romania rurala

64
România Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Numărul 6 Noiembrie 2012 RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ indagra 2012 mătase produsă și țesută în vâlcea vinurile jidvei intră pe piața asiei lavandă de maramureș lanțuri alimentare scurte în europa

Upload: monica-manolachi

Post on 16-Feb-2015

167 views

Category:

Documents


8 download

TRANSCRIPT

Page 1: Romania Rurala

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 6 Noiembrie 2012

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

indagra 2012

mătase produsă și țesută în vâlcea

vinurile jidvei intră pe piața asiei

lavandă de maramureș

lanțuri alimentare scurte în europa

Page 2: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAStr. Dorobanţilor nr. 604 A, CP 810067, [email protected]

Tel.: 0239 610921, Fax: 0239 610920

CRAIOVAStr. Breştei nr. 116, et. 2, CP 200177, [email protected]

Tel.: 0251 593442, Fax: 0251 596725

ZALĂUStr. Gheorghe Lazăr nr. 14, et. 3, CP 450010, [email protected]

Tel.: 0260 610058, Fax: 0260 610059

TÂRGU MUREȘStr. Republicii nr. 48, ap.1, CP 540110, [email protected]

Tel.: 0265 210614, Fax: 0265 210613

IAŞIŞos. Păcurari nr. 145, Et. 1, CP 700552, [email protected]

Tel.: 0232 464288, Fax: 0232 464287

TIMIŞOARAStr. Andrei Șaguna nr. 3, bl. U5, ap. 1, CP 300104, [email protected]

Tel.: 0256 232579, Fax: 0256 232578

TÂRGOVIŞTEStr. Tudor Vladimirescu nr. 14, parter, CP 130078, [email protected]

Tel.: 0245 612211, Fax: 0245 612212

BUCUREŞTIStr. Clucerului nr. 35, et. 1, Birou 19, Sector 1, CP 011363, [email protected]

Tel.: 021 3171583, Fax: 021 3171584

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Noiembrie 2012ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2012Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale / Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Diana Damalan, Vasile Popovici, Compania Jidvei, Mioara Cioran, Ghiță Ion, Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală, Grupul de producători Cerasus Cotnari, Dreamstime.com

Proiect finanțat prin Măsura 511 - Asistență tehnică

Page 3: Romania Rurala

1

CuprinsEDITORIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

INDAGRA 2012 Cel mai mare târg de agricultură din România, la a XVII-a ediție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Interviu cu directorul ROMEXPO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Drumul mierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Zacusca de Giuvărăști - vedeta Olteniei la INDAGRA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Participarea la INDAGRA a Camerei Agricole Caraș-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Asociația Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România - la început de drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Fermă de creștere a cailor lipițani, pentru sport cu atelaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Creșterea oilor Karacul de Botoșani - o tradiție de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțata Românească” tip Simmental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

INDAGRA 2012 - Profil de fermier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ateliere de artă și meșteșuguri organizate de RNDR la INDAGRA 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

DEZVOLTARE RURALĂAgricultura ecologică: România - „Grădina bio” a Europei, Opinie de Geo Scripcariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Lanțurile alimentare scurte în Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cârnații de Pleșcoi - legendă, tradiție și viitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Familia Cioran din Nucet, Sibiu și produsele bio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Gustul fără egal al merelor românești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Valorificarea turistică a perimetrelor arheologice din mediul rural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

OAMENIMătase naturală românească, la Stoenești, Argeș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iulius Comiza, fermierul de etnie rromă din Nemșa, Sibiu și ferma sa de capre franțuzești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Meșterul popular Neculai Popa și-a pus satul natal pe harta turistică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

EXPERIENȚEFerma mea: Vinurile Jidvei intră pe piața chineză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Comunitatea mea: Depozit de fructe la Cotnari, cu fonduri europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Afacerea mea: Monica Marchiș introduce lavanda în Maramureș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LEADER LA ZICooperare transnațională România-Ungaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ŞTIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Congres European de Turism Rural la Piatra Neamț . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3

468

1011121416182022

242834363840

424446

485052

54

5658

Page 4: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

2

Page 5: Romania Rurala

3

Editorial

La sfârșitul primului an ...

Acesta este ultimul număr din 2012 al revistei „România rurală”. Este un moment de reflecție asupra a ceea ce am construit împreună, în Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală a României. Rețeaua noastră a început mai târziu, dar a crescut în acest an, prin munca susținută a întregii echipe și entuziasmul dumneavoastră, al tuturor, dar și prin încrederea pe care ați acordat-o acestui instrument pus la dispoziția dezvoltării rurale din România, prin intermediul fondurilor europene. În acest moment, Rețeaua are peste 1 500 de membri. De-a lungul anului, am organizat evenimente, sesiuni de instruire pentru grupurile de acțiune locală, întâlniri ale experților, încercând să aducem laolaltă oameni interesați de dezvoltarea satelor românești care lucrează în domenii diferite, pentru a-și împărtăși experiențele și viziunile. Sperăm că am reușit să fim de folos mediului rural românesc.

Acesta este un moment de reflecție și cu privire la viitor. Anul care va urma va fi unul decisiv pentru agricultura și modernizarea satelor românești în perioada de programare 2014-2020. Sperăm ca principalele nevoi identificate pentru dezvoltarea spațiului rural să se regăsească, alături de soluțiile adecvate, în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

În acest număr al revistei „România rurală”, acordăm o atenție specială Târgului Internațional de produse și echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii și zootehniei – INDAGRA, care a avut loc în perioada 31 octombrie – 4 noiembrie, la ROMEXPO.

Cu acest prilej, am abordat apicultori, crescători de animale, producători tradiționali pentru a afla opiniile lor și sugestiile privind îmbunătățirea condițiilor pentru fermierii români și pentru a le face cunoscute.

La INDAGRA a avut loc și o dezbatere privind noua Politică Agricolă Comună, în cadrul căreia au fost prezentate solicitări și sugestii din partea reprezentanților agricultorilor și procesatorilor români. S-a ajuns la concluzia că asocierea rămâne una dintre marile provocări ale perioadei următoare, iar autoritățile sunt chemate să găsească soluții inclusiv pentru a sprijini valorificarea producției micilor producători agricoli.

În acest sens, vă prezentăm o serie de exemple din alte state ale Uniunii Europene privind dezvoltarea lanțurilor alimentare scurte, pe care România trebuie să le aibă în vedere în viitorul program, dat fiind că acestea reprezintă o soluție pentru sute de mii de mici agricultori. Totodată, nu trebuie pierdut din vedere faptul că prin noua Politică Agricolă Comună statele membre pot realiza – dacă

doresc – programe subtematice pentru sprijinirea lanțurilor scurte alimentare, oportunitate de care și România poate beneficia.

Veți putea citi totodată despre afaceri inedite din mediul rural – o plantație de lavandă din Maramureș, creșterea viermilor de mătase, precum și despre posibilitatea valorificării în scop turistic a vestigiilor arheologice aflate în mediul rural. Totodată, arătăm cum fondurile europene pot sprijini exporturile de vinuri și cum un grup de producători de fructe din Iași speră să-și valorifice mai bine producția, accesând fonduri nerambursabile pentru construirea unui depozit.

Găsiți în această publicație a RNDR și un punct de vedere privind necesitatea prioritizării agriculturii bio, care ar putea aduce venituri mai mari agricultorilor, dar și informații despre posibilitățile de cooperare transnațională între grupurile de acțiune locală.

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”

Foto: Diana Damalan

Page 6: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

4

INDAGRA 2012

Cel mai mare târg de agricultură din România, la a XVII-a edițieÎn perioada 31 octombrie – 4 noiembrie 2012, a avut loc la București cea de-a XVII-a ediție a Târgului Internațional de produse și echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii și zootehniei – INDAGRA 2012. Târgul a fost organizat sub patronajul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în parteneriat cu Camerele de Comerț și Industrie din România și ROMEXPO.

La deschiderea oficială a Târgului INDAGRA 2012 au participat Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin și Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloș, precum și miniștri ai agriculturii din statele membre UE sau participante la târg, ambasadori şi alte oficialități.

„Agricultura românească, cu toate problemele pe care le-a avut, cred că s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp, în primul rând datorită faptului că România este un stat membru al Uniunii Europene, că România are acces la fonduri europene deosebit de importante care în anul 2012, un an extrem de greu pentru agricultură, și-au făcut simțită prezența”, a declarat

ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

„Dincolo de subvenții și susținerea financiară pentru dezvoltarea agriculturii cred că oportunitățile de piață existente în momentul de față ar trebui să dea speranță fermierilor, fiindcă atât în Uniunea Europeană, cât și la nivel internațional există un potențial important, cererea de produse alimentare este în creștere și cred că agricultorii organizați ar trebui să profite mai mult decât au făcut-o până acum de aceste oportunități”, a declarat Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloș.

La Târgul INDAGRA 2012 a participat un număr record de firme expozante, peste 400, din 22 de țări (Austria, Italia, Spania, Turcia, Belgia, Marea Britanie, Bulgaria, Franța, Germania, Danemarca, Olanda, Polonia, China, Republica Moldova etc.), tematica INDAGRA fiind completată de celelalte trei târguri care s-au desfăşurat concomitent în Pavilionul Central al ROMEXPO: Târgul ALIMENTA - dedicat industriei alimentare, ALL-PACK - dedicat echipamentelor și tehnologiilor de ambalare și EXPO DRINK&WINE

- dedicat producătorilor de echipamente și băuturi alcoolice și nealcoolice.

Forumul „Noile politici agricole şi securitatea alimentară în condiţiile schimbărilor climatice”

În prima zi a Târgului INDAGRA 2012, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a condus lucrările Forumului „Noile politici agricole şi securitatea alimentară în condiţiile schimbărilor climatice”. Cu această ocazie au fost abordate o serie de teme care ar putea face obiectul unor propuneri din partea statelor membre privind Politicile Agricole, în contextul noilor schimbări climatice la nivel mondial.

„Securitatea alimentară, sărăcia, schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă sunt strâns legate şi nu mai pot fi luate în considerare separat, iar politicile agricole au un rol esenţial în ceea ce priveşte provocările cu care ne confruntăm. Vă propun să discutăm astăzi despre agricultura climatic inteligentă – piesă centrală a dezvoltării agriculturii verzi, despre politicile relevante adaptate la schimbările climatice, utilizarea inteligentă a apei, eficienţa energetică, volatilitatea preţurilor şi creşterea variabilităţii climatice”, a afirmat ministrul Daniel Constantin în deschiderea lucrărilor forumului.

La rândul său, Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, a declarat: „Când vorbim de gestiunea riscurilor în agricultură cred că este nevoie de tehnologie, de organizare a producătorilor şi de susţinere financiară. De aceea, cred că această dezbatere organizată astăzi se potriveşte foarte bine şi cu contextul organizării INDAGRA, pentru că aici avem tehnologie, sunt agricultori care sper să fie din ce în

Page 7: Romania Rurala

5

mai bine organizaţi în viitor şi apoi este nevoie de susţinere financiară. Astfel, cu aceste elemente combinate, pot fi găsite soluţii”.

Dezbatere privind noua Politică Agricolă Comună

Secretarul de Stat Achim Irimescu s-a întâlnit cu participanții la Târgul INDAGRA pentru a discuta despre noua Politică Agricolă Comună. Apreciind că noile prevederi vor reduce decalajele dintre agricultorii români și cei occidentali în ceea ce privește nivelul plăților directe acordate, domnul Irimescu a afirmat totodată că trebuie urmărită o simplificare a PAC, pentru că mulți beneficiari se plâng de complexitatea acestei politici. El a afirmat că România dorește să obțină, pe lângă creșterea plăților directe către fermieri, și menținerea sumelor actuale acordate pentru Pilonul 2 de dezvoltare rurală. Există însă state în UE care consideră că o creștere a nivelului plăților directe ar trebui corelată cu o reducere a sumelor alocate României pentru dezvoltare rurală. „Pare o misiune imposibilă, dar sperăm să reușim”, a afirmat Irimescu. El a avertizat însă că, pe fondul crizei pe care o traversează Europa, statele mari din UE doresc reducerea cu 5% a bugetului UE pentru 2014-2020.

Reprezentantul Agrostar, Ștefan Nicolae, a afirmat că una dintre provocările perioadei următoare va fi legată de micii producători și că autoritățile trebuie să vină cu soluții de politică fiscală în această privință, dar și cu soluții pentru a-i determina pe producători să intre în asociații. „Avem nevoie de o structură asociativă puternică”, a afirmat Nicolae. El a mai spus că cercetarea în agricultură trebuie să devină o prioritate. „Sectorul cercetării trebuie să fie punctul de plecare pentru revitalizarea agriculturii”, a adăugat Nicolae.

Achim Irimescu a apreciat că „avem nevoie de cercetare ca de aer”, în special din 2014, când se va pune accentul pe inovare. „Ne vom confrunta cu o mare provocare în următoarea perioadă: introducerea și finanțarea introducerii inovării în agricultură.”

Un reprezentant al Asociației Naționale a Tinerilor Producători Agricoli a atras atenția asupra dublei fiscalizări aplicate în cazul membrilor grupurilor de producători și a solicitat ca MADR să găsească o soluție pentru a elimina această situație. Totodată, a solicitat ca România să susțină prelungirea cotelor de zahăr până în 2020 și să creeze un sistem complet de asigurare a riscului în agricultură.

Secretarul de Stat a afirmat că România va susține menținerea cotelor de lapte și zahăr pentru că, dacă s-ar renunța la cotele de lapte, spre exemplu, sectorul românesc ar risca să dispară, piața românească fiind invadată de produse din statele occidentale. În ceea ce privește gestionarea riscului, domnul Irimescu a afirmat că România are în vedere să creeze cel puțin un fond mutual puternic până în 2014.

În ceea ce privește pomicultura și faptul că mare parte din necesarul de fructe provine din import, MADR va solicita fonduri de reconversie a livezilor, similare celor utilizate acum în viticultură, pentru a reînnoi plantațiile de pomi fructiferi.

Un reprezentant al industriei de panificație a afirmat că în acest sector evaziunea fiscală este de 70% și a solicitat reducerea TVA la pâine. În ceea ce privește noua PAC, el a evidențiat faptul că procesarea ar trebui tratată ca prioritară, pentru a evita situația cu care ne-am confruntat până acum, aceea de a exporta materie primă ieftină și de a importa produse finite. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că din 2014 întreprinderile mari nu vor mai putea solicita finanțări nerambursabile, ci numai sectorul IMM.

Page 8: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

6

Interviu cu directorul general ROMEXPO INDAGRA - o imagine a agriculturii anului 2013

Cu ocazia Târgului INDAGRA 2012, doamna Mariana Suciu - Director General ROMEXPO, ne prezintă, in interviul următor, câteva dintre noutățile ediției din acest an.

Cărui public i se adresează INDAGRA și de ce ar trebui vizitat un astfel de eveniment?

Mariana Suciu: INDAGRA reprezintă cea mai complexă manifestare cu tematică agricolă din România, organizată în parteneriat cu Camerele de Comerț și Industrie din România și sub patronajul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind destinată promovării agriculturii din România.

Tematica extinsă sub care s-a desfășurat această ediție vizează reprezentanți din România și din străinătate din domeniile:• utilaje agricole, echipamente

pentru irigații;• semințe și material săditor,

îngrășaminte, sere și solarii;• echipamente zootehnice, pentru

creșterea animalelor și păsarilor, abatorizare;

• produse și echipamente în domeniul horticulturii și viticulturii

• servicii financiare și asigurări;• servicii de consultanță și formare

profesională în domeniu;• proiectare și distribuție de software

dedicat.

Astfel, la INDAGRA, încercăm să creăm cadrul ideal de ofertare, negociere și contractare dintre cele mai mari companii din industrie și specialiștii din domeniul agricol, prin prezentarea de tehnologie adaptată noilor realități pedo-climatice.

De asemenea, fermierii aflați în căutarea de soluții alternative la problemele întâmpinate în cadrul propriilor exploatații sau interesați de rase de animale beneficiază cu această ocazie de o platformă optimă

de dezvoltare a afacerilor.

INDAGRA se adresează, totodată, familiilor, în special celor cu copii, care pot petrece câteva momente de relaxare vizionând animale de fermă și degustând din produse tradiționale autentic românești.

Care sunt noutățile ediției din acest an?

Mariana Suciu: Firmele participante expun o gamă largă de produse și servicii începând de la cele mai noi modele de tractoare (cu un design îndrăzneț, ce maximizează performanța), utilaje agricole (pluguri, discuri, combinatoare, semănători, cositori, prese de balotat, remorci), anvelope și lubrifianți, până la sisteme de cogenerare pentru valorificarea energetică a biogazului sau la instalații de irigat și fertilizat prin picurare, aditivi alimentari / furajeri, materiale moderne legumicole de înmulțire și hibrizi pentru recolte net superioare.

Din oferta expozanților nu lipsesc motoare profesionale destinate echipării utilajelor de mică mecanizare, motoare cu consum redus și cu un nivel scăzut al zgomotului, regulator electronic de turație, cât și cu clasa de poluare conform normelor europene în vigoare.

În plus, ediția din acest an s-a bucurat și de participările oficiale ale Franței, Greciei și Republicii Moldova, iar Uniunea Crescătorilor de Păsări din România a organizat Salonul de păsări rare, unde cele mai frumoase exemplare de prepelițe, găini de rasă,

păuni, rațe, gâște, curcani, bibilici și papagali au putut fi admirate și achiziționate de către colecționari și pasionați. În același timp, Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie a prezentat cele mai valoroase rase de ovine, caprine, cabaline și bovine.

Ce alte evenimente au mai fost organizate cu această ocazie?

Mariana Suciu: În scopul facilitării dialogului între participanți, împreună cu partenerii evenimentului (Camerele de Comerț și Industrie din România, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și asociațiile de profil), am prezentat și în acest an un bogat program de evenimente conexe ce cuprinde concursuri, mese rotunde, demonstrații și prezentări, totul într-o atmosferă antrenantă, ce

Page 9: Romania Rurala

7

coincide perfect cu finalul sezonului agricol autumnal 2012.

Ne puteți spune câteva cifre despre ediția 2011?

Mariana Suciu: Ediția anterioară a târgului a reunit un număr de 380 de firme care au expus pe o suprafață totală de peste 30 000 mp. Gradul de internaționalizare a manifestării a fost de 32%, iar numărul de vizitatori care au trecut pragul Centrului Expozițional a fost unul record, de

peste 48 000 de persoane. În urma acestui bilanț, INDAGRA a obținut categoria 1 de acreditare din partea Asociației Globale a Industriei de Târguri – UFI, plasând astfel evenimentul pe primele locuri în topul manifestărilor de profil din lume.

Revenind la ediția din acest an, câte firme participă?

Mariana Suciu: Am avut expozanți

de la peste 400 de firme, pe întreaga suprafață interioară și exterioară a Centrului Expozițional ROMEXPO. Tematica INDAGRA este completată în acest an de ALIMENTA – Târg Internațional pentru industria alimentară, ALL PACK – Târg Internațional pentru ambalaje, materiale, mașini și echipamente specifice și EXPO DRINK&WINE – Târg de vinuri și băuturi alcoolice.

Page 10: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

8

Apicultura este activitatea care dă practicanţilor numeroase satisfacţii. Iubitorii de stupărit, adică apicultorii, sunt oameni de toate vârstele şi profesiile, dar care au un punct comun: dragostea de albine. Apicultura are atât o latură materială (se obţin miere, polen, păstură, ceară, propolis), cât şi una spirituală. Nimic nu se compară cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupină: stupi care pulsează de viaţă, albine care se întorc cu desagii plini de polen şi miere, mătci care perpetuează viaţa, trântori în permanentă căutare a dragostei.

Despre importanţa albinei pentru om şi pentru omenire, Albert Einstein spunea: „Dacă albinele ar dispărea de pe Terra, omenirea ar avea aceeaşi soartă în patru ani.” Renumitul fizician se referea la rolul albinelor ca polenizatori ai culturilor şi, totodată, la realizarea unor producţii agricole însemnate care să susțină viața.

Apicultura a fost practicată de multe popoare încă din Antichitate. Ceara era de pe atunci folosită pentru fabricarea lumânărilor, iar mierea era consumată cu plăcere. Grecii

obişnuiau să bea vinul roşu amestecat cu miere. Şi pe teritoriul ţării noastre, apicultura a fost o ocupaţie practicată neîntrerupt încă din vremea dacilor.

Mierea şi ceara au fost folosite în scopuri terapeutice încă din cele mai vechi timpuri, ca şi alte produse apicole: lăptişorul de matcă, polenul, propolisul (folosit şi în industrie pentru lăcuirea celebrelor viori Stradivarius). Veninul de albine este foarte folositor în tratarea unor boli, iar pentru obţinerea unui singur gram de venin este nevoie de câteva mii de albine. Lumânările fabricate din ceara neobositelor albine însoțesc toate etapele importante din viața unui om: botezul, căsătoria, moartea.

Datorită capacităţii de a se adapta la diferite condiţii de climă şi vegetaţie, albinele s-au răspândit pe tot Pământul. Adaptarea la condiţii de climă diverse a dus la împărţirea lor pe rase. În condiţiile de climă şi vegetaţie specifice ţării noastre (climă temperat-continentală) s-a format rasa Apis mellifera carpatica sau albina romanească (această rasă, datorită muncii asidue a unui colectiv de cercetători de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru

Apicultură S.A., a primit Certificatul de Omologare cu nr.1, conform Legii Zootehniei nr.72/2002 şi Ordinului de Ministru nr.383/2009). Albina românească prezintă cinci ecotipuri: ecotipul din Câmpia de Vest, ecotipul din Podişul Transilvaniei, ecotipul zonei dealurilor subcarpatice (Linia Horezu 15, omologată şi ea de către ANARZ), ecotipul din zona Moldovei şi ecotipul de stepă şi Câmpia Dunării. La INDAGRA, apicultori din majoritatea zonelor țării au fost invitați să participe, prezentându-și produsele. Vizitatorii s-au putut înfrupta din bunătățile cele mai diverse, de la miere de brad, floarea-soarelui, rapiță sau salcâm, până la cremă de afine și de coacăze cu miere și scorțișoară, cuișoare și cacao. Cumpărătorii au putut opta și pentru propolis, lăptișor de matcă, faguri și produse cosmetice pe bază de miere. Compartimentul de Apicultură din cadrul ANARZ a organizat concursuri de desen și de recitare de poezii dedicate apiculturii.

Sursa: Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie (ANARZ)

Drumul mierii

Page 11: Romania Rurala

9

Viorel Dumitru, din Prahova, este unul dintre apicultorii prezenți la INDAGRA cu miere de salcâm, de rapiță, precum și cu miere cu cătină, renumită pentru vitaminele sale. „Am și făgurași cu miere și căpăceală, foarte buni pentru sinuzită sau dureri de gât”, spune el.

Viorel Dumitru lucrează în acest domeniu de 30 de ani și este vicepreședinte al Asociației Fermelor Apicole de Reproducție, care are 400 de membri. Domnul Dumitru are o producție anuală de miere de aproximativ 4-5 tone, iar asociația produce cam 50-60 de tone pe an. Însă, pe lângă producția de miere, crește regine – mătci pentru stupi. Această activitate, dificilă și pretențioasă, îi aduce și venituri mai mari. În fiecare an, Viorel Dumitru este autorizat de ANARZ pentru activitatea sa în domeniul reproducției albinelor.

„Această activitate n-o poate face oricine. Regina de calitate aduce o producție mare. Însă nu sunt mulți apicultori în țară care pot da regine de calitate.”

Participarea la INDAGRA este un prilej de a-ți face cunoscute produsele, spune Dumitru. „Eu vând doar în țară, la târguri, iar oamenii au început să mă cunoască și apreciază calitatea produselor mele.”

Apicultorul prahovean reclamă faptul că magazinele mari vând produse etichetate drept miere la prețuri foarte mici, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la calitatea acestora. El spune că a dus probe la laborator și i s-a demonstrat că mierea vândută în supermarketuri nu este, de fapt, produs apicol, ci un fel de sirop. Cu toate acestea, sesizările sale adresate instituțiilor abilitate au rămas fără ecou. În aceste condiții, este foarte greu pentru apicultori să-și desfacă producția în magazine de tip supermarket.

Viorel Dumitru a accesat fonduri nerambursabile oferite fermelor de semisubzistență, prin care micii fermieri primesc 1 500 de euro pe an, timp de cinci ani, pentru a-și spori producția și, implicit, veniturile.

Apicultorul ar vrea să achiziționeze o linie de ambalare, cu fonduri europene, pe care s-o amplaseze într-o mică hală. Ia totodată în calcul posibilitatea asocierii cu un grup de alți câțiva apicultori, pentru a valorifica mierea împreună.

Crede însă că actualele stimulente acordate grupurilor de producători pentru a vinde împreună nu sunt suficiente pentru apicultori. „Suma primită, echivalentă cu 5% din producția comercializată, nu compensează pierderile înregistrate prin vânzarea în grup, din cauza TVA-ului. De aceea, suntem curioși să vedem ce se va întâmpla din 2014, în noua perioadă de programare, și să stabilim dacă e mai avantajos să fim înregistrați ca grup de producători sau drept cooperativă de producție.”

Printre alți apicultori prezenți la Drumul mierii se numără: Nicolae Toma, Adrian Istrate, Mihai Apostolescu, Ioan Bărbuț, Sebastian Hedea, Denisa Dogaru, Ionuț Tănăsoiu.

Page 12: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

10

Mădălina Hristu îi îmbie pe vizitatorii de la INDAGRA cu zacuscă de Giuvărăști, gem de caise, piersici și prune. La 36 de ani, Mădălina a reușit ceea ce alții nici n-au visat: a ajuns să-și exporte zacusca în Franța. Zacusca de Giuvărăști produsă de Mădălina a primit atestat de produs tradițional de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și este una specială, spune tânăra producătoare. „Diferă de alte tipuri de zacuscă pentru că vinetele sunt coapte pe jar și este și puțin mai picantă, datorită ardeiului iute.”

Mădălina a început să exporte zacusca de Giuvărăști în 2011 și a avut vânzări de 10 000 de borcane pe an. „Am postat un anunț pe internet, într-o doară. Un român care comercializează produse tradiționale la Paris m-a contactat și mai apoi s-a convins de calitatea produselor mele, care sunt gustoase și nu conțin conservanți”.

„Prin mesele pe care le pregătesc și prin produsele mele, doresc să promovez la INDAGRA județul Olt și regiunea Olteniei”, a afirmat Mădălina Hristu, care le prepară musafirilor mămăligă la grătar și friptură de oaie.

În localitatea Giuvărăști, cultura legumelor este o ocupație de tradiție a locuitorilor și, în același timp, o sursă importantă de venit. Aici sunt cultivate în special tomate și ardei, dar și castraveți, vinete, ceapă, usturoi, verdețuri, fasole.

Mădălina spune că „a tras-o ața la țară”, unde „niciodată nu stai”. A început să producă zacuscă și gemuri cu câțiva ani în urmă. „Mi-a plăcut să fac asta,” afirmă ea. A obținut atestarea a opt produse tradiționale, fiind totodată singurul mic producător tradițional din județ, înregistrat cu astfel de specialități. „A fost foarte complicat la început,

pentru că nu știam ce acte îmi trebuie, am umblat vreo cinci luni să le obțin”, își amintește ea.

Deși nu a câștigat mult din ceea ce face și nu consideră că trebuie să privească activitatea sa ca pe o afacere, Mădălina dorește să continue munca în acest domeniu. Cultivă legume în seră și are o livadă de 7,5 hectare, pe care a încropit-o cu multă trudă, în decurs de 10 ani, din cauza fărâmițării excesive a terenurilor din zonă.

După părerea Mădălinei, accesul la fonduri europene este dificil pentru un mic producător, dat fiind că de multe ori acesta trebuie să contribuie la derularea proiectului cu o sumă egală cu cea nerambursabilă. Dacă ar obține o finanțare nerambursabilă, ar putea produce mai mult, fiindcă o parte din legumele cultivate în localitate și aruncate în acest moment pentru că au mici defecte, ar putea fi valorificate în zacuscă și alte conserve. Are și un mic vis: acela de a cumpăra o linie semiautomată de sterilizare a borcanelor pentru conserve.

La INDAGRA, Mădălina Hristu și-a propus să intre în contact cu autoritățile și să le convingă să schimbe ceva: ar fi necesare facilități pentru ca oamenii să își cadastreze suprafețele deținute și să le poată vinde, dacă nu le lucrează. Fărâmițarea terenurilor este o problemă, crede tânăra. În plus, unele parcele sunt nelucrate și sămânța de buruiană luată de vânt îi afectează și pe cei care își îngrijesc pământul.

Zacusca de Giuvărăști - vedeta Olteniei la INDAGRA

Page 13: Romania Rurala

11

Camera Agricolă Caraș-Severin participă la INDAGRA pentru a șaptea oară, confirmând astfel statutul său de partener tradițional al acestei manifestări. Ca și în anii precedenți, Camera Agricolă Caraș-Severin aduce la INDAGRA micii fermieri care prepară diverse produse tradiționale în gospodăriilor lor și care au beneficiat, de-a lungul anilor, de sprijinul specialiștilor agricoli în elaborarea de proiecte pentru accesarea fondurilor europene.

La INDAGRA, sunt promovate și asociațiile înființate în județul Caraș-Severin cu sprijinul Camerei Agricole, precum și cele mai reprezentative produse bănățene. Printre produsele specifice Banatului montan prezentate la târg se numără: brânzeturi tradiționale, produse din carne de porc, vită și capră, preparate

tradiționale pe bază de ciuperci și legume, produse apicole, băuturi din fructe.

Totodată, la standul intitulat „Casa produselor tradiționale din Banatul montan” a fost prezentat un cazan de țuică în miniatură, în stare de funcționare.

Unul dintre reprezentanții județului este Gordana Tasits, crescător de capre și producător de brânză și pastramă de capră. Tasits a prezentat cinci capre Alba de Banat, o rasă neomologată însă ca atare până la această dată. „Mă tem că ne-o vor lua alții înainte cu omologarea rasei,” a afirmat Tasits. „Această rasă s-a format în sute de ani, după venirea șvabilor în Banat, care au adus cu ei capra Nobila Germană. Prin încrucișarea acesteia din urmă

cu rasa Carpatina, a rezultat Alba de Banat, o capră rezistentă și cu rezultate bune, atât la lapte, cât și la carne. Este adaptată zonei și climei și căutată de crescătorii din alte regiuni ale țării.” La INDAGRA, Gordana Tasits prezintă o brânză cu mărar și ardei, specifică zonei Banatului. El spune că lumea s-a cam plictisit de aceeași prezentare a brânzei, în roți mari, și-atunci s-a adaptat, cu modele rotunde, tip cașcaval, de dimensiuni reduse. Prezent la târgurile din zonă, Tasits spune însă că majoritatea produselor le desface direct de-acasă și aproape că nu face față cererii. În prezent, produce cam 25-30 de kilograme de brânză pe zi. Din cele 150 de capre pe care le deține, peste jumătate sunt din rasa Alba de Banat.

Printre produsele de la standul județului se numără caltaboșii de capră, șușanița bănățeană, mușchiul de capră împletit. „Românii au început să caute carnea de capră, pentru că este mai sănătoasă”, spune Tasits.

Ion Pau este crescător de oi din rasa Țurcană, varietatea Rațca, întâlnită în efective reduse în zona Banatului, recunoscută după coarnele răsucite, în formă de tirbușon. Rațca face parte din patrimoniul genetic al României și, deși creșterea ei este subvenționată de stat, ar fi nevoie de măsuri suplimentare și sprijin financiar pentru a preveni riscul ca în câteva decenii această rasă să dispară de pe teritoriul țării. Ion Pau are o fermă cu 50 de oi Rațca pe care le crește, spune el, din pasiune. Coarnele lungi și răsucite, dispuse lateral fac din această rasă una extrem de pitorească. Pau spune că, din informațiile pe care le are, în România nu mai există decât 1 000 de oi Rațca.

Participarea la INDAGRA a Camerei Agricole Caraș-Severin

Page 14: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

12

În România există puține ferme care cresc bovine pentru carne, spune Dumitru Grigorean, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne.

Asociația, înființată anul acesta, reunește 37 de membri din nouă județe din nordul Moldovei și al Ardealului. Împreună, membrii asociației dețin 3 600 de capete din rase foarte căutate pentru carnea lor, cum ar fi Charolais și Limousin, dar și metiși obținuți din încrucișarea raselor autohtone cu rase de carne. Unii membri exportă în Olanda, Spania, Austria – dar efectivele sunt deocamdată destul de reduse și nu pot asigura livrări însemnate la export.

Pentru a atrage atenția asupra potențialului de dezvoltare a sectorului de creștere a bovinelor

pentru carne, dar și pentru a cunoaște alți crescători, Asociația participă la INDAGRA, aducând și câteva exemplare din rasele pe care le deține.

Dumitru Grigorean spune că România ar trebui să sprijine dezvoltarea acestui sector, ținând cont de deficitul de carne de vită înregistrat pe piața Uniunii Europene. „Există o cerere foarte mare în Europa, iar țările UE importă în momentul de față peste 200 de mii de tone de carne pe an. Dacă România ar veni cu o strategie de dezvoltare a acestui sector, am avea piață de desfacere.”

Președintele asociației consideră că mai ales crescătorii de animale din zonele de munte ar putea să se reorienteze spre creșterea bovinelor pentru carne, și nu pentru lapte, fiindcă în acest fel și veniturile lor

ar putea spori. Pășunile din zonele muntoase, mai greu accesibile, unde colectarea laptelui implică dificultăți, ar putea fi valorificate pentru creșterea animalelor de carne.

Totodată, spune Dumitru Grigorean, crescătorii de animale trebuie să aibă în vedere faptul că din 2015 dispar cotele de lapte în UE. Astfel, marii producători de lapte vor putea produce oricât și se vor extinde. România și-așa nu prea are lapte conform și importă masiv. Șansele crescătorilor de animale de a vinde lapte după 2015 vor scădea, este de părere Dumitru Grigorean, și doar firmele mari vor supraviețui.

„Participarea la INDAGRA este foarte importantă pentru noi. Sperăm să ne întâlnim cu alți crescători de bovine din țară. În momentul de față, nimeni nu știe exact câți suntem, ce efective avem la nivel național. Este foarte util să ne cunoaștem, să putem face o evaluare a potențialului și a efectivelor. În acest fel, putem lupta cu toții pe același front, putem începe să ne cristalizăm solicitările. Dacă nu știm să ne organizăm, să venim cu sugestii, nu putem să cerem MADR să ne ajute.”

Dumitru Grigorean speră că anul viitor asociația pe care o conduce va înființa grupuri de producători zonale, atestate de minister. Consideră totodată că subvențiile acordate sectorului de creștere a animalelor pentru carne sunt extrem de importante, în special în condițiile în care prețul cerealelor necesare hranei animalelor a crescut, iar prețul la care este achiziționată carnea în viu de către abatoare a scăzut cu 20%.

În ceea ce privește sprijinirea grupurilor de producători, Dumitru Grigorean crede că finanțările nerambursabile acordate în acest moment, de 2-5% din valoarea

Asociația Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România - la început de drum

Page 15: Romania Rurala

13

comercializată prin grup, nu ar fi suficiente pentru crescătorii de bovine pentru carne. „Pentru sectorul nostru ar fi nevoie să ajungem la 10%”, spune el. „Grupurile de producători ar putea fi înființate prin asocierea crescătorilor din două-trei județe învecinate.

În acest caz, ar fi nevoie de puncte de colectare a animalelor, ceea ce implică și costuri de transport și de construcție a unor adăposturi. Dar, dacă am reuși să nu vindem la export în viu, ci carcase, în țară ar intra mai mulți bani, iar abatoarele ar avea și ele de lucru.”

Dumitru Grigorean a început să crească vaci pentru carne acum trei ani. Împreună cu un prieten, a importat din Franța 30 de vaci Charolais. Consideră că este însă la început. O fermă de vaci pentru carne se dezvoltă mai greu decât una vegetală, spune el.

Page 16: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

14

Robert Bartha a adunat de-a lungul vieţii o experienţă demnă de invidiat în ceea ce priveşte creşterea şi ameliorarea rasei de cai lipiţani.

Bazele fermei sale au fost puse în anul 1992, atunci când au fost achiziţionate, de la Herghelia Sâmbăta de Jos, două iepe din rasa Lipiţan şi a luat în custodie doi armăsari de montă publică, pentru iniţiere în sportul cu atelaje.

„Mă ocup de creşterea lipiţanilor pentru sportul cu atelajele. Am un mare ataşament faţă de aceşti cai datorită rezultatelor sportive pe care le au şi deoarece este o rasă locală, din zona judeţelor Braşov şi Covasna; caii lipiţani sunt crescuţi la Sâmbăta de Jos de peste 150 de ani. În prezent, în România funcţionează doar două herghelii care cresc rasa Lipiţan: herghelia de la Sâmbăta

de Jos, în judeţul Braşov şi cea de la Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud”, povesteşte domnul Robert Bartha, inginer în Zootehnie.

A urmat o perioadă de căutări pentru găsirea unei suprafeţe de teren adecvate desfăşurării activităţii de creştere a cabalinelor şi agroturism.

„Am construit o fermă nouă care se întinde pe mai bine de 45 ha. Totul s-a făcut prin efort propriu. În cadrul fermei se găsesc în acest moment cincisprezece iepe mame, trei armăsari pepinieri, armăsari de montă publică şi aproximativ treizeci de capete de tineret aferent. În plus, ferma mai are cincisprezece cai sportivi şi de agrement”, explică Robert Bartha.

Construcţiile existente sunt noi, concepute pentru un efectiv mediu

de 50 - 60 de capete şi corespund cerinţelor de creştere şi exploatare a cabalinelor: grajduri, manej, magazie, fânar.

Sportul cu atelaje, de la pasiune la carieră

Pasiunea pentru cai a domnului Bartha este veche. Cu 18 ani în urmă, Robert Bartha a început să participe la concursuri în cadrul probelor de atelaje cu doi cai, cea mai elegantă şi spectaculoasă ramură a sporturilor hipice, denumită şi „opereta sporturilor ecvestre”. Concursurile oficiale durează mai multe zile, având trei probe principale: dresajul împreună cu prezentarea, maratonul şi obstacolele.

„Am participat la multe concursuri naţionale şi internaţionale: am fost campion naţional o dată, de trei ori vicecampion, am fost prezent timp de zece ani la Campionatul Naţional şi de trei ori am fost reprezentantul României, la Campionatul Mondial, la proba de atelaje cu doi cai”, îşi aminteşte domnul Bartha.

În anii de activitate, s-au adunat peste 90 de competiţii care au dus la perfecţionarea specialistului de acum.

La începutul activităţii sportive a lui Robert Bartha, problemele sportului hipic cu atelaje erau legate de „componenţa” atelajului şi de modul de procurare a trăsurilor şi harnaşamentelor: iniţial se făceau achiziţii de tineret metis; în ceea ce priveşte atelajele, cele de atunci, extrem de rudimentare, nu seamănă deloc cu cele folosite în competițiile de azi.

La ferma domnului Robert Bartha există o „pensiune” pentru cai unde aceştia sunt formaţi pentru echitaţie sau atelaje.

Fermă de creștere a cailor lipiţani, pentru sport cu atelaje

Page 17: Romania Rurala

15

„Ne ocupăm de pregătirea cailor pentru competiţii şi am trecut de la atelajele cu doi la cele cu patru cai. Fiul meu este vicecampionul României la atelaje cu patru cai. Avem manej acoperit care asigură toate condiţiile, indiferent de sezon”, explică fostul campion.

Diversificarea activităţii prin agroturism şi agrement

Ferma domnului Bartha este situată lângă Curbura Carpaţilor, la 20 de km de Braşov, într-o oază de linişte, în mijlocul naturii.„În pensiunea noastră agroturistică,

«Lipicai», avem şapte-opt cai pe care îi folosim pentru a organiza trasee şi tabere ecvestre pentru copii; avem şi şcoală de echitaţie, unde se desfăşoară activităţi de agrement şi specifice vieţii la ţară: furajare animale, curăţenie boxe, antrenamentul cailor”, spune în încheiere domnul Bartha.

Pensiunea este situată sub acoperişul manejului şi are o capacitate de cazare de 14 locuri.

Turiştilor care îi calcă pragul, li se pun la dispoziţie următoarele servicii şi activităţi: plimbări cu trăsura sau cu sania pentru vizitarea

împrejurimilor, petreceri pentru familii sau grupuri de copii, partide de pescuit şi picnicuri, întreceri sportive distractive, degustări de bucate tradiţionale ale zonei.

INDAGRA 2012

Robert Bartha a participat anul acesta la INDAGRA ca reprezentant al Asociaţiei Crescătorilor Particulari de Cai Lipiţani, asociaţie din care fac parte 90 de persoane, cu un efectiv de 700 de cai lipiţani.

Robert Bartha a participat cu atelajul de patru cai lipiţani al familiei şi cu doi ponei de agrement.

Rasa de cai Lipițan

Rasa de cai Lipiţan este cea mai veche dintre rasele moderne de cai din Europa. Cu o istorie de peste 400 de ani, Lipiţanul face parte din categoria cailor de sânge spaniol. Aceste cabaline erau folosite în armată, de nobilii de la curţile regale şi pentru serviciile poştale. Numele rasei vine de la Herghelia Lipizza (situată în Slovenia de astăzi), înfiinţată în anul 1580 de casa regală austriacă.

Primele exemplare de Lipiţan au fost aduse în România în anul 1874, la Herghelia de la Sâmbăta de Jos - Făgăraş, într-o zonă în care clima era asemănătoare cu cea din localitatea de origine. Astăzi, caii din rasa Lipiţan din România sunt crescuţi într-un efectiv destul de omogen, pentru a se evita consangvinizarea.

Cinci din cele şase “linii de sânge”, formate în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, s-au păstrat până în zilele noastre, şi anume: Pluto, Conversano, Neapolitano, Maestoso şi Favory.

Lipiţanul este un cal cu o conformaţie armonioasă şi mers elegant; este blând, docil şi cu temperament vioi. Datorită eleganţei sale şi temperamentului, Lipiţanul este principala rasă care se utilizează la marile școli de dresaj academic din lume, cum ar fi Şcoala Spaniolă de Echitaţie de la Viena.

Page 18: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

16

Creşterea ovinelor şi caprinelor este o tradiţie moştenită din familie de domnul Ionică Nechifor, inginer în Zootehnie din Botoşani. Este un specialist în domeniu, dedicat acestei ocupații.

Obişnuit cu creşterea oilor încă din copilărie, el face parte din familia crescătorilor de oi din comuna Unţeni.

„E o tradiţie pe care am ţinut, în mod special, să o duc mai departe”, povesteşte domnul Nechifor. „Ceilalţi fraţi nu şi-au dorit să lucreze în acelaşi domeniu, doar mie mi-a plăcut. Părinţii şi bunicii au fost renumiţi în zonă pentru creşterea ovinelor, în special a celor din rasa Karakul de Botoşani, rasă omologată în anul 1988.”

Domnul Nechifor îşi aminteşte cu drag de părinţii care i-au insuflat dragostea pentru animale: „Îmi amintesc de modul în care analizau exemplarele şi cum, pe marginea discuţiilor, se înnodau şi alte poveşti, cum reînviau episoade din istoria familiei. Bunicul meu vorbea despre bunicul lui şi despre oile pe care acesta le avea. Erau poveşti care meritau ascultate”, spune proprietarul fermei.

După finalizarea studiilor în Zootehnie, Ionică Nechifor a pus bazele unei ferme, astăzi prospere, preocupându-se permanent de îmbunătăţirea tehnologiei de ameliorare a rasei de ovine Karakul de Botoşani. Ferma sa cuprinde în prezent câteva sute de oi Karakul, oaie care a devenit o marcă a zootehniei botoşănene, câştigând numeroase premii la expoziţiile naţionale şi internaţionale.

În urma unei călătorii recente, Ionică Nechifor s-a întors din Germania cu 30 de exemplare de oi din rasa Friză, considerată cea mai bună

rasă ameliorată pentru producţia de lapte. În afară de oi, Ionică Nechifor creşte şi câteva exemplare de capre din rasa Alpina Franceză, apreciată pentru producţia de lapte şi pentru frumuseţea ei.

Atestarea produselor tradiţionale – un câştig pentru producători şi consumatori

Ionică Nechifor valorifică eficient produsele obţinute. Un motiv de bucurie a fost atestarea primită din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru trei produse tradiționale: Caș de oaie Botoșani, Urdă de oaie Botoșani și Brânză sărată de oi Botoșani.

Pasul următor este obţinerea recunoaşterii europene a calităţii acestor produse:

„Brânzeturile din zona noastră sunt foarte apreciate la nivel naţional. Prin această certificare, au de câştigat şi producătorii, şi consumatorii care vor putea cumpăra produse cu adevărat tradiţionale, la un preţ corect”.

Ca parte componentă a reţetelor pentru caş şi brânză sărată, se foloseşte cheagul natural, rezultat în urma sacrificării mieilor: „Prin utilizarea acestuia, perioada de garanţie a produselor este mult mai mare”, explică domnul Nechifor.

Proiecte de viitor

Ferma se află la şase km de Botoşani. Pentru a crea lanţul complet al unei afaceri, domnul Nechifor se pregăteşte să finalizeze o pensiune de care se va ocupa fiica sa, studentă la

Creşterea oilor Karakul de Botoşani - o tradiţie de familie

Page 19: Romania Rurala

17

Zootehnie. Ea a depus deja un proiect prin Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” şi doreşte să continue tradiţia familiei.

Participarea la INDAGRA

De 10 ani încoace, domnul Ionică Nechifor participă an de an la INDAGRA. „Anul acesta mi-am

dorit să fac ceva special, să vin cu lucruri noi. Am vrut să vin cu câteva exemplare de oi din rasa Karakul şi cum până acum nu am văzut Frize la INDAGRA, sper să aduc măcar cinci exemplare pentru a fi cunoscute de cei interesaţi.”

O recunoaştere a muncii de o viaţă şi a seriozităţii domnului Nechifor este

Rasa Friză (în germană Ostfriesisches Milchschaf „oaia friză de lapte”) este o rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, originară din Insulele Frizice de est din Germania. Este căutată pentru producția de lapte, între 300-500 litri pe an, cu un conținut de grăsime de 6,4%. Oaia friză (sau frizonă) este o rasă prolifică, adecvată pentru turme mici. Greutatea oii poate ajunge până la 70 kg. Producția medie anuală de lână este de 6 kg. În România este puțin răspândită și folosită pentru încrucişarea de infuzie cu rasa Țurcană.

Rasa Karakul este descendentă din Ovis vignei arker, supusă creşterii şi ameliorării pe o perioadă de 50 de ani, precum şi adaptării la condiţiile din ţara noastră. Se creşte, în special, în zonele de câmpie din nord-estul ţării. Culorile sale cele mai frecvente sunt: negru, brumăriu, cafeniu şi, mai rar, argintiu sau auriu. Este o oaie cu o constituţie robustă spre fină, cu trupul în formă de pară, capul alungit şi uscăţiv, iar profilul feţei uşor convex, în special la masculi.Berbecii Karakul se folosesc la încrucişarea cu oi din rasa Ţurcană neagră sau brumărie.Este o rasă care se exploatează pentru pielicelele mieilor și producţia de lapte.

şi faptul că a fost numit preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Moldoovis Botoşani”, organizaţie care coordonează Registrul genealogic pentru efectivul naţional de ovine din rasa Karakul de Botoşani. El este şi membru fondator al Federaţiei crescătorilor de ovine şi caprine „Romovis” şi director de cabinet al preşedintelui Autorităţii Sanitar-Veterinare din Botoşani.

Page 20: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

18

Înfiinţată de un an și jumătate, Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental, având sediul în Hărman, judeţul Braşov, urmăreşte conducerea cărţii de rasă pentru Bălțata românească şi efectuarea controlului oficial al producţiei în fermele care optează pentru acest serviciu.

De ce rasa Bălţată Românească?

Pentru că pornind de la caracteristicile specifice acestei rase mixte provenite din familia Simmental şi anume masivitatea şi producţia de lapte şi carne, ne putem da seama de avantajele înregistrate. Astfel, fermierul deţinător de bălţate româneşti va avea posibilitatea de a se orienta fie spre producţia de lapte,

fie de carne. Atât masculii, cât şi femelele acestei rase se pot valorifica ușor, având o greutate mai mare faţă de alte rase şi fiind mult mai căutați pe piaţa de producţie a cărnii.

Despre Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental

În prezent, Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental efectuează controlul în 40 de ferme. Astfel se urmărește sporirea interesului general pe care fermierii îl vor avea faţă de creşterea taurinelor şi, implicit, pentru producţia de lapte şi carne.

Legat de serviciile de carte de rasă, asociația precizează faptul că ele sunt oferite în mod integral de stat,

în vreme ce partea de control oficial este suportată o parte de fermieri, iar restul de către statul român.

În prezent din asociaţie fac parte 11 fermieri. Însă activitatea asociaţiei nu se rezumă doar la aceşti 11 membri activi, ci şi la cele aproximativ 150 de ferme colaboratoare şi cinci asociaţii mari din judeţele Covasna, Hunedoara, Olt, Sibiu şi Mureş.

Pe lângă cele enumerate, Asociaţia din Hărman realizează o importantă colaborare cu Asociaţia Crescătorilor de Vaci Holstein-Ro. Aceştia conduc cartea de rasă pentru Holstein, făcând controlul oficial şi înregistrarea la cartea de rasă Holstein. Raul Bularca - directorul executiv al asociaţiei - afirmă: „Ideea de bază este să fie o singură carte de rasă pentru fiecare rasă în parte din România, pentru ca fermierii să fie uniţi, să aibă interese şi dorinţe comune.”

Din luna decembrie a anului 2011, Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental este singura asociaţie din România membră ICAR (International Committee for Animal Recording), controlul şi înregistrările fiind efectuate în concordanţă cu metodologia ICAR şi cu echipamentele de măsurare agreate ICAR. Astfel, rezultatele obţinute, implicit certificatele de origine, sunt recunoscute pe plan mondial.

Pentru anul 2013, Raul Bularca declară că asociaţia şi-a propus deja dublarea fermelor şi a efectivului de animale. În luna noiembrie a acestui an se vor da primele rezultate ale controlului oficial şi o imagine a performanţelor înregistrate de rasa Bălţată Românească la nivel național. Până la această oră, Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental deţine aproape 500 de certificate de origine, solicitate de fermieri, care ajută la

Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţata Românească” Tip Simmental

Page 21: Romania Rurala

19

certificarea valorii animalelor din ferme, conducând astfel la obţinerea unui preţ avantajos de vânzare.

Continuând pe această direcţie a vânzării, pe lângă serviciile prezentate, membrii asociaţiei vând către alţi fermieri viţei, junici de reproducţie şi vaci. Deşi în prezent asociaţia se axează pe solicitările de

pe piaţa românească, mai există şi solicitări din alte ţări, care însă nu pot fi onorate. Motivul? „Nu putem onora solicitările venite din afară deoarece sunt cerute cantităţi foarte mari. Însă, pe viitor, sperăm să putem rezolva acest aspect şi să profităm din plin”, a declarat Raul Bularca.

„La INDAGRA aşteptăm ca din ce în ce mai mulţi fermieri să vadă ce avem, ce promovăm şi sperăm să obţinem mai multe contracte de colaborare.”

Page 22: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

20

Nicolae Radocea – crescător de bivoliţe

„Oamenii vor simţi nevoia bivoliţei când laptele acesteia va fi pe cale de dispariţie şi astfel se va schimba şi atitudinea faţă de creşterea şi exploatarea bivolițelor pentru lapte.”

Povestea lui Nicolae Radocea şi a pasiunii sale în creşterea bivolilor a început în copilărie. La vârsta de patru ani s-a confruntat cu o problemă medicală, intoleranţa faţă de laptele de vacă. De-atunci, avea să descopere gustul laptelui de bivoliţă.

„Am început să cresc bivoliţe pentru lapte şi pentru sufletul meu.”

„Bivolul este un animal docil, ataşat de stăpân şi răspunde perfect nevoilor mele personale vizavi de producţia lactată.” Observând o tendinţă de îmbătrânire a forţei de muncă şi o promovare, poate prea mare, de care beneficiau produsele din lapte de vacă, dar şi lipsa unei

pieţe de desfacere a laptelui de bivoliţă, Nicolae Radocea a devenit crescător de bivolițe în 2008. În același an a reuşit să beneficieze de o măsură alocată creşterii animalelor în zona de munte prin care primea 187 euro pentru fiecare din cele trei bivoliţe deţinute la acea vreme.

Astăzi, Nicolae Radocea deţine patru bivoliţe adulte, după ce anul trecut a vândut șapte capete unui arhitect cunoscut din ţară, dovadă că bivolii încă mai sunt căutaţi. Produsele lactate obţinute sunt comercializate pe piaţa locală sau la diverse târguri. Zona Făgăraşului este una cu tradiție în ceea ce privește consumul de produse lactate de bivoliţă, aşa că acea piaţă se dovedeşte a fi cea mai profitabilă. Dar şi la nivel naţional, Nicolae Radocea este de părere că s-ar putea vinde foarte bine dacă ar putea beneficia de o promovare mai bună a produselor, deoarece, „în afara untului, niciun produs din lapte de vacă nu se compară cu produsele obţinute din lapte de bivoliţă”.

„Vin la INDAGRA să trag şi un semnal de alarmă pentru că

oamenii trebuie să înveţe să consume produse sănătoase şi să se îndrepte spre produsele din lapte de bivoliţă.”

Ioan Adrian Trâmbițaș – crescător de păuni

„Păunii îmi oferă o linişte sufletească şi aşa m-am decis să investesc şi să mă ocup de creşterea lor”.

Ioan Adrian Trâmbițaș din Săcele, Brașov, a început să crească păuni acum șase ani. Păunii vânduţi ajung la persoane cu un venit mediu spre mare, care locuiesc la curte, având astfel un spaţiu suficient pe care îl pot dedica păunilor. Vânzări foarte bune se realizează către proprietarii de pensiuni turistice şi agroturistice. De asemenea, veniturile mai cresc şi ca rezultat al participării la diverse târguri şi expoziţii cu vânzare organizate de Ministerul Agriculturii sau de catre APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură). O mare dezamăgire pe care o resimte

INDAGRA 2012 - Profil de fermier

Page 23: Romania Rurala

21

domnul Trâmbiţaş provine şi din lipsa ajutoarelor pentru crescătorii de păuni. „Guvernul nu alocă deloc subvenţii pentru crescătorii de păuni din cauza faptului că păunii sunt incluşi în categoria - alte specii. Aşteptările mele sunt destul de mici că ceva se va schimba, din cauza situaţiei financiare cu care ne confruntăm.”

Silvia Popescu, crescătoare de prepeliţe

Cu o vechime de 12 ani în creşterea prepeliţelor, doamna Silvia Popescu este numai zâmbet când vorbește despre ceea ce face. Silvia Popescu are aproximativ 800 de prepeliţe de care se ocupă în curtea casei sale din satul Mălureni, judeţul Argeş. Acolo locuieşte de aproximativ un an. Până atunci, s-a ocupat de creşţerea prepeliţelor în Siliştea Snagovului.

„Îmi place să mă descurc singură şi să merg pe picioarele mele. Cât am, atât investesc.”

Încă de la început s-a dorit a fi o afacere de familie şi, spune doamna Popescu, n-a fost niciodată interesată să acceseze anumite măsuri sau să beneficieze de subvenţii. Astăzi, veniturile sunt asigurate de comercializarea produselor: ouă proaspete, ouă marinate, prepeliţe vii, servicii de consultanţă în creşterea prepeliţelor etc. Principala piaţă de comercializare a produselor este în zona Argeşului, unde a devenit foarte cunoscută. De asemenea, vânzări foarte bune se realizează şi cu ajutorul medicilor care recomandă ouăle de prepeliţă drept tratament pentru diverse afecţiuni.

De-a lungul anilor, Silvia Popescu a participat la mai multe târguri şi expoziţii de profil, emisiuni televizate,

devenind un exemplu al reuşitei în domeniul creşterii prepeliţelor.

„Şi acum, ca şi la celelalte 11 participări la INDAGRA, îmi doresc să îmi fac cât mai multe contacte şi noi clienţi şi să le explic despre creşterea prepeliţelor.”

Page 24: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

22

În cadrul Târgului internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – INDAGRA, Unitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală (USR) a organizat pentru copii, în pavilionul H3, în perioada 31 octombrie – 3 noiembrie 2012, ateliere de artă şi meşteşuguri tradiţionale.

Astfel, USR și-a propus să apropie tinerele generaţii de meşteşuguri, tradiţii, obiceiuri şi ritualuri străvechi româneşti.

Coordonatorii acestor ateliere sunt meşteri populari cunoscuţi, de la care copiii învaţă arta olăritului şi motivele străvechi ale Culturii Cucuteni sau să picteze în stil tradițional cronicar. De asemenea, copiii descoperă o serie de tehnici şi informaţii despre ritualuri și obiecte de rit, precum și despre mobilierul şi uneltele tradiţionale din bucătăria românească, realizate din lemn, cum ar fi linguri de diferite dimensiuni, sucitoare de întins

aluatul, scaune, coveţi etc.

În cadrul atelierelor de lucru „Ceramică de Cucuteni”, cu o durată de o oră şi jumătate, copiii au modelat diverse obiecte: ciupercuţe, animale, globulețe de atârnat în pomul de iarnă, etc.

„Au făcut şi coşuleţe în care puneau merinde pentru bunicuţa, un obiect sau un animal lucrat de ei, realizarea obiectului fiind însoţită întotdeauna de o poveste incitantă”, povesteşte Jorj Dumitriu, coordonatorul atelierului.

Folosind tehnica vaselor neolitice, elevii de gimnaziu reușesc „să ridice” câte un vas din suluri de lut puse succesiv unul peste altul.

Aflăm despre copiii participanţi că „au imaginaţie, idei foarte bune şi lucrează foarte frumos, uneori mai frumos decât adulţii”.

La atelierul „Pictură pe lemn - motive

tradiţionale florale şi animale”, copiii au învăţat de la Ilinca Damian să lucreze în stil tradiţional cronicar.

„Am propus ca la fiecare atelier să participe câte zece copii care vor primi bucata de lemn deja pregătită şi având contururile desenate. Se folosesc culori tempera şi emulsie de ou pentru a respecta cât mai mult tehnica originală de pictură.Se lucrează foarte simplu, în tonuri plate. La finalul atelierului, copiii pot păstra panourile de lemn pe care le-au pictat.”

Modelele alese de pictoriţă sunt: flori, animale fantastice şi păsări, preluate din motivele tradiţionale româneşti sau din ornamentele manuscriselor şi care se regăsesc şi în pictura bisericilor şi în decorul icoanelor.

La „Șezătoarea maramureșeană din Botiza”, coordonată de Iulia Corău, meşter popular din judeţul Maramureş, copiii au învățat arta ţesutului la război şi alte îndeletniciri.

Ateliere de artă şi meşteşuguri organizate de RNDR la INDAGRA 2012

Page 25: Romania Rurala

23

„În atelierul organizat de mine, le vorbesc copiilor de drumul lânii, de cum aceasta se transformă într-un covoraş, un ciorăpel sau un pulover. Îi învăț să toarcă, cum să țină fusul și furca şi cum se deapănă lâna de pe vârtelniță. Le arăt şi cum se ţese în război”, explică meşterul popular.

Copiii învaţă şi despre firele folosite la ţesut şi cum sunt vopsite în culori naturale, obţinute prin metode tradiţionale din frunze de ceapă, pelin, tei, nuc, măr, ceai negru, sunătoare, urzică etc.

Şcolarii şi preşcolarii care au participat la atelierul „Împletituri din sfoară de cânepă” au învățat să confecţioneze un lingurar din sfoară de cânepă şi să recunoască

vechi simboluri româneşti: spirala evoluţiei, coloana infinitului, floarea vieţii sau motive antropomorfe.

În cadrul atelierului „Identitate culturală – tradiţii, obiceiuri şi ritualuri străvechi româneşti”, organizat de Ana Armeanu, expert în cadrul Departamentului de Promovare al USR, copiii lucrează obiecte de rit şi au învățat despre credinţe străvechi şi ritualuri româneşti precreştine: despre Caloian - ritual de invocare a ploii, practicat în vreme de secetă sau în zilele de după Paști, dar şi despre Iele, făpturi feminine supranaturale întâlnite în mitologia românească sau despre Păzitul Usturoiului de Sf. Andrei, obicei prin care se presupune că usturoiul este înzestrat cu calităţile

necesare alungării forţelor malefice.

Şapte copii şi doi studenţi de la Centrul Cultural „Miron Cristea” din Miercurea Ciuc le-au arătat preșcolarilor şi elevilor cum să încondeieze ouă, să picteze pe sticlă şi pe lemn, să brodeze, să coasă şi, nu în ultimul rând, să folosească războiul de ţesut.

Coordonatoarea atelierului a declarat: „Prin activităţile noastre în cadrul cercului, copiii sunt învăţaţi să conştientizeze ce dar şi ce datorie grea şi sfântă au, aceea de a transmite mai departe tezaurul bogat al meşteşugurilor tradiţionale. Copiii şi tinerii sunt icoana vie a satului românesc. Dacă îi creştem frumos, lumea va fi mai frumoasă”.

Page 26: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

24

România nu își poate permite să rămână în urmă în ceea ce privește agricultura ecologică, în condițiile în care locuitorii Europei sunt din ce în ce mai conștienți de importanța unei hrane sigure și sănătoase.

Utilizarea în exces a îngrășămintelor chimice, densitatea mare a animalelor în grajduri și crescătorii, intervenția umană ridicată - sunt metode prin care se acoperă cerințele actuale ale pieței, dar nu sunt soluții pe termen lung.

Nu putem accepta agricultura pe bază de organisme modificate genetic și nu acceptăm ideea că România are o agricultură „primitivă”. Foarte mulți occidentali și-ar dori să aibă ce are România în momentul de față: micile gospodării țărănești, vastele pășuni nechimizate. Există țări în UE care nu mai știu ce înseamnă produs tradițional și regretă că au lăsat să piară țăranii.

Producția tradițională înseamnă folosirea tehnicilor moștenite de la părinții nostri în prelucrarea produselor alimentare. Producția ecologică (bio) este la fel, prelucrarea în sistem tradițional, dar din materie primă certificată ecologic. Acest lucru se întâmplă însă numai la noi, deoarece în Occident se prelucrează destulă producție ecologică, dar în sistem industrial. Cu alte cuvinte, producția ecologică românească este mai valoroasă decât producția similară din Vest deoarece este prelucrată în sistem tradițional, nu industrial.

Se poate dovedi cu rezultate ştiinţifice şi practice că agricultura ecologică a contribuit şi poate contribui, măcar parţial, la soluţionarea marilor probleme contemporane care afectează şi ţara noastră: • schimbările climatice, în special

încălzirea globală şi ploile acide - prin interdicţia de folosire a

produselor chimice de sinteză, încărcătura mică de animale la unitatea de suprafaţă, consumul redus de energie în procesele de prelucrare a produselor agricole şi utilizarea, cu prioritate, a surselor locale (neconvenţionale) de energie regenerabilă;

• scăderea fertilităţii solurilor cultivate ca urmare a intensificării fenomenelor de eroziune, acidifiere, sărăturare şi epuizare a rezervei de materie organică şi de macro- şi microelemente - prin practicarea de rotaţii lungi şi echilibrate ca raport între speciile care îmbunătăţesc solul şi cele care-l înrăutăţesc, îngrășăminte verzi şi minerale, compost etc.

• reducerea diversităţii biologice, inclusiv genetice prin promovarea sistemelor mixte (vegetal-animal) şi integrate de producție (producţie primară vegetală sau/şi animală – prelucrare – comercializare);

• poluarea cu nitrați, nitriți și metale grele a apelor de suprafaţă şi de adâncime şi a solurilor, poluarea terenurilor cu materiale organice şi anorganice şi a aerului cu dioxid de carbon,metan şi alte gaze cu efect de seră, prin excluderea folosirii îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor şi compostarea tuturor deşeurilor de natură organică;

• creşterea riscului contaminării produselor agroalimentare cu substanţe toxice;

• evoluţia galopantă a unor boli incurabile (cancerul, bolile de nutriţie, stresul etc.), prin obţinerea de produse agricole şi alimentare bogate în compuşi nutritivi şi bioprotectori;

• recesiunea financiară, care poate fi combătută și prin obţinerea de produse agricole şi alimentare ecologice cu valoare adăugată mare;

• şomajul: poate fi redus, întrucât consumul de forţă de muncă este mai mare cu circa 30% decât în agricultura convenţională.

Agricultura ecologică România - „Grădina bio” a EuropeiOpinie de Geo Scripcariu, consultant în strategii

DEZVOLTARE RURALĂ

Page 27: Romania Rurala

25

Piaţa produselor alimentare ecologice din România s-a dezvoltat şi s-a diversificat mult, mai ales în ultimii ani, în prezent România având toate formele posibile de comercializare, de la piaţa reală (depozite cu produse ecologice, rafturi specializate în hipermarketuri şi magazine specializate în toate marile oraşe), până la piaţa virtuală. Din păcate, multe din produsele ecologice de pe piaţa din România sunt importate, deoarece industria naţională de prelucrare a produselor agricole ecologice este foarte slab dezvoltată.

Agricultura ecologică se poate practica pe tot teritoriul României, din Delta Dunării până în vârful muntelui, dar corespunzător particularităților naturale, economice și sociale ale fiecărei localități.

Produsele ecologice au un potențial ridicat în România datorită faptului că o mare suprafață de teren poate fi convertită pentru cultura bio și pentru că europenii consumă din ce în ce mai mult produse sănătoase.

Suprafața totală cultivată ecologic s-a triplat în ultimii cinci ani. Potrivit datelor Asociaţiei Bio-România, suprafaţa cultivată în sistem ecologic a crescut cu circa 50 000 hectare, de la 250 000 hectare în 2010, la aproximativ 300 000 de hectare în 2011.

Suprafaţa cultivată cu legume în

sistem ecologic a fost estimată pentru anul agricol 2011 la circa 956 hectare, comparativ cu anul 2010, când aceasta a fost de 739,32 de hectare, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Pentru anul 2012, reprezentanţii Ministerului Agriculturii estimează o suprafaţă de legume cultivată în sistem ecologic de circa 1 200 de hectare şi o producţie cu aproximativ 20% mai mare faţă de 2011.

Astfel, până în 2030, România ar putea deține culturi ecologice pe 10-15% din suprafața agricolă, față de 1% în 2006 și aproximativ 2% în prezent.

Marian Cioceanu, președintele Asociației Operatorilor din Agricultura Ecologică – „Bio-România” a subliniat că trecerea agricultorilor de subzistență către agricultura ecologică a contribuit și la majorarea suprafeței arabile intrate în sistem ecologic cu circa 10% în 2011.

Numărul fermierilor care practică agricultura eco a ajuns la 10 000. Din păcate, cea mai mare parte din producție merge la export pentru că în România nu există capacități adecvate procesării conforme.Politicile actuale ajută afacerile agricole străine să se dezvolte în România şi fac ca țara noastră să

Produsele ecologice românești au fost foarte căutate anul acesta în SUA, la târgul Biofach Baltimore, unul dintre cele mai mari târguri de profil din America de Nord. Potrivit președintelui Asociației Operatorilor din Agricultura Ecologică „Bio România”, Marian Cioceanu, prețurile oferite au depășit așteptările expozanților români. Cantitățile de cereale ecologice solicitate de asociațiile crescătorilor de animale din SUA și Canada sunt însă foarte mari și nu pot fi acoperite de agricultura ecologică din România. Acest lucru demonstrează potențialul reprezentat de agricultura ecologică românească, practicată în prezent doar pe aproximativ 2% din terenul agricol al țării. Cioceanu crede că MADR ar trebui să solicite Uniunii Europene posibilitatea de a oferi sprijin financiar fermelor mijlocii și mari pentru o perioadă de doi ani, pentru a trece la agricultura ecologică.

În momentul de față, suprafața de teren arabil certificat ecologic este de 200 000 de hectare. Însă, dacă ar fi certificate un milion de hectare, România ar putea beneficia enorm de pe urma exporturilor, în condițiile în care – potrivit lui Marian Cioceanu – prețurile cerealelor certificate ecologic au crescut, atât din cauza secetei de anul acesta, care a afectat producătorii din SUA, cât și din cauza trecerii unor suprafețe agricole la producția de biodiesel.

Cioceanu a afirmat că Uniunea Europeană dorește să corecteze această eroare, reprezentată de trecerea suprafețelor agricole fertile de la producția agroalimentară la cea de culturi pentru biodiesel, prin interzicerea producției de biocombustibili în UE până în 2020.

Page 28: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

26

depindă din ce în ce mai mult de surse de alimente externe, care trebuie transportate aici.

Prin urmare, România trebuie să găsească o direcție mai bună pentru dezvoltarea rurală şi trebuie să se bazeze pe țărani, să le facă mai ușoară posibilitatea de a asigura hrana românilor. Numai atunci poate fi România o ţară cu alimente sigure și cu o ţărănime puternică și sănătoasă.

Sprijin pentru ferma familială mică / mijlocie

- obținerea acordului Comisiei Europene pentru introducerea unui subpilon în Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru sprijin financiar specific agriculturii ecologice;

- subvențiile se vor acorda în perioada de reconversie doar fermelor mici, cele mari primind sprijin financiar doar după finalizarea perioadei de reconversie de trei ani, deși costurile pentru acreditare ca producători ecologici sunt destul de ridicate; plăţi directe pe unitatea de suprafaţă şi cap de animal corespunzătoare contribuţiei acesteia la refacerea şi conservarea mediului înconjurător şi la îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei;

- subvenționarea costurilor de acreditare pentru producătorii ecologici; pachet de facilități fiscale;- stimularea unităţilor industriale care produc maşini şi utilaje

specifice agriculturii ecologice pentru cultivarea terenurilor;

- susţinerea financiară a exportului de produse agricole şi alimentare ecologice, precum şi de echipamente specifice agriculturii ecologice;

- susţinerea cercetării în domeniul agriculturii ecologice prin finanţare, în sistem competitiv, a proiectelor orientate către producţia şi piaţa agroecologică, inclusiv prin trecerea în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a Centrului Agroecologic de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic de la Fundulea, de care este nevoie pentru proiectarea şi implementarea programului de reorganizare teritorială a MADR;

- pentru finanţarea realizării acestor obiective este nevoie de circa 300 euro/ha, iar cele mai importante surse sunt: fondurile Uniunii Europene (40%) şi bugetele următoarelor instituții: MADR (circa 15%), Ministerul Mediului (circa 15%), Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (circa 15%), Ministerul Sănătăţii (13%) şi Ministerul pentru IMM-uri, Comerţ şi Mediu de Afaceri (2%).

Acțiuni

- întocmirea unui studiu privind agricultura organică din România până în decembrie 2012 (care să

includă o listă a actorilor existenți sau potențiali, să facă o analiză a politicilor agricole ale UE și să se concentreze pe modul în care „grădina bio” se încadrează în context) și prezentarea lui la World Economic Forum de la Davos din 2013, pentru a atrage surse de finanțare în acest domeniu, acțiune propusă a fi realizată sub auspiciile Romanian Business Leaders Summit (RBLS), prima inițiativă care a reunit comunitatea de business autohtonă cu scopul de a genera proiecte concrete care să aducă România mai aproape de normalitate. Desfășurat în februarie 2012, Summit-ul a reunit aproape 200 de lideri autentici de business, din organizații care generează aproximativ 12% din PIB-ul României și care cumulează 100 000 de angajați;

- dezvoltarea colaborativă a capitolelor unei strategii de țară orientată pe ideea de gradină bio. Până la sfârșitul acestui an este prevăzută dezvoltarea capitolelor, iar strategia va fi prezentată la Davos, în 2013, în dialog cu actori internaționali;

- înființarea unei bănci cooperatiste de microcredite cu capitalizare suficientă, servicii diversificate și o rețea foarte dezvoltată de sucursale în mediul rural;

- instituirea unui sistem de granturi sau credite avantajoase pe bază de grant pentru înființarea de firme bio,

Page 29: Romania Rurala

27

companii de procesare bio, precum și a altor companii care pot „dezgheța” piața bio din România și / sau pot suplimenta exportul de produse bio al României.

Document compilat pe baza unei propuneri adoptate în februarie 2012, în cadrul mesei rotunde „Strategie de țară”, organizată sub auspiciile Romanian Business Leaders Summit. S-a utilizat termenul „bio” în principal în scop de branding, în realitate fiind vorba preponderent despre agricultura ecologică.

Parteneriat UE-SUA în domeniul comerțului cu produse ecologice

Începând de anul acesta, produsele ecologice certificate în Uniunea Europeană sau în SUA pot fi comercializate ca produse ecologice în oricare dintre aceste două regiuni. Parteneriatul încheiat în februarie 2012 de UE și SUA – care dețin împreună un sector de produse ecologice ce valorează 40 de miliarde de euro – este considerat un pas important pentru dezvoltarea agriculturii ecologice.

„Acordul are o dublă valoare adăugată”, a afirmat Dacian Cioloș, Comisarul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. „Pe de o parte, agricultorii și producătorii de alimente ecologice vor avea acces mai ușor, cu mai puțină birocrație și mai puține costuri, la piețele din SUA și din UE, ceea ce va duce la consolidarea competitivității acestui sector. În plus, crește nivelul transparenței standardelor aplicabile produselor ecologice și gradul de încredere a consumatorilor, precum și capacitatea lor de a recunoaște alimentele și produsele noastre ecologice.”

Anterior, cultivatorii și companiile care doreau să comercializeze produse de ambele părți ale Atlanticului trebuiau să obțină certificate de conformitate ținând seama de două standarde diferite,

ceea ce presupunea dublarea taxelor, a controalelor și a demersurilor birocratice. Parteneriatul elimină bariere importante, în special pentru producătorii mici și mijlocii din sectorul produselor ecologice. Toate produsele care îndeplinesc condițiile parteneriatului pot fi comercializate și etichetate ca alimente, carne, cereale sau vin ecologic certificat.

Deși există mici diferențe între normele din SUA și cele din UE în domeniul agriculturii ecologice, ambele părți au hotărât la nivel individual că programele lor sunt practic echivalente, cu excepția interdicției referitoare la utilizarea antibioticelor.

În SUA, reglementările privind agricultura ecologică interzic utilizarea antibioticelor, cu excepția cazului în care se încearcă să se controleze infecțiile bacteriene invazive (focul bacterian) care

afectează livezile ecologice de meri și peri. Reglementările UE privind agricultura ecologică permit utilizarea antibioticelor doar pentru tratarea animalelor infectate.

În temeiul acestui parteneriat, nu este permisă utilizarea antibioticelor din niciun motiv, fapt care trebuie verificat de către agenții de certificare. În plus, toate produsele ecologice care fac obiectul schimburilor comerciale UE-SUA trebuie transportate cu un certificat de export pentru produse ecologice. Acest document trebuie să indice locul de producție, să identifice organizația care a certificat produsul ecologic, să verifice dacă nu au fost folosite substanțe sau metode interzise, să certifice dacă termenii parteneriatului au fost respectați și să asigure trasabilitatea produselor care fac obiectul schimburilor comerciale.

Foto: Vasile Popovici

Page 30: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

28

În Austria, provocările cu care se confruntă microîntreprinderile şi IMM-urile în ceea ce priveşte standardele de igienă au determinat autorităţile naţionale să elaboreze un ghid de implementare adaptat nevoilor specifice micilor producători şi procesatori.

Comitetul Permanent pentru Igienă din cadrul Ministerului Sănătăţii din Austria (care include reprezentanţi ai mai multor ministere, organizaţii profesionale cum ar fi Camerele Agricole, Asociaţia Operatorior din Industria Cărnii şi reprezentanţi ai consumatorilor) a cercetat legislaţia existentă şi a ajuns la concluzia că şi în Austria se poate accepta o anumită flexibilitate faţă de micii producători, fără a compromite siguranţa alimentară prevăzută de legislația europeană.

Pe baza acestui acord, a fost elaborat un ghid naţional dedicat cărnii şi produselor pe bază de carne, precum şi micilor procesatori de lapte, fructe, ouă şi peşte. Acest ghid a avut la bază cadrul legislativ al reglementărilor UE în materie de igienă şi urmăreşte principiile unor documentaţii mai reduse şi simplificate, necesare pentru monitorizarea etapelor de procesare. De exemplu, temperatura poate fi acum controlată fără a trebui să existe un dispozitiv automat de înregistrare a temperaturii.

Mai mult decât atât, abordarea utilizată, care are în vedere riscurile şi cantitatea produsă, precum şi natura produselor au dus la o simplificare a testelor efectuate în laborator. Camerele Agricole, în colaborare cu autoritățile, au elaborat un proiect educaţional de tip „formarea

formatorilor” care a implicat aproximativ 30 de consultanţi. În acest mod, ghidul simplificat a fost explicat practicienilor, cu ajutorul unor materiale de curs expuse pe o platformă tip web.

După cinci ani de implementare practică, raportul oficial de control pe 2010 întocmit de Ministerul Sănătăţii din Austria sugera că IMM-urile din domeniul agriculturii înregistraseră rezultate satisfăcătoare în cadrul inspecţiilor anuale alimentare şi veterinare - evidenţiind în acest fel, printr-o interpretare flexibilă, împreună cu un serviciu de consultanţă îmbunătăţit, că prevederile legislaţiei UE în materie de igienă pot fi făcute să funcţioneze şi pentru micii producători.

Lanțuri alimentare scurte în Europa

Modificarea cadrului legislativ în materie de IMM-uri, Austria

Page 31: Romania Rurala

29

Utilizarea industriei alimentare locale în sectorul public reprezintă o cotă de piaţă semnificativă în ţările UE 27. În conformitate cu prevederile Comitetului Regiunilor din UE, „achiziţiile publice implică aproximativ 16% din PIB-ul UE”, iar „puterea de cumpărare uriaşă a guvernelor ar putea fi valorificată ca factor de sprijin al dezvoltării sistemelor alimentare locale.” (1)

Mai multe autorităţi locale din Italia au încercat să utilizeze achiziţiile publice pentru a promova adoptarea unor practici de producţie sustenabilă din punctul de vedere al mediului, prin introducerea unor specificaţii detaliate privitoare la produsele „verzi” şi a unor criterii de evaluare privind furnizarea de produse şi servicii către şcoli, spitale, cămine de bătrâni şi alte instituţii publice.

La Roma, bunăoară, autorităţile locale impun o perioadă de cel mult trei zile între momentul recoltării şi consumul de produse proaspete utilizate la producţia hranei pentru şcoli, o cerinţă care la ora actuală se aplică unui număr de 144.000 mese şcolare/zi. Autorităţile locale din Argelato solicită ca produsele să fie 100% organice şi acordă un punctaj suplimentar pentru „produse alimentare furnizate din

surse locale”, adică din surse aflate în interiorul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. CELVA (Consorţiul Autorităţilor din Valle d’Aosta) a elaborat un caiet de sarcini care solicită ca 70% dintre produse să fie de origine locală şi defineşte produsele locale într-o manieră mai amplă, care are în vedere locaţia, practicile agricole şi speciile tradiţionale, precum şi trasabilitatea.

Acest fapt a dus şi la introducerea unor reţete tradiţionale în meniul şcolarilor. Autorităţile medicale locale din Mantova au şi ele un ghid al achiziţiilor publice, în care se subliniază avantajele „lanţurilor de aprovizionare scurte”, pentru că astfel produsele sunt mai proaspete, produsele sezoniere ajung mai repede la beneficiari, hrana este transportată pe distanţe mai scurte - cu condiţia respectării bunelor practici la recoltare, depozitare şi transport, pentru a se asigura păstrarea aportului nutritiv. Toate aceste exemple s-au dovedit a avea un bun raport preţ-calitate faţă de contractele publice convenţionale de catering.

Deşi, teoretic, beneficiile „verzi” ale lanţurilor scurte de aprovizionare la nivelul catering-ului pentru instituţii publice sunt uşor de identificat,

provocarea constă în stabilirea unor criterii obiective şi măsurabile pentru lanţurile „scurte” şi pentru cele „lungi”, care să poată fi aplicate diverselor contexte agricole şi teritoriale existente în diversele regiuni ale Uniunii Europene.

Prin urmare, în anul 2011, Comitetul Regiunilor a solicitat Comisiei Europene să elaboreze definiţii pentru „Produse Alimentare Locale” şi „Sisteme Alimentare Locale” şi să aibă în vedere şi modificarea Articolului 26 al Directivei 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de acordare a contractelor publice, pentru a permite în mod explicit „producătorilor locali” să se încadreze şi ei în criteriile de selecţie ale licitaţiilor şi să poată livra produse alimentare şcolilor, căminelor de bătrâni şi altor instituţii publice.

(1) Comitetul Regiunilor (2011). Opinia Comitetului Regiunilor cu privire la Sistemele Alimentare Locale, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C104/01 (2.4.20111 - disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:104:0001:0006:EN:PDF (verificat ultima dată la 21 mai 2011).

Industria alimentară locală şi achiziţiile publice în Italia

Page 32: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

30

După cum se întâmplă în multe state membre, şi sectorul alimentar de retail din Finlanda este foarte concentrat la nivelul celor mai mari comercianţi de retail, care-şi împart 80% din piaţa totală.

Consumatorii sunt din ce în ce mai interesaţi de lanţurile scurte de aprovizionare şi de produsele locale care sunt identificate în funcţie de locul de origine şi, prin urmare, magazinele care vând en detail

trebuie să găsească şi ele modalităţi de a răspunde acestei cereri. În acelaşi timp, producătorii locali de alimente caută şi ei oportunităţi de extindere a clientelei.

Lucrând cu aproximativ 2 000 de producători primari şi 60 de procesatori de produse alimentare, Centrul de Dezvoltare al Subregiunii Loimaa a început în anul 2009 să cerceteze o serie de măsuri concrete de mică anvergură care ar putea fi

luate la nivel local pentru a aduce produsele locale în magazine şi în cadrul serviciilor de catering municipale.

Pasul iniţial a fost acela de a organiza vizite la producători pentru a discuta acest proiect, pentru a cerceta spaţiile folosite de aceştia, precum şi pentru a discuta logistica acestei afaceri şi locaţia unde produsele ar putea fi puse la dispoziţia consumatorilor. În acest fel, proiectul a putut acoperi o gamă

Aprovizionarea cetăţenilor cu alimente din regiunile unde locuiesc, Finlanda

Page 33: Romania Rurala

31

substanţială de produse destinate pieţei de retail. Au fost organizate şi câteva întrevederi pentru a discuta diverse aspecte de colaborare, proceduri de lucru şi chestiuni legate de proiectele curente.

Experienţa acumulată în alte proiecte implicând produse alimentare din surse locale sugerează că - în cazul în care magazinele ar cumpăra produsele prin sistemul curent de achiziţii şi dacă şi-ar gestiona logistica singure - ar fi puţin probabil să nu se ajungă la un acord prevăzând o relaţie profitabilă de ambele părţi. A devenit clar că cea mai bună modalitate de progres ar fi să se intre într-o relaţie oficială de cooperare cu unul dintre producătorii din zonă, care să accepte să gestioneze „centrul de servicii”.

Cu alte cuvinte, producătorii şi-ar oferi produsele către magazine în mod colectiv, ca furnizor unic. Astfel, magazinele ar putea încheia un acord cu furnizorul („centrul de servicii”),

care, la rândul său, ar putea avea acorduri cu diverși producători din reţea. Cu ajutorul acestui model, producătorii şi-ar putea livra produsele către un depozit comun, iar centrul de servicii le-ar livra către magazine, ar ţine inventarul, gestiunea depozitului şi ar scoate produsele expirate. Magazinele ar putea plăti producătorului care este membru al centrului de servicii, iar centrul ar distribui apoi banii către ceilalţi producători.

Această operaţiune funcţionează acum foarte bine. Provocarea pentru viitor este aceea de a dezvolta şi de a creşte acest sistem. Produsele trebuie să fie disponibile în magazine după cum s-a convenit, numărul de magazine participante şi produse oferite trebuie să crească, iar comunicarea dintre producători şi compania de servicii trebuie să fie şi ea îmbunătăţită.

Această expansiune ar spori volumul de lucru, ar creşte şi costurile aflate

în sarcina producătorilor implicaţi în centrul de servicii, ceea ce trebuie avut în vedere la stabilirea preţurilor. Pe de altă parte, o gamă mai mare de produse ar putea scădea preţurile per producător pe măsură ce-ar creşte numărul producătorilor implicaţi. Un număr mai mare de magazine ar genera şi o cerere mai mare la nivelul produselor, ceea ce ar complica managementul inventarului din depozit. Obiectivul este acela de a stoca produsele conform cerinţelor, pe baza principiului „just in time” (livrare la timp).

La ora actuală, comunicarea dintre centrul de servicii şi alţi producători cu privire la volumul depozitat este gestionată prin Facebook, însă procesul de monitorizare a vânzărilor şi comunicării cu privire la vânzări poate fi mult îmbunătăţit. O idee ar fi să se dezvolte şi să fie introdus un sistem de comandă în care magazinele pot trece la comenzi directe.

Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii utilizate pentru comerţul local în Polonia, cum ar fi spaţiul destinat pieţelor care să faciliteze vânzarea directă a produselor agricole şi a altor bunuri locale este de o importanţă crucială pentru dezvoltarea rurală. Pieţele joacă un rol foarte important pentru reducerea numărului de intermediari din lanţul de aprovizionare, promovând specificitatea produselor locale şi aducându-le mai aproape de consumator.

Având în vedere posibilele beneficii care pot fi obţinute atât de către producători, cât şi de către consumatori, dar şi faptul că modernizarea sau costurile de construire a pieţelor depăşesc resursele financiare ale majorităţii municipalităţilor, s-a convenit că sprijinul pentru aceste proiecte ar trebui să vină prin finanţare UE.

Dezvoltarea resurselor fizice — pieţele din Polonia

Page 34: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

32

Mulţi fermieri din Italia consideră că sunt într-un proces de evoluţie de la „producători de materie brută agricolă” la „furnizori de produse alimentare”, ceea ce corespunde responsabilităţii de a duce mai departe, prin producţia agricolă, valorile şi tradiţiile zonelor unde-şi desfăşoară activitatea agricolă. Această idee a fost preluată şi de Coldiretti, Confederaţia Naţională a Fermierilor din Italia, prin intermediul aşa-numitului „lanţ exclusiv al producătorilor italieni de produse agroalimentare care poartă sigla proiectului fermierilor italieni”.

Punctul de plecare a fost acela al unicităţii spaţiului italian. Italia este una dintre cele mai cunoscute destinaţii ale iubitorilor de produse culinare şi de vinuri din Europa, iar brandul „Made in Italy” are o valoare uriaşă, prezentând şi un mare avantaj competitiv. Cu cel mai mare număr de Denumiri de Origine Protejate (DOP) şi Indicaţii Geografice Protejate (IGP) din UE 27 (2), Italia este şi liderul produselor de calitate. Acestea includ şi două Specialităţi tradiţionale garantate (STG), şi anume Pizza napoletana și Mozzarella – precum şi 4 606 specialităţi tradiţionale înregistrate la nivel regional.

Succesul brandului „Made in Italy” se datorează calităţii și autenticităţii produselor, ceea ce face cu atât mai importantă capacitatea de contracarare a pericolelor asociate produselor alimentare falsificate şi scăderea continuă a proporţiei sumelor din produsele alimentare care ajung la fermier – astfel, pentru fiecare euro cheltuit de consumatorii italieni, doar 17 cenţi ajung la fermier, 23 de cenți la industria agroalimentară şi 60 de cenți la comercianţii cu amănuntul.

Coldiretti a decis să-şi întemeieze măsurile de sprijin acordat vânzărilor directe şi pieţelor fermierilor pe baza dorinţei producătorilor de a juca un rol mai pregnant în „lanţul alimentar”, dar având în vedere şi interesul consumatorilor de a sprijini producţia locală de produse alimentare. Cercetarea lui Coldiretti a arătat ca aproximativ unul din trei italieni cumpără produse cu denumire de origine, 14% cumpără produse ecologice şi 15% - direct de la producător.

În ciuda crizei economice, consumatorii continuă să solicite produse sănătoase - acele produse realizate cu respectarea criteriilor de mediu şi care au o anumită valoare privind identitatea lor teritorială.

Vânzările directe la nivel naţional au ajuns acum la o valoare anuală de trei miliarde de euro.

Pentru a răspunde mai bine solicitărilor consumatorilor, proiectul lui Coldiretti include şi câteva inițiative inovatoare. Una dintre acestea este reprezentată de deschiderea magazinelor „Campagna Amica” ce pun la dispoziţia consumatorilor o ofertă mai amplă de produse agricole care provin din fermele italiene şi din cooperativele existente în diverse regiuni.

În acest mod, de exemplu, portocalele siciliene pot fi comercializate într-un magazin Campagna Amica chiar în centrul oraşului Milano. Producătorul nu trebuie să fie prezent „fizic” pentru că el se află, de fapt, într-o piaţă a fermierilor, însă mecanismul şi venitul producătorului sunt cele aferente unor vânzări directe.

Pentru a colecta şi pentru a transporta produsele care trebuie livrate către magazinele Campagna Amica, au fost înfiinţate Asociaţiile Agricole din Italia.

Din Piemont, Lombardia, Marche, Toscana şi până în Calabria şi Puglia, începe să se contureze un nou lanţ alimentar. Acest lanţ include

Crearea de branduri pentru produsele alimentare specifice unei ţări — magazinele Campagna Amica, Italia

În iulie 2011, au fost făcute modificări în Programul de Dezvoltare Rurală 2007-2013, prin care, în Măsura 321 - servicii de bază pentru economia rurală şi locuitorii din acest mediu – a fost inclusă şi dezvoltarea pieţelor, pentru îmbunătăţirea infrastructurilor existente, în special dacă asigură condiţii sigure pentru societăţile comerciale, precum şi pentru construirea şi dotarea unor noi pieţe.

Municipalităţile şi asociaţiile acestora pot solicita sprijin financiar pentru construirea şi modernizarea

de pieţe. Se acordă sprijin pieţelor localizate în comunităţi cu cel mult 50 000 de locuitori, care se află în apropierea unor ferme locale şi a unor producători locali de produse alimentare. Valoarea maximă a ajutorului financiar disponibil pentru implementarea acestor proiecte într-o anumită municipalitate în cadrul perioadei de implementare a programului nu poate depăşi un milion de zloţi.

Există speranţe că vor fi construite 80 de noi pieţe. Standardele şi condiţiile pe care fiecare piaţă trebuie să le

respecte sunt detaliate în această Reglementare – pieţele trebuie să fie prevăzute cu suprafeţe dure şi durabile, iluminatul trebuie să fie de natură să permită comercianţilor să lucreze în condiţii de siguranţă şi jumătate din spaţiul pieţei trebuie să fie prevăzut cu acoperiş.

Conform planurilor, pieţele trebuie să fie împărţite în secţiuni, furnizând diverse bunuri, astfel încât clienţii să poată găsi cu uşurinţă produsele căutate. Fiecare piaţă trebuie să fie marcată cu numele său şi cu sigla Mój rynek, care înseamnă „piaţa mea”!

Page 35: Romania Rurala

33

marii vânzători cu amănuntul, supermarketuri, magazine ale benzinăriilor, minimarketuri, vânzări directe în vinării, ferme de nutreţuri. La ora actuală, aproape 1000 de fermieri comercializează produse prin magazinele Campagna Amica şi

prin magazinele localizate în toată ţara. Proiectul are acum în vedere posibilitatea deschiderii unor spaţii de desfacere Campagna Amica şi în străinătate.

(2) În mai 2012, Italia deţinea un

număr total de 143 de Destinaţii de Origine Protejate (DOP) şi 86 Indicaţii Geografice Protejate (IDP-uri).

Exemplele prezentate în rubrica „Lanțuri alimentare scurte” au fost preluate din publicația Rețelei Europene de Dezvoltare Rurală EU Rural Review „Local Food and Short Supply Chains”, 2012

Page 36: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

34

Ghiță Ion este patronul S.C. Valmar 05 S.R.L., unul dintre producătorii cunoscuți de cârnați de Pleșcoi. Produsele sale au pătruns în marile lanțuri de magazine și afacerea demarată în 2009 pare una de succes. Începuturile au fost însă extrem de dificile, își amintește patronul.

„Mi-a venit ideea să fac un proiect cu fonduri europene care să mă ajute să reînnod tradiția producerii cârnaților de Pleșcoi,” spune Ghiță Ion.

În 2007, a depus o cerere de finanțare prin Măsura 123 – „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și

forestiere”, proiect de 1,2 milioane de euro, aprobat în 2008. Fabrica a fost finalizată în 2010. Chiar dacă finanțarea a fost una consistentă (de 50%), Ghiță Ion a trebuit să contribuie cu restul de bani, pentru care s-a chinuit să obțină un credit bancar și a suportat și cheltuielile neeligibile în valoare de 250 000 de euro.

Derularea proiectului nu a prezentat probleme, spune el; „mai greu a fost să obțin credit și să intru pe piață cu produsele mele. În primele luni de activitate am fost nevoit să mă împrumut la prieteni ca să pot susține plata salariilor și producția.

Am reușit însă livrând produse de calitate.”

Astăzi, fabrica sa, situată în comuna Berca, din județul Buzău, are 30 de angajați, dar nu produce la capacitate maximă. Producția a crescut însă constant, iar domnul Ghiță Ion a reușit să convingă magazinele că produsele sale sunt de calitate și merită să fie cumpărate.

Rețeta cârnaților este însă una costisitoare, iar produsul final este unul scump, ajungând la 33 lei/kg. „Nu bag soia sau proteine, folosesc doar carne de oaie, foarte puțină carne de vită, condimente din

Cârnații de Pleșcoi - legendă, tradiție și viitor

Page 37: Romania Rurala

35

grădină, adică ardei iute, cimbru, usturoi.”

În septembrie 2012, producția fabricii a ajuns la 16,5 tone, față de 10 tone în ianuarie anul acesta. Firma produce 14 specialități.

Legenda cârnaților de Pleșcoi

Se spune că în zona Buzăului trăia acum câteva sute de ani o ceată de haiduci, care toamna, în perioada în care se făcea mustul înăsprit, fura oile bogătașilor. Pentru a nu fi prinși, haiducii tăiau oile și le transformau în cârnați picanți, care mergeau de minune cu mustul.

De aceea, cârnații de Pleșcoi autentici au în compoziție, preponderent, carnea de oaie. Cârnații care pretind că sunt „de Pleșcoi”, dar conțin carne de vită sau de porc, nu respectă tradiția și n-ar trebui să poarte această denumire.

În timpul comunismului, cei care erau prinși producând cârnați de Pleșcoi în gospodăriile lor puteau face pușcărie. Comuniștii au înțeles că acest produs, atât de căutat și de apreciat, le-ar fi adus venituri oamenilor, lucru care nu era acceptabil pentru regim. Însă, în gospodăriile lor, unii buzoieni au continuat tradiția, chiar și cu aceste riscuri. Ghiță Ion își amintește că era extrem de dificil să găsești cârnați de Pleșcoi de bună calitate.

De altfel, așa s-a și ambiționat să producă această specialitate locală.

„Am primit un telefon de la un fost coleg de facultate care urma să treacă prin zonă și dorea să mă viziteze. Știind că era mare amator de cârnați de Pleșcoi, am încercat să-i fac o surpriză și m-am dus să cumpăr câțiva de la un localnic despre care știam că avea produse de calitate. Am fost refuzat, spunându-mi-se că nu făcusem comandă din timp și nu putea să mă servească. Supărat că acest produs specific zonei era practic imposibil de achiziționat, m-am gândit să încep

chiar eu să produc cârnați.”

Domnul Ghiță Ion are însă și o nemulțumire: cârnații săi, deși urmează tradiția zonei, nu pot primi atestat de produs tradițional de la MADR, întrucât o asociație a producătorilor de cârnați din zonă, compusă din câteva firme, apucase să solicite recunoașterea europeană a acestui produs, iar el nu făcea parte din grup.

Ministerul i-a recomandat să se alăture asociației, dar membrii fondatori ai acesteia nu l-au acceptat. Recunoașterea europeană „indicație geografică protejată” îi vizează pe toți producătorii unei anumite specialități dintr-un areal geografic, care respectă aceleași reguli de producție. Din cauza neînțelegerilor dintre producători, în momentul de față recunoașterea europeană a cârnaților de Pleșcoi este suspendată.

Page 38: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

36

Povestea produselor bio (organice) realizate de familia Cioran avea să înceapă în urma unei schimbări radicale în viața acestora. Lăsând deoparte afacerea cu fast-fooduri pe care o inițiaseră în Sibiu, sătui de produsele nesănătoase, de legumele și fructele „înfrumusețate” cu chimicale și de maniera deficitară a comerțului prin piețele sibiene, dorind să se îndepărteze de stresul și de aglomerația urbană, soții Cioran au decis să se mute la țară. Au cumpărat o casă în localitatea Nucet, aflată la 20 de kilometri de Sibiu, sat deluros, înconjurat de păduri, de un pitoresc aparte. Avantajul a fost cu atât mai mare cu cât casa din Nucet dispunea de o curte având o suprafață de un hectar, tocmai bună pentru grădina mult visată de soții Cioran…

Avizi de a cunoaște și de a se informa din ce în ce mai mult în acest domeniu al producției organice, soții Cioran au profitat de vizita la Târgul INDAGRA pentru a căuta să afle cum povestea lor ar putea deveni una de succes.

Aici au avut ocazia să-l întâlnească pe Willy Schuster, un pionier al producției bio în România și un aprig susținător al micilor întreprinzători care doresc să pornească pe acest drum cu care el se identifică foarte bine. După mai multe discuții cu Willy Schuster și ținând cont de sfaturile si părerile acestuia, soții Cioran văd cu ochii lor despre ce este vorba în acest domeniu, tocmai acasă la „profesorul” lor.

Era dovada faptului că o familie simplă poate trăi foarte bine producând și consumând produse sănătoase. Legăturile strânse dintre familia Cioran, familia Schuster și alte persoane dornice să se implice în acest domeniu au dus la formarea Biocoop Sibiu.

Biocoop Sibiu şi produsele organice

Când ne vorbeşte despre Biocoop Sibiu, Mioara Cioran aseamănă funcționalitatea acestei asociații cu vechile cooperative de consum. Deschis în 2004, Biocoop Sibiu a devenit primul magazin bio (organic) înființat în România, având opt membri. Unul dintre aceștia este Willy Schuster, cu care încă de la începuturile Biocoop-ului soții Cioran au împărtășit dorința comună de a pune bazele unui consum responsabil. Membrii afirmă că producția lor bio reprezintă o grijă atât față de familia lor, cât și pentru sănătatea consumatorilor. Ca în orice început de drum problemele și obstacolele n-au întârziat să apară. Era foarte greu pentru membrii asociației să lupte cu reticența pe care potențialii clienți ai magazinului Biocoop Sibiu o aveau față de calitatea bio a produselor comercializate.

„Mulți dintre viitorii clienți și chiar clienți pe care îi păstrăm și astăzi, pentru a se convinge că pot exista produse de calitate și fără a fi tratate cu chimicale au fost la noi acasă să se convingă de toate aspectele pe care le prezentam”, povestește Mioara Cioran.

Produsele comercializate în cadrul Biocoop Sibiu sunt: brânzeturile, produsele de panificație/patiserie, produsele tradiționale din carne, cerealele, fânul și lucerna.

Pensiunea „Biohaus Cioran” şi apropierea faţă de turişti şi clienţi

Şi cum toate aveau să se lege rând pe rând, pornind de la această idee a clienţilor care veneau acasă la familia Cioran pentru a se convinge de calitatea producţiei bio, avea să apară Pensiunea „Biohaus Cioran”, ce avea

să meargă exact pe drumul dorit de soţii Cioran şi anume, promovarea unei alimentaţii sănătoase cu produse din ferma proprie.

Pensiunea avea să fie deschisă în anul 2007 şi clasificată la 3 margarete în anul 2008, profitând astfel şi de promovarea pe care o avea întreaga zonă a Sibiului, care era în acea vreme capitala culturală a Europei.

În cadrul propriei pensiuni, soţii Cioran servesc zilnic produse proaspete din ferma proprie şi în dorinţa lor de a se apropia şi mai mult de turişti şi de a-i convinge de importanţa unei alimentaţii sănătoase, Mioara Cioran îi invită să asiste la activităţi agricole precum: mulsul vacilor, hrănirea animalelor, recoltarea şi procesarea produselor din grădina proprie, activități de care oaspeții pensiunii sunt foarte încântaţi. Astfel, aceştia nu doar că asigură un venit proprietarilor provenit din cazarea şi masa aferentă perioadei şederii lor, dar mai şi cumpără pentru acasă produsele bio preparate cu multă sârguinţă şi pricepere de Mioara Cioran. O parte dintre produsele familiei Cioran sunt atestate de MADR ca produse tradiționale.

Aşa au ajuns astăzi să primească cereri din toate colţurile ţării şi să trimită prin curieri produse bio, dintre care amintim: zacuscă, dulceaţă de nuci verzi, sirop de cătină, sirop de măceşe cu porumbele care se bucură de un real succes, suc de roşii cu busuioc şi conserve.

Anul acesta, Mioara Cioran a pregătit 300 de litri de sirop de cătină, 300 de litri de sirop de măceşe cu porumbele şi o raritate aparte – 200 de borcane de dulceaţă de Zucchini cu mentă ce abia aşteaptă să fie savurate.

Familia Cioran îşi mai întregeşte veniturile şi în urma comercializării

Familia Cioran din Nucet, Sibiu și produsele bio

Page 39: Romania Rurala

37

produselor proprii în cadrul Muzeului ASTRA din Sibiu, unde comunitatea locală a asigurat astfel de amenajări prin care producătorii autohtoni îşi pot promova şi comercializa produsele şi serviciile. Pe lângă această sursă de venit, mai amintim şi vânzările din cadrul Biocoop-ului, care îşi continuă povestea începută în 2004.

Dulceață de zucchini cu mentă

Ideea dulceței de zucchini cu mentă i-a venit doamnei Cioran bazându-se pe cromatica deosebită a combinației de dovlecei și frunze de mentă. Și cum pe piață nu mai exista așa ceva, a meritat efortul de a cultiva acest soi de dovlecei. Pentru a prepara dulceața, dovleceii zucchini se taie cubulețe și se pun la fiert cu zahăr

și lămâie, fără apă. Abia la final se adaugă frunzele de mentă. Servind acest produs clienților pensiunii, soții Cioran nu specificau decât la sfârșit din ce este făcută dulceața. Aceasta se portivește de minune ca umplutură pentru clătite sau în cadrul diverselor rețete de prăjituri.

Dulceața de zucchini cu mentă este unul dintre cele mai vândute și apreciate produse ale familiei Cioran.

Sirop de măceșe cu porumbele

Un alt produs foarte apreciat al doamnei Cioran este deja faimosul sirop de măceșe cu porumbele.

Porumbelele reprezintă unele dintre ultimele fructe culese toamna. Sunt asemănătoare prunelor, putând să le numim chiar prune sălbatice. Pe

Valea Hârtibaciului, după căderea primei brume, oamenii pornesc la cules de porumbele. Această tradiție își are originea încă din vremea primilor sași ajunși în aceste locuri.

Datorită gustului acid, porumbelele se combină foarte bine cu siropul de măceșe. Mioara Cioran prepară separat aceste două siropuri, combinându-le abia la final. Atât porumbelele, cât și măceșele se lasă la macerat cel puțin 48 de ore, pentru a-și lăsa aroma.

Este foarte important să nu fie lăsate să fiarbă prea mult, deoarece își vor pierde din savoare. Când cele două siropuri sunt gata, se combină, rezultând astfel siropul de măceșe cu porumbele.

Page 40: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

38

Am vizitat livada de meri de la Liești, județul Galați, aparținând doamnei inginer Dragostina Brăilescu, la sfârșitul lunii septembrie, într-o zi însorită de toamnă. Pomii încărcați de rod aveau crengile plecate, ca o închinăciune de mulțumire adusă soarelui și naturii. Deși a fost o vară secetoasă și extrem de călduroasă, pentru că livada a fost irigată, roadele au fost pe măsură.

Irigarea se face prin benzi cu picătura, sistemul fiind alimentat de la trei puțuri forate, cu motoare submersibile. „Irigațiile sunt o problemă care ar trebui să se afle în atenția autorităților. Subvenționarea energiei electrice pentru irigații ar fi o soluție, la fel ca dezvoltarea întregului sistem de irigații din Valea Siretului”, a declarat doamna Brăilescu.

Am gustat un măr Ionathan și am simțit, pentru câteva clipe, gustul merelor din copilărie: aromate, zemoase, cu miez alb-gălbui. Uitasem acest gust, după ce, în general, consum mere de supermarket, importate din Italia sau Slovenia,

care sunt fățoase și... doar atât.

Doamna Brăilescu este inginer horticol, a lucrat peste 25 de ani în cercetare, la Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Vrancea, iar de 20 de ani este întreprinzător privat, având certificat de producător de fructe (în principal mere de diferite soiuri) și de material săditor de măr, păr, cais, vișin, cireș, gutui, nuc, coacăz negru, piersic și prun. Deține 7 ha de livadă de meri, soiurile Idared, Florina, Gold Spur, Ionathan, Generos, Starkrimson și 2 ha de pepinieră. Materialul săditor produs în pepiniera doamnei Brăilescu este renumit în toată țara și pentru că toamna târzie este perioada cea mai bună pentru sădirea pomilor, deja comenzile au început să curgă.

Producția unui pom poate ajunge și la 100 kg fructe. Distanța dintre pomi este de 3 metri, iar între rânduri – de 4 metri, ceea ce asigură necesarul de lumină și nutriție. Dispunerea aceasta nu se respectă în culturile intensive, de aceea și durata de viață a unei astfel de livezi poate ajunge și la 50 de ani. Livada de meri este

tânără –al 6-lea an – iar producția obținută în anul 2012 este de 40 t/ha, ceea ce înseamnă o producție totală de 280 tone. Spațiul de depozitare pe care îl deține este insuficient, având capacitatea de numai 150 de tone. După cum spunea doamna Brăilescu, „dacă toate merg bine și suntem sănătoși, în al zecelea an producția va ajunge la 80 t/ha, ceea ce ar necesita un spațiu de depozitare, cu o capacitate de cel puțin 400 de tone”. La ora actuală, jumătate din producție este depozitată în spațiul propriu și vândută ulterior, iar restul se vinde la recoltare.

Clienții principali la mere sunt comercianți din județele Galați, Vrancea și Bacău, în vreme ce materialul săditor este achiziționat de cumpărători din toată țara, în special persoane fizice care își înființează propria livadă (de la un hectar până la maximum 10 hectare). Puieții sunt etichetați corespunzător, sunt însoțiți de certificat fito-sanitar și aparțin unor soiuri ameliorate în țara noastră, cu altoi de la pomi aclimatizați la condițiile din România. Foarte important

Gustul fără egal al merelor românești

Page 41: Romania Rurala

39

este însă că Dragostina Brăilescu oferă cumpărătorilor consultanță ulterioară, fiecare pomișor necesitând îngrijire adecvată, pentru a da roadele așteptate.

Materialul săditor al doamnei Brăilescu este deja un brand în toată

țara, anii de cercetare, pasiunea și experiența fiind atributele care fac din activitatea acestui om dedicat meseriei un veritabil model de succes.

Livada și pepiniera pomicolă aparținând doamnei Brăilescu au fost recomandate de Elena Patriche,

Președinta Asociației Producătorilor Agricoli Galați, care a dorit ca unul dintre membrii de succes ai asociației să fie cunoscut pentru activitatea sa.

Material furnizat de Biroul USR Sud-Est

Page 42: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

40

Șantier arheologic în Câmpia Ialomiței

Ne aflăm la periferia stepei Bărăganului. În apropierea locului unde râul Ialomița se varsă în Dunăre, la doar patru kilometri de istorica Baltă a Ialomiței, se află un sit arheologic pe a cărui suprafață se găsesc vestigii de la trei așezări istorice: una preistorică, o alta getică și una medieval-timpurie (sec. VIII-XI). O adevărată bogăție, neexploatată încă. Doar ultima din cele trei așezări se află în cercetare sistematică de 12 ani și, în limita fondurilor, numai o mică suprafață este decopertată în fiecare an. Rezultatele sunt importante. De aici și interesul și implicarea directă a Ministerului Culturii. Peste 60 de complexe arheologice, adică locuințe, cuptoare menajere în aer liber, gropi de bucate, un sistem defensiv compus din șanț de apărare și palisade, au ieșit la lumină, demonstrând existența unei localități mari de acum 1 000 de ani. În 2012, pe o suprafață de numai 160 mp au fost cercetate șapte complexe mari, adică două locuințe, două cuptoare menajere, două complexe getice și un segment din șanțul de apărare, singurul descoperit până în prezent în așezările medieval-timpurii de la nordul Dunării. În acele vremuri, dincolo de Dunăre se afla celebrul Imperiu Bizantin. Era vremea cruciadelor, a cavalerilor, a mărețelor basilici creștine. Vorbim cu Dr. Emilia Corbu, expert în cercetări arheologice la Muzeul Județean Ialomița, despre rezultate, trecutul istoric și prezent.

De mai bine de 10 ani, în șantierul arheologic de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, din județul Ialomița, Dr. Emilia Corbu scoate la lumină frânturi din trecutul României.

Nu există însă interes pentru perioada medievală, spune doamna Corbu, iar românii știu foarte puține lucruri

despre viața așezărilor rurale din trecut. Valorificarea în scop turistic a acestor descoperiri arheologice ar putea aduce însă venituri comunităților rurale, dacă ar fi realizate căi de acces, reconstituiri ale unor locuințe vechi, trasee tematice, ateliere pentru copii. Emilia Corbu are răbdare de mai bine de zece ani ca autoritățile să-și facă treaba și să scoată din circuitul agricol terenul pe care au fost făcute descoperirile arheologice și să le protejeze. An de an muncitorii care lucrează în timpul verii la șantierul arheologic de la Popina Blagodeasca intră prin lanuri de sorg deținute de o firmă privată. Accesul este dificil, cu căruța, pe un dig, iar lucrările se desfășoară cu multă grijă și meticulozitate, în arșița verii.

Deși șantul de apărare (fossatum) a fost obiectivul principal al campaniei din acest an, complexul a fost cercetat doar spre finalul perioadei de săpături, după recoltarea sorgului. Emilia Corbu spune că Direcția pentru Cultură Ialomița ar trebui să grăbească demersurile pentru a cere scoaterea complexului arheologic din circuitul agricol, așa cum prevede legea.

În toată România, pe terenurile agricole, se află rămășițe ale trecutului nostru, spune Emilia Corbu. Și nu se referă doar la perioadele istorice îndepărtate. Câtă lume știe, spre exemplu, că nu mai demult de anii 1970, în zonă existau șapte sate, astăzi dispărute? Nume precum Piua Petrii, Brăilița, Sfântu Vasile, Bobu au rămas doar

Valorificarea turistică a perimetrelor arheologice din mediul rural

Page 43: Romania Rurala

41

în amintirea unor localnici mai în vârstă, strămutați de comuniști după inundațiile devastatoare din anii 1970, cauzate de lucrările de îndiguire a Dunării. După inundații, satele au fost făcute una cu pământul, iar bisericile au fost dinamitate. În zonă nu există niciun indiciu referitor la existența acestor așezări, iar tinerii nu știu mai nimic despre traumele suferite de comunitățile din care provin.

Orașul de Floci – singurul oraș medieval european peste care nu există locuire contemporană

În câmp, pe marginea șoselei care face legătura între Țăndărei și Constanța, sunt câteva vestigii ale unui oraș medieval numit Orașul de Floci. Aici, cu fonduri ale Consiliului Județean Ialomița, a fost deschis în 2009 un centru muzeal. În fiecare an au loc lucrări de cercetare și restaurare, cum ar fi la una dintre bisericile descoperite în perimetrul sitului arheologic. Descoperirile arheologice au arătat că în oraș existau ateliere meșteșugărești, aici aflându-se un centru de prelucrare a osului, precum și ateliere de olărit și prelucrare a metalului.

Orașul de Floci a fost atestat documentar în 1431, pe vremea domnitorului Dan al II-lea, povestește muzeograful Radu Coman. Orașul, cu o suprafață de 80 de hectare și o populație de aproximativ 4 000 de oameni, era un centru comercial important pentru satele din zonă. Aici avea loc anual un târg de lână, care a dat și numele localității. Acest lucru este explicat prin faptul că ciobanii din zona Sibiului și a Brașovului își aduceau în zonă oile la iernat, iar înainte de a se întoarce acasă vindeau aici lâna nedărăcită.

Radu Coman spune că există planuri de punere în valoare a parcului arheologic: „poate reușim să reconstituim o locuință de suprafață și chiar și un atelier meșteșugăresc”.Orașul a fost atacat și incendiat de către domnitorul Moldovei, Ştefan

cel Mare, cu scopul de a-l îndepărta din domnie pe Radu cel Frumos, devotat sultanului Mahomed al II-lea, a povestit Radu Coman. În acest fel, domnitorul Moldovei a vrut și să elimine concurența târgurilor din Muntenia, dar orașul s-a refăcut relativ repede.

După uciderea lui Mihai Viteazul, despre care se spune că s-ar fi născut în Orașul de Floci, localitatea este prădată de polonezi și tătari. În secolele următoare, din cauza numeroaselor incursiuni ale turcilor, orașul este părăsit de populație, care se mută în alte localități, mai protejate.

Localitatea Piua Petrii, demolată de comuniști după inundațiile din anii 1970, a fost ultima legătură cu Orașul de Floci; o parte dintre materialele de construcții din care a fost ridicat satul

Piua Petrii provenea din edificiile fostei așezări.

În alte țări europene, orice ruină, orice șanț, orice piatră care poartă în ea o poveste istorică este valorificată. Pe câmpurile de luptă au loc festivaluri și turniruri, care atrag turiști. Copiii învață tehnici meșteșugărești străvechi și, totodată, cum trăiau strămoșii lor.

Din păcate, în România, aceste forme de atragere a turiștilor nu s-au dezvoltat. Poate că stradaniile arheologilor de a scoate la lumină informații despre trecutul nostru ar trebui integrate într-o abordare mai amplă, care să pună în valoare aceste date, să le popularizeze, atrăgând totodată vizitatori, prin evenimente, trasee tematice, activități care să implice tinerii și copiii.

Page 44: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

42

Cristina Niculescu țese borangicul produs în „creșa” proprie de viermi de mătase

Cristina Niculescu, din Stoenești – Vâlcea, este probabil singura femeie din țară care crește viermi de mătase și care prelucrează gogoșile, transformându-le în produse țesute în borangic, pe care tot ea le vopsește natural.

La parterul casei în care locuiește, Cristina Niculescu are un atelier de țesătorie în care lucrează împreună cu mama, soacra și cele două fete, precum și cu câteva angajate. Atelierul l-a pornit acum 12 ani, lucrând inițial costume și țesături din bumbac, cânepă, lână și alte materii prime.

A început să crească viermi de mătase pentru a-și asigura materia primă, care costa destul de mult și era greu de găsit uneori. N-a știut însă, atunci când a cumpărat primele grame de ouă de viermi de mătase, că avea să înceapă o misiune de redescoperire a unor practici aproape uitate în zonă.

„Când am început, nu știam mai nimic nici despre creșterea viermilor, nici despre prelucrarea gogoșilor, pentru a produce fir. Singurele cunoștințe pe care le aveam datau din copilărie, când duceam cu rândul frunze de dud la școală, pentru viermii de mătase care erau în grija instituției. Apoi mama mi-a spus că în trecut, în zonă erau oameni care creșteau viermi de mătase, din larve primite de la stat, iar apoi livrau gogoșile, pentru a primi în schimb bumbac. Erau și unii care duceau gogoșile la două sau trei femei din sat, pricepute la filat. Nu oricine creștea viermi de mătase știa să extragă firele. ”

A început timid, cu mai puțin de

10 grame de larve cumpărate de la Sericarom, singura unitate din România care produce și distribuie ouă de viermi de mătase și efectuează cercetare științifică în domeniul sericiculturii. Acum a ajuns la 40 de grame de ouă de viermi de mătase pe an, iar cantitatea de mătase obținută este de aproximativ 80-100 de kilograme. „Cât creștem într-o lună, ne-ajunge de țesut timp de un an,” spune ea.

Deși minusculi la început, viermii de mătase cresc rapid, ajungând în decurs de o lună la aproximativ 8 cm lungime. În această perioadă de creștere, devorează cantități uriașe de frunze de dud și au nevoie de suficient spațiu pentru a se dezvolta. Cristina Niculescu își amintește că în primul an întreaga familie a fost luată prin surprindere de aceste două aspecte: spațiul și hrana pentru viermii de mătase.

„Am fost nevoiți să suplimentăm spațiul alocat viermilor de mătase și am mutat o parte din ei în dormitorul fetelor. Am învățat diverse lucruri din mers, pentru a-i îngriji cât mai bine. Astfel, pentru un gram de ouă de viermi de mătase e nevoie de un spațiu de 1,5 metri pătrați, iar încăperea trebuie să fie

bine aerisită.” În ceea ce privește hrana, Cristina Niculescu povestește că la început se ruga de oamenii din sat și din împrejurimi s-o lase să ia frunze din duzii aflați în curțile acestora. În fiecare zi, le căra cantități impresionante: aproape o mașină Dacia Break plină de frunze. După un timp, pentru a nu mai depinde de nimeni, a înființat o plantație intensivă de duzi, de aproximativ un hectar, asigurând astfel hrana micuțelor viețuitoare nesățioase.

Însă mult mai multe semne de întrebare au apărut în privința prelucrării gogoșilor, ca să extragă firele de borangic pentru ii, eșarfe, marame.

„N-am avut de la cine învăța. Am prins însă lucruri din mers, am dat și greș uneori, dar m-am perfecționat. Mergând pe la diverse târguri, am întâlnit femei care spuneau: «și mama făcea asta» și-atunci le întrebam cum proceda și aflam diverse metode.

Acum sunt mulțumită de ceea ce-am realizat. Nu am avut așteptări să obținem venituri mari de la început. Uneori avem perioade grele, când mă gândesc cu ce vom plăti

Mătase naturală românească, la Stoenești, Vâlcea

Oameni

Page 45: Romania Rurala

43

contribuțiile la stat pentru salariile angajatelor. Avem vânzări, nu doar de produse din borangic, ci și din alte materii prime. Mergem la târguri, la București, Constanța, Târgu-Jiu. Vom încerca să vindem și pe internet, însă știm că produsele din borangic, fiind mai scumpe, se vând mai greu. O eșarfă ajunge la 150 de lei. Însă absolut totul este realizat manual, de la hrănirea viermilor, până la vopsirea firului.”

Pentru vopsit, Cristina Niculescu folosește foi de ceapă, coji de nuci, sunătoare, afin, chiar must. Inventează mereu modele noi, pentru a-și diversifica oferta.

„Din păcate, multă lume din țară se așteaptă să dea lovitura rapid, să aibă un câștig mare chiar mâine. E timpul să ne schimbăm optica. Să facem cu toții ceva și abia mai apoi să așteptăm banii.”

„Aș vrea să mut atelierul de la parterul casei, să avem un loc care să fie și centru de prezentare, și spațiu de lucru. Însă ne costă foarte mult și, din păcate, nici la fondurile europene n-am îndrăznit să apelez, pentru că nu aveam finanțarea

proprie necesară derulării unui astfel de proiect. Mi-ar trebui și niște mașini pe care să le luăm, să ne ajute la filat. Mașina de filat, cu vârtelniță, mi-a făcut-o un meșter, după o poză a unei mașini aflate la muzeul de la Drobeta Turnu-Severin.”

Despre mătase și sericicultură

Mătasea este regina țesăturilor, extrem de apreciată pentru finețea și eleganța sa. Este produsă de viermele de mătase Bombyx mori, originar din China, țara care s-a și remarcat de-a lungul vremii prin mătăsurile sale exportate către Europa.

Firul de mătase nu se folosește doar pentru țesături, ci și în chirurgie (ața chirurgicală), electronică, aeronautică (în confecționarea parașutelor), industria farmaceutică și cosmetică.

Cheltuielile de achiziție a ouălor de viermi de mătase sunt relativ mici. Dintr-un gram de ouă, pot fi obținute până la două kilograme de gogoși într-o perioadă de aproximativ o lună – o lună și jumătate.

Pentru mai multe informații privind creșterea viermilor de mătase, contactati Sericarom – singura unitate din România deținătoare a fondului genetic sericicol. De la Sericarom puteți cumpăra ouă de viermi de mătase și puteți primi sfaturi practice despre creșterea acestora. Totodată, unitatea deține și 60 de soiuri de dud, copac de existența căruia depinde creșterea viermilor de mătase.

Sericicultura (creșterea viermilor de mătase) a fost atestată în România acum câteva secole. Mătasea brută este cunoscută sub numele de borangic. În anii 1970, a început un program de dezvoltare a sectorului, inclusiv prin creșterea de viermi de mătase în preajma școlilor. Astfel, sute de elevi erau obligați să aducă pe rând, la școală, hrană pentru viermi. Deși, o vreme, România a fost pe un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește producția de gogoși de mătase, după 1990, sericicultura a intrat într-un con de umbră, devenind o Cenușăreasă a îndeletnicirilor, deși ar putea aduce venituri familiilor din mediul rural, mai ales celor care nu au teren agricol, dar sunt amplasate în apropierea unor plantații de duzi.

Page 46: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

44

În 2003, în satul sibian Nemșa, unde locuiește și o comunitate de etnici rromi, au venit doi tineri, soț și soție, a căror apariție avea să schimbe viața unor rromi, printre care și Iulius Comiza. Cei doi erau reprezentanți ai Fundaţiei „Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi (CRCR)” şi ajunşi în Nemşa au început rând pe rând să poarte discuţii cu respectiva comunitate, pentru a sprijini formarea unei asociații. Astfel, s-a înfiinţat „Asociația Interetnică Fraternitatea Nemșa”, cu 11, membri fondatori, printre care şi Iulius Comiza. Astăzi, asociația are aceiași membri ca la înfiinţare.

A urmat apoi propunerea unui parteneriat între Fundaţia CRCR, asociația din Nemșa și Fundaţia Heifer.

De ce parteneriat cu Heifer?

Răspunsul la această întrebare este simplu şi ni-l dă chiar Iulius Comiza: „Heifer oferea animale în comunităţi unde gradul de sărăcie era mai mare. Heifer, printre multe altele, se bazează pe mai multe principii, unul dintre acestea fiind DAR din DAR, de care a beneficiat şi satul nostru”. Şi astfel, în urma semnării acestui parteneriat, un număr de 55 de familii au fost beneficiarele acestui proiect, primind animale în dar, pentru a le crește, a le înmulți și valorifica, punând bazele unor mici ferme.

„De fapt, aceasta nu este o poveste, ci un fapt împlinit… este un lucru minunat”.

În urma proiectului Heifer, sătenii din Nemşa au beneficiat de 180 de capre din rasa Alpina Franceză, provenite de la ferme de elită, foarte

productive, care dau de două-trei ori mai mult lapte decât caprele autohtone. Animalele implică şi o grijă mult mai mare, lucru pe care l-au deprins cu uşurinţă cei din Nemşa în urma instruirilor derulate de Fundația Heifer. Pe lângă aceste capre de rasă, comunitatea a mai beneficiat şi de capre autohtone şi mai mult decât atât, din partea Heifer au primit ca ajutor, materiale de construcţie pentru realizarea amenajărilor necesare.

Iulius Comiza, la fel ca şi alți săteni implicaţi în proiect, a primit în primă fază cinci capre. Ideea de bază a proiectului era ca fiecare beneficiar să ofere, la rândul său, anul următor câte un ied de la fiecare capră altei familii din sat.

Iulius Comiza – drumul fermierului din Nemşa

Învățând și informându-se din ce în ce mai mult, Iulius Comiza a aflat apoi cum poate accesa Măsura 141 pentru sprijinirea fermelor de semisubzistență. Deși începuturile sale ca fermier au fost dificile, a răzbit.

A reușit să încheie un contract de închiriere cu primăria din Mosna, pentru 22 de hectare de pășune, iar pentru 19 hectare din această suprafață a putut accesa fonduri de agromediu acordate fermierilor care, prin modul în care practică agricultura, contribuie la protejarea pajiștilor cu înaltă valoare naturală. Totodată, alături de asociații săi a luat în arendă în perioada 2009-2012, 8 hectare de teren arabil pe care a

Iulius Comiza, fermierul de etnie rromă din Nemşa, Sibiu şi ferma sa de capre franțuzești

Page 47: Romania Rurala

45

început să cultive: porumb, sfeclă, lucernă şi păioase, dar neavând combină, a renunţat la această activitate. În plus, Iulius Comiza împreună cu asociaţii au mai arendat şi 21,50 ha de păşune pentru capre, iar pentru 19 ha au accesat măsura de agromediu. Arendarea terenurilor agricole are ca scop cultivarea furajelor necesare animalelor şi comercializării.

„Nu pot să spun că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam, deoarece greutăţile erau din ce în ce mai mari, însă nu ne-am lăsat bătuți și am reușit să ne adaptăm din mers la absolut toate cerinţele.”

În momentul de față, Iulius Comiza are 100 de capre, dintre care 73 sunt din rasa Alpina Franceză. „Îngrijirea lor nu este dificilă, deoarece Alpinele s-au adaptat foarte bine la mediul nostru şi dacă în munca depusă pui un pic de dragoste, atunci nimic nu este greu.”

Cât despre câştiguri, Iulius Comiza tânjeşte oarecum după o piaţă fixă unde să-și vândă produsele. Însă,

deocamdată, aceasta n-a apărut, majoritatea câştigurilor provenind din participarea la diverse târguri şi chiar din vânzarea de acasă a produselor obţinute: lapte, brânză, carne.

Dacă ar fi să tragă linie în urma acestor ani, Iulius Comiza analizează foarte bine cât s-a investit şi ce rezultate sunt şi este de părere că au meritat toate eforturile depuse şi cu siguranţă va mai investi şi de acum înainte.

„Sper să meargă cel puţin la fel de bine ca şi până acum, iar ambiţia mea este să fac această fermă una din care familia mea să aibă un trai decent şi de care să fim mândri.”

În ceea ce privește comunitatea sa, unde locuiesc în majoritate etnici rromi, Comiza spune că una dintre marile dificultăți ale consătenilor săi o constituie lipsa terenului. Cei care nu au avut pământ înainte de comunism nu au avut ce revendica după 1990 și atunci nu au cum să-și întemeieze mici gospodării sau ferme de subzistență. De aceea, el

consideră că autoritățile ar trebui să intervină pentru a obliga proprietarii de pământ care nu pot să-și lucreze terenurile să le dea în arendă celor care doresc să o facă.

„Legea 18 nu a fost făcută pentru toţi cetăţenii României. Mi se pare normal ca pământul să fie lucrat pentru a produce şi ar trebui găsită o formă convenabilă pentru ambele părţi - proprietar și cel care poate şi vrea să lucreze terenul.”

„Nu poți umbla la dreptul de proprietate al omului, dar poți face ceva ca să asiguri utilizarea terenurilor,” crede Comiza. „Proprietatea este sfântă, dar s-ar putea găsi metode prin care să se ajungă la o înţelegere ce ne-ar permite să lucrăm pământul.”

În satul Nemşa locuiesc aproximativ 600 de persoane, dintre care se estimează că aproape 70% sunt etnici rromi, însă nu toți se declară de etnie rromă.

Page 48: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

46

Neculai Popa, regretatul meșter popular din Târpești, Neamț, rămâne pentru zona sa natală un simbol și un exemplu de dăruire pentru tradiție. Muzeul pe care el l-a înființat în Târpești este una dintre principalele atracții rurale din județ, iar faima meșterului a depășit granițele țării.

Decedat în 2010, la venerabila vârstă de 91 de ani, Neculai Popa a fost meșter popular, colecționar, dar și poet. A început să cioplească în lemn și piatră încă din copilărie. A luptat în război iar mai apoi a fost închis de comuniști pentru convingerile sale politice, ca membru al Partidului Țărănesc.

Talentul său a intrat în atenția specialiștilor mai târziu, după ce s-a întors din pușcărie. Ceea ce a început ca o glumă avea să-i schimbe viața

și să pună în valoare priceperea și meșteșugul său artistic. Neculai Popa a confecționat miniaturi din argilă și piatră pe care le-a ascuns în situl arheologic deschis la Petricani de Constantin Mătase, fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamț. Mirați de descoperirile făcute și neînțelegând ce se întâmplă, arheologii au aflat în cele din urmă cine era autorul miniaturilor și l-au încurajat pe Neculai Popa să continue.

Astăzi, Muzeul „Neculai Popa” din Târpești găzduiește atât creațiile meșterului, cât și piese colecționate de acesta de-a lungul vieții. Vizitatorii sunt uluiți de bogăția și diversitatea obiectelor din muzeu, printre acestea numărându-se măști, colecții numismatice, lăzi de zestre, costume tradiționale, unelte vechi,

oale, arme și chiar podoabe de fildeș din neolitic, descoperite de el însuși în situl arheologic din zonă. Muzeul meșterului din Târpești este cel mai mare muzeu particular din România, găzduind peste 3 000 de exponate. Un loc aparte îl au obiectele tradiţionale reprezentative pentru aceste locuri, precum: vechea doniţă folosită la mulsul vacii, jugul boilor, costume de ciobani, chimire din piele.

Cu trecerea anilor, în curtea casei sale, Neculai Popa a aranjat un veritabil complex de sculpturi în lemn şi piatră, dintre care amintim „Gânditorul de la Târpeşti”. Aici pot fi admirate și sculpturi uriașe reprezentând femei și barbați, exponate care au fost asemuite de vizitatorii străini cu cele din Insula Paștelui. Tot aici sunt și sculpturi înfățișând personaje fantastice sau istorice.

Neculai Popa şi povestea măştilor sale

Înclinaţia spre confecţionarea măştilor i-a fost insuflată lui Neculai Popa de către un unchi al acestuia și de alţi bătrâni ai satului. Astăzi, unele dintre măştile confecţionate de Neculai Popa se folosesc în spectacole tradiţionale ce au loc la Casa Memorială, de exemplu: „Ursul” şi „Capra”.

De-a lungul anilor, Neculai Popa a dat viaţă măştilor prin culori şi forme bine alese, înfăţişând atât chipuri de oameni, cât şi de animale. Din temele pe care meşterul şi le alegea putem enumera: bătrânul, cucoana, ofiţerul, negustorul, ţiganca, dracul, Anul Nou, harapul, capra, berbecul, ursul. Aceste măşti pot fi admirate în incinta Casei muzeu din Târpeşti, dar multe dintre ele au ajuns în diverse ţări, unde Neculai Popa le-a expus cu mare mândrie.

Meşterul popular Neculai Popa și-a pus satul natal pe harta turistică

Page 49: Romania Rurala

47

Pe lângă confecţionarea propriilor măşti, meşterul popular Neculai Popa a colecţionat şi altele, adevărate obiecte încărcate de culoare şi ani, demne de admirat în muzeul memorial.

Neculai Popa culegător de folclor şi scriitor

Pe lângă dragostea de a colecţiona obiecte tradiţionale, pe lângă sculptat

şi cioplit, iată că Neculai Popa mai găsea timp şi pentru un alt fel de creaţie, şi-anume, creaţia literară. De-a lungul vremurilor acesta a cules atâtea şi-atâtea creaţii folclorice orale, înnobilându-le cu talentul său şi lăsând în urmă o nepreţuită monografie în versuri a satului său natal, Târpeşti.

În volumul intitulat „Lumea Satului – datini şi obiceiuri pierdute” apărută în anul 1998, Neculai Popa scoate în

evidenţă tradiţiile locului şi datinile străbune.

An de an, în preajma sărbătorilor, în curtea Casei Muzeu Neculai Popa din Târpeşti se organizează manifestări tradiţionale în care copiii satului, îmbrăcaţi în port tradițional, susţin concerte de colinde, arătând astfel că tradiţiile vor fi duse mai departe în această zonă, așa cum și-ar fi dorit-o și meșterul Popa.

Page 50: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

48

Ferma meaVinurile Jidvei intră pe piața chineză

Experienţe

Calitate şi tradiţie

„Jidvei este sinonim în România cu vinul alb sec şi demisec de calitate. Cu 10 milioane de sticle vândute anual în ţară şi pe pieţele externe, 90% din acestea fiind vinuri cu Denumire de Origine Controlată, compania Jidvei încearcă să îmbine tradiţia cu inovarea astfel încât să-şi păstreze această poziţie de lider”, a afirmat Ioana Benga, Directorul de Relaţii Publice Jidvei.

Vinurile de Jidvei îşi trag seva din Podgoria Târnave, întinsă de-a lungul celor două Târnave.

La câţiva kilometri de Alba Iulia, cetatea Marii Uniri din 1918, şi la 150 de kilometri de vechea cetate dacică Sarmizegetusa, Podgoria Târnave este un loc plin de istorie, în inima Transilvaniei.

„Compania Jidvei are capital 100% românesc şi a fost privatizată în anul 1999. La momentul privatizării, majoritatea plantaţiilor erau îmbătrânite, iar facilităţile de producţie erau învechite. Investiţiile – în valoare de peste 60 de milioane de euro – realizate atât cu fonduri europene, cât şi proprii, au dus la transformarea radicală a patrimoniului Jidvei.

În momentul privatizării erau 1 000 de hectare de viță-de-vie îmbătrânită, care au fost defrişate şi s-au făcut replantări. În timp, suprafețele cultivate au crescut, ajungând astăzi la 2 300 de hectare. În prezent, avem trei crame funcţionale şi două în stadiul de proiect. Capacitatea noastră de stocare este de peste 20 de milioane de litri.

Deținem trei linii de îmbuteliere, prima mașină de plantat cu GPS din România, aparatură pentru cules mecanizat. Toate investițiile realizate au costat aproximativ 60

de milioane de euro”, a afimat Ioana Benga.„Şcoala de viţă”

„Şcoala de viţă” este pepiniera viticolă unde se produce material săditor de calitate prin altoire.

„Școala de viţă, întinsă pe o suprafaţă de 17 hectare, este proiectul special al companiei Jidvei. Ea produce material săditor de calitate, cu valoare biologică ridicată şi adaptat condiţiilor ecoclimatice ale podgoriei. Folosind tehnologie de ultimă oră, şcoala de viţă a Jidveiului a reuşit să aibă un

randament de peste 70% în obţinerea de viţe altoite bune pentru plantare.”Istorie seculară

Încă de pe vremea lui Herodot, locuitorii de pe văile Târnavelor erau renumiţi viticultori. Coloniştii saşi au fost însă cei care au adus primele clone de viţă nobilă, ţinutul Târnavelor fiind cunoscut drept Weinland – Ţara Vinului. În 1400 este ridicat castelul de la Cetatea de Baltă.

Ştefan cel Mare primeşte cetatea de la Matei Corvin în anul 1467. Sigismund Zapolya ordonă în 1556 demolarea

Page 51: Romania Rurala

49

Castelului de la Cetatea de Baltă, care este apoi reconstruit în perioada 1570 – 1580. În anul 1949 a fost înfiinţată Întreprinderea Agricolă de Stat Jidvei. Vinurile Traminer şi Fetească Regală de Jidvei primesc medalii de aur la concursul internaţional de la Ljubliana. În 1999 are loc privatizarea fostului IAS Jidvei şi înfiinţarea companiei Jidvei. Începând cu anul 2000 se lansează gamele: Jidvei Clasic, Jidvei Castel, Jidvei Tezaur, Jidvei Grigorescu, Jidvei Nec Plus Ultra. (www.jidvei.ro)

„Legătura cu comunitatea din zonă a fost întotdeauna foarte puternică. Compania Jidvei s-a implicat activ în susţinerea grădiniţelor şi şcolilor, iar dezvoltarea companiei a însemnat şi o creştere constantă a locurilor de muncă pentru oamenii din zonă. În plus, Jidvei este organizatorul festivalului naţional de folclor «Strugurele de Aur» care a pornit ca o iniţiativă de susţinere a patrimoniului cultural al zonei

şi a ajuns unul dintre cele mai prestigioase evenimente de gen la nivel naţional.”

Vinuri româneşti în China şi Japonia

„Atitudinea faţă de piaţa vinului are două direcţii: una naţională, în care încercăm să oferim consumatorilor vinuri de calitate, păstrând atât produsele tradiţionale Jidvei, cât şi inovând prin game noi destinate locaţiilor high-end (exclusiviste)Horeca şi una pentru piaţa de export.

Deoarece capacitatea de producţie a crescut de la an la an, ne-am reorientat către pieţe externe din Europa, Statele Unite ale Americii şi chiar Asia, fiind la ora actuală beneficiarii a două proiecte cofinanţate de către Uniunea Europeană şi Guvernul României prin care se urmăreşte atât promovarea, cât şi exportul

vinurilor Jidvei în China şi Japonia. Avem speranţa că, prin seriozitate, aceste două pieţe, destul de dificile prin prisma diferenţelor culturale dintre Asia şi Europa, în special în zona producerii şi consumului de vin, vor deveni puncte importante de desfacere pentru produsele noastre. În acest sens, în anul 2010 am înfiinţat propria companie în China care să se ocupe de importul produselor noastre de către această țară.”

Cele două proiecte derulate cu fonduri europene presupun promovarea vinurilor Jidvei cu Denumire de Origine Controlată pe piața Chinei și, respectiv, a Japoniei. Finanțarea nerambursabilă reprezintă 80% din valoarea celor două proiecte, restul de 20% fiind contribuția firmei. Proiectul care vizează piața Chinei, cu o durată de trei ani, a început în 2009 și a avut o valoare de 600 000 de euro.

„Deoarece am înregistrat rezultate foarte bune atât în ceea ce privește promovarea, cât și exportul, am obținut prelungirea proiectului pentru încă doi ani, la o valoare totală de 500 000 de euro”, a afirmat Ioana Benga.

Proiectul care vizează promovarea vinurilor Jidvei pe piața Japoniei a fost aprobat în luna octombrie, are o durată de trei ani și o valoare totală de un milion de euro.

„Ambele proiecte urmăresc participarea la târguri și expoziții, organizarea de evenimente proprii, publicitate, studii de piață și alte acțiuni care vizează promovarea calității vinurilor noastre. Proiectele au ca cerință și realizarea unor exporturi, pe care sperăm să le obținem prin evenimentele organizate.”

„Indiferent de momentele grele prin care piaţa vinului şi producătorii au trecut şi, probabil, vor mai trece, am încercat şi nu vom renunţa să reprezentăm un standard de calitate şi să producem vinuri competitive la nivel internaţional”, a încheiat Ioana Benga.

Page 52: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

50

Comunitatea meaDepozit de fructe la Cotnari, cu fonduri europeneProducătorii de cireșe speră că investiția îi va ajuta să vândă în marile lanțuri de magazine și pe piața din Rusia

Producătorii de cireșe și mere din județul Iași așteaptă finalizarea unui depozit, finanțat cu fonduri europene, pentru a-și putea valorifica mai bine producția. S.C. Cerasus Grup Cotnari S.R.L. a fost recunoscut preliminar ca grup de producători de fructe și, cu fondurile nerambursabile primite, a început construcția unui depozit ce urmează a fi gata până la sfârșitul acestui an. Valoarea estimată a investiței este 5,8 milioane de lei, din care 1,4 milioane de lei reprezintă cofinanțarea grupului. În acest moment, depozitul este ridicat, iar până în decembrie va fi achiziționată o linie de sortare. În luna iunie au fost puse în funcțiune cele șase celule frigorifice, din care cinci asigură și o atmosferă controlată.

Investiția le va putea permite producătorilor să stocheze fructele pentru câteva zile, pentru a beneficia de un preț mai bun. De cele mai multe ori, piața este saturată de fructe culese cam în același timp și atunci prețul acestora scade; dacă nu ești presat să vinzi imediat, de teamă că ți se strică marfa, poți prinde un moment favorabil, când prețul pieței este mai bun. În același timp, depozitul permite realizarea unor stocuri mai mari de fructe, cu structură omogenă din punct de vedere calitativ, iar acest lucru înlesnește vânzarea unor cantități mai însemnate și negocierea unui preț avantajos.

Grupul de producători dorește să vândă mai mult pe piața din Rusia, dat fiind că în anii precedenți au fost înregistrate deja cereri de la Moscova și Sankt Petersburg. Totodată, pentru a putea furniza fructe marilor lanțuri

de magazine din România, depozitul va fi dotat cu o linie de spălare, sortare și ambalare. Capacitatea de stocare va fi de 800 de tone de mere și 150 de tone de cireșe.

Grupul de producători reunește 42 de pomicultori din Cotnari, Balș, Cucuteni, Ceplenița, Deleni, Răducăneni, toate comune ieșene, situate într-o zonă cunoscută pentru livezile de cireș și măr, dar și pentru plantațiile de viță-de-vie. Membrii grupului dețin aproximativ 130 de hectare de plantații de măr și cireș,

însă această suprafață este în curs de extindere. Producătorii au înființat încă 50 de hectare de livezi de cireș și 20 de hectare de livezi de măr, prun, păr și nuc, fie cu fonduri europene, fie cu fonduri proprii.

Una dintre dificultățile în derularea proiectului a fost reprezentată de asigurarea cofinanțării. Membrii grupului de producători au contribuit la investiție cu sume proprii, precum și cu fonduri strânse din cotizații. Însă, întrucât acestea erau insuficiente, a fost nevoie și de

Page 53: Romania Rurala

51

obținerea unor credite bancare.

Cireșele cultivate în zonă sunt Boambele de Cotnari, fructe cu o serie de caracteristici importante și pentru prelucrare: rezistență la transport, pulpă pietroasă, posibilitatea de a extrage sâmburii ușor. De aceea, cireșele grupului sunt apreciate nu doar pentru consum în stare proaspătă, ci și pentru prelucrare. Un procesator din zonă, S.C. Partenope Frutta S.R.L., din Râmnicu-Sărat, colaborează cu producătorii din Cotnari de aproape 13 ani.

„Una dintre problemele noastre este modul diferit în care sunt tratați cei care vând prin grup și cei care vând la piețari, cum le spunem noi intermediarilor. Aici ne referim la faptul că un membru din grup predă producție grupului și obține un anumit preț. La valorificare, la acest preț se adaugă TVA de 24%, iar mai nou contribuția la sănătate de încă 5,5%, plus 2%, dacă fructele sunt destinate industrializării.

Deci prețul pe piață ajunge cu 31,5% mai mare. În schimb, un producător care vinde marfa printr-un intermediar nu plătește aceste sume la bugetul de stat. Produsele sunt însă vândute la un preț în care intră și un câștig substanțial pentru intermediari. Însă, din cauza acestor diferențe, noi nu putem intra în piețe cu produsele noastre vândute prin grup.

Este normal să plătești dări la stat, însă acest lucru trebuie făcut de toată lumea, nu doar de unii producători. Solicităm să se găsească o formă legislativă prin care aceste contribuții (cum ar fi 5,5% la sănătate) să fie plătite la hectar sau poate la veniturile realizate pe hectarul de teren, așa încât toți proprietarii de teren să contribuie la fel.” (Dănuț Băianu, președintele grupului de producători Cerasus Cotnari)

„Am fost afectați de grindină anul acesta, însă investiția nu va avea de suferit, vom finaliza proiectul până la sfârșitul anului, ce-i drept cu eforturi financiare mai mari. Am găsit înțelegere la o bancă și

am obținut credite suplimentare. Producția de cireșe a fost distrusă de grindină anul acesta, dar livada a fost asigurată și am primit despăgubiri de la firma de asigurări.

Însă această sumă nu s-a putut compara cu ce-am fi putut realiza din valorificarea producției.”

Page 54: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

52

Afacerea meaMonica Marchiș introduce lavanda în Maramureș

Lavanda este o plantă aromatică şi medicinală, cunoscută şi utilizată din cele mai vechi timpuri. Cultivarea sa în România este relativ recentă, uleiul esenţial fiind produsul principal obţinut prin distilarea inflorescenţelor, larg utilizat în industria parfumurilor şi a produselor cosmetice.

Pentru doamna Monica Marchiş, o întreprinzătoare din Maramureş, cultivarea lavandei s-a transformat în pasiune. Pe plantaţia ei, care nu are mai mult de un hectar, au prins rădăcini peste 10 000 de plante de lavandă şi Codreanca, o specie rară, pe cale de dispariţie, pe care doamna Marchiş, în dorinţa de a o salva, a reuşit să o înmulţească.

„Lavanda se poate planta fie toamna, fie primăvara. Noi o plantăm toamna pentru a obţine tufe mai sănătoase şi pentru a o aclimatiza. Lavanda e o plantă care trebuie iubită, altfel nu iese. Noi punem multă pasiune în îngrijirea ei: folosim plasă antiburuieni, iar irigarea o facem prin picurare. În fiecare zi învăţ ceva nou pentru că mă învaţă chiar planta, care nu încetează să mă surprindă; este fascinantă, nu mă plictiseşte niciodată!”, povesteşte cu entuziasm Monica Marchiș.

„După toate eforturile, interesul este să procesăm chiar noi lavanda pentru a ne asigura că produsul rezultat este de cea mai bună calitate. Pentru aceasta, am deschis

o mică distilerie unde producem ulei esenţial”, explică proprietara plantaţiei.

„Pentru cosmetice se foloseşte doar floarea verde, care trebuie culeasă într-o perioadă de timp foarte scurtă, în lunile iunie-iulie. Pentru ca inflorescenţele să nu-şi piardă din proprietăţi, ele se recoltează dimineaţa, pe rouă, numai în zile cu soare, fără vânt şi trebuie să ajungă în distilerie în maximum patru-cinci ore. Pentru obţinerea unui produs de calitate este nevoie de foarte multă muncă şi grijă. Noi căutăm excelenţa şi punem suflet în tot ceea ce facem”, mai spune Monica Marchiş.

Atelierul de creaţie „Lavanda flores”

Produsele naturale câştigă tot mai mulţi adepţi în România. Această tendinţă se manifestă, în primul rând, în ceea ce priveşte alimentele, extinzându-se treptat la produsele cosmetice şi de îngrijire corporală.

„Lavanda flores” este un atelier de creaţie handmade care realizează produse unicat cum ar fi: lumânări decorative lucrate manual, săpunuri naturale, articole decorative şi textile cu lavandă (perniţe şi săculeţe brodate cu lavandă în interior, semne de carte).

În alegerea motivelor pentru realizarea obiectelor, atelierul „Lavanda flores” s-a inspirat din arta tradiţională maramureşeană, în special din cusături, ţesături şi cioplituri în lemn. Modelele nu sunt reproduse la infinit; ele sunt unice, purtând permanent amprenta autenticităţii şi inovaţiei artistice.

„În atelier, noi facem mai mult artă, produse unicat sau serii foarte scurte. Am căutat reţete din bătrâni pentru a produce coloranţi naturali

Page 55: Romania Rurala

53

pe care am reuşit să-i obţinem din sfeclă, morcov etc., dar din păcate, în lipsa unei legislaţii corespunzătoare, aceştia nu pot fi folosiţi deocamdată.”

La obţinerea lumânărilor, alături de ceara de albine, ale cărei calităţi şi beneficii sunt incontestabile, se foloseşte parafină solidă, iar fitilurile sunt confecţionate din bumbac 100%. Prin folosirea materialelor naturale, flacăra nu degajă substanţe nocive.

Săpunurile sunt obţinute doar din ingrediente naturale, ele fiind varianta îmbunătăţită a cunoscutului săpun făcut în trecut în casă. Diferenţa majoră este că, spre deosebire de săpunul de casă, care era obţinut prin fierberea unturii de porc, săpunurile naturale create de Monica Marchiş sunt obţinute „la rece”, deci fără fierbere, iar untura de porc este înlocuită cu uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de măsline, shea, cocos, unt de cacao, ricin. Nefiind tratate termic, aceste uleiuri îşi păstrează calităţile hidratante şi nutritive. În plus, se adaugă lavandă şi alte ingrediente cu proprietăţi benefice, care conferă aspect, culoare şi textură săpunului.

Lavanda – atracţie pentru turişti

Un proiect pe cale să devină realitate este diversificarea activităţii prin deschiderea unei pensiuni turistice.„Am cumpărat o clădire veche pe care

doresc să o restaurez, păstrându-i identitatea arhitecturală originală şi adaptând spaţiul necesităţilor actuale”, subliniază doamna Marchiş.

Pensiunea va fi mobilată cu obiecte vechi, specifice zonei. Conceptul ales este „Bed and Breakfast”, interioarele vor fi înmiresmate datorită pernelor şi legăturilor cu lavandă, iar oferta de cazare va include mic dejun cu pâine şi ceai de lavandă, asigurându-se un confort familial ca alternativă la cazarea obişnuită într-un hotel.

„Ne dorim să atragem turişti iubitori de natură, care să participe la activităţile noastre. Pentru aceasta, laboratorul pentru procesarea lavandei va fi montat chiar pe plantaţie, acolo unde se află şi pensiunea”, povesteşte Monica Marchiş.

Acestea nu sunt singurele ei proiecte de viitor: „Ne dorim să colaborăm cu o fabrică pentru a produce ciocolată, biscuiţi şi pâine cu lavandă. Printre produsele noastre, se află şi siropul cu lavandă. A fost o bucurie când unul dintre clienţii noştri mi-a adus un tort preparat cu siropul cumpărat de la mine”.

Monica Marchiş plănuieşte o sărbătoare a lavandei, organizată în perioada culesului, sărbătoare în care tradiţia să se îmbine cu arta.

Pentru ea, lavanda este o plantă misterioasă la care nu poate renunţa:

„De fapt, planta este cea care se ţine de mine. Pe bună dreptate se spune că este magică şi aducătoare de noroc şi fericire. Este într-adevăr miraculoasă, are o mulţime de virtuţi.”

Pentru viitor

Monica Marchiş speră ca tot mai mulţi tineri din România să se dedice cultivării plantelor medicinale. Ea îi va sprijini pe toţi cu sfaturi şi va încerca să le transmită misterul lavandei: „Tinerii trebuie să-şi dorească să facă o agricultură rentabilă, iar lavanda este de viitor. Avem nevoie de specialişti care să ştie totul despre plantele medicinale.

Eu am fost în Italia un an pentru a mă specializa şi a învăţa despre cultura lavandei, iar de când m-am întors, sunt în permanenţă lângă ingineri, lucrând cot la cot cu ei. Ce vis poate fi mai ispititor decât ca ţara să se transforme într-un tărâm mirific, acoperit de un covor nesfârșit de lavandă?”

Proprietăţile revigorante ale lavandei

Lavanda (Lavandula officinalis) este sedativă şi reechilibrantă a sistemului nervos, fiind indicată în stări de depresie, în afecţiuni cauzate de situaţii tensionate, de stres, melancolie sau anxietate. Induce un somn odihnitor și are efect calmant şi reconfortant în caz de surmenaj, vertij, ameţeli, migrene și greaţă.

Aplicată extern, lavanda este eficientă pentru calmarea durerilor reumatice și a celor provocate de luxaţii, entorse şi contuzii.Uleiul de lavandă are proprietăţi antiseptice şi antiinflamatorii care favorizează regenerarea ţesuturilor, ajutând la cicatrizarea şi la vindecarea rănilor.

Ajută la combaterea afecţiunilor respiratorii, reglează funcţiile ficatului, funcţiile cardiace şi afecţiunile aparatului digestiv. Este cunoscută şi pentru proprietăţile ei diuretice.

Ştiaţi că…

…numele lavandei derivă din latinescul „lavare” care înseamnă „a spăla”, iar florile de lavandă erau folosite în Roma antică pentru a parfuma băile publice?

…furnicile, puricii şi gândacii fug de mirosul de lavandă? Pentru a scăpa de musafirii nepoftiţi, stropiţi de două ori pe zi locurile în care aceştia se ascund, cu o soluţie formată din 6 linguri de apă și 10 picături de ulei esenţial de lavandă.

… dacă se amestecă puţină lavandă cu cimbru (într-o proporţie aproximativă de 1:5) se obţine un condiment fin pentru mâncăruri? Acestea vor căpăta o aromă rafinată şi, în plus, vor fi mai uşor digerabile.

Page 56: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

54

Cooperare transnaţională România - Ungaria

Acord de cooperare între reţelele naţionale de dezvoltare rurală din România şi Ungaria

Reprezentanţii Unităţilor de Sprijin ale Reţelelor de Dezvoltare Rurală din Ungaria şi România au semnat la sfârșitul lunii septembrie un acord de cooperare între cele două organizaţii.Misiunea acestui tip de acorduri de cooperare este de a consolida legăturile și de a promova comunicarea activă și fluidă, pentru a servi mai bine membrilor rețelelor. Adesea teritoriile europene vecine împărtăşesc probleme și oportunități comune, iar cooperarea permite unirea eforturilor pentru a optimiza resursele și comunicarea ideilor inovatoare care să contribuie la îmbunătățirea rezultatului activităților și proiectelor promovate în ambele teritorii.

Prin acest acord se acordă o atenție specială cooperării în următoarele domenii: „organizarea de evenimente profesionale comune, diseminarea de practici profesionale, promovarea relaţiilor benefice cu alte Reţele de Dezvoltare Rurală în regiuni de interes comun, publicații, inclusiv rezultate ale activităţii comune de cercetare”.

Acordul urmărește: • să promoveze relaţiile cu alte reţele naţionale de dezvoltare

rurală din Macroregiunea Europeană a Dunării sau altă regiune de interes comun agreată de către ambele reţele.• să promoveze proiectele de cooperare ale Grupurilor de Acţiune Locală române şi maghiare;• să dezvolte cooperarea între organizaţiile de agricultori şi tinerii fermieri;• să faciliteze diseminarea celor mai bune practici în domeniile de producţie şi de comercializare a produselor locale;• să disemineze cele mai bune practici în domeniul producţiei şi utilizării energiei regenerabile şi durabile;• să schimbe şi să disemineze metodologii profesionale care să permită aşezărilor rurale mici şi comunităţilor rurale să poată solicita sprijin financiar şi să gestioneze cu succes proiecte de dezvoltare rurală;• să schimbe şi să disemineze bune practici privind reînnoirea și menţinerea serviciilor publice în aşezările rurale mici;• să identifice şi să disemineze bunele practici obţinute prin proiectele de dezvoltare ale micilor antreprenori.

Primul rezultat al acestei activităţi, de apropiere reciprocă între cele două reţele, a fost desfăşurarea primei întâlniri de cooperare România - Ungaria, adresată promovării cooperării în cadrul Axei LEADER a PNDR.

Clustere Geografice privind „Schimbul de Cunoştinţe”

Promovarea clusterelor macroregionale este o iniţiativă a Reţelei Europene de Dezvoltare Rurală (REDR). Macroregiunile sunt clar definite ca regiuni geografice formate, parţial sau în întregime, din două sau mai multe state membre.

Scopul încurajării clusterelor macroregionale ale reţelelor naţionale de dezvoltare rurală este:• facilitarea într-o mai mare măsură a comunicării şi a schimbului activ de cunoştinţe între reţele;• dezvoltarea unor interese macroregionale ale reţelelor – incluzând legătura cu politicile macroregionale ale UE şi alte strategii;• promovarea mai multor acţiuni comune ale reţelelor naţionale, precum şi a cooperării transnaţionale între GAL-uri la nivel macroregional;• promovarea unei culturi pozitive de „învăţare reciprocă” între reţelele vecine.

În prezent, există un cluster de „schimb de cunoştinţe” între reţele de dezvoltare rurală, respectiv Clusterul din Nordul Mării Baltice, format din reţelele din Danemarca, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi Germania. Acesta este un cluster activ care desfăşoară activităţi regulate (de două ori pe an), planifică activităţile comune şi joacă un rol activ în cadrul componentei de dezvoltare rurală din Regiunea Mării Baltice (EUSBSR).

Întâlnire Internaţională de Cooperare România – Ungaria în Timişoara

În perioada 27 – 28 septembrie USR a organizat la Timişoara un eveniment

Leader la zi

Page 57: Romania Rurala

55

internaţional a cărui tematică a fost cooperarea între Grupurile de Acţiune Locală şi reţelele de dezvoltare rurală din România şi Ungaria. La acest eveniment au participat zece reprezentanţi ai GAL-urilor din România şi ai unor GAL-uri din Ungaria, precum şi reprezentanţi ai unităţilor de sprijin ale celor două reţele şi alte entităţi implicate în dezvoltarea Regiunii Vest a României.

Implicarea GAL-urilor în toate aspectele legate de eveniment evidenţiază relevanța pe care o au aceste entităţi în îndeplinirea obiectivelor acordului, ca piese cheie pe tot parcursul procesului de dezvoltare rurală. GAL-urile sunt resursa noastră cea mai importantă pentru a spori, prin cooperare transnațională, eficienţa dezvoltării rurale durabile în România și Ungaria.

Întâlnirea de la Timişoara a inclus prezentarea Acordului de Cooperare între reţele și semnarea

documentului. Agenda evenimentului a inclus şi exemple ale altor iniţiative de cooperare, cum ar fi Programul de Cooperare Transfrontalieră şi cooperarea între oraşele Timişoara şi Szeged.

Totodată, au fost organizate ateliere de lucru tematice legate de diferite aspecte ale dezvoltării rurale: turism, produse locale, patromoniu cultural şi natural. La „cafeneaua cooperării” a fost organizat un spaţiu pentru potenţialii parteneri în proiecte de cooperare.

„Participarea la evenimentul de la Timișoara, organizat de către echipa USR, a fost unul dintre pașii întreprinși de GAL-ul nostru pentru a pune bazele unei cooperări cu GAL-uri din Ungaria, dar și cu altele din România, care au specific geografic și organizatoric similar cu al nostru”, a declarat Sandor Kalman, un reprezentat al Asociaţiei GAL Homorod Rika Târnava.

„Încă de la înscriere am avut

planificat să ne întâlnim cu un GAL din zona lacurilor naturale de pe râul Tisa. În timpul atelierelor de lucru am constatat ca avem interese similare de cooperare cu un alt GAL din România, Alutus, din Covasna şi partenerul lor maghiar din zona Lacului Balaton. Analizând oportunitățile pe care le poate oferi fiecare GAL, am stabilit să dezvoltăm două propuneri de proiecte de cooperare: un proiect de cooperare care să pornească de la ideea promovării recipoce a produselor locale tradiţionale din zonele acestor GAL-uri şi un proiect de cooperare pentru dezvoltarea turismului în situri Natura 2000: peşteri, chei, lacul Balaton și râul Tisa.

După două săptamâni, ne-am reîntâlnit la sediul nostru și am stabilit detaliile proiectelor de cooperare: tematica, acţiunile și activitățile fiecărui partener, inclusiv investițiile care urmează a fi realizate în cadrul proiectelor”, a adăugat Sandor Kalman.

Ca rezultat al atelierelor de lucru de la Timişoara, participanţii au iniţiat şase proiecte de cooperare transnaţională:• „Muzeul din şcoala veche cu parc pentru tineret”. Obiectivele acestui proiect sunt : petrecerea timpului liber de către tineri în mod constructiv; inventarierea patrimoniului cultural, conştientizarea valorilor locale. La acest proiect participă patru GAL-uri din România şi două din Ungaria.• „Drumul produselor locale de la producător la consumator”. Obiectivele proiectului sunt: sprijinirea producătorilor în promovarea produselor locale; identificarea produselor locale specifice fiecărei zone; inventarierea produselor locale tradiţionale, certificarea acestora, promovarea lor prin materiale promoţionale, identificarea şi realizarea unei pieţe de desfacere on-line şi a unui studiu de marketing şi de impact asupra consumatorilor. La acest proiect participă trei GAL-uri din România şi patru din Ungaria.• „Realizarea unor trasee turistice tematice”: trasee turistice (pietonale, de ciclism) între fermele tradiţionale, trasee viticole şi vinicole. La acest proiect participă trei GAL-uri din România şi patru GAL-uri din Ungaria.• „Înfiinţarea de pensiuni şi clădiri comunitare” de către GAL-uri pentru a contribui astfel la finanţarea comunităţilor locale prin venituri din turism şi organizarea unor conferinţe. La acest proiect participă trei GAL-uri din România şi trei GAL-uri din Ungaria.• „Sisteme de certificare a produselor tradiţionale locale”: asigurarea unei calităţi mai bune a produselor locale prin certificare; creşterea valorii adăugate și asigurarea continuă a calităţii. La proiect participă trei GAL-uri din România şi patru din Ungaria.• „Organizarea unor festivaluri gastronomice cu produse tradiţionale” în cadrul fiecărui GAL participant, pentru a promova tradiţiile culturale locale. La acest proiect participă două GAL-uri din România şi trei din Ungaria.

Page 58: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

56

Măsuri de informare legate de Politica Agricolă Comună

Piață de legume-fructe și produse tradiționale în Pipera

Doar producătorii agricoli persoane fizice îşi vor putea vinde produsele la tarabele din pieţele agroalimentare

Comisia Europeană cofinanţează măsuri de informare legate de Politica Agricolă Comună (PAC) care au următoarele obiective:a. să explice, să contribuie la, să implementeze şi să dezvolte Politica Agricolă Comună; b. să promoveze modelul european de agricultură şi să ajute oamenii să-l înţeleagă;c. să informeze fermierii şi alţi agenţi activi în zonele rurale, d. să conştientizeze opinia publică în legătură cu aspectele şi obiectivele PAC;

O cerere de propuneri de proiecte este publicată în fiecare an. Comisia acceptă solicitări doar de la entităţi legale care sunt stabilite într-un stat UE de cel puţin doi ani.

Cererile de finanţare pentru a implementa măsuri în perioada aprilie 2013 – martie 2014 pot fi depuse până la 30 noiembrie 2012. Mai multe informaţii pot fi găsite la adresa următoare: http://ec.europa.eu/agriculture/grants-for-information-measures/index_en.htm

În octombrie, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, a vizitat piaţa de legume - fructe şi produse tradiţionale Pipera.

„Această piaţă oferă producătorilor posibilitatea de a desface marfa direct, la preţuri de producător şi totodată oferă o nouă posibilitate pentru consumatori să cumpere la preţuri ceva mai bune decât găsesc în alte condiţii. Este şi interesul Ministerului Agriculturii să sprijine astfel de iniţiative. Iniţiativa aparţine unui producător agricol, care şi-a extins oarecum aria de activitate – a închiriat un spaţiu în această zonă şi a dat posibilitatea tuturor producătorilor care sunt sau nu în asociaţia dânsului să vină să desfacă marfa direct la preţurile pe care le doresc, fără alţi intermediari”, a declarat Daniel Constantin.

Organismele instituţionale responsabile pentru aplicarea măsurilor de reglementare pe piaţa legumelor şi fructelor proaspete sunt: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice.

Guvernul României a lansat consultarea publică privind Proiectul de hotărâre pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a filierei de comercializare a legumelor şi fructelor proaspete. Prin acesta, doar producătorii agricoli persoane fizice îşi vor putea vinde produsele la tarabele din pieţele agroalimentare, iar persoanele juridice vor putea vinde legume şi fructe proaspete, dar în spaţii individuale din cadrul pieţelor, delimitate distinct şi amenajate corespunzător pentru depozitare şi comercializare, inclusiv cu case de marcat.

Documentul menţionează la Art 7 (2) „Administraţia pieţelor alocă tarabe din cadrul pieţelor agroalimentare producătorilor agricoli persoane fizice, iar agenţii economici persoane juridice comercializează legumele şi fructele proaspete în magazine proprii gen aprozar sau, după caz, în magazine mixte. Art. 6 (1) Transportul de legume şi fructe destinate consumului familial fără a necesita filă aferentă din carnetul de producător sau alt document cu regim fiscal este permis pentru o cantitate maximă de 50 kilograme”.

Comercializarea en detail şi en gros a legumelor şi fructelor va fi condiţionată de existenţa unui carnet de producător cu elemente de securizare, avizat atât de primar, cât şi de asociaţia de profil din zonă, incluzând date privind suprafaţa totală cultivată, structura pe specii de legume şi/sau pomi, producţiile estimate etc. Va fi deschis un registru special la primării unde se va ţine evidenţa carnetelor de producători de legume/fructe.

Știri

Page 59: Romania Rurala

57

România ia exemplul portughez în domeniul irigațiilorÎn perioada 23-25 octombrie 2012, o delegaţie a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale condusă de secretarul de stat Daniel Botănoiu a vizitat proiectul multifuncțional Alqueva, din Portugalia, pentru a se inspira în ceea ce privește dezvoltarea unui program de refacere a infrastructurii de irigații, cu finanţare din fonduri comunitare.

„Portugalia este primul stat european care a reuşit să atragă fonduri europene pentru construirea unui sistem de irigaţii eficient şi cu un consum redus de energie electrică”, a declarat Daniel Botănoiu. „Portugalia utilizează tehnologie pentru irigaţii performantă şi mai ales productivă. Practic, la fiecare euro investit în sistemul de irigaţii portughez, returnările sectorului sunt de 4 euro pe unitatea investită. Acest fapt scoate în evidenţă eficacitatea sectorului. Ţinta noastră este aceea de a construi un sistem de irigaţii la fel de performant precum cel portughez, iar investiţia să fie făcută din fonduri comunitare”, a adăugat secretarul de stat Daniel Botănoiu.

Proiectul Multifuncţional Alqueva este localizat în sudul Portugaliei, în provincia Alentejo. Această regiune s-a confruntat cu un deficit de apă, ceea ce a împiedicat dezvoltarea agriculturii. Proiectul are impact asupra unei suprafeţe de aproximativ 10.000 km2, din 20 de judeţe, ceea ce îl transformă într-un instrument structural şi un motor pentru o serie de activităţi diverse, susţinute într-un proces de dezvoltare integrată.

Rezervorul Alqueva are o capacitate de 4.150 hm3 şi acoperă 250 km2 (cel mai mare lac artificial din Europa).

Obiectivele proiectului Alqueva sunt:- asigurarea unei rezerve strategice de apă; - garantarea furnizării apei potabile şi industriale în zonă (peste 200.000 locuitori); - agricultură durabilă: garantarea furnizării apei pentru agricultorii din zonă pentru o perioadă de 3 ani, în condiţiile unei secete hidrologice de 3 ani succesivi (această autonomie poate ajunge şi la 4 ani datorită creşterii eficienţei în folosirea apei de către fermieri şi orientării către culturi care necesită o cantitate mai mică de apă); - energie regenerabilă: furnizată de hidrocentrale, centrale solare şi eoliene; - reconversia de mediu: noi oportunităţi de afaceri; - turism durabil: facilităţi turistice din zona rezervorului Alqueva (lac de 250 km2 cu 1.160 km de ţărm); - dezvoltare economică şi socială: crearea de noi firme şi menţinerea populaţiei în zonă.

Infrastructura aferentă proiectului este în proprietatea statului, iar Întreprinderea pentru Dezvoltare şi Infrastructură din Alqueva (EDIA) este responsabilă cu lucrările de construcţie şi cu administrarea proiectului.

Page 60: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

58

Congres European de Turism Rural la Piatra NeamțCongresul EuroGites de Turism Rural organizat la Piatra Neamţ, în perioada 07-10 octombrie 2012, a reprezentat un mare câştig pentru România. Locaţia aleasă, orașul turistic Piatra Neamţ s-a dovedit a fi foarte inspirată. Pe parcusul desfăşurării Congresului, Piatra Neamţ nu a reprezentat doar judeţul, ci întreaga Românie ca fiind o destinaţie extraordinară pentru turismul rural, cultural şi ecologic.

Tema propusă anul acesta a fost „Turismul inovativ, o nouă viaţă pentru zonele rurale”. Pornind de la această temă, cei prezenţi au căutat să evidenţieze faptul că turismul nu înseamnă doar un spaţiu de cazare şi de masă. Trebuie făcută legătura între turismul rural, partea de alimentaţie ecologică, din gospodăria proprie sau cu produse specifice zonei respective şi activităţile de agrement.

Buna desfăşurare a evenimentului s-a datorat eforturilor depuse în organizare de către EuroGites, ANTREC România, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi de către autorităţile locale ale judeţului Neamţ. În cadrul Congresului a fost înregistrată

prezenţa a peste 300 de participanţi din 28 de ţări.

În ziua deschiderii oficiale, participanţii au fost introduşi în atmosfera tradiţională de către ansamblurile populare venite din Alba, Bran, Neamț, Suceava și Vrancea. Un spectacol încărcat de tradiţie şi armonie a fost asigurat de tulnicăresele venite tocmai din Alba.

„România este din nou foarte activă pe harta europeană într-un domeniu pe care îl stăpâneşte foarte bine şi are un potenţial foarte important care începe să fie pus în valoare din ce în ce mai mult. Pentru agricultura europeană, turismul rural este un element cheie, pentru că dincolo de faptul că trebuie să producem hrană din agricultură, este important să păstrăm tradiţiile din mediul rural. Între agricultură şi turismul rural există o legătură care nu trebuie pierdută”, a declarat în cadrul deschiderii oficiale Dacian Cioloș, Comisarul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

„Am găsit o Românie schimbată faţă de ceea ce mă aşteptam să găsesc.

Ştiam de peisajele frumoase, dar observ că încep să se construiască și alte lucruri pozitive. Accentul va trebui pus pe natură, pe autenticitate, dar şi pe pregătirea produselor tradiţionale. Văd turismul rural românesc ca fiind axat pe turismul ecologic, de relaxare, pe drumeţii şi pe gastronomie. Trebuie să avem grijă de tradiţii şi să le promovăm”, a declarat Vittoria Brancaccio, Președintele EuroGites.

Sesiunile Congresului European de Turism Rural

Discursurile şi prezentările Congresului European de Turism Rural au fost susţinute la Sala Polivalentă. În paralel cu discursurile invitaţilor, în incinta Sălii Polivalente, meşteri populari veniți din toate colțurile țării şi standuri cu produse de gastronomie tradiţională aveau să întregească ambianţa.

„Turismul inovativ – o nouă viaţă pentru zonele rurale”

Importanţa turismului în zonele rurale – trecut şi prezent

Speakerii au urmărit prin discursurile şi prezentările lor să ofere exemple şi mai ales soluţii pentru o optimă valorificare a resurselor locale şi a dinamicii sociale în turismul rural având ca principal scop generarea de economii şi oportunităţi în zonele rurale, dezvoltarea continuă a turismului rural şi susţinerea politicilor din trecut, prezent şi viitor.Klaus Ehrlich, secretarul general al EuroGites, a sintetizat situaţia turismului rural pe anul 2012 la nivel european, estimând valorile de 360.000 – 450.000 de unități de cazare din care aproximativ 20% reprezintă sectorul de agroturism. Doamna Maria Stoian, de la A.N.T.R.E.C. România, a prezentat

Page 61: Romania Rurala

59

evoluţia turismului rural românesc, ponderile pensiunilor la nivel naţional fiind de: 70%, identificate ca şi case ale localnicilor, 30% - construcții noi (majoritatea cu fonduri SAPARD). Dintre acestea circa 85% sunt în sate, 10% foste sate transformate în oraşe (Predeal, Râșnov), iar 5% le găsim poziţionate la marginea orașelor.

Majoritatea celor invitaţi să ia cuvântul au atins în prezentările lor importanţa axei agricultură-turism-infrastructură, axă ce reprezintă punctul cheie în dezvoltarea turismului rural al României.

Păstrarea comunităţilor rurale şi a tradiţiilor prin intermediul turismului; concepte inovative şi produse în turismul rural

Participanţii au asistat la prezentările situaţiei turismului rural în ţări precum: Rusia, Moldova, Letonia, Germania, Estonia, Grecia şi Irlanda. Astfel, reprezentanţii ţărilor enumerate, proveniţi din sectorul turismului rural şi-au exprimat punctele de vedere, oferind prezentări ample cu referiri la păstrarea comunităţilor rurale şi a tradiţiilor prin intermediul turismului fiecărei regiuni supuse studiilor de caz exemplificate, precum şi idei despre concepte inovative şi produse în turismul rural aplicate sau în curs de aplicare în ţările lor.

Turismul rural în lumea Internetului şi Social Media

În cadrul acestei teme vorbitorii au prezentat importanţa Internetului şi a aplicaţiilor sale pentru dezvoltarea turismului rural. Pornind de la aceste tehnici şi instrumente, ca rezultat al folosirii lor se urmărește schimbarea modului de comunicare între clienţi şi furnizori. Astfel, s-a căutat oferirea informaţiilor privind proprietarii de pensiuni care pot să se folosească de aceste oportunităţi pentru eficientizarea şi dezvoltarea managementului şi marketingului turismului rural.

Târgul Meşterilor Populari şi Târgul Culinar

În paralel cu aceste manifestări în incinta şi în perimetrul Sălii Polivalente din Piatra Neamţ s-a desfăşurat Târgul Meşterilor Populari şi Târgul Culinar.

Invitaţii de peste hotare s-au arătat impresionaţi de conservarea şi prezentarea tradiţiilor româneşti, de frumuseţea şi diversitatea costumelor populare, precum şi de tinerii care îmbrăcaţi în port popular încondeiau ouă sau sculptau în lemn. Aceștia reprezentau zone încărcate de tradiție precum: Argeșul, Brașovul, Gorjul, Maramaureșul, Sibiul, Suceava. Un veritabil succes au înregistrat şi meşterii cioplitori de bastoane, meşterii fierari şi potcovarii din zona Neamțului.

Târg culinar

A.N.T.R.E.C-ul, cu ocazia Congresului European de Turism Rural a avut reprezentanţi din toate filialele sale care au organizat o adevărată expoziţie de artă culinară. Prânzul a fost asigurat din produsele tradiţionale aduse din pensiuni cu farmec din toate colţurile ţării. Iată câteva exemple de produse autentice, reprezentative fiecărei zone a ţarii: brânză de burduf în coajă de brad din Bran, peşte brăilean afumat preparat în diverse feluri, minciunele din Argeș, păstrav afumat din Suceava.

În timpul congresului au fost și seminarii, pentru patru grupuri de lucru, precum și excursii tematice.

Drumurile verzi au vizat căile ferate vechi din zona Tarcăului, scoase din folosinţă, în idea de a le transforma pentru drumeţii, trasee de mountain biking etc.; Moştenire culturală – traseul a urmărit să atragă atenția asupra valorificării obiectivelor turistice ca: mănăstiri, castele, în scopul conservării şi promovării acestora. Seminarul a fost ţinut la Mănăstirea Neamţ.Natură – importanţa conservării Parcurilor naturale, a ariilor naturale protejate, seminar ţinut la Hotel Bistriţa din Durău.Gastronomie – Moştenire a culturii rurale în Europa, seminar organizat pe Muntele Cozla.

„Prin viitoarea Politică Agricolă Comună, finanţăm consistent dezvoltarea turismului rural şi sper să vedem şi în România din ce în ce mai mult, dincolo de pensiuni, 100% alimentaţie locală, tradiţională, sănătoasă.

Un turism rural veritabil înseamnă capacităţi de primire şi cazare, activităţi turistice, dar şi alimentaţie. O mare parte din mediul rural din România trebuie să-şi găsească viitorul şi prin agricultură,” a declarat Dacian Cioloș.

Page 62: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

60

Page 63: Romania Rurala
Page 64: Romania Rurala

România rurală – Nr. 6

Deschiși Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Clucerului nr. 35, et. 1, Sector 1, Bucureşti, CP 011363Tel/fax: 021 3171580, 021 3171581

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Acest material a fost realizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”.

Noiembrie 2012

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene