sabia adevărului

10
Echipamentul de luptă al ucenicului Domnului Isus "De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul , îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii , având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii . Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu ." (Efeseni. 6: 13-17) În pasajul de mai sus, Pavel ne descrie imaginea unui soldat roman, complet echipat pentru luptă, arătând prin aceasta cum noi, ca şi ostaşi în armata lui Hristos, trebuie să fim echipaţi, purtând toată armura lui Dumnezeu. Deoarece acest război nu este de natură fizică, purtat împotriva cărnii şi a sângelui, ci de natură spirituală, purtat „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti, nici armamentul folosit nu este de natură fizică, ci este de natură spirituală, este un echipament dăruit de Domnul Isus celor ce vor să nu fie înfrânţi de satan, în lupta lor zilnică. Ce reprezintă armura lui Dumnezeu? Armura lui Dumnezeu reprezintă înţelegerea si aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, în viaţa fiecărui ucenic. Fiecare piesă a armurii, reprezintă un alt aspect al adevărului, care conduce la o înţelegere completă a Domnului Isus şi a Cuvântul lui Dumnezeu, ca o forţă de temut împotriva lui satan. Cercetând această armură a soldatului roman, observăm analogia pe care Pavel o face, ca să explice armătura spirituală a celui ce vrea să trăiască biruitor. Aceasta, în majoritatea ei, este de apărare. Ea este necesară să protejeze ostaşul de atacurile duşmanului şi cuprinde: Centura adevărului, platoşa neprihănirii, încălţămintea Evangheliei păcii, scutul credinţei si coiful mântuirii, iar arma de atac este Sabia Duhului adică Biblia. 1. Coiful mântuirii Pentru prima luptă spirituală se desfăşoară la nivelul gândirii, „coiful mântuirii” este o armă care ne protejează mintea şi ne ajută în luarea corectă a deciziilor. Chiar de la începutul istoriei umane, satan şi-a concentrat toată puterea atacurilor lui, pentru a schimba gândirea omului. El nu ne poate determina să păcătuim până când nu ne convinge să acceptăm păcatul. Datorită acestui fapt, mintea este 1

Upload: albinutza2

Post on 05-Jul-2015

470 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: sabia Adevărului

Echipamentul de luptă al ucenicului Domnului Isus

"De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu." (Efeseni. 6: 13-17)

În pasajul de mai sus, Pavel ne descrie imaginea unui soldat roman, complet echipat pentru luptă, arătând prin aceasta cum noi, ca şi ostaşi în armata lui Hristos, trebuie să fim echipaţi, purtând toată armura lui Dumnezeu.

Deoarece acest război nu este de natură fizică, purtat împotriva cărnii şi a sângelui, ci de natură spirituală, purtat „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti, nici armamentul folosit nu este de natură fizică, ci este de natură spirituală, este un echipament dăruit de Domnul Isus celor ce vor să nu fie înfrânţi de satan, în lupta lor zilnică.

Ce reprezintă armura lui Dumnezeu? Armura lui Dumnezeu reprezintă înţelegerea si aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, în viaţa fiecărui ucenic. Fiecare piesă a armurii, reprezintă un alt aspect al adevărului, care conduce la o înţelegere completă a Domnului Isus şi a Cuvântul lui Dumnezeu, ca o forţă de temut împotriva lui satan.

Cercetând această armură a soldatului roman, observăm analogia pe care Pavel o face, ca să explice armătura spirituală a celui ce vrea să trăiască biruitor. Aceasta, în majoritatea ei, este de apărare. Ea este necesară să protejeze ostaşul de atacurile duşmanului şi cuprinde: Centura adevărului, platoşa neprihănirii, încălţămintea Evangheliei păcii, scutul credinţei si coiful mântuirii, iar arma de atac este Sabia Duhului adică Biblia.

1. Coiful mântuiriiPentru că prima luptă spirituală se desfăşoară

la nivelul gândirii, „coiful mântuirii” este o armă care ne protejează mintea şi ne ajută în luarea corectă a deciziilor.

Chiar de la începutul istoriei umane, satan şi-a concentrat toată puterea atacurilor lui, pentru a schimba gândirea omului. El nu ne poate determina să păcătuim până când nu ne convinge să acceptăm păcatul. Datorită acestui fapt, mintea este centrul de control care va decide dacă să păcătuim sau nu.Ca şi în cazul Evei, diavolul acţionează în acelaşi fel

şi astăzi, semănând îndoială, semănând minciună, semănând neghina, care reprezintă copierea lucrării lui Dumnezeu, toate acestea cu scopul de a conduce omul spre plăceri fizice, spre lucrurile lumii, spre mândrie, iubire de bani şi plăceri carnale. Cei ce se lasă atraşi în această cursă nu au

nici-o protecţie a minţii, fiind conduşi spre orbire spirituală. Acest coif ne protejează mintea de atacurile îndreptate împotriva siguranţei mântuirii noastre. Satan ne va

acuza că nu facem destul pentru Dumnezeu, iar mai apoi va pune la îndoiala chiar şi mântuirea noastre. A înţelege şi a aplica planul de mântuire prin Har si numai prin Har, este ceea ce înseamnă să părţi coiful mântuirii:"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." (Efeseni 2:8-9)."El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru indurarea Lui..." (Tit 3:5).

A purta coiful mântuirii, înseamnă a dobândi o gândire nouă, care să nu mai fie alterată de păcat şi de minciunile diavolului, având siguranţa şi nădejdea mântuirii: ”dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii de ce mai trăiţi după preceptele lumii, respectând porunci precum: ”nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” (Coloseni 2:22).

Aceste învăţături nu mai au nici-o valoare pentru noua împărăţie în care am intrat, pentru că cei ce au înviat împreună cu Hristos trăiesc după legile Împărăţiei lui Dumnezeu (Coloseni 3:1; Efeseni 4:17-24).

1

Page 2: sabia Adevărului

2. Platoşa neprihăniriiDacă în cazul soldaţilor din armata romană, platoşa ce le acoperea pieptul şi le proteja organele vitale, era

din bronz, şi uneori acoperită cu piele, în cazul creştinilor această platoşă reprezintă un veşmânt spiritual. De fapt cu ajutorul acestei platoşe sunt protejate emoţiile. Aşa că, vorbind despre mâhnire spunem "inima frântă", atunci când vrem sa exprimăm durerea sufletească.

Foarte adesea satan ne atacă prin emoţiile noastre în ceea ce priveşte neprihănirea noastră, aducând sentimentul că Dumnezeu este împotriva noastră şi provocând sentimentul de vinovăţie. Când ne copleşeşte condamnarea, platoşa neprihănirii ne apără făcându-ne să înţelegem neprihănirea pe care Domnul Isus Hristos a înfăptuit-o la cruce pentru noi. Prin moartea Lui suntem consideraţi neprihăniţi.

În faţa provocărilor vieţii şi a atacurilor celui rău, mulţi oameni încearcă să se apere declarându-se nevinovaţi şi îmbrăcând o haină de autoneprihănire. Această stare de autoneprihănire nu le poate asigura însă biruinţa în faţa atacurilor puterii întunericului, pentru că diavolul nu se sperie de o neprihănire umană, ci, dimpotrivă, o şi recomandă.

Diavolul ne ştie punctele vulnerabile şi ceea ce am făcut, lucruri pe care le va folosi atunci când va vrea să ne prindă în mreaja lui şi să ne acuze, pentru că înaintea lui Dumnezeu toţi oamenii sunt păcătoşi şi nimeni nu se va putea îndreptăţi printr-o neprihănire personală. Această stare de neprihănire personală este de fapt o autoînşelare şi satan ştie asta. Doar în Hristos, nu mai suntem socotiţi păcătoşi, ci suntem socotiţi fără vină .

Prin neprihănirea dată de Hristos, ne sunt acoperite păcatele trecutului şi ea este o puternică armă care îl face pe diavol să rămână fără pricină de acuzare, îl împiedică să mai aibă acces asupra noastră, fiindcă acum suntem ascunşi cu Hristos în Dumnezeu (Rom.8:33-39; Col.3:3; Ioan 10:28-30).

Pot ajunge la această stare de sfinţenie, cei ce sunt copii ai lui Dumnezeu, cei ce nu se lasă învinşi de pofte, care cunosc Adevărul şi pe Isus Hristos care i-a chemat, cei ce iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu şi umblă în temere de Dumnezeu, ei veghează asupra vieţii lor şi acceptă lucrarea de desăvârşire împlinită de Duhul Sfânt în ei. Cei ce vor ajunge astfel îmbrăcaţi cu Hristos, vor fi biruitori în lupta spirituală, după cum şi Hristos a biruit toate atacurile celui rău.

Cunoştinţa ne este dată de Scriptură: "şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa in Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă." (Filipeni 3:9) La neprihănirea lui Cristos care este în noi se referea Pavel când vorbea de platoşa neprihănirii.

Platoşa neprihănirii se referă la a practica neprihănirea în orice timp şi în orice domeniu al vieţilor noastre.O viaţa sfântă face şi mai dificilă "slujba" diavolului de a ne învinovăţi.3. Scutul CredinţeiÎn echipamentul militar al unui soldat roman, la care a făcut referire apostolul Pavel, scutul era arma cu

cele mai mari dimensiuni, ceea ce ne arată cât de importantă este mărimea credinţei, pentru că adăpostindu-ne în spatele ei, ne este apărată întreaga fiinţă. Acest scut ne protejează de norul de săgeţi trimise de duşman. Ceea ce făcea acel scut pentru soldatul roman, face şi scutul credinţei pentru un creştin.

Atunci când Pavel a menţionat „săgeţile arzătoare”, a făcut referire la arma cea mai de temut folosită în timpul războaielor din acea vreme. Acestea erau săgeţi ce aveau înfăşurate în jurul vârfului ascuţit câlţi înmuiaţi în smoală fierbinte, căreia i se dădea foc. Săgeţile cu flăcări provocau răni dureroase, ce se vindecau foarte greu, datorită arsurilor, iar în locurile în care cădeau pe pământ, provocau mari incendii. 

Când soldatul îşi folosea scutul confecţionat din lemn, aceste săgeţi care se înfigeau adânc în lemn, erau oprite şi stinse. Săgeţile ilustrează puterea atacului diavolului, care aruncă împotriva celor credincioşi săgeţi de deznădejde, îndoială, teamă, şi ispitire. Putem învinge aceste săgeţi arzătoare aruncate de diavol doar apărându-ne cu scutul credinţei.

"Uneltirile diavolului" şi "Săgeţile arzătoare ale celui rău", reprezintă atacul lui Satan asupra minţilor si emoţiilor noastre. Aceste atacuri au ca rezultat sentimente cum sunt: condamnarea, gândurile rele şi depresia. Poate cel mai tragic exemplu despre atacurile lui Satan asupra mintii si emoţiilor este dat în Ioan 13:2 unde citim că: "... diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul gândul să-L vândă ..."

Un alt efect al "uneltirilor diavolului" sunt gândurile rele. Te-ai aflat vreodată în rugăciune şi, dintr-o dată, să fii cuprins de gânduri de blestem? Ţi s-a întâmplat vreodată ca mintea ta să aibă gânduri deplorabile, gânduri care să te apese şi să te dezguste, gânduri de care să tânjeşti să scapi sau gânduri de sinucidere?

Acestea sunt "săgeţile arzătoare" ale celui rău. Cum pot face diferenţa între săgeţile arzătoare ale celui rău şi păcatul gândirii rele? Gândirea rea îşi are izvorul în interiorul omului, după cum a spus Isus: "Căci din inimă ies gândurile rele..." (Matei 15:19). Stă în puterea omului să-şi controleze gândirea gândindu-se la voia lui Dumnezeu. Pe de altă parte, săgeţile arzătoare vin dinafară şi, într-o oarecare măsură, este peste puterile omului să

2

Page 3: sabia Adevărului

le controleze, este o putere demonică, de aceea numai cu scutul credinţei se pot îndepărta.O credinţă insuficientă a adus ucenicilor o mare înfrângere în faţa puterii demonice ce stăpânea copilul ce

le-a fost adus pentru vindecare, doar o credinţă mare asigură o biruinţă deplină. Cei ce folosesc scutul credinţei sunt fără teamă, stau bine ancoraţi în Domnul Isus, stau în picioare în ziua

cea rea, se împotrivesc atacurilor diavolului şi mărturisesc cu putere şi curaj despre Împărăţia lui Isus Hristos.În Evrei scrie:” credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre

lucrurile care nu se văd.” Această declaraţie ne ajută să înţelegem că cei credincioşi nu se uită la lucrurile de aici şi la realitatea imediată, ci au în atenţie  lucrurile care nu se văd şi realitatea veşnică. 

Slujitorul lui Elisei a fost înfrânt când a văzut doar duşmanul fizic. A ajuns însă plin de curaj când i s-au deschis ochii credinţei şi a văzut armata lui Dumnezeu care era mai numeroasă decât vrăjmaşii văzuţi.

Scutul credinţei este o încredere deplină în natura, caracterul, dragostea si promisiunile lui Dumnezeu, care ne sunt făcute cunoscute prin Cuvântul Lui. Acest scut ne adăposteşte de săgeţile arzătoare ale celui rău.

4. Centura adevăruluiÎn cazul echipamentului unui soldat roman, centura se încingea la brâu, peste tunică, conferind demnitate

celui ce o purta, ea strângea toate celelalte piese ale echipamentului împreună. În acelaşi timp, centura oferea posibilitatea de completare a echipamentului, pentru că de ea erau prinse sabia şi scutul.

Atunci când vorbeşte despre centura adevărului, Pavel se referă la o persoană demnă, care umblă în adevăr, trăieşte în integritate şi fără ipocrizie, având adevărul în inimă, în minte şi observându-se în fiecare decizie a lui.

A purta centura adevărului înseamnă a fi demn de încredere şi a trăi fără reproş. Un exemplu în acest sens este Iov, care a fost biruitor în lupta spirituală, pentru că diavolul n-a găsit în viaţa lui nimic pentru care să-l acuze.

Pavel îl îndeamnă pe Timotei: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Tim.2:15). Pentru a fi un bun ispravnic al tainelor ce i-au fost descoperite şi a trăi fără reproş, apostolul Pavel îi cere lui Timotei să-şi împlinească responsabilitatea pe care o are faţă de Cuvânt, învăţându-i pe alţii, în aşa fel încât Evanghelia să poată fi transmisă neştirbită din generaţie în generaţie.

Apostolul Pavel se poate prezenta pe sine ca un adevărat exemplu, pentru că după întâlnirea cu Hristos a trăit o viaţă fără reproş, având chiar îndrăzneala să ceară celor pe care i-a condus la Hristos să-i calce pe urme şi când îi scrie lui Timotei, el îi prezintă mărturia vieţii şi slujirii lui, care este în totul asemănătoare Domnul Isus.

A fi încins cu adevărul, înseamnă a cunoaşte adevărul şi a te încrede în adevăr. Satan nu poate fi înfruntat cu raţiunea umană sau cu tradiţii, ci numai cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea trebuie să-l cunoaştem şi să ne afundăm în Cuvântul lui Dumnezeu ca să nu pierim, este scris că poporul piere din lipsă de cunoştinţă.

5. Încălţămintea Evangheliei păciiÎn cazul unui soldat antrenat în luptă, încălţămintea este foarte importantă, deoarece conferă protecţie,

asigură mobilitate, dă stabilitate şi ajută la urcuşuri. Un soldat încălţat, arată că este pregătit pentru orice acţiune.Când Moise a cerut copiilor lui Israel să fie gata pentru momentul eliberării, le-a poruncit acestora să fie

echipaţi şi să aibă şi încălţăminte în picioare. Această imagine în care evreii au serbat paştele, sugerează nu numai pregătire, dar şi entuziasm şi grabă pentru a pleca la drum spre ţara promisă.

La aceeaşi stare de entuziasm şi dedicare pentru slujire face referire şi apostolul Pavel, atunci când vorbeşte despre „râvna Evangheliei păcii”. Dacă cei din poporul Israel trebuiau să fie gata pentru a începe o călătorie, atunci urmaşii lui Hristos trebuie să fie gata pentru a vesti Evanghelia lui Hristos, ştiind că apoi va veni sfârşitul.

În zilele în care trăim, picioarele multor oameni aleargă mai degrabă la rău, să verse sânge nevinovat sau spre desfrâu, dar atunci când trebuie să împlinească vreo slujire, cei mai mulţi zăbovesc, amână, sau şovăie. Toţi cei ce au ajuns în această stare de „căldicel, apatie, moliciune şi dezinteres” faţă de lucrarea lui Dumnezeu, pornesc deja înfrânţi în lupta spirituală şi satan îi are deja în capcana lui.

Ca şi creştini, trebuie să fim încălţaţi, gata de drum, pentru a duce Evanghelia păcii. Soldatul roman purta în luptă sandale ţintuite, care îi dădeau siguranţă ( pace) şi îl ajutau să stea neclintit în luptă.

Pacea lui Dumnezeu ne dă şi nouă încredere şi siguranţă în bătălie. Pacea lui Dumnezeu este cea care ne protejează de descurajare si disperare, ea ne dă elanul de a merge înainte, ştiind că Domnul Isus este cu noi.

A fost o vreme când Apostolul Pavel a fost plin de râvnă pentru Lege, pentru datinile strămoşeşti, prigonindu-i pe creştini şi luptând astfel împotriva lui Dumnezeu, dar după ce L-a întâlnit pe Isus Hristos, el a luptat împotriva satanei, fiind însufleţit pentru vestirea Evanghelia şi dedicării depline în slujba Domnului Isus.

Sunt oameni care propovăduiesc Evanghelia din duh de ceartă, din slavă deşartă sau din interes material, dar Pavel insuflat de Duhul lui Dumnezeu spune că Evanghelia se va propovădui fără bani, prin Har, aşa cum şi noi tot fără bani, doar prin moartea Domnului Isus pe cruce am primit iertarea de păcate şi viaţa veşnică.

Noi ca şi ucenici ai Domnul Isus să fim echipaţi cu încălţămintea Evangheliei păcii, adică să avem râvnă

3

Page 4: sabia Adevărului

pentru lărgirea Împărăţiei Lui, ştiind că cei ce şi-au pierdut râvna pentru lucrare, sunt o pradă uşoară pentru satan. 6. Sabia DuhuluiSabia Duhului, este Cuvântul lui Dumnezeu, este arma spirituală ce poate fi folosită atât pentru apărare cât

şi pentru atac. Pentru a înţelege ce înseamnă această armă spirituală trebuie să luăm în considerare faptul că atunci când vorbeşte despre sabie, apostolul Pavel descrie o sabie scurtă cu două tăişuri, folosită de soldaţii romani în lupta corp la corp.

"Biblia este mai ascuţită decât oricare sabie cu două tăişuri. Este înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu”. Apostolul Pavel arată că sabia este a Duhului. Prin această declaraţie înţelegem că sabia nu este de natură

fizică, ci spirituală. De aceea, în lupta la care suntem chemaţi, nu trebuie să luptăm folosind armele firii noastre, ci armele spirituale pe care ni le dă Dumnezeu, anume: Biblia, postul şi rugăciunea.

Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu nu aduce doar roadă, ci stârneşte şi împotrivire. Cei ce s-au ridicat împotriva mesajului transmis de ucenicii Domnului Isus, au fost iudeii, saducheii, fariseii şi marii preoţi. Este de menţionat faptul că mesajul pe care ei îl predau şi strategiile pe care ei le foloseau în acea vreme, erau cu totul diferite de felul nou în care Domnul Isus şi apostolii propovăduiau Legile lui Dumnezeu.

Pentru iudei, predica era o ceartă de vorbe, iar când nu mai aveau argumente, foloseau acuzaţii mincinoase şi învinuiri calomnioase, căutând să scape de predicator şi să-l omoare. În acest război spiritual, Ştefan a ştiut cum să folosească cu înţelepciune sabia Cuvântului lui Dumnezeu.

În Faptele Apostolilor 7 citim despre îndrăzneala lui Ştefan de a folosi mărturii din Lege, din istorie şi din experienţele personale, pentru a-i înfrunta pe împotrivitorii Domnului Isus. El n-a făcut nici-un compromis faţă de adevăr şi a lăsat Cuvântul „să taie” şi să-şi împlinească lucrarea sub autoritatea Duhului Sfânt .

Ştefan a avut putere în mânuirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că ceea ce a spus altora a trăit el mai întâi. Greutatea mesajului său n-a stat în puterea vocii sau în puterea argumentelor, ci în mărturia propriei vieţi.

Biblia se impune în faţa raţiunii şi a conştiinţei. Ea este puterea adevărului divin împotriva tuturor erorilor, a filosofiilor false, împotriva tuturor înşelăciunilor satanei, a oricăror sugestii păcătoase, pentru că cel mai simplu si suficient răspuns este Cuvântul lui Dumnezeu. El alungă toate puterile întunericului.

Puterea Cuvântului lui Dumnezeu este la-ndemâna tuturor, atât a creştinului ca şi individ cât şi a bisericii. Toate victoriile noastre asupra păcatului sunt cucerite prin Cuvântul lui Dumnezeu. Câtă vreme îl vom folosi şi ne vom baza doar pe el, cuceririle noastre vor continua, dar atunci când orice altceva, fie raţiunea, logica, ştiinţa, tradiţia, formele de religie sau poruncile omeneşti vor lua locul Bibliei, biserica sau creştinul ca şi individ, se va afla în mare primejdie şi cu siguranţă va pierde lupta cu puterile demonice.

Acum, că am definit armura lui Dumnezeu, să vedem cum am putea să ne echipăm cu ea în fiecare zi. Porunca este să purtăm "întreaga armătură a lui Dumnezeu". A o purta, înseamnă a fi echipat cu o deplină cunoaştere a Scripturilor şi această cunoaştere va creşte pe măsură ce ne petrecem timp citind, meditând, studiind şi memorând Cuvântul lui Dumnezeu

Există copii ai lui Dumnezeu care nu au în regulă armătura lui Dumnezeu, şi aceştia nu sunt puţini, unii nici nu bănuiesc că armătura lor spirituală nu este în regulă şi merg indiferenţi cu părţi lipsă din armătură, cu găuri în ea şi cu arme deteriorate, pentru că mai este încă păcat în viaţa lor.

Aceasta se întâmplă atunci când creştinul are o inimă împărţită, când viaţa de rugăciune nu este în ordine, când citesc prea puţin Biblia, ca exemplu, un creştin care merge conştiincios la biserică, dăruieşte bani Domnului, se roagă pentru cei pierduţi dar acasă îngreunează viaţa partenerului prin cuvinte răutăcioase, mânie şi neiertare.

Să urmăm exemplul Domnului Isus şi să învăţăm de la El cum să mânuim sabia, uitându-ne la confruntarea din pustie între Domnul Isus şi satan. Domnul Isus l-a alungat pe satan doar rostind cu autoritate Cuvântul lui Dumnezeu, tot în acelaşi fel a mânuit sabia Duhului şi în confruntările cu cărturarii, fariseii şi marii preoţi.

De fiecare dată, mânuind cu îndemânare sabia Duhului, Domnul Isus şi-a redus la tăcere potrivnicii. De exemplu în Matei 21:15,16 vedem cum liderii religioşi s-au mâniat pe Domnul Isus că le permitea copiilor să Îl numească Mesia. Ce le-a răspuns El? „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: 'Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” Acest cuvânt era scris şi ei îl cunoşteau, de aceea rămâneau fără replici. Sau atunci când saducheii, gândindu-se că au în mână un argument puternic împotriva învierii, l-au pus în faţa unei situaţii ipotetice despre căsătorie şi El le-a răspuns: "Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22:29,31).

În fiecare dintre aceste exemple, suntem în mod indirect învăţaţi de Domnul nostru Isus, cum să mânuim eficient sabia Duhului, ca satan să fie înfrânt şi dat de ruşine.

Cele mai importante „tactici de mânuire” a sabiei Duhului sunt: cititul Bibliei, meditarea asupra celor citite, studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi chiar memorarea lui.

Cititul este primul şi cel mai simplu mod în care facem cunoştinţă cu Biblia. Poate că începem cu Geneza

4

Page 5: sabia Adevărului

şi continuăm să citim până la Apocalipsa. Să ne rugăm Duhului Sfânt ca El să ne descopere sensul acelor cuvinte.De-a lungul acestui parcurs, Duhul Sfânt ne va dezvălui o imagine nouă despre lume, văzută prin prisma

lui Cristos. Cu cât cunoaştem mai bine Cuvântul scris, cu atât vom cunoaşte mai bine Cuvântul cel viu, adică pe Domnul Isus Cristos.

Meditarea asupra celor citite înseamnă a gândi profund, a vorbi cu tine însuţi despre cele citite. Meditaţia diferă de citit pentru că necesită mai mult timp şi cere o mai mare concentrare. Când meditez asupra unui fragment din Scriptură, mă rog pentru acest lucru şi, în acelaşi timp, îmi pun întrebări. Cui i-a fost scris pasajul? Ce vrea să spună? Cum mi se aplică mie astăzi? Ce alte părţi din Scriptură au legătura cu ce s-a spus în acel pasaj?

Studiul - un mod de a studia este să ai un învăţător biblic, uns de Dumnezeu, care studiază sistematic din Scripturi şi care te poate ajuta să înţelegi corect ceea ce citeşti. Fă din studiul Bibliei o pasiune şi fii convins că făcând asta, nu faci altceva decât să te echipezi cu armura lui Dumnezeu.

Cum poţi fi pregătit pentru luptă? – „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:18)

Soldatul creştin este acum complet echipat pentru luptă. Cu toate acestea, nu este încă pregătit pentru luptă pentru că îi lipsesc două elemente esenţiale pentru a învinge şi anume: îndemânarea si tăria.

Chiar dacă soldatul are cel mai bun armament, dacă îi lipseşte tăria şi îndemânarea, victoria este nesigură. Pregătirea pentru luptă înseamnă de fapt rugăciunea. Rugăciunea este piesa finală a armurii creştinului, fără ea orice luptă este pierdută. Rugăciunea este asigurarea că soldatul creştin este pregătit să câştige lupta, cu toate acestea ea este adesea neglijată şi uitată.

Acesta este unul dintre principalele motive pentru care mulţi creştini sunt astăzi slabi şi pentru care biserica zilelor noastre este fără putere spirituală. Cele mai multe biserici si cei mai mulţi creştini fac orice în afară de a se ruga, dar fie ca Dumnezeu să ne dea aceeaşi convingere despre rugăciune pe care Domnul Isus ne-o cere, aceea de a ne ruga în orice vreme.

Pentru a câştiga războiul spiritual , î n pasajul din Efeseni ni se spun cinci lucruri despre rugăciune: 1. In primul rând, ni se spune să ne rugăm în toată vremea. A te ruga "în toata vremea" înseamnă că de-a

lungul zilei, din nou şi din nou ne înălţăm inimile către Dumnezeu în rugăciune, aducând înaintea Lui cererile şi mijlocirile noastre.

2. Următorul îndemn, este să ne rugăm prin Duhul. Aceasta înseamnă să fii condus de Duhul Sfânt în rugăciune. Pentru a ne asigura că ne rugăm în Duh, trebuie sa-i cerem Duhului Sfânt ajutorul când intrăm în rugăciune, astfel fiecare gând va fi pus în ordine, apoi laude, cereri şi mijlociri se vor revărsa liber din inimile noastre. Caută să te rogi în Duh. Ia-ţi timp să-l rogi pe Domnul să te conducă, înainte să te rogi. Vei vedea că acest fel de rugăciune este o aventură extraordinară şi un extraordinar mod în care credinţa ta este zidită.

3. După ce ni se spune să ne rugăm în Duh, îndemnul este acum să veghem în rugăciune. Fii în alertă. Fii atent şi gata oricând să te lupţi în rugăciune. Atunci când simţi atacurile satanei, roagă-te! Când un frate a fost doborât, roagă-te! Ia-ţi un partener de rugăciune şi Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!

4. De la veghere ajungem apoi la perseverenţa în rugăciune. Te-ai rugat vreodată pentru ceva simţind că Domnul nu te-ascultă? Din nou şi din nou ai adus acea cerere înaintea Domnului şi nici o schimbare? Ce este de făcut în asemenea caz? Eşti tentat sa renunţi, dar să nu faci asta! Continuă şi victoria va fi sigură!

Domnul Isus a spus o pilda cu judecătorul nedrept, cu intenţia de a ne comunica faptul că omul ar trebui întotdeauna să se roage, fără să-şi piardă credinţa. Atunci când nu vedem un răspuns imediat la rugăciunile noastre, renunţăm. Si tocmai când renunţăm este momentul în care avem nevoie de perseverenţă. Rugăciunea eficientă este ca o cursă de maraton. Rezistenţa este cheia!

Iţi aduci aminte minunata promisiune pe care a făcut-o Isus cu privire la rugăciune? "Cereţi, si vi se va da; căutaţi si veţi găsi; bateţi, si vi se va deschide." (Matei 7:7) Aceasta este o promisiune condiţionată şi din nefericire, această condiţionare este trecută cu vederea. Condiţia este perseverenţa. O altă traducere ar suna aşa: "insistă să ceri, insistă să cauţi, insistă să baţi."

5. Cuvântul final despre rugăciune se referă la mijlocirea pentru sfinţi. Să te rogi pentru poporul lui Dumnezeu este un privilegiu. Cauţi o lucrare? Eşti dornic să-L slujeşti pe Domnul? Atunci roagă-te pentru copii lui Dumnezeu, ca ei să biruiască ispitele şi să stea în adevăr.

Fă din rugăciune, lucrarea ta pentru Împărăţia Domnului.Roagă-te pentru Biserică. Roagă-te pentru păstorul tău, roagă-te pentru evangheliştii care predică

Evanghelia lui Cristos, roagă-te pentru misionari, roagă-te pentru creştinii care zilnic ies în lume, ca ei să fie sarea pământului şi lumina lumii, roagă-te pentru cei bolnavi si suferinzi dintre copiii lui Dumnezeu.

Poţi avea o lucrare care să cuprindă întreg pământul - fără să-ţi părăseşti oraşul - mijlocind în rugăciune pentru sfinţi. Prea multă lume subestimează puterea rugăciunii, dar Dumnezeu foloseşte rugăciunile unor oameni

5

Page 6: sabia Adevărului

simpli şi obişnuiţi, pentru a binecuvânta poporul Lui şi lucrările Sale.

Satan deşi este înşelător, inteligent şi bine înarmat, el nu are nici o putere în faţa creştinului care este echipat cu întreaga armătură a lui Dumnezeu şi care este bine antrenat spiritual prin rugăciune.

Domnul Isus vrea ca toţi copiii Lui să fie dezlegaţi, să ajungă la sfinţire, să reziste valurilor de ispite, să fie înzestraţi cu putere deplină pentru salvarea necredincioşilor şi să aibă parte de răpire.

Dacă copiii lui Dumnezeu nu ar mai face compromisuri şi ar asculta doar de Domnul Isus şi de Cuvântul Lui, viaţa lor ar fi plină de roade şi mulţi oameni ar fi conduşi la mântuire.

Ca şi mădulare în trupul lui Hristos hotărâm că ne vom ruga pentru:- ca păcatul să nu mai dăinuie în rândul poporului lui Dumnezeu şi astfel Domnul Isus să sufere, - ca să fie înlăturată acţiunea vrăjmaşului din biserici (acţiune atât de îngrozitoare),- ca lumea şi învăţăturile nebiblice să nu mai fie menţinute în biserici,- ca toţi credincioşii să fie eliberaţi de poverile sufleteşti,- ca toate bisericile să fie cuprinse de un Duh de trezire spirituală.O, Doamne Isuse, ascultă-ne!

Un exemplu practic – cum să fie mântuite rudele care încă nu-l cunosc pe Hristos ca Domn1- Mergi tu însuţi pe drumul ascultării de Biblie, dar mergi fără compromisuri,2- Trăieşte o viaţă curată, fii o pildă în viaţa de zi cu zi, nu fii certăreţ, vorbeşte puţin,3- Nu face tot mereu reproşuri acelei persoane, chiar dacă ai dreptate,4- Rămâi credincios Domnului Isus şi El va lucra,5- Suferă pentru păcatele acelei persoane înaintea lui Dumnezeu, nu-l acuza ci pocăieşte-te tu pentru

păcatele lui, mijlocind la Dumnezeu să-l ierte, aşa cum a făcut Daniel şi Moise pentru poporul evreu.6- Leagă în Numele Domnului Isus puterile rele din inima acelei persoane şi pune acel suflet în mâinile

Domnului Isus, ce nu poţi tu face, va face cu siguranţă Domnul Isus prin Duhul Sfânt.7- Roagă-l pe Duhul Sfânt să-ţi comunice, printr-un cuvânt scris în Biblie, o promisiune legată de planul

pe care-l are cu acea persoană şi roagă-te acele cuvinte, amintindu-i tot timpul lui Dumnezeu ceea ce El a promis.

8- Mulţumeşte Domnului cu toată credinţa ca şi cum ai primit mântuirea acelui suflet, chiar dacă realitatea văzută poate fi total invers

9- Nu te uita la ce se vede ci slăveşte victoria Domnului Isus împotriva lui satan în viaţa acelui om.10- Roagă-te tot mereu şi nu renunţa până când Domnul Isus nu va oferi o victorie deplină şi nu va mântui

persoana pentru care te rogi.

6