Seneca

Seneca a fost unul din cei mai mari filosofi ai Romei antice, alături de Cicero, Lucretius, Salustius. El a trăit în perioada de expansiune a Imperiului Roman, la curtea împăratului Nero. Operele sale filosofice au constituit pentru creştini o sursă de inspiraţie pentru doctrina creştină, inclusiv doctrina Evangheliilor.

Creştinii, conştienţi fiind că s-au inspirat din opera marelui filosof antic, au fabricat o corespondenţă între apostolul Pavel şi Seneca şi au declarat chiar că Seneca s-a creştinat, ceea ce este un neadevăr istoric şi un fals evident.

Seneca aparţinea curentului stoic. El dispreţuia luxul, îmbuibarea, viaţa lipsită de orice preocupare înaltă. În vasta lui operă sunt foarte multe pasaje care se aseamănă cu religia creştină. Este trist că exponenţii acestei religii scriau în Biblie că „filosofia este o nebunie.“ Ea cuprinde un set de norme şi valori care îi pot conferi omului o călăuză în viaţă, un îndreptar demn de urmat.