraordinarlael?eraunenumăraţicael.MăînşelasemcudesăvârşirecrezândcăesteunfeldeMareMeaulnes. Era labil, egoist şi îi plăcea doar distracţia. Mergeam furioasă de-a lungul bulevardului,hotărâtăsă-midespartviaţadealui.Adouazim-ammaipotolit,dardecisesemsănumaitrecmultăvremepelael.M-amţinutdecuvântşinul-ammaivăzuttimpdepesteşasesăptămâni.Filozofianicinu-mideschisesecerurile,nicinumăadusesetotalcupicioarelepepământ;totuşi,în

ianuarie,dupăcetrecusemdegreutăţileinerenteînceputului,aînceputsămăpreocupelamodulcelmaiserios cu putinţă. I-am citit pe Bergson, Platon, Schopenhauer, Leibniz, Hamelin şi, cu fervoare, peNietzsche.Măpasionaunumeroaseprobleme:importanţaştiinţei,viaţa,materia,timpul,arta.Nuaveamodoctrinăpreferată;darştiamcănusuntdeacordcuAristotel,cuSfântulToma,cuMaritainşi,înplus,cu toate empirismele şi cumaterialismul. În liniimari, eram adepta idealismului critic aşa cum ni-lprezentaseBrunschvicg,deşiasupramultorpunctemălăsaselafeldenelămurităcumeram.Amregăsitpasiunea pentru literatură. Librăria Picart de pe Bulevardul Saint-Michel era total la dispoziţiastudenţilor:răsfoiamacolorevisteledeavangardă,care,peatunci,apăreauşidispăreaucamuştele;i-amcitit pe Breton şi Aragon; suprarealismul m-a cucerit. Pe termen lung, neliniştea devenea anostă;preferamexagerărilenegaţieipure.Destructurareaartei,amoralei,alimbajului,dereglareasistematică,disperareaîmpinsăpânălasinucidere:acesteexcesemăîncântau.Simţeamnevoiasăvorbescdespreasemenealucruri;simţeamnevoiasăvorbescdespretoatelucrurile

cuindivizicare,spredeosebiredeJacques,îşiduceaufrazelepânălacapăt.Amîncercatdinrăsputerisăcunoscoameninoi.LaSainte-Marieamvrutsăascultconfidenţelecolegelor;adevărulestecăniciunanu mi-a trezit interesul. Cu atât mai mult am început să apreciez discuţiile pe care le purtam, laBelleville, cu SuzanneBoigue. Avea părul castaniu tuns scurt, fruntea înaltă, ochii albaştri şi foartelimpezi şi ceva îndrăzneţ în felul de a fi. Trăia din salariul de directoare a centrului despre care amvorbit; vârsta, independenţa, răspunderile şi autoritatea ei îi confereau un anume ascendent. Eracredincioasă,darmi-adatdeînţelescărelaţiileeicudivinitatealăsaudedorit.Înmateriedeliteratură,aveamgusturidestuldeasemănătoare.Mi-amdatseamacusatisfacţiecănuselăsasepăcălitănicideEchipe,nicide„acţiune“îngeneral.Mi-amărturisitcăşieavoiasătrăiască,nusădoarmă;şieavoiacudisperaresădescoperepepământşialtcevadecâtnarcotice.Cumamândouăeramsănătoaseşicupoftăde viaţă, discuţiile noastre pesimiste nu doar că nu mă deprimau, ci mă stimulau. După ce nedespărţeam, măsuram cu paşi vioi parcul Buttes-Chaumont. Dorea, ca şi mine, să-şi găsească loculpotrivit în această lume.Aplecat laBerck pentru a întâlni o adevărată sfântă care îşi dedicase viaţa„celorţintuiţilapat“.Laîntoarceremi-aspuscufermitate:„Număatragecaleasfinţeniei.“Laînceputulprimăverii,s-aîndrăgostitlaprimavederedeuntânărşicucerniccolaboratoralEchipelor;auhotărâtsă

se căsătorească. Împrejurările le impuneau o aşteptare de doi ani: dar pentru oamenii care se iubesctimpul nu contează, mi-a spus Suzanne Boigue. Era radioasă. Peste câteva săptămâni, am rămasstupefiatăcândmi-aspuscărupseserelaţiaculogodniculei.Întreeiexistaoatracţiefizicămultpreaputernică, iar tânărulsesperiasede intensitateasărutărilor lor.OrugasepeSuzannecaamândoisă-şifereascădeispităcastitateaprinabsenţă:arfiaşteptatstândladistanţăunuldecelălalt.Eaapreferatsărezolvelucruriledintr-osingurătrăsăturădecondei.Povestea,alcăreisubstratnul-amştiutniciodată,mis-apărutbizară.Înschimb,decepţialuiSuzannem-aimpresionatşii-amsocotitmişcătorefortuldeadepăşisituaţia.MisepăreauneinteresanţistudenţiipecareîiîntâlneamlaSorbona,fieeibăieţisaufete;umblauîn

grup, râdeau zgomotos, nu erau interesaţi de nimic şi se complăceau în această stare de indiferenţă.Totuşi,lacursuldeistoriafilozofieiamremarcatuntânărcuochialbaştrişiprivireserioasă,careaveamultmaimulţianidecâtmine;purtahaineşipălărienegreşinudiscutaniciodatăcunimeni înafarauneibrunetemicuţecăreiaîizâmbeamereu.Într-ozi,întimpcetraducealabibliotecădinscrisorileluiEngels, studenţii care stăteau la aceeaşimasă cu el au început să facă gălăgie; cu ochii scăpărând şiglasultăios,acerutsăsefacăliniştecuatâtaautoritate,încâtceilalţii-audatpelocascultare.„Ăstaecuadevăratcineva!“mi-amspus impresionată.Amreuşitsăstaudevorbăcuelşi,dinacelmoment,decâteorilipseabruneta,discutam.Într-oziammersunpiccuelpeBulevardulSaint-Michel;seara,amîntrebat-o pe sora mea dacă nu socotea că m-am purtat necuviincios; ea m-a asigurat că nu şi amrecidivat. Se numea Pierre Nodier şi era în relaţii cu grupul „Philosophies“, din care făceau parteMorhange,Friedmann,HenriLefebvre,Politzer;graţiesubsidiiloracordatedeunbancherbogat, tatălunuiadintreei, fondaserăo revistă;darcomanditarul lor le tăiase resursele, indignatdeapariţiaunuiarticol împotriva războiului dinMaroc. La scurt timp, revista înviase sub alt nume:L’Esprit. PierreNodiermi-a adus două numere: luam contact pentru prima oară cu intelectualii de stânga. Cu toateacestea,nu-mipăreaustrăini:lerecunoşteamlimbajulcucaremăobişnuiseliteraturaepocii;larândullor,aceşti tinerivorbeaudespresuflet,mântuire,fericire,eternitate;afirmaucăgândireatrebuiesăfie„materialăşiconcretă“,darseexprimauîntr-unmodabstract.Potrivitlor,filozofianusedeosebeaderevoluţie,încarerezidaunicasperanţăaomenirii;dar,înaceavreme,Politzerconsideracă„înplanuladevărului, materialismul istoric nu este inseparabil de revoluţie“; credea în valoarea Ideii, în sensidealist, sub rezerva înţelegerii ei ca un tot concret, depăşind stadiul abstractizării. Erau interesaţi,înaintede toate,deavatarurileSpiritului; înopinia lor, economia şipoliticaaveaudoar rol secundar.Condamnau capitalismul pentru că distrusese în om „sensul fiinţei“; considerau că, prin ridicarea laluptă a popoarelor din Asia şi din Africa, „Istoria slujeşte Înţelepciunea“. Friedmann făcea bucăţiideologia tinerilorburghezi,preferinţa lorpentrunelinişteşidisponibilitate:darofăceabucăţicasă-isubstituieomistică.Trebuiasă le fie redatăoamenilor„eternitateadinei înşişi“.Viaţanueraprivităprin prisma necesităţii, nici a muncii, ci ca o valoare romantică. „Viaţa există şi iubirea noastră seîndreaptăcătreea“,scriaFriedmann.Politzerodefineacuofrazăcareasuscitatîndelungidiscuţii:„Văsperieviaţabiruitoare,asprăamarinaruluicareîşistingeţigarapegoblenuriledinKremlinşinuvreţisăauziţideea:şitotuşiaceastaeviaţa!“Nueraufoartedepartedesuprarealiştiicare,înmarenumăr,eraupepunctuldeaseconvertilaRevoluţie.Eamăseduceaşipemine,darnumaisubaspectulsăunegativ;amînceputsădorescorăsturnaretotalăasocietăţii;darn-oînţelegeammaibinecaînainte.Continuamsă rămân indiferentă la evenimentelecareaveau loc în lume.Toatepublicaţiile,până şiCandide100,consacraucoloaneîntregirevoluţieicaretocmaiizbucniseînChina:miepuţinîmipăsa.Totuşi, în urma discuţiilor cu Nodier, am început să înţeleg foarte multe. Îi puneam numeroase

întrebări, lacareîmirăspundeacumultăbunăvoinţă.Îmierauatâtdefolositoareacestediscuţii, încâtuneorimăîntrebamcutristeţe:decenumi-afostdatsăiubescunastfeldebărbat,caresăîmpărtăşeascădragosteameapentruideişipentrustudiu,unbărbatlacaresăţinatâtcuinima,câtşicumintea?Mi-apărut foarte răucând, la sfârşitul luimai, şi-a luat rămas-bunde lamine încurteaSorbonei.Pleca înAustralia,undeobţinuseunpostşiundebrunetal-aurmat.Mi-astrânsmâna,spunându-midinsuflet:„Îţidoresctotceemaibun.“La începutul lui martie am trecut cu succes examenul de istoria filozofiei şi cu ocazia asta am

cunoscut un grup de studenţi de stânga.Mi-au cerut să semnez o petiţie: PaulBoncour depusese unproiectdelegemilitarăcareinstituiamobilizareafemeilor,iarrevistaEuropedeclanşaseocampaniedeprotest.Amrămasperplexă.Erampentruegalitateasexelor;iarîncazdeprimejdienutrebuiasăfacemtotulpentruaneapăraţara?„Eibine,amspusdupăceamcitittextulproiectului,eunnaţionalismdecalitate.“Băiatulgrasşichelcareaveagrijăcapetiţiasătreacădinmânăînmânăarânjit:„Rămânedevăzutîncemăsurănaţionalismulecevadecalitate!“Eraoîntrebarepecarenumi-opusesemniciodatăşi n-am ştiut ce să replic.Mi s-a explicat că protestul nostru ar avea ca efectmobilizareagenerală aconştiinţelor. Argumentul m-a convins: libertatea de gândire era un lucru sfânt, în plus, toţi ceilalţisemnau, aşa că amsemnat.Am fostmultmaipromptă când s-apusproblema să ceremgraţierea luiSacco şi Vanzetti; numele nu-mi spuneau nimic, dar se afirma că sunt nevinovaţi: oricum, eramîmpotrivapedepseicumoartea.Activităţilemelepolitices-auopritaicişicunoştinţelemeleînmaterieaurămasdestuldeînceaţă.

Eramsigurăînsădeunlucru:uramextremadreaptă.Într-odupă-amiază,înbibliotecaSorboneiaintratungrupturbulent,strigând:„Afarăcuveneticiişicujidanii!“Ameninţaucuniştebâte;scoseserăafarădinsalăcâţivastudenţimaioacheşi.Aceastăvictorieaviolenţei,aprostieimăînfuriaselaculme.Uramconformismulşi toateobscurantismeleşidoreamcaraţiuneasă-iconducăpeoameni;dinacestmotivmăinteresastânga.Măderanjauînsăetichetările:nu-miplăceacaoameniisăfiecatalogaţi.Uniidintrecolegiimei erau socialişti; în urechilemele, sonoritatea termenului era dezagreabilă; un socialist nuputeafiunomfrământat;fărăîndoială,urmăreascopuriprofaneşimărginite;apriori,aceastămoderaţiemănemulţumea.Extremismulcomuniştilormăatrăgeamaimult,dar îi suspectamcă sunt tot atâtdedogmaticişidesupuşistereotipiilorcaşiseminariştii.Cutoateacestea,prinmaim-amîmprietenitcuunfostelevalluiAlain,careeracomunist;înaceaperioadă,nuuimeapenimenioastfeldeapropiere.Mi-alăudatcursurileluiAlain,mi-aprezentatideileluişimi-aîmprumutatcărţi.Deasemenea,mi-avorbitdespreRomainRolland;amtrecut,cufermitate,departeapacifismului.Malleterapreocupatdemultealtelucruri:pictură,cinematograf,teatru,chiarşimusic-hall.Voceaşiochiiluierauplinedefocşiîmiplăcea săvorbesc cu el.Amnotat cuuimire: „Amdescoperit căpoţi fi şi inteligent, şi preocupat depolitică.“Defapt,teoreticnuştiapreamulte,aşacănum-aînvăţatnimic.Amcontinuatsăsubordonezchestiunilesocialemetafiziciişimoralei:lacebunsă-ţifacigrijipentrufericireaomeniriiatâtatimpcâteanuareoraţiunedeafi?Aceastăîncăpăţânarem-aîmpiedicatsătragvreunfolosdinîntâlnireameacuSimoneWeil.Întimp

ce se pregătea pentru Şcoala Normală101, dădea la Sorbona aceleaşi examene ca mine. Îmi trezeacuriozitatea prin reputaţia ei de femeie foarte inteligentă şi îmbrăcămintea bizară; se preumbla princurtea Sorbonei, urmată de un grup de foşti elevi ai lui Alain; avea totdeauna într-un buzunar albluzonuluiunnumărdinLibrespropos,iarîncelălalt,unnumărdinL’Humanité.Chinaeradevastatăde o foamete cumplită şi mi se spusese că, aflând acest lucru, izbucnise în hohote de plâns: acestelacrimimi-austârnitmaimultrespectdecâtvocaţiaeifilozofică.Mi-aşfidoritşieusăamoinimăcare

săbatăpentruîntregulunivers.Într-oziamreuşitsămăapropiideea.Numaiştiucumamînceputsădiscutăm.Peuntonferm,mi-aspuscăastăzi,înlume,esteimportantunsingurlucru:Revoluţia,carevadademâncarelumii.Amreplicat,lafeldecategoric,căproblemanuerasă-ifacipeoamenifericiţi,cisădaiunsensexistenţeilor.M-amăsuratdincappână-npicioare:„Sevedecănuţi-afostniciodatăfoame“,mi-aspus.Relaţiilenoastres-auopritaici.Amînţelescămăcatalogasedrept„omic-burghezăspiritualistă“,ceeacem-aenervat lafelcummăenervamodinioarăcânddomnişoaraLitt îmiexplicagusturileprinprismainfantilismului;consideramcăscăpasemdeclasameasocială:doreamsăfiudoareuînsămi,nimicaltceva.Nuprea ştiu de ce am fost în relaţii strânse cuBlanchetteWeiss.Micuţă, rotunjoară, pe chipul ei

înfoiat de suficienţă se agita o privire răutăcioasă; am fost înspăimântată de limbuţia ei filozofică;amestecaspeculaţiilemetafiziceşitrăncănealacuovolubilitatepecareamluat-odreptinteligenţă.Îmispuneacăorice iubireomeneascăestevinovată, întrucâtmodurile finitenupot săcomunice întreelefărăintermediereainfinitului;seconsideraîndreptăţitădeexigenţeleinfinituluipentrua-iponegripetoţicunoscuţii.Delaeaamaflat,spreamuzamentulmeu,ceambiţii,manii,slăbiciuni,viciiaveauprofesoriinoştrişistudenţiimaideosebiţi.„Amunsufletdeportăreasăproustiană“,spunea,înţelegătoare,despresine.Cuoarecareinconsecvenţă,mieîmireproşacăpăstreznostalgiaabsolutului:euîmicreezpropriilevalori, spunea ea.Care?La această întrebare nu răspundea niciodată clar. Punea foartemare preţ peviaţaeiinterioară:eramdeacordcuea;dispreţuiabogăţia:caşimine;darmi-aţinutteoriacăpentruanu te gândi la bani trebuie să ai destui şi că ea ar accepta, fireşte, o căsătorie din interes: am fostindignată.Ammaidescoperitlaeauntipdenarcisismcutotulaparte:cubucleleşifundeleei,secredeaoadouaClarad’Ellébeuse102.Înciudaacestor lucruri,aveamatâtdemarenevoiesă„schimbidei“,încâtmăîntâlneamcueadestuldedes.SingurameaprietenăadevăratărămâneaZaza.Dinnefericire,mamaeiaînceputsămăvadăcuochi

răi. Desigur, sub influenţa mea prefera Zaza studiile vieţii de familie şi eu îi împrumutam cărţiscandaloase.DoamnaMabilleîlurateribilpeMauriac:resimţeacapeojignirepersonalăfelulîncaredescriacămineleburgheze.NuaveaîncredereniciînClaudel,decareZazasesimţealegatăpentrucăoajuta să împace pământul cu cerul. „Mai bine ai citi operele Sfinţilor Părinţi“, îi spunea doamnaMabille, înciudată.Avenitdecâtevaori lanoiacasăşis-aplânsmamei,şinui-aascunsZazeicăardorisănevedemmairar.Zazanus-aintimidat:prietenianoastrăeraunuldintrelucrurilelacarenuarfirenunţat nici în ruptul capului. Ne vedeam foarte des. Studiam împreună la greacă, mergeam laconcerte, vedeam expoziţii de pictură. Uneori îmi cânta la pian piese de Chopin, de Debussy. Neplimbammult.Într-odupă-amiază,dupăceîismulsesemameiunconsimţământmorocănos,m-aduslacoafor, undemi s-a tăiat părul.Nuamcâştigatmare lucru, căcimama, supărată că acceptase să i seforţezemâna,arefuzatsă-mideabanicasămăcoafez.Zazami-atrimisoscrisoaredelaLaubardon,undeîşipetreceavacanţadePaşti.Rândurileeim-auemoţionatprofund:„Începândcuvârstade15aniam trăit într-o mare singurătate morală, sufeream simţindu-mă izolată şi pierdută; ai pus capătsingurătăţiimele.“Cutoateacestea,acumeracufundatăîntr-un„înfiorătormarasm“.„Niciodatănum-amsimţitatâtdecopleşitădemineînsămi“,îmiscria.Şimaispunea:„Preamulttimpamtrăitprivindspretrecut,fărăaputearupevrajaamintirilorcopilăriei.“Numi-ampusnicidedataastaîntrebări.Misepăreanormalsă-ifiegreucuivasăsetransformeînadult.Măsimţeammailiniştitădecândnu-lmaivedeampeJacques:numămaifrământam.Primeleraze

ale soareluimi-au readus pofta de viaţă.Continuam să studiez cu seriozitate, dar am decis sămă şidistrez.După-amiazamăduceamdeobiceilacinematograf;celmaidesintramînStudiodesUrsulines,

înVieux-ColombierşiînCiné-Latin:situatînspatelePanthéonului,acestaaveaosalămicuţăcuscaunedelemn,iarorchestrasereducealaunpian;locurilenucostaumultşisereluaucelemaibunefilmedinultimiiani;aiciamvăzutGoanadupăaurşimultealtefilmecuCharlot.Înuneleseri,mamaneînsoţea,pe soramea şi pemine, la teatru.L-amvăzut pe Jouvet înLeGrandLarge, piesă în care a debutatMichelSimon,peDullinînLaComédiedubonheur,pedoamnaPitoëfînSfântaIoana.Măgândeamcuzile întregi înainte la acelemomente; îmi luminau săptămâna; judecânddupă importanţapecare le-odădeam, realizez acum cât de apăsătoare fuseseră primele două trimestre prin severitatea lor. Ziuaumblam prin expoziţii, mă învârteam îndelung prin galeriile Luvrului. Mă plimbam prin Paris fărălacrimi,privindtotulcuatenţie.Îmiplăceauserileîncare,dupăcină,luamsingurămetroulşicoboramla celălalt capăt al oraşului, lângă parcul Buttes-Chaumont, unde mirosea a verdeaţă umedă. PeBulevardulLaChapelle, subarculdeoţelalmetrouluiaerian, stăteau femei lapândă;bărbaţi ieşeau,clătinându-se,dinbistrourileluminate;pefaţadelecinematografelor,afişeţipătoare.Înjurulmeu,lumeaera o uriaşă prezenţă nedesluşită. Mergeam cu paşi mari, atinsă uşor de răsuflarea ei densă, şi îmispuneamcăîndefinitivviaţaefoarteinteresantă.Ambiţiilemis-auredeşteptat.Înpofidaprieteniilorşiaiubiriimeleincerte,măsimţeamîncontinuare

foarte singură;nimeninumăcunoştea şinicinumă iubeaaşa cumeramcuadevărat;nimeninuerapentru mine, şi nici nu ar fi putut fi, credeam eu, „ceva total şi definitiv“. Ca să nu mai sufăr încontinuare,m-amrefugiatdinnouînorgoliu.Singurătateameaeraexpresiasuperiorităţiimele;numaiaveam nici o îndoială: eram cineva şi aveam să realizez ceva. Puneam la cale în secret subiecte deroman.Într-odimineaţă,înbibliotecaSorbonei,înlocsătraducdingreceşte,amînceputsăscriu„carteamea“.Trebuia să-mipregătescexameneledin iunie şinuaveam timp;mi-am făcut socotealacăanulviitor voi avea timp liber şimi-ampromis să-mi realizez opera fără întârziere: „O operă în care voispune totul, totul.“ În Jurnalul meu menţionez cu insistenţă intenţia de a „spune totul“, ceea cecontrasteazăbizar cupuţinătateaexperienţeimele.Filozofia îmi consolidase înclinaţiadea surprindelucrurile în esenţa lor, la rădăcini, ca totalitate, şi, pentru că evoluam printre abstracţiuni, aveamconvingerea că descoperisem însuşi adevărul lumii.Uneori bănuiam că acesta depăşeşte cunoştinţelemele,darastaseîntâmplafoarterar.Superioritateameaasupracelorlalţirezidatocmaiînfaptulcănulăsamsă-miscapenimic;valoareaopereimelesevasprijinitocmaipeacestavantajextraordinar.Uneori deveneam scrupuloasă, îmi aminteam că totul este deşertăciune; treceam peste astfel de

gânduri.ÎndialogurilemeleimaginarecuJacques,îicontracaramdefiecaredatăreplica„Lacebun?“.Aveamdoaroviaţă,voiams-otrăiescdinplinşinimeninuputeasămăîmpiedice,nicimăcarel.Nurenunţasemlapunctuldevederelegatdeabsolut;dardevremece,înprivinţaaceea,totulerapierdut,amhotărâtsănumămaiintereseze.ÎmiplăceaînmoddeosebitexpresialuiLagneau:„Măpotsprijinidoarpedeznădejdeameaabsolută.“Odatăacceptatăaceastădeznădejdeşiîntrucâtcontinuamsăexist,trebuiasămădescurcpepământcâtmaibinecuputinţă,adicăsăfacceeace-miplace.EramdestuldeuimităcămăputeamlipsiatâtdeuşordeJacques,daradevărulestecănu-milipsea

deloc.Mamam-ainformatlasfârşitulluiapriliecăJacquessemiracănumămaivede.Amsunatlaellauşă:n-amsimţitnicioemoţie.Misepăreacăaceastăafecţiunenumaiesteiubire,bachiarerapuţinapăsătoare.„Nicimăcarnumaivreausă-lvăd.Număpotîmpiedicasăsimtcămăoboseştechiaratuncicândnuesofisticat.“Numaiscrialacartealui;nuaveas-omaiscrieniciodată.„Aşfiavutimpresiacămăprostituez“,mi-aspus,cuunaerdesuperioritate.Oplimbarecumaşina,odiscuţieîncareamavutimpresia că este sincer stingherit de el însuşim-au apropiat de el.Mi-am spus că, în definitiv, n-amdreptulsă-ireproşezoinconsecvenţăcareestechiaravieţii:aceastaneîmpingesprediverseţelurişine

facesăledescoperimnimicnicia.Mi-amreproşatasprimea.„Estemaibundecâtviaţalui“,mi-amspus.Darmătemeamsănufiecopleşitdeviaţalui.Uneoriaveamunfeldepresimţire:„Mădoaresufletulcândmăgândesclatine;nuştiudece,darviaţataetragică.“

Seapropiasesiuneadin iunie; terminasemşieramobositădeatâtastudiu;m-amrelaxat.Amfăcutprimameaescapadă.PretextândoserbaredebinefacerelaBelleville,amobţinutdelamamaoînvoirepânălamiezulnopţiişi20defranci.AmluatunbiletlagalerielaunspectacolalBaletuluirus.Peste20deani,cândaveamsămătrezescdeodatăsingurăînTimesSquare,laoradouănoaptea,aveamsăfiumult mai puţin buimăcită decât în acea seară, sub acoperişul Teatrului Sarah Bernhardt. Mătăsuri,blănuri,diamante,parfumuri:dedesubtulmeustrăluceaunpublicvorbindcevaneînţeles.CândieşeamcupărinţiimeisaucufamiliaMabille,întremineşilumeseridicaunparavandenetrecut:iatăcăacummăscăldamîntr-unadinmarileserbărinocturnealecărorluminilepândisemdeatâteaoripecer.Măstrecurasem înacest loc fără ştireacunoscuţilor, iarceicucaremă învecinamnuştiaucinesunt.Măsimţeam invizibilă şi înzestrată cu darul ubicuităţii: un elf. În seara aceea se interpretau Pisica deSauguet, Pasul de oţel de Prokofiev, Triumful lui Neptun de nu mai ştiu cine. Decoruri, costume,muzică,dans:totulmăuimea.Credcănumaifusesematâtdeuluitădelavârstadecinciani.Amluat-odelacapăt.Numaiştiuprincemijloacedubioasefăcusemrostdeniştebani,oricumtot

Echipelemi-au furnizat alibiul.Am revenit de două ori laBaletul rus; a fost o surpriză să aud niştedomni îmbrăcaţi în negru cântândOedip rege al lui Stravinski pe cuvintele lui Cocteau.Mallet îmivorbisedesprebraţelealbealeDamieişidesprevoceaei:m-amduss-oascultlaBobino103.Iluzionişti,cântăreţi,echilibrişti,totulerapentrumineşiamaplaudattotul.Înajunulexamenelor, întreprobesauaşteptândrezultatele,uniicolegi–printrecareJeanMalletşi

BlanchetteWeiss – pierdeau timpul în curteaSorbonei.Băteaumingea, făceau şarade, se jucau de-aportretelechinezeşti,bârfeau,discutau.M-ambăgatprintreei.Măsimţeamînsăfoartedepartedeceimaimulţidintrestudenţiicucareintramîncontact:moravurilelorliberemăsperiau.Teoreticdeprinsăcutoatemanifestăriledesfrâului,practiceramde-adreptulprudă.Dacămisespunea,depildă,căXşiY„suntîmpreună“,măchirceaminterior.CândBlanchetteWeiss,arătându-miuncunoscutstudentlaŞcoala Normală Superioară, mi-a spus că, din păcate, avea un anumit obicei, am avut frisoane.Studentelecupurtărilibere,şimaialescelecare,dinnefericire,aveauunanumitobicei,mădezgustau.Îmidădeamseamacăacestereacţiiseexplicaudoarprineducaţiamea,darnuîncercamsălecombat.Respingeamglumeletriviale,cuvintelevulgare,desfrânarea,comportamentulurât.Darnumi-aplăcutnicimica gaşcă pe caremi-a prezentat-oBlanchetteWeiss; ea ştia să se facă plăcută în societate şicunoştea câţiva studenţi de la Şcoala Normală de familie bună, care, ca reacţie împotriva lipsei dereţinere de la Şcoală, adoptaseră maniere afectate.M-au invitat de câteva ori să iau ceaiul cu ei înodăiţeledinspatealebrutăriilor;numergeau lacafeneaşi înniciuncaznuar fi invitatacoloofată.Interesulpecaremi-larătaum-aflatat,darmi-amreproşatacestpuseudevanitate,căci îiorânduiamprintreBarbari:eraupreocupaţidoardepolitică,dereuşitesociale,deviitoarelelorcariere.Ne-ambăutceaiul de parcă am fi fost într-un salon, iar conversaţia a fluctuat în mod neplăcut între pedant şimonden.Într-odupă-amiază,încurteaSorbonei,amcontrazisvehement,numaiştiupecesubiect,untânărcu

faţaprelungăşiîntunecată:m-aprivitsurprinsşiaafirmatcăn-arecereplicăsă-midea.Înschimb,aînceputsăvinăzilnicdelaPorteDauphinecasăcontinuediscuţiacumine.SenumeaMichelRiesmannşi termina al doilea an pregătitor pentru concursul de intrare la Şcoala Normală Superioară, secţia

literatură.Tatălluieraunpersonajimportantînlumeamariiarteoficiale.Michelseautointituladiscipolal luiGideşiaveacultulFrumosului.Credeaînforţa literaturiişierapepunctuldeaterminaunmicroman. L-am şocat declarându-i că admir suprarealiştii. Îmi părea demodat şi plictisitor, dar m-amgânditcădincolodeurâţenialuiîngânduratăs-arputeaascundeunsuflet;înplus,măîndemnasăscriu,iar eu aveamnevoie să fiu încurajată.Mi-a trimis o scrisoare ceremonioasă, caligrafiată artistic, princare îmi propunea să corespondăm în timpul vacanţei. Am acceptat. Am căzut la înţelegere şi cuBlanchetteWeiss să ne scriem.M-a invitat într-o zi să iau ceaiul la ea acasă. Ammâncat tarte cucăpşuni într-un luxos apartamentdepeAvenueKléber şimi-a împrumutat antologii deVerhaeren şiFrancisJammes,minunatlegateînpiele.Un an întreg mă văitasem de deşertăciunea tuturor ţelurilor; cu toate acestea, pe ale mele le

urmărisemcutenacitate.Amreuşitlaexamenuldefilozofiegenerală.SimoneWeileracapdelistă,iareuurmătoarea,dupămineclasându-seunbăiatde laŞcoalaNormală,penumeJeanPradelle.Mi-amobţinut şi diploma de greacă. Domnişoara Lambert era foarte mulţumită, părinţii mei surâdeau; laSorbona, acasă, toată lumea mă felicita. Mă bucuram din tot sufletul; succesele acestea confirmaupărereabunăpecareoaveamdespremine,îmiasigurauviitorul;leacordammareimportanţăşinuaşfirenunţatlaelepentrunimicînlume.Dar,cumnuuitasemcăoricereuşităascundeorenunţare,mi-amluatlibertateasăplâng.ÎmirepetasemcuîncrâncenarecuvintelepecareMartinduGardileatribuiseluiJacques Thibault: „La astam-au redus!“ Fusesem redusă la personajul unei studente înzestrate, la opersoanăbriliantă,tocmaieu,mişcătoareaabsenţăaAbsolutului!Înlacrimilemeleexistaşifăţărnicie;nucredtotuşicăaufostteatru,purşisimplu.Înzarvaunuisfârşitdeandecaremăachitasemcusârg,simţeamcuamărăciunegoluldininimamea.Doreamcuardoare,mereu,acelaltcevapecarenuştiamsă-ldefinescatâtavremecâtîirefuzamsingurulnumeceisecuvenea:fericirea.

JeanPradelle,jignit–spuneaelrâzând–căfusesedepăşitdedouăfete,avrutsămăcunoască.Mi-afostprezentatdecolegulcaremi-oprezentaseşipeBlanchetteWeiss.Puţinmaitânărcamine,PradelleeralaŞcoalaNormalădeunan.Şielarătacauntânărdefamiliebună;darfărăsă-şideaaere.Obrazulseninşidestuldefrumos,privireablândă,râsulcadebăieţeldeşcoală,feluldeafideschisşiveselmil-au făcut simpatic pe loc.Peste 15 zile l-am întâlnit din noupe stradaUlm, undemăduceam să vădrezultateledelaexamenuldeadmitere:aveamcolegicareseprezentaseră,printrecareşiRiesmann.M-a dus în grădina Şcolii. Pentru o studentă la Sorbona era un loc destul de prestigios şi, discutând,examinamcumareinteresacelnobilspaţiu.Adouazidimineaţăm-amreîntâlnitcuPradelletotacolo.Am asistat la câteva cursuri de filozofie; apoi ne-am dus să ne plimbăm prinGrădina Luxembourg.Eram în vacanţă; toţi prietenii mei şi aproape toţi ai lui plecaseră din Paris; am luat obiceiul să neîntâlnimzilniclapicioareleuneireginedepiatră.Eusoseamtotdeaunalatimp:îmiplăceaatâtsă-lvădvenindînfugă,râzândşiscuzându-se,încâtaproapecămăbucuramcândîntârzia.Pradelleascultaatent,cuunaergânditor,şirăspundeacuseriozitate:cenoroc!M-amgrăbitsă-ispun

ceaveampeinimă.I-amvorbitfurioasădespeBarbari,darel,uimindu-mă,arefuzatsăseraliezeideilormele.Orfandetată,seînţelegeafoartebinecumamaşicusoraluişinu-miîmpărtăşeagroazafaţăde„cămineleînchise“.Nudispreţuiaieşirileînsocietateşi,cândaveaocazia,dansa:decenu?m-aîntrebatcu o dezarmantă nevinovăţie. Maniheismul meu opunea unei elite restrânse numeric o mare masănedemnăsăexiste;dupăel,fiecareomaveapărţibuneşipărţirele:nuîmpărţeaoameniiîncategoriiatâtdeclarecamine.Îmicondamnaasprimea,iarpemineindulgenţaluimăsupăra.Dar,dincolodeasta,aveam multe puncte comune. Ca şi mine, fusese crescut într-un mediu evlavios şi încetase să mai

creadă,rămânândînsăinfluenţatdemoralacreştină.LaŞcoalăeraconsiderat„conformist“.Nuadmiteapurtările grosolane ale colegilor, cântecele obscene, glumele deocheate, brutalitatea, depravarea,desfrânareainimiişiasimţurilor.Iubeacamaceleaşicărţicamine,avândopredilecţiepentruClaudelşiunanumedispreţpentruProust,pecarenu-lconsidera„esenţial“.Mi-aîmprumutatUburege,carenupream-a entuziasmat, neregăsindu-mi acolo, nici pe departe, obsesiile.Contamai ales că şi el căutaadevărul cu înverşunare, la fel ca mine: credea că filozofia va putea să i-l scoată la iveală cândva.Asupraacestuipunctamdiscutatfărăîntreruperetimpde15zile.Elîmispuneacăamalesprearepedecalea deznădejdii, iar eu îi reproşam că în zadar se agaţă de nădejde: toate sistemele filozoficeşchiopătau.Ledărâmamunuldupăaltul:elcedadefiecaredată,însăaveaîncredereînraţiuneaumană.Înfapt,nueraunadevăratraţionalist.Rămăsese,înmaimaremăsurăcamine,cunostalgiacredinţei

pierdute.Considera că nu ne aplecaserăm suficient de serios asupra catolicismului pentru a ne arogadreptuldea-lrespinge;problematrebuiaexaminatădinnou.Obiecţiameaafostcădesprebudismştimşimaipuţin:deundeaceastăprejudecatăînfavoareareligieimaterne?M-aprivitcritic,acuzându-măcăprefercăutareaadevărului însuşi.Întrucâteramfoarteîncăpăţânată,darşisuperficial influenţabilă, iarreproşurileluisesuprapuneaucelormaidirectealedomnişoareiLambertşialeluiSuzanneBoigue,amavutunpretextcasăacţionez.M-amduslaunoarecareabateBeaudin,desprecarepânăşiJacquesîmivorbise cu respect şi care se specializase în salvarea sufletelor intelectualilor rătăciţi de la caleacredinţei.S-aîntâmplatsăamatunciînmânăocartedeBenda,pecareabateleacriticat-ocustrălucire,ceeacem-a lăsatnepăsătoare; apoiamschimbatcâtevavorbe,destuldevagi.Amplecat ruşinatădeacestdemers,acăruizădărnicieoprevăzusem,căciîmiştiamlipsadecredinţămaitarecapiatra.Curândmi-amdatseamacă,înpofidaunorafinităţi,întrePradelleşimineeraomarediferenţă.Nu-

mi recunoşteam sfâşierile interioare în neliniştea lui pur cerebrală. L-am socotit „nesofisticat, fărămister, un şcolar cuminte“.Date fiind seriozitatea şi solidele lui cunoştinţe filozofice, îl stimammaimultdecâtpeJacques;darJacquesaveaacel„ceva“careîilipsealuiPradelle.Plimbându-măpealeiledinLuxembourg,îmispuneamcă,înfond,dacăvreunuldineidoim-arfidoritdesoţie,numis-arfipotrivitniciunul.DeJacquesmălegaîncătocmaifaliacare-lseparademediulsău;darnupoţiclădinimicpeofalie,iareuvoiamsăconstruiescunsistemdegândire,ooperă.Pradelleera,caşimine,unintelectual: însă rămânea adaptat la clasa lui socială, la viaţa lui, accepta de bunăvoie societateaburgheză;nuputeamsăfiudeacordcuoptimismulsău,carepuneatotulîntr-oluminăfavorabilă,dupăcumnuputeamaccepta nihilismul lui Jacques.De altfel, dinmotive diferite, îi speriampe amândoi.„Cumsătecăsătoreşticuofemeiecamine?“măîntrebamnufărămelancolie,căcipeatuncinufăceamdeosebireaîntreiubireşicăsnicie.„Suntatâtdesigurăcănuexistăcinevacaresăînsemnecuadevărattotul,săînţeleagătotul,săfie,lamodulprofund,frateleşiegalulmeu.“Mădeosebeadetoţiceilalţioanumită vehemenţă pe care n-o întâlnisem decât la mine. Confruntarea cu Pradelle mi-a întăritconvingereacăeramsortităsingurătăţii.Cu toate acestea, înmăsura în care eravorbadoardespreprietenie, ne înţelegeambine.Apreciam

respectul pentru adevăr, rigoarea lui: nu făcea confuzie între sentimente şi idei şi, sub privirea luiimparţială, am realizat că,nudepuţineori, îmi luasemstările sufleteştidreptgânduri.Elm-apus însituaţiasăreflectez,săfacbilanţuri;acumnumămailăudamcăştiutotul,dimpotrivă:„Nuştiunimic,nimic;nunumaicănuamunrăspuns,darnuştiunicimăcarunmodpertinentdeapuneîntrebarea.“Mi-ampromissănumămaipăcălescsingurăşil-amrugatpePradellesămăajutesămăferescdeoriceminciună;aveasăfie„conştiinţameavie“.M-amdecissă-midăruiescviitoriianicăutăriiînverşunateaadevărului. „Voi munci ca un animal până când îl voi găsi.“ Pradelle mi-a făcut un mare serviciu

reînviindu-migustulpentrufilozofie.Şipoateunserviciuşimaimarereînvăţându-măsăfiuveselă:nucunoşteamniciunomvesel.Însăelînduracuatâtaseninătatepovaralumii, încâtaceastanum-amaistrivit;dimineaţa,înLuxembourg,albastrulcerului,peluzeleverzi,soareleeraulafeldestrălucitoarecaîn zilele frumoase de altădată. „Acum, crengile sunt numeroase şi noi; acoperă complet prăpastia dededesubt.“ Asta însemna că îmi plăcea viaţa şi că îmi uitasem angoaselemetafizice. Într-o zi, cândPradelle mă conducea acasă, ne-am întâlnit cu mama; i l-am prezentat; mama l-a plăcut: plăcea.Prietenianoastrăafostacceptată.

Zaza îşi luase diploma de greacă. A plecat la Laubardon. Pe la sfârşitul lui iulie, mi-a trimis oscrisoarecaremi-a tăiat răsuflarea.Eracuprinsădedeznădejdeşiaflamdece. Îmispunea, însfârşit,povesteaadolescenţeieipecareotrăisealăturideminefărăcaeusăfiştiutceva.Cu25deaniînurmă,unvăraltatăluieiplecasesăfacăavereînArgentina,conformuneivechitradiţiidinŢaraBascilor;şiseîmbogăţiseconsiderabil.Zazaavea11anicândelsereîntorseseîncasapărintească,lanici500demetrideLaubardon;eracăsătorit,aveaunbăieţel„singuratic,tristşinesociabil“,cares-aîmprietenitcuea.Părinţii l-au trimis intern la un liceu în Spania; dar cei doi copii se întâlneau în vacanţă şi călăreauîmpreună:despreacesteplimbăriîmivorbeaZazacuochiistrălucind.Cândauîmplinit15anişi-audatseamacăse iubesc;părăsit, înstrăinat,Andrénuoaveadecâtpeeapelume; iarZaza,caresecredeaurâtă,dizgraţioasă,dispeţuită,s-aaruncatînbraţelelui;s-aulăsat învoiaunorsărutăricarei-aulegatpătimaş.Deatuncişi-auscrisînfiecaresăptămână:eleracellacarevisaîntimpulorelordefizicăşisubprivireajovialăaabateluiTrécourt.PărinţiiZazeişiailuiAndré–multmaibogaţi–secertaseră;nu se puseseră în calea prieteniei celor doi copii, dar, când au realizat că între aceştia apăruserăsentimentemature, au intervenit. Nu se putea pune problema permisiunii de a se căsători. Ca atare,doamnaMabilleahotărâtcănutrebuiesăsemaivadă.„În1926,învacanţadeAnulNou,amvenitaiciosingurăzicasă-lvădşisă-ispuncăîntrenoitotulsesfârşise.Dardegeabai-amspuscelemaidurelucruri,căcitotşi-adatseamacâtdedragîmieste,iaraceastăîntrevederededespărţirene-alegatmaimultcaoricând“,îmiscria.Cevamaiîncoloadăuga:„Cândm-auobligatsămădespartdeAndré,amsuferitatâtdeîngrozitor,încâtnuodatăamfostpepunctuldeamăsinucide.Îmiamintescdeosearăcând, privindmetroul care intra în staţie, am vrut sămă arunc sub el.Numai aveam deloc chef sătrăiesc.“Deatuncitrecuseră18luni;nus-aumaivăzut,nuşi-aumaiscris.Dariatăcă,mergânddinnoula Laubardon, se reîntâlniseră. „Timp de 20 de luni nu am ştiut nimic unul de celălalt, ammers pedrumuritotaldiferite,aşaîncâtbruscanoastrăregăsireaavutcevaderutant,aproapedureros.Îmidauseamafoartebinedetoategreutăţile, toatesacrificiilecareînsoţesciubireaadoioameniatâtdepuţinarmonizaţicanoi,darnupotaltfel,nupotrenunţalavisultinereţiimele,laatâteaamintiriscumpe,nupotpărăsipecinevacarearenevoiedemine.Familiilenoastresuntcumnusepoatemaipotrivniceuneiapropierideacestgen.Înlunaoctombrie,elpleacăunanînArgentina,dupăcaresereîntoarceînFranţapentrua-şisatisfacestagiulmilitar.Caatare,avemînfaţămultepiedicişiolungădespărţire;oricum,dacăviselenoastredevin realitate,vommergesă locuimcelpuţinzeceani înAmericadeSud.Deciviitorulnostruestedestuldeîntunecat.Însearaastavatrebuisăvorbesccumama;cudoianiînurmă,s-aopuscutoatăenergiaşisuntrăvăşitădepeacumgândindu-măladiscuţiapecareovoiaveacuea.Oiubescnespusşiîmiesteatâtdegreus-osupărşisătrecpestevoinţaei.Cânderammică,înrugăciunilemelecereamsănusuferenimeni,niciodată,dincauzamea.Vai!Cedorinţăirealizabilă!“Amrecititscrisoareadezeceori,cuinimastrânsă.AbiaacumînţelegeamschimbareaZazeidela15

ani, privirile pierdute, romantismul şi neaşteptatele ei cunoştinţe în materie de iubire: învăţase să

iubeascăşicusângele,deaceearâsese ladiscuţiadespreoaşa-zisă„iubireplatonică“ întreTristanşiIsolda,iarideeauneicăsătoriidininteresîiinspiragroază.Cepuţinocunoscusem!„Aşvreasăadormşi să numămai trezesc“, spunea ea, iar eu nu înţelegeam; totuşi ştiam prea bine ce înseamnă să aisufletulgreu.ImagineaZazei,cupălărioarăşimănuşi,peunperondemetrou,privindfascinatăşinele,îmierainsuportabilă.Pestecâtevazileamprimitaltăscrisoare.Discuţiacumamaeidecursesefoarterău.DoamnaMabille

îi interzisese din nou să-şi vadă vărul. Zaza era prea creştină pentru a-i trece prin cap să nu-i deaascultare;daraceastăinterdicţienui-apărutnicicândatâtdeîngrozitoarecaatunci,cânddebăiatulpecareîliubeaodespărţeaudoarcâtevasutedemetri.Ochinuiamaialesgândulcăelsufereadincauzaei,deşieanusegândea,zisaunoapte,decâtlael.Amfosttulburatădeaceastănenorocirecaredepăşeade departe tot ce păţisem eu vreodată. Rămăsese stabilit ca anul acesta să petrec, în sfârşit, treisăptămânicuZazaînŢaraBascilorşieramnerăbdătoaresăfiulângăea.

Când am sosit la Meyrignac, m-am simţit „liniştită cum nu mai fusesem de 18 luni“. Totuşi,comparaţiacuPradellenu-ierafavorabilăluiJacques;mi-laminteamfărăindulgenţă:„Ah!frivolitatea,lipsadeseriozitate,poveştilelegatedebaruri,bridge,bani!…Aremultecalităţidestulderarîntâlnite;darmaiareşicevaderatatdemndemilă.“MădetaşasemdeelşimăataşasemdePradelledoaratâtcâtprezenţaluisă-miînseninezezilele,iarabsenţasănumileîntunece.Nescriamfoartemult.ÎiscriamşiluiRiesmann,luiBlanchetteWeiss,domnişoareiLambert,luiSuzanneBoigue,Zazei.Îmiinstalasemomasă în pod, sub o lucarnă, şi serile, la lumina unei lămpi Pigeon, îmi descărcam sufletul pemultepagini.Graţiescrisorilorpecareleprimeam–maialesdelaPradelle–numămaisimţeamsingură.Deasemenea,discutamîndelungcusoramea;tocmaitrecusebacalaureatuldefilozofieşifuseserămfoarteapropiate în tot acel an.Exceptând atitudineamea faţăde religie, nu-i ascundeamnimic. Înochii ei,Jacques se bucura de tot atâta prestigiu ca şi în ai mei şi-mi adoptase mitologiile. Având acelaşisentimentderespingerecaşiminefaţădeşcoalaDésir,demajoritateacolegeloreişideprejudecăţilemediuluinostru,declarasedintotsufletulrăzboi„Barbarilor.“Poatepentrucăavuseseocopilăriemaipuţin fericitădecât amea,protesta cumaimultă îndrăznealădecâtmine împotriva constrângerilor lacareeramsupuse.Într-osearămi-aspuscuunaerîncurcat:„Eoprostie,darnupotsăsufărcamamasă-mideschidăscrisorilepecareleprimesc;nu-mimaiplacesălecitesc.“I-ammărturisitcăşipeminemăenervaacestlucru.Ne-amfăcutcuraj–îndefinitiv,aveam17şi19ani–şiamrugat-opemamasănunemaicenzurezecorespondenţa.Arăspunscăaveadatoriasăveghezeasuprasufletelornoastre,darînceledinurmăacedat.Eraovictorieimportantă.În linii mari, relaţiile cu părinţii mei deveniseră mai destinse. Petreceam zile liniştite. Studiam

filozofia şimă gândeam să scriu. Ezitam înainte de amă decide. Pradellemă convinsese că scopulprincipal este căutarea adevărului: oare literatura n-avea sămă abată de la acest drum?Nu exista ocontradicţieîndemersulmeu?Voiamsădezvăluideşertăciuneaatotceexistăpelume;darscriitorulîşitrădeazădeznădejdeadeîndatăceotransformăîntr-ocarte:erapoatemaibinesăimittăcereadomnuluiTeste.Mămaitemeamşică,scriind,voifitentatăsădorescsuccesul,celebritatea,toateacelelucruripecareledispreţuiam.Acestescrupuleabstractenucântăreauatâtdegreuîncâtsămăopreascădindrum.M-amsfătuitprinscrisoricuuniiprieteni,şiei,răspunzândaşteptărilormele,m-auîncurajatsămergpeacestdrum.Amînceputunlungroman,încareeroinatreceaprintoateexperienţelemele;setrezeala„adevărata viaţă“, intra în conflict cu anturajul ei, apoi trecea, suferind, prin toate: acţiune, iubire,cunoaştere.Nuamreuşitsăaflusfârşitulacesteipoveştipentrucă,dinlipsădetimp,amabandonat-ola

jumătate.Scrisorile pe care începusem să le primesc de la Zaza nu mai aveau tonul celor din luna iulie.

Realizase, îmi spunea, că în ultimii doi ani se dezvoltase mult din punct de vedere intelectual; secopsese laminte, se schimbase.Scurtele întrevederi cuAndré îi lăsaseră impresia că el nu evoluase;rămăsese copilăros şi cam rudimentar. Zaza începuse să-şi pună întrebarea dacă fidelitatea sa nu era„încăpăţânarea de a trăi în visuri pe care nu vrei să le vezi destrămându-se“. Indiscutabil, se lăsaseputernic influenţatădeCărareapierdută. „Acolo amgăsit o iubire, un cult al visării lipsite de oricefundamentreal,care,poate,m-afăcutsărătăcescdepartedemineînsămi.“Desigur,nuregretaiubireapentru vărul ei: „Sentimentul acesta, pe care l-am încercat la vârsta de 15 ani, a fost adevăratameatrezirelaviaţă;dinziuaîncareamînceputsăiubesc,amînţelesnenumăratelucruri;aproapenimicnumis-amaipărutridicol.“Dartrebuiasărecunoascătotuşică,delarupturadinianuarie1926,întreţinuseînmod artificial acest trecut „graţie voinţei şi imaginaţiei“.Oricum,André trebuia să pleceun an înArgentina:cândseva întoarce,vafi timpsuficientpentrudecizii.Deocamdatăsesăturasesă-şipunăîntrebări;petreceaovacanţătumultuoasăşiparticipalamulteevenimentemondenecare,laînceput,oobosiseră,daracum„nuvreausămămaigândescdecâtladistracţii“,îmiscria.Aceastăfrazăm-auimitpestemăsurăşi,înrăspunsulpecareil-amdat,m-amreferitlaeacuoundă

dereproş.Zazas-aapăratcuardoare;ştiacă,distrându-se,nurezolvanimic:„Decurând,s-aorganizatoexcursiecuprieteniiînŢaraBascilor;eusimţeamatâtdetarenevoiasăfiusingură,încâtm-amlovitzdravăn cu toporul în picior ca să scap de expediţia cu pricina.Amavut parte de opt zile de stat înşezlongşidefrazecompătimitoare,dar,celpuţin,m-ambucuratdepuţinăsingurătateşidedreptuldeanuvorbişideanumădistra.“Amfost impresionată.Ştiamfoartebinecucâtădisperaresepoateuneorinăzui lasingurătateşi la

„dreptuldeanuvorbi.“Dareunuaşfiavutniciodatăcurajulsă-mirănescpiciorul.Nu.Zazanueranicicălduţă,niciresemnată:existaîneaoviolenţămocnităcaremăsperia.Nutrebuiatrecutuşorpesteniciunadinvorbeleei,cucareeramultmaizgârcitădecâtmine.Dacănuaşfiprovocat-o,nicimăcarnumi-arfisemnalatacelincident.M-am hotărât să nu-i mai ascund nimic: i-am mărturisit că nu mai credeam în Dumnezeu: mi-a

răspuns că bănuia; la rându-i, trecuse printr-o criză religioasă în acel an. „Când puneam faţă în faţăcredinţa, practicile religioase din copilărie, dogma catolică şi toate ideile înnoitoare,mi se înfăţişa oasemenea disproporţie, un asemenea dezacord, încât am simţit că ameţesc. Claudel mi-a fost de unimenssprijinşinupotsăspuncâtdemult îidatorez.Acumcredcaatuncicândaveamşaseani,maimultcuinimadecâtcumintea,fărăafaceapeldeloclaraţiune.Aproapetotdeauna,discuţiileteologiceîmiparabsurdeşigroteşti.Cred,maiales,căDumnezeunupoatefidelocînţelesdenoi,căneestede-adreptulascuns,iardacăneestedatsăcredemînElînseamnăcăsuntemdăruiţicucevasupranatural,cuun har pe care ni-l dă. De aceea nu pot decât să-i plâng pe cei care sunt lipsiţi de acest har şi amconvingereacă,înziuaîncarevorfisincerînsetaţideadevăr,acestalisevaînfăţişa…Dealtfel,adăugaea,credinţanulinişteşte;este lafeldegreusă-ţigăseşti împăcareasufleteascăatuncicândcrezicaşiatuncicândnucrezi:credinciosularedoarsperanţacăîşivagăsipaceaîntr-oaltăviaţă.“Decinunumaicămăacceptaaşacumeram,daraveamaregrijăsănuparăcâtuşidepuţinsuperioară;chiardacăpentruealicăreaîncerunfirdesperanţă,astanuoîmpiedicasăorbecăiepepământprinaceleaşineguricaşimineşisămergem,umărlaumăr,maideparte.Pe10septembrieamplecatcumarebucuriecătreLaubardon.Înzori,m-amurcatîntrenlaUzerche

şiamcoborâtlaBordeaux,căci,aşacumîiscrisesemZazei,„nupottreceprinpatrialuiMauriacfărăsă

măopresc“.Pentruprimaoarăînviaţameamăplimbamsingurăprintr-unoraşnecunoscut.Erauacoloun fluviu impresionant, cheiuri ceţoase şi platani care deja arătau că venise toamna. Pe străduţeleînguste,umbreleşiluminileseîntrepătrundeau;bulevardemariduceaucătreesplanade.Pluteamuşoarăcaunbalondesăpun,somnolentăşivrăjită.Înparculpublic,printretufeleroşiidecanna,îmiimaginamhimereleadolescenţilor.Misedăduserăsfaturi:ambăutoceaşcădeciocolatăpealeiledinTourny;amdejunatlângăgară,într-unrestaurantnumitLepetitMarguery;numaifusesemniciodatălarestaurantfără părinţiimei.Apoi un trenm-adus pe o cale ameţitor de dreaptă, străjuită de pini cât vedeai cuochii. Îmi plăceau trenurile. Aplecată peste fereastră, îmi lăsam obrazul în voia vântului şi afragmentelor de cărbune incandescent şimi-am jurat să numă alătur niciodată călătorilor înghesuiţiorbeşteîncălduracompartimentelor.Amajunscătreseară.ParculdelaLaubardonnueralafeldefrumosprecumceldelaMeyrignac,dar

mi-aplăcutcasacuacoperişdeţiglă,năpăditădeviţăsălbatică.Zazam-adusîncamerapecareaveams-oîmpartcueaşicuGenevièvedeBréville,ofatămicuţă,proaspătăşicuminte,care-iplăceanespusdoamneiMabille.Amrămassingurăpuţincasă-midesfacbagajulşisămăspăl.Delaparterseauzeauzgomotedevase şi vocide copii.Puţindezorientată,mă învârteamprin cameră.Peomăsuţă erauncaiet învelit în moleschin negru, pe care l-am deschis la întâmplare: „Mâine soseşte Simone deBeauvoir.Trebuiesămărturisesccănu-mifaceplăcere,pentrucă,sincer,n-oiubescdeloc.“Amrămasbuimăcită; era o experienţă nouă şi neplăcută; nu-mi închipuisem niciodată că aş putea inspira oantipatieacută;măsperiapuţinacelchipduşmănoscare,înviziunealuiGeneviève,eraalmeu.Nuamavutpreamulttimpsămăgândesclatoateacesteapentrucăabătutcinevalauşă:eradoamnaMabille.„Vreausăstămpuţindevorbă,micuţameaSimone“,mi-aspuscuunglasacăruiblândeţem-auimit,căcidemultnu-şimaidădeaostenealasă-mizâmbească.Părânduşorstânjenită,apusmânapecameeacucare ise încheiacolieruldecatifeadelagâtşim-aîntrebatdacăZaza„măpusese lacurent“.Amconfirmat. Părea să nu ştie că sentimentele fiicei sale slăbiseră şi a început să-mi explice de ce eraîmpotrivalor.DincolodefaptulcăpărinţiiluiAndréseopuneaucăsătoriei,eiproveneaudintr-unmediufoartebogat,dezordonatşiprost-crescut,carenuisepotriveaZazei;trebuianeapăratcaZazasă-luitepevărulei,iardoamnaMabillecontapesprijinulmeu.Uramcomplicitateapecaremi-oimpunea;cutoateacestea,amfostmişcatăderugăminteaei,căcitrebuias-oficostatsă-miimplorealianţa.I-amdatasigurărivagicăvoifacetotcepot.Zazamăprevenise:dinprimulmomentalviziteimele,picnicurile,ceaiurile,serateledansantes-au

ţinut lanţ.Casaerapermanentdeschisă:o sumedeniedeveri şideprieteniveneau sădejuneze, să iagustarea,săjoacetenissaubridge.AstadacănuplecamnoicuCitroënulcondusdedoamnaMabille,Lili sau Zaza ca să dansăm la vreun conac vecin. Erau deseori serbări în târgul situat în apropiere;asistam la partide de pelotă bască saumergeam să vedem tineri ţărani, verzi la faţă de spaimă, careînfigeau ţepuşe cu cocarde în pielea unor vite descărnate; uneori, câte un corn ascuţit le spintecaufrumoşiipantalonialbi,sprehazultuturor.Dupăcină,câteunulseaşezalapianşitoatăfamiliacântaîncor; se jucau şi jocuri de societate: şarade şi rime. Dimineţile erau ocupate cu treburi casnice. Seculegeauflori, se făceaubucheteşi,maiales,segătea.Lili,Zaza,Bébelle făceauchecuri,pandişpan,uscăţele, brioşe pentru ceaiul de după-amiază; le ajutau pe mama şi pe bunica lor să facă tone deconserve din fructe şi legume;mereu era câte ceva de făcut: fie trebuiau curăţatemazărea şi fasoleaverde,fietrebuiauspartenucile,fietrebuiauscoşisâmburiideprună.Atehrănideveneaoîntreprindereamplăşiistovitoare.NustăteamdeloccuZazaşimăcamplictiseam.Nutrebuiasăamunfinsimţpsihologiccasă-midau

seamacăfamiliaMabilleşiprieteniilorsefereaudemine.Prostîmbrăcată,neîngrijită,nuştiamsăfacreverenţe în faţa doamnelor bătrâne, nu gesticulam şi nici nu râdeam cumăsură. Eram săracă şimăpregăteamsămuncesc: era suficientde şocant.Maimult,urmasă fiuprofesoară într-un liceu; aceştioameni,timpdegeneraţii,luptaserăîmpotrivalaicităţii:înochiilor,viitorulmeuaveacevainfamant.Pecâtposibil,tăceamşimăcontrolam:totulerainutil;atâtvorbele,câtşităcererilemeleeraudistonante.DoamnaMabilleîncercasăfieamabilă,domnulLacoinşibătrânadoamnăLarivièremăignorauînmodpoliticos.Celmaimaredintrebăieţi tocmai intrase la seminar; înBébellemocneavocaţia religioasă:nimeninu-midădeaatenţie.Dar,într-unfel,îiuimeamchiarşipefraţiimaimici,ceeaceînsemnacă,înmodnemanifest,mădezaprobau.NiciLilinu-şiascundeadezaprobarea.Perfectadaptatămediuluiei,acest personaj-model avea răspuns la toate; era însă destul ca eu să-i pun o singură întrebare ca s-oenervez.Pecândaveam15sau16ani,întimpceluammasadeprânzlafamiliaMabille,măîntrebasemcuvocetaredece,dacătoţioameniisuntfăcuţidupăacelaşicalapod,nusimttoţilafelgustulroşiilorsaualscrumbiei;Lilirâsesedemine.Acumnumaicădeamsingurăîncapcanăcuaceeaşinaivitate,darreticenţele mele erau de ajuns ca s-o irite. Într-o după-amiază, în grădină, s-a vorbit despre votulfemeilor;tuturorlisepărealogiccamaidegrabădoamnaMabillesăaibădreptdevotdecâtunbeţivdemuncitornecalificat.DarLiliştiadinsursăsigurăcăîncartierelesăracefemeileeraumai„roşii“decâtbărbaţii;dacălis-arfideschisdrumullaurne,cauzelejustearfiavutdesuferit.Tuturoraargumentulle-apărutpertinent.Eunuamspusnimic,dar,înacelcoraprobator,tăcereameaerasubversivă.Cei din familia Mabille se întâlneau aproape zilnic cu verii lor Du Moulin de Labarthère. Fiica

acestora,Didine,erafoarteapropiatădeLili.Maierautreibăieţi:Henri,inspectorfinanciar,cuofigurăgreoaiedepetrecăreţambiţios;Edgar,ofiţerdecavalerie;Xavier,unseminaristde20deani,singurulcare mi s-a părut interesant; avea trăsături fine, ochi gânditori şi îşi îngrijora familia prin ceea cemembriiacesteianumeau„abulia“lui;duminicadimineaţa,stândletargicpeunfotoliu,ezitaatâtasăseridiceşisămeagălaslujbă,încâtdeseoriopierdea.Citea,meditaşi,îngeneral,eraaltfeldecâtceilalţi.Am întrebat-o pe Zaza de ce nu era mai apropiată de el. A fost foarte surprinsă: „Nu mi-a trecutniciodatăprinminte.Lanoi,aşacevanueposibil.Familian-ar înţelege.“Darîlsimpatiza.În timpulunei discuţii, Lili şiDidine s-au întrebat cu stupoare – simulată, fără îndoială – cum este posibil caoameniidebun-simţsăcontesteexistenţaluiDumnezeu.Liliainvocatpildaceasuluişiceasornicaruluişim-aprivitînochi;m-amdecis,fărătrageredeinimă,săpronunţnumeleluiKant.Xaviermi-asăritînajutor: „Iată ce înseamnă să nu fi studiat filozofia: temulţumeşti cu tot felul de argumente!“ Lili şiDidineaubătutînretragere.Subiectul celmai des dezbătut laLaubardon era conflictul iscat întreAction française şiBiserică.

FamiliaMabilleafirmaapăsatcătoţicatoliciitrebuiesăisesupunăSuvernanuluiPontif;ceidinfamiliaLabarthère – exceptându-l pe Xavier, care nu se pronunţa – considerau că Maurras şi Daudet audreptate. Ascultam acele discuţii pătimaşe şi mă simţeam exclusă. Sufeream. În Jurnalul meu,pretindeamcă, pentrumine, omulţimedepersoane „nici nu există“; în realitate însă, oricepersoanăprezentă,dacăeraprezentă,eraimportantă.IatăoînsemnaredinJurnalulmeu:„CrizădedeznădejdeînfaţaluiXavierDuMoulin.Amsimţitperfectdistanţadintreeişimineşisofismulîncarevoiausămăferece.“Nu-mimaiamintescmotivulacesteiizbucniricare,bineînţeles,arămasascunsădeochiilumii,darsensuleiestelimpede:număbucuramsăfiualtfeldecâtceilalţişisocotitădeei,maimultsaumaipuţinpefaţă,oaianeagră.Zazaîşiiubeafamilia;mi-oiubisemşieucândva,şitrecutulaveaîncămaregeutatepentrumine.Fusesemocopilăpreafericităpentrucaînminesăîncolţeascăurasaunumaivreopornirenegativă:nuştiamsămăapărdereaua-voinţă.

PrieteniacuZazam-arfisusţinutsufleteştedacăamfipututdiscuta,darpânăşinoapteaexistacinevaîntre noi; de îndată ce mă culcam, încercam să adorm. Când credea că sunt deja în lumea viselor,Genevièveîncercas-oatragăpeZazaînlungidiscuţii.Seîntrebadacăeradestuldeamabilăcumamaei–aveaunelemiciieşirifaţădeea:nueraurâtdinparteaei?Zazaîirăspundeadinvârfulbuzelor.Dar,oricât de puţin s-ar fi implicat, acele pălăvrăgeli o coborau în ochiimei şi îmi devenea străină; îmispuneamcuinimastrânsăcă,îndefinitiv,eacredeaînDumnezeu,înmamaei,înîndatoririleei,iareumăsimţeamfoartesingură.Dinfericire,Zazaafăcuttotulcasănevedemcurândîntrepatruochi.Săfighicitcesepetreceacu

mine?Mi-a spus cu discreţie, însă fără rezerve, că Geneviève nu-i e foarte simpatică: Geneviève oconsidera prietena ei apropiată, dar sentimentul nu era reciproc. Am răsuflat uşurată. De altfel,Genevièveaplecatşi,cumvacanţaerapesfârşite,vânzolealamondenăamaiscăzut în intensitate.OaveampeZazadoarpentrumine. Într-onoapte,cânddormea toată lumea,amcoborât îngrădinăaşacumeram,încămăşilungidenoapte,doarcunişteşaluripeumeri,şiamstatîndelungdevorbă,aşezatesubunpin.Acum,Zazaerasigurăcănu-lmai iubeştepevărulei;mi-apovestitcu luxdeamănunteidilalor.Aşaamaflatcumîifusesecopilăria,despreprofunduleisentimentcăestepărăsită,decarenuştiusemnimic.„Euteiubeam“,i-amspus;m-aprivitcapicatădincer;mi-amărturisitcănuocupasemdecâtunlocnesigurînierarhiaprieteniilorei,dintrecareniciunanuavusesepreamareimportanţă.Pecer, nepăsătoare, luna asfinţea, iar noi vorbeam despre trecut, întristându-ne din pricina stângăcieiinimilornoastredecopii;earegretacămăfăcusesăsufărnedându-mimaimultăatenţie;pentrumineeradurerossă-ispuntoateasteaabiaacum,cândnumaierauadevărate:numaireprezentatotulpentrumine.Cutoateacestea,eraplăcutsăneîmpărtăşimregretele.Niciodatănufuseserămatâtdeapropiateşi sfârşitul şederii mele acolo a fost foarte fericit. Ne aşezam în bibliotecă şi stăteam de vorbă înmijlocul operelor complete ale lui Louis Veuillot şi Montalembert şi a colecţiei Revue des DeuxMondes104; discutam pe drumuri prăfoase de ţară, deasupra cărora bântuia parfumul aspru alsmochinilor;vorbeamdespreFrancisJammes,despreLaforgue,despreRodiguet,desprenoiînsene.I-amcititZazeicâtevapaginidinromanulmeu:dialogurileauderutat-o,darm-aîndemnatsăcontinui.Înziuaplecării,m-aînsoţitcutrenulpânălaMont-de-Marsan.Ammâncatpeobancănişteomleteuscateşireci,apoine-amdespărţitfărămelancolie,căciînscurtăvremeaveamsănerevedemlaParis.

Eram la vârsta când eşti convins de eficienţa dialogului epistolar. I-am scris mamei mele de laLaubardon, rugând-o să aibă încredere în mine; o asiguram că, peste un timp, voi fi cineva. Mi-arăspuns foarte călduros. Când am ajuns din nou în apartamentul din strada Rennes, mi s-a tăiatrespiraţia:încătreianidestatîntreaceipereţi!Darultimultrimestruîmilăsaseoamintireplăcutăşiamîncercat să fiu optimistă. Domnişoara Lambert îmi propusese să-i preiau în parte orele de pregătirepentrubacalaureatdelaSainte-Marie:îmicedacursuldepsihologie;amfostdeacordînideeacăvoicâştiganiştebanişivoidobândiexperienţădepredare.Aveamintenţiacaînapriliesă-misusţinlicenţadefilozofieşiîniuniepeceadelitere;acesteultimediplomenupresupuneaucineştiecemuncă,aşacăaveasă-mirămânătimppentruscris,pentrucitit,pentruaprofundareaproblemelorimportante.Mi-amîntocmit un plan vast de studiu şi nişte orare minuţioase; resimţeam o copilărească plăcere să-misistematizezviitorulînfişeşiaproapeamreînviatatmosferaefervescentăaacelorlunideoctombriedealtădată.M-amgrăbitsă-mirevădcolegiidelaSorbona.TraversamParisuldinNeuillypânăînstradaRennes şi din strada Rennes până în Belleville, privind cu seninătate grămăjoarele de frunze uscateadunatelamargineatrotuarelor.

M-amdus la Jacques şi i-am expus sistemulmeu: trebuia să-ţi dăruieşti existenţa căutării rostuluivieţii: între timp, trebuia sănu ieinimicde-agata, ci să-ţi întemeiezivalorilepeactede iubire şidevoinţămereu reînnoite.M-a ascultat cu bunăvoinţă, dar a clătinat din cap. „Viaţa nu poate fi trăităastfel“,mi-aspus.Insistam,aşacăazâmbit:„Nuţiseparecătoateacesteasuntpreaabstractepentruniştetineride20deani?“Doreacaviaţaluisămaifieguvernatăuntimpdehazard.Înzilelecareauurmat,baîidădeamdreptate,banu-idădeam.Îmispuneamcuhotărârecă-liubesc,apoicăhotărâtnu-liubesc.Eramplinădeciudă.Douăluninum-amdussă-lvăd.Mă plimbam cu Pradelle în jurul lacului din Bois de Boulogne; priveam spectacolul toamnei,

lebedele, oamenii care vâsleau; ne-am reluat discuţiile: nu cu aceeaşi înflăcărare. Ţineam mult laPradelle,darcâtdepuţinzbuciumavea!Liniştealuimărănea.Riesmannmi-adatsăcitescromanulpecare-l scrisese şi pe care l-am considerat pueril; i-am citit şi eu câteva pagini din almeu, care l-auplictisitintens.JeanMalletîmivorbeamereudespreAlain,SuzanneBoiguedespeinimaei,domnişoaraLambertdespreDumnezeu.Sorameaintraselaoşcoalădearteaplicate,undenu-iplăceadefel;plângeatot timpul.Zazacontinuasăfieofiicăascultătoareşiumblaoreîntregiprinmarilemagazinealegânddiverseeşantioane.Plictisulşisingurătateam-aucuprinsdinnou.Cândîmispusesem,înLuxembourg,căsingurătateava fi soartamea,eraatâtavoioşie înaer, încât ideeanum-aafectatpreamult;acum,privitprinnegurile toamnei,viitorulmăsperia.Nuaveamsă iubescpenimeni,nimeninueraatâtdevalorosîncâtsămeritesăfieiubit;nuaveamsăcunosccălduraunuicămin;aveamsă-mipetreczileleîntr-ocamerădeprovincie,dincarevoiieşidoarpentrua-miţineorele:cedeşert!Numaisperamnicimăcarsămă înţelegcuadevăratcuo fiinţăumană.Niciunuldintreprieteniimeinumăaccepta fărărezerve,nicimăcarZaza,careserugalaDumnezeupentrumine,niciJacques,careconsideracăamominte prea abstractă, nici Pradelle, care se plângea că sunt mult prea agitată şi că am păreripreconcepute.Toţierausperiaţimaialesdeîncrâncenareamea:refuzamaceaexistenţămediocrălacareei consimţeau într-un fel sau altul şi făceam eforturi disperate pentru a scăpa de ea. Încercam să-micreezomotivaţieraţională.„Nusuntcaceilalţi,şimăresemnez“,îmispuneam;darnumăresemnam.Separată de ceilalţi, nu mai aveam legături cu lumea: ea devenea un spectacol care nu mă privea.Renunţasem, pe rând, la glorie, la fericire, la a fi de folos; acum numămai interesa nicimăcar sătrăiesc. Existau momente în care pierdeam total simţul realităţii; străzile, maşinile, trecătorii erauaparenţecareseperindauşiprintrecarepluteaprezenţameafărănume.Miseîntâmplasă-mispun,cumândrie şi teamă, că sunt nebună: nu e o foarte mare diferenţă între o încrâncenată singurătate şinebunie.Aveam destulemotive s-o iau razna.De doi animă zbăteam într-o capcană fără să găsescieşirea;mă izbeamneîncetat de obstacole invizibile: în final, ameţeam.Mâinile îmi rămâneaugoale;încercamsămăamăgesccasă-midepăşescdezamăgirea,spunându-mică,într-ozi,voiaveatotulşicătotulnuvaloranimic:măîncurcamînacestecontradicţii.Dar,înprimulrând,plesneamdesănătate,detinereţe şi rămâneam închisă în casă şi în biblioteci: toată vitalitatea nefolosită se dezlănţuia înînvolburărilezadarnicedinminteaşidininimamea.Pământulnumai însemnanimicpentrumine, eram„înafaravieţii“;numaidoreamnicimăcar să

scriu,eramdinnoudominatădesinistraideeadeşertăciuniilucrurilor;darmăsăturasemdesuferinţă;iarnatrecutăplânsesempreamult;mi-aminventatosperanţă.Înmomentelededetaşareabsolută,cânduniversulpăreadoarunjocaliluziilor,cândpropriu-mieuserisipea,existacevanedefinitcaredăinuia:cevanepieritor,veşnic;însăşiindiferenţameapăreasăvădească,pringol,oprezenţălacare,probabil,nueraimposibilsăajungi.NumăgândeamlaDumnezeulcreştinilor:catolicismulîmidisplăceadinceîn ce mai mult. Dar eram totuşi influenţată de domnişoara Lambert, de Pradelle, care susţineau

posibilitateadeaatingefiinţa;l-amcititpePlotinşiamcititstudiidepsihologiemistică;măîntrebamdacănucumva,dincolode frontierele raţionalului, anumiteexperienţenu sunt înmăsură să-miofereabsolutul;căutamîmplinireaînacellocabstractdincaresăpotfacepulberelumeaneospitalieră.Decen-ar fi posibilă o mistică? Mi-am spus cu hotărâre: „Vreau să-l ating pe Dumnezeu sau să devinDumnezeu“.Înacelan,m-amlăsatcândşicândînvoiaacestuidelir.Totuşi,eramobositădemineînsămi.AproapeamîncetatsăscriuînJurnal.Făceammereucâteceva.

Atât la Neuilly, cât şi la Belleville mă înţelegeam bine cu elevii mei, profesoratul îmi plăcea. LaSorbona,nimeninuurmăreacursurilede sociologie saudepsihologie,ni sepăreauserbede.Asistamdoar la prezentările făcute duminica şi marţi dimineaţa de Georges Dumas la Sainte-Anne, cuparticipareacâtorvanebuni.Maniaci,paranoici,persoanecudemenţăprecocetreceauprinfaţanoastrăpeestradă,fărăcaDumassănedezvăluieveodatăpovesteasauproblemelelorşifărăsădeaimpresiacăbănuieştemăcarcesepetreceînmintealor.NedemonstranumaicăanomaliilelorrespectauschemelepecareleprezentaseînTratatulsău.Prinîntrebărileluimeşteşugite,ştiasăprovoacereacţiilepecareleaştepta,iarşireteniaobrazuluisăucadecearăeraatâtdeexpresivă,încâtabianeabţineamsănurâdem;s-arfipututcredecănebuniaeraomarezeflemea.Măfascinachiarşidinaceastăperspectivă.Pradădelirurilor,suferindhalucinaţii,imbecili,hilari,chinuiţi,obsedaţi,oameniiaceiaeraualtfel.Deasemenea,l-amaudiatpeJeanBaruzi,autoraluneivestitelucrăridespreSfântulIoanalCrucii,

care trata de mântuială toate chestiunile esenţiale. Avea pielea şi părul precum cărbunele, ochii luitrimiteau văpăi sumbre prin noaptea întunecată. În fiecare săptămână, glasul i se ridica vibrând dinhăurile tăcerii, promiţându-ne pentru săptămâna următoare dezvăluiri cumplite. Cei de la ŞcoalaNormalădispreţuiauaceste cursuri frecventatedeanumiţioutsideri.Printre aceştia se remarcauRenéDaumal şi Roger Vailland. Cei doi scriau în reviste de avangardă; primului i se atribuia un spiritprofund;celuilalt,ointeligenţăvie.LuiVaillandîiplăceasăşochezeşiînsuşiaspectulluifizicuimea.Pieleasanetedăeraîntinsălamaximumpeunobrazcarepăreasăaibănumaiprofil:dinfaţăsevedeadoarmărulluiAdam.Expresialuiblazatăeraîncontradicţiecuprospeţimeatenului:s-arfiziscăeunbătrân regeneratprincine ştie ceelixirdiabolic.Eravăzutdeseori în companiaunei tinere femei,pecare o ţineaneglijent degât, recomandând-o „femelamea“. În volumul săuLeGrand jeu am citit ocritică violentă la adresa unui sergent care-l surprinsese pe un soldat cu o scroafă şi-l pedepsise.Vaillandrevendicapentrutoţi,civilisaumilitari,dreptullabestialitate.Amcăzutpegânduri.Aveamoimaginaţieîndrăzneaţă,dar,cumammaispus,realitateamăîngrozeacuuşurinţă.N-amîncercatsămăapropiinicideDaumal,nicideVailland,caremăignorau.Amlegatosingurăprietenienouă:cuLisaQuermadecdelaSainte-Marie,careîşipregătealicenţade

filozofie.Eraobretonăgingaşă,cuchipvioişioexpresiepuţinbăieţeascăsubpărultăiatfoartescurt.Detesta stabilimentul din Neuilly şi misticismul domnişoarei Lambert. Credea în Dumnezeu, dar îiconsiderafanfaronisausnobipeceicarepretindeaucă-liubesc:„Cumpoţiiubipecinevanecunoscut?“Îmiplăcea,darscepticismuleipuţinamarnu-miînveseleaexistenţa.Scriamîncontinuarelaromanulmeu.AmpregătitpentruBaruzioamplădisertaţieasupra„personalităţii“încareamamestecatceeaceştiamşiceeacenuştiam.Odatăpesăptămânămăduceamlaconcert,singurăsaucuZaza;dedouăoriamascultat,vrăjită,Ritualulprimăverii.Dar,îngeneral,numămaientuziasmanimic.M-adecepţionatlecturaceluide-aldoileavolumalCorespondenţeidintreRivièreşiFournier:focultinereţiilordegeneraîngrijimeschine,înduşmănii,înrăutăţi.Măîntrebamdacănucumvamăpândeşteaceeaşidegradare.M-amîntorslaJacques.Măsuragaleriacugesturileşisurâsuriledealtădată,şitrecutulareînviat.Am

revenitdemulteori.Vorbea,vorbeamult;penumbraseumpleadefumulalecăruivolutealbăstrii se

vălureauîncuvintecalde;undeva,înlocurinecunoscute,seputeauîntâlnioamenicarenusemănaucutoţi ceilalţi şi se întâmplau tot felul de lucruri: uneori nostime, alteori tragice, de multe ori foartefrumoase.Cesepetrecea?Odatăceuşaseînchideaînspatelemeu,cuvintelesestingeau.DarpesteoptzilezăreamdinnouînochiistropiţicupicurideaururmaAventurii.Aventura,evadarea,marileplecări:poateacoloexistaosalvare!CeapecareopropovăduiaVascoal luiMarcChadourne,careaavutunsucces remarcabil în acea iarnă şi pe care l-amcitit aproape cu aceeaşi patimă care citisemCărareapierdută.Jacquesnutraversaseoceanele;darmulţiromancieritineri–printrecareSoupault–spuneaucă, fără să pleci din Paris, poţi face călătorii uluitoare; vorbeau despre răscolitoarea poezie a acelorbaruri unde îşi petrecea Jacques nopţile. Am reînceput să-l iubesc. Ajunsesem atât de departe cuindiferenţaşichiarcudispreţul,încâtaceastăredeşteptareaiubiriim-auimit.Totuşicredcămi-opotexplica. În primul rând, trecutul cântărea greu: îl iubeam pe Jacques, în mare măsură, pentru că îliubisem. Apoi obosisem să am inima pustie şi să disper: aveam din nou nevoie de afecţiune, desiguranţă. Jacques îmi arăta o tandreţe nemaidezminţită vreodată; se străduia să fie amabil, să mădistreze.Dartoateacestean-arfifostdeajunspentruamăreaducelael.Hotărâtorcuadevăratafostcăl-amregăsitnemulţumitdesine,neadaptat,nesigur;înpreajmaluimăsimţeammaipuţininsolitădecâtlângătoţiceicareacceptauviaţa;căcinimicnu-mipăreamaiimportantdecâtrefuzulei;amînţelescăeuşieleramdinacelaşisoişimi-amlegatdinnoudestinuldeallui.Darastanumi-aaduspreamaremulţumire; ştiam cât suntem de diferiţi şi numai speram ca iubirea sămă elibereze de singurătate.Aveamimpresiacămaidegrabăsuntvictimaunei fatalităţidecâtcămă îndreptcătre fericire.Mi-amsalutatceadeadouăzeceaaniversareprintr-uncupletmelancolic:„NuvoiplecaînOceania.NumăvoimaiocupadeSfântulIoanalCrucii.Nimicnuetrist,totuleprestabilit.Demenţaprecocearputeafiosoluţie.Dacăaşîncercasătrăiesc?DaramfosteducatălaşcoalaDésir.“Mi-aşfidoritsămăînfruptşieudinaceaexistenţă„riscantăşiinutilă“alcăreifarmeceralăudatde

Jacquesşidetineriiromancieri.Darcumsăintroducneprevăzutulînviaţamea?Reuşeamcugreu,sorameaşicumine,săînşelămvigilenţamaternă,furândpentrunoicâteoseară,dincândîncând.Deseori,sorameadesenasearalaGrandeChaumière.Eraunpretextcomod,iareuîmigăseam,larându-mi,unalibi.Cubaniipecare-icâştigameulaNeuillyneduceamlaStudiodesChamps-ÉlyséessăvedemopiesădeavangardăsauluamlocuriînpicioarelaCasinodePariscasă-lascultămpeMauriceChevalier.Mergeam pe străzi vorbind despre viaţa noastră şi despre Viaţă; neprevăzută, dar omniprezentă,aventurane atingeaaproape imperceptibil.Aceste şotii ne înveseleau;darnu leputeam repeta foartedes.Monotoniazilnicămăcopleşeaîncontinuare:„O!dimineţimorocănoase,viaţăfărădorinţăşifărăiubire,totuls-adusdejaşi,atâtderepede,cumplitulplictis.Nusepoatesădureze!Cevreau?Cepotsăfac?Absolutnimic.Carteamea?Deşertăciune.Filozofia?Suntsastisită.Iubirea?Preaostenită.Totuşiam20deani,vreausătrăiesc!“Nuseputeasădureze:nuadurat.Măîntorceamlacarteamea,lafilozofie,laiubire.Apoioluamde

la început: „Aparemereu acest conflict ceparedenerezolvat!Via conştiinţă a forţei, a superiorităţiimelefaţădetoţi,aceeaceaşputeaînfăptui;apoiiarăşisentimentulcătoateacestelucrurisuntinutile!Nu,nusepoatesădureze.“Şidura.Cineştie,poatecăaveasădurezeveşnic.Caopendulăcarealuat-orazna,oscilamfrenetic

între apatie şi rare bucurii. Urcam noaptea treptele de la Sacré-Cœur, priveam Parisul ca pe onedesluşităoază,scânteindînimensitateaspaţiului.Plângeampentrucăeraatâtdefrumosşipentrucăera fără sens. Coboram pe străduţele din Montmartre surâzând tuturor luminilor. Eşuam secătuită,reînviamîmpăcată.Măepuizam.

Prieteniilemelemădecepţionaudinceîncemaimult.BlanchetteWeisss-acertatcumine;nuamînţelesniciodatădece:deazipemâinemi-a întors spatele şinumi-a răspuns la scrisoarea încareorugam să-mi explice motivul. Ştiam că mă consideră o intrigantă şi că mă acuză într-atât că aş fiinvidioasă pe ea, încât ajunsese să spună cămuşcasemcopertele cărţilor pe caremi le împrumutase,pentrualedeteriora.EramînrelaţiiproasteşicuRiesmann.Măinvitaselael.Într-unsalonimens,plincuobiectedeartă,i-amcunoscutpeJeanBaruzişipefratelelui,Joseph,autorulunuivolumezoteric;mai era acolo un sculptor celebru ale cărui opere urâţeau Parisul şi alte personalităţi academice:conversaţialorm-aîntristatnespus.ChiarşiRiesmannmăenervacuestetismulşisentimentalismullui.Ceipecare-iiubeamnespus,ceipecare-iiubeammult,celpecare-liubeamnumăînţelegeau,nu-miajungeau;existenţa,chiarprezenţalornurezolvanimic.Demultăvremesingurătateamăfăcusesăalunecpepantaorgoliului.Baruzimi-aînapoiatstudiulcu

laudeextraordinare;m-aprimitdupăterminareacursurilorşivocealuimuribundăexprimasperanţacăreprezentapunctuldepornirepentruooperădemareimportanţă.M-amînflăcărat.„Suntsigurăcăpoturcamaisusdecâttoţiceilalţi.Orgoliu?Dacănuamgeniu,da;dardacăamgeniu–cumcreduneori,cumsuntsigurăuneori–,evorbapurşisimpludeluciditate“,scriamnetulburată.AdouaziamvăzutCirculluiCharlot;dupăceamieşitdelacinematograf,m-amplimbatprinTuileries;unsoareportocaliuserostogoleapecerulsenin,incendiindferestreleLuvrului.Mi-amamintitvechicrepusculeşi,deodată,m-amsimţitfulgeratădecerinţaimperioasălacarefăcusemrecursdeatâteaori:trebuiasăîmirealizezopera.Proiectulnuaveanimicnou.Totuşi,pentrucădoreamsămiseîntâmplediverselucrurişinumiseîntâmplanimicniciodată,amtransformataceastareemoţionalăîntr-uneveniment.Amfăcutîncăodatăunlegământsolemnînfaţaceruluişiapământului.Nimic,niciodatăşisubnicioformănumăvaîmpiedicasă-miscriucartea.Realitateaestecănuammaipusvreodatăîndiscuţieaceastăhotărâre.Mi-ammaipromiscaînviitorsă-midorescfericireaşisăogăsesc.

Începea o nouă primăvară. Mi-am trecut examenele de morală şi de psihologie. Ideea de a măcufunda în filologie îmidisplăcea atât demult, încât am renunţat.Tata a fost decepţionat: i sepăreaelegant să cumulezdouă licenţe;darnumai aveam16ani: am rămas fermăpepoziţie.Mi-avenitoidee. În ultimul trimestru eram liberă: de ce să nu-mi încep imediat lucrarea de diplomă? În aceaperioadănuerainterziss-oprezinţiînacelaşiancuagregarea;dacăavansamsuficientderepede,nimicnum-arfiîmpiedicatcaîntoamnăs-otermin,pregătindu-măînparalelpentruexamen:aşficâştigatunan!Înfelulacesta,peste18luniterminamcuSorbona,cucasa,eramliberăşiîncepeamoviaţănouă!Nuamstatpegânduri.I-amcerutpărereadomnuluiBrunschvicg,carenuavăzutniciunimpedimentatâtavremecâtdeţineamuncertificatdeştiinţeşisuficientenoţiunidegreacăşilatină.M-asfătuitsăalegcatemă„conceptullaLeibniz“şiamacceptat.Totuşi,continuasămăroadăsingurătatea.Laînceputulluiaprilie,stareas-aagravat.JeanPradellese

dusese câteva zile la Solesmes, cu colegii. L-am reîntâlnit a doua zi după ce s-a întors la „Casaprietenilor cărţii“, unde aveam amândoi abonament. În încăperea principală, Adrienne Monnier,îmbrăcatăînveşmântuleimonahal,primeaautoricunoscuţi:Fargue,JeanPrévost,Joyce;sălilemicidinspate erau totdeauna goale. Ne-am aşezat pe nişte taburete şi am stat de vorbă. Cu o voce un picezitantă, Pradelle mi-a mărturisit că la Solesmes se împărtăşise: văzându-i pe colegii lui cum seapropiau de masa sfântă, se simţise surghiunit, exclus, abandonat; îi însoţise a doua zi, după ce sespovedise;ajunseselaconcluziacăestecredincios.Îlascultamcuunnodîngât:măsimţeampărăsită,gonită, trădată. Jacques îşi găsise refugiul în barurile din Montparnasse, Pradelle la picioarele

tabernaculului:numaierachiarnimenialăturidemine.Noapteaamplânsfiindcăeramabandonată.Pestedouăzile,tataaplecatlaLaGrillère;voiasă-şivadăsora,numaiştiudincemotiv.Şuieratul

locomotivei, fumurile roşcate pe fundalul de smoală al nopţii mi-au evocat sfâşierea despărţirilordefinitive.„Mergşieucutine“,i-amspus.Mi-aobiectatcănuaveamcuminenicimăcaroperiuţădedinţi, dar în finalmi-a acceptat această toană.Cât a ţinut călătoria, aplecată pe fereastră,m-am lăsatameţităde întunericşidevânt.Niciodatănu fusesemla ţarăprimăvara;m-amplimbatprin floriledeciuboţica-cucului şi clopoţei; mă gândeam cu duioşie la copilăriamea, la viaţă, la moarte. Frica demoartenumăpărăsise,încănumăobişnuisemcuea;dupăatâtatimp,încămaitremuramşiplângeamdegroază.Princontrast,simplulfaptdeaexistaacumşiaicidobândeauneorioaurăstrălucitoare.Demulteori,întimpulacestorcâtevazile,tăcereanaturiim-aaruncatînbraţelegroazeisaualebucuriei.M-amplimbatmaideparte.Peacelecâmpii,înacelepăduriundenusezăreaniciurmădeom,amavutimpresiacăaşputeaatingerealitateasupraomeneascălacareaspiram.Îngenuncheamsăculegofloareşi,deodată,măsimţeamţintuitălapământ,copleşitădegreutateacerului,şinumaiputeamsămămişc:eraspaimaşierabucuriaextremăpecaremiledăruiaeternitatea.M-amîntorslaPariscuconvingereacătrecusemprinexperienţemisticeşiamîncercatsă leretrăiesc.ÎlcitisempeSfântulIoanalCrucii:„Ca să nu ajungi în locuri neştiute, trebuie să mergi pe căi neştiute.“ Răsturnând această frază, amconsideratobscuritateapropriilormeledrumuridreptsemnulcămergeamcătreîmplinire.Coboramîncelemai profunde straturi alemele pentru amă avânta apoi, întreagă, către un zenit de unde să vădtotul. Exista multă sinceritate în aceste divagaţii.Mă cufundasem într-o asemenea singurătate, încâtuneorimăsimţeamtotalstrăinăfaţăde lume, iareamăbuimăceacustranietateaei;obiectelenumaiaveau sens, nici chipurile, nici eu însămi: cum nu mai recunoşteam nimic, îmi puteam imagina căajunsesemînnecunoscut.M-amcomplăcutexcesiv încultivareaacestorstări.Totuşinuvoiamsămămint;i-amîntrebatpePradelleşipedomnişoaraLambertcepărereau.Elmi-arăspunscategoric:„Nuprezintăinteres.“Eaafostmainuanţată:„Esteunfeldeintuiţiemetafizică.“Amajunslaconcluziacăviaţanusepoateconstruipeasemenearătăcirişinule-ammaicăutat.Continuamsă-migăsescocupaţii.Acum, fiind licenţiată, aveamacces labibliotecaVictorCousin,

situată sus, într-un colţ retras al Sorbonei. Conţinea o vastă colecţie de lucrări filozofice şi aproapenimenin-ofrecventa.Stăteamaici tot timpul. Îmiscriamromanulcuperseverenţă.CiteamLeibnizşialtecărţinecesarepentrupregătireaexamenului.Seara,epuizatădeatâtastudiu,zăceamîncameramea.M-aşficonsolatperfectsănupotpărăsipământuldacămis-arfipermissămăplimbliberăpestetot.Câtmi-aşfidoritsămăcufundînnoapte,săascultjazz,săstaucotlacotcualţioameni!Darnu:eramînchisăîntreziduri!Măsufocam,mătopeam,îmiveneasă-mizdrobesccapuldepereţi.Jacques urma să plece cu vaporul în Algeria, unde, timp de 18 luni, avea să-şi satisfacă stagiul

militar.Ne vedeamdes şi eramai cordial ca oricând. Îmi vorbeamult despre prietenii săi. Ştiam căRiaucourtaveaolegăturăcuotânărăpenumeOlga;Jacquesmi-azugrăvitiubirealorîntonuriatâtderomantice,încâtpentruprimaoarăamprivitcusimpatieorelaţienelegitimă.Afăcutaluzieşilaoaltăfemeie, foarte frumoasă,penumeMagda,pecarear fivrut sămi-oprezinte. „Eopovestecarene-acostatdestuldemult“,mi-aspus.Magdasenumăraprintreaceletulburătoareapariţiimiraculoasedinbaruri.NumăîntrebamceroljucaseînviaţaluiJacques.Număîntrebamnimic.AcumeramsigurăcăJacquesţinelamineşicăvoiputeatrăifericităalăturideel.Mătemeamdedespărţireanoastră;darmăgândeamfoartepuţinlaea,atâtdefericităeramdeapropiereapecarene-oprilejuise.CuoptzileînaintedeplecarealuiJacques,amcinatlaelînfamilie.RiquetBresson,prietenullui,a

venitsă-liadupămasă:Jacquesapropussămergcueisăvedemunfilm,L’Équipage.Mama,supărată

cănuserostiseniciodatăcuvântulcăsătorie,numaieradeacordcuprietenianoastră;arefuzatsămălase; am insistat,mătuşameami-a pledat cauza: în cele din urmă, date fiind împrejurările,mama acedat.N-ammerslacinematograf.Jacquesm-aduspestradaHuyghenslaStryx,undemergeafrecvent,iar

eum-amcocoţatpeuntaburetîntreRiquetşiel.Îispuneabarmanuluipenume,Michel,şiacomandatpentrumineundryMartini.Niciodatănupusesempiciorulîntr-ocafeneaşiiatăcămăaflam,noaptea,într-unbar,cudoibăieţitineri:pentrumine,eracevacuadevăratextraordinar.Sticleleînculoridiscretesau puternice, castronaşele cu măsline şi cu migdale sărate, măsuţele, totul mă uimea; dar cel maisuprinzătorîmipăreafaptulcăacestdecorîierafamiliarluiJacques.Mi-amdatrepedepegâtcocktailulşi, cumnumaibăusemniciodatăopicăturădealcool,nicimăcarvin, carenu-miplăcea,mi s-a suitrepedelacap.Amînceputsă-lstrigpeMichelpenumeşisăfactotfeluldenăzbâtii.JacquesşiRiquets-au aşezat la o masă să joace o partidă de pocher cu zaruri, prefăcându-se că nu mă cunosc. Aminterpelatclienţii,niştetinerinordicifoartelalocullor.Unuldintreeimi-aoferitunaldoileaMartinipecare,launsemnalluiJacques,l-amgolitînspateletejghelei.Casăfiulaînălţime,amspartdouăsautreipahare.Jacquesrâdea,eueramînalnouăleacer.Ne-amduslaVikings.Pestradă,i-amdatbraţuldreptluiJacquesşipecelstângluiRiquet:darpersonajuldinstângaeracaşiinexistentşimăminunamcăpotaveaparte,cuJacques,deoasemeneaintimitatefizică,simbolizânduniuneasufletelornoastre.M-aînvăţatsăjocpochercuzarurişimi-adatsăbeauungin-fizzcufoartepuţingin: îiacceptamcuiubirevigilenţa.Timpulnumaiexista:laoradouădimineaţabeam,labarulcafeneleiLaRotonde,unlichior de mentă. În jurul meu se îngrămădeau, sclipind, chipuri ieşite dintr-o altă lume; la toaterăscrucileapăreacâteunmiracol.MăsimţeamlegatădeJacquesprintr-ocomplicitateindisolubilă,caşicumamficomisîmpreunăocrimăsauamfitraversatSaharapejos.M-a lăsat pe strada Rennes la numărul 71. Aveam cheia de la apartament. Dar părinţii mei mă

aşteptau,mamaculacrimiînochi,tata,cufiguraluidezilemari.TocmaiseîntorseserădinBulevardulMontparnasse, undemama sunase până cândmătuşamea ieşise la o fereastră:mama ceruse, în guramare, să-i fie dată fiica înapoi, acuzându-l pe Jacques căodezonorează.Le-amexplicat căvăzusemL’Équipage,apoiluasemocafeacufrişcălaRotonde.Părinţiinus-auliniştitşi,deşiaveammaimultăexperienţăcaaltădată,amplânsşim-amzbuciumatlarândulmeu.Jacquesîmidăduseîntâlnireadouazi pe terasaSelect.Uimit de ochiimei roşii şi de ce îi povestisemama lui,m-a privit cumaimultătandreţecaniciodată; s-aapărat la ideeacăm-ar fiputut trata fără respect: „Există şiun respectmaigreudeînţeles“,mi-aspus.M-amsimţitîncămaiapropiatădeeldecâtîntimpulchefuluinostru.Ne-amluatlarevederepestepatruzile.L-amîntrebatdacăîipărearăucăpărăseşteParisul.„Maialesdelatinen-aş vrea să-mi iau la revedere“,mi-a răspuns.M-a dus cumaşina la Sorbona.Am coborât.Ne-amprivitîndelung.Mi-aspuscuovocecarem-arăscolit:„N-osătemaivăd?“Aplecatîntrombăşiamrămasdezorientată,pemargineatrotuarului.Darultimeleamintiriîmidădeauforţasăsfideztimpul.M-amgândit:„Rămânepeanulviitor“şiamplecatsă-lcitescpeLeibniz.

„Dacă ai chef vreodată de omică plimbare, dă-i un semn lui Riquet“, îmi spusese Jacques. I-amtrimisvorbătânăruluiBressonşiîntr-oseară,pelaoraşase,ne-amîntâlnitlaStryx;amvorbitdespreJacques,pecareîladmira;darbarulerapustiuşinus-aîntâmplatnimic.S-aîntâmplatcâtecevaîntr-altăseară,cândamurcatsăiauunaperitivînbaruldelaRotonde;câţivatinerivorbeauîntreei,cuaeresfioase; mesele de lemn alb, scaunele normande, perdelele în roşu şi alb nu mi se păreau maimisterioase decât odăiţa din spate a unei patiserii.Dar, când amvrut să-mi plătesc sherry-gobler-ul,

barmanulgrasşiroşcovanmi-arefuzatbanii;acestincident–pecarenul-amelucidatniciodată–eraaproapemiraculos,ceeacem-aîncurajat.OridecâteorimergeamlaBelleville,făceamînaşafelîncâtsăplecdeacasădevremeşi,ajungândpuţinmaitârziulacerculmeu,săpetrecoorălaVikings.Odatăambăutdouăgin-fizz: era preamult; le-amvomitat înmetrou; când am împinspoarta centrului, îmitremuraupicioarele,frunteaîmierascăldatăînsudoarerece:s-acrezutcăsuntbolnavă,amfostîntinsăpeundivanşifelicitatăpentrucurajuldeavenipânăacolo.VerişoarameaMagdeleineavenitcâtevazilelaParis:amprofitatimediatdeocazie.Avea23deanişimamane-adatvoiesămergemîntr-osearăsingure la teatru:de fapt,noicomplotaserămsăne facemdecap.Câtpecesă ratăm totulpentrucă,înaintedeaplecadeacasă,Magdeleines-adistratpunându-mipuţinrozpeobraji:mis-apărutdrăguţşi, cândmamam-a pus sămă spăl, am protestat. Fără îndoială, a crezut că zăreşte pe obrazulmeusemnul piciorului despicat al Satanei;m-a exorcizat cu o palmă.Amcedat scrâşnind din dinţi.Ne-alăsattotuşisăieşimşine-amîndreptat,verişoarameaşicumine,cătreMontmartre.Amrătăcitîndelungla lumina firmelor cu neon: nu ne puteamhotărî ce să alegem.Ne-am înşelat intrând în două baruriposomorâtecaniştelăptăriişiameşuatlamentabilîntr-obombăsinistrădinstradaLepic,undebăieţidemoravuriuşoareîşiaşteptauclienţii.Doidintreeis-auaşezatlamasanoastră,miraţicăsuntemacolo,căcievidentnulefăceamconcurenţă.Ne-amplictisitîmpreunăuntimp;eramprofundscârbită.Totuşiamperseverat.Le-amspuspărinţilormeicălacentruldinBellevillesepregăteşteoîntâlnireîn

cinsteadateide14Iulie,căîipuneampeeleviimeisărepeteopiesăşitrebuiasăfiuacolomaimulteseripesăptămână;pretindeamcăaşcheltuiînbeneficiulEchipelortoţibaniipecare-idădeampegin-fizz.DeobiceimăduceamlaJockey,peBulevardulMontparnasse:Jacquesîmivorbisedespreacestbarşi îmi plăceau afişele colorate de pe pereţi, în care se amestecau canotiera luiChevalier, pantofii luiCharlot şi surâsulGreteiGarbo; îmi plăceau sticlele strălucitoare, steguleţelemulticolore,mirosul detutun şide alcool, vocile, râsetele, saxofonul.Femeilemă încântau:nuaveam învocabular cuvintelepotrivitecasănumescmaterialuldincareleeraufăcuterochiile,culoareapăruluilor;nu-miimaginamcăputeaicumpăradinvreunmagazinciorapiilortransparenţi,pantofiilordecupaţi,rujuldepebuzelelor.Leauzeamdiscutândcubărbaţiicetarifaveaupenoapteşicuceplăceriîivordesfăta.Imaginaţiameanureacţiona:oblocasem.Maialesprimeledăţicândintrasemînastfeldelocuri,înjurulmeunuerauoameni încarneşioase,cialegorii:neliniştea,zădărnicia,năucirea,poategeniulşi, indiscutabil,nenumăratelefeţealeviciului.RămăsesemconvinsăcăpăcatulesteadânculhăuluiluiDumnezeuşimăcăţărampetaburetcufervoareacucare,copilăfiind,măprosternam,copleşită,înfaţaSfintelorTaine:atingeamaceeaşi prezenţă invizibilă; jazzul înlocuiseputernicavoce aorgii şi pândeamaventura aşacumaltădatăaşteptamextazul.„Înbaruri,îmispuseseJacques,ede-ajunssăfaciorice,şiseîntâmplăceva.“ Şi făceam orice. Dacă intra un client cu pălăria pe cap, strigam: „Pălăria!“ şi acoperământulcapuluizburaînaer.Peici,pecolo,spărgeamcâteunpahar.Peroram,îiinterpelampeobişnuiţiiloculuiînfaţacăroraîncercam,cunaivitate,sătrecdreptaltcineva:pretindeamcăsuntmanechinsaucurvă.Curochiameaobosită,cuciorapiigroşi,cupantofii fără toc,fărăfardpeobraz,nupăcăleampenimeni.„Nuaiacelcevanecesar“,mi-aspusunşchiopcuramedebagalaochelari.„Eştiomic-burghezăcarevreasăfacăpeboema“,aconchisunbărbatcunasulcoroiat,scriitorderomane-foileton.Amprotestat:şchiopul a desenat ceva pe o bucată de hârtie. „Uite ce trebuie să faci şi să ţi se facă înmeseria decurtezană.“Mi-ampăstratsângelerece.„Desenulefoarteprost“,amspus.„Seamănă“,areplicatşis-adescheiatlaşliţuldelapantaloni;dedataasta,m-amuitat înaltăparte.„Număinteresează.“Aurâs.Foiletonistulmi-a spus: „Poftim!Oadevărată curvă ar fi privit şi ar fi spus:N-ai cu ce să te lauzi!“Ajutatădealcool,încasamobscenităţilecusângerece.Dealtfelmălăsauînpace.Seîntâmplasămise

ofereunpahar,săfiuinvitatăladans,nimicmaimult:evident,descurajamoriceintenţielubrică.Sorameaaluatpartedecâtevaorilaacesteescapade;casăparăsoirău,îşipuneapălăriape-oparte,

stăteapiciorpestepicior.Vorbeamtareşi râdeamzgomotos.Sau intramunadupăalta înacelaşibar,dândimpresiacănunecunoaştemşiprefăcându-necănecertăm:neluamdepăr,nearuncaminsulte,fiindfericitedacăspectacolulreţineoclipăatenţiapublicului.Înserileîncarestăteamacasăsuportamcugreulinişteacamerei;căutamdinnoucăimistice.Într-o

noapte,l-amsomatpeDumnezeusăspunăceva,dacăexistă.DarElatăcutchiticşideatuncinui-ammaiadresatniciodatăvreuncuvânt.Înrealitate,eramfoartebucuroasăcănuexistă.Mi-arfidisplăcutprofundcapiesacaretocmaisejucapepământsă-şifiavutdejadeznodământulîneternitate.În orice caz, exista acum, pe pământ, un loc în care mă simţeam în largul meu; Jockey-ul mi-a

devenitfamiliar,întâlneamaicifiguricunoscuteşi-miplăceadinceîncemaimult.Erasuficientungin-fizz ca singurătateameasă se topească: toţioamenii erau fraţi,ne înţelegeamcu toţii, toată lumeaseiubea.Numai existau probleme, regrete, aşteptări: prezentulmămulţumea pe deplin.Dansam, eramstrânsă în braţe, iar trupul meu presimţea evadări, abandonuri mai simple şi mai liniştitoare decâtdelirurile mele; departe de a mă simţi ofensată ca la 16 ani, găseam că e plăcut să simt o mânănecunoscutăpeceafă,avândocăldură,oblândeţevecinăcutandreţea.Nu-iînţelegeamdelocpeceidinjurulmeu,darnu-mipreapăsa;erampealtă lume,aveam impresiacă, în sfârşit, amatins libertatea.Progresasem faţă de perioada în care aveam ezitări sămerg pe stradă alături de un tânăr: sfidam cubucurieconvenienţeleşiautoritatea. Înmareparte,atracţiapecareoexercitauasuprameabarurileşisălilededansveneadincaracterul lor ilicit.Maman-ar fi acceptatniciodată săpunăpiciorul într-unasemenea loc; tata ar fi fost scandalizat sămă vadă aici, iar Pradelle,mâhnit; încercamo satisfacţiedeplinăştiindu-măînafaralegii.Puţincâtepuţin,mi-ampermismaimulte.Mălăsamacostatăpestrăzi,mergeamsăbeauînbistrouri

cu necunoscuţi. Într-o seară, m-am suit într-un automobil carem-a urmărit pemarile bulevarde105.„DămoraităpelaRobinson?“mi-apropusşoferul.Nu-miplăceadefel,şices-arfialesdeminedacămălăsa lamiezulnopţii lazecekilometrideParis?Daraveamprincipii:„Sătrăieştipericulos.Sănurefuzinimic“,spuneauGide,Rivière,suprarealiştiişiJacques.„Bine“,amrăspuns.ÎnPiaţaBastiliei,peterasa unei cafenele, am băut, fără tragere de inimă, nişte cocktailuri. Când ne-am urcat din nou înmaşină,bărbatulavrutsă-mipunămânapegenunchi:m-amferitaprig.„Ce-iasta?Telaşiplimbatăcumaşinaşiaipretenţiacanicimăcarsănufiiatinsă?“Voceaiseschimbase.Aopritmaşinaşiaîncercatsămăsărute.Amfugit,urmăritădevorbeleluigrosolane.Amprinsultimulmetrou.Mi-amdatseamacăscăpasemcaprinurechileacului;cutoateastea,măfelicitampentruactulmeucuadevăratgratuit.Într-altăseară,laochermezăînClichy,amjucatminifotbalcuungolănaşcareaveaobrazulcrestat

de o cicatrice roz; am tras amândoi la ţintă cu puşca, iar el a insistat să plătească distracţiile.Mi-aprezentatunprietenşimi-aoferitocafeacufrişcă.Cândamvăzutcăultimulmeuautobuzegatasăplece,le-amspuslarevedereşiamluat-olafugă.M-auprinschiarcândîncercamsăsarpeplatformă;m-au luat de umeri: „Halal purtare!“ Taxatorul a şovăit, cumâna pe clopoţel; apoi a tras de lanţ şiautobuzulaplecat.Spumegamdefurie.Ceidoibăieţimi-auspuscăeun-aveamdreptate:nulaşibaltăoamenii fărăsă-ianunţicăvreisăpleci.Ne-amîmpăcat, iareiau insistatsămăconducăpe jospânăacasă:amavutgrijăsălespuncănutrebuiesăseaşteptelanimicdelamine,dareis-auîncăpăţânat.Pestrada Cassette colţ cu strada Rennes, golanul cu cicatricem-a luat demijloc: „Când ne vedem dinnou?“ „Când vrei“, am spus cu laşitate. A încercat să mă sărute, eu m-am zbătut. Au apărut patrupoliţiştipebicicletă;n-amîndrăznitsă-istrig,daragresorulmeumi-adatdrumulşiamfăcutcâţivapaşi

cătrecasă.Odatărondultrecut,m-aprinsdinnoudeîncheieturamâinii:„N-osăviilaîntâlnire:aivrutsămăduci!Nu-miplaceasta!Meriţiolecţie.“Nuarătadelocamabil:aveafiesămălovească,fiesămăsărutepegură, şi n-aş fi putut spune cemă îngrozeamaimult.Amicul s-a băgat între noi. „Hai! neputemînţelege.Turbeazăpentrucăl-aicostat,asta-itot.“Mi-amgolitgeanta.„Puţinîmipasădebani!aspus celălalt.Vreau să-i dau o lecţie.“ Până la urmămi-a luat banii: comoaramea, 15 franci. „Nicimăcarcâtsămergilafemei!“aspusarţăgos.Amajunsacasă;îmifusesecuadevăratfrică.

Anulşcolarsetermina.SuzanneBoiguepetrecusecâtevalunilaunadinsurorileei,înMaroc;acoloîlîntâlnisepebărbatulvieţiiei.Prânzuldenuntăs-aţinutîntr-ogrădinădinsuburbii;soţuleracurtenitor,Suzanneradiadebucurie,fericireami-apărutatrăgătoare.Dealtfelnumăsimţeamnefericită:absenţalui Jacques şi siguranţa iubirii lui îmi linişteau inima care nu semai simţea ameninţată de comoţiavreunei întâlniri sau de vreo proastă dispoziţie accidentală.Mergeam la Bois sămă plimb cu barcaîmpreună cu soramea, cuZaza,Lisa şi Pradelle: prieteniimei se înţelegeau bine şi, când îi vedeamîmpreună,îmipăreamaipuţinrăucănumăînţelegperfectcufiecareînparte.Pradellemi-aprezentatuncolegdelaŞcoalaNormalăpecare-lrespectaînmoddeosebit:eraunuldintreceicare,laSolesmes,îlfăcusesăiaSfântaÎmpărtăşanie.SenumeaPierreClairautşieraunsimpatizantalActionfrançaise;mic,negricios,semănacuungreiere.Urmasăseprezinteînanulurmătorlaexamenuldeagregareînfilozofie,deciaveamsăfimcolegi.Întrucâtpăreadur,arogantşisigurpesine,mi-ampromisca,odatăînceputanulşcolar,săîncercsăafluceseascundesubcarapacealui.M-amduscuelşicuPradellesăvedem, laSorbona, cum se desfăşoară probele de oral pentru examen: lumea se înghesuia să ascultecursul luiRaymondAron, căruia toţi îi prevedeauunmareviitor filozofic.Mi-a fost arătat şiDanielLagache, care voia să se specializeze în psihiatrie. Spre surpriza tuturor, Jean-Paul Sartre căzuse laproba scrisă.Examenulmi-apărut dificil, dar numi-ampierdut curajul: aveamsămuncesc cât va finevoie,darpesteunanvoiterminadefinitiv;aveamimpresiacăsuntliberăîncădepeacum.Creddeasemeneacăîmifăcuserăbineexcesele,distracţia,schimbareadeatmosferă.Îmiregăsisemechilibrulînasemeneamăsură,încâtnicimăcarnumaiţineamunjurnalintim.„Nuvreaualtcevadecâtointimitatetotmaimarecu lumea, şi să redauaceastă lume într-ocarte“, îi scriamZazei.Eram într-odispoziţiesufletească excelentă când am ajuns la Limousin, unde, pe deasupra, am primit o scrisoare de laJacques. ÎmivorbeadespreBiskra,despremăgăruşi,despre soare,desprevară; aminteade întâlnirilenoastrepecarelenumea„singurelemomenteîncare,peatunci,stăteamînpoziţiededrepţi“;promitea:„Anul viitor vom face lucruri importante.“ Sora mea, mai puţin exersată ca mine în descifrareacriptogramelor, m-a întrebat ce înseamnă ultima frază. „Înseamnă că ne vom căsători“, i-am spusvictorioasă.Cevarăfrumoasă!Gataculacrimile,gatacuefuziunilesinguratice,cufurtunileepistolare.Peisajulşi

atmosferade la ţară îmipăreau la feldefrumoasecaatuncicândaveamcinci,cândaveam12ani,şiseninulumpleacerul.Acumcunoşteammesajulparfumuluidecaprifoişiceînsemnarouadimineţii.Îndrumurile gloduroase, de-a lungul lanurilor de hrişcă înflorită, în iarba-neagră şi drobiţa care zgârie,recunoşteam nenumăratele nuanţe ale necazurilor şi bucuriilor. Mă plimbam îndelung cu sora mea.Deseorinescăldam, rămânânddoar în jupon, înapelemaroniiale râuluiVézère;neuscamîntinse îniarbacaremiroseaamentă.Eadesena,euciteam.Nicimăcardistracţiilenumămaideranjau.Părinţiimei reluaseră legăturile cu nişte prieteni vechi care îşi petreceau vara într-un castel din apropiere;aceştiaaveau trei fiimari,băieţi foarte frumoşi,caresepregăteausădevinăavocaţi şicucare jucamtenisdincândîncând.Mamaloraprevenit-odelicatpemamacănuvaacceptadecâtnuroricuzestre:

amrâscupoftăauzindasta,căcinutânjeamdupăaceitinericuminţi.Şi în acest an fusesem invitată la Laubardon.Mama acceptase cu dragă inimă sămă întâlnesc la

BordeauxcuPradelle,careîşipetreceavacanţaînacelelocuri.Ampetrecutoziîncântătoare.Categoric,Pradelleînsemnamultpentrumine.IarZazaînsemnaşimaimult.AmdescinslaLaubardoncuinimaînsorită.Zazaatinseseorarăperformanţă:îniuniereuşiseîncădelaprimaîncercarelaexamenuldefilologie.

Totuşiconsacrasefoartepuţin timpstudiului înacelan.Mamaei îisolicitadince încemaidespoticprezenţa şi serviciile. Pentru doamnaMabille, economisirea banilor era o virtute de prim rang; ar ficonsiderat de-a dreptul imoral să cumperi tot ceea ce putea fi făcut în casă: produse de patiserie,dulceţuri,lenjerie,rochiişipaltoane.Cânderafrumosafară,mergeadeseorilaHalelaşasedimineaţa,însoţitădefiiceleei,casăcumperelegumeşifructelapreţuriscăzute.CândunuldintrecopiiiMabilleaveanevoie de îmbrăcăminte nouă,Zaza trebuia să cutreiere zeci demagazine; din fiecare aduceaomulţimedeeşantioanepecaredoamnaMabillelecompara,ţinândcontdecalitateaţesăturiişidepreţ;dupădeliberări îndelungate,Zaza se întorcea şi cumpăra stofa aleasă.Toate aceste sarcini, la care seadăugau obligaţiile mondene ce se înmulţiseră odată cu ascensiunea socială a domnului Mabille, ocopleşiseră pe Zaza. Nu era deloc convinsă că respectă preceptele Evangheliilor dacă umblă prinsaloaneşiprinmarilemagazine.Fărăîndoială,datoriaeidecreştinăerasă-şiascultemama;dar,citindocartedesprePort-Royal,fuseseşocatădeoexpresiealuiNicolecareinsinuacăînsăşisupunereapoatefi o capcană a diavolului. Nu se opunea oare voinţei lui Dumnezeu acceptând să-şi restrângăpersonalitatea,săseîndobitocească?CumsăştiecucertitudinevoinţaDomnului?Setemeasănucadăîn păcatul trufiei dacă se încrede în judecata proprie şi în cel al laşităţii dacă cedează la presiunileexterioare.Acestdubiualimentaconflictulinteriorcareosfâşiademultăvreme:pede-oparte,îşiiubeamama,pedealtăparte,iubeamultelucruripecaremamaeinuleiubea.Îmicitadeseoricutristeţeovorbă a lui Ramuz: „Lucrurile pe care le iubesc nu se iubesc unele pe celelalte.“ În viitor nu seîntrevedeanimic îmbucurător.DoamnaMabillerefuzacategoriccaZazasă înceapăsăsepregăteascăpentruodiplomăînanulurmător,temându-secafiicaeisănudevinăointelectuală.Zazanumaisperasă întâlnească dragostea. În mediul meu, căsătoriile din dragoste, cazul verişoarei mele Titite, eraufoarte rare.Dar, după cum spunea doamnaMabille: „Cei din familiaBeauvoir sunt în afara claselorsociale.“Zazaeramultmaibineintegratăcamineînburgheziaconformistă,undetoatecăsătoriileerauaranjate de familie; or, toţi cei care acceptau cu resemnare să fie căsătoriţi erau de o penibilămediocritate. Zaza iubea viaţa cu pasiune; iată de ce perspectiva unei existenţe lipsite de bucurie îianihilauneorioricedorinţădeatrăi.Lafelcaîncopilărie,seapăraprinparadoxuridefalsulidealismalmediuluisău.Dupăce-lvăzusepeJouvetinterpretândunroldebeţivînLeGrandlarge,aspuscăs-aîndrăgostit de el şi i-a prins fotografia deasupra patului; rezona întotdeauna la ironie, uscăciune,scepticism. Într-o scrisoare pe caremi-a trimis-o la începutul vacanţei,mi-amărturisit că, uneori, segândeştefoarteseriossărenunţedefinitivlaaceastălume.„Dupăceamtrecutprinmomenteîncareamtrăit dragostea de viaţa atât intelectuală, cât şi fizică, sunt aşa de copleşită, brusc, de sentimentuldeşertăciunii tuturor acestora, încât mi se pare că mă golesc de imaginea lucrurilor şi oamenilor;universulîmidevineatâtdeindiferent,încâtamimpresiacăamurit.Dacăaişticâtdetentatăsuntsărenunţ la mine însămi, la existenţă, la tot – mă refer la renunţarea prin religie, care face ca viaţasupranaturală să înceapă încădin această lume.Mi-amspusdeseori cădorinţade agăsi în«lanţuri»adevăratalibertateesteochestiunedevocaţie;alteori,simtcăviaţaşilumeamăcheamăcuatâtaputere,încâtamimpresiacătraiulîntr-omânăstireesteunfeldemutilareşicănuastaaşteaptăDumnezeudela

mine.Daroricarearficaleapecarevatrebuisăourmez,nupotsămădăruiescvieţiicutoatăfiinţa,aşacumfacitu;chiarşicândtrăiesccuceamaimareintensitatesimtîncăgustulneantului.“Aceastăscrisoarem-asperiatpuţin.Zazaîmispuneamereucănunedespărţeafaptulcăeunucredîn

Dumnezeu.Dar,dacăvreodatăarfiintratlamânăstire,aşfipierdut-o;şis-arfipierdutşipesine,aşagândeam.În seara în care am sosit, am avut o dezamăgire: nu dormeam în aceeaşi cameră cu Zaza, ci cu

domnişoaraAdvicovitch,ostudentăpoloneză,angajatăcaguvernantăpeperioadavacanţei;seocupadeultimii trei copii ai familieiMabille.M-am consolat însă văzând că e o fiinţă încântătoare: Zaza sereferise cu multă simpatie la ea într-o scrisoare. Avea un păr blond, ochi albaştri în egală măsurăvisători şiveseli,buzeplineşio forţădeseducţiecu totulaparte,căreiaatunci,dindecenţă,nu i-amspuspenume:sex-appeal.Rochiaeivaporoasădezvăluiadoiumeriapetisanţi;searaseaşezalapianşicânta cântece de dragoste în ucraineană, cu o cochetărie care ne fermeca pe mine şi pe Zaza şi îiscandalizapetoţiceilalţi.Noaptea,făceamochiimaricândvedeamcă,înlocdecămaşădenoapte,îşipuneaopijama.Şi-adeschisimediatinimaînfaţamea,cuvolubilitate.Tatăleiaveaomarefabricădebomboane la Lvov; în timpul studiilor, eamilitase pentru independenţa Ucrainei, motiv pentru carestătusecâtevazile în închisoare.Plecasesă-şicompletezecultura întâi laBerlin,undestătusedoisautreiani,apoilaParis;urmacursurilaSorbonaşiprimeadelapărinţiosumăfixăpentruaseîntreţine.Voise să profite de vacanţă pentru a pătrunde în intimitatea unei familii franceze: era de-a dreptuluimită.Adouaziamrealizatcă,înpofidaeducaţieieialese,reprezentaunadevăratşocpentruoameniidebine;eraatâtdegraţioasăşidefeminină,încât,încomparaţiecuea,Zaza,prieteneleeişicuminepăream nişte tinere călugăriţe. După-amiaza se distra dând în cărţi tuturor, inclusiv lui Xavier DuMoulin,cucareflirtadiscret,nedândatenţiesutaneisale:nicielnupăreainsensibillaavansurileeişiîizâmbeamereu; i-aghicit încărţi,prezicându-icăva întâlnicurânddamadecupă.Mameleşisurorilemaimariaufost indignate;pe laspate,doamnaMabilleaacuzat-opeStéphacă întrecemăsura.„Dealtfel,suntsigurăcănuestefatămare“,aspus.I-areproşatZazeicăosimpatizeazăpreamultpeaceastăstrăină.Măîntrebamdeceacceptasedefaptsăfiuinvitată:fărăîndoială,pentruanuintraînconflictcufiica

ei; dar făcea tot ce-i stătea în puteri pentru a-mi împiedica orice discuţie între patru ochi cu Zaza.Aceasta îşi petrecea dimineţile în bucătărie: mă durea când o vedeam cum acoperă cu hârtie depergamentborcanelecudulceaţă,ajutatădeBébellesaudeMathé.Întimpulzilei,nuerasingurănicimăcarunminut.DoamnaMabilledădeaşimaimulterecepţiişifăceaşimaimultevizitecuscopuldea-igăsiunsoţluiLili,careîncepusesăînaintezeînvârstă.„Eultimulanîncaremăocupdetine;m-aicostatsuficientdemultcuvederile;acumerândulsuroriitale“,declarasepublicîntimpuluneicinelacareparticipaşiStépha.NiştepolitehnicieniîispuseserădejadoamneiMabillecăs-arcăsătoribucuroşicufiicasamaimică.MăîntrebamdacănucumvaZazas-arputealăsaconvinsăcădatoriaeidecreştinăera întemeiereaunuicămin;aşacumnuputeamfideacordcu îndobitocirea înmânăstire,nuputeamacceptapentrueanicitristeţeauneicăsătoriiresemnate.Lacâtevaziledupăsosireamea,toatefamiliilebunedinzonăs-auîntâlnitlaunmarepicnic,pemalul

fluviuluiAdour.Zazami-aîmprumutatrochiaeiroz,dinstofăuşoarădemătase.Easeîmbrăcaseîntr-orochiealbădemătasecucordonverdeşipurtalagâtuncolierdejad;slăbise.Aveadesedureridecapşinudormeabine;pentru a arătaprezentabil, îşi făcuse „bujori înobraji“; înpofida acestui artificiu, îilipseaprospeţimea.Darmie îmiplăceachipulei şimădureacă-loferea, cuamabilitate,oricui; intramult prea uşor în rolul mondenei. Noi am ajuns mai devreme; încet-încet, invitaţii au început să

sosească şi la fiecare surâs, la fiecare reverenţăaZazei aveamo strângerede inimă.Mi-am făcutdelucruîmpreunăcutoţiceilalţi:peiarbăs-auîntinsfeţedemasă,aufostdesfăcutepachetelecuveselăşicuprovizii,euamînvârtitmanivelauneimaşinidefăcut îngheţată.Stépham-a luat laoparteşim-arugatsă-iexplicsistemulluiLeibniz:timpdeooră,amuitatdeplictis.Apoi,ziuas-atârâtcugreu.Ouăîngelatină,cornuleţe,aspicurişicorăbioare,rulade,piftii,pateuri,carneşipeşteînsucpropriu,carneînăbuşită,terine,totfeluldealimenteconfiate,plăcinte,tarte,prăjituricucremădemigdale:toateaceledoamne îşi îndepliniseră conştiincios îndatoririle sociale.Lumea s-a îndopat cumâncare; s-a râs fărămare tragerede inimă;s-adiscutatfărăconvingere:nimeninupăreasăsedistrezecuadevărat.Cătresfârşituldupă-amiezii,doamnaMabillem-aîntrebatdacănuştiuundeeZaza;aplecatîncăutareaei,iareuamurmat-o.Amgăsit-obălăcindu-seînAdour,lapicioareleuneicascade;neavândcostumdebaie,se înfăşurase într-un mantou. Doamna Mabille a mustrat-o cu voce veselă: nu-şi irosea autoritateapentrugreşeliminore.AmînţelescăZazaavusesenevoiedesingurătate,desenzaţiitarişi,poate,deopurificareînurmaaceleidupă-amiezilipicioase–şim-amliniştit:încănueradispusăsăselaseînvoiamoţăieliisatisfăcuteamatroanelor.Mi-amdatseama,pedealtăparte,cămamaeicontinuasăexerciteomare influenţăasupraZazei.

DoamnaMabilleaveaotacticăfoarteabilăînrelaţiilecucopiiiei;cânderaumici,îitratacuoveselăindulgenţă;mai târziu, rămânea îngăduitoare când era vorbadespre lucrurimărunte; însă, în privinţachestiunilorserioase,autoritateaeieratotală.Înanumitesituaţii,aveavioiciuneşichiarfarmec;faţădefiicasamaimică,manifestasemereuoafecţiunespecială, iaraceastafusesecuceritădezâmbeteleei:iubirea şi respectul, în egalămăsură, îi anihilau revoltele împotrivamamei.Şi totuşi, într-o seară s-arăzvrătit.Întimpulcinei,doamnaMabilleaspuscuovocetăioasă:„Nusuntdeacordcauncredinciossăaibărelaţiicuunnecredincios.“Amsimţitcuspaimăcăroşesc.Zazaareplicatcuindignare:„Nimeninuaredreptulsăjudecepenimeni.DoarDumnezeualegepececăiîiconducepeoameni.“„Nujudec,aspusdoamnaMabillecurăceală,trebuiesănerugămpentrusufletelerătăcite:nusănelăsămcorupţideele.“ Zaza se înăbuşea de mânie, ceea ce m-a liniştit într-un fel. Dar simţeam că atmosfera de laLaubardon era şimai ostilă decât anul trecut.Mai târziu, la Paris, Stéphami-a povestit cum râdeaucopiiidefaptulcăsuntatâtdeprostîmbrăcată:aurâsşiînziuaîncare,fărăsă-mispunădece,Zazami-aîmprumutatorochieaei.Nuaveamamorpropriuşinicipreamultspiritdeobservaţie:amtrecutcuindiferenţăpelângămultealtejigniri.Totuşimiseîntâmplasăaminimagrea.StéphaafostcurioasăsăvadăLourdes,iareum-amsimţitfărăea,şimaisingură.Într-oseară,dupăcină,Zazas-aaşezatlapian;acântatChopin;cântabine;îipriveamcascadepărnegrupieptănatcuocărarecumintecedezvăluiaopiele înduioşător de albă şi îmi spuneam că această muzică plină de pasiune este, de fapt, expresiasufletuluiei,adevărulei;întrenoiexistauînsăaceamamăşiaceafamilieaeişi,cineştie,poatecăîntr-ozisevadezminţipesineşiovoipierde;înoricecaz,deocamdatăeraintangibilă.Amsimţitodurereatâtdeacută,încâtm-amridicat,ampărăsitsalonulşim-amculcatplângând.S-adeschisuşa;Zazas-aapropiatdepat,s-aaplecatasuprameaşim-asărutat.Prietenianoastrăfusesemereuatâtdesobră,încâtlagestuleiamsimţitobucurierăscolitoare.Stéphas-aîntorsdelaLourdesşile-aaduscelormiciocutiemarecubomboane:„Sunteţideosebitde

amabilă,domnişoară,i-aspusdoamnaMabillepeuntonîngheţat,darputeaţisăvădispensaţideaceastăcheltuială:copiiin-aunevoiedebomboaneledumneavoastră.“NoidouăîibârfeamlasângepeceidinfamiliaZazeişipeprieteniilor:astamămairăcoreapuţin.Dealtfel,şianulacestasfârşitulşederiimelelaLaubardonafostmaiplăcutdecâtînceputul.NuştiudacăZazadiscutasecumamaeisaudacă,purşisimplu,manevrase abil, dar am reuşit s-o văd fără sămai fie şi alţii de faţă; ne-amplimbat din nou

îndelungşiamdiscutat.ÎmivorbeadespreProust,pecare-lînţelegeamaibinedecâtmine;îmispuneacă,citindu-l,îiveneapoftasăscrie.M-aasiguratcăanulurmătornusevamailăsacopleşităderutinazilnică:vaciti,vomstadevorbă.Amavutoideecareaîncântat-o:laParis,săneîntâlnimînfiecareduminică dimineaţa ca să jucăm tenis, noi două, soramea, Jean Pradelle, Pierre Clairaut şi încă unprietenallor.Mă înţelegeam cuZaza aproape în orice privinţă.Nu găsea nimic de reproşat necredincioşilor, cu

condiţia să nu le facă rău celorlalţi: era de acord cu imoralismul luiGide; viciul nu o scandaliza. Înschimb, nu admitea că l-ai putea adora pe Dumnezeu încălcându-i cu bună ştiinţă preceptele.Consideram logică această atitudine care se suprapuneapractic cu amea: căci şi eupermiteamoricealtuia; în schimb, încazulmeuşialapropiaţilormei–al lui Jacques,maiales–,continuamsăaplicnormelemoraleicreştine.Numi-afostuşorcândamauzit-opeStéphaspunândîntr-ozi,printrehohotede râs: „Doamne,Dumnezeule!Cenaivă eZaza!“Stépha afirmase cănicimăcar înmediile catolicebăieţii nu sunt virgini la căsătorie. Zaza protestase: dacă eşti credincios, trăieşti în conformitate cupreceptelecredinţei.„Uită-te laveriidumitaleDuMoulin“,spuseseStépha.„Eibine, tocmailaeimăgândesc,răspunseseZaza,seîmpărtăşescînfiecareduminică!Teasigurcănuaracceptasătrăiascăînpăcat.“Stéphanuinsistase;darmi-apovestitcăînMontparnasse,undemergeadeseori,îiîntâlnisedecâtevaoripeHenrişipeEdgarîntr-ocompaniedubioasă.„Dealtfel,edestulsăteuiţilaei“,mi-aspus.Ce-idrept,nuaveaunişteexpresiideîngeri.M-amgânditlaJacques:chipulluiexprimaaltceva,eradinalt aluat; imposibildecrezutcă îşi făceadecap.Totuşi,dezvăluindu-minaivitateaZazei,Stépha îmicontesta propria experienţă. Pentru ea, frecventarea barurilor, a cafenelelor, unde eu căutam, înmodclandestin,extraordinarul,eraun lucrucâtsepoatedefiresc: fără îndoială,privea totuldinaltunghi.Mi-amdat seamacăeu luamoamenii aşacumvoiausămi searate;nubănuiamcăadevărul, înce-ipriveşte, poate fi diferit de cel vizibil; Stéphamă înştiinţa că lumea cea şlefuită avea părţi ascunse.Discuţiaaceastam-aneliniştit.Înacelan,ZazanuavenitcuminelaMont-de-Marsan;întredouătrenuri,m-amplimbatgândindu-

mălaea.Eramhotărâtăsăluptdinrăsputeripentrucaviaţasătriumfeîneaasupramorţii.

Note86.ReferirelavolumulMémoiresetaventuresd’unhommedequalitéalAbateluiPrévost.(N.t.)87.EchivalentulMonitoruluioficialdinRomânia.(N.t.)88.Celebrăfamiliedeactorişiregizorifrancezi,georgienideorigine.(N.t.)89.RomanulLaGarçonneafosttradusînromâneştesubacesttitlu.(N.t.)90. Giacomo Inaudi (1867–1950), personaj celebru pentru capacitatea sa de a face rapid calcule

mentalecomplicate.(N.t.)91.MareleMeaulnesdeAlain-Fournier,romantradusînromâneştesubtitlulCărareapierdută.Môle

(fr.)înseamnădig,chei.(N.t.)92.ReferirelapersonajuldinFructelepământuluideAndréGide.(N.t.)93.ReferirelapersonajuldinpiesaLajeunefilleViolainedePaulClaudel.(N.t.)94.ReferirelapersonajuldinpoemulînprozăalluiAndréGideFructelepământului,căruiaautorul

îiadreseazăcelebrafrază:„Nathanaël,jet’enseignerailaferveur.“(N.t.)95.ReferirelapersonajuldinpiesaOstaticulaluiPaulClaudel.(N.t.)96.ReferirelapersonajuldinromanulPivniţeleVaticanuluideAndréGide.(N.t.)97.NouvelleRevueFrançaise.(N.t.)

98.ÎnromâneştedeMonicaPillat.(N.ed.)99. Staţiune balneară situată pe litoralul Mării Mânecii, renumită pentru tratamentul împotriva

tuberculozei.(N.t.)100.Săptămânalliterarfrancezdinperioada1924–1944;acordaspaţiiamplecomentariilorpoliticeşi

celorlegatedeviaţapariziană.(N.t.)101.Prestigioasăinstituţiefrancezădeînvăţământsuperiorpublic.(N.t.)102.Referire la romanul luiFrancis JammesClarad’Ellébeuseou l’histoired’uneancienne jeune

fille.(N.t.)103.TeatruderevistădinMontparnasse.(N.t.)104.CeamaivecherevistădinEuropa–aparesiastăzi.Afostfondatăîn1829deFrançoisBuloz.

(N.t.)105. Les grands boulevards (fr.), bulevardul parizian cuprins între Place de la République şi

Madeleine.(N.t.)

Parteaapatra

Începutul acelui an şcolar nu a semănat cu celelalte. Hotărând să mă pregătesc pentru examen,evadam în sfârşit din labirintul în caremă învârteam de trei ani: pornisem către viitor. Toate zileleurmau să aibă pentru mine un sens de acum înainte: mă conduceau spre eliberarea totală. Eramconştientădedificultateademersului:nu sepuneaproblemasădivaghez sau sămăplictisesc.Acum,avândcevadefăcutpelume,eaîmipăreaîncăpătoare;măeliberasemdenelinişti,dedisperare,detoatenostalgiile. „Nu voimai nota gânduri triste în acest caiet, ci pur şi simplu întâmplările de zi cu zi.“Aveamimpresiacădupăouceniciepenibilăîncepeacuadevăratviaţaşim-amavântatîneacubucurie.Sorbona era închisă în octombrie şi îmi petreceam tot timpul la Biblioteca Naţională. Obţinusem

permisiuneasănumăîntorcacasălaoraprânzului:cumpărampâine,rilletes106şimâncamîngrădinilede la Palais Royal, privind cum se ofilesc ultimii trandafiri; pe bănci, lucrătorii de la terasamentemuşcau din sendvişuri groase şi beau vin roşu.Dacă burniţa,mă adăposteam într-o cafenea, printrezidarii care mâncau din gamele; eram bucuroasă că scăpasem de ceremonialul meselor de familie;reducând hrana lamenirea sa, aveam impresia că am făcut un pas spre libertate.Mă reîntorceam labibliotecă;studiamteoriarelativităţii,caremăpasiona.Dincândîncând,îipriveampeceilalţicititorişimă aşezam cât mai comod în fotoliu: simţeam că locul meu este printre aceşti erudiţi, savanţi,cercetători, gânditori.Numămai simţeam respinsădemediulmeu:din contră, eu îl părăsisemca săintru în această societate pe care o vedeam aici la scară redusă, dar din care făceau parte toţi ceiinteresaţi,înspaţiuşitimp,deadevăr.Larândulmeu,aveamsăparticiplaefortulumanităţiideaşti,dea înţelege, de a exprima: eram angajată într-o importantă acţiune colectivă şi aveam să scap pentrutotdeaunadesingurătate.Cevictorie!Măîntorceamlastudiu.Laoraşasefărăunsfert,seauzeavoceaunuipaznic,spunândsolemn:„Domnilor…vom…închide…curând.“Defiecaredatăcândplecamdelângă cărţi, mi se părea surprinzător să revăd magazinele, luminile, trecătorii şi piticul care vindeavioleteîncolţlaThéâtreFrançais.Megeamîncet,lăsându-măînvoiamelancolieiserilorşiaregăsirilor.Stéphas-aîntorslaParislacâtevaziledupămineşiveneadeseorilaBibliotecaNaţionalăsăcitească

dinGoetheşiNietzsche.Cuochiişisurâsullapândă,plăceapreamultbărbaţilorşieiointeresaupreamult ca să studieze cumare sârguinţă.Abia se aşeza, că îşi punea iar haina pe umeri şi ieşea să seîntâlneascăafarăcuunuldintreceicucare flirta: licenţiatulneamţ, studentulprusac,doctorul român.Prânzeamîmpreunăşi,cu toatecănuerabogată, îmiofereaprăjituri lacofetăriesauocafeabună labarulPoccardi.Laoraşaseneplimbampebulevardesau,maiadesea,luamceaiullaea.Locuiaîntr-unhoteldepestradaSaint-Sulpice;stăteaîntrocamerămicăîncaretotuleraalbastru;pepereţiagăţasereproduceridupăCézanne,Renoir,ElGrecoşideseneleunuiprietenspaniolcarevoiasăfiepictor.Îmiplăcea să stau cu ea. Îmi plăceau mângâierea gulerului ei de blană, micuţele ei toci, rochiile,parfumurile, vorbele ei calde, gesturile tandre. Relaţiile cu prieteniimei – Zaza, Jacques, Pradelle –fuseserătotdeaunafoarteaustere.Stéphamăluadebraţpestradă;lacinematograf,îşistrecuramânaînmâna mea; mă săruta pentru un da sau pentru un nu. Îmi povestea o grămadă de întâmplări, seentuziasmagândindu-selaNietzsche,seindignaîmpotrivadoamneiMabille,vorbeazeflemitordespreiubiţiiei:imitafoartebineşiintercalaînpovestirileeimiciscenetecaremădistraugrozav.Era pe punctul de a termina cu un vechi fond de religiozitate. La Lourdes se spovedise şi se

împărtăşise; la Paris cumpărase de la Bon-Marché o cărticică de rugăciuni şi îngenunchease într-o

capelădinSaint-Sulpice,încercândsăseroage;nureuşise.Seplimbasetimpdeoorăprinfaţabisericiifărăsăpoatăhotărîdacăsăseîntoarcăorisăplece.Cumâinilelaspate,cufrunteaîncruntată,măsurândcameracupaşimari,amimataceastăcrizăcuatâtaînsufleţire,încâtm-amîndoitdeprofunzimeaei.Defapt,divinităţilepecare leadoraStéphacuadevăraterauGândirea,Arta,Geniul; în lipsa lor,apreciainteligenţaşitalentul.Defiecaredatăcânddescopereaunbărbat„interesant“,făceaînaşafelîncâtsă-ifieprezentatşiîşidădeasilinţa„să-lsupună“.Eravorbade„eternulfeminin“,îmispunea.Flirturilorleprefera discuţiile intelectuale şi camaraderia; în fiecare săptămână avea lungi conversaţii, înCloseriedes Lilas, cu un grup de ucraineni care studiau la Paris nu se ştia clar ce sau făceau jurnalism. Seîntâlneazilniccuprietenuleispaniol,pecare-lcunoşteademulţianişicareoceruseîncăsătorie.L-amîntâlnitdemaimulteori laea; locuia înacelaşihotel.SenumeaFernando.Descindeadintr-o familieevreiascăpecarepersecuţiileoobligaserăsăpărăseascăSpaniacupatrusecoleînurmă;senăscuselaConstantinopol şi studiase la Berlin. Chel de timpuriu, cu capul şi faţa rotunde, vorbea plin deromantism despre „daimonul“ său, dar ştia să fie ironic şi îmi era foarte simpatic. Stépha îl admirapentru că, fără a avea un ban, reuşea să picteze, şi îi împărtăşea toate ideile; erau amândoiinternaţionalişticonvinşi,pacifiştişi,lamodulutopic,chiarrevoluţionari.Ezitasăsemăritecueldoarpentrucăţinealalibertateaei.Le-amfăcutcunoştinţăcusoramea–pecareauadoptat-opeloc–şicuprieteniimei.Pradelleîşi

rupsese piciorul, şchiopăta când l-am întâlnit la începutul lui octombrie, pe terasa din Luxembourg.Stépheiis-apărutpreacuminte,iareal-anăucitcuvolubilitateaei.S-aînţelesmultmaibinecuLisa.Aceasta locuia acum într-un cămin studenţesc ale cărui ferestre dădeau spreMicul Luxembourg.107Câştigaceva,foarepuţin,dândmeditaţii;îşipregăteadiplomadeştiinţeşiunadespreMainedeBiran;dar n-avea intenţia să-şi dea agregarea, sănătatea fiindu-i prea şubredă. „Bietulmeu creier!“ spunea,luându-şi înmâini capul cupărblond, tăiat scurt. „Iagândiţi-vă:numaipeelmăpot sprijini!Dineltrebuiesăiautotul!Einuman:într-obunăzi,osăcedeze“,spunea.NuarătainteresnicipentruMainedeBiran,nicipentrufilozofieşinicimăcarpentrueaînsăşi.„Măîntrebdecevăplacesăvăvedeţicumine!“spuneacuunsurâstimid.Număplictiseapentrucăniciodatănuaruncavorbeînvântşipentrucăstiluleineîncrezătorofăceasăfieperspicace.Vorbeammult cuStéphadespreZaza, care seafla încontinuare laLaubardon. Îi trimisesemde la

ParisLaNymphe au cœur fidèle108 şi alte câteva cărţi; Stéphami-a povestit că doamnaMabille seenervaseşispuseseferm:„Urăscintelectualii!“Zazaîncepuses-oîngrijorezelamodulcelmaiserios:eraevidentcănuvafiuşorsăiseimpunăocăsătoriearanjată.DoamnaMabilleregretacăolăsasesămeargălaSorbona;isepăreaimperiosnecesarsă-şiredobândeascătotalautoritateaasuprafiiceisaleşiar fidorit s-o scoatăde sub influenţamea.Zazami-a scris că îivorbisemamei saledespreproiectulnostrudeamergesăjucămtenis,iaraceastasearătaserevoltată:„Aafirmatcănuvaadmiteniciodatăobiceiurile astea de la Sorbona şi că nu-mi va permite să merg la partide de tenis organizate de ostudenţică de 20 de ani, ca sămă întâlnesc cu tineri ale căror familii nu le cunoaşte. Îţi spun toateacestea fără menajamente ca să-ţi dai seama cu ce mentalitate mă confrunt permanent, mentalitateacăreiaîisunttotuşiobligatăsămăsupundindatoriecreştină.Darastăzisuntenervatăşiplâng;lucrurilepe care le iubesc nu se iubesc unele pe celelalte. În plus, sub pretextul principiilormorale, am auzitlucruricarem-aurevoltat…M-amoferit,ironic,săsemnezohârtieîncaresă-miiauangajamentulcănumăvoicăsătorinicicuPradelle,nicicuClairaut,nicicuvreunprietende-al lor,darmamanus-acalmat.“ În scrisoarea următoare m-a anunţat că pentru a o obliga să rupă definitiv „legăturile cu

Sorbona“,mamaeideciseses-otrimităsă-şipetreacăiarnalaBerlin:aşacum,îmiscriaZaza,pentruapune capăt unei legături scandaloase sau nedorite, părinţii îşi trimiteau altădată copiii înAmerica deSud.Niciodatănu-iscrisesemZazeiscrisoriatâtdeexpansivecaînacelesăptămâni;niciodatăeanumise

destăinuisecuatâtasinceritate.Cutoateacestea,cânds-areîntorslaParis,lajumătatealuioctombrie,prietenianoastrăareînceputcustângul.Deladistanţă,îmivorbeadoardesprenecazurileşirevolteleeişimă simţeamaliată cu ea; în realitate însă, atitudinea îi era echivocă: avea pentrumama sa acelaşirespectşiaceeaşidragostedintotdeauna:erasolidarăcumediulei.Nuputeamsăacceptacestdezacord.RealizasemdimensiunileostilităţiidoamneiMabilleşiînţelesesemcănueraposibilvreuncompromisîntre taberele cărora le aparţineam fiecare din noi: „conformiştii“ voiau nimicirea „intelectualilor“ şiinvers.Nefiindhotărâtăsătreacădeparteamea,Zazapactizacuadversarii,carevoiaucuîncrâncenaresămădistrugă,şi îipurtampică.Se temeadecălătoriace i se impuseseşise frământa;mi-amarătatciuda refuzând sămă interesez de grijile ei; am dat frâu liber unui acces de bună dispoziţie care adeconcertat-o.AmafişatomareintimitatecuStépha,amîmprumutatcevadinstilulacesteia,râzândşiflecărindcuexuberanţă;deseori,aluziilenoastreoşocaupeZaza:s-aîncruntatcândaauzit-opeStéphadeclarândcăoameniisuntcuatâtmaiinternaţionalişticucâtsuntmaiinteligenţi.Înreplicălapurtărilenoastrede„studentepoloneze“,juca,rigidă,rolul„tinereifranţuzoaicelaloculei“,şitemerilemeleaucrescutînintensitate:arfipututtrececutotulîntabăraduşmană.Numaiîndrăzneamsă-ivorbescpreasincer,fiindmaimulţumităcândovedeamîmpreunăcuPradelle,cuLisa,cusoramea,cuStéphadecâtîntrepatruochi.Simţea,desigur,aceastădistanţare;înplus,pregătiriledecălătorieîiocupautottimpul.Laînceputulluinoiembriene-amluatrămas-bunfărămarecăldură.Universitateaşi-aredeschisporţile.Eusărisemunanşi, înafarădeClairaut,nu-micunoşteamnoii

colegi;printreeinuseaflaniciunamator,niciundiletant:caşimine,toţieraucaidecurse.Misepăreacăauexpresiiinabordabileşică-şidauaere.M-amhotărâtsă-iignor.Continuamsăstudiezpebrânci.UrmamlaSorbonaşilaŞcoalaNormalătoatecursurilepentruagregareşi,înfuncţiedeorar,mergeamsăstudiezlaSainte-Geneviève,laVictorCousinsaulaBibliotecaNaţională.Searaciteamromanesauieşeam înoraş. Înaintasem învârstă, în curândaveamsăplecde acasă:părinţiimeimi-aupermis sămergdincândîncândlaspectacolseara,singurăsaucuoprietenă.AmvăzutL’ÉtoiledemerdeManRay,toateprogrameledelaUrsuline,delaStudio28,delaCiné-Latin,toatefilmelecuBrigitteHelm,DouglasFairbanks,BusterKeaton.Mergeamdes la teatreleCartelului109. Influenţată deStépha,măneglijammaipuţincaaltădată.Îmispusesecăstudentulgermanîmireproşafaptulcăstautottimpulcunasu-n cărţi: 20 de ani e o vârstă prea tânără ca să fac pe femeia savantă; o sămă urâţesc. Stéphaprotestaseşipusesevorbeleastealainimă:nuvoiacaprietenaeiceamaibunăsăaratecaointelectualăpreţioasăşiurâtă;insistacăamfarmecfizicşicăartrebuisăprofitdeacestlucru.Amînceputsămergdeslacoafor,m-amgânditsă-micumpăropălărie,să-micomandorochie.Mi-amfăcutprieteninoi.DomnişoaraLambertnumămaiinteresa.SuzanneBoigueîşiurmasesoţulînMaroc;darl-amrevăzut,nu fără plăcere, peRiesmann şi am avut un puseu de simpatie faţă de JeanMallet; acesta era acumpedagog la liceul din Saint-Germain şi pregătea o lucrare de diplomă sub îndrumarea lui Baruzi.ClairautveneadeseorilaBibliotecaNaţională.Pradelleîlrespectaşimăconvinsesecăeuntipdemareclasă.Eracatolicconvins,tomistşimaurassian;cândîmivorbeaprivindu-măînochi,cuovocealcăreitimbrumăimpresiona,măîntrebamdacănu-isubestimasempeSfântulTomaşipeMaurras;continuamsănufiudeacordcudoctrinelelor,daraşfivrutsăştiucumvedelumeaşicumsepercepecelcareleadoptă:Clairautmăintriga.M-aasiguratcăvoireuşilaexamenuldeagregare.„Separecăîţireuşeşte

totceeacefaci“,mi-aspus.M-amsimţitfoartemăgulită.Larândulei,Stépham-aîncurajat:„Veiaveaoviaţăfrumoasă.Veiobţinetotdeaunaceeacevrei.“Caatare,mergeamînainte,încrezătoareînsteauameaşifoartemulţumitădemineînsămi.Eraotoamnăfrumoasăşi,cândîmiridicamnasuldincărţi,măbucuramcăampartedebunăvoinţacerului.Întretimp,casămăconvingcănusuntunşoarecedebibliotecă,măgândeamlaJacques;îidedicam

pagini întregi înJurnalulmeu, îi scriamscrisoripecarenu i le trimiteam, lepăstrampentrumine. Înnoiembrie,cândamîntâlnit-o,mamaluiafostfoarteafectuoasăcumine;mi-aspuscăJacquesîicereastăruitor veşti despre „singura persoană din Paris care îl interesează“ şi mi-a zâmbit complicereproducându-miacestecuvinte.Învăţamdinrăsputeri,mădistram,îmiregăsisemechilibrulşi-miaminteamcusurprindereşotiilepe

carelefăcusemînvară.Barurile,sălilededansundelâncezisemseriîntreginu-mimaiinspiraudecâtdezgustşichiarunfeldegroază.Aceastăvirtuoasărepulsieaveaexactaceeaşicauzăcuvechilemelesatisfacţii:înpofidaraţionalismuluimeu,chestiunilecarnalerămâneautabuuripentrumine.„Ceidealistăeşti!“îmispuneadeseoriStépha.Aveamaregrijăsănumăsperie.Într-ozi,arătândpe

pereţiicamereialbastreuncrochiudefemeiegoală,Fernandoaspusmaliţios:„Stéphami-apozat.“Eum-amtulburat,iareai-aaruncatoprivirefurioasă:„Nuspuneprostii!“Arecunoscutimediatcăvoisedoarsăglumească.Niciosecundănumi-atrecutprinmintecădoamnaMabilleavusesedreptatecânddădusepentruStéphaverdictul:„Nuefatămare.“Dareaîncerca,luându-şiprecauţii,sămăfacăsăiesdin închistările mele. „Draga mea, te asigur, iubirea trupească e foarte importantă, mai ales pentrubărbaţi…“Într-oseară,târziu,cândieşeamdelaAtelier,amvăzutînPiaţaClichyomulţimedeoameni;unpoliţisttocmaiarestaseuntânărelegantşimicdestatură,acăruipălărieserostogoliseînpârâiaşuldelângă trotuar; era livid şi se zbătea; gloata ţipa: „Codoş nenorocit…“Am avut impresia că o sămăprăbuşescpetrotuar;amluat-orepedepeStéphade-acolo;luminile,agitaţiabulevardului,fetelefardate,totulmăîndemnasăurlu.„Cesăfacem,Simone?Asta-iviaţa.“Cuovocefermă,Stéphami-aexplicatcăbărbaţiinusuntsfinţi.Desigur, toateacesteasuntoarecum„dezgustătoare“,dar,mărog,există,bachiar contează mult, pentru toată lumea. Mi-a povestit în sprijinul a ceea ce spunea o mulţime deanecdote.Eurezistam.Dincândîncândfăceamtotuşiefortuldeafisincerăcumineînsămi:deundeaveamasemeneareacţiiderespingere,asemeneaprejudecăţi?„Oarecatolicismulsă-mifidatopoftădepuritate atât de puternică, încât ceamaimică aluzie la lucrurile carnale îmi stârneşte o disperare denedescris?Mă gândesc la Colombe a lui Alain-Fournier, care s-a aruncat într-un iaz pentru a nu-şinesocotipuritatea.Şidacătotuşievorbadetrufie?“Desigur,nuaveampretenţiacătrebuiesă-ţipăstrezivirginitatealanesfârşit.Darîmiînchipuiamcăîn

patsepotoficialiturghiialbe:oiubireadevăratătransformăîmbrăţişareafizicăîncevaînălţătorşi,înbraţele alesului, fata neprihănită se transformă cubucurie într-o tânără femeie luminoasă. Îmi plăceaFrancisJammespentrucăzugrăveavoluptateaînculorilimpezicaapaunuitorent;îmiplăceamaialesClaudel,pentrucă,întrup,slăveaprezenţaminunatdesensibilăasufletului.AmaruncatfărăsăterminLeDieudescorpsdeJulesRomainspentrucăacoloplăcereanueradescrisăcaunavataralspiritului.AmfostexasperatădeSouffranceduchrétiendeMauriac,pecareopublicapeatunciN.R.F.Launultriumfătoare, la celălalt umilită, în ambele cazuri carnea avea prea multă importanţă. M-am simţitindignatăcând,răspunzânduneianchetedinNouvelleslittéraires,Clairautadenunţat„mizeriacărniişitragicaeisuzeranitate“;lafelînprivinţaluiNizanşiasoţieisale,carepretindeaucăîntresoţitrebuiesăexisteundesfrâusexualtotal.Îmijustificamrepulsiilecala17ani:totulesteperfectcândtrupulsesupunecapuluişiinimii,darnu

trebuie săpreiaelcomanda.Argumentuleracuatâtmai şubredcucât, înmateriede iubire,eroii luiRomainserauvoluntarişti,iarsoţiiNizanpledaucauzalibertăţii.Dealtfel,raţionalapruderieacelor18ani aimei nu avea nimic în comun cumisterioasa „groază“ caremă făcea deseori să îngheţ.Număsimţeam ameninţată în mod direct; uneori, fusesem străbătută de valuri de tulburare: la Jockey, înbraţeleunoranumiţidansatori,saulaMeyrignac,cândsorameaşicumineneîmbrăţişam,tăvălindu-neîniarbaparculuipeisajat;daracesteameţeliîmiplăceau,atuncimăînţelegeambinecutrupulmeu;dincuriozitateşidinsenzualitate,doreamsă-idescopărmobilurileşitainele;aşteptam,fărărepulsieşichiarcunerăbdare,momentultransformăriimeleînfemeie.Măsimţeamcontestatăîntr-unmoddeturnat:prinJacques.Dacădragosteafizicăeradoarun jocnevinovat,nuaveaniciunmotivsăşi-l refuze;dar înacestcaz,discuţiilenoastren-arficântăritgreuîncomparaţiecuveseleleşipătimaşelecomplicităţipecarelecunoscusecualtefemei;îmiplăceaînălţimeaşipuritatearelaţiilornoastre:dar,înrealitate,erauincomplete,fade,lipsitedeformă,iarrespectulpecaremi-larătaJacquesîşiaveasorginteaînmoralaceamaiconvenţională;ajungeam iarăşi în rolul ingratdeverişoară lacare ţii foartemult; cedistanţăexista între această fecioară şi un bărbat înzestrat cu întreaga sa experienţămasculină!Nu voiam săaccept o asemenea situaţie de inferioritate. Preferam să consider desfrâul o murdărie; în acest caz,puteamsperacăJacquesseferisedeel;încazcontrar,numi-arfiinspiratgelozie,cimilă;preferamsă-iiertslăbiciuniledecâtsăfiuexilatădintreplăcerilelui.Darşiaceastăperspectivămăsperia.Euaspiramlaunireadiafanăasufletelornoastre;dacăelcomisesegreşelicumpliteînsemnacăerapierdutpentrumine atât în trecut, cât şi în viitor, căci povestea noastră,mistificată încăde la început, nu armai ficoincis niciodată cu ceape careoplăsmuisempentru amândoi. „Nuvreau caviaţa să aibă alte vreridecât alemele“ scriam în Jurnal. Iată, cred că acesta era sensul profund al angoaseimele.Nu ştiamaproapenimicdesprerealitate;înmediulmeu,eaeramascatădeconvenţiişideritualuri;acesterutinemă plictiseau, dar nu încercam să merg până la rădăcina vieţii; dimpotrivă, mă pierdeam în sfereabstracte:eramunsuflet,unspiritpurşimăinteresaudoarspiriteleşisufletele;intruziuneasexualităţiiazvârleaînaeraceastăconstrucţieangelică;îmidezvăluia,brusc,înprimejdioasalorunitate,nevoiaşiviolenţa.ScenadinPiaţaClichymătulburaseîntrucâtsimţisemcăexistăolegăturădirectăşiprofundăîntretraficulcodoşuluişiviolenţaagentuluidestradă.Nueu,ciînsăşilumeaeraînjoc:dacăoameniiaveau trupuri înfometate şi cuoponderemare, însemnacă lumeanu corespundea ideii pe caremi-ofăcusem despre ea; mizerie, crimă, opresiune, război: întrevedeam nedesluşit orizonturi care măînspăimântau.Cu toate acestea, la mijlocul lui noiembrie m-am întors în Montparnasse. Studiu, discuţii,

cinematograf:brusc,m-amsăturatdeacestprogram.Însemnaastacă trăiesc?Eramchiareuceacaretrăiaastfel?Existaserălacrimi,patimi,aventură,poezie,iubire:oexistenţăpatetică;nuvoiamsădecad.Însearaaceeam-amîntâlnitcusoramealaDômeşiamdus-olaJockey.Asemeneacredinciosuluicare,dupăceiesedintr-ocrizădenecredinţă,seîmbatăcumirosultămâiişiallumânărilor,m-amcufundatşieuînaburulalcoolului,înfumuldeţigară.Nune-atrebuitmultcasănisesuielacap.Reluândvechileobiceiuri, ne-amaruncatuna alteiavorbegrele cuvoce tare şi ne-am înghiontit puţin.Doreamsă-misfâşiiinimaşimaimult,şiamdus-opesoramealaStryx.Aicil-amgăsitpemiculBressonîmpreunăcuunprietendevreo40deani.AcestbărbatmaiînaintatînvârstăaflirtatcuPăpuşicaşii-aoferitviolete,întimpceeuvorbeamcuRiquet,caremil-aridicatînslăvipeJacques.„Aîncasatlovituriserioase,mi-aspus,daraştiuttotdeaunasădominesituaţia.“Mi-avorbitdespreforţacareseascundeînaparentaluislăbiciune, despre sinceritatea disimulată de stilul emfatic, despre cum ştie să abordeze, între douăcocktailuri, subiecte importante şi dureroase şi cu câtă luciditate cântăreşte deşertăciunea tuturor

lucrurilor.„Jacquesnuvafiniciodatăfericit“,aconchiseladmirativ.Mis-astrânsinima:„Şidacăi-ardăruicinevatotul?“amîntrebat„S-arsimţiumilit.“M-aunăpăditdinnouteama,speranţa.Amplânsînhohote,cuobrajiiîntreviolete,petotBulevardulRaspail.Îmiplăceaulacrimile,speranţa,teama.AdouaziamprotestatcândClairautmi-aspus,pironindu-şi

privireaînochiimei:„ÎţiveidadoctoratulcuotezădespreSpinoza;numaiacestelucruriconteazăînviaţă:sătecăsătoreştişisă-ţidaidoctoratulcuotezăimportantă.“Carieraşicăsătoria:douăfelurideaabdica.Pradelleafostdeacordcuminecăşistudiulpoatefiundrog.I-ammulţumitdintoatăinimaluiJacques,acăruifantomămăsmulsesedinîndobitocireastudioasă.Fărăîndoială,uniidintrecolegiimeide la Sorbona erau peste el ca valoare intelectuală, dar puţin îmi păsa. Mi se părea că viitorul luiClairaut este prestabilit, ca şi al lui Pradelle; existenţa lui Jacques şi a prietenilor săi păreau să sedesfăşoaredupăcumcădeauzarurile:poate aveau să sfârşeascăprina sedistruge saua-şi rataviaţa.Preferamacestrisctuturortipurilordescleroză.Timpdeolună,odatăsaudedouăoripesăptămână,îiduceamlaStryxpeStéphacuFernandoşiun

jurnalist ucrainean, prieten de-al lor, care ar fi preferat să-şi folosească timpul liber pentru a învăţajaponeza;amdus-oşipesoramea,alăturideLisaşiMallet.Nu-miamintescpreabinedeundefăceamrostdebaniînacelan,căcinumaiţineamcursuri.Celmaiprobabileconomiseamopartedinceicincifrancipecaremi-idădeamamazilniccasămănâncşimaiciupeamcâtecevadeici,decolo.Înoricecaz,îmiorganizambugetulînfuncţiedeacesteorgii.„RăsfoitlalibrăriaPicartvolumulOnzechapitressurPlaton deAlain.Costă câtopt cocktailuri: eprea scump.“Stépha făceapebarmaniţa, îl ajutapeMichelsăservească,glumeaînpatrulimbicuclienţii,cântamelodiiucrainene.VorbeamcuRiquetşicu prietenul său despre Giraudoux, despre Gide, despre cinematograf, despre viaţă, despre iubire.Coboram apoi gălăgioşi către Saint-Sulpice. A doua zi, notam: „O seară minunată!“; dar presăramdescriereacuparantezecareevocaucompletaltceva.RiquetîmispusesedespreJacques:„Sevacăsătoricândva, dintr-un impuls; s-ar putea să devină un bun tată de familie: dar va tânji totdeauna dupăaventură.“Acesteprofeţiinumătulburaupreatare;cemăsupăraeracă,timpdetreiani,JacquesdusesecamaceeaşiviaţăcuRiquet.Acestavorbeadesprefemeicuodezinvolturăcaremăofensa:cumputeamsămai cred că Jacques era un frate alMareluiMeaulnes? Aveammari îndoieli. În definitiv, nu-miconstruisemaceaimagineînbazamărturisirilorluişiîncepusemsăcredcăpoaten-aveaniciolegăturăcuel.Număresemnam.„Toateasteaîmifacrău.AmniştereprezentărialeluiJacquescare-mifacrău.“Laurmaurmei,dacăstudiulmeueraundrog,nicialcoolulşi jocuriledenorocnu însemnaualtceva.Loculmeunueraniciînbaruri,niciînbiblioteci:şiatunci,undeera?Desigur,vedeamsalvareadoarînliteratură;amproiectatunnouroman;aveasăînfăţişezeoeroinăcareerameuşiuneroucaresemănacuJacques,având„orgoliulluinemărginitşidemenţialasadorinţădistructivă.“Senzaţiameaderăuapersistat.Într-oseară,laStryx,i-amzăritîntr-uncolţpeRiquet,Riaucourtşiprietenasa,Olga,caremis-apărutfoarteelegantă.Comentauoscrisoarepecaretocmaioprimiseră:delaJacques;îirăspundeaupeocartepoştală.Num-ampututîmpiedicasănumăîntreb:„Decelorlescrie,iarmieniciodată?“Ambântuitodupă-amiazăîntreagăpebulevardecusufletulrănitşi,într-unfinal,amintratplângândîntr-uncinematograf.Adouazi,Pradelle,careera în relaţii foartebunecupărinţiimei,acinat lanoi;apoiamplecat la

Ciné-Latin.PestradaSouffloti-ampropus,penepusămasă,sămergemmaidegrabălaJockey;afostdeacord,fărăentuziasm.Ne-amaşezatlaomasăcanişteclienţiserioşişi,întimpcebeamcâteungin-fizz,amînceputsă-iexpliccineeraJacques,desprecare,pânăatunci,îivobisemdoarpefugă.M-aascultatcuunaerrezervat.Înmodevident,nueraînlargullui.L-amîntrebatdacăîipăreascandalosfaptulcă

veneam frecvent în astfel de locuri. Nicidecum, dar pe el unul îl deprimau. Asta din cauză că nucunoscusesentimentulabsolutcopleşitoralsingurătăţiişialdisperăriicareîndeamnălatoaterătăcirile,mi-amspus.Întretimp,stândaşezatăalăturideel,lacâţivapaşidetejgheauabarului,caredemulteorifusese martora comportamentului meu extravagant, m-am uitat la sala aceea de dans cu alţi ochi:privirealuiraţionalărisipiseoricepoezie.Poatecă-ladusesemacolotocmaipentrua-lauzispunând,cuvocetare,ceeace-mispuneameuîngând:„Cecautoareaici?“Înoricecaz,i-amdatimediatdreptateşim-amîntors,cuasprime,împotrivaluiJacques:deceîşipierdeatimpulîncercândsăseameţească?Amterminatcuexcesele.PărinţiimeiauplecatcâtevazilelaArras,darnuamîncercatsăprofitdeabsenţalor.AmrefuzatsămergcuStéphaînMontparnasse;bachiari-amrespinsiritatăinsistenţele.Amrămasacasă,lângăfoc,citindu-lpeMeredith.Numi-ammaipusîntrebăriînlegăturăcutrecutulluiJacques;îndefinitiv,chiardacăfăcusegreşeli,

lumeanuseschimbase.Numămaipreocupaniciprezentul lui;preanudădeaniciunsemndeviaţă;aceastătăcereîncepeasăsemeneaostilitate.Lasfârşitulluidecembrie,amprimitcuindiferenţăveştiledatedebunicaFlandin.Dar,cumdetestamsăscapcevadinmână,îmiînchipuiamcăiubireanoastrăvarenaşteodatăcureîntoarcerealui.

Continuam să studiez cu încrâncenare; în fiecare zi, citeamnouă sau zece ore. În ianuarie,mi-amfăcut stagiul la liceul Janson-de-Sailly sub supravegherea lui Rodriguès, un domn în vârstă foarteamabil:erapreşedinteleLigiiDrepturilorOmuluişis-asinucisîn1940,cândnemţiiauinvadatFranţa.EramcolegăcuMerleau-PontyşiLévy-Strauss;îicunoşteamîntrucâtvapeamândoi.Faţădeprimulamavut totdeaunaooarecare simpatie.Celde-aldoileamă intimidaprincalmul său,pecare îl exploatafoartebine,astfelîncâtîmipăreade-adreptulnostimcândvorbea,înfaţaauditoriului,cuovoceneutrăşio faţă impasibilă,desprenebuniapasiunilor.Amtrecutprindimineţicenuşiicândmisepărea fărăsenssăvorbescdespreviaţaafectivăînainteaa40deliceenicărorachiarnulepăsadeaşaceva;cânderafrumosafară,mălăsamdusădevalulspuselormeleşicredeamcăvădînochiiunoracâteosclipirede interes. Îmi aminteam emoţiamea de altădată când treceam prin faţa colegiului Stanislas: cât deîndepărtată,deinaccesibilăîmipăreaoclasădebăieţi!Acumeramîntr-oasemeneaclasă,lacatedră,şiţineamora.Nimicnumisemaipăreairealizabil.Cu siguranţă, nu am regretat niciodată că sunt femeie: dimpotrivă, acest statut îmi dădea mari

satisfacţii.Educaţiamăconvinsesecă reprezentantele sexuluimeuerau inferioare intelectual, ideepecareoîmpărtăşeaufoartemultedintresemenelemele.„Ofemeienupoatesperasătreacăexamenuldeagregaredacănucadedecinci-şaseori“, îmispuneadomnişoaraRolin,carepicasedejadedouăori.Acest handicap făcea ca succeselemele să fiemai strălucitoare decât cele ale studenţilor băieţi: erasuficient să-i egalez pentru a mă simţi ieşită din comun; în fapt, nu întâlnisem vreunul care să măuimească;caleaviitoruluiîmieralafeldelargdeschisăcaşilor:nueraudefelavantajaţi.Dealtfel,nicinuaveauvreopretenţie;mă tratau fărăcondescendenţăşichiarcuoamabilitatespecială,căcinumăconsideraurivalalor;feteleeraunotatelaexamendupăaceleaşibaremecabăieţii,darcandidauseparat,nulepuneauînpericollucrările.Aşas-afăcutcădupăoexpuneredesprePlatonamprimitdelacolegiimei–maialesde laJeanHippolyte–felicităriabsolutsincere.Erammândrăcă lecâştigasemstima.Bunăvoinţa lorm-a ferit totdeauna de acea atitudine de challenge110 care avea sămă enervezemaitârziulafemeileamericane:laînceput,bărbaţiiaufostpentruminecamarazi,nicidecumadversari.Nicinumăgândeamsă-iinvidiez,cuatâtmaimultcucâtpoziţiameaaparteîmipăreaprivilegiată.Pradelleşi-a invitatacasăceimaibuniprieteni împreunăcusurorile lor.Peminem-a însoţit soramea.Toate

feteles-auretrasîncameramicuţeiPradelle;euamrămasprintrebăieţi.Cutoateacestea,nu-mirenegamfeminitatea.Înaceaseară,sorameaşicumineavuseserămfoarte

multăgrijăsăarătămbine.Euînrochiedemătaseroşie,eaînmătasealbastră,eram,defapt,foarteprostînţolite,darnicicelelaltefetenueraugrozave.VăzusemînMontparnassefrumuseţiextremdeelegante;vieţile lorsedeosebeau însăpreamultdeameapentruamăstrivicomparaţiacuele;dealtfel,cândaveamsăfiuliberăşicubani,nimicnumăvaîmpiedicasăleimit.NuuitamcăJacquesspusesedespreminecăsuntdrăguţă;StéphaşiFernandoîmidădeaupermanentsperanţe.Aşacumeram,măpriveamcu drag în oglindă;mă plăceam. Pe terenul ce ne era comun, numă socoteamdezavantajată faţă decelelaltefemeişielenu-mitrezeaudelocresentimente;caatare,nu-mieragreusăfiubinevoitoarecuele.Înmulteprivinţe,consideramcăZaza,soramea,Stépha,chiarşiLisaeraudeasupraprietenilormeibăieţi:eraumaisensibile,maigeneroase,maiînzestratepentruvisare,lacrimi,iubire.Mămândreamcăîmbinînpersoanamea„oinimădefemeiecuuncreierdebărbat“.RedevenisemUnica.Îmi place să cred că semeţia mi-a fost domolită oarecum de faptul că puneam preţ mai ales pe

sentimentelepecareleinspiramcelorlalţişicămăpreocupammaimultdeceilalţidecâtdefelulîncarearătam. Pe vremea când mă zbăteam în capcanele care mă ţineau departe de lume, mă simţeamdespărţitădeprieteniimei,carenumăputeauajutacunimic;acumeramlegatădeeiprinacestviitorpecare-lrecucerisemşicareneeracomun;aceastăviaţăceseprofiladinnou,plinădefăgăduieli,îneiseîntruchipa.Inimameabăteacândpentruunul,cândpentrualtul,cândpentrutoţi launloc,eramereuocupată.Înierarhiapersoanelorpecareleiubeam,sorameaocupaprimulloc.Urmaacumniştecursurideartă

publicitară într-oclădiredinstradaCassette,care îiplăceau.Laoserbareorganizatădeşcoalaei, s-aîmbrăcatînpăstoriţăşiacântatvechicântecefranţuzeşti:mis-apărutuluitoare.Uneoriseducealacâteoseratăşicândse întorcea,blondă, trandafirie,veselă, în rochiaeide tulalbastru,cameranoastrăselumina.Neduceamîmpreunălaexpoziţiidepictură,laSalonuldeToamnă,laLuvru;seara,eadesenaîntr-un atelier dinMontmartre; mergeam deseori s-o iau şi străbăteam împreună Parisul, continuândconversaţia începutăpe cândgânguriserămprimaoară;o continuam înpat, înaintede a adormi, şi oreluamadouazi,de îndatăce rămâneam întrepatruochi. Îi împărtăşeam toate sentimentelemeledeprietenie,deadmiraţie,deentuziasm.Excluzându-lcupioşeniepeJacques,nuţineamlanimeniatâtacalaea; îmierapreaapropiatăcasămăajutesătrăiesc,dareramconvinsăcăfărăeaviaţameaşi-arfipierdutorice farmec.Când îmi împingeamsentimentelepepanta tragicului, îmi spuneamcă,dacăarmuriJacques,m-aşomorîşieu,dardacăeaardispărea,nuaşaveanevoiesămăomorcasămor.PetreceammulttimpcuLisa,carenuaveanicioprietenăşieramereudisponibilă.Într-odimineaţă

ploioasă de decembrie, când am ieşit de la un curs, m-a rugat s-o însoţesc la cămin. Am refuzat,preferândsămăreîntorclastudiu.ÎnPiaţaMedicismi-aspuscuovoceciudată,chiarcândvoiamsămăsuiînautobuz:„Bine.Atunciîţipovestescjoicevoiamsă-ţispunastăzi.“Amciuliturechea.„Spune-miimediat.“M-adus înGrădinaLuxembourg;pealeileudenueranimeni.„Sănuspuinimănui:ede-adreptulridicol.“Aşovăit:„Uitedespreceevorba:aşvreasămămăritcuPradelle.“M-amaşezatpeobarădefier, lamargineapeluzei,şiamprivit-ouluită.„Îmiplaceatâtdemult!aspus. Îmiplacemaimult decâtmi-a plăcut vreodată cineva!“ Se pregăteau amândoi pentru aceeaşi diplomă de ştiinţe şiurmauîmpreunăcâtevacursuridefilozofie;nuremarcasemnimicdeosebitîntreeicândieşeamîngrup;darştiamcăPradelle,cuochiiluicatifelaţişicuzâmbetulbinevoitor,zdrobeainimafetelor;aflasemdelaClairaut că, printre surorile colegilor, existau cel puţin două care se prăpădeau după el. În parculpustiu,subcopaciicaremusteaudeapă,Lisami-avorbitvreoorădenouasavoarepecareodobândise

viaţapentruea.Câtdegracilăpăreaînpaltonuleiuzat!Aveaunchipdrăguţsubpălărioaracaresemănacucaliciuluneiflori,darmăîndoiamcăPradelleputeafimişcatdefarmeceleeiuşorofilite.Înaceeaşiseară, Stéphami-a amintit că el schimbase vorba, cu indiferenţă, când discutam despre singurătateaLiseişitristeţeaei.Amîncercatsă-liscodesc.Tocmaiseîntorsesedelaocununieşine-amciondănitpuţin: el considera că acele ceremonii aveau un oarecare farmec, în timp ce eu găsemdezgustătoareexhibareapublicăauneichestiuniintime.L-amîntrebatdacăiseîntâmplăsăsegândeascălapropriacăsătorie.Vag,mi-arăspuns;nucredeacăpoateficapabilsăiubeascăpecinevacuadevărat:eramultpreaataşatdemamalui;îşireproşaoanumerăcealăchiarşiînprietenie.I-amvorbitdespreacelemarirevărsărideduioşiecaretenăpădescaducându-ţi,uneori,lacrimiînochi.Ascuturatdincap:„Şiastaetotoexagerare.“Elnuexageraniciodatăşimi-atrecutprincapcăeragreudeiubit.Oricum,Lisanuînsemnanimicpentruel.Dealtfel,eaînsăşimi-amărturisitcănu-idădeaniciceamaimicăatenţielaSorbona.Ampetrecut tot sfârşitul după-amiezii la barul dinRotondevorbinddespre iubire şi despreiubirilenoastre;dinspreringuldedansveneaomuzicădejazzşiseauzeauşoapteînpenumbră.„Suntobişnuităcunefericirea,mi-aspusea,tenaştiaşa.“Nuobţinuseniciodatănimicdinceeacedorise.„Şitotuşi, dacă i-aş putea cuprinde capul cu palmele,mi-ar fi de ajuns pentru totdeauna.“ Se gândea săcearăunpostîncoloniişisăplecelaSaigonsaulaTananarive.ContinuamsămădistrezdinplincuStépha;Fernandoeradeseoriacolocândurcamîncameraei;în

timp ce ea pregătea cocktailuri cu curaçao, el îmi arăta reproduceri după Soutine şi Cézanne; îmiplăceau tablourile lui încă stângace, şi-l admirampentru că, fără să se teamădegreutăţilemateriale,mizase total pe pictură. Ieşeam uneori toţi trei. Ne-am entuziasmat văzându-l pe Charles Dullin înVolpone, am urmărit cu maximă seriozitate la Baty, la Comédie des Champs-Élysées, piesa luiGantillon,Départs.Cândieşeamdelacursuri,StéphamăinvitasăprânzimlaKnam;ascultammuzicăşimâncamspecialităţipoloneze,iareaîmicereasfatul:săsemăritecuFernando?Euîispuneamsăsemărite cu el; niciodată nu văzusem o înţelegere atât de completă între un bărbat şi o femeie:corespundeau întru totul idealului meu de cuplu. Ea avea ezitări: pe pământ sunt atâţia oameni„interesanţi“!Cuvântulăstamăcamenerva.Număsimţeamdelocatrasăderomâniisaudebulgariiăiacu care Stépha se juca de-a lupta între sexe. Din când în când, în mine se redeştepta vechiul meuşovinism.Amprânzitamândouăcuunstudentneamţînrestaurantuldin incintaBibliotecii;blond,cuobrazulbrăzdatderitualacicatrice,avorbitdespremăreţiaţăriisalepeuntonvindicativ.M-amsurprinsgândind:„Poatecăvaluptaîntr-oziîmpotrivaluiJacques,împotrivaluiPradelle“şimi-avenitsămăridicdelamasă.Cutoateacestea,m-amîmprietenitcuziaristulungurcareanăvălitînviaţaStépheispresfârşitullui

decembrie.Foarteînalt,foartemasiv,surâdeastângacicubuzeleluicleioasepeofaţălată.Vorbeacumultrespectdespretatălsăuadoptiv,directorulceluimaimareteatrudinBudapesta.Lucralaotezădedoctoratavândcasubiectmelodramafranceză,admirapătimaşculturafranceză,peDoamnadeStaël,peCharlesMaurras;cuexcepţiaUngariei,considerabarbare toate ţăriledinEuropaCentrală şimaialescele din Balcani. Turba când o vedea pe Stépha vorbind cu câte un român. Se înfuria uşor, atuncimâinileîncepeausă-itremure,băteaconvulsivcupiciorulînpodeaşisebâlbâia:eumăsimţeamjenatădeaceastălipsătotalădestăpânire.Măenervaşipentrucă,printrebuzeleluigroase,scoteatottimpulcuvinte precum: rafinament, graţie, delicateţe. Nu era prost şi îi ascultam cu interes părerile despreculturişicivilizaţii.Dar,îngeneral,conversaţialuiîmipăreamediocră;astaîlenerva.„Dacăaişticâtde spiritual sunt când vorbesc ungureşte!“mi-a spus într-o zi, pe un ton furios şi totodată îndurerat.Cândîncercasămăseducă,astfelîncâtsă-ipledezcauzapelângăStépha,îltrimiteamlaplimbare.„E

absurd!“ îmispuneacuglasduşmănos.„Tuturor fetelor leplacesăseamestececândoprietenăa lorestecurtată.“ÎirăspundeambrutalcăiubirealuipentruStéphanumămişca:eradoarodorinţăegoistădeposedareşidominare;dealtfel,măîndoiamdetrăiniciaei:eragatasă-şiclădeascăviaţaalăturideea?Buzeleluifremătau:„Dacăţis-ardaostatuetădeSaxa,aidacueadepământcasăvezidacăsespargesaunu!“Nui-amascunsluiBandi–aşaîispuneaStépha–căînsituaţiaaceeaeramaliataluiFernando.„ÎlurăscpeFernandoăsta!mi-aspusBandi.Înaintedetoate,eevreu!“Amfostscandalizată.Stéphaseplângeatottimpuldeel;consideracăesuficientdeinteresantpentru„a-lsupune“,darprea

erastăruitor.Cuacestprilejamconstatatcăeram,cumspuneaea,foartenaivă.Într-oseară,m-amduslaThéâtredesChamps-ÉlyséescuJeanMalletcasăvedemmarionetelePiccolipecarePodrecca111leprezentapentruprimaoarălaParis.Amzărit-opeStépha,pecareBandioţinealipităfoartestrânsdeel,fărăcaeasăseîmpotrivească.MalletoplăceamultpeStépha;spuneacăochiieiseamănăcuaiunuitigruinjectatcumorfină;mi-apropussămergems-osalutăm.Unguruls-atrasbruscînlături,dareami-azâmbitfărăurmădejenă.Amînţelescăîşitratacurtezaniicumaimultăîngăduinţădecâtmălăsasesăcredşimi-afostciudăpeea,considerândcănufuseseloialăcumine,căcinuînţelegeamdefelflirtul.Amfostfoartebucuroasăcânds-ahotărâtsăsemăritecuFernando.Bandii-afăcutatunciniştescenecumplite:veneadupăeapânălauşacamerei,trecândpestetoateinterdicţiile.Apois-acalmat.Ean-amaivenitlaBibliotecaNaţională.Elm-ainvitatîncontinuaresăbemcâteocafealaPoccardi,însănumi-amaivorbitdespreea.BandiarămasmaitârziuînFranţa,devenindcorespondentulunuiziarunguresc.L-amîntâlnitpeste

zeceanilaDôme,însearadeclarăriirăzboiului.Adouaziurmasăseînrolezeîntr-unregimentformatdin voluntari străini.Mi-a încredinţat un obiect la care ţineamult: omică pendulă sferică, din sticlămasivă.Mi-amărturisitcăeevreu,copildinflorişimaniacsexual:îiplăceaudoarfemeilepesteosutăde kilograme;Stépha fusese o excepţie în viaţa lui: crezuse că, în pofida dimensiunilor reduse, îi vaoferiprininteligenţaeiimpresiadeimensitate.Războiull-aînghiţit:nus-amaiîntorsniciodatăsă-şiiapendula.

ZazaîmiscriadelaBerlinlungiscrisoridincareleciteamStépheişi luiPradellefragmente.Cândplecase din Paris, îi numea pe germani „nemţălăi“; păşise cu multă neplăcere pe teritoriul inamic:„SosireamealaFröbelHospizafostdestuldejalnică:măaşteptamlaunhotelpentrudoamne;amgăsitun adevărat caravanserai, plin de nemţălăi graşi, altminteri foarte respectabili; când mi-a prezentatcamera, «Mädchen» mi-a dat, aşa cum îmi spusese Stépha, un mănunchi de chei: de la dulapul cuoglindă,delacameră,delacorpuldeclădireîncarelocuiesc,înfinedelaintrareaîncurte,pentrucazulîncareaşdorisămăîntorcdupăorapatrudimineaţa.Eramatâtdeobositădecălătorie,atâtdezăpăcitădedimensiuniledenecuprinsalelibertăţiimeleşideimensitateaBerlinului,încâtnuamavutputereasăcoborlacinăşi,udândpernaculacrimi,m-ambăgatîntr-unpatstraniu,fărăcearşafurisaucuverturi,doarcuoplapumădepuf.Amdormit13ore,m-amduslaslujbăîntr-ocapelăcatolică,m-amplimbatcurioasă pe străzi şi, la prânz, stăteamdejamai bine cumoralul.De atuncimăobişnuiesc treptat culocurile;existămomenteîncare,fărămotiv,măcuprindebruscodureroasănevoiesăfiucufamilia,cudumneata laParis,dar îmiplaceviaţaberlineză,nuamniciun feldeproblemecunimeni şi simtcăaceste trei luni pe care le voi petrece aici vor fi foarte interesante.“Nudescoperise nici un personajinteresant în grupul de francezi de acolo, compus aproape exclusiv din corpul diplomatic: la BerlinexistaudoartreistudenţifrancezişitoatălumeaconsiderasurprinzătorfaptulcăZaza,venităpentrutreiluniînGermania,voiasămeargălacursuri.„Consululşi-aîncheiatscrisoareaderecomandarepecare

mi-a dat-o către un profesor neamţ cu o frază carem-a distrat: «Vă rog călduros să susţineţi atât deinteresantainiţiativăadomnişoareiMabille.»DeparcăaşfizburatpestePolulNord!“Astfelcă,lascurttimp,adecissă intre înrelaţiicuceidinpartealocului.„MiercuriamfăcutcunoştinţăcuteatreledinBerlinîntr-ocompaniefoarteneaşteptată.Închipuie-ţi,cumarspuneStépha,căînjuruloreişasel-amvăzutpedirectorulHospiz-ului,bătrânulşigrasulHerrPollack,venindcătremineşispunându-micuunsurâsamabil:«Micădomnişoarăfranceză,vreţisăveniţicuminelateatruînsearaasta?»M-anăucitînprimasecundă;m-aminteresatdemoralitateapieseişi,ţinândcontdeaerulseriosşidemnalbătrânuluiHerrPollack,m-amhotărâtsăaccept.LaoraoptmergeamîmpreunăpestrăzileBerlinului,pălăvrăgindcadoiprietenivechi.De fiecaredatăcând trebuia săplătescceva,nemţălăulcelgras îmi spunea,cuamabilitate:«Sunteţi invitatamea, egratis.»Laal treileaantract, învioratdeoceaşcădecafea,mi-amărturisitcăsoţialuinuvoianiciodatăsămeargălateatrucuel,cănuaveauaceleaşigusturişicănuaîncercatniciodatăsă-ifacăvreoplăcereîntimpulcelor35deanidecăsătorie,cuexcepţiauneisituaţiiintervenite acum doi ani, când era pe moarte, dar nu poţi fi tot timpul pe moarte, mi-a spus el înnemţeşte.M-amdistratgrozav,găsindu-lpeHerrPollackmultmaiamuzantdecâtSudermann,căruiaisejucaDieEhre,opiesăgenAlexandreDumasfiul.CândamieşitdelaTeatrulTrianon,casăpunemcapac serii tipic germane, nemţălăulmeu a vrut cu tot dinadinsul sămergem sămâncăm cârnaţi pevarză!“AmrâscuStéphagândindu-neladoamnaMabille,carepreferases-otrimităpeZazaînexildecâts-o

lase să joace tenis mixt; iar ea ieşea singură, seara, cu un bărbat: cu un necunoscut, un străin, unnemţălău!Binemăcarcăseinformaseînlegăturăcumoralitateapiesei.ScrisorileurmătoaredovedeaucăZazadeveniserepedefoartedezgheţată.UrmacursurileUniversităţii,mergealaconcert,lateatru,lamuzee,seîmprietenisecustudenţişicuunprietenalStéphei,HansMiller,acăruiadresăoaveadelaea.Laînceput,Zazaîipăruseatâtdepreţioasă, încât îispusese,râzând:„Dumneataabordeziviaţacumănuşideşevroglasat.“Eas-asimţitumilităşis-ahotărâtsă-şiscoatămănuşile.„Vădatâţiaoameninecunoscuţi,dinmedii,dinţărişidetipologiiatâtdediferite,încâtsimtcătoate

prejudecăţilemele se risipesc şi numai ştiu exact dacă am aparţinut vreunuimediu şi nici care esteacela. Se întâmplă să iau micul dejun la ambasadă, cu personalităţi diplomatice, alături deimpresionanteleambasadoarealeBraziliei sauArgentinei, iar searasăcinezsingură laAschinger,unrestaurantpopular,aşezatăcotlacotcuvreunfuncţionargrasoristudentgrecsauchinez.Nufacpartedinniciungrup,nuexistăniciunmotivstupidcaresămăîmpiedicesăfaccevacarem-arinteresalaunmomentdat,nuexistănimicimposibilsauinacceptabilşiprimescîncântatăşiîncrezătoaretotceeace-miaduce,neaşteptatşinou,ziuacareurmează.Laînceputmăpreocupaforma: îi întrebampeceilalţi«ceseface»şi«cenuseface».Ceilalţiauzâmbitşimi-aurăspuns:«Păi,fiecarefacecevrea»,şiamtras numai foloase de pe urma acestei lecţii.Acummă portmai liber decât o studentă poloneză, iessingurălaoriceorădinzisaudinnoapte,măduclaconcertcuHansMiller,măplimbcuelpânălaoraunudimineaţa.Lui isepareatâtdefirescacestcomportament, încâtmăsimtstânjenităcăîncămisemai întâmplă sămămir.“ I se schimbase feluldeagândi; şovinismulei se topea.„Celmaimultmăuimeşteaicipacifismul,bamaimult,francofiliatuturornemţilorîngeneral.Dăunăzi,lacinematograf,amvăzutunfilmcumesajpacifist,careînfăţişagrozăviilerăzboiului;lasfârşit,toatălumeaaaplaudat.Separecă, anul trecut, cânds-a jucataiciNapoleon, care a avutun imens succes,orchestra a cântatMarseieza.Într-oseară,laUfaPalace,lumeaaaplaudatatâtdefrenetic,încâtaucântat-odetreioriînovaţiilegenerale.Înaintedeplecare,laParis,aşfisăritînsusneîncrezătoaredacămis-arfispuscăvoiputeadiscutafărărezervecuunneamţdesprerăzboi;HansMillermi-avorbitdecurânddespreperioada

încareafostprizonier, iar lasfârşitmi-aspus:«Poateeraipreamicăcasă-ţiaminteţi,darvremurileaceleaaufostîngrozitoarepentruambelepărţi,nutrebuiesăsemaiîntâmpleaşaceva!»Altădată,pecândîipovesteamdespreSiegfried112spunându-icăi-arplăceaaceastăcarte,mi-arăspuns–cuvinteleîngermanăexprimaumultmaienergicideea:«Este‘politic’saufoarte‘umanist’?Destulnis-avorbitdespenaţiuni,desprerase,este timpulsănisevorbeascăşidespreom,îngeneral.»Credcăideiledeacestgensuntfoarterăspânditeînrândultinerilorgermani.“HansMillerapetrecutosăptămânălaParis;aieşitcuStéphaşii-aspuscăprietenaeiseschimbase

faţădemomentulsosirii;primitcurăcealădefamiliaMabille,afostfoartemiratdeabisulcareoseparapeZazaderestulfamiliei.Eaînsăşieradinceîncemaiconştientădeacestlucru.Mi-aspuscăplânseseîn hohote de bucurie când zărise, la fereastra vagonului, chipul mamei sale care venise s-o vadă laBerlin;totuşi,gândulîntoarceriiacasăosperia.Liliacceptase,însfârşit,săsemăritecuunpolitehnicianşi, după câte îi spuseseHansMiller, casa era cu susu-n jos. „Simt că acasă toată lumea e prinsă cupregătirile, cu primirea felicitărilor, cu cadourile, cu alegerea inelului, cu trusoul, cu alegerea culoriirochiilordomnişoarelordeonoare(credcănuamuitatnimic);şiaceastăagitaţieformalistămăfacesănupreaammarechefsămăîntorc,începsănumaifiuobişnuităculucrurideacestgen!Aicichiaramoviaţă frumosă, interesantă…Gândindu-mă la întoarcere, simt înprimul rândmareabucuriede a terevedea. Dar îţi mărturisesc că mi-e frică să-mi reiau viaţa de acum trei luni. Foarte respectabilulformalismîncaretrăiescceimaimulţidin«mediulnostru»adevenitinsuportabilpentrumine,cuatâtmaigreudesuportatcucâtîmiamintescperioadadelocîndepărtatăcând,fărăsă-midauseama,erampătrunsădeelşimătemca,întorcându-mă,sănufiuiarăşiprinsădespiritullui.“Nu ştiu dacă doamna Mabille îşi dădea seama că această şedere la Berlin nu avusese rezultatul

scontat;oricum,sepregăteasă-ipunădinnoufiiceisalepapuculpegrumaz.Cândaîntâlnit-opemamalaoseratăundeo însoţeapePăpuşica, i-avorbitcureceasprime.MamaapronunţatnumeleStépha:„NucunoscnicioStépha.OcunoscpedomnişoaraAdvicovitch,careafostguvernantălacopiiimei.“Aadăugat:„Educaţi-opeSimonecumdoriţi.Euamalteprincipii.“S-aplânsdeinfluenţameaasuprafiiceisaleşiaîncheiat:„Dinfericire,Zazamăiubeştefoartemult.“

În iarna aceea, tot Parisul s-a îmbolnăvit de gripă şi eram în pat când s-a întors Zaza; aşezată lacăpătâiulmeu,mi-a descrisBerlinul,Opera, concertele,muzeele. Se îngrăşase şi prinsese culoare înobraji: Stépha şi Pradelle au fost izbiţi, ca şi mine, de transformarea ei. I-am spus că în octombrierezerva ei mă îngrijorase: m-a asigurat pe un ton vesel că era complet alta. Nu numai că i seschimbaseră multe dintre idei, dar, în loc să se gândească la moarte şi să dorească să ajungă lamânăstire,debordadevitalitate.Speracaexistenţasă-ifieuşuratădeplecareasuroriieidincasă.Îieratotuşi milă de soarta lui Lili: „E ultima ta şansă“, îi spusese cu fermitate doamnaMabille. Lili s-aconsultat cuprietenele ei. „Acceptă“, i-au spus tinerele căsătorite resemnate şi celibatarele carenu-şigăseauunsoţ.Zazeiisestrângeainimacândauzeadiscuţiiledintreceidoilogodnici.Dar,fărăsăştieexact de ce, acum era sigură că pe ea nu o ameninţă un asemenea viitor.Deocamdată, intenţiona săstudiezeseriosvioara,săciteascămult,să-şicultivespiritul;aveadegândsă traducăunromanal luiStefanZweig.Mamaeinuîndrăzneas-oprivezebruscdelibertate;i-apermisdedouăsaudetreiorisăiasăsearaîmpreunăcumine.AmfostlaPrinţulIgorinterpretatdeOperaRusă.AmvăzutprimulfilmalluiAlJolson,Cântăreţuldejazz113,şiamasistatlaoşedinţăorganizatădegrupul„L’Effort“,undes-auproiectatfilmedeGermaineDulac114:apoiaavutlocodezbatereaprinsăasuprafilmuluipurşia

celuicusonor.Deseori,după-amiaza, în timpcestudiamlaBibliotecaNaţională,simţeampeumăromânăînmănuşată;Zazaîmisurâdeadesubpălărioaraeidefetrurozşimergeamsăbemocafeasausăneplimbăm.Dinpăcate,atrebuitsăpleceolunălaBayonne,pentrua-iţinecompanieuneiverişoarebolnave.Mi-alipsitmult.ZiarelescriaucălaParisnumaiexistaseunfrigatâtdecumplitde15ani;peSena

curgeausloiuridegheaţă;numămaiplimbamşistudiampreamult.Erampepunctuldea-miterminadiploma; redactam, pentru un profesor numit Laporte, o disertaţie despreHume şiKant; de la nouădimineaţapânălaşaseseara,stăteamţintuităînfotoliulmeudelaBibliotecaNaţională;făceamdoaropauzădejumătatedeorăcasămănâncunsendviş;după-amiazamiseîntâmplasămoţăisauchiarsăadorm.Seara, acasă, încercam să citesc:Goethe,Cervantes,Cehov, Strindberg.Darmădurea capul.Din cauza oboselii, îmi venea uneori să plâng. Fără doar şi poate, filozofia, aşa cum se studia laSorbona,nuaveanimicatrăgător.Bréhieraveauncursexcepţionaldesprestoici;darBrunschvicgserepeta frecvent în idei;Laporte făceapraf toatesistemele,cuexcepţiaceluial luiHume.Eracelmaitânăr dintre profesorii noştri; aveamustăcioară, ghetre albe, se lua după femei pe stradă; o dată, dingreşeală, încercase să agaţe o studentă de-a lui.Mi-a înapoiat disertaţia cu o notă acceptabilă şi cucomentariiironice:îlpreferasempeKantluiHume.Apoim-aconvocatlael,într-unapartamentluxosdinAvenueBosquet,casă-mivorbeascădesprelucrareamea:„Maricalităţi;darfoarteneatractivă.Stilobscur, falsă profunzime: pentru ce e de spus în filozofie!“ Şi-a criticat toţi colegii, mai ales peBrunschvicg;apoi i-a trecut rapid în revistăpebătrâniimaeştri.FilozofiiAntichităţii?nişteneghiobi.Spinoza? unmonstru. Kant? un impostor. Rămânea doarHume.Am obiectat, spunând căHume nurezolvaniciunadintreproblemelepractice;aridicatdinumeri:„Practicanuridicăprobleme.“Filozofiatrebuieconsideratădoarundivertismentşioricineestelibersăpreferealtul.„Înconcluzie,evorbadoarde o convenţie?“ am sugerat. „A! nicidecum, domnişoară, de data asta exagerezi, mi-a spus brusc,indignat. Ştiu, a adăugat, că scepticismul nu e la modă. Bineînţeles: du-te şi caută o doctrină maioptimistădecâtamea.“M-aînsoţitpânălauşă:„Eibine,suntîncântat.Sigurveireuşilaexamenuldeagregare“,aspuscuunaerscârbit.Era,desigur,oatitudinemaisănătoasă,darmaipuţinreconfortantădecâtprofeţiileluiJeanBaruzi.Amîncercatsăreacţionezcumva.DarStéphaîşipregăteatrusoul,îşiorganizaviitorulmenajşiabia

reuşeamsămăvădcuea.Sorameaeramorocănoasă,Lisaeradisperată,Clairauteradistant,Pradelle,mereuegalcuelînsuşi;Mallettrudealadiplomă.AmîncercatsădaudedomnişoaraRoulinşidealţicolegi:nuamreuşit.Odupă-amiazăîntreagă,pringaleriileLuvrului,amcălătoritdinAsiriaînEgipt,dinEgiptînGrecia;apoim-amtrezitînumedasearăpariziană.Mătâramfărăgânduri,fărăvreoiubire.Mădispreţuiam.MăgândeamlaJacquescalaotrecutămândrie,simţindu-mădepartedeel.SuzanneBoigue,carese întorsesedinMaroc,m-aprimit într-unapartament luminos,uşorexotic;era iubităşifericită,oinvidiam.Celmaimultmăapăsasenzaţiadeîmpuţinare.„Amimpresiacăampierdutcevafoarte important şi cel mai grav este că nu pot suferi din acest motiv… Sunt inertă, dusă de valulpreocupărilor,alvisărilordemoment.Nimicdinminenueimplicatînceva;nusuntlegatănicidevreoidee,nicidevreun sentiment în acelmod intim,neînduplecat şi înflăcărat în carem-amataşatmultăvremedeatâtealucruri;măinteresezdeoricecumăsură;ah!suntatâtderaţională,încâtnumaiamnicimăcarneliniştiexistenţiale.“Măagăţamdesperanţacăeraostaredemoment;pestepatruluni,scăpatădeexamene,aveamsăfiudinnouinteresatădeviaţă;voiîncepesă-miscriucartea.Daraşfidoritsăamunajutordinafară:„Nevoiedeoafecţiunenouă,deoaventură,deorice,doarsăfiealtceva.“Poezia barurilor se evaporase.Dar după ce petreceam o zi întreagă laBibliotecaNaţională sau la

Sorbona, îmieragreusămăînchid încasă.Undesămăduc?AmrătăcitdinnouprinMontparnasse,într-osearăcuLisa,apoicuFernandoşicuStépha.Sorameaseîmprietenisecuocolegădeşcoală,ofatădrăguţăde17ani,suplăşiîndrăzneaţă,acăreimamăaveaocofetărie;isespuneaGégé;aveamultălibertate demişcare.Mă întâlneamdeseori cu ele laDôme. Într-o seară ne-amhotărât sămergem laJungle,un localcaresedeschisesedecurândpestedrumdeJockey,darnuaveambanidestui.„Nu-inimic,aspusGégé,aşteaptă-neacolo:nevomdescurca.“Amintratsingurăîncârciumăşim-amaşezatlabar.Pebulevard,stândpeobancă,PăpuşicaşiGégéseplângeaucuvocetare:„Şicândtegândeşticănemaitrebuiedoar20defranci!“Untrecătors-aînduioşatdesoartalor.Numaiştiucei-auspus,darfoarte curând s-au cocoţat lângămine, cu câte ungin-fizz în faţă.Gégé se pricepea să ademeneascăbărbaţii.Nis-adatdebăut,amfostinvitateladans.OpiticăsupranumităChiffon,pecareoauzisemşilaJockey,cântaşidebitaobscenităţi,ridicându-şifusta;îşiarătacoapseleplinedevânătăişipovesteacumomuşcăamantulei. Într-un fel,eradeconectant.Amrecidivat. Într-oseară, labarulJockey,amîntâlnitniştevechicunoscuţicucarene-amamintitdemomenteleveseledinvaratrecută;unstudenţaşelveţian, care venea des laBibliotecaNaţională,mi-a făcut o curte asiduă; am băut şim-am distrat.Noapteatârziu,unmedictânărcareneobservapetoatetreicuunochicriticm-aîntrebatdacăveneamacolopentruastudiamoravurile;lamiezulnopţii,cândsorameaaplecat,m-afelicitatpentrucâteradecuminte, dar mi-a spus destul de mustrător că Gégé era prea tânără pentru a frecventa localuriledansante.Înjuruloreiunu,ne-apropussăneducăacasăcutaxiul;amcondus-oîntâipeGégéşiafostvizibil amuzat de stânjeneala care m-a cuprins când am rămas singură cu el în taxi. M-a măgulitinteresul pe caremi-l arăta.Pentru a-mi recăpătabunadispoziţie aveamnevoiede foartepuţin, deoîntâmplareneprevăzută,deoîntâlnire.Totuşiplăcereapecaremi-ofăceauasemeneaaventuriminorenu explică recădereamea înmrejele localurilor rău-famate.Eram sincer uimită: „Jazz, femei uşoare,dansuri, cuvintemurdare, alcool, atingeri: cum se face că nu sunt şocată şi, în plus, accept în acestelocuriceeacen-aşacceptanicăierialtundeva,şicumdeglumesccuasemeneabărbaţi?Cumdepotiubiacestelucruricuopasiunecarenuştiudeundevineşicaremăînlănţuiecuatâtaputere?Cecaut,defapt,înacestelocuricufarmecdubios?“PestecâtevazileamluatceaiulladomnişoaraRoulin,carem-aplictisitdemoarte.Dupăceamplecat

delaea,m-amduslaEuropéen;amluatunbiletdepatrufrancilabalconşim-amaşezatprintrefemeifărăpălărieşibăieţicuţinutăneglijentă;perechilesestrângeauînbraţe,sesărutau;feteparfumatedinbelşug numai puteau de admiraţie ascultându-l pe cântăreţul pomădat, iar glumele fără perdea erauîntâmpinatecuhohoteaprobatoarederâs.Participamafectivşieulatoateastea,râdeam,măsimţeambine.Dece?DădeamtârcoalepeBulevardulBarbèsşinumaipriveamcurveleşiderbedeiicugroază,cicu un fel de invidie. Mă minunam din nou: „Există în mine dintotdeauna cine ştie ce dorinţămonstruoasădezgomot,deluptă,desălbăticieşi,maiales,detăvălireînnoroi…Cemailipseşteacumca eu însămi să devinmorfinomană, alcoolică sau cinemai ştie cum?Probabil nimicdecât o simplăocazie, o dorinţă puţin mai puternică de a avea ceea ce nu voi cunoaşte niciodată…“ Uneori măindignamdincauzaacestor„perversiuni“şi„instinctejoase“pecareledescopereamînmine.Ce-arfiavutdespusPradellecare,altădată,măacuzacăatribuivieţiipreamultănobleţe?Îmireproşamcăsuntduplicitară,ipocrită.Darnicinumăgândeamsămăreneg:„Vreauviaţă,viaţatoată.Măsimtcurioasă,dornică,dornicăsăardmaiputernicdecâtoricealtăfiinţă,oricarearfimistuitoareaflacără.“Eramladoipaşidea-mimărturisiadevărul:măsăturasemsăfiuunspiritpur.Nueravorbadespre

chinuriledorinţei,caînpragulpubertăţii.Darintuiamcăviolenţacărnii, impudoareaeim-arfisalvatdinaceafadoareeteratăîncaremăofileam.Nusepuneaproblemasătrăiescaşaceva;măopreauatât

sentimentele mele pentru Jacques, cât şi prejudecăţile. Uram catolicismul din ce în ce mai sincer:văzându-le pe Lisa şi Zaza cum se zbăteau să scape de preceptele acestei „religiimartirizante“,măbucuramcăeureuşisem;defapt,încăerammânjită;tabuurilesexualedăinuiauîntr-unasemeneagrad,încâtîmispuneamcăaşputeadevenimorfinomanăsaualcoolică,darnicinumăgândeamlalibertinaj.CitindGoetheşicarteascrisădeLudwigdespreel,m-amrevoltat împotrivamoralei lui.„Mărevoltăacceptareapasivăavieţiisimţurilor,fărăsfâşieri,fărăzbucium.Celmaiteribildesfrâu,dacăesteacelaalunuiGidecarecautăhranăspirituală,oapăraresauchiaroprovocare,măemoţionează;iubirileluiGoethemăofensează.“Fieiubireafizicăseintegrapurşisimpluînsentimentuldeiubire,şiatuncitotulveneadelasine,fieînsemnaotragicădecădereşinuaveamcurajulsămălasînvoiaei.Înmodclar,eraminfluenţatădeanotimpuri.Şiînacelan,încădelaprimaadiereaprimăverii,m-am

deschisşiamrespirat,cuvoiebună,mirosuldeasfaltîncălzit.Numădestinsesem,concursulseapropia,iareumaiaveamomulţimedegolurideacoperit;însăobosealaîmiimpuneamomentederăgaz,decareamprofitat.MăplimbamcusorameapemalurileMarnei,regăseamplăcereadiscuţiilorcuPradellesubcastanii dinLuxembourg;mi-amcumpărat opălărioară roşie care i-a făcut peStépha şiFernando săzâmbească.Mi-amduspărinţiilaEuropéen,iartatane-aoferitcâteoîngheţatăpeterasaWepler.Mamaveneadeseoricuminelacinematograf;laMoulinRougeamvăzut,împreunăcuea,Barbette,nuatâtdeextraordinarpecâtpretindeaJeanCocteau.Zazas-aîntorsdelaBayonne.Amvizitat,laLuvru,noilesălicupicturăfranceză;nu-miplăceaMonet,îlapreciampeRenoircuanumiterezerve,îladmirammultpeManet şi fără limite pe Cézanne, căci în tablourile sale vedeam „descinderea spiritului în inimasensibilului“.Zazaîmiîmpărtăşeaaproapetoategusturile.Amasistatfărăsămăplictisescpreatarelacăsătoriasuroriiei.Învacanţapascalămi-ampetrecuttottimpullaBibliotecaNaţională;acolol-amîntâlnitpeClairaut,

careîmipăreacampedant,darcontinuasămăintrige;bărbatulacestamicuţşinegriciossuferiseîntr-adevărde„tragicasuzeranitate“acărnii?Înoricecaz,aceastăproblemăîlfrământa,astaerasigur.AadusvorbademaimulteoridesprearticolulluiMauriac.Lacegraddesenzualitateauvoiesăajungăsoţiicreştini?darlogodnicii?I-apusîntr-oziîntrebareaZazei,cares-aînfuriat:„Asteasuntproblemedefetebătrâneşidepopi!“i-arăspunsea.Pestecâtevazilemi-apovestitcătrecuseel însuşiprintr-oexperienţă dureroasă. La începutul anului şcolar se logodise cu sora unui coleg; ea avea o puternicăadmiraţiepentruelşi,înplus,eraofirepasională:dacănuarfipuselpiciorulînprag,Dumnezeuştieunde i-ar fi dus patima! Îi explicase că trebuie să se păstreze curaţi pentru noaptea nunţii şi că, înaşteptareaaceluimoment,aveauvoiedoarsăsesărutecast.Eainsistasăfiesărutatăpegură,iarelorefuza,ceeaceafăcut-osăsesuperepeelşisărupărelaţia.Evident,acesteşecîlobseda.Întorceapefaţăşipedoscăsătoria,dragostea,femeilecuoînverşunaredemaniac.Mis-apărutcamridicolăaceastăpovestecaremi-oaminteapeceaa luiSuzanneBoigue;m-amăgulit însăcăClairautmă luasedreptconfidentă.Vacanţa pascală a luat sfârşit; îmi făcea plăcere să stau în grădina ŞcoliiNormale, plină de liliac

înflorit,salcâmgalbenşipăducelcufloriroşii,înmijloculcolegilormei.Îicunoşteamaproapepetoţi.DoarîngrupulformatdeSartre,NizanşiHerbaudnupătrunsesem;nuseamestecaucunimeni;asistaudoarlaanumitecursuripecarelealeseserăşiseaşezaudepartedeceilalţi.Aveauoreputaţieproastă.Sespunea că „n-au simpatie pentru lucruri“. Erau liber-cugetători radicali, făceau parte dintr-un grupcompus în cea mai mare parte din elevi ai lui Alain şi renumit pentru brutalitatea lui: membrii luiaruncaubombecuapă îndistinşiinormalişti îmbrăcaţi însmockingcândaceştiase întorceaunoapteaacasă.Nizaneracăsătorit,călătorisemultşipurtacudezinvolturăpantalonidegolf,iardinspateleunor

ochelarimari,curamedebaga,priveaunişteochicaremăintimidau.Sartren-aveaofigurăneplăcută,dardespreelsespuneacăecelmaidetemutdintretoţitrei,bachiareraacuzatcăarbea.Dintreeiunulsingurîmipăreaaccesibil:Herbaud.Eracăsătorit,larândullui.CândseaflaîncompanialuiSartreşialuiNizan,măignora.Cânderasingur,dacăneîntâlneamschimbamcâtevacuvinte.Făcuse o expunere în ianuarie la cursul lui Brunschvicg şi, în timpul discuţiilor care au urmat, îi

distrasepetoţi.Nurămăseseminsensibilălafarmeculvociiluizeflemitoare,laexpresiaironicăagurii.Descurajatădeimagineanormaliştilorcenuşii,îmiopreamcuplăcereprivireapechipulluitrandafiriu,luminatdeochiideunalbastrupur;părulsăublonderadesşiviucaiarba.Veniseîntr-odimineaţăsăstudiezelaBibliotecaNaţionalăşi,înpofidaeleganţeipardesiuluialbastru,fularuluideschislaculoareşicostumuluibinecroit,descoperisemlaelcevadeomdelaţară.Contrarobiceiurilormele,avuseseminspiraţia să urc să mănânc în restaurantul din incinta Bibliotecii; îmi făcuse loc la masa lui cunaturaleţe,caşicumamfiavutîntâlnire.AmvorbitdespreHumeşidespreKant.MăîncrucişasemcuelînanticameraluiLaporte,caretocmaiîispuneapeuntonceremonios:„Eibine,larevedere,domnuleHerbaud“;măgândisemcu regret căesteundomncăsătorit, foartedistant,pentrucarenuvoi existaniciodată. Într-o după-amiază îl zărisem pe strada Soufflot, însoţit de Sartre şi de Nizan, oferindu-ibraţuluneifemeiîmbrăcateîngri;măsimţisemexclusă.ErasinguruldingrupulcelortreicarevenealacursurileluiBrunschvicg;cupuţinînaintedevacanţapascală,seaşezaselângămine.DesenaseEugeniinspiraţi din cei creaţi de Cocteau înPotomak şi compusese scurte poeme ironice. Îl găseam foartenostimşieramimpresionatăcăîntâlneamlaSorbonapecinevacare-lapreciapeCocteau.Într-unfel,HerbaudîmiaminteadeJacques;şielînlocuiadeseoriofrazăprintr-unzâmbetşipăreasătrăiascăînaltă parte decât în cărţi. De fiecare dată când apărea la BibliotecaNaţionalămă saluta amabil şi eumureamsă-ispuncevainteligent;dinpăcate,n-amfostcapabilă.Dupăvacanţă,cândBrunschvicgşi-areluatcursurile,s-aaşezatdinnoulângămine.Mi-adedicatun

„portretalcandidatuluilaagregare“,altedeseneşicâtevapoezii.M-aanunţatfărăînconjurcăesteunindividualist.„Şieu“,i-amspus.„Dumneata?“M-amăsuratcuoexpresiedeneîncredere.„Deceoarete credeam catolică, tomistă şi socială?“Amprotestat şi s-a bucurat că suntemde acord.A adus unelogiudezinvoltpredecesorilornoştri:Sylla,Barrès,Stendhal,Alcibiade,pentrucareaveaoslăbiciune;nu-mimaiamintesctotcemi-aspus,darîmiplăceadinceîncemaimult;păreafoartesigurpesineşi,pe de altă parte, nu se lua deloc în serios: tocmai acest amestec de trufie şi ironiem-a fermecat.Ladespărţire,cândmi-a spuscă trebuie sădiscutăm îndelung,amfost înalnouăleacer:„Areun tipdeinteligenţă care îmi merge la inimă“, am scris seara. Eram deja dispusă ca, pentru el, să renunţ laClairaut, Pradelle, Mallet şi toţi ceilalţi. Evident, funcţiona şi atracţia noutăţii şi ştiam că măentuziasmezrepede,deşi,demulteori, îmitrecelafeldeurgent.Cutoateastea,amfostsurprinsădeintensitatea participării mele afective: „Întâlnire cu André Herbaud sau cu mine însămi? Cine m-aemoţionat atât de puternic? De ce sunt răscolită de parcă mi s-ar fi întâmplat cu adevărat cevadeosebit?“Seîntâmplasecevadeosebitcare,înmodindirect,urmasă-mihotărascăîntreagaviaţă:daraveamsă

afluastapuţinmaitârziu.Deatunci,HerbaudafostnelipsitdelaBibliotecaNaţională;îiţineam,totdeauna,unloclângămine.

Prânzeamîmpreunăîntr-unmicrestaurantdelaprimuletajaluneibrutării;mijloacelemelefinanciareîmipermiteausăiaudoarunmeniufix,darelmăîndopafărădreptdeapelcucorăbioarecucăpşuni.Odatămi-aoferitlarestaurantulFleurdeLysdinscuarulLouvoisunprânzcaremis-apărutsomptuos.NeplimbampringrădiniledelaPalais-Royal,neaşezampemargineabazinului;vântulbăteaînjetulde

apăşinesăreaupicăturipeobraji.Îispuneamcăartrebuisănereîntoarcemlastudiu.„Haisăbemocafeamaiîntâi,spuneaHerbaud,dacănufacemaşa,nu-ţiprieştestudiul,eştiagitatăşimătulburidinlectură.“Mă ducea la Poccardi şi cândmă ridicam, după ultima ceaşcă băută, spunea afectuos: „Cepăcat!“ErafiulunuiînvăţătordepelângăToulouseşiveniselaPariscasăurmezeŞcoalaNormală.Îicunoscuse în cursul superior peSartre şi peNizan şimi-a vorbitmult despre ei; îl admira peNizanpentrudistincţialuifirească,dareralegatînmodspecialdeSartre,desprecarespuneacăeminunatdeinteresant.Peceilalţicolegiainoştriîidispreţuiaatâtlagrămadă,câtşiseparat.ÎlconsiderapeClairautunpedantridicolşinu-lsalutaniciodată.Într-odupă-amiază,Clairauts-aapropiatdeminecuocarteînmânăşim-aîntrebatpeuntoninchizitorial:„DomnişoarăSimonedeBeauvoir,cecrezidespreopinialuiBrochardconformcăreiaDumnezeul luiAristotelarsimţiplăceri trupeşti?“Herbaudl-a ţintuitcuprivirea: „Sperpentru el că e aşa!“, a răspuns, de sus.La început, discutam în special despre lucruridestul de lipsite de importanţă din lumea noastră comună: colegi, profesori, examen. Îmi aminteasubiectul de disertaţie care îi distra înmod tradiţional pe normalişti: „Deosebirea dintre noţiunea deconceptşiconceptuldenoţiune“.Inventaseşialtele:„Ceautorpreferaţidintreceiexistenţiînprogramaanalitică şi de ce?“ sau „Sufletul şi trupul: asemănări şi deosebiri, avantaje şi dezavantaje“.De fapt,relaţiileluicuSorbonaşicuŞcoalaNormalăeraudestuldeprecare;viaţaluieraînaltăparte.Mi-aspuscâtecevadespreea.Mi-avorbitdespresoţialuicare,pentruel,eraîntruchipareatuturorparadoxurilorfeminităţii,despreRoma,undefusese încălătoriadenuntă,despreForum,care îlemoţionasepânălalacrimi, despre sistemul său moral, despre cartea pe care voia s-o scrie. Îmi aducea Détective şiL’Auto115; îl înflăcăra o cursă de ciclism sau o enigmă poliţistă; mă zăpăcea cu anecdotele lui, cuasocierile neaşteptate.Mânuia atât de iscusit stilul emfatic şi stilul sec, lirismul, cinismul, naivitatea,insolenţa,încâtnimicdincespuneanuerabanal.Darceeaceîlfăceacuadevăratirezistibilerarâsul:s-ar fi zis că tocmai ajunsese, pe neaşteptate, pe o planetă care nu era a sa şi căreia îi descoperea cuîncântareprodigiosul caraghioslâc; când izbucnea înhohotede râs, totul îmipăreanou, surprinzător,încântător.Herbaudnusemănacuceilalţiprieteniaimei;aceştiaaveauchipuriatâtderezonabile,încâtpăreau

imateriale.Ladreptvorbind,capulluiJacquesnuaveanimicserafic,darsenzualitateasadebordantăeramascată de o pojghiţă de gheaţă burgheză.Era imposibil să reduci chipul luiHerbaud la un simbol;mandibula proeminentă, zâmbetul larg şi umed, irisul albastru încercuit de o cornee strălucitoare,carnea,oasele,pieleaerau,fiecareînparte,entităţicareseimpuneauşiîşierausuficiente.Întrealtele,Herbaudaveauntrup.Printrearboriiînverziţiîmispuneacâtdemulturăştemoarteaşicăniciodatănuvaacceptaniciboala,nicibătrâneţea.Cucâtămândrieîşisimţeaînveneforţasângelui!Îlpriveamcummergepringrădinăcumişcăriuşordeşelate,măuitamlaurechileluicare,însoare,păreautransparente,făcute din zahăr roz, şi ştiam că am alături nu un înger, ci un fiu al oamenilor. Îmi era lehamite deangelism şi erambucuroasă cămă trata– cumdoarStéphaomai făcuse– capeo creatură terestră.Simpatia lui nu se adresa sufletuluimeu; nu se reducea la evaluareameritelor: spontană, fărămotivexact,măînconjuraîntreagă.Herbaudîmirâdeaînfaţă,îşipuneamânapebraţulmeu,măameninţacudegetul, numindu-mă: „Biatameaprietenă!“; făceaomulţimedemici observaţii amabile sau ironicedesprepersoanamea,totdeaunasurprinzătoare.Filozofic,număuimea.Amnotat,oarecumincoerent:„Îiadmircapacitateadeaaveapropriileteorii

despreorice.Poatepentrucănuştiefoartemultăfilozofie.Îmiplaceenorm.“Aşaera,îilipsearigoareafilozofică,darceeacecontacuadevăratpentrumineeracă-mideschideadrumuripecareardeamdenerăbdaresămăavânt,fărăsăamîncăîndrăznealade-aoface.Ceimaimulţidintreprieteniimeierau

credincioşişimăstrăduiamsăcautcompromisuriîntrepunctelelordevedereşialmeu;nuîndrăzneamsămădepărtezpreamultdeopinialor.Herbaudîmideşteptadorinţasărenunţlaacesttrecut,caremădespărţeadeel;respingealegăturilemelecucatoliciipracticanţi.Ascetismulcreştinîirepugna.Ignoraîn mod deliberat neliniştea metafizică. Antireligios, anticlerical şi în egală măsură antinaţionalist,antimilitarist; avea oroare de tot ceea ce însemnamistică. I-am dat să citească disertaţiamea asupra„personalităţii“, de care eram peste măsură de mândră; a făcut mutre; vedea acolo ecourile unuicatolicismşialeunuiromantismdecarem-asfătuitsămălepădcâtmairepede.Amfostdeacordcugraba lui.Mă săturasemde„complicaţii catolice“,de impasuri spirituale,deminciunamiraculosului;acumvoiamsăsimtpământulsubpicioare.Iatădece,întâlnindu-lpeHerbaud,amavutimpresiacămăregăsesc pe mine însămi: mi-a arătat propriul viitor. Nu era nici un conformist, nici un şoarece debibliotecăşiniciunstâlpdecafenea;prinexemplulsău,demonstracă îţipoţiclădi, înafaravechilormatrici,oviaţămândră,fericităşiraţională:exactceapecaremi-odoream.

Aceastăprietenieproaspătăexacerbabucuriileprimăverii.Esteosingurădatăpeanprimăvară, îmispuneam,şiosingurătinereţeînviaţă:nutrebuiesălassăseiroseascănimicdinprimăveriletinereţiimele. Terminam de redactat lucrarea de diplomă, citeam cărţi despre Kant, dar partea cea maiimportantădinceaveamdefăcuteragataşimăsimţeamsigurădereuşită:succesulpecare-lanticipammă ameţea. Petreceam împreună cu soramea seri vesele laBobino, laLapinAgile, laCaveau de laBolée,undeeadesena.ÎmpreunăcuZazaamascultatînsalaPleyelfestivalulLaytonşiJohnstone;amvizitatcuRiesmannoexpoziţieUtrillo;amaplaudat-opeValentineTessierînJeandelaLune.AmcititcuadmiraţieLucienLeuwenşi,cumarecuriozitate,ManhattanTransfer,care,înopiniamea,respectaînmodpreavizibiloanumităschemă.MăaşezamînGrădinaLuxembourglasoare,iarsearaurmăreamcuprivirea apele neguroase aleSenei, atentă la lumini, lamirosuri, la inimamea, şimă sufocamdefericire.Într-osearădesfârşitdeaprilie,m-amîntâlnitcusorameaşicuGégéînpiaţaSaint-Michel;dupăce

ambăutniştecocktailurişiamascultatdiscuricujazzîntr-unbarnoudeschisîncartier,LeBateauivre,ne-amdusînMontparnasse.Albastrulfluorescentalfirmelordeneonîmievocazorelelecopilăriei.LaJockeymi-au zâmbit figuri familiare şi, din nou, saxofonulmi-a sfâşiat blând inima. L-am zărit peRiquet. Am discutat: despre Jean de la Lune şi, ca totdeauna, despre prietenie, despre iubire; m-aplictisit; ce diferenţă era între el şi Herbaud! A scos o scrisoare din buzunar şi am zărit scrisul luiJacques.„Jacquesnumaieacelaşi,mi-aspusel,îmbătrâneşte.NuseîntoarcelaParisdecâtlamijlocullui august.“Aadăugat cu însufleţire: „Pestezeceaniva realiza lucrurinemaipomenite.“N-amsimţitniciurmădeemoţie.Parcăaşfisuferitdeoparalizieasufletului.Totuşi,adouazicândm-amtrezit,erampepunctulsăplâng.„DecelescrieJacquescelorlalţi, iar

mieniciodată?“M-amduslaSainte-Genevièvecasăstudiez,darm-amrăzgândit.AmcititOdiseea„casă interpun întreaga omenire întremine şi propria-mi durere“. Remediul n-a fost prea eficient. CumstăteamînprivinţaluiJacques?Cudoianiînurmă,decepţionatăderăcealacucarem-aîntâmpinatîntr-ozi,m-amplimbatpebulevardecerând,ca leac împotriva lui, „oviaţăamea“; îmi fusesedatăaceaviaţă.Daraveamoare să-luitpecel care fuseseeroul tinereţiimele, fabulosul frateal luiMeaulnes,sortit unor „lucruri nemaipomenite“ şi care poartă, poate, amprenta geniului? Nu. Trecutul era viu:dorisematâtdemult,şideatâtavreme,să-lduccumine,neştirbit,înviitor!Am reînceput să orbecăi printre regrete şi aşteptări şi, într-o seară, am intrat la Stryx.Riquetm-a

invitat la masa lui. Olga, prietena lui Riaucourt, vorbea la bar cu o brunetă înfofolită într-o blană

argintie,caremis-apărutfoartefrumoasă;aveapărulnegrucucărarelamijloc,unobrazîngust,buzesângeriişipicioarelungiînciorapidemătase.AmştiutimediatcăeMagda.„AiveştidelaJacques?aspusea.N-aîntrebatnimicdemine?Tipulăstaaîntins-odeunanşinicimăcarnuîntreabăcemaifacdupăceamfostaproapedoianiîmpreună.Ah!n-amnoroc!cemăgar!“Amauzittotce-aspus,dar,pemoment,nuamavutnicioreacţie.AmdiscutatliniştităcuRiquetşicugrupulluideprietenipânălaununoaptea.Deîndatăcem-ambăgatînpat,m-amprăbuşit.Noapteaaceeaafostcumplită.Adouazinum-am

mişcatdepeterasadinLuxembourg,încercândsă-mipungândurileînordine.Nusimţeamniciurmădegelozie. Relaţia aceea se sfârşise; nu durasemult; fusese apăsătoare pentru Jacques, care plecase laarmatămai repede pentru a-i pune capăt. Iubirea visurilormele nu avea nimic în comun cu aceastăaventură.Mi-am amintit unmic amănunt: într-un volum de Pierre Jean Jouve, Jacques subliniase ofrază:„Înfaţaacestuiprietenîmideschidsufletul,darpecelălaltîlsărut.“Îmispusesemîngând:„Fie,Jacques!Pecelălaltîlplâng.“Îmiîncurajaacestorgoliuspunându-micănustimeazăfemeile,darcăeusunt pentru el altceva decât o femeie. Atunci de ce atâta deznădejde în inima mea? De ce îmi totspuneam, cu lacrimi în ochi, cuvintele lui Othello : „Ce păcat, Iago! Ah! Iago, ce păcat!“ Tocmaifăcusemodureroasădescoperire:aceafrumoasăpovestecareeraviaţameadeveneafalsăpemăsurăceodepănam.Cummăorbisem singură şi câtmădurea acest lucru!Atribuisemgândurile negre ale lui Jacques,

stările sale de dezgust unei nedefinite nevoi de absolut. Cât de stupide trebuie să i se fi părutinterpretărilemele abstracte! Cât de departe eram de el crezând că suntem foarte aproape! Cu toateacestea,existaserăindiciiclare:referirivagi,îndiscuţiilecuprietenii,lanecazuriobscure,însăconcrete.Mi-ammaiadusamintedealtceva:zărisemînmaşinaluiJacques,aşezatăalăturideel,ofemeiebrunetădeosebitdefrumoasăşideelegantă.Daravusesemdinceîncemaimultăîncredere.Cucâtăingenioasăîncăpăţânaremăpăcălisem singură!Aceastăprietenie caredurase trei ani fusesedoar unvis almeu;acum îmi era dragă din cauza trecutului, iar trecutul era doarminciună. Totul se năruise.Am simţitbruscimbolduldeaaruncatotulînaer:săiubescpealtcinevaorisăpleclacapătullumii.Apoim-am luat singură la rost. Visul meu era fals, nicidecum Jacques. Ce aveam să-i reproşez?

Niciodatănupozase înerousau în sfânt şi chiar îmi spusesemulte lucruri reledespreel.CitatuldinJouve fusese un avertisment; încercase să-mi vorbească de Magda: nu am venit în întâmpinareasincerităţiilui.Dealtfel,presimţisemdemultadevărul,bachiarîlcunoşteam.Cetulburaacestadevărînmine în afara unor vechi prejudecăţi catolice?M-am simţit înseninată. Greşeam cerând vieţii să seconformezeunuiidealprestabilit;eradedatoriameasămădovedesclaînălţimeaexigenţelorei.Întremirajşirealitate,preferasemtotdeaunarealitatea;mi-amîncheiatgândurilemândrădefaptulcă,dândpieptcuoastfeldeîntâmplaresordidă,reuşisemsăiesînvingătoare.Adouazidimineaţa,oscrisoaredelaMeyrignacmăînştiinţacăbuniculeragravbolnavşicănumai

aveamultde trăit; îl iubeammult,darerabătrân,moartea lui îmipăreafireascăşinum-amîntristat.Verişoara meaMagdeleine era la Paris; am dus-o să mănânce îngheţată la o terasă de pe Champs-Élysées;întimpceeaîmipovesteadiverseîntâmplăripecarenuleascultam,măgândeamlaJacques:cuscârbă.LegăturaluicuMagdacorespundeaperfectschemeiclasicecaremădezgustasedintotdeauna:băiatuldefamiliebunăseiniţiazăîntainelevieţiicuoamantădecondiţiemodestă,apoi,cândhotărăştecă a sositmomentul să devină un domn serios, o părăseşte. Era banal, era urât.M-am culcat,m-amtrezit,măînăbuşeamdedispreţ.„Fiecaredintrenoiestelaînălţimeaconcesiilorpecareşileface“:îmirepetamfrazaaceastaaluiJeanSermentîntimpceparticipamlacursuldelaŞcoalaNormalăsaucând

prânzeamcuPradelleîntr-unsoidelăptărie–Évelynes–depeBulevardulSaint-Michel.Pradellvorbeadespreelînsuşi.Afirmacăsecomportăcumaipuţinărecechibzuinţădecâtpretindprieteniilui;doarcădetestă supralicitările;nu-şi îngăduie să-şi exprime sentimentele sau ideiledincolode ceeace ştie cusiguranţă.Eramdeacordcuscrupulelelui.Chiardacăerapreaindulgentuneorifaţădealţii,peelsetratacumaximăseveritate:maibineaşadecâtinvers,măgândeamcuamărăciune.Amtrecutînrevistăindiviziipecare-istimamşi,dintr-uncondei,i-adatdeopartepe„esteţiibarurilor“.I-amdatdreptate.AmmerscuelcuautobuzulpânălaPassy,apoim-amdussămăplimbînBois.Simţeamînnărimirosulierbiiproaspătcosite,măplimbamprinparculBagatelle,uimitădemulţimea

păscuţelorşianarciselor,depomiifructiferiînfloriţi;eraustraturidelaleleroşiicucreşteteleplecate,hăţişuri de liliac şi arbori imenşi. Am citit din Homer pe malul unei ape; frunzişul foşnea submângâiereaadierilordevântşiasoareluigeneros.M-amîntrebat:cetristeţepoaterămânenerisipităînfaţa frumuseţii lumii? În definitiv, Jacques nu eramai important decât vreunul dintre copacii aceluiparc.Eramvorbăreaţă,îmiplăceasăfacpublictotcemiseîntâmpla,apoivoiamsăaudunpunctdevedere

imparţial asupraaceleipoveşti.ŞtiamcăHerbaud s-ar fi amuzat cublândeţe; îi stimampreamultpeZazaşipePradellepentrua-lsupunepeJacquesjudecăţiilor.Înschimb,Clairautnumămaiintimida,iareljudecafapteleînluminamoraleicreştine,înfaţacăreia,chiarfărăsăvreau,cotinuamsămăînclin:i-am prezentat cazulmeu.M-a ascultat cu deosebită atenţie şi a suspinat: cât de intransigente pot fifetele!Mărturisiselogodniceisaleanumitegreşeli–pecarenulerepetase,dincâtem-alăsatsăînţeleg– şi, în loc să-i preţuiască sinceritatea, ea se arătase scârbită. Bănuiam că ar fi preferat mărturisirisubstanţiale,înlipsalorfiinddepreferattăcerea,darnudespreastaeravorba.Înceeacemăprivea,mi-acriticatfelulseverdeavedealucrurileşil-ascuzatpeJacques.Amdecissă-iadoptpărerea.Uitândcălegătura lui Jacques mă jignise tocmai prin banalitatea ei burgheză, mi-am reproşat faptul că-lînvinuisem în numele unor principii abstracte. În realitate, mă băteam într-un tunel al umbrelor cufantomaluiJacques,cutrecutuldejamort,substindardulunuiidealîncarenumaicredeam.Dar,dacăaşfirenunţatlael,înnumeleacesăjudec?Pentrua-miapăradragostea,mi-amînăbuşitorgoliul:decesăampretenţiacaJacquessăfiealtfeldecâtalţii?Dar,dacăeracatoţiceilalţi,decel-aşalegepeelcând ştiam că, din anumite puncte de vedere, le este inferior multora? Indulgenţa se transforma înindiferenţă.Situaţiaadevenitşimaineclarădupăceamcinatcufamilialui.Înaceagalerieîncarepetrecusem

momenteatâtdepline, atâtdecalde,mătuşa luimi-a spusce îi scrisese: „Transmite-i celemaibunelucruri luiSimone,cândovezi.Num-ampurtatpreabinecuea,daraşamăportcu toată lumea;dealtfel, n-ovamira astadinparteamea.“Deci eramdoaropersoanăprintre altele!Celmaimultm-aîngrijoratfaptulcăorugasepemamaluisăi-ldeaîngrijăpefratelesăumaimiclaanul:intenţionasărămână încontinuareburlac?Eramcuadevărat incorigibilă.Măcăiamcă inventasemdeunasingurăaceltrecutcomun;acum,totdeunasingură,continuamsăconstruiescviitorul.Amrenunţatlaipoteze.Fiece-ofi,mi-amspus.Ammerspânăacoloîncâtm-amgânditcămi-arfimultmaibinedacăaşpunecapătacesteivechipoveştişiaşîncepealtceva.Nudoreamcuadevăratcevanou,darnoulmăatrăgea.Înoricecaz,amdeciscăpentruatrăi,ascrieşiafifericităputeamfoartebinesămălipsescdeJacques.

Otelegramăsosităduminicădimineaţămi-avestitmoarteabunicului;hotărâtlucru,trecutulmeusedestrăma. LaBois, cu Zaza sau singură prin Paris, purtam cumine o inimă disponibilă. Luni după-amiază,pe terasa însoritădinLuxembourg, amcititViaţamea de IsadoraDuncan şim-amgândit la

propria-miexistenţă.Nuvafiderăsunet,nuvaaveanicimăcarstrălucire.Doreamdoariubire,săscriucărţivaloroase,săamniştecopii„şiprietenicărorasăledediccărţileşicaresă-iînveţepecopiiimeiceînseamnăgândireaşipoezia“.Soţuluiîiacordamunlocneînsemnat.Împrumutându-iîncătrăsăturileluiJacques, încercam să suplinesc, prin intermediul prieteniei, neajunsurile pe care nu mi le maiascundeam. În acest viitor căruia îi presimţeam iminenţa, esenţialul rămânea literatura. Avusesemdreptatesănuscriufoartedetânărăocartedisperată:acumvoiamsăpovestescşiparteatragicăavieţii,şi frumuseţea ei. În timp cemeditamasupra vieţiimele, l-amzărit peHerbaud, care trecea pe lângăbazinîmpreunăcuSartre;m-aobservatşis-aprefăcutcănumăvede.Misterulşimistificareajurnalelorintime: în almeu n-ammenţionat acest incident care totuşim-a rănit. Am fostmâhnită căHerbaudtăgăduiseprietenianoastrăşim-aîncercatdinnouacelsentimentalexilului,pecare-luramnespus.Toată familia s-a adunat laMeyrignac; poate din cauza harababurii, nici rămăşiţele pământeşti ale

bunicului,nicicasa,niciparculnum-auimpresionat.La13aniplânsesemlagândulcă,într-ozi,nuvoimai fi lamine acasă laMeyrignac; lucrul se împlinise; domeniul aparţinea acummătuşilor şi verilormei;desigur,anulacestaaveamsămaivin,camusafir,darcurândn-aveamsămaivindeloc:nicimăcarn-am oftat. Copilăria, adolescenţa, copitele vacilor lovind poarta staulului în noaptea înstelată, toaterămăseserăînspate,eraudejadeparte.Acumeramgatapentrualtceva;înintensitateaacesteiaşteptări,părerilederăupiereau.M-amîntorslaParisînhainededoliu,cuvoaletăneagrălapălărie.Darcastaniierauînfloriţi,asfaltul

era moale sub picioare şi simţeam prin rochie fierbinţeala binefăcătoare a soarelui. Pe esplanadaInvalizilorerabâlci;m-amplimbatacolocusorameaşiGégé,mâncândnugaşinăclăindu-nedegetele.Ne-amîntâlnitcuuncolegde-allordeşcoală,carene-ainvitatînatelierulluisăascultămdiscurişisăbemporto.Câteplăceriîntr-osingurădupă-amiază!Fiecareziîmidăruiacâteceva:mirosulpicturiidinSalonuldelaTuileries;Damia,pecareamascultat-o,cuMallet,laEuropéen;plimbăricuZaza,cuLisa;albastrulceruluiverii,soarele.Scriamîncăpaginiîntregiîncaietulmeu:toateîmipovesteaulainfinitbucuria.M-am reîntâlnit cu Clairaut la Biblioteca Naţională. Şi-a exprimat condoleanţele şi, cu ochii

strălucind,m-a întrebat înce stare sufleteascămăaflu; eravinamea,vorbisempreamult; totuşim-aenervat.Mi-adatsăcitescunscurtromanbătutlamaşină,încaredescriagâlcevelepecareleavuseseculogodnicalui:cumeraposibilcaunbăiatcultivat,desprecaresespuneacăeinteligent,să-şipiardătimpulînşirând,înfrazeinsipide,astfeldeîntâmplărijalnice?Nui-amascunscă,înopiniamea,nueraînzestratpentruliteratură.Nuapărutsămi-oiaînnumederău.FiindfoartebunprietencuPradelle,lacarepărinţiimei ţineau foartemult,avenit şiel într-oseară lanoi săcineze, iar tatălmeu l-aplăcutnespus. A părut cucerit de farmecul surorii mele şi, ca să-i demonstreze că nu era un tip pedant, aînceputsăfacăglumeacărorlipsădehazne-auimitpetoţi.L-am revăzutpeHerbaudpeunculoar alSorbonei lao săptămânădupăcem-am întors. Îmbrăcat

într-uncostumbej-deschis,stăteapepervazuluneiferestre, lângăSartre.Mi-aîntinsmânacuungestplindeafecţiuneşimi-aprivitcuriosrochianeagră.Lacursm-amaşezat lângăLisa, iarei, lacâtevabănciînapoianoastră.Adouazi,laBibliotecaNaţională,mi-aspuscăîlîngrijoraseabsenţamea:„Ampresupuscăerailaţară,iarierite-amvăzutîndoliu.“M-ambucuratcăsegândiselamine;mi-asporitlaculmebucuriafăcândaluzielaziuacândl-amvăzutînLuxembourg;arfivrutsămi-lprezintepeSartre,„dar, dacă n-am nici un respect pentru căderile pe gânduri ale lui Clairaut, pe dumneata nu mi-aşpermite să te deranjez când meditezi“.Mi-a dat un desen din partea lui Sartre, pe care acesta mi-ldedicase,reprezentându-lpeLeibnizscăldându-secuMonadele.

Întimpulcelortreisăptămânicareauprecedatagregarea,avenitzilniclabibliotecă;chiardacănustudia, venea să mă ia înainte de închidere şi mergem să bem un pahar undeva. Examenul îl camneliniştea; totuşi, îi părăseam pe Kant şi pe stoici ca să stăm de vorbă. Mă iniţia în „cosmologiaeugenică“,inventatăporninddelaPotomak,departeacăreiaîiatrăsesepeSartreşipeNizan;toţitreiaparţineau castei celeimai de sus, aEugenilor, ilustrată de Socrate şiDescartes; pe ceilalţi colegi îiplasau în categoriile inferioare, printreMorrhanii care plutesc în infinit sau printreMortimerii careplutesc în zările albastre: unii dintre ei s-au arătat foarte jigniţi. Eu mă număram printre femeileinspiratoare116: cele care au un destin. Mi-a arătat şi cum se înfăţişează principalele animalemetafizice: catoblepasul, care îşi mănâncă picioarele; catoborixul, care se exprimă prin borborigme:acestei specii îi aparţineau Charles du Bos, Gabriel Marcel şi cea mai mare parte a colaboratorilorN.R.F.„Văspuncasăştiţi:oricecugetareacelordinaceastăcategorieestedeotristeţeinsuportabilă“:aşa sunaprima lecţie aEugenului.Acestadispreţuia ştiinţa, industria, îşi bătea jocde toatemoraleleUniversalului; scuipape logicadomnuluiLalande şi peTratatul luiGoblot.Eugenul caută să-şi facăviaţa originală şi tinde către o anumită „comprehensiune“ a singularului,mi-a explicat Herbaud. N-aveamnimicîmpotrivă,chiarm-amfolositdeaceastăideepentrua-miconstruiomoralăpluralistăprinintermediul căreia să pot justifica atitudini atât de diferite precumcele ale lui Jacques,Zaza şi chiarHerbaud;amdeciscăfiecareindividarepropriasalege, lafeldeexigentăcaunimperativcategoric,fărăsăfieînsăuniversală:nimeninuaveadreptulsădezaprobesausăaprobedecâtînfuncţiedeaceastănormăunică.Herbaudnuaapreciatdelocacestefortdesistematizare:„Estetipuldegândirepecareîldetest“,mi-aspuscuvocesupărată;darm-a iertat,căcimăgrăbisemsăpătrund înmitologia lui. ÎmiplăceamultEugenul,careaveaunrol importantîndiscuţiilenoastre;desigur,eracreaţialuiCocteau,darHerbaudîipuseseînseamăaventurifermecătoareşiîifoloseaînmodingeniosautoritateaopunând-ofilozofieiSorbonei,ordinii,raţiunii,importanţei,prostieişituturorlucrurilorvulgare.Herbaudadmirafărăostentaţietreisaupatrupersoaneşiîidispreţuiapetoţiceilalţi.Asprimealuimă

bucura:l-amascultatcuîncântaresfârtecând-odinvorbepeBlanchetteWeissşi i l-amlăsatpradăpeClairaut.Nul-aatacatpePradelle,deşinu-lapreciadeloc,darcândmăvedea,laSorbonasaulaŞcoalaNormală, vorbind cu vreun coleg, stătea la distanţă, cu dispreţ. Îmi reproşa indulgenţa. Într-o după-amiază, laBibliotecaNaţională, ungurulm-a deranjat de două ori pentru amă consulta asupra unorfineţuridelimbăfranceză:printrealtele,voiasăştiedacăseputeafolosicuvântulgigoloînprefaţauneiteze.„Toţiăştiacareîţinăvălescpecap!aexclamatHerbaud,enemaipomenit!Ungurulte-aderanjatdedouăori!LafelClairautşitoateprieteneledumitale!Îţiperzivremeacuindivizipentrucarenumerităsă teosteneşti.Fie te intereseazăpsihologia, fien-ainicioscuză!“Zazanu îieraantipatică,deşierapreaserioasăpentrugustullui,darcândamadusvorbadespreStépha,mi-aspuscureproş:„Mi-afăcutcuochiul!“Îidisplăceaufemeileprovocatoare:ieşeaudinrolullordefemeie.Într-ozimi-aspus,cuonuanţă de reproş: „Eşti prada unei bande. Mă întreb ce loc mai rămâne pentru mine în universuldumitale.“L-amasiguratcăloculluiefoarteimportant,lucrupecare-lştiafoartebine.Îmiplăceadinceîncemaimultşilucrulagreabileracă,prinel,măplăceampemineînsămi;alţiimă

luaserăînserios,peelîldistram.CândieşeamdelaBibliotecaNaţională,îmispuneavoios:„Cerepedemergi!Îmiplace:parcăne-amduceundevaanume!“„Cevoceciudatăşirăguşităai,mi-aspusînaltăzi,vocea dumitale e foarte plăcută, de altfel, dar e răguşită.Ne amuzămult peSartre şi pemine.“Amdescoperitcăaveamunmers,şiovoce:eracevanou.Amînceputsădaumaimultăatenţietoaletei;elîmi recompensaeforturile cucâteuncompliment: „Îţivine foartebinepieptănăturaasta,gulerul ăstaalb.“ Într-odupă-amiază, îngrădinilede laPalais-Royal,mi-aspuscuoexpresieperplexă:„Relaţiile

noastresuntciudate,celpuţindinpunctulmeudevedere:niciodatăn-ammaiavutprieteniifeminine.–Poatecămotivulestecăeunupreasuntfeminină.–Dumneata?“Arâsîntr-unfelcarem-aflatatînmoddeosebit. „Nu. Mai degrabă pentru că receptezi imediat orice: suntem imediat la acelaşi nivel.“ Laînceput îmi spunea afectat „domnişoară“. Într-o zi mi-a scris pe caiet cumajuscule: BEAUVOIR =BEAVER.„EştiunCastor,mi-aspus.Castoriitrăiescîngrupşiauspiritconstructiv.“Existaumultecomplicităţiîntrenoi,neînţelegeamdinjumătăţidecuvinte;cutoateacestea,lucrurile

nuneemoţionaulafel.HerbaudcunoşteaUzerche,undepetrecusecâtevazileîmpreunăcusoţialui,şiîi plăcea mult zona Limousin: dar am rămas uimită când, cu vocea lui elocventă, a început să-mivorbeascădespredolmeni,despremenhiri,desprepăduriledincaredruiziiculegeauvâsc.Secufundacuplăcereînvisăriistorice:pentruel,grădiniledelaPalais-Royaleraupopulatecuumbrecelebre;peminetrecutulmălăsarece.Înschimb,dincauzatonuluidetaşatşidezinvolturiisale,aveamimpresiacăecamaridsufleteşte;amfostmişcatăcândmi-aspuscăîiplăceauLaNympheaucœurfidèle,MoaradepeFloss şiCărareapierdută. O dată, pe când vorbeam despreAlain-Fournier, amurmurat cu o figurăemoţionată:„Existăfiinţedemnedeinvidie“;atăcutoclipă:„Înfond,areluat,suntmultmaiintelectualdecâtdumneata,şicutoateacestearegăsescînmine,larădăcini,aceeaşisensibilitate,unapecarenuamdorit-o.“I-amspuscăuneoriîmipăreaîmbătătorfaptuldeaexista,purşisimplu:„Ampartedeclipeminunate!“ A dat din cap: „Sper că aşa e, domnişoară, pentru că le meriţi. Eu n-am parte de clipeminunate, sunt un biet individ oarecare: dar ceea ce fac este admirabil!“ A anulat cu un surâsfanfaronadaacestorultimecuvinte: încemăsurăcredeaînele?„Sănumăjudeci“, îmispuneauneorifărăsă-mipotdaseamadacăîmiadresaorugămintesauîmidădeaunordin.Euîiacordamcreditcudragăinimă;îmivorbeadesprecărţilepecarelevascrie:poateaveausăfiecuadevărat„admirabile“.Unsingurlucrumăderanjalael:pentrua-şisatisfaceindividualismul,mizapereuşitasocială.Mieîmieratotalstrăinacesttipdeambiţie.Nudoreamnicibani,nicionoruri,nicinotorietate.Mătemeamsănuvorbesc ca un „cataborix“ dacă pronunţam cuvintele „mântuire“ sau „împlinire interioară“, care, încaietele mele, îmi ieşeau frecvent de sub condei. Realitatea este că păstrasem o viziune aproapereligioasădespreceeacenumeam„destinulmeu“.Herbaudera interesatde imagineapecare şi-ovacreaînochiicelorlalţi;aveaînvedereviitoarelesalecărţicapeelementecareîidefineaupersonajul.Înaceastădirecţie,aveamsărămânfermăpepoziţie:nueramdeacordsă-ţialieneziviaţadedragulunuipublicîndoielnic.Nudiscutamdelocdespreproblemelenoastrepersonale.Totuşi, într-ozi, luiHerbaudi-ascăpatcă

Eugenulnuefericitîntrucâtinsensibilitateaesteunidealpecarenu-lpoateatinge.I-ammărturisitcă-iînţeleg bine pe Eugeni pentru că a existat unul în viaţa mea. Relaţiile dintre Eugeni şi femeileinspiratoaresuntdeobiceidificile,aspusel,căcielevorsădevorezetotul,dar„Eugenulrezistă“.„Ah,mi-amdatseama“,i-amrăspuns.Arâscupoftă.Dinunaînalta,i-amrelatatînliniimaripovesteameacu Jacques, iar el m-a sfătuit să-l iau în căsătorie; dacă nu pe el, pe altul: o femeie trebuie să secăsătorească. Am constatat cu uimire că, în această privinţă, avea aproape aceeaşi atitudine ca tata.Dupăpărerealui,unbărbatcarerămâneavirgindupăvârstade18anieranevropat;daraveapretenţiaca femeia să sedăruiascădoardupăoficierea căsătoriei.Eunu admiteamsă se judece lucrurile cuodublămăsură.Nu-lmaiacuzampeJacques; în schimb,acumacordamatât femeilor, cât şibărbaţilordreptul de a dispune de trupul lor aşa cum doresc. Îmi plăceamult un roman al luiMichaelArlen,Pălăriaverde117.Înurmauneineînţelegeri,eroina,IrisStorm,sedespartedeNapier,mareaiubireatinereţiiei;nu-lvauitaniciodată,chiardacăaveasăseculcecuomulţimedebărbaţi;înfinal,decâtsă-lia pe Napier de lângă o soţie blândă şi iubitoare, preferă să se izbească de un pom cu maşina. O

admirampe Irispentrusingurătatea,dezinvoltura şimândraei integritate. I-am împrumutatcartea luiHerbaud.„Nusimpatizezfemeileuşoare“,mi-aspuscândmi-aînapoiat-o.Azâmbit.„Pecâtîmiplacesăfiuatrasdeofemeie,peatâtnupotstimaofemeiepecareamavut-o.“M-amindignat.„NupoţiaveacuadevăratofemeiecaIrisStorm.–Niciofemeienurămânepurădupăcontactulcubărbaţii.“Mi-arepetatcăsocietateanoastrărespectădoarfemeilecăsătorite.Peminenumăinteresasăfiurespectată.Pentrumine era acelaşi lucrudacă trăiamcu Jacques saudacămăcăsătoreamcuel.Dardacă lucrulacestaeraposibil,misepăreapreferabilsăsedisociezeiubireadecăsătorie.ÎnGrădinaLuxembourg,îlzărisemîntr-ozipeNizancusoţialuicareîmpingeauncăruciordecopilşi-midorisemdintotsufletulca o asemenea imagine să nu existe în viitorulmeu.Mi se părea jenant ca soţii să fie legaţi unii deceilalţiprinconstrângerimateriale:singuralegăturăîntreceicareseiubeautrebuiasăfieiubirea.Aşadar,măînţelegeamcuHerbaud,darnufărărezerve.Eramdescumpănitădefrivolitateaambiţiilor

lui,derespectulpentruanumiteconvenţiişiuneorideestetismulsău;îmispuneamcă,dacăamfifostamândoiliberi,numi-aşfi legatviaţadealui.Euconcepeamiubireacapeunangajamenttotal:prinurmare, nu-l iubeam.Totuşi, sentimentul pe care-l nutreampentru el amintea, înmod straniu, de celinspiratdeJacques.Dinmomentulîncarenedespărţeam,începeamsăaşteptviitoareanoastrăîntâlnire;totceeacemiseîntâmpla,totce-mitreceaprincaperapentruel.Cândterminamdevorbitşistudiam,aşezaţi unul lângă altul, mi se strângea inima, căci se apropia ora plecării: nu ştiam niciodată cuexactitate când îl voi revedea, şi această nesiguranţă mă întrista: în anumite clipe, resimţeam cuamărăciune fragilitatea prieteniei noastre. „Eşti foarte melancolică astăzi!“ îmi spunea Herbaud cublândeţeşiîşidădeaostenealasămăbinedispună.Căutamsătrăiescdelaozilaalta,fărăsperanţăşifărăteamă,aceastăpovestecare,delaozilaalta,îmidăruiabucurie.Iarbucuriapredomina.Revizuindu-miprogramulîncameramea,într-odupă-amiazăfierbinte,mi-am

amintitdeoreleasemănătoaredinvremeaîncareîmipregăteambacalaureatul:simţeamşiacumaceeaşipace,aceeaşiînflăcărare,darcâtmăîmbogăţisemîntretimp!I-amtrimisluiPradelleoscrisoarepentrua-iconfirmao întâlnire,pecareamîncheiat-ocuacestecuvinte:„Săfimfericiţi!“Mi-aamintitcă înurmă cu doi ani îl rugasem să mă ajute să mă feresc de fericire; am fost mişcată de grija lui. Darcuvântul dobândise alt sens; nu mai însemna abdicare, delăsare: fericirea mea nu mai depindea deJacques.Amluatohotărâre.Laanul,chiardacăeramrespinsălaexamen,sănumaistauacasă,iardacăvoifiadmisă,sănu-miiauoslujbă,sănuplecdinParis:înambelecazuri,aveamsămămutsingurăşisă-micâştigpâineadând lecţii.Dupămoarteasoţului,bunicaprimeaoameni îngazdă.Voi închiriaocamerălaea,ceeace-mivaasiguraototalăindependenţăfărăa-misperiapărinţii.Aufostdeacord.Săcâştigbani,săies,săprimescvizite,săscriu,săfiuliberă:dedataasta,drumulvieţiisedeschideacuadevărat.Am antrenat-o şi pe sora mea în aceste proiecte de viitor. Pe malurile Senei, la căderea nopţii,

vorbeam cu sufletul la gură despre glorioasele noastre zile de mâine: cărţile mele, tablourile ei,călătoriile,lumea.Înapacareparcăfugea,tremuraucoloane,şiumbrelealunecaupePontdesArts;necoboramvoaletelenegrepentrucadecorulsăparăşimaifantastic.Uneori,îlincludeamşipeJacquesînproiectelenoastre;apăreaîndiscuţienucaiubireavieţiimele,cicavărulmaimareşicuprestigiucarefuseseeroultinereţiinoastre.„Eun-osămaifiuaicilaanul“,îmispuneaLisa,careîşiterminacumaregreutatediploma;solicitase

un post la Saigon. Fără îndoială, Pradelle îi ghicise secretul: o evita. „Ah! cât sunt de nefericită“,murmura ea, surâzând palid. Ne întâlneam la Biblioteca Naţională, la Sorbona. Beam limonadă înGrădinaLuxembourg.Sau,înluminacrepusculului,mâncammandarineîncameraeicufloridepăducel

albe şi roşii. Într-ozi, pecândvorbeamcuea în curteaSorbonei,Clairautne-a întrebat cuvocea luiputernică:„Cepreferaţidinceeaceaveţiînvoi?“Amdeclarat,minţindcudesăvârşire:„Pealtcineva.“„Eupreferieşirea“,azisLisa.Îmispusesecualtăocazie:„Deosebitlatineestecănurefuziniciodatănimic,laşitoateuşiledeschise.Eusuntmereuplecatăşiiautotulcumine.Cemi-ofivenitsăintruîntr-o zi la tine?Sau tu ai fost aceea care avenit şim-a aşteptat?Eadevărat că atunci cândproprietarullipseşte, îţipoţi imaginacăsepoate întoarcedintr-unmoment înaltul;dar, îngeneral,oameniinusegândesc la asta…“ I se întâmpla să fie aproape frumoasă seara în capotul ei din bumbac fin; darobosealaşidisperareaîiofileauchipul.Pradelle nu-i pronunţa niciodată numele; în schimb, îmi vorbea deseori despre Zaza: „Adu-ţi şi

prietena“,mi-aspuscândm-aconvocatlaoîntrunireundetrebuiausăvorbeascăGarricşiGuéhenno.Eaacinatacasă,apoim-aînsoţitînstradaFour.MaxenceprezidaşedinţalacareasistauJeanDaniélou,Clairautşialţinormalişticonformişti.ÎmiaminteamdeconferinţaluiGarricdeacumtreiani,cândîmipăruseunsemizeuşicândJacquesstrângeadiversemâini,într-olumeinaccesibilă:astăzistrângeam,larândulmeu,multemâini.ÎmiplăceaşiacumvoceacaldăşiviealuiGarric:dinpăcate,cuvinteleluimis-aupărutstupide;şicâtdestrăinămăsimţeamdetoţiaceşticatolicipracticanţi,decaremălegaîntregtrecutulmeu!CândGuéhennoaluatcuvântul,niştebădăranidelaActionfrançaisel-aufluierat;aufostimposibil de potolit. Garric şi Guéhenno au plecat împreună să bea un pahar într-un bistrou dinapropiere, iar publicul s-a împrăştiat. În pofida ploii, Pradelle, Zaza şi cumine am luat-o pe jos peBulevardulSaint-GermainşipeChamps-Élysées.Ceidoiprieteniaimeieraumultmaiveselidecâtdeobiceişis-aualiatafectuosîmpotrivamea.Zazam-anumit„doamnaamorală“–aceastafiindporeclaluiIrisStormdinPălăriaverde.Pradelleasupralicitat:„Eştioconştiinţăsolitară.“Complicitatealorm-aamuzat.Deşi seara aceea fusese un lamentabil fiasco, peste câteva zile Zaza mi-a mulţumit cu vocea

emoţionată;brusc, înţeleseseodatăpentru totdeaunacăniciodatănuvaacceptaatrofia sufleteascăşispiritualăpecarei-ocereamediulei.Pradelleşicumineamtrecutprobeleoralepentrudiplomă,iareaavenitsăasiste;amsărbătoritsuccesulluândceaiultoţitreilaÉvelynes.AmorganizatceeaceHerbaudanumit„mareapartidădinBoisdeBoulogne“. Într-o frumoasăsearăcaldă,amvâslitpe lac–Zaza,Lisa,soramea,Gégé,Pradelle,Clairaut,unfratealZazeişicumine.Ne-amluatlaîntrecere,amrâs,amcântat.Zazaaveao rochiedemătase roz,opălărioarădinpaideorez,ochiinegri îi străluceau–niciodatănufuseseatâtdefrumoasă;laPradelleamregăsittoatăprospeţimeaveselieicareîmiînsoriseinimalaînceputulprietenieinoastre.Fiindsingurăcueiînbarcă,amfostdinnoufrapatădecâtdebineseînţelegeaufărăcuvinteşi,într-unfel,m-ammiratdeiubireaexpansivăpecaremi-oarătauînsearaaceea;îmiadresauprivirile,zâmbetele,cuvintelemângâietoarepecareîncănuîndrăzneausăleschimbeîntreei.Adouazi,pecândo însoţeampeZaza,caremergea lacumpărăturicuautomobilul,eami-avorbitdesprePradellecufervoare.Dupăcâtevaminutemi-aspuscăideeadecăsătorieoscârbeatotmaimult;nus-arresemnasăsemăritecuunpersonajmediocru,darnicinuseconsiderademnădeiubireacuivacuadevăratbine.Nicidedataastan-amfostcapabilăsăghicescadevăratulmotivalmelancolieiei.Ladreptvorbind,înpofidaprietenieimele,eramdestuldedistrată.Examenuldeagregareîncepeapeste două zile. Îi spusesem la revedere lui Herbaud: pentru cât timp? Aveam să-l văd în timpulprobelor;apoiplănuiasăplecedinParisşi, la întoarcere,săpregăteascăoralulcuSartreşiNizan.Sesfârşise cu întâlnirile noastre de la Biblioteca Naţională: cât aveau să-mi lipsească! Totuşi, am fostfoartebinedispusăadouazi,întimpulpicniculuicareaadunatînpădureadelaFontainebleau„grupuldelaBoisdeBoulogne“.PradelleşiZazaerauradioşi.DoarClairautsearătamorocănos;îifăceasurorii

meleocurteasiduăcarenudădeaniciun rezultat.Edreptcăsecomporta într-un felcamcurios;neinvita să bem un pahar în camera din spate a unei brutării oarecare şi comanda, sigur pe el: „Treiceaiuri.–Nu,euvreauolimonadă,spuneaPăpuşica.–Darceaiulemairăcoritor.–Preferlimonada.–Bine!atunci,treilimonade,spuneafurios.–Comandă-ţiceai.–Nuvreausăiesînevidenţă.“Îşiinventadiverse înfrângeri care-l cufundau în resentiment. Din când în când, îi trimitea surorii mele câte unbileţelîncaresescuzapentruproastadispoziţie.Promiteacăpeviitorvafiuncompanionvesel,căaveasă-şicultivespontaneitatea;laurmătoareaîntâlnire,neîngrozeacuexuberanţaluiarţăgoasăşiiarăşifaţaisecrispadeciudă.„Multnoroc,Castor“mi-aspusHerbaudcuvocealuiceamaitandrădinlumecândne-aminstalatîn

bibliotecaSorbonei.Mi-ampusalăturitermosulcucafeaşiocutiecubiscuiţi;voceadomnuluiLalandeaanunţat: „Libertate şi contingenţă“;privirile s-au ridicatcătre tavan,apoi stilourileau început să semişte; amscrismultepagini cu impresiacăm-amdescurcatbine.După-amiază, laoradouă,Zaza şiPradelleauvenitsămăia;dupăceambăutocitronadălaCafédeFlore–peatuncieradoarocafeneadecartier–,ne-amplimbatîndelungprinGrădinaLuxembourgîmpodobităcustânjeneigalbenişimov.Am avut cu Pradelle o conversaţie dulce-acrişoară. În anumite privinţe, părerile noastre fuseserăîntotdeaunadiferite.Elcredeacănuexistăgraniţeîntrefericireşinefericire,întrecredinţăşinecredinţă,între orice fel de sentiment şi absenţa lui.Eu credeam, cu tărie, contrariul.Cu toate căHerbaud îmireproşasecămădiscreditezamestecându-măcuoricine,euîmpărţeamoameniiîndouăcategorii:câţivadecareeramfoartelegatăşiceimaimulţipentrucareresimţeamodispreţuitoareindiferenţă.Pradelleîibăgapetoţiînaceeaşioală.Înultimiidoiani,poziţiilenoastreseradicalizaseră.Cudouăzileînurmăîmi scrisese o scrisoare în caremă judeca: „Ne separămulte lucruri,multmaimulte decât crezi saudecâtcredeu…Nupotsuportagândulcăariasimpatiilorîţiesteatâtdeîngustă.Cumsătrăieştifărăa-icuprindepetoţioameniisubaceeaşiumbrelăaiubirii?Daraiatâtdepuţinărăbdarecândestevorbadeastfel de lucruri.“ Încheiase cordial: „În pofida freneziei dumitale, care mă deranjează, căci este oinconştienţă şi e contrară firii mele, am pentru dumneata cea mai profundă şi mai inexplicabilăprietenie.“Înaceadupă-amiazăapredicatdinnouiubireafaţădeoameni;Zazaîlsusţineacudiscreţie,căcirespectapreceptulevanghelic:sănujudeci.Euconsideramcănuexistăiubirefărăură:oiubeampeZaza,ourampemamaei.Pradelleaplecatfărăcavreunuldinnoisăcedezeunmilimetru.AmrămascuZazapânălaoracinei;mi-aspuscăpentruprimaoarănusesimţiseînplusîntrePradelleşimineşiera,deaceea,profundmişcată.„NucredsăexisteunbăiatmaiminunatdecâtPradelle“,aadăugatcucăldură.Pestedouăzile,cândamieşitdelaultimaprobă,măaşteptauamândoiîncurteaSorbonei,vorbindcu

însufleţire. Ce uşurare că terminasem! Tatam-a dus seara la teatrul LuneRousse şi ammâncat ouăochiuri laLipp.Amdormitpânălaprânz.Dupăceammâncatdeprânz,m-amduslaZaza, înstradaBerri.Aveaorochienouă,dinvoalbleucumotivenegruşialb,şiopălăriedepaicuborurimari:cumînflorisedelaînceputulverii!CoborândpeChamps-Élysées,semirasingurădeaceastănouătrezirelaviaţă pe care o simţea. Cu doi ani în urmă, când rupsese relaţia cu André, crezuse că în viitor vasupravieţuidoar,nimicmaimult; acumsesimţea la felde liniştită şivoioasăca înzilele fericitedincopilărie: redescoperise pasiunea pentru lectură, pentru idei şi pentru gândirea proprie. Şi, cel maiimportant,priveaviitorulcuoîncrederepecarenuşi-oputeaexplica.Înaceeaşizi,cândamieşit,cătremiezulnopţii,dincinematografulAgriculteurs,Pradellemi-aspus

căostimeazăfoartemultpeprietenamea;vorbeadoardelucrurilepecareleştiafoartebine,deceeacesimţeaînmodsincer,motivpentrucaretăceadeseori:darfiecarecuvântaleiaveagreutate.Oadmiraşi

pentrucă,înpofidasituaţieidelocuşoareprincaretrecea,secomportamereuechilibrat.M-arugats-oinvitdinnoulaplimbarecunoi.M-amîntorsacasăcuinimatresăltânddebucurie.Mi-amamintitcâtdeatent asculta Pradelle, iarna trecută, veştile despre Zaza şi cum strecura ea în scrisori, la adresa lui,cuvinte pline de simpatie. Erau făcuţi unul pentru celălalt, se iubeau. Una dintre cele mai scumpedorinţealemeleseîmplinea:Zazavatrăifericită!Adouazidimineaţă,mamami-aspuscă,pecânderamlaAgriculteurs,Herbaudtrecusepelanoi;

mi-apărutfoarterăucănul-amvăzut,maialescăieşisedinsaladeexamendestuldenemulţumitdetezaluişifărăsăfixezeoîntâlnirecumine.Dezolată,amcoborâtcătreprânzsă-miiauoprăjiturăcufrişcă; l-am întâlnit în josul scării şim-a invitat să prânzim împreună.Am renunţat imediat la oricecumpărături.Casărămânemlavechileobiceiuri,ne-amduslaFleurdeLys.Fuseseîncântatdefelulîncare îl primiseră părinţii mei: tata îi ţinuse nişte discursuri antimilitariste, iar Herbaud îşi expuseseopiniilefărărezerve.Arâscupoftăcândaaflatcăfusesepăcălit.Plecaadouazisă-şiîntâlneascăsoţialaBagnoles-de-l’Orne;pestezecezile,cândaveasăseîntoarcă,urmasăsepregăteascăpentruoralcuSartreşiNizan,caremăinvitaucăldurossămăalăturgrupului.Întretimp,Sartrevoiasămăcunoască:îmipropuneasăneîntâlnimîntr-unadinserileurmătoare.DarHerbaudm-arugatsănumăduc:Sartreaveasăprofitedeabsenţaluipentruamăacapara.„Nuvreausăseatingănimenidesentimentelemelecelemaidragi“,mi-aspusHerbaudpeuntoncomplice.AmhotărâtcasorameasăseducălaîntâlnireacuSartre,laoraşiînloculstabilite;aveasă-ispunăcăfusesemobligatăsăpleclaţarăpeneaşteptateşivaieşicuelînloculmeu.Deciaveamsă-lrevădcurândpeHerbaudşieramacceptatădegrupullui:numaiputeamdefericire.

Amînceputsăstudieznupreaseriospentruoral.Citeamcărţicareîmifăceauplăcere,hoinăream,mădistram.ÎnsearapecarePăpuşicaapetrecut-ocuSartre,amtrecutînrevistă,cusatisfacţie,anulcaretrecuse şi întreaga mea tinereţe; mă gândeam emoţionată la viitor: „Am strania siguranţă că toatăaceastăbogăţiepecareosimtînminevafirecunoscută,căvoceameasevafaceauzită,căviaţameavafiunizvordeinspiraţiepentrualţii:certitudineauneivocaţii…“Măentuziasmamcuaceeaşipatimăcape vremea elanurilormelemistice, dar rămânând pe pământ.Regatulmeu era, fără doar şi poate, înaceastă lume. La întoarcere, sorameam-a felicitat că rămăsesem acasă. Sartre înghiţise cu eleganţăminciunanoastră;oduseselacinematografşisepurtasefoarteamabil;darconversaţiaacamlipsit.„Totce povesteşte Herbaud despre Sartre e propria lui invenţie“, a spus sora mea, care îl cunoştea peHerbaudşiîlconsiderafoarteamuzant.Amprofitatdetimpul liberpentruareînnodarelaţiimaimultsaumaipuţinperimate.I-amfăcuto

vizitădomnişoareiLambert,pecarea înspăimântat-oseninătateamea,şi luiSuzanneBoigue,pecarefericirea conjugală o făcea insipidă; m-am plictisit cu Riesmann, din ce în ce mai tenebros. Stéphadispărusepur şi simpludedouă luni,mutându-se înMontrouge,undeFernando închiriaseunatelier;presupuneam că trăiau împreună şi că încetase să mă vadă ca să-şi ascundă imoralitatea. Când areapărut,aveaoverighetăpedeget.Avenitacasălaminelaoraoptdimineaţa;ammâncatdeprânzlaDominique,unrestaurantrusesccaresedeschiseseînMontparnassecucâtevasăptămâniînurmă,şine-ampetrecuttoatăziuaplimbându-neşivorbind;searaamcinatîngarsonieraei, împodobităcuveselecovoareucrainene;Fernandopictadedimineaţăpânăsearaşifăcusemariprogrese.Pestecâtevazile,şi-au sărbătorit căsătoria; au venit la petrecere ruşi, ucraineni, spanioli, cu toţii spunându-şi pictori,sculptori sau muzicieni; s-a băut, s-a dansat, s-a cântat, ne-am costumat. Dar Stépha avea să plececurândcuFernando laMadrid, unde intenţionau să se stabilească; era absorbitădepregătirile pentrucălătorie şi de probleme casnice. Prietenia noastră – care avea să-şi recapete prospeţimea ceva mai

târziu–sehrăneamaialesdinamintiri.ContinuamsăiesfrecventcuPradelleşiZaza,şiacumeueram,într-unfel,intrusa;seînţelegeauatât

debine!Zazanu-şimărturiseaîncăsincersperanţele,dargăseacurajulsărezisteinsistenţelormaterne.DoamnaMabilleerapecaledea-iaranjaocăsătorieşiohărţuiapermanent:„Ceaiîmpotrivaacestuitânăr? –Nimic,mamă, dar nu-l iubesc. –Micuţamea, nu femeia, bărbatul iubeşte“, explica doamnaMabille;şiseenerva:„Dacăn-ainimicîmpotrivaacestuitânăr,decerefuzisătemăriţicuel?Soratasesimtefoartebinecuunbăiatmaipuţininteligentcaea!“Zazaîmireproduceaacestediscuţiimaimultcuamărăciunedecâtcuironie,căcinuluacuuşurinţăsupărărilemameisale.„Măoboseşteluptaastaatâtdetare,încât,acumdouă-treiluni,aşficedat“,îmispunea.Pretendentuleieradestuldedrăguţ,darnuşi-lputeaînchipuiprietencuPradellesaucumine;laîntâlnirilenoastre,n-arfifăcutfaţă;nuvoiasăacceptecasoţunbărbatpecarel-arfistimatmaipuţindecâtpealţii.DoamnaMabillebănuiaprobabil adevăratulmotiv al acestei încăpăţânări; cândamsunat în strada

Berri,m-aîntâmpinatcuofigurăglacială;curând,aveasăseopunăîntâlnirilordintreZazaşiPradelle.Plănuiserămonouăpartidădecanotaj;cudouăzileînainte,amprimitunbiletdelaZaza:„Tocmaiamavutcumamaodiscuţieînurmacăreiaîmiesteimposibilsăvinsăvâslescjoiîmpreunăcuvoi.MamapleacădinParismâine-dimineaţă;câtăvremeesteaici,potvorbicueaşisă-iţinpiept,darnusuntînstaresăprofitdelibertateapecaremi-olasăcasăfaccevacei-ardisplăceaprofund.Îmieextremdegreusărenunţlaaceastăsearădejoi,cândsperamsăretrăiescclipeleminunatepetrecutecutineşicuPradellelaBoisdeBoulogne.Ceeacemi-aspusmamam-aadusîntr-ostareatâtdecumplită,încâtamfostpepunctuldeapleca,pentrutreiluni,laomânăstire,undesăfiulăsatăînpace.Încămăgândescsăfacasta,m-acuprinsomaredeznădejde…“Pradelleafostneconsolat:„Transmite-icelemaicaldegânduriprieteneştidomnişoareiMabille,îmi

scria el. Oare nu am putea să ne întâlnim ziua şi ca din întâmplare, astfel încât să nu îşi încalcefăgăduiala?“ S-au reîntâlnit la BibliotecaNaţională, unde începusem din nou să studiez.Am prânzitîmpreună,şi,eiauplecatsăseplimbeîn tête-à-tête.S-aumaivăzut,doareidoi,dealtecâtevaorişicătresfârşitulluiiulieZazami-aspus,tulburată,căseiubesc:urmausăsecăsătoreascădupăcePradelleavea să treacă examenul de agregare şi să-şi satisfacă stagiulmilitar.DarZaza se temea de opoziţiamameisale.Amacuzat-odepesimism.Numaieraocopilăşi,laurmaurmei,doamnaMabillevoias-ovadăfericită:vafideacordcualegereaei.Ceobiecţiiarfipututsăaducă?Pradelleproveneadintr-ofamiliedeexcepţieşieracatolicpracticant; fără îndoială,aveasă facăocarieră frumoasăşi,oricum,agregareaîiasiguraosituaţiedecentă:nicisoţulluiLilinusescăldaînaur.Zazascuturadincap:„Nuasta-iproblema.Înmediulnostru,căsătoriilenusefacaşa!“PradelleocunoscusepeZazaprinmine:aveadejaonotărea.Înplus,perspectivauneilogodnelungiarnelinişti-opedoamnaMabille.Dar,maiales, Zaza îmi repeta cu obstinaţie: „Căsătoriile nu se fac aşa.“ Se hotărâse să aştepte începereacursurilor şi apoi să discute cu mama ei; între timp, spera să corespondeze cu Pradelle în timpulvacanţei: dar dacă doamnaMabille avea să-şi dea seama? În pofida îngrijorării ei, când a ajuns laLaubardon,speranţaarenăscutînsufletulZazei:„Simtunfeldesiguranţăcareîmiîngăduiesăaşteptcuîncredere şi, dacăva fi nevoie, să îndurmulte sâcâieli şi discuţii în contradictoriu, îmi scria.Viaţa eminunată.“

Cânds-aîntorslaParislaînceputulluiiulie,Herbaudmi-atrimisvorbă,invitându-măsă-mipetrecsearacuel.Părinţiimeinueraudeacordsăiescuuntipcăsătorit,darerampepunctuldealescăpatotal de sub supraveghere, aşa că renunţaseră să mai intervină în viaţa mea. M-am dus aşadar cu

Herbaud să vedem Pelerinul şi apoi am luat supeul la Lipp. Mi-a povestit ultimele aventuri aleEugenuluişim-aînvăţat„écartébrazilian“,unjocdecărţipecare-l inventaseelcasăfiesigurcăvacâştigadefiecaredată.Mi-aspuscă„suntaşteptatădecoleguţiiluilunidimineaţă,laCitéUniversitaire;sebazaupeminepentrua-lstudiapeLeibniz“.ErampuţinsperiatăcândamintratîncameraluiSartre;pestetot,aruncateîndezordine,cărţişihârtii,

întoatecolţurilechiştoacedeţigărişiunnorgrosdefum.Sartrem-aprimitcaunadevăratomdelume;fumapipă.Tăcut, cuo ţigară încolţul zâmbetuluioblic,Nizanmăspionaprinochelarii săigroşi, cuaerul că ştie el ce ştie. Împietrită de sfială, am comentat toată ziua Discursul metafizic, iar searaHerbaudm-acondusacasă.Am revenit în fiecare zi, şi curând am devenitmai dezgheţată. Leibniz ne plictisea pe toţi şi am

convenit că-l cunoşteam, cu toţii, de ajuns. Sartre şi-a asumat sarcina de a lămuriContractul social,asupracăruiaaveaoviziunecutotulaparte.Ladreptvorbind,despretoţiautorii,despretoatecapitoleledinprogramă,eleracelcare,dedeparte,ştiacelemaimultelucruri:noinemărgineamsă-lascultăm.Încercam uneori să pun în discuţie anumite lucruri; mă zbăteam, mă îndârjeam. „E sucită!“ spuneaHerbaud cu veselie, în timp ceNizan îşi contempla unghiile cu un aer preocupat; darSartre dominatotdeauna. Era cu neputinţă să-i porţi pică: făcea orice pentru a-ţi împărtăşi ceea ce ştia. „Este unminunat antrenor intelectual“, notam.Am fost uluitădegenerozitatea lui, căci din aceste întâlniri nucâştiganimic,şitotuşisedăruiapesineoreîntregi,fărăsă-ipese.Lucrammaialesdimineaţa.După-amiaza,dupăceprânzeamlarestaurantuldinCitésaulacelnumit

ChezChabin,lângăparculMontsouris,neîngăduiamlungimomentederecreere.DeseorinisealăturasoţialuiNizan,obrunetăexuberantă.NeduceamlatârguldelaPoartaOrléans.Jucambiliardjaponez,minifotbal,trăgeamcucarabinadetir,euamcâştigatlatombolăunvasmaredeporţelanchinezescroz.NeînghesuiamînmicuţulautomobilalluiNizanşifăceamturulParisului,oprindu-neicişicolocasăbem câte un vin la o terasă. Am vizitat dormitoarele comune şi camerele Şcolii Normale şi m-amcăţărat,conformritualului,peacoperişuri.Întimpulplimbărilor,SartreşiHerbaudcântauînguramarecânteceimprovizate;aucompusunmotetbazatpetitlulunuicapitoldinDescartes:„DespreDumnezeu.Presupunând că există.“ Sartre avea o voce frumoasă şi un repertoriu bogat:OldManRiver şi toatemelodiiledejazzlamodă;talentulluicomiceracelebruîntoatăŞcoala:laspectacoluldesfârşitdean,eleracelcareinterpreta,mereu,roluldomnuluiLanson;repurtaunmaresuccescuLaBelleHélèneşiromanţedela1900.Dupăcesecheltuiaîndeajunspesine,puneaundisclafonograf:ascultamSophieTucker,LaytonşiJohnstone,JackHylton,Revellerşinegrospirituals.Pereţiiodăii luise îmbogăţeauzilnic cu desene inedite: animale metafizice, noi aventuri ale Eugenului. Nizan se specializase înportretele luiLeibniz, pe care-l înfăţişa fie în chipdepreot, fie cuopălărie tirolezăpe cap şi avândimprimatpefundşutulluiSpinoza.UneoriplecamdinCitéşimergeamînbiroulluiNizan.Locuialapărinţiisoţieisale,într-unimobil

din strada Vavin, îmbrăcat în faianţă. Avea pe pereţi un portret mare al lui Lenin, un afiş de laCassandreşipeVenusaluiBotticelli;admirammobilierulultramodern,bibliotecaîngrijită.Înaceltrio,Nizan reprezenta avangarda; frecventamediile literare, era înscris în partidul comunist; ne dezvăluialiteraturairlandezăşipenoiiromancieriamericani.Eralacurentcutotceeradeultimamodăşichiarcucesepregătea:neducea la tristaCafédeFlore„casă le jucămunrenghicelorde laDeuxMagots“,spunea, rozându-şibolnăviciosunghiile.Pregăteaunpamflet împotriva filozofieioficialeşiunstudiuasupra„înţelepciuniimarxiste“.Râdearareori,darzâmbeades,demulteorifioros.Conversaţialuimăatrăgeaîncelmaiînaltgrad,darîmieragreusă-ivorbescdincauzaaeruluisăudistantzeflemitor.

Cumdem-amacomodatatâtde repede?Herbaudavusesemaregrijăsănumărănească,dar,cânderauîmpreună,ceitrei„coleguţi“nusemaicontrolau.Aveauunlimbajagresiv,ogândirecategorică,judecăţi fără drept de apel. Îşi băteau joc de orânduirea burgheză; refuzaseră să dea examenul deE.O.R.118:aicieramcutotuldepartealor.Dar,înmulteprivinţe,eramprinsăîncapcanasublimărilorburgheze;eidezumflaufărăcruţaretoateidealismele,aruncauînderizoriusufletelefrumoase,sufletelenobile,toatesufleteleşistărilesufleteşti,viaţainterioară,miraculosul,misterul,elitele;nupierdeaunicio ocazie – în discuţiile, atitudinile, glumele lor – să sublinieze că oamenii nu sunt spirite, ci trupuripradă necesităţii, aruncate într-o aventură brutală. Cu un an în urmă, încă m-ar fi speriat; darparcursesemundrumdelaînceputulanuluişcolarşideseorimiseîntâmplasesăjinduiesclalucrurimaipuţin fade decât cele cu caremă hrăneam.Am înţeles repede că lumea în care noiimei prietenimăinvitau să intru îmipăreaasprădoarpentrucăeinumistificauabsolutnimic;pe scurt,nu-micereaualtceva decât să am curajul să fac ceea ce dorisem totdeauna: să privesc realitatea în ochi.Numi-atrebuitmulttimpcasămădecid.

„Suntîncântatcăteînţelegibinecucoleguţii,mi-aspusHerbaud,dar…–Ştiu,i-amspus,dumneataeşti dumneata.“Azâmbit. „Nuvei fi niciodatăun coleguţ: eştiCastorul.“Mi-a spus că era la fel degelosînprieteniecaşiîndragosteşiaveapretenţiasăaibăpartedeuntratamentspecial.Îşipăstra,înmodferm,anumiteprerogative.Primadatăcânds-apusproblemasăieşimsearaîngrup,ascuturatdincap:„Nu.ÎnsearaastamerglacinematografcudomnişoaradeBeauvoir.–Bine,bine“,afăcutNizanpeuntonsardonic,iarSartreazis,bonom:„Fie.“Înziuaaceea,Herbauderaposomorât,setemeacăaratatexamenulşimaiaveaniştemotiveobscurelegatedesoţialui.DupăceamvăzutunfilmcuBusterKeaton, ne-am aşezat într-o cafenea, dar discuţia lâncezea. „Te plictiseşti?“m-a întrebat cu oarecarenelinişte şi cumultă cochetărie.Nu;dargândurile care-lmăcinaumă ţineauoarecumdeparte.M-amapropiat din nou de el în timpul zilei pe care am petrecut-o împreună sub pretextul de a-l ajuta sătraducăEticanicomahică.Închiriaseocamerăîntr-unmichoteldinstradaVaneauşiacoloamlucrat,darnupreamult,căciAristotelneadormea.Mi-adat săcitesc fragmentedinAnabasedeSaint-JohnPerse,desprecarenuştiamnimic,şimi-aarătatreproduceridupăSibileleluiMichelangelo.Apoimi-avorbitdespreceeaceîldeosebeadeSartreşideNizan.Elvoiasăgustefărărezervedinbucuriileacesteilumi:opereledeartă,natura,călătoriile, intrigile,plăcerile.„Eivormereusă înţeleagătotul;maialesSartre“,mi-aspus.Aadăugatpeuntondespaimăadmirativă:„Sartregândeştetottimpul,poatedoarcânddoarmenu!“AfostdeacordcaSartresăpetreacăîmpreunăcunoisearade14Iulie.Dupăcinaîntr-unrestaurantalsacian,amprivitfocuriledeartificiiaşezaţipeopeluzădinCité.Apoi,Sartre,binecunoscut pentru generozitatea lui, ne-a suit într-un taxi şi, la Falstaff, pe stradaMontparnasse, ne-aadăpat cu cocktailuri până la ora două dimineaţa. Se întreceau în amabilităţi faţă de mine şi-mipovesteauomulţimedelucruri.Eramînalnouăleacer.Sorameaseînşelase:dupăpărereamea,Sartreavea şimaimult haz decâtHerbaud; totuşi, am convenit toţi trei că acesta se afla pe primul loc înierarhiaprietenilormeişi,pestradă,m-aluatdebraţostentativ.Niciodatănuşi-aarătatatâtdedeschisafecţiunea faţădemineca în zileleurmătoare. „Chiar te iubesc foartemult,Castor“mi-a spus.Cumtrebuia să cinez împreună cu Sartre acasă la soţii Nizan, iar el avea alt program,m-a întrebat cu otandreţeautoritară:„Teveigândilamineînsearaasta?“Eramreceptivălaoriceinflexiuneavociilui,ca şi la încruntatul sprâncenelor. Într-o după-amiază, în timp ce vorbeam cu el pe holul BiblioteciiNaţionale,ne-aabordatPradelle,iareul-amîntâmpinatcubucurie.Herbaudmi-aspuslarevederecuoexpresie furioasă şi a plecat, lăsându-mă acolo. M-am frământat tot restul zilei. Seara, când l-am

revăzut, era foarte mulţumit că gestul său avusese efect. „Sărman Castor! am fost răutăcios?“ m-aîntrebat plin de voie bună. L-am dus la Stryx, despre care a spus că este „bizar de răpitor“ şi i-ampovestit de escapadele mele. „Eşti un fenomen!“ mi-a spus râzând. Mi-a vorbit despre el, desprecopilărialuilaţară,despreînceputurilelaParis,desprecăsătorialui.Niciodatănudiscutaserămlucruriatâtdeintime.Dareramneliniştiţi,căciadouaziurmasăaflămrezultateleprobeiscrise.DacăHerbaudpica,aveasăpleceimediatlaBagnoles-de-l’Orne.Oricum,anulurmătoraveasăiaunpostînprovinciesauînstrăinătate.Mi-apromiscăvavenisămăvadăînLimousinînvaraaceea.Darcevaseîncheia.Adouazi,amplecatspreSorbonacuinimabătândsă-mispargăpieptul;m-amîntâlnitcuSartrela

poartă:eramadmisă,caşiNizan,caşiel.Herbaudcăzuse.AplecatdinParisînaceeaşiseară,fărăsă-lfirevăzut.„Spune-iluiCastorcă-idoresctoatăfericireadinlume“,i-ascrisluiSartreîntr-unbiletprincareîlanunţacăpleacă.Areapărutdupăosăptămânăşidoarpentruozi.M-aduslaBalzar.„Cevreisăcomanzi?“m-a întrebat; aadăugat: „Pevremeamea,voiai limonadă.–E totvremeadumitale“, i-amspus.Asurâs:„Eceeacevoiamsăteaudspunând.“Darştiamamândoicăminţisem.

„De azi înainte, rămâi pemânamea“ îmi spusese Sartre cândmă anunţase că am fost admisă. Îiplăceauprieteniilefeminine.PrimadatăcândîlvăzusemlaSorbonapurtaopălărieşidiscutaaprinscuo candidată la agregare mare şi deşelată, pe care am găsit-o foarte nasoală; îi displăcuse şi lui; seîmprietenisecualta,maidrăguţă,darcareîifăceatotfeluldeîncurcături,aşacăsecertaserapidcuea.CândHerbaudîivorbisedespremine,voiseimediatsămăcunoascăşiacumerafoartebucurossămăacapareze;iarmiemisepăreaacumcătimpulpecarenu-lpetreceamcueleratimppierdut.Întimpulcelor15zilecâtaduratperioadaexamenelororale,nune-amdespărţitdecâtcasădormim.NeduceamlaSorbonasădămprobeleşisăascultămlecţiilecolegilornoştri.IeşeamîmpreunăcusoţiiNizan.Beamcâte ceva la Balzar cu Aron, care-şi făcea stagiul militar la meteorologie, sau cu Polizer, care seînscriseseînpartidulcomunist.Celmaidesneplimbamsinguri,doarnoidoi.PecheiurileSenei,Sartreîmi cumpăra fascicule dinPardaillan şiFantomas pe care le prefera, fără discuţie,CorespondenţeidintreRivièreşiFournier;searamăduceasăvădfilmecucowboy,pentrucarefăcusemopasiunedeneofită,căcierammaidegrabădeprinsăcufilmeleabstracteşicuceledeartă.Vorbeamore înşirpeteraselecafenelelorsaulaFalstaff,bândcocktailuri.„Gândeştetottimpul“,îmispuseseHerbaud.Astanuînsemnacăemiteapermanentformuleşiteorii:

îi eragroazădepedanteria ridicolă.Darmintea lui era într-opermanentăalertă.Nuştiace înseamnătoropeala,somnolenţa,sustragerea,eschivarea,relaşul,prudenţa,respectul.Erainteresatdetotşinuluanimic de-a gata.Când era faţă în faţă cu un lucru, îl privea în loc să-l escamoteze printr-unmit, uncuvânt,oimpresie,oideepreconcepută;nu-lpărăseaînaintedea-iînţelegetoatedetaliile,semnificaţiilemultiple.Nu se întreba ce trebuiegândit, ce ar fi spiritual sau inteligent săgândeşti: ci doar ceea cegândeael.Deaceeaîidecepţionapeesteţiilacomideeleganţămanifestă.Cudoianiînainte,ascultându-io expunere,Riesmann,pecare îl impresiona logomania luiBaruzi, îmi spusesecu tristeţe: „Nuaregeniu!“ În timpulunei lecţiidespre„clasificare“, scrupuloasa luibună-credinţănepusese răbdarea laîncercare: a sfârşit prin a ne capta interesul. Prezenta totdeauna interes pentru oamenii care nurespingeau noutatea, întrucât, neurmărind să fie original, nu cădea în nici un tip de conformism.Îndârjită, sinceră,atenţia lui surprindeaesenţaviea tuturor lucrurilor.Cestrâmtăeramicamea lumefaţă de acel univers abundent! Mai târziu, doar unii nebuni aveau să mă facă să simt o smerenieasemănătoare, atunci când descopereau într-o petală de trandafir o întreagă înlănţuire de intrigitenebroase.

Vorbeamdespreomulţimedelucruri,darmaialesdespreceeacemăinteresacelmaimult:despremine.Cândceilalţiaveaupretenţiacămăexplică,măanexaudefapt lumii lor,ceeacemăirita;spredeosebire de ei, Sartre încerca să mă aşeze în propriul meu sistem, mă înţelegea din perspectivapropriilor mele valori şi proiecte. Când i-am spus povesteamea cu Jacques, m-a ascultat fărămareinteres;poatecăuneifemeicrescuteaşacumfusesemeuîieragreusăevitecăsătoria:elînsănuaveaopărerepreabunădesprecăsătorie.Înoricecaz,trebuiasăpăstrezceeramaidemnderespectînmine:dorinţadelibertate,dragosteadeviaţă,curiozitateaşivoinţadeascrie.Nus-amărginitsămăîndemnesăperseverez înacestsens,s-aoferitsămăajute.Mai învârstăcaminecudoiani–doianidecareprofitaselamaximum–,cuunstartmultmaitimpuriuşimaibundecâtalmeu,ştiamaimultedespreorice:daradevărata lui superioritate,decareeraconştientşicaremie îmisărea înochi,erapasiuneacalmăşiîndârjităce-lîmpingeacătreviitoareleluicărţi.Altădată,dispreţuiamcopiiicarejucaucrochetsaustudiaucumaipuţinăardoaredecâtmine;iatăcăîntâlnisempecinevaînochiicăruiapornirilemelepătimaşepăreausfioase.Într-adevăr,încomparaţiecuel,înflăcărărilemeleeraucălduţe!Măcrezusemofiinţădeexcepţiepentrucănuconcepeamsătrăiescfărăsăscriu:elnutrăiadecâtcasăscrie.Bineînţeles, nu avea de gând să-şi petreacă viaţa într-un birou; ura rutina şi ierarhiile, cariera,

căminul, drepturile şi îndatoririle, toată partea ponderată a vieţii. Accepta greu ideea de a avea omeserie,colegi,superiori, regulideurmatşideimpus;nuaveasădevinănicicânduntatădefamilie,nicimăcarnuavea să se însoare.Cu romantismulepocii şi al celor23deaniai săi,visacălătorii înlocuriîndepărtate:laConstantinopol,arfraternizacudocherii;s-arîmbătaînspeluncicuproxeneţii;arface înconjurul lumii, astfel încât nici paria societăţii din Indii, nici popii de lamunteleAthos, nicipescariidinTerraNovan-armaiaveasecretepentruel.Nuarprinderădăcininicăieri,nus-arîncărcadefelcucevacaresă-iaparţină:nucasărămânăînmodinutildisponibil,cicasăpoatădepunemărturiepentruorice.Toateacesteexperienţetrebuiausăfoloseascăopereisaleşi,leîndepărtacategoricpecelecarei-arscădeavaloarea.Ampurtatdiscuţiiclarepeaceastătemă.Celpuţinteoretic,eramadmiratoareamareluidesfrâu, avieţii trăiteprimejdios, a celor rătăciţi, a excesuluidealcool,dedrog,depasiune.Sartreafirmacă,dacăaicevadespus,oriceirosireesteocrimă.Operadeartăoperaliterarăreprezentaînochiisăiunscopabsolut;purtaînsineraţiuneaeideafi,ceaacreatoruluisău,bapoatechiar–nuospunea, dar bănuiam că e convins de acest lucru – raţiunea de a fi a întregului univers.Contestărilemetafizice îl făceausă ridicedinumeri.Era interesatdeproblemelepoliticeşi sociale,aveasimpatiepentrupoziţialuiNizan;dartreabaluierasăscrie,celelaltelucruriveneauabiadupă.Dealtfel,erapeatuncimaimultanarhistdecâtrevoluţionar;consideracăsocietatea,aşacumeste,edetestabilă,darnudetesta s-o deteste; ceea ce el numea „estetică de opoziţie“ se potrivea foarte bine cu existenţaimbecililor şi a ticăloşilor, ba chiar avea nevoie de ea: dacă n-ar fi avut nimic de doborât, nimic decombătut,literaturan-arfiînsemnatmarelucru.Cu unele mici deosebiri, am constatat că exista o mare înrudire între atitudinea lui şi a mea. În

ambiţiilesalenuexistanimicmonden.Îmireproşavocabularulspiritualist,darşielcăutaînliteraturăosalvare;cărţileintroduceauînlumeaaceastajalnicdecontingentăonecesitatecareserăsfrângeaasupraautoruluilor;anumitelucruritrebuiauspusedoardeacesta,şiastfelelîşigăseapedeplinîndreptăţirea.Erasuficientdetânărpentruaseînduioşadepropria-isoartăascultândomelodieinterpretatălasaxofondupăcebăusetreipaharedeMartini;dar,dacăarfifostcuadevăratnecesar,arfiacceptatsăpăstrezeanonimatul:importanteradoartriumfulideilorlui,nusuccesulsăupersonal.Nu-şispuneaniciodată–aşa cummi se întâmplasemie să-mi spun– că este „cineva“, că e „valoros“;dar considera căuneleadevăruriimportante–poateajungeasăcreadăcăînsuşiAdevărul–isedezvăluiserăşicămisiuneasa

erasăleimpunălumii.Încaieteleluicunote,pecaremile-aarătat,îndiscuţiileşichiarînlucrărileluistudenţeşti,susţineacutărieunansambludeideicuacărororiginalitateşicoerenţăîşiuimeaprietenii.Făcuseoexpuneresistematicăpeaceastătemăcuocaziaunei„Ancheteînrândulstudenţilordeastăzi“,iniţiatădeLesNouvelleslittéraires.„AmprimitdelaJ.-P.Sartrepaginiremarcabile“,scriseseRolandAlix prezentându-i răspunsul, din care a publicat ample citate; într-adevăr, se desprindea de-acolo oîntreagăfilozofie,fărălegăturăcuceeaceseînvăţalaSorbona:„Esteunparadoxalspirituluifaptulcăomul,acăruipreocupareestesăcreezenecesarul,nusepoate

ridicapesineînsuşilanivelulfiinţei,precumaceighicitoricareprezicviitorulpentrualţii,nupentruei.Iatăde cevăd în adâncul fiinţei umane, ca şi în cel al naturii, tristeţea şi plictisul.Nuestevorbadefaptulcăomulnus-argândipesinecapeofiinţă.Dimpotrivă,facetoateeforturileînacestsens.DeaicivineBineleşivineRăul,ideialeomuluiacţionândasupraomului.Ideizadarnice.Totoideezadarnicăeste şi acel determinism care, în mod ciudat, încearcă să realizeze sinteza între existenţă şi fiinţă.Suntemcâtsepoatedeliberi,darsuntemneputincioşi…Înrest,voinţadeputere,acţiunea,viaţanusuntdecâtideologiideşarte.Nuexistănicăierivoinţadeputere.Totulestemultpreaşubred:toatelucruriletind către moarte. Mai ales aventura este o amăgire, vreau să spun acea credinţă în nişte legăturinecesare şi care totuşi există. Aventurierul este un determinist inconsecvent care se crede liber.“Comparând generaţia sa cu cea precedentă, Sartre conchidea: „Suntem mai nefericiţi, dar maisimpatici.“Ultima frazăm-a făcut să râd; dar, vorbind cu Sartre, am întrezărit întreaga bogăţie a ceea ce el

numea „teoria contingenţei“, în care se aflau deja, în germene, ideile sale asupra fiinţei, existenţei,necesităţii,libertăţii.Amavutconvingereacăîntr-ozivascrieooperăfilozoficăimportantă.Doarcăelnu-şifăceasarcinadelocuşoară,căcinuaveaintenţiasăcompunăuntratatteoretic,conformregulilortradiţionale. Îi iubea în egală măsură pe Stendhal şi pe Spinoza şi refuza să despartă filozofia deliteratură.Înviziuneasa,Contingenţanueraonoţiuneabstractă,ciodimensiunerealăalumii:trebuiaufolositetoateresurselearteipentruarevelainimiiacea„slăbiciune“secretăpecareoîntrezăreaînomşiîn lucruri.Lavremeaaceea erao încercarede-adreptul insolită; era imposibil să se inspiredinvreomodă,dinvreunmodel:pecâtmăşocasegândirealuiSartreprinmaturitateaei,peatâtdesurprinsăamfostdestângăciacucareoexprima;pentrua-isubliniaadevărulunic,recurseselamit.ÎnErl’Arménienapelalazeişilatitani:subacestveşmântvetust,teoriileluiîşipierdeaucausticitatea.Îşidădeaseamadeaceastă neîndemânare, dar nu se neliniştea; oricum, nici o reuşită nu ar fi fost suficientă pentru adistrugeiraţionalaluiîncredereînviitor.Ştiacevoiasăfacăşiaveaviaţaînfaţalui:pânăcuurmă,vareuşi.Număîndoiamnicioclipă:vigoarea lui,bunadispoziţieaveausărezisteoricăror încercări. Înmodvădit,siguranţa luiavea labazăohotărâreatâtdefermă, încât, într-ozi, într-unfelsau înaltul,aceastaurmasădearoade.Pentruprimaoarăînviaţămăsimţeamdominatăintelectualdecineva.Multmaiînvârstădecâtmine,

Garric,Nodier îmi impuseserărespect:darde ladistanţă,vag, fărăsămăconfruntcuei.Zidezi,dedimineaţapânăseara,îmimăsuramforţelecuSartreşi,îndiscuţiilenoastre,nureuşeamsămăimpun.Într-odimineaţă, înLuxembourg, lângă fântânaMedicis, i-amexpusaceamoralăpluralistăpecareoconstruisempentrua justificaprezenţacelorpecare îi iubeam,darcucarenuvoiamsăsemăn:mi-afăcut-obucăţi.Ţineamlaea,pentrucămăîndreptăţeasă-idauinimiimeleroluldearbitrualbineluişirăului;amluptat timpde treiore.Atrebuitsămădaubătută; întrealtele,mi-amdatseamaîn timpuldiscuţiei cămultedintreopiniilemele se sprijineaupepreconcepţii, pe rea credinţă sauneatenţie, căraţionamentelemeleşchiopătau,căideileîmierauneclare.„Numaisuntsigurădeceeacegândesc,nici

măcarde faptulcăgândesc“,amnotat,descumpănită.Nueravorbadeamorpropriu.Erammaimultcurioasă decât mândră, îmi plăcea mai mult să învăţ decât să strălucesc. Totuşi, după atâţia ani desingurătatetrufaşă,constatareacănueramniciunica,niciprima,ciofiinţăprintrealteleşi,dintr-odată,nesigură pe capacităţile sale era chiar un eveniment. Căci Sartre nu era singurul care mă punea însituaţiadea fimodestă:Nizan,Aron,Polizeraveau, faţădemine,unavansconsiderabil.Pregătisemexamenullarepezeală:culturaloreramaisolidădecâtamea,eraulacurentcuomulţimedenoutăţipecare eu nu le cunoşteam, aveau exerciţiul discuţiei;mie îmi lipseaumai alesmetoda şi perspectiva;pentrumine,universulintelectualeraoimensăharababurăîncaremăorientampebâjbâite;căutarealorera, cel puţin înmare, orientată. Între ei existau deja diferenţemari de opinie; luiAron i se reproşaîngăduinţafaţădeidealismulluiBrunschvicg;dartoţisuferiserăconsecinţemultmairadicalecaminedepeurmaluiDumnezeuşiaduseserăfilozofiadincerpepământ.Mădominauşiprinaceeacăştiaudestuldeexactcetipdecărţidorescsăscrie.Eurepetammereucă„voispunetotul“;erapreamultşipreapuţin.Amdescoperitcuneliniştecăromanulridicămiideproblemepecarenulebănuisem.Cutoateacestea,num-amdescurajat;deodată,viitorulîmipăreamaidificildecâtcrezusem,dar,în

acelaşitimp,eramairealşimaisigur;înloculunorposibilităţifărăcontur,vedeamdeschizându-mi-seînfaţăunspaţiubinedefinit,cuproblemele,sarcinile,materialele,instrumentele,obstacolelesale.Numămaiîntrebam:ceedefăcut?Totultrebuiafăcut;totceeacedorisemcândvasăfac:săluptîmpotrivagreşelilor, săgăsescadevărul, să-l rostesc, să luminez lumea,poatechiar s-oajut să se schimbe.Voiaveanevoiedetimp,deefortpentrua-miîndeplinifieşiopartedinpromisiunilepecaremilefăcusemmieînsămi:darastanumăsperia.Nimicnuerade-agata:totuleraposibil.Înplus, tocmaimi seoferiseomare şansă:brusc, în faţaacestuiviitornumaieramsingură.Până

atunci,bărbaţiilacareţinusem–Jacquesşi,într-omăsurămaimică,Herbaud–eraudintr-unaltaluatdecât mine; dezinvolţi, evazivi, puţin incoerenţi, marcaţi de un soi de har funest; era imposibil săcomunicicueifărărezerve.Sartrecorespundeaexactcunăzuinţameadela15ani:erajumătateamea,încareîmiregăseam,aduselaincandescenţă,toatepasiunile.Cuelputeamîmpărtăşitotul,mereu.Cândm-amdespărţitdeel,laînceputulluiaugust,amştiutcănuvamaiieşiniciodatădinviaţamea.Dar,înaintecaaceastasă-şicapeteformadefinitivă,trebuiasă-miclarificrelaţiilecuJacques.

Ce aveam să simt când mă voi afla din nou faţă-n faţă cu trecutul meu? Asta mă întrebam, cunelinişte, la mijlocul lui septembrie, când, întorcându-mă de la Meyrignac, am sunat la uşa caseiLaiguillon. Jacques a ieşit din biroul de la parter, mi-a strâns mâna, mi-a surâs şi m-a condus înapartament.Aşezatăpesofauaroşie,îlascultamvorbinddespreserviciulmilitar,despreAfrica,despreplictisulsău;erammulţumită,dardelocemoţionată.„Ceuşorneregăsim!“i-amspus.Şi-atrecutmânaprin păr. „Aşa ne-a fost dat.“ Recunoşteam penumbra galeriei, îi recunoşteam gesturile, vocea: îlrecunoşteammultpreabine.Searascriamîncaietulmeu:„Niciodatănumăvoicăsătoricuel.Nu-lmaiiubesc.“Aceastălichidarebrutalănumăsurprindea,ladreptvorbind:„Eevidentcăpânăşiînclipeleîncare l-am iubit cel mai mult a existat între noi o neînţelegere profundă, pe care o depăşeam doarrenunţândlamineînsămi;saurevoltându-măîmpotrivaiubirii.“Măminţisemsingurăprefăcându-măcăaşteptaceastăconfruntarepentrua-mihotărîviitorul:darjocurileeraudejafăcutedesăptămânibune.Parisuleraîncăpustiuşil-amvăzutpeJacquesdeseori.Mi-aspuspovestealuicuMagdalamodul

romanesc.Larândulmeu,i-amvorbitdenoiimeiprieteni:n-adatdelocimpresiacăi-araprecia.Săfibănuitceva?Ceînsemnampentruel?Ceaşteptadelamine?Puteamsă-midauseamacuatâtmaipuţincucât,aproapetotdeauna,atâtlaelcâtşilaStryx,maierauşialţiidefaţă;ieşeamcuRiquet,cuOlga.

Măfrământampuţin.ÎlcopleşisempeJacquescuiubireameacânderadeparte,iaracum,dacămi-arficerut-o,nuaveamce-ioferi.Numi-acerutnimic,daruneoriîşievocaviitorulcuonuanţăfatalistăînvoce.Într-osearăl-aminvitatsăvinăcuRiquet,Olgaşisorameasăinaugurămnoulmeudomiciliu.Tata

îmifinanţaseinstalarea,şiîmiplăceamultcameramea.Sorameam-aajutatsăaranjezpemasăsticlecuconiac şi cu vermut, pahare, farfurii, prăjiturele. Olga a venit cu întârziere şi singură, ceea ce ne-adezamăgit profund. Totuşi, după două-trei pahare, discuţia s-a însufleţit; ne-am pus întrebări despreJacquesşiviitorulsău.„Totuldepindedesoţialui“,aspusOlga;apoi,oftând:„Dinpăcate,nucredcăestepotrivităpentruel.–Desprecinevorbeşti?amîntrebat.–OdileRiaucourt.Nuştiaicăseînsoarăcusora luiLucien?–Nu“,amrăspunsuluită.Mi-adatomulţimededetalii.La întoarcereadinAlgeria,JacquespetrecusetreisăptămânipeproprietateafamilieiRiaucourt;puştoaicaseîndrăgostiseluleadeelşilespuseseautoritarpărinţiloreicăîlvreacasoţ:lainsistenţeleluiLucien,Jacquesafostdeacord.Ocunoştea foarte puţin şi, în afara zestrei impresionante, nu avea nici o calitate deosebită, după câtespuneaOlga.AmînţelesdecenumăîntâlneamniciodatăcuJacquesîntrepatruochi:nuîndrăzneanicisătacă,nicisă-mivorbească;evitasesăvinăînsearaastapentrua-ipermiteOlgăisămăpunălacurent.M-amprefăcutcâtampututdebinecăsuntindiferentă.Dar,deîndatăceamrămassingure,sorameaşicuminene-amarătatconsternarea.Ne-amplimbatîndelungprinParis,mâhnitecăeroultinereţiinoastresemetamorfozaseîntr-unburghezcalculat.Cândm-amdusdinnou la Jacques,mi-avorbit stingherit de logodnica lui şi, plinde sine,despre

noile sale răspunderi. Într-o seară, am primit de la el o scrisoare enigmatică: îmi spunea că el îmideschisesecalea,iaracumrămâneaînurmă,înbătaiavântului,incapabilsămăurmeze:„Adaugcădacăvântul se combină cu oboseala, îţi dau,mai totdeauna, lacrimile.“ Am fost emoţionată, dar nu i-amrăspuns;n-aveamcesărăspund.Oricum,povesteaeraterminată.CeînsemnaseaceastăpovestepentruJacques?Cineeraeldefapt?Măînşelasemcrezândcă,odată

căsătorit,misevaînfăţişaadevărataluifaţăşică,dupăocrizăderomantismjuvenil,aveasăredevină,liniştit, ceea ce era: un burghez. L-am văzut de câteva ori împreună cu soţia lui: nu păreau să seînţeleagă bine. Relaţiile noastre s-au rupt brusc, apoi l-am zărit destul de des în barurile dinMontparnasse, singur, cu faţabuhăită, cuochii lăcrimoşi, îmbibatvizibildealcool.A făcutcinci sauşasecopiişis-aavântatînspeculaţiipericuloase:atransportattoatematerialeledelucrulaunconfrateşiadispusdemolareavechiifabriciLaiguillon,urmânds-oînlocuiascăprintr-ocasămarederaport;dinpăcate,odatădemolatăclădirea,nuareuşitsăadunecapitalulnecesarpentruconstruireanouluiimobil;s-acertatcusocrulluişicupropriamamă,întrucâtamândoirefuzaserăsăseangajezeînacestdemersaventuros;elşi-atocatcapitalulpânălaultimulsfanţşiatrebuitsăipotecheze,apoisăvândămaterialuldelucrualfabricii.Alucratcâtevalunilaîntreprindereaconfrateluisău,darafostrepedeconcediat.Chiardacăarfiprocedatprudentşiarfireuşitceeacedorea,rămâneaîntrebareadeceaţinutmorţiş

Jacquessălichidezefirma;nutrebuieuitatcănusefabricafierărie,civitralii.Înaniidedupăexpoziţiadin1925,artadecorativăaluatunmareavânt;Jacqueseraentuziasmatdeesteticamodernăşiconsideracăvitraliulareunenormpotenţial;înprincipiueraadevărat,darînpracticănuerachiaraşa.Înindustriamobilei, a sticlăriei, a ţesăturilor, a tapetului, se putea şi chiar trebuia să se inoveze, căci clientelaburghezăeraavidădenoutate;dar Jacques trebuia sămulţumeascăpreoţimodeştide ţară, cugusturiînvechite; fie se ruina, fie fabrica în continuare vitraliile Laiguillon, de o tradiţională urâţenie; iarurâţeniaîldezgusta.Apreferatsăselansezeînafacericaren-aveaunimiccomuncuarta.Fărăbani,fărăserviciu,Jacquesatrăituntimppespezelesoţieisale,căreiasocrulRiaucourtîidădea

orentă;darrelaţiilelorsedeterioraseră;leneş,risipitor,afemeiat,beţiv,mincinos–şialtele–,Jacquesera,fărăîndoială,unsoţdetestabil.Pânălaurmă,Odileacerutoseparaţiedebunurişil-agonit.Nu-lmaivăzusemde20deanicândl-amreîntâlnit,dinîntâmplare,peBulevardulSaint-Germain.La45deani arăta ca de 60, cu părul complet alb, cu ochii injectaţi, pe jumătate orb din pricina abuzului dealcool; fără privire, fără zâmbet, cu obrazul descărnat, numai oase, semăna leit cu bunicul Flandin.Câştiga25000de francipe lunăscribăluindceva într-uncentrupentru încasarea taxelordepemalulSenei:pedocumentelepecaremile-aarătateraasimilatcuuncantonier.Eraîmbrăcatcaunvagabond,dormeaîncamereînchiriate,numâncamainimicşibeacâtmaimultposibil.Lascurttimpşi-apierdutslujbaşiarămasfărămijloacedetrai.Mamaşifratelesăuîireproşautotalalipsădedemnitatecândseducea să le ceară demâncare; doar sora lui şi câţiva prieteni i-au sărit în ajutor.Dar nu era uşor deajutat;numişcaundegetsăseajutesingurşierarosdeboli.Amuritla46deanidemizeriefiziologică.„Ah!decenum-amînsuratcutine?mi-aspus,strângându-mimâinilecuemoţie,înziuaîncarene-

am reîntâlnit.Cepăcat!Darmama îmi spuneamereu că toate căsătoriile întreveri suntblestemate!“Decisegândiseseriossăseînsoarecumine:cândserăzgândise?şidece,înlocsărămânăburlac,s-aaruncatatâtdetânărîntr-ocăsătoriedininteres?N-amreuşitsăafluşi,probabil,nicielnumaiştia,atâtaveacreieruldeînceţoşat;n-amîncercatsăaflunicicauzeledecăderiilui,căciprincipalasagrijăerasămă facă săn-oobserv; înzilele încareaveaocămaşăcurată şimâncape săturate, îmi reaminteacuplăceretrecutulgloriosalfamilieiLaiguillonşivorbeacaunburghezdefamiliebună;miseîntâmplasă-mispuncădacăarfireuşitînviaţă,n-arfifostmaibuncaalţii,daraceastăasprimeerafărătemei:defapt,nuîntâmplătoreşuaseatâtdespectaculos.Nusemulţumisesăfieunratatmediocru;iseputeaureproşamultelucruri,darînniciuncazmeschinăria;casădecadăatâtdetaretrebuiesăfifostposedatdeacea„nebunieadistrugerii“pecare i-o reproşampevremeacândera tânăr.Evident, secăsătorisepentruascăpaderăspunderi:crezusecă,sacrificându-şiplăcerileşilibertatea,aveasăsenascăînelunom nou, pe deplin convins de drepturile şi îndatoririle sale, adaptat biroului şi căminului său; darvoluntarismulnuelozcâştigător:rămăseseacelaşi,nereuşindnicisăintreînpieleaunuiburghez,nicisăiasădinea.Prinbaruri,căutasăscapederoluldesoţşi tatădefamilie; înacelaşi timp,încercasăurce scaravalorilorburgheze,darnuprin efort răbdător, ci dintr-un singur salt periculos, pe care l-afăcutcuatâtaimprudenţă,încâts-arfiziscădorinţaluinemărturisităerasă-şirupăgâtul.Fărăîndoială,acest destin încolţise în inimabăieţelului lăsat de izbelişte, speriat, care la şapte ani seplimbacaunstăpânprintreînsemneleglorieişidecăderiifabriciiLaiguillon;şidacă,întinereţe,neîndemnainsistentsă„trăimcatoatălumea“erapentrucăseîndoiacăelvareuşivreodatăs-ofacă.

Întimpcemiemisehotăraviitorul,Zazalupta,larându-i,pentrufericireaei.Primaeiscrisoareradiasperanţă. A doua era mai puţin optimistă. După ce m-a felicitat pentru succesul la examenul deagregare,mi-ascris:„Îmiestedeosebitdegreusăfiudepartededumneataînacestmoment.Amatâtanevoiesă-ţivorbesc,măcarpeapucate,nuneapăratdesprelucruriconcretesaujudecăţidevaloare,cidespreceseîntâmplăcuminedetreisăptămâni.Înafaracâtorvaclipedebucurie,pânăvinereatrecutăamavutpartedeocumplitănelinişteşidemultegreutăţi.ÎnaceaziamprimitdelaPradelleoscrisoaredestuldelungăîncareîmispunemultelucruri,maimultecuvinteîngăduindu-misămăagăţdedoveziclare ca să pot lupta cu îndoieli de care nu reuşesc să mă dezbar în întregime. Accept relativ uşorpiedicile care mi se ridică în cale, imposibilitatea de a-i vorbi mamei despre aşa ceva, cel puţindeocamdată,câtşiperspectivadeavedeatrecândîncănuseştiecâtăvremepânăcândrelaţiilemelecuP.sevorficonturatprecis(daracestlucrunuconteazădeloc,atâtdemultmăbucurăprezentulşi-mi

umpleviaţa).Celemairelesuntacesteîndoieli,acesteintermitenţe,acestegoluriatâtdemari,încâtmăîntrebuneoridacănucumvaevis totce s-a întâmplat. Iardacăbucuria revine înplinătateaei, îmieruşinecăamavutlaşitateasănucredînea.Alteoriîmiestegreusă-lasociezpeP.celdeacumcuceldeacumtreisăptămâni,sălegscrisorileluideîntâlnirilenoastre,relativrecente,încareeramîncăatâtdedeparte,atâtderezervaţiunulfaţădecelălalt;alteoriamimpresiacătotulestedoarunjoc,cătotulsevatransformabrusc în realitate, în tăcereadeacum trei săptămâni.Măgândesccumaşputea să-l revădfărăsăfiutentatăs-oiaulafugăpeacestbăiatcăruiai-amscrisatâtealucrurişicuatâtauşurinţă,darînfaţacăruian-aşaveacurajulsădeschidgura,atâtdetarem-arintimidaprezenţalui.Ah!Simone,cumsă te fac să mă înţelegi, căci sunt stângace când îţi spun toate acestea. Un singur lucru merită cuadevărat să-ţi spun. Anume că există momente excepţionale în care mă lepăd de toate îndoielile şigreutăţilecadenişte lucruri lipsitedesensşinumaisimtnimicaltcevadecâtobucurie temeinicăşiprofundă,caremăinvadeazăşirămânestatornicînmine.Atuncisuntemoţionatăpânălalacrimidoarlagândulcăelexistăşicândmăgândesccă,într-unfel,existăşi,pentrumineşiprinmine,simtcăîmistăinima,împovăratădeaceastăimensăfericire.Iată,Simone,cesepetrececumine.Însearaastanuamdispoziţia necesară să-ţi spun ce fel de viaţă duc. Imensa fericire ce radiază dinlăuntrulmeu face caanumitelucruri,neînsemnatedeobicei,sădevinănepreţuite.Darmăsimtmaialesobosită,pentrucă,înciudaunei intense trăiri interioare şi a nevoii de singurătate, am fost obligată să fac plimbări, să joctenis,săparticiplachermeze,ladistracţii.Poştaestesingurulmomentimportantalzilei…Nicicândnuamţinutatâtdemultlatine,dragameaSimone,şiîţisuntalăturidintotsufletul.“I-am răspuns, la rândul meu, printr-o lungă scrisoare, încercând s-o reconfortez, şi în următoarea

săptămânămi-a răspuns: „Cebine e să simţi obucurie liniştită, aşa cummi se întâmplămiede laovreme!Acumsimtînmineosiguranţăpecarenimicnuopoatetulbura,ocertitudineminunatdeblândăce s-a statornicit în ciudadrumuluigreupecare l-amstrăbătut şi a tuturor revoltelormele.Cândamprimitscrisoareadumitale…eramîncăneliniştită.Nuaveamîncăsuficientăîncrederecasăcitescaşacumtrebuiescrisorileatâtdeblânde,foarteliniştite,pecaremilescriaPradelleşi,subimperiulunuipuseudepesimism, tocmai îi trimisesemoscrisoarepecare, fărăexagerare,ar fipututs-oconsidere«camferoce».Scrisoareadumitalem-areaduslaviaţă…Te-amsimţitmereulângăminedecândţi-amprimitscrisoareaşiîmpreunăamcititscrisoarealuiPradelledesâmbătă,caremi-aîmplinitbucuriaşim-afăcutsă-misimtinimaatâtdeuşoarăşidetânără,încât,detreizile,suntveselăcauncopildeoptani.M-amtemutcascrisoareameanedreaptăsănuîntunecedinnouorizontul;darelmi-arăspunsatâtdeinteligent,încâtdimpotrivă,totularedevenitsimpluşiminunat.Nucredsăexistepelumeunmodmaidelicatdeamustrapecineva,dea-ljudeca,decâtabsolvindu-ldevinăşidându-iaînţelege,cuvoiebunăşiblândeţe,cătotulesimplu,cătotulefrumosşicătrebuiesăcreadăînaceafrumuseţe.“Dar curând au apărut greutăţimai serioase. La sfârşitul lui august am primit o scrisoare carem-a

mâhnit:„Nutesupărapeminepentruaceastălungătăcere…ŞtiicefeldeviaţăduclaLaubardon.Atrebuit să mă văd cu o mulţime de oameni şi să plec la Lourdes pentru cinci zile. Ne-am întorsduminică,iarmâineBébelleşicumineluămdinnoutrenulşineducemînAriègecasăneîntâlnimcufamiliaBréville.Aşacumbănuieşti,m-aşlipsidetoateacestedistracţii;distracţiiletedoboarăcândn-aichefdeele.Amcuatâtmaimultănevoiede linişte cucâtviaţa,deşi continuă să fie«minunată», seanunţădestuldegreapentruoperioadădetimp.Scrupulelecareîmiotrăveaubucuriam-audeterminatsă vorbesc cu mama, mai ales că sufeream din cauza atitudinii ei întrebătoare, neliniştită şi chiarbănuitoare.Darpentrucănu-iputeamspunedecâtojumătatedeadevăr,rezultatulafostcănu-imaipotscrieluiPradelle,pecaremamavreasănu-lmaivădpânălanoidispoziţii.Egroaznic,einuman.Când

măgândesccâtdemultînsemnaupentrumineacelescrisorilacare,acum,suntsilităsărenunţ,cândîmiimaginezanulatâtdelungceseaşterneînfaţamea,delacareaveamaşteptărienormeşicarevafilipsitdenişteîntâlniriminunate,măînăbuşdeamărăciuneşioghearăîmisfâşieinima.Vatrebuisătrăimcaşicumamfistrăiniunuldecelălalt,eînfiorător!Euunamăpotresemna,darîmietaregreugândindu-mălael.Suntrevoltatălagândulcăarputeasuferidincauzamea;eusuntobişnuitădemultcusuferinţaşioconsideraproapefireascăîncemăpriveşte.Darsăacceptsuferinţalui,cuatâtmaimultcucâtnuameritat-oşicucâtîmidorescsă-lvădradiinddefericire,caatuncicândstăteaaşezatîntrenoidouăînbarcă,înBoisdeBoulogne–Doamne,ceîncercareamară!Cutoateacestea,nucredcăamdreptulsămăplâng.Când ţi-a fostdatsăaipartedecevaatâtde intensşide trainic,aşacumsimtcăexistă înmine,poţisuportaorice.Fericireameanudepinde, înmodesenţial,de împrejurărileexterioare,eaarputeafiatinsădoardecevaveninddirectdelaelsaudelamine.Numătemdeasta,căciînţelegereadintrenoiesteatâtdeprofundă,deîmplinită,încâtelvorbeştecândmăascultă,euvorbesccândîlascultşi,înciudadespărţirilordemoment,nuputemfiseparaţicuadevărat.Bucuriamea,mereucrescândă,emaiputernicădecâtgândurilenegreşiserăspândeşteasupratuturorlucrurilor…Ieri,dupăcei-amscrisluiPradellescrisoareaatâtdegreudescris,amprimitdelaelunmesajplindeaceadragostedeviaţăcare, lael,erapânăacummaigreudeperceputdecât ladumneata.Doarcănusemăna întru totulcucântulpăgânaldragiidoamneamorale.Legatdelogodnasuroriisale,îmispuneacerezonanţăputernicăavuseserăînsufletulluicuvinteleCœlienarrantgloriamDei,trezindu-ientuziasmulpentru«slăvireaînluminăauniversului»şipentru«oviaţăîmpăcatăcutoatefrumuseţilevieţiipământeşti».Ah!efoartegreu, Simone, să renunţi de bunăvoie să primeşti pagini precum cele de ieri. Trebuie să crezi cuadevărat în valoarea suferinţei şi să doreşti să porţi Crucea lui Christos pentru a accepta asta fărăcrâcnire,altminterin-aşfiînstare.Darsătrecempesteasta.Viaţaetotuşiminunatăşiaşfiingratădacă,înacesteclipe,numi-aşsimţi inimadebordânddeo imensă recunoştinţă.Existăoaremulte fiinţepelumecareauceeaceavemdumneataşieu,saucarevorcunoaştevreodatăcevaasemănător?Înseamnăoarecăplătescpreamultpentruacestbundepreţdacăvoisuferipentrueloriceîmivafidatşioricâtdemulttimp?Lilişisoţuleisuntaici:credcătimpdetreisăptămâninuauavutaltsubiectdeconversaţieînafarădeapartamentul lorşidecât îivacostasăsemute înel.Sunt foartedrăguţi,nuamcesă lereproşez.Dar simtomareuşurare lagândul că, înprezent, amsiguranţa căviaţameanuva semănadefelcualorşică,neposedândnicioavuţieexterioarămie,suntdeomiedeorimaibogatădecâtei,şică, însfârşit,spredeosebiredetoţiaceşti indivizicare îmisuntmaistrăinidecâtpietrelecucareestepavatăstrada,eunuvoifisingurăniciodată!“Am sugerat o soluţie care părea că se impune de la sine.CumdoamnaMabille era îngrijorată de

relaţiiledintreZazaşiPradelle,pecare lecredea lipsitede temeinicie, trebuiacael să-icearăoficialmânafiicei.Carăspuns,amprimiturmătoareascrisoare:„Ieri,cândm-amîntorsdelaAriège,undeampetrecutzecezileextremdeobositoare,amgăsitscrisoareapecaremi-aitrimis-oşipecare,dealtfel,oaşteptam. De când am citit-o n-am mai făcut altceva decât să-ţi răspund, să vorbesc cu dumneataîncetişor, în ciuda lucrurilor pe care le am de făcut, a oboselii, a tot ce mă înconjoară. La familiaBrévilleamstat timpdezecezilecuBébelle încamerăşin-amputut să rămânsingurănicimăcaroclipă.Neputând suporta să fiuprivită în timpce scriu anumite scrisori, am fost nevoită s-o aştept săadoarmă,apoisămăscolşisăscriuîntredouăşicincisauşasedimineaţa.Întimpulzilei,trebuiasăfacexcursii lungi şi să reacţionez, fără să par că nu mă interesează, la toate gesturile atente, la toateamabilităţileglumeţealecelorlacaremergeamînvizită.Înultimelepaginipecareelle-aprimitdelaminesesimte,înmodsigur,căsuntobosită;i-amcititultimascrisoarefiindatâtdeistovită,încâtacum

îmidauseamacăamînţelesdestuldeprostanumitepasaje.Suntsigurăcărăspunsulmeul-afăcutsăsufere,căcinum-ampriceputsă-ispuntotcevoiam,totce-arfitrebuitsă-ispun.Astamăîntristează;dacă, până acum, nu voiam să-mi recunosc vreun merit, simt că în ultimele zile m-am comportatmeritoriu, căci îmi trebuiemultă voinţă ca să rezist dorinţei de a-i scrie tot ce gândesc, toate acelelucruri adevărate şi convingătoare cu care protestez, în adâncul inimii, împotriva acuzaţiilor pe careinsistăsăşileaducăluiînsuşi,împotrivafaptuluică,îninconştienţalui,îmicereiertare.Simone,n-aşvreasă-i scriu luiP.prin intermediuldumitale,dinpunctulmeudevederear fio ipocriziemaimaredecât încălcarea hotărârilor despre care nu mai vreau să discut acum. Totuşi, îmi amintesc mereuanumitefragmentedinultimeleluiscrisorilacaren-amrăspunsîndeajunsşicareîmitulburăsufletul.«Trebuie să fi fost decepţionată de unele dintre scrisorile mele.» «Sinceritatea cu care ţi-am vorbittrebuiesătefiobositşisătefiîntristatoarecum»şialteledeacelaşifel,carem-aufăcutsăsarînsus.Dumneata,Simone,careştiifoartebinecebucuriemi-aadusP.şicătoatecuvintelespusesauscrisedeelnunumaicănum-audezamăgit,darmi-ausporitşiîntăritiubireapecarei-oport,dumneatacareştiiceeramşicesuntacum,ceîmilipseaşicemi-adăruitelcuprisosinţă,o!încearcăsă-lfacisăpriceapăcăluiîidatoreztoatăfrumuseţeacareîmiumpleacumviaţa,cătotceestelegatdeelepreţiospentrumineşicăesteonebuniesă-şicearăscuzepentruceeacespunesaupentruscrisorileacărorfrumuseţeşiprofundăgingăşieleînţelegmaimultdecâteorilecitesc.Simone,dumneatacaremăcunoştiperfectşicare,înacestan,aiştiutcummi-abătutinima,spune-i,terog,cănuexistăfiinţăpelumecaresă-mifidatsausă-mipoatădavreodatăimensafericire,bucuriaabsolutăpecaremi-adat-oelşidecaremăvoiconsideraîntotdeaunanedemnă.“„Simone,dacădemersul lacare te referiarputea fi făcut, lucruriles-arsimplifica înaceastă iarnă.

Pradellenuofacedinmotivepecarelesocotesclafeldeîndreptăţitecael.Înacestecondiţii,fărăa-miimpunesămădespartdeeldefinitiv,mamam-aprevenitcăvomaveadetrecutprinatâteagreutăţişirestricţii înrelaţianoastră, încât,speriatădeperspectivauneiluptemereuluatedelacapăt,amsfârşitprinaalegesoluţiaceamaireacuputinţă.Răspunsulluilatristascrisoarepecareamfostnevoităsăi-otrimitmi-aarătatdinplince-arînsemnapentruelacestsacrificiu.Acumsimtcănumaiamtăriasăfacceea ce îmi ceruse mama. Voi încerca să îndrept lucrurile, să încerc s-o conving, prin docilitate şirăbdare,să-miacorde,săneacordepuţinăîncredere,sărenunţelaideeadeamătrimiteînstrăinătate.Toateacestelucrurinusuntsimple,Simone,dimpotrivă,suntdureroaseşiîmiparerăupentruel.Mi-avorbitdedouăoridefatalism.Înţelegceavrutsăspunăindirectşi,dedragullui,voifacetotceîmistăînputericasăîndreptlucrurile.Darvoisuportacuîndârjiretotcevafinecesarsăsuport,găsindunsoidebucurieînsuferinţă,dinpricinalui,convinsăfiindcă,oricâtarfidemarepreţul,niciodatănu-mivapăreadestuldemarepentruaceastă fericirecarem-a învăluit în întregime,pentruaceastăbucuriepecarenuovaputeaînlătura,niciodată,nimic…M-amîntorsaicitânjindsăfiusingură.Dar,înafarădecumnatulmeu,ammaigăsitcincifraţişisurorialelui;dormcuceamaimareşicugemeneleîncameraîn carem-amsimţit atât debine cu tine şi cuStépha.Ţi-amscris aceste rânduri înmaipuţinde treisferturideoră,înaintedeamerge,împreunăcufamilia,înoraş,lacumpărături;mâine,toatăfamiliaDuMoulinvineaici,poimâinesoseşteGenevièvedeBrévilleşivatrebuisămerglaopetreceredansantălafamiliaMulot.Dareucontinui să rămân liberă fărăcanimenisăbănuiască.Pentrumine toateacestelucrurisuntcaşicumnuarfi.Viaţameaînseamnăa-izâmbiglasuluipecare-laudnecontenitînmine,afiîmpreunăcuelpentrutotdeauna…“M-amsupăratpePradelle:decerespingeasoluţiapecarei-opropusesem?I-amscris.Mi-arăspuns

că sora lui se logodisede curând; fratele săumaimare– căsătorit demultă vreme şi despre carenu

vorbea niciodată – urma să plece în Togo; dacă ar fi anunţat-o pe mama lui că şi el plănuia s-opărăsească,i-arfidatlovituradegraţie.DarcuZazacumrămâne?l-amîntrebatcânds-aîntorslaParis,lasfârşitulluiseptembrie.Nurealizacătoateacestebătăliiosleiaudeputeri?Mi-areplicatcăeaeradeacordcuatitudinealuişi,înpofidaîndârjiriimele,arămasneclintit.Zazami s-a părut foarte abătută; slăbise şi era palidă; o dureamereu capul. DoamnaMabille i-a

îngăduit,provizoriu,să-lrevadăpePradelle,darîndecembrieaveasăplecelaBerlinpentruunan:segândeacugroazălaacestsurghiun.Ampropusoaltăsoluţie,anumecaPradellesădiscutecudoamnaMabille fără a-i spune ceva mamei sale. Zaza a scuturat din cap. DoamnaMabille n-ar fi acceptatmotivele lui: le cunoştea şi le socotea un fals pretext.După părerea ei, Pradelle nu era hotărât să seînsoare cuZaza; altfel, ar fi făcut demersuri oficiale; nici uneimamenu i se frânge inima dacă i selogodeştefiul,povesteaastanustăteaînpicioare!Eramdeacordcueaînacestpunct;oricum,căsătoriaar fi avut loc abia peste doi ani, iar cazul doamnei Pradelle nu-mi părea deloc tragic: „Nu vreau săsuferedin cauzamea“, îmi spuneaZaza.Generozitatea eimă aducea la exasperare.Ea îmi înţelegeafuria, după cum înţelegea scrupulele lui Pradelle şi prudenţa doamneiMabille; le înţelegea pe toateacestepersoanecarenuseînţelegeauîntreeleşialecărorneînţelegeriserăsfrângeauasupraei.„Un an nu înseamnămare lucru“, spunea Pradelle iritat. Aceste vorbe înţelepte nu numai că nu-i

ridicau moralul Zazei, dar îi puneau încrederea la grea încercare; pentru a accepta, fără prea marenelinişte,odespărţirepetermenlung,arfiavutnevoiedeaceacertitudinepecaremi-oinvocadeseoriînscrisori,darcare,înrealitate,îilipseacumplit.Premoniţiameasedovedisecorectă:nuerauşorsă-liubeştipePradelle,maialesdacăaveaioinimăatâtdefierbintecaaZazei.Cuosinceritatecarefrizanarcisismul,eliseplângeadefirealuipreapuţinpătimaşă,iareaajungealaconcluziacăoiubeştefărăentuziasm.Niciatitudinealuinuoliniştea;faţădefamilialuieraexcesivdegrijuliuşinupăreasă-şifacăproblemecăZazasufereadepeurmaacesteigriji.Serevăzuserădoarpefugă,iareaaşteptacunerăbdaredupă-amiazapecarehotărâserăs-opetreacă

împreună;darîndimineaţaaceleizileaprimitdelaelunbiletprincareoanunţacăi-amuritununchişicădoliulnusepotrivea,înopinialui,cubucuriarevederiilor:aşacăîntâlnireaafostcontramandată.Adouazi,ZazaavenitlaminesăbemunpaharîmpreunăcusorameaşicuStéphaşin-areuşitnicimăcarsăsurâdă.Searami-atrimisoscurtăscrisoare:„Nu-ţiscriucasămăscuzcăamfostgroaznică,înciudavermutuluişiadiscuţiilorreconfortante.Darcredcăaiînţelescăeramdistrusădebiletulprimitînajun.Asosit într-unmoment foartenepotrivit.DacăPradellear fi ştiutcucâtănerăbdareaşteptamaceastăîntâlnire,credcănuarficontramandat-o.Darestefoartebinecănuaştiutşi-miplacefoartemultcumaprocedat;înplus,nuerăudeloccăamavutocaziasăaflupânăundepotmergecudescurajareacândrămân absolut singură în confruntarea cu gândurilemele amare şi cu sumbrele avertismente pe caremama consideră de cuviinţă sămi le dea.Celmai trist lucru este că nu pot să comunic cu el: n-amîndrăznitsă-i trimitoscrisoareacasă.Dacăaififostsingură, i-aşfiscriscâtevarânduri,peplicfiindscrisuldumitaleneciteţ.Terog,fiiamabilăşitrimite-ifărăîntârziereunbiletcasă-ispui,ceeacespercăştieoricum,căîisuntalăturilanecazcaşilabucurie,darmaialescăpoatesă-miscrieacasădecâteoridoreşte.Ar fi foartebine s-o facă,pentrucă,dacănueposibil să-l revăd foarte repede,ammarenevoie,celpuţin,decâteva rânduridinpartea lui.Nu trebuie să se teamăcăaş fi acumnepermisdeveselă.Dacăi-aşvorbi,chiarşidesprenoidoi,aşface-oîntermenisobri.Presupunândcăprezenţaluim-ar elibera, îi garantez că există destule subiecte triste care pot fi abordate când eşti în doliu. Deexemplu, desprePoussière119.Am recitit această carte aseară şim-a emoţionat la fel demult ca laînceputulvacanţei.Da,Judyesteminunatăşicaldă;cutoateacestea,rămâneneîmplinităşi,maiales,

foarte nefericită. Admit că ar putea să se salveze de deznădejde de dragul vieţii ei şi al lucrurilorrealizate.Darbucuriasan-arfacefaţămorţiişi,înplus,nuestesuficientsătrăieşticaşicumnute-aiîntâlnicueavreodată.Cândamterminatcartea,mi-afostruşinecăm-ampututplângepentruoclipă,tocmaieu,care,dincolodetoategreutăţileşitristeţilecearputeas-omaschezeuneori,simtobucuriegreuîncercatăşipreaadeseainaccesibilădincauzaamărăciuniimele,darcarenuarenevoiedenimenipelumeaastaşicarenicimăcarnudepindeînîntregimedemine.Bucuriaasta–nimicn-opoatefacesăscadă.Ceipecare-iiubescnuaudecesăseneliniştească,nuplecdelângăei.Şimăsimtacumlegatădelumeşichiardepropriameaviaţăaşacumn-ammaifostniciodată.“Înpofidaacesteiconcluziioptimiste,cutoatăîncuviinţareacrispatădatăhotărâriiluiPradelle,Zaza

nu-şiascundeatotalamărăciunea;atâtavremecâtcontrapunea„lucrurilorcreate“bucuriasupranaturală,„carenuarenevoiedenimenipelumeaasta“,însemnacănumaisperasăgăseascăsprijinînvreofiinţă.I-am trimis un bilet lui Pradelle, care i-a scris de îndată. Zazami-amulţumit: „Graţie dumitale amscăpatîncădesâmbătădenălucilecaremăchinuiau.“Darnălucilenuaulăsat-oînpacemultăvremeşi,înfaţalor,eracuadevăratsingură.Însăşigrijapecareopurtamfericiriieineîndepărtaunadealta,căcieu erampornită împotriva luiPradelle, iar eamăacuza cănu-l cunosc; alesese calea renunţării şi sesupăradacă încercams-oconvingsăseapere.Dealtfel,mamaei îmi interzisesesămaivin înstradaBerrişicăutas-oreţinăcâtmaimultîncasă.Cutoateacestea,amdiscutatîndelunglamine,prilejcucare i-am vorbit despre propriamea viaţă; a doua zi mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea, cuemoţie,câtdebucuroasăfusese.Însă,adăuga,„dinmotivefamiliale,ardurapreamultsăţiledetaliez,nuvoiputeasătemaivădovreme.Aşteaptă-măpuţin“.Pede altă parte,Pradelle o anunţase că fratele lui se îmbarcase şi că, timpdeo săptămână, se va

ocupa exclusiv să-şi consolezemama.Şi de această datăZazei i s-a părut normal sacrificiul lui fărărezerve;dareramsigurăcăeradinnoufrământatădeîndoieli;amdeplânsfaptulcă,timpdeoptzile,niciovocen-apututcontracara„sumbreleavertismente“aledoamneiMabille.Peste zece zile am întâlnit-o, din întâmplare, în barul Poccardi; eu fusesem să citesc laBiblioteca

Naţională,iareafăceacumpărăturiîncartier:amînsoţit-o.Spremareameauimire,erapestepoatedeveselă.Segândisemultînaceastăsăptămânădesingurătateşi,puţincâtepuţin,îşirânduisegândurileşisentimentele; nici plecarea laBerlin n-omai speria.Va avea timp liber pe care să-l folosească doarpentruea,va încercasăscrie romanul lacaresegândeademultăvreme,vacitimult:niciodatănu îifuseseatâtdefoamedelectură.TocmaiîlredescoperisepeStendhal–şi-ladmira.Familiaeiîluraşi,indiscutabil,pânăacumnureuşisesădepăşeascăpedeplinaceastăprejudecată;darîlrecitiseînultimelezile,îlînţelesese,însfârşit,şiîiplăceafărărezerve.Simţeanevoiasă-şirevizuiascămultepăreri:aveaimpresia că înlăuntrul ei se declanşase, brusc, o evoluţie importantă.Mi-a vorbit cu o căldură, cu oexuberanţăde-adreptulneobişnuite;daroptimismuleiaveacevaexcesiv.Totuşim-ambucurat:aveaforţereînnoiteşimisepăreacăestepecaledeaseapropiademineşimaimult.Mi-amluatrămas-bundelaeacuinimaplinădesperanţă.PestepatruzileamprimitunbiletdeladoamnaMabille:Zazaerafoartebolnavă;aveafebrămareşi

dureridecapcumplite.Mediculdispusese trimitereaei într-oclinicădinSaint-Cloud;aveanevoiedesingurătate şi de linişte absolută; nu avea voie să primească nici o vizită; dacă nu scădea febra, erapierdută.M-am întâlnit cu Pradelle şi mi-a povestit ce ştia. La două zile după ce mă întâlnisem cu Zaza,

doamna Pradelle, care era singură acasă, a auzit soneria; a deschis şi a văzut în uşă o tânără bineîmbrăcată,darfărăpălărie:înaceaperioadă,aşacevaerainacceptabil.„SunteţimamaluiJeanPradelle?

aîntrebat.Potsăvăvorbesc?“S-aprezentatşidoamnaPradelleapoftit-oîncasă.Zazaaprivitînjur;aveaobrajiidecretăşipomeţiiaprinşi.„Jeannueacasă?dece?s-a înălţatdeja laceruri?“Speriată,doamna Pradelle i-a spus că trebuia să se întoarcă dintr-unmoment în altul. „Mă urâţi, doamnă?“ aîntrebatZaza.Cealaltăaîncredinţat-ocănu.„Atuncidecenuvreţisănecăsătorim?“DoamnaPradelleafăcuttotcei-astatînputinţăcas-ocalmeze;puţinmaitârziu,cânds-aîntorsPradelle,sepotolise,darfrunteaşimâinile îi ardeau.„Teconducacasă“,a spusel.Au luatun taxi şi, în timpcese îndreptaucătre strada Berri, l-a întrebat, cu reproş în glas: „Nu vrei să mă săruţi? De ce nu m-ai sărutatniciodată?“Asărutat-o.DoamnaMabilleapus-oînpatşiachematmedicul;adiscutatcuPradelle:nuvoiacafiicaeisăfie

nefericită,nuseopuneacăsătoriei.NicidoamnaPradellenuseopunea:nudoreanefericireanimănui.Totulaveasăsearanjeze.DarZazaavea40degradetemperaturăşidelira.Timpdepatruzile,laclinicaSaint-Cloud,acerutmereu„vioaramea,Pradelle,Simoneşişampanie“.

Febranuascăzut.Mameiis-adatvoiesă-isteaalăturiînultimanoapte.Zazaarecunoscut-oşiaştiutcăvamuri.„Nutenecăji,mamăscumpă,i-aspus.Întoatefamiliileexistărebuturi:suntunrebut.“Cândamrevăzut-o,încapelaclinicii,eraculcată,înconjuratădelumânărişiflori.Eraîmbrăcatăîntr-

ocămaşădenoaptelungă,dinpânzăaspră.Părulîicrescuseşicădeaînşuviţeţepenepelângăobrazulgalbenşiatâtdeslab,încâtcugreui-amrecunoscuttrăsăturile.Mâinilecuunghiilungi,palide,caniştegheare, încrucişate pe crucifix, păreau sfărâmicioase, ca ale străvechilor mumii. Doamna Mabilleplângeaînhohote.„AmfostdoarinstrumenteînmâinileDomnului“,îispuneadomnulMabille.Doctoriiauvorbitdemeningită,deencefalită,nuseştianimicexact.Săfifostvorbadespreoboală

contagioasă,despreunaccident?SauZaza fusesedoborâtădepreamultăoboseală şinelinişte?Mi-aapărut deseori noaptea în vis, galbenă sub o pălărioară roz, privindu-mă cu reproş. Luptaserămîmpreună împotriva destinuluimocirlos care ne pândea şimultă vremem-amgândit că îmi plătisemlibertateacupreţulmorţiiei.

Note106.Preparattradiţionalfrancezdincarnedeporcsauunamestecdecarnedeporcşiiepure,gâscă

etc.(N.t.)107. Le Petit Luxembourg, palat din secolul al XVI-lea învecinat cu Palatul Luxembourg, numit

iniţialLeGrandLuxembourg.(N.t.)108.TheConstantNymph,romandeMargaretKennedy.(N.t.)109. Théâtres du Cartel, asociaţie fondată la Paris în 1927 de către patru regizori francezi, Louis

Jouvet,CharlesDullin,GastonBatyşiGeorgesPitöeff,cuscopuldeaconferivizibilitateteatruluideavangardă;aduratpânăîn1939.(N.t.)110.Provocare(înenglezăînoriginal).(N.t.)111.VittorioPodrecca,fondatorul, în1914,alunuicelebruteatrudemarionete,TeatrodeiPiccoli.

(N.t.)112.SiegfriedetleLimousinînoriginal,romandeJeanGiraudoux.(N.t.)113.TheJazzSinger,celdintâifilmsonordinistoriacinematografiei(1927),avându-lcaprotagonist

peAlJolson(1886–1950),socotit„celmaimareanimatorallumii“.(N.t.)114.GermaineDulac(1882–1942),cineastăşifeministăfranceză;apromovatfilmuldeavangardăal

anilor 1920. „Filmul pur“ (v. mai jos în text) – liber de orice influenţă literară, teatrală, picturală,construitcaomuzicăvizuală–afostceldintâicurentdeavangardăîncinemadinaceiani.(N.t.)

115.Publicaţii franceze: prima, o revistă înfiinţată în 1928, există şi azi; a doua a fost principalulcotidiansportivalFranţei;aapărutîntre1900şi1944.(N.t.)116.Înoriginal(femmes)humeuses,delaverbulhumer(fr.),ainspira,aaspirapenas.(N.t.)117.TitluloriginalesteTheGreenHat.(N.t.)118.ÉlèveOfficierdeRéserve.(N.t.)119.DustyAnswer,romandeRosamondLehmann.(N.t.