By Rodica Stătescu

Source: INTERNET

Music: Los Indios Tabajaras

F idele à la splendeur sereine des etoiles

L e nombre d’or fulgure en tes savante toiles

E t la realité pour toi n’est plus le grand

X puis que le cosmos te devient transparent

O mon Flexor, puis que ton magique génie

R etrouve le secret perdu de l’harmonieCharles Melaye

Acrostiche Improvisé

Paris, 16 avril 1948 – 18 h

Abstração Barroca nº2 Figură, 1946

Compoziţie, 1947, colecţia Hecilda şi Sergio Fadel, Rio de

Janeiro

Autoportret la 15 ani,

1922,

colecţie particulară, São Paulo

Sem Título ,

1961,Galeria Saramenha, Rio de Janeiro

Omagiu adus lui Fernand Léger, 1955,

colecţie particulară

Geométrico Grande , 1954,

colecţia Muzeului de Artă Contemporană a Universităţii din São Paul

Dansatoare, 1950,

Acervo Banco Itaú S.A. (São Paulo, SP)

Viola,

1948, colecţia Ricard Takeshi Akagawa, São Paulo

Creola, 1947,

colecţia fondului

naţional de artă

contemporană, Paris

COMPOSITION,

1955

“Aos Pés da

Cruz“

óleo sobre tela

1949

Composição, 1951

Mulata

Abstrato

Formas Geoméricas

Gauche

1958

Vai-e-vem

diagonal nº 2,

1954

Retrato de

Marina

Salermo

Raimo,

1953

Abstração, 1951

Composição

Geométrica,

1950

Figura,

1947

s/t,1954

Sem titulo,

1954

Arymathémolee,

1958

Arlequinade, Geométrico

O revelaţie artistică: Samson Flexorde Vladimir Bulat

Mai greu se poate închipui că un pământ aşa urgisit şi aflat în calea multor nedreptăţi istorice şi politice, cum este cel al Basarabiei, să

dea atâtea personalităţi de calibru internaţional, aşa cum s-a întâmplat în veacul al XX-lea. Gândul mă duce în primul rând la

personalităţi artistice de renume mondial născute aici, şi aş aminti în special numele celor de prim rang: Maria Cebotari, German

Goldenshteyn, Mihail Larionov, Idel Ianchelevici, Grégoire Michonze, Samson Flexor...Şi dacă toate celelalte nume sunt destul de

cunoscute publicului din spaţiul cultural românesc, atunci creaţia plasticianului Samson Flexor va deveni, sper, şi pentru lumea

românescă o adevărată revelaţie, în următorii ani...

Născut în anul 1907, la 9 septembrie, în orăşelul nistrean Soroca, pe atunci în Imperiul Rus, se trăgea dintr-o familie

înstărită, de burghezie locală. Tatăl său, Modesto Flexor era inginer-agronom, iar mama sa, Marie-Georgette, intelectuală şi ea, era de

origine ruso-franceză. Casa familiei s-a păstrat până astăzi în Soroca, aflată în subordinea autorităţilor locale. O fotografie de la 1908 ne

arată întreaga familie surprinsă în faţa casei – impunătoare şi cu adevărat aristocratică. Faptul că alături de membrii familiei pozează

câteva slugi, printre care bone şi un vizitiu, ne arată starea materială destul de prosperă a acestora. Iar pe o secvenţă fotografică făcută în

atelierul lui M.Cligher (fotograf din Soroca) Samson, adolescent, este alături de părinţii săi, îmbăcaţi cu toţii după moda europeană a

vremii. Revoluţia bolşevică din 1917 a produs schimbări profunde în soarta familiei Flexor, astfel încât aceasta se mută în România.

Prima pictură cunoscută a viitorului artist este semnată în anul 1920, şi reprezintă un peisaj din Soroca. Lucrată în ulei, ea mimează

destul de bine şi în perfectă cunoştinţă de cauză maniera impresionistă. Practic, din acest moment se poate vorbi de debutul celui care a

fost numit de marele teoretician al culturii vizuale, Vilem Flusser, „unul din fondatorii esteticii viitorului”. În 1922 se îmatriculează la

facultatea de chimie de la Universitatea din Bruxelles, oraş în care frecventează timp de doi ani şi cursurile Academiei Regale de Artă.

Dar, Parisul, cu atmosfera sa artistică clocotitoare îl aduce la scurt timp aici, unde începând cu 1924 frecventează la Sorbona cursurile

de istoria artei. Academia Ranson este locul în care a învăţat tehnicile frescei şi a picturii murale. În 1927 deschide la Paris prima sa

expoziţie personală, la Galerie Campagne Première. Iar Salon des Surindépendants l-a avut pe Flexor ca unul din directorii săi, până

în 1938. În 1930 devine cetaţean francez. A fost inflenţat de mai toate curentele artistice ale primelor decenii, fapt ce poate fi urmărit

din scrutarea atentă a operei sale din perioada deceniului 1930-1940. Decada aceasta, dincolo de începutul războiului, a marcat profund

personalitatea artistică a lui Flexor, după ce în 1933 soţia sa, Tatiana Yablokoff, moare la naşterea copilului. Se converteşte la

catolicism. Se recăsătoreşte cu poloneza Margo Mezcycer, cu care a avut doi băieţi: Jean-Marie (n. 1939) şi André Victor (n.1944).

Perioada postbelică nu este un foarte uşoară pentru familia lui Samson Flexor, deşi artistul continuă să fie destul de activ în viaţa

artistică şi expoziţională pariziană şi cea franceză. Totuşi, în primăvara anului 1948, ei se decid să părăseacă Franţa, pentru a se muta la

São Paulo, unde locuiau deja unele rude ale soţiei, Margo. Lucrările sale din acestă epocă sunt destul de sumbre, sfâşietoare,

expresioniste, bazate în special pe ritm şi pe ductul grafic. Tematica religioasă, inspiraţia literară şi compoziţiile ample, monumentale

sunt cele cărora artistul de dă prioritate când ajunge pe „Pământul Făgăduinţei”, în cazul lui acesta a fost să fie Brazilia. Încearcă şi

propagă la scară largă „abstracţia lirică”, care era o noutate absolută în spaţiul latino-american. Pictează la São Paulo Paşii

Pasiunii pentru biserica catolică Nossa Senhora de Fátima.

În 1952 participă la prima ediţie a Bienalei de la São Paulo, din partea delegaţiei franceze. Devine un apologet

pasionat al abstracţionismului, şi înfiinţează un atelier de abstracţie geometrică. Participă la XXVII-a Bienală de la

Venezia (1954), alături de adepţii şi elevii săi: Lívio Abramo, Antonio Bandeira, Portinari, Volpi, Lygia

Clark, Arnaldo Pedroso d'Horta şi Ivan Serpa. Poate cel mai amplu manifest al artistului a fost publicat în

numărul 28 (1957) al revistei Habitat, sub titlul „Consideraţii asupra artei abstracte”.

Expoziţiile sale, personale sau cu grupul abstracţioniştilor, colindă întreaga lume, de la New-York până

la Tokio, iar în 1963 organizează cea mai importantă retrospectivă a sa, cu 120 de lucrări, în Galerie Georges

Bongers, din Paris. Una din piesele care au făcut parte din această expoziţie fusese achiziţionată de Muzeul de Artă

Modernă al Franţei. Revenit în Brazilia, finalizează un proiect de amploare la São Paulo – lucrul la frescele din

biserica Nossa Senhora do Perpétuo Socorro, începută încă în 1957.

În anii ’70 lucrează intens şi de-o manieră percutantă în tehnica acuarelei. Ciclul Bipede cu piese de

mari dimensiuni este cel care marchează opera de maturitate a lui Samson Flexor, şi se defineşte prin ceea ce numea

autorul însuşi „Polarizarea figurativismului abstract”. O fotografie reprodusă în cea mai completă monografie despre

autor, editată până acum (Alice Brill, Samson Flexor: do Figurativismo ao Abstractionismo, Editora da

Universidade de São Paulo, 1990), îl vedem pe Flexor printre Bipezii săi, şi involuntar simţi drama acestui artist,

sfâşiat de drama căutării permanente a sensului creaţiei, vieţii, credinţei... Cu 5 piese din această serie participă, în

1967, la cea-a de-a 9-a ediţie a Bienalei de la São Paulo. În anul următor, Muzeul de artă din acelaşi oraş îi

organizează o retrospectivă de proporţii. Moartea îl suprinde în plină glorie creatoare, fiind respectat, adulat şi urmat

de mulţi discipoli, în ziua de 31 iulie a anului 1971. Autoritatea lui Samson Flexor în materie de pionerat artistic era

de multă vreme incontestabilă şi consolidată, ea fiind consemnată încă din 1957, de Michel Seuphor, în al

său Dictionnaire de la peinture abstraite (Ed. Hazan, Paris), numindu-l pe artist „iniţiatorul artei abstracte din

Brazilia”.

Renumele lui Samson Flexor trebuie să fie auzit şi cunoscut finalmente şi pe meleagurile sale natale, după ce a

făcut demult ocolul lumii.