CLASICI AI LITERATURIT UNIVERSALE

H.G. WELLS

Rf,zboiul lumilorTraducere din limba englez5-gi note de

CRISTINAJINGA

PrefafE de

DRAGO$ ZETU

TE.-

CUPRINS

Prefa\d de Dragoq Zetu

Tabel cronologic

Cartea lnt6i - SOSIREA MARTIEMLOR

I. IN uurvur nizsorulurII. Srneua ciz.lromnIII. Pe IzLAZUL np r,,t HonsrlrIV. Cu,rxonw sE DEscHTDE

V. Rq,z.l, PAnrouroann

VI. Rlza PAnrornonnr pr CnosHArra Rolo. . . . . .

VII. Cmr AM AJr.tNs ec.qsX

VIII. VrNunr NoAprMIX. iNcnpe LuprA

X. PnrN nrnruNiXI. Ln rrnr.q.srni,.

)ilI. Cuu ma vizur DTsTRUGEREA lguzirur,onWrysRrncn gl SHnrrrRrox.

XIIL CUU rvr-au tNrArNrr cu DrAcoNuL

XIV. im LoNDRA.

XV. Cr s-l tNrAnaplar iN SunnnvXVI. Exonur, om LoNoneXYll. C opttul TUNETSLUT.

5

9

20

23

3l36

40

44

49

52

57

6t68

76

83

96

103

ll6126

140

F

Cartea a doua _ PATT,T,A.NTUL SUB STAPANIREAMARTIFNILOR

I. iNcnomlt sus oiRiMirtrRl. . .

II. Cn,qrra vXzur DIN cAsA iN nuINs

lll: Zl-nra DE cAPTTVITATE . . . .

IV. MoanrBaDIA,coNULUI . . ..V. LtNryru.o.

VI. Ce nlu rfctrr iN a cINctspnEZEcEAzr. . . .

J1:

1

1,

1.

!I1

Adolescsntul

Agnes Grey

Anna Karenina

Ben Hur

Contele de Mont+Cristo

Crimi 9i pedeapsi

Dama qJ camelii

Dama de pici $i alte proze

Departe de lumea dezldnluiti

Doamna Bovary

Doamna de Monsoreau

Duelul . Dramd la vinitoare

Emma

Eugenie Grandet

Fant6ma de la Operi

Fii 9i indrtgosti$

Fralii Karamazov, (2 vol.)

insemndri din subterani . Etemul sol. Jucitorul

Jane Eyre

La,Paradisul femeilor"

La rdscruce de vinturi

Lelia

Litera stacojie

Maestrul gi Margareta

Marele Gatsby

Marile speranle

Mdnistirea din Parma

Mdndrie gi pejudecat6

Nana

Oameni sirmani. Dublul

O pagini de dragoste

OliverTwist

Omul de aur

Piatra Lunii

Piata Washington

F. M. Dostoiewki

Anne Brontd

Lev Tolstoi

Lew Wallace

Alexandre Dumas

F. M. Dostoievski

Alexandre Dumas-fiul

Aleksandr Pugkin

Thonns Hardy

Gustave Flaubert

Alexandre Dumm

Anton Cehov

Jane Austen

Honod de Balzac

Gaston Leroux

D.H. Lawrence

F.M. Dostoievski

F.M. Dostoievski

Charlotte Bront6

Emile Zola

Emily Bront6

George Sand

Nathaniel Hawthome

MihailBulgakov

F. Scotl Fitzgerah

Charles Dickens

Slendhal

Jane Auslen

Emib Zola

F.M. Dotoievski

Emib Zola

Charles Dickens

Jokai Mor

l'tilkie Collins

Henry Jarres

4i!25

24,50

49,S0

3{go

59,90

27,.5A

24,N

29;S0

e4,90

24N39,90

29,90

24,90

20,'t3

31,90

34,90

49,99

39,90

24,W

34,90

29,90

28,80

24,90

34,90

24,90

24,W

24,90

24,90

34,90

2g;90

29,90

24,W

31,92

38,44

24,W

Capitolul I

iN eruNut, RAzBoruLUr

Nimeni n-ar fi crezut, in ultimii ani ai secolului al XIX-lea, cIlumea aceasta era observatil cu aten(ie gi indeaproape de nigte

inteligenfe superioare celei a omului qi totugi la fel de ucig[toare

ca a lui gi c[, in timp ce oamenii igi vedeau de diversele lor ocu-

pafii, erau unn[riti qi studiafi, probabil tot at6t de amlnun{it cum

examineazil gi omul, la microscop, efemerele organisme care mi-gunl 9i se inmullesc intr-o piclturl de ap[. Cu nesftrqit[ mullu-mire de sine, oamenii s-au fr16it de colo-colo pe planeta aceasta,

v6zfindu-gi de m[runtele lor treburi, netulbura{i in convingerea

dominafiei lor asupra materiei. Se prea poate ca gi protozoarele

de sub microscop s5 procedeze la fel. Nimeni nu s-a gAndit mlcaro datl la planetele mai vechi din spafiu ca la nigte poten{iale surse

de pericol pentru omenire ori s-a gflndit doar ca s[ respingl ideea,

c[ci pe acestea via{a ar fi imposibil[ sau improbabili. Pare ciudat,

cdnd ne reamintim unele mentalit5li din acele zile indeptrrtate. incel mai bun caz, oamenii de pe Terra igi inchipuiau cI pe Marte

ar putea exista alli oameni, probabil inferiori lor qi gata s[ intdm-

pine cu brafele deschise o expedifie misionari a plmdntenilor.

Totugi, peste prlpastia spa{iului, nigte mirrli care erau fafi de ale

noashe cum sunt min{ile noasfre faf[ de cele ale organismelor

efemere - intelecte demoltate, detagate qi insensibile - priveau

p6mdntul acesta cu ochi lacomi qi, incet, dar sigur, iqi urzeau pla-

nurile impotriva noastr6. Apoi, la inceputul secolului al XX-lea,a venit marea dezamlgire.

24 H.G. Wells

Planeta Marte, nu cred c[ mai trebuie s[-i reamintesc citito-rului, se invdrte in jurul Soarelui la o distanp de aproximativ140 000 000 de mile, iar lumina Ei cildura pe care le primegte de

la Soare sunt pe jumdtate din c6t primeqte lumea noastr[. Proba-bil c6 este, dacdipotezele nebularer confin weun sdmbure de ade-

v6r, mai veche decdt planeta noastr[ gi, probabil, cu mult inainteca Plmdntul sE inceteze de-a mai fi magm5, pe suprafa{a ei via{aqi-a inceput cursul. Faptul cd are numai a gaptea parte din volu-mul Pim6ntului probabil cd i-a accelerat procesul de r[cire pdn[la temperaturala care via[a a putut incepe. Avea gi aer, qi ap[, qi

tot ce este necesar pentru susfinerea viefii.Cu toate acestea, atdt de infumurat este omul gi atdt de orbit de

orgoliul lui, incdt niciun scriitor, pflnl in ultimul an al secoluluial XIX-lea, n-a emis vreo pdrere cI via(a inteligent[ s-ar fi pututdezvolta la distanta aceea, ba chiar oriunde in alti parte, in afaranivelului plmdntean. Nici nu era foarte clar pentru tofi c[, de

vreme ce Marte era mai veche decdt planeta noastr6, avea un sfertdin supraf4a Terrei qi era mai indep[rtat[ de Soare, rezulta obli-gatoriu nu doar cLera qi mai inaintati in ceea ce privegte evolutiavie[ii, dar chiar mai aproape de sfrrgitul acesteia.

Ricirea secularl care urmeilzi sI pun[ stipdnire qi pe planeta

noastri este, intr-adev5r, foarte avansat[ la vecina noastrfl. Con-di{iile sale geofizice ne sunt, inc6, in mare parte necunoscute, dargtim acum cI, pdn6 gi in regiunile sale ecuatoriale, temperaturilede la amiazd, abia dacd se apropie de cele ale iernilor noastre cele

I Teorie enunlatl prima oard de lmmanuel Kant gi reluat5 dePierre-Simon Laplace, care susf;ne ctr sistemul nostru solar ar fi luatna$tere dintr-o nebuloasi, o masd de materie fierbinte aflatii in rotatie,care, mai int6i, s-a concentrat, ludnd forma unui disc, dupf, care, datoritdfor{ei centrifuge, a inceput si piard[, heptat, cdte un inel de materiegazoasd de la periferia discului, din care s-au format, pe rdnd, planetele,in centru rlmdndnd Soarele (aici gi in continuare, dacl nu existd niciomenfiune, notele aparlin traducltoarei).

Rdzboiul lumilor

mai aspre. Aerul sflu este mult mai rarefiat dec6t al nostru, ocea-rrcle sale s-au micqoratpdn[ au ajuns sr acopere doar o treime dinsuprafa{a total6, iar anotimpurile incetinite nu inseamni dec6trnutarea acumulIrilor uriaqe de straturi de zilpadilcdnd la un pol,cdnd la celilalt, cu inundatii foarte mari ale zonelor temperate,cilnd zdpezile se topesc. Aceast6 ultim[ etapd, aextincfiei, care incazul nostru este inci incredibil de indep[rtatd, a devenit o pro-hlem[ stringenta pentru locuitorii de pe Marte. presiunea necesi-tI{ii imediate a flcut ca inteligen{a s[ le devinI mai ascufitfiputerile mai mari qi inimile mai impietrite. Atunci, cercetdnd spa-

liul din jur cu instrumente gi mijloace la care noi nici n-am visat,lu vizut in apropierea 1or, la o distan{6 de numai 35 000 000 dernile in direc{ia Soarelui, ca pe o stea a speranfelor pentru ei, pla-ncta noaskfl, mai cald5, inverziti de vegetafie qi alb[strit[ de ape,cu o atmosferr inctrrcat[ de norii cei atdt de necesari fertilitnlii, giuu inhez[rit printre norii sclmoqa{i ffiqiile intinse de uscat ale(trrilor populate gi mirile inguste, pe care se buluceau navele.

Iar noi, oamenii, creaturile care locuim pe acest p6m0nt, tre-buie s[ fi fost pentru ei la fel de strlini gi inferiori cum sunt mai-rnu{ele gi lemurienii pentru noi. Latura intelectuali a omeniriitleja admite cdvia[a este o neincetatd luptfl pentru existen{E gi separe c[ tot aga cred gi cei de pe Marte. Lumea lor este mult inain-tate spre r[cire, pe ctnd lumea noastr[ este inci in{esat[ de viatI,dar populatl numai de ceea ce ei consider[ a fi specii inferioare.A porni inspre Soare intr-o acfiune de cucerire era, intr-adevir,singura lor salvare de la distrugerea care, generafie dup6 genera-

{ie, ii covdrgea.

inainte de a-i judeca prea aspru, hebuie sI ne amintim cenemiloasl gi complet[ distrugere a exercitat omul nu doar asupraanimalelor, precum speciile dispirute de bizon gi de plsiri Dodo,dar gi asupra raselor inferioare. Locuitorii Thsmaniei, in pofidaasemlnlrii lor cu oamenii, au fost raqi de pe fata p[mintului inrdzboiul de exterminare condus de imigran{ii europeni, care a durat

25

26 H.G. Wells

50 de ani. Chiar suntem, oare, aqa ni$te apostoli ai milei, inc6t sine plflngem c[ ma(ienii au pornit lardzboi cu aceleagi intentii?

Marfienii se pare cI gi-au calculat descinderea cu o uimitoare

subtilitate - cuno$tintele lor matematice sunt, evident, mult mai bo-

gate dec0t ale noasfe - gi cI gi-au efectuat pregitirile cu o unanimi-

tate aproape perfectl. Dacd instrumentele noasffe ne-ar fi permis-o,

am fi observat primejdia in cregtere, inci din secolul al XIX-lea.Oameni de qtiinfa ca Schiaparellir au finut sub observa{ie planeta

rogie - fiindc[ veni vorba, este ciudat c[ secole de-a rindul Marte a

fost steaua rlzboiului -, dar n-au reugit s[ interpreteze corect schim-

barea infbliglrii planetei ale clrei detalii le heceau cu at6ta exacti-

tate pe hart6. in tot acest timp, marfienii se pregiteau. in timpulopoziliei planetelor din 18942, o luminl puternic[ a fost remarcatlpe partea luminati a discului, mai int6i, de clhe Observatorul

Lick3, dup[ aceea de Perrotina din Nisa, apoi gi de c[tre alli obser-

vatori. Cititorii englezi au aflat prima oar[ despre ea in numlruIdin 2 august al revistei Nature. inclin s[ cred c[ explozia aceasta a

fost produsi de uriagul tun, montat in craterul imens de pe planeta

lor, cu care au tras asupra noastr[. Nigte semne stranii, la wemea

aceea inexplicabile, au fost zdite in apropierea locului acelei ex-

plozii, in timpul urmitoarelor dou[ opozilii.

'Giovanni Virginio Schiaparelli (1835-1910), astronom italian qi

istoric al gtiin{ei, directorul Observatorului Brera (Milano) qi membrual Academiei Linceene (Roma). A devenit celebru pentru studiile saleprivind planeta Marte qi stelele clzf,toare.

2Alinierea planetelor Marte qi Terra cu Soarele.3 Observator astronomic din California, construit intre 1876 gi 1887,

din iniliativa intreprinzitorului american James Lick, al clrui nume ilqi poart5.

aHenri Joseph Anastase Perrotin (1845-1904), astronom, director alObservatorului din Nisa, a fEcut studii importante asupra asteroizilor,cometelor gi planeteloq in special Marte gi Venus. A confirmat existen{acanalelor de pe Marte, pe care le remarcase Schiaparelli in 1882, qi arealizat niSte hlrti foarte asemin[toare cu ale acestuia.

lldzboiul lumilor 27

Pr[pIdul s-a dezl[n{uit asupra noastr[ acum $ase ani. in timpcc Marte intra in opozi(ie, Lavelle a incins firele centralei de co-rnunica{ii astronomice din Java cu uluitoarea gtire despre o uriagdcxplozie de gaz incandescent pe planeta vecinl. S-a intdmplatlproape de miezul noptii, pe 12 august, iar spectroscopul, pe carecl l-a pus in funcfiune imediat, a indicat o mas[ de gazarzdnd,inprincipal hidrogen, deplasdndu-se cu o vitezd,fantasticd spre p[-rnint. Aceasti salvd de foc a devenit invizibil[ pe la doudspre-zcce qi un sfert. El a descris-o ca pe o colosali exala(ie de fl[c6ri,tlcgajati brusc gi violent de pe planetd, ,,precum gazele aprinsecirre ies dinh-un tun".

O frazd, nemaipomenit de exactd, dupd cum s-a dovedit. To-Itrq;i, in ziua urm[toare, in ziare nu se pomenea nimic despre asta,

irr afarl de o not[ scurti in Daily Telegraph, iar lumea gi-a vdzuttlc treabl, ignordnd unul dintre cele mai grave pericole care aulrnenin{at vreodat[ rasa umanl. Poate c[ nici eu n-a$ fi aflat nimictlcspre erup(ie, dacl nu m-aq fi intdlnit cu Ogilvy, bine-cunoscutulirstronom, la Ottershaw. Era din cale-afardde tulburat de gtire, iar,tlin cauza preaplinului emo{iilor care il tulburau, m-a invitat s[nlcrg cu el, in noaptea aceea, s6 ne uit[m la planeta rogie.

in ciuda tufuror celor intimplate de atunci incoace, inc[ iminlnintesc intdmplarea aceea foarte clar: observatorul cufundat inirrtuneric qi t[cere, lanterna semiacoperitd care arunca doar o lu-nrin[ slabl pe podea, intr-un col1, b[tiile regulate ale ceasornicu-lui din telescop, mica fant[ din tavan - o form[ lunguia{I, cu otkir[ de praf de stele de-a curmezigul. Ogilvy se migca in jurulnparatului, fhr[ s6-l pot vedea, doar il auzeam. Privind prin teles-cop, se putea observa un cerc albastru-inchis gi mica planet[rotundS plutind in cdmpul vizual. Pirea aga de neinsemnatI, str[-Iucitoare, mici gi nemigcatd, uqor umbriti de niqte fdqii transver-xtlc Ai pulin mai turtitl decdt un cerc perfect. ins[ atdt de mic[ gi

Inrhitiat[ in argintiu - cdt o miciulie de bold de lumin[! parc[ qi

28 H.G. Wells

tremura, dar asta, de fapt, se datora vibra{iei mecanismului de

ceasornic din telescopul orientat spre planet[.ln timp ce priveam, mi se p[rea c[ planeta ba se mlregte, ba se

micgoreaz5, ba se apropie, ba se depirteazS, dar asta din cauza ochi-

lor mei obosili. Se afla la 40 000 000 de mile distan(i de noi - peste

40 000 000 de mile de vid. Putini sunt cei care-gi dau seama de

imensitatea golului in care pluteqte praful universului material.

imi amintesc c[, l6ng[ ea, in obiectiv, se desluqeau trei puncte

de lumin6, trei stele infinit mai indep[rtate, iar de jur-imprejurul

ei se intindea insondabilabemd a spafiului gol. $tifi cum arat[intunericul intr-o noapte luminatl doar de chiciura stelelor? Prin-

tr-un telescop, pare qi mai addnc. Invizibil pentru mine, intruc0t

era atdt de indep[rtat gi de mic, zbur6nd rapid gi drept cltre noi,

str[b[tdnd acea incredibill distanf[, apropiindu-se in fiece minutcu at6t de multe mii de mile, venea Obiectul pe care ni-l trimise-

ser[ ei, Obiectul care avea sd aduc[ atdta zbucium, dezastru qi

moarte pe Pdmdnt. Nici nu-mi trecea prin minte a$a ceva in timpce priveam, nimeni de pe Plmdnt nu b[nuia existenfa acelui pro-

iectil infailibil.Tot in noapte a aceea, pe ?ndeplrtata planetLvecin[ s-a produs

o alt[ explozie de gaz. Am vlrut-o. O strifulgerare roqiatic[ pe

margini, o abia ghiciti proiecfie pe contur, exact ctnd cronome-

trul arlta miezul nopfii. L-am anun{at pe Ogihy, iar el a trecut inlocul meu la telescop. Noaptea era cilduroas[ gi mie imi era sete,

aga c[ m-am dus, miqc6ndu-m[ nesigur pe picioare qi bdjbAind pe

intuneric, pin[ la mdsu{a pe care era sifonul, in vreme ce Ogilvyscotea o exclama{ie vlz6ndjetul de gaz care venea drept spre noi.

in noaptea aceea,un alt proiectil invizibil pornise de pe Marte

spre Plm6nt, la dou[zeci gi patru de ore fbr[ o secundi sau douidup[ cel dint6i. imi amintesc c[ m-am aqezatla mas[, acolo, pe

intuneric, in timp ce prin fa{a ochilor imi jucau inc[ pete verzi qi

stacojii. Mi-aq fi dorit si fumez, departe de-a blnui semnifica{ia

imaginii de-o clipi pe care o intrez[risem gi tot ce avea s[-mi aduc6,

llizboiul lumilor 29

loarte curdnd. Ogilvy a privit pdn[ la ora unu, apoi a renun{at.

Am aprins lanterna gi am pornit spre casa lui. Jos, pe P[mint, inintuneric, in Ottershaw gi in Chertseyr, sute de oameni dormeau

in pace.

in noaptea aceea, Ogilvy emitea ipotezd dupl ipotez[ despre

condiliile de pe Marte qi respingea disprefuitor ideea triviald cdarIi avut locuitori care ne trimiteau semnale. PErerea lui era cI fiesc abltuse o ploaie de meteorigi asupra planetei, fie tocmai avea

loc o uriaqi explozie vulcanicd. Mi-a atras atenfia cdt de impro-babil era ca evolufia organicfl s[ fi urmat acelagi curs pe cele

tloud planete aldturate.

-- $ansele impotriva unei forme de existen{[ asemlnltoareomului pe Marte sunt de un milion la unu, a zis el.

Sute de observatori au vilzut flama in noaptea aceea gi, dinnou, in noaptea urm[toare, pe la miezul nopfii, qi iarigi in a treianoapte gi tot aga, zece nop{i la rflnd, c0te o flam6. De ce exploziileau incetat dup[ cea de-azecea, nimeni de pe Pim0nt n-a incercatsI explice. Probabil gazele rezultate in urma canonadei i-au de-

ranjat pe marfieni. Nori grogi de fum sau de praf, care, cu un te-

lescop puternic, se vedeau gi de pe P6mdnt ca nigte pete mici,cenugii, miqcitoare, s-au r[spdndit in atmosfera limpede a plane-

tei qi i-au acoperit formele de relief mai cunoscute.

Chiar gi ziarele au reac(ionat, in cele din urm[, la aceste per-

turblri qi au inceput sI publice ici, colo qi pretutindeni notife re-

lbritoare la vulcanii de pe Marte. Mi-aduc aminte cI publicatia de

semi-divertisment Punch s-a folosit de qtire in caricaturile sale

politice. $i, cu totul neb[nuite, proiectilele acelea trase de ma(i-cni c[tre noi igi vedeau de drum spre P[mdnt, gonind cu o vitez[de mai multe mile pe secundd prin golul prlpastiei spa{iului, ceas

dupd ceas gi zi dup6 zi,mai aproape gi tot mai aproape. Acum mise pare surprinz[tor qi de necrezut c[, avdnd prdpldul iminent

'Ordgele din Surrey, l6ngd Woking, la sud-est de Londra.