scoli geopolitice

17
PRINCIPALELE ŞCOLI GEOPOLITICE 1. Introducere 2. Începuturile geopoliticii moderne 3. Geopolitica britanică 4. Geopolitica franceză 5. Geopolitica germană 6. Geopolitica rusă 7. Geopolitica americană

Upload: dinca-alexandra

Post on 07-Aug-2015

55 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: SCOLI GEOPOLITICE

PRINCIPALELE ŞCOLI GEOPOLITICE

1. Introducere

2. Începuturile geopoliticii moderne

3. Geopolitica britanică

4. Geopolitica franceză

5. Geopolitica germană

6. Geopolitica rusă 7. Geopolitica americană

Page 2: SCOLI GEOPOLITICE

Caracteristicile majore ale lumii în 1900

Statele europene domină modelul relaţiilor internaţionale la nivel global• 1 din 4 locuitori ai planetei locuiau în Europa (aproximativ 400 de milioane din totalul

de 1600 milioane);• marile puteri europene (Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania, Austro-Ungaria, şi

Rusia) concentrau puterea militară a lumii şi dominau comerţul mondial;Imperiile coloniale ale statelor europene (în special Marea Britanie şi Franţa, dar şi

Belgia, Olanda şi Portugalia) acopereau cea mai mare parte a lumii• aproximativ 500 milioane de oameni trăiau sub stăpânirea colonială europeană; • căutarea de noi colonii continua: în special Germania în Africa şi Rusia în Asia;Câteva imperii se aflau în colaps• imperiul Habsburgic (care era format din Austro-Ungaria şi mare parte din Europa

centrală şi Balcani);• imperiul otoman, centrat pe Turcia, dar care cuprindea mare parte din Orientul

Mijlociu şi Balcani);• imperiul ţarist;• imperiul chinez;Economia capitalistă mondială• în 1900 era centrată în special pe Marea Britanie, ca cea mai mare putere imperială

şi comercială a lumii, dar din ce în ce mai mult sub ameninţare;• expansiune industrială rapidă în America de Nord;• Japonia în modernizare şi industrializare.

Page 3: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica britanică

Anglia – puterea dominantă a economiei mondiale în sec. XVIII-XIX;

Puterea sa dependentă, în special, de controlul mărilor;Forţa navală britanică considerată o contrapondere a

populaţiei numeroase şi a resurselor continentale ale Europei Centrale, în special ale Germaniei şi Rusiei;

Sir Halford Mackinder (1861-1947) – teoria “Pivotul geografic al istoriei” (1904):

– Who rules East Europe commands the Heartland;– Who rules the Heartland commands the World

islands;– Who commands the world islands commands the

world.

Page 4: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica britanică

Page 5: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica britanică

Mackinder considera istoria mondială ca un conflict recurent dintre puterile terestre şi cele maritime (land-based and sea-based powers)

Din punct de vedere istoric, Imperiul Rus era cel mai bine situat pentru a controla Heartlandul. Dar, la sfârşitul secolului XIX, Mackinder recunoştea că Germania era mai bine plasată decât Rusia ţaristă în centrul Heartlandului

• era necesar pentru Marea Britanie în încercarea ei de a domina lumea oceanelor să supravegheze posibila expansiune a Germaniei;

• Mackinder accentua importanţa prevenirii oricărei alianţe politice sau militare dintre Germania şi Rusia.

Page 6: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica britanică

• Mackinder a introdus un alt concept geopolitic în 1939: „oceanul de mijloc” (The Midland Ocean) definit ca bazinul nord-atlantic şi cele patru mări adiacente: Mediterană, Baltică, Arctică şi Caraibilor, anticipând un nou conflict global;

• Numai statele care sunt situate în jurul acestui bazin – Canada, Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie – puteau, unite, să reziste provocării care venea din Heartland-ul sovietic;

• Unul dintre motivele pentru care NATO a fost creat, a fost acela de a asigura această unitate.

Page 7: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica franceză

• Franţa era situată între puterile terestre şi maritime, fiind în acest fel, singura putere europeană care putea fi considerată ca parte atât a Heartland cât şi a Rimland;

• Franţa a susţinut Tratatul de pace de la Versailles prin care Germania era forţată să abandoneze coloniile şi să cedeze teritoriile europene în favoarea aliaţilor;

• Şcoala geopolitică franceză a fost interesată de stabilirea

contrastelor dintre Est şi Vest;• Primul studiu geopolitic francez este lucrarea „La France

de l’Est” publicată în 1917 de Paul Vidal de la Blache (1845-1918).

Page 8: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica franceză

• În perioada interbelică, analiştii geopolitici francezi, (Jacques Ancel şi Albert Démangeon) au criticat doctrina germană, considerând ştiinţa geopolitică ca „ştiinţa propagandistă germană” care urmărea să justifice „o expansiune infinită”;

• Două noi concepte: “entente” şi “communauté européenne”;

• Studiile de geopolitică au fost abandonate după cel de-al doilea război mondial, în special din cauza asocierii cu politica nazistă;

• Geopolitica revigorată în anii ‘70-’80 (Revista Herodote, 1976, editor Yves Lacoste;

• Geopolitica = Geografia politică a puterii (Claude Raffestin).

Page 9: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica germană

• Regiunile europene centrale ale popoarelor vorbitoare de limbă germană au fost caracterizate de fragmentare politică până la mijlocul secolului XIX;

• Sub dominaţia lui Bismarck al Prusiei, Germania a realizat unificarea politică la sfârşitul secolului XIX;

• În 1900, Germania era a treia ţară industrială a lumii, după Marea Britanie şi Statele Unite;

• Situată în centrul marii câmpii europene, partea de nord a Germaniei a fost întotdeauna la răscruce, vulnerabilă la atacurile duşmanilor;

• Germania unită şi puternică sau Mitteleuropa, incluzând toate popoarele vorbitoare de limbă germană din Europa Centrală reprezenta cel mai eficient mod de menţinere a integrităţii culturii germane.

Page 10: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica germană

• După înfrângerea din primul război mondial, gândirea geopolitică germană a reaccentuat valoarea expansiunii teritoriale asociată cu unificarea popoarelor vorbitoare de limbă germană din Europa Centrală;

• De la începutul anilor 1920 motto-ul Germaniei a fost „Drang nach Osten” (Împinge către est), devenind o prioritate a acţiunilor politice germane.

• Friedrich Ratzel (1844-1904) – statele sunt organisme, respectă legile evoluţiei şi se află în competiţie unele cu altele; “lebensraum” – spaţiu vital;

• Karl Haushofer (1869-1946): autarhie – independenţă economică şi politică; pan-regiuni – sfere de influenţă;

Page 11: SCOLI GEOPOLITICE

Friedrich Ratzel (1896) – “Legile cresterii teritoriale a statelor”

1. spatiul unui stat creste odata cu cultura lui – pe masura ce populatia creste avand acelasi model cultural, noile teritorii ocupate de aceste popoare largesc statul;

2. cresterea statului urmeaza altor manifestari de crestere a popoarelor – expansiunea comerciala si activitatile misionare preced cresterea statelor;

3. cresterea statului are loc prin adaugarea unor mici unitati – popoarele si teritoriile trebuie “topite” impreuna pana la amalgamare;

4. granita este organul periferic al unui stat – frontierele nu reflecta doar securitatea unui stat ci si cresterea acestuia;

5. in cresterea lui, statul absoarbe parti valoroase din punct de vedere politic – campii, rauri, regiuni costiere, regiuni bogate in minereuri, petrol sau resurse de hrana;

6. primul imbold spre cresterea teritoriala vine de la popoaele primitive din exterior – marile state cu cultura aduc ideile popoarelor primitive care avand populatii in crestere asigura nevoia de expansiune;

7. tendinta generala de anexare si amalgamare se transmite de la un stat la altul si creste in intensitate – istoria expansiunilor arata ca “pofta creste mancand”.

Page 12: SCOLI GEOPOLITICE
Page 13: SCOLI GEOPOLITICE

„Problema germană”Germania înainte de unificare• Germania era un grup de 25 de state, care variau ca mărime de la mici principate până la

puternica Prusie din punct de vedere economic şi militar cu o populaţie de peste 30 milioane de persoane (a doua ca mărime era Bavaria cu 5,5 milioane de persoane);

• Etnicii germani trăiau sub suveranitatea altor state, ca în Alsacia-Lorena incluse Franţei sau Schleswig-Holstein incluse Danemarcei;

Unificarea• Aducerea sub aceeaşi conducere a statelor şi anexarea altor teritorii care conţineau

germani a fost opera cancelarului prusac Otto von Bismarck, 1871;• Trei războaie au fost necesare pentru a face sigură unificarea şi pentru a asigura

dominanţa Prusiei şi excluderea Austriei: împotriva Danemarcei (1864), pentru Schleswig-Holstein, împotriva Austro-Ungariei (1866) şi împotriva Franţei (1870) pentru Alsacia-Lorena;

După unificare• Pentru prima dată în istoria modernă, centrul Europei era dominat de un singur mare stat;• Populaţia Germaniei, de aproape 67 milioane de persoane în 1913 era a doua ca mărime

după Imperiul Rus;• Germania a înregistrat o industrializare rapidă – producţia de cărbune, fier şi oţel în 1870

mult sub cea a Marii Britanii, a depăşit-o în 1914;• Din 1871 până în 1914 producţia agricolă s-a dublat, cea industrială s-a cvadruplat, iar

comerţul exterior s-a triplat;• Cu mari rezerve teritoriale, populaţie, forţă militară şi industrială, Germania avea

capacitatea şi inclinaţia, după cum apreciază unii, de expansiune. Naşterea Germaniei unificate a însemnat şi naşterea „problemei germane” în perspectiva celorlalte state europene, prin ruperea fundamentală a balanţei puterii în Europa. Celelalte state au fost dispuse să formeze alianţe pentru a preveni expansiunea teritorială a Germaniei prin utilizarea poziţiei sale geostrategice şi resursele economice.

Page 14: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica rusă

• Mărimea Rusiei europene a determinat în mare parte influenţa sa pentru geopolitica internaţională timp de secole, aşa cum Mackinder a recunoscut rolul Rusiei în definirea Heartland;

• Geopolitica Rusiei derivă în mare parte din percepţia Rusiei despre sine ca fiind vulnerabilă, izolată şi periferică;

• Petru cel Mare şi succesorii săi au stabilit reperele tradiţionale ale politicii internaţionale ruseşti: – frontiere sigure;– acces la porturi cu apă caldă;– eliminarea dependenţei economice; – expansiunea către est.

Page 15: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica rusă

• Alungarea ţarilor şi înfiinţarea Uniunii Sovietice au adus schimbări fundamentale în abordarea geopolitică a Rusiei;

• Stalin – “socialismul într-o singură ţară”; Trotski – “revoluţia socialistă internaţională”;

• 1917-1991, geopolitica a fost considerată ca fiind apanajul „democraţiilor burgheze”, iar promotorii “lachie ai imperialismului”;

• Doctrina Brezhnev – “revoluţia fără frontiere”; controlul sovietic asupra Europei de Est era ireversibil;

• Doctrina Sinatra – Ghenady Gherasimov, 1989 – ţările est europene “could do it their way”.

Page 16: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica americană

• În contrast cu ţările vest europene, Statele Unite au beneficiat de abundenţa resurselor naturale, de o suprafaţă mare şi de graniţe sigure;

• Politica externă a SUA a oscilat între cicluri introvertite în care interesul american era dominat de problemele interne şi cicluri extrovertite în care SUA a arătat un interes deosebit pentru relaţiile internaţionale;

• Doctrina Monroe,1823, stabilea ca punct de reper al politicii externe americane opoziţia faţă de orice expansiune colonială europeană în America de Nord şi de Sud:– principiul noncolonizării;– principiul nonintervenţiei; – principiul nontransferului.

Page 17: SCOLI GEOPOLITICE

Geopolitica americană

• Woodrow Wilson, 1917, “The Fourteen Points”; efect: crearea Ligii Naţiunilor în 1919;

• După primul război mondial – anii 30: politică de izolare;• Al doilea război mondial – prezent: politică de intervenţie;• Interesul geopoliticii americane în perioada Războiului

Rece: spaţiul cosmic şi regiunea arctică.