UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ

LUCRARE DE DOCTORATREZUMAT

PACEA MESIANICĂ LA PROFEŢII MINORI

O analiză a textelor mesianice din Postul Crăciunului

Coordonator Ştiinţific:Prof. Univ. Dr., Mons. VLADIMIR PETERCĂ

Doctorand:Gheorghe Manole

Bucureşti

2009

1

CUPRINS

CUPRINS.......................................................................................................................3

ABREVIERI ŞI PRESCURTĂRI..................................................................................5

INTRODUCERE..........................................................................................................11

PARTEA I: MESIANISMUL BIBLIC ........................................................................ 21

CAPITOLUL I: Profeţii - vocea lui Dumnezeu în istorie................................22

CAPITOLUL II: Originalitatea mesianismului biblic.....................................40

PARTEA a II-a: MESIANISMUL PROFEŢILOR MINORI.....................................63

Capitolul I: Caracteristicile generale ale mesianismului profeţilor minori.............................................................................................64

Capitolul II: Amos care vesteşte dreptatea lui Iahve.......................................66II. 1. Viaţa şi opera..................................................................................66II. 2. Mesianismul lui Amos.....................................................................72

Capitolul III. Osea-vestitor al iubirii şi tandreţii divine...................................76III. 1. Când viaţa devine profeţie - O perspectivă sumară asupra vieţii lui Osea...........................................................................................76III. 2. Mesianismul profetului Osea.........................................................83

Capitolul IV: Mihea-O voce profetică urbană.................................................90IV. 1. Viaţa şi opera.................................................................................90IV. 2. Mesianismul profetului Mihea.......................................................93

Capitolul V: Slujind pe Domnul-Profetul Abdia.............................................98V. 1. Mesianismul profetului Abdia.......................................................100

Capitolul VI: Un profet promotor al schimbării - Profetul Iona....................102

Capitolul VII: Cântând „Ziua Domnului” - Profetul Ioel..............................109VII. 1. Viaţa şi activitatea......................................................................109VII. 2. Ideea mesianică...........................................................................111

Capitolul VIII: Mângâierea lui Dumnezeu- Profetul Nahum........................115VIII. 1. Viaţa şi activitatea.....................................................................115VIII. 2. Mesianismul lui Nahum............................................................117

Capitolul IX: Vivacitatea credinţei-Profetul Habacuc...................................118IX. 1. O viaţă în slujba celor nedreptăţiţi...............................................118IX. 2. Idei mesianice..............................................................................123

2

Capitolul X: Sofonia-Profetul ultimei şanse..................................................125

Capitolul XI: Sărbătoarea lui Dumnezeu- Profetul Aggeu............................128

Capitolul XII: Profetul Zaharia - Înnoitorul casei lui Iahve..........................131XII. 1. Viaţa şi activitatea......................................................................131XII. 2. Idei mesianice.............................................................................134

Capitolul XIII: Profetul Malahia-Un simbol al fidelităţii..............................144

PARTEA A III-A: O ANALIZĂ A TEXTELOR MESIANICE DIN POSTUL CRĂCIUNULUI.........................................................................................147

Capitolul I: Specificul textelor liturgice orientale.........................................148

Capitolul II: Reflectarea liturgică a mesianismului profetului Nahum......................................................................................................151

Capitolul III: Reflectarea liturgică a mesianismului profetului Habacuc........................................................................................154

Capitolul IV: Reflectarea liturgică a mesianismului profetului Sofonia.........................................................................................156

Capitolul V: Reflectarea liturgică a mesianismului profetului Aggeu......................................................................................................158

PARTEA A IV-A: ACTUALITATEA PROFEŢILOR MINORI..............................160

Capitolul I: Noutatea adusă de profeţii minori..............................................161

Capitolul II: Pacea mesianică-coloană a pnevmatologiei creştine.................164

Capitolul III: Sacralitatea eclezială – fundament al păcii mesianice......................................................................................................171

Capitolul IV: Eshatologia creştină – timpul desăvârşirii păcii mesianice......................................................................................176

Capitolul V: Antropologia drepturilor omului-efect direct al păcii mesianice......................................................................................180

V. 1. Duhul Sfânt-Cel care a grăit prin prooroci....................................183

CONCLUZII...............................................................................................................196

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................201

ANEXA......................................................................................................................216

CURRICULUM VITAE.............................................................................................229

3

4

SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE LUCRĂRII DE

DOCTORAT

Teza de doctorat a fost elaborată la Universitatea din Bucureşti sub

conducerea ştiinţifică competentă a pr. prof. univ. dr., Monsenior Vladimir

Petercă, rectorul Institutului Catolic din Bucureşti.

Tema aleasă pentru aprofundare în cadrul tezei de doctorat are ca

obiectiv analizarea conceptului de pace mesianică şi a textelor mesianice

din Postul Crăciunului la profeţii minori.

Lucrarea este alcătuită dintr-o introducere, trei părţi (din care

prima parte structurată în câte două capitole, cea de-a doua în treisprezece

capitole, iar cea de-a treia în patru capitole) şi o concluzie finală.

Lucrarea debutează cu o Introducere în care am argumentat

necesitatea tratării acestui subiect şi importanţa lui în cadrul studiilor vechi

testamentare. De asemenea, am prezentat stadiul cercetării actuale din

domeniu, ipotezele de lucru de la care am pornit, obiectivele pe care le-am

avut în vedere, metodele de lucru, actualitatea temei şi utilitatea practică a

cercetării mele.

În Partea I intitulată: „Mesianismul biblic”, am prezentat

conceptul de mesianism biblic, descriind caracteristicile lui generale,

progresul în istoria mântuirii pe care acesta îl realizează şi implicaţiile

acestuia pentru viaţa credinciosului. De asemenea, am detaliat

elementele de specificitate ale conceptului .

În Partea a II-a care are ca titlu: „Mesianismul profeţilor

minori”, am prezentat analitic şi descriptiv pe fiecare profet în parte,

detaliind caracteristicile principale ale mesajului său. De asemenea, am

5

prezentat elementul de noutate şi progres pe care fiecare profeţie

mesianică îl introduce în istoria mântuirii.

În Partea a III-a care se numeşte: „O analiză a textelor

mesianice din postul Crăciunului, „am arătat modul unic, original şi

profund în care textul liturgic utilizat în cultul ortodox preia, dezvoltă şi

valorifică mesajul şi profeţiile mesianice ale fiecărui profet minor

celebrat în perioada pregătitoare a Postului Naşterii Domnului,

insistând pe elementul de originalitate a valorificării practice a fiecărui

profet. Acest fapt se constituie într-un elemenrt de noutate, deoarece

aduce în peisajul biblic românesc o perspectivă inedită a roadelor pe

care textul sfânt l-a adus în opera imnografilor răsăriteni.

Am conceput această lucrare de doctorat în teologie astfel încât

ea să se caracterizeze printr-un nivel calitativ ridicat, informaţia are un

mare grad de elaborare, formulările sunt clare respectând rigurozitatea

ştiinţifică şi pe cât a fost posibil le-am dat şi o formă literară elegantă şi

frumoasă. De asemenea, sursele bibliografice sunt cât se poate de

relevante, deoarece am utilizat într-o măsură copleşitoare doar

personalităţi recunoscute în domeniu din ţară sau din străinătate, fie

catolici, fie ortodocşi, fie protestanţi, nefăcând discriminare în ceea ce

priveşte ambientul confesional.

În Concluzie, reluând ipotezele de la care am pornit, am arătat

ideile la care am ajuns, subliniind elementul de noutate ale lucrării mele

şi importanţa ei pentru timpul în care trăim, modul concret în care

acest studiu este de folos cercetării ştiinţifice şi Bisericii creştine.

Bibliografia pe care am utilizat-o este foarte bogată, bine

echilibrată atât în ceea ce priveşte tradiţia confesională din care provin

autorii, cât şi spaţiul lingvistic în care au apărut sau anul apariţiei

6

respectivelor cărţi, studii sau articole. Am interpretat aceste surse

bibliografice prin prisma propriei personalităţi, le-am analizat în profunzime

şi mi-am construit ipotezele sau mi-am susţinut ideile uzând de ele ca de o

adevărată scară a lui Iacob.

Contribuţii Originale. Originalitatea lucrării mele constă atât în

noutatea interpretării, a ideilor ce reies din cadrul cercetării şi a abordării

multidisciplinare, cât şi din limbajul viu şi corect adecvat la realitate,

nedrapat de expresii ale acelui deloc frumos limbaj de lemn. Parcurgând un

vast material atât despre profetismul biblic, cât şi despre mesianismul

profeţilor minori, înainte de a vedea elementul de noutate, trebuie spus că

esenţial pentru noi, creştinii de astăzi nu este doar a vedea felul cum au

aşteptat şi pregătit profeţii minori venirea Fiului lui Dumnezeu, cum au

rezolvat anumite probleme sau provocări ale timpului lor, dar şi a extrage

esenţialul din opera lor, a căpăta viziunea lor despre lume şi viaţă, ca şi

modul lor de a face teologie. Adică, a interpreta cuvântul lui Dumnezeu, în

limbajul şi condiţiile de cultură şi de civilizaţie de astăzi.

7

CUVINTE-CHEIE

Credinţă. Eshatologie. Făgăduinţă. Harul. Mântuire. Mesia. Mesianism.

Păcat.Profet.

CREDINŢA. Conform doctrinei profetice, credinţa este fidelitatea

totală faţă de Iahve şi de voinţa lui exprimată prin lege. Este principiul

vieţii religioase, catalizator al culturii şi civilizaţiei ebraice (şi nu numai) şi

adevărat principiu de viaţă creator de mentalitate şi cultură. Ea este, în

primul rând întâlnirea cu Dumnezeu cel Viu, cu acel Dumnezeu a lui

Abraham, Isaac şi Iacob care te cucereşte şi-ţi transformă existenţa.

ESHATOLOGIE. De la cuvântul grecesc eschata care înseamnă

evenimentele ultime, este învăţătura despre realităţile ultime ale mântuirii,

adică despre instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu sau viaţa veacului ce va să

vină, ca încoronare a operei răscumpărătoare a lui Mesia, care se manifesta

la sfârşitul istoriei, plin de slavă, să judece viii şi mortii. În operele profeţilor

se găsesc adesea referinţe eshatologice, mai bine zis profeţii eshatologice.

FĂGĂDUINŢĂ. Este un termen neebraic şi care vorbeşte despre

asigurarea făcută de Iahve omului prin care garantează toate darurile şi

bunurile împărăţiei cerurilor. Făgăduinţele se împlinsec, aşa cum au predicat

şi profeţii, în şi prin Mesia.

8

HARUL. Este principiul activ al mântuirii, el vindecă şi înnoieşte

natura umană, fiind agentul principal al înaintării noastre în comuniunea cu

Dumnezeu, alături de voinţa umană. În ceea ce priveşte iniţiativa operei de

mântuire, întotdeauna aceasta o are harul, pentru că, faptele libere ale omului

sunt datorate harului. El este un dar gratuit al lui Dumnezeu, care nu se

bazează pe nici un merit anterior al omului, căci orice ar face omul nu poate

să primească harul prin propria voinţă, el vine din iubirea atotcuprinzătoare

divină. Harul nu se dă omului pentru vreun merit pe care acesta l-ar avea

înainte de a-l primi, ci numai din iubirea lui Dumnezeu.

MÂNTUIREA Înseamnă împlinirea scopului vieţii omului,

colaborarea perfectă cu Dumnezeu, curăţirea de păcat şi potenţarea la maxim

a capacităţilor umane prin harul divin. Este comuniunea cu Dumnezeu,

Creatorul refacerea stării paradisiace şi mai mult decât atât. Este motivul

întrupării Fiului lui Dumnezeu şi, indirect ţinta predicii profetice. Ea are o

componentă care ţine de efortul omului şi alta care ţine de intervenţia lui

Dumnezeu. Ete un exod şi o eliberare, iar, în acelaşi timp o intrare în

făgăduinţele promise. Adesea, profeţii utilizează imagini palstice, sugestive

sau metafore pentru a vorbi despre acest concept, este adevărat ireductibl la

cuvinte şi definţii.

MESIA. Traduce ebraicul masiah, care înseamnă uns, sfinţit şi se

referă la Răscumpărătorul promis de Iahve. Tot unşi sunt şi regele (cf. Is. 10,

1), preotul sau chiar poporul evreu însuşi (cf. Zah 4, 14, Ps. 28,8), care

fiecare sunt un simbol al lui Răscumpărătorului. El este acela despre care

vestesc profeţii şi care va edifica Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

9

MESIANISM Reprezintă aşteptarea acelui Răscumpărător promis de

Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva (cf.Gen. 3, 15), care a luminat

speranţa evreilor de-a lungul mileniilor, întreţind vie încrederea în

promisiunea Creatorului. Pe această speranţă se construieşte întreaga putere,

rezistenţă şi încredere a evreilor, fiin acel”fir roşu” care trece prin Sfânta

Scriptură de la un capăt la altul.

PROFET. Este acea persoană aleasă de Dumnezeu pentru a mentine

trează speranţa în Răscumpărătorul promis, pentru a vesti voia lui

Dumnezeu, pentru a certa, mângâia şi mustra poporul lui Dumnezeu.

Profetul este un instrument al Revelaţie divine supranaturale cu o influenţă

exceptională în istoria lui Israel şi a lumii. Profeţii au pregătit omenirea

pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu „pentru noi oamenii şi pentru a

noastră mântuire”

PĂCATUL. Este expresia şi exteriorizarea unei puteri ostile şi

opuse lui Dumnezeu care ne îndepărtează de la cursul firesc al vieţii, acela

de a ne înălţa spre Creator. Dar, noţiunea de păcat are şi un sens existenţial,

referindu-se la ratarea unei ţinte, a unui obiectiv, falimentarea unui standard

de viaţă. Pentru că Dumnezeu este izvorul vieţii, Viaţa însăşi, a păcătui

înseamnă a te izola de acestă sursă, a rămâne în izolare, în moarte. De

asemenea, a nu face voia lui Dumnezeu, a-i refuza evidenţă şi a te abate de

la scopul vieţii umane înseamnă a fi cucerit de păcat.

10

Concluzii

De la primul până la ultimul profet care au contribuit la modelarea

conştiinţei spirituale a poporului ales, întreaga evoluţie a legăturii de iubire

dintre Israel şi poporul său are forma unui îndelung itinerar spre cunoaşterea

Dumnezeului Celui Viu.

Activitatea profetică se caracterizează cel mai bine prin ideea de a

fi doar un instrument în mâinile lui Dumnezeu, a te află întro perioadă de

tranziţie, ori a te afla în mers şi a fi dinamic. Metafora căii sau a drumului

este prezentă încă din vremea lui Adam, care păcătuind a plecat într-un lung

pelerinaj spre înstrăinarea de păcat şi reapropierea de Cel mereu aproape.

Profeţii sunt aceia care dau un trup credinţei, o fac vie, evidentă,

vorbind despre un Mesia, un Dumnezeu care intră în concretul uman, în

plenitudinea istoriei umane. Mesajul profetic este acela care progresiv

realizează această „întrupare” a credinţei utilizând gradat: regele, templul şi

Ierusalimul ca semne de credinţă şi sfinţenie, ca puncte de elevaţie a

spiritualizărilor succesive ale religiei ebraice, ca o pregătire pentru venirea

lui Mesia.1

Istoria ebraică ne dă impresia de creştere şi lărgire, că şi cum ar

cuprinde, treptat, istoria umană, până când la „împlinirea vremii” se va naşte

Mesia, cel mult aşteptat Mântuitorul şi Desăvârşitorul omului.

1 Cf. N. NEAGA, „Hristos în Vechiul Testament. Însemnări pe marginea textelor mesianice”, în Anuarul Academiei Teologice Andreiane, nr. XX (1943-1944), Tipogr. Arhidiecezană, Sibiu, 1944, 28.

11

În general, profeţii caută să evite pericolul volatilizării prezenţei lui

Iahve, a ubicuităţii excesive, dar şi cel al fixaţiei sale idolatrice şi

materialiste.

Principiul unei credinţe care se întrupează în realităţile omeneşti,

ale istoriei noastre, fără a fi dominată de acestea, face posibilă înaintarea

către epoca mesianică.

Prin profeţi avem de a face cu puncte de „coagulare” ale istoriei

umane, de fundamentare a centralităţii cosmice a lui Mesia, Fiul lui

Dumnezeu întrupat, în sensul în care un sfânt Maxim Mărturisitorul, de

exemplu, vorbeşte2. Astfel, avem de a face nu cu o respingere a lumii, ci cu

o reconciliere cu ea, cu considerarea ei ca spaţiu al teofaniei, căci după

profeţi nu doar timpul, dar şi spaţiul, urbi et orbi, devin momente

privilegiate ale întâlnirii cu Dumnezeu.

Interiorizarea şi personalizarea credinţei este tot un rod al

activităţii şi vocaţiei profetice, care modelează treptat istoria relaţiei dintre

om şi Dumnezeul său.

Prezenţa divină poate şi trebuie să se manifeste prin om, ca preot al

creaţiei, către întreg universul, de aceea, unii dintre profeţi critică

pietrificarea instituţiilor de stat, împietrirea dinamismului creator natural al

omului, adesea blocat în roade ale tenebrelor precum: nedreptate,

inşelăciune, crimă, minciună etc.

Prezenţa lui Dumnezeu transformă şi înnoieşte, astfel, convertirea ca

transformare interioară profundă, cu şi pentru Iahve, devine o condiţie sine

qua non a înaintării către Împărăţia lui Dumnezeu. Pacificând ceea ce duce

la stagnare şi împietrire în om, contribuie la realizarea păcii mesianice, la

2 Cf. I. BRIA, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1981, 290.

12

deschiderea către focul sacru al lui Iahve, care arde orice încremenire şi

oprire din drum.

Oameni ai Duhului Sfânt, profeţii sunt exemple vii de

disponibilitate şi deschidere către Cel care este, izvor, susţinător şi

desăvârşitor al aspiraţiei către perfecţiune a omului. Pacea cu Dumnezeu, cu

aproapele, cu creaţia şi cu sine însuşi nu o poate realiza omul fără a porni

sincer pe drumul convertirii, al transformării certe şi profunde a interiorului

sufletului uman, astfel ca lumina Duhului să lumineze orice întuneric al

tenebrelor, cauzatoare de nelinişte, teamă şi conflict.

Profetismul Vechiului Testament, prin ideile de reformare a

religiei ritualiste la care se ajunsese uneori în Israel, este important pentru

misiunea creştină prin accentuarea aspectelor morale ale Legii, respectiv a

solidarităţii umane, a responsabilităţii faţă de cei săraci, în suferinţă, profeţii

mergând până la critica autorităţii instituţiilor sociale, a conducătorilor

politici, atunci când aceştia se îndepărtau de legile divine.

Profetul era pentru comunitatea ebraică un mijlocitor la Dumnezeu

pentru popor, o sursă de binecuvântare prin alegerea şi trimiterea lui de către

Dumnezeu pentru restaurarea religiozităţii adevărate, un înţelept care

călăuzea şi ajuta pe oameni în problemele practice ale vieţii de zi cu zi şi,

mai presus de toate, el marca expresia fidelităţii faţă de moştenirea ebraică.

Profetismul implică experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu, o

cunoaştere intimă, tainică a Lui, superioară cunoaşterii din evenimentele

mântuitoare ale istoriei ebraice şi celei rezultate din discursivitatea raţională,

deoarece fiecare profet în parte a avut o relaţie puternică şi vie cu Iahve.

Acest fapt este evident şi la profetul Osea. Experienţa religioasă, relaţia cu

Dumnezeu în iubire este redată printr-o terminologie conjugală cu profunde

conotaţii mistice.

13

Astfel, Isaia profetul experiază prezenţa lui Dumnezeu, Emanuel, atât

în viaţa religioasă, cât şi în diversele aspecte profane ale vieţii cotidiene,

exprimându-se ca un om al credinţei interioare de o gravă şi remarcabilă

intensitate. Isaia este văzător de Dumnezeu, asemenea lui Moise şi altor

persoane care au beneficiat de interpelarea directă din partea lui Dumnezeu,

pentru a reforma religia de influenţele nefaste ale tentaţiilor vremii, precum

idolatria, ori materialismul şi superficialitatea.

Deşi, în Israel teologia era bună şi cultul valid, totuşi profetismul

aduce un suflu nou, prin resacralizarea vieţii umane în totalitatea ei, prin

deschiderea spre problemele sociale, prin critica injustiţiei, a neangajării

pentru cei marginalizaţi, săraci, văduve, orfani. Mesajul profetic este unul

universalist, valabil pentru condiţia umană în perenitatea ei istorică.

Prin Israel toate popoarele sunt aşteptate la mântuire prin alesul lui

Dumnezeu, Mesia. Profeţia trebuie înţeleasă în perspectiva a ceea ce exegeţii

numesc „personalitate corporativă”, adică referindu-se atât la o persoană

proprie, singulară, Mesia, cât şi la una colectivă, respectiv poporul evreu ales

de Dumnezeu pentru împlinirea speranţei mesianice a tuturor popoarelor.

În întreaga istorie a poporului Israel, profeţii s-au ridicat aducând

explicaţii divine la ceea ce se întâmpla şi asigurarea că planul de

răscumpărare a lui Dumnezeu, nu se va sfârşi datorită eşecurilor umane.

Aceste eşecuri par să fi încetinit planul lui Dumnezeu, dar la împlinirea

vremii el va fi dus la bun sfârşit.

Dumnezeu nu a renunţat la poporul Său. El a trimis 16 profeţi care

au lăsat 17 dintre cărţile Bibliei de la Isaia până la Malahia. Această

perioadă profetică a început imediat după domnia lui Solomon, atunci când

s-a petrecut apostazia celor zece seminţii ale lui Israel. Cea mai intensă

perioadă de activitate profetică a fost cea de dinaintea cuceririi Regatului de

14

Sud, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a cucerit Ierusalimul. 13

profeţi au fost asociaţi cu perioada de distrugere a Ierusalimului (606-586 î.

C.) şi trei cu timpul de restaurare (536-444 î. C.).

Reconcilierea cu Dumnezeu pe care o va realiza Mesia implică şi

readucerea adevaratei păci în lume, căci aşa cum am văzut, în profeţiile

mesianice, mai ales la Isaia, pacea implică în mod special un anume tip de

relaţie cu Dumnezeu, ea are mai degrabă o implicaţie spirituală şi mai puţin

convenţională (ca o alianţă umană).

După promisiunea venirii lui Hristos şi stabilirea unui plan cu

privire la acest eveniment, nici o voce profetică nu a mai fost auzită timp de

patru sute de ani, după ultimul profet. Această perioadă a fost destinată

studierii detaliilor din Cuvântul scris despre acest plan. Evreii aveau o

atitudine de reverenţă faţă de Scripturi. Sinagoga, care a apărut în timpul

captivităţii babiloniene, a devenit un centru important pentru închinarea din

ziua Sabatului şi un loc de întâlnire. Evangheliile ne arată că existau multe

sinagogi în întreaga Palestină, iar Faptele Apostolilor dovedeşte că ele

existau în multe alte părţi ale lumii romane. În sinagogi, Scripturile erau

citite şi discutate. Conducătorii lor, bătrânii, îşi exercitau disciplina şi

supravegheau standardele morale ale poporului.

În timpul acestei perioade de patru sute de ani, evreii au fost

împrăştiaţi în întreaga lume cunoscută. Aceasta i-a pregătit pentru

îndeplinirea misiunii lor de a face cunoscută Speranţa lui Israel.

Studiul de faţă studiază rolul important al profeţilor minori în

istoria mântuirii, în a pregăti ideea mesianică, în general şi caracterul nou al

păcii aduse de Mântuitorul lumii şi care priveşte nu doar înteriorul omului şi

relaţia acestuia cu aproapele său, dar, mai ales relaţia dintre om şi Dumnezeu

şi, nu în ultimul rând, relaţia omului cu universul.

15

Adică este vorba despre dimensiunea personală, comunitară, cosmică

şi interioară a reconcilierii mesianice, căci ce altceva poate însemna pacea

mesianică, dacă nu un alt nume dat operei de răscumpărare, a mântuiri

dăruită nouă şi universului de către Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Adevăraţi constructori ai unei noi ordini mondiale, a lumii noi şi

artizani ai colaborării cu Dumnezeu, profeţii minori oferă o fascinantă

privelişte asupra evoluţiei ideii mesianice şi a pregătirii umanităţii pentru

receptarea lui Dumnezeu în centrul istoriei sale.

Conştiinţe reale ale istoriei şi lumini în întunericul păcatului şi

semn de eliberare de sub umbra morţii, profeţii sunt adevărate exemple şi

pentru viaţa noastră a celor ce trăim în cel de al treilea mileniu creştin şi care

învăţăm de la ei nu doar aşteptarea cotidiană a manifestării speciale a lui

Dumnezeu în viaţa noastră, dar mai ales a manierei de a ne comporta în faţa

acestei fascinante aventuri umane împreună cu Dumnezeu.

Deoarece de la intrarea Cuvântului Tatălui în istoria noastră

umană, orice aspiraţie sau angoasă, orice dorinţă sau mâhnire umană este

asumată ca experienţă mântuitoare, astfel este un mare semn de speranţă şi o

imensă sursă de putere să ştii că, într-adevăr Dumnezeu este cu noi oameni

de acum pe veşnicie.

Este, în mod real o bucurie, o mare bucurie a cerceta amănunte ale

vieţii şi învăţăturii, a referinţelor mesianice şi a esenţei mesajului unora

dintre aceia care nu doar că şi-au dăruit viaţă slujirii lui Dumnezeu Cel

pătruns în intimitatea istoriei omului, ci s-au făcut marcaje în drumul care

duce la Casa Tatălui, semne de încredere, fidelitate şi credinţă pentru noi cei

aflaţi sub asaltul tenebrelor, a păcatului şi a morţii.

Studiul de faţă are şi un caracter multidiciplinar, atât din perspectivă

biblică, cât şi patristică, fiozofică, morală sau filologică, apoi am încercat să

16

fiu de un real folos progresului ştiinţific, evidenţiind mereu noutatea

cercetării realizate de mine, ţinând să utilizez un limbaj cât mai adecvat

realităţii.

De asemenea, mergând pe urmele Mântuitorului, am încercat în

cele expuse să redeschidem „Vechile Scripturi”, după îndemnul Său

(Cercetaţi Scripturile..., cf. In 5, 39), amintindu-ne de câţiva slujitori

remarcabili ai cuvântului divin, evidenţiind totodată câteva repere pentru

viaţa omului de astăzi, pentru valorificarea cât mai eficientă a tezaurului

profetic în special şi a celui al Vechiului Testament, în general.

Studiul de faţă se doreşte un dar adus cercetării biblice, o ofrandă

adusă Stăpânului înţelepciunii, lui Dumnezeu, Cel care ne dăruieşte tot

binele şi care animă dorinţa noastră de bine.

17

BIBLIOGRAFIE

1. Articole şi Studii

ABRUDAN, D. „Mântuirea şi sensul ei comunitar în scrierile profetice

ale Vechiului Testament”, în ST, 12, (1975), pp. 35-40.

--------------, „Dreptatea şi pacea în Cartea Psalmilor”, în ST, 7-8 (1963),

pp. 489-502.

--------------, „Aspecte ale antropologiei Vechiului Testament”, în St, 3-4

(1978), pp. 264-270.

--------------, „Profeţii şi rolul lor în istoria mântuirii”, în MA, 3-4 (1983),

pp. 139-149.

BABA, T., „Profeţi vechi, oratori sau nescriitori în Vechiul Testament”,

în MB, 79, (1994), pp. 35-44.

BARBUBUCUR, S., „Cântarea de cult în Sfânta Scriptură şi Sfânta

Scriptură în cântările Bisericii Ortodoxe”, în ST, 5 (1988), pp. 86-

102.

BARTELET, J. R., „The use of the word as שאד a Title in the Old

Testament”, în VT, 19 (1969), pp. 1-10.

BASARAB, M., „Cartea profetului Amos. Introducere, traducere şi

comentar”, în ST, 510 (1979), pp. 397-571.

--------------, „Împărăţia mesianică a păcii (Isaia 2, 2-4)”, în GB 9-10

(1970), pp. 910-918.

BÂRLĂDEANU C., „Messia”, în BOR 10 (1906), pp. 1126-1138.

18

--------------, „Profeţiile lui Amos”, în BOR 7 (1906), pp. 726-740.

--------------, „Profeţiile lui Ioil”, în BOR 5 (1906), pp. 564-573.

--------------, „Numirile date profeţilor în Sfânta Scriptură” în BOR, 11

(1905), pp. 1201-1211.

BONTEANU Th., „Proorociile despre venirea Mântuitorului”, în MMS 1

(1931), pp. 7-12.

BRONGERS, H.A., „Die Wendung der sem jhwh im Alten Testament”,

în ZAW 77 (1965).

BURCUŞ, T. M.. „Aspecte sociale în predica profeţilor Vechiului

Testament”, în ST, 910 (1966), pp. 575-583.

CAZELLES H., „La mère du Roi-Messie dans l’Ancien Testament”, în

Maria et Ecclesia, Roma, 1959, pp. 39-56.

CÂRSTOIU J., „Mântuitorul Hristos, modelul desăvârşirii creştine”, în

Ort. 3-4 (1997), pp. 91-96.

CĂLUGĂR, D.. „Ion V. Georgescu, Actualitatea profeţilor, în RT, 12

(1935), pp. 132-133.

CHIALDA, M.. „EbedIahve. Isaia cap. 4055”, în Anuarul din 19391940

al Academiei teologice ortodoxe române din Caransebeş, Tipogr.

Arhidiecezană, 1940, pp. 191-243.

COOKE G., „The Sons of (the) God(s)”, în ZAW, 76 (1964).

CORNIŢESCU C., „Pacea după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor

Părinţi”, în BOR 11-12 (1983), pp. 815-825.

CORNIŢESCU E., „Întreita slujire a Mântuitorului Hristos după Vechiul

Testament”, în Ort. 1 (1983), pp. 83-93.

--------------, „Mesia - Domn al păcii şi al dreptăţii”, în ST 2 (1990), pp. 5-

20.

19

--------------, „Persoana lui Mesia şi lucrarea Sa în lumina profeţiilor

vechi testamentare”, în ST , 9-10, (1985), pp. 606-615.

--------------, „Profeţii Vechiului Testament despre Preoţie”, în ST 7-8

(1967), pp. 482-491.

DAVID P., „Hristos - «cheia» Scripturii”, în Ort.2 (1983), pp. 212-217.

GELIN A., „Messianisme”, în Dictionnaire de la Bible-Supplément, Paris

1957, vol. V, col. 1165-1212.

GEORGESCU, I. V.. „«Legământul meu este un legământ de viaţă şi de

pace» (legământul veşnic al preoţiei)”, în BOR, 34 (1964), pp.

456-495.

HENGEL M., „Jesus, the Messiah of Israel”, în Studies in Early

Christology, Edinburgh, 1995, pp. 1-75.

IEFTICI, A., „Iisus Hristos - acelaşi ieri, azi şi în veci”, ST 3 (2005), p.

88.

IOAN GURĂ de AUR, „Despre pocăinţă. Omilia II: Despre tristeţea

împăratului Ahav şi despre Iona profetul”, trad. din lb. Greacă de

Fecioru D., după Migne, PG, vol. 49, col. 283-292, în BOR 1-3

(1977), pp. 114-120.

--------------, „Despre post. Omilia a V-a la profetul Iona, Daniel şi la cei

trei tineri, rostită la începutul postului mare”, trad. din lb. Greacă

de Fecioru D., după Migne, PG, vol 49, col. 305-314, în BOR 1-2

(1978), pp. 78-85.

--------------, „Omilia I: Dovedire că este de folos să fie obscure profeţiile

despre Hristos, despre neamuri şi despre căderea iudeilor”, trad.

din lb. greacă de Fecioru D., după Migne, PG, vol. 56, col. 163-

175, în GB 7-9 (1984), pp. 508-519.

20

ISVORANU, Al., „Plinirea legii şi a proorociilor în Iisus Hristos”, în MO

3-6 (1997), pp. 33-46.

JOHNSON, A. R., „ The prophet in Israelite Worship”, ExpT, 47 (1935-

1936) în The Cultic Prophets in Ancient Israel, Cardiff 1962, pp.

312-319.

KUHN K.G., „Die beiden Messian Aarons und Israels”, în NT.S., 1955,

pp. 168-179.

LECUYER J., Jesus, Fils de Josedec, et le sacerdoce du Christ,

Rescherches de Science religieuse, 43, (1955), pp. 82-

103.

LIPINSKI E., „Études sur des textes «messianiques» de l’Ancien

Testament”, în Sem 20 (1970), pp. 41-57.

MACKAY, C., Zechariah in relation to Ezechiel 40-48, Evangelical

Quaterly 40 (1968), pp. 197-210.

MARCU, Gr., „Noul legământ – legământul de viaţă şi pace”, în MA 6-8

(1964), pp. 420-428.

MIHĂIŢĂ, N., „Dreptatea lui Iahve şi dreptatea lui Israel”, GB 56,

(1969), pp.643-651.

MIHOC, V., „Tipologia ca metodă de interpretare creştină a Vechiului

Testament”, în MB 7-9 (1997), pp. 28-39.

MIRCEA, I., „Hristos este pacea noastră”, în BOR 11-12 (1983), pp. 825-

841.

MOLDOVAN, I., Învăţătura despre Duhul Sfânt, MA 7 (1973), pp. 678-

691.

NEAGA N., „Hristos în Vechiul Testament. Însemnări pe marginea

textelor mesianice”, în Anuarul Academiei Teologice Andreiane,

21

nr. XX (1943-1944), Tipogr. Arhidiecezană, Sibiu, 1944, pp. 27-

175.

--------------, „Iisus Hristos în Vechiul Testament”, în MB 5 (1987),

pp.15-22.

--------------, „Împărăţia lui Dumnezeu Împărăţia păcii”, MA 78/1983,

pp. 401-414.

---------------, „Pacea în viziunea profeţilor”, în MA 1-3 (1982), pp. 123-

128.

---------------, „Profeţiile despre Hristos în preocupările Sfinţilor Părinţi”,

în MB 10-12 (1991), pp. 7-10.

---------------, „Proorocul Iona”, în RT 4 (1995), pp. 37-47.

NEGOIŢĂ, At., „Cum se interpreta Scriptura acum 2000 de ani”, GB, 34

(1961), p. 308-320.

--------------------, „Dascălul dreptăţii şi cei doi Mesia din manuscrisele de

la Marea Moartă”, în MB 11-12 (1962), pp. 650-667.

PASCHIA, Gh., „Profeţii Vechiului Testament propovăduiesc pacea, se

roagă şi luptă pentru ea”, în BOR 11-12 (1984), pp. 763-772.

PENTIUC, E., „Mesianismul în perioada premergătoare venirii

Mântuitorului”, în Ort. 1 (1983), pp. 61-73.

-----------------, „Actualitatea mesajului profetic Veterotestamentar”, în

GB 6-8 (1983), pp. 380-389.

PETERCĂ, V., „Qumran - între simbol şi realitate”, în Cronica 3, 1995,

p. 10; în Cronica 4, 1995, p. 10; în Cronica 5, 1995, p. 10.

PIETREANU, V., „Principii de morală socială în epistolele soborniceşti”,

ST 5-6, 1957, pp. 355-367.

PRELIPCEAN, Vl., „Pacea mesianică la profeţii Vechiului Testament”,

în ST 1-2 (1954), pp. 3-16.

22

RADU, V., „At. Negoiţă, Proorocul Nahum. Traducere şi comentar,

BOR, 34 (1933), pp. 252268.

RUST, E. C., „The Theology of Osea” in RevExp 54 (1957), p. 510.

SAVIN, Gh., Mesianitatea Mântuitorului şi învăţătura lui, ST 1-2

(1967), p. 24.

SCHIFFMAN L. „Messianic Figures and Ideas an the Qumran Scrolls”,

în Charlesworth J. H., The Messian. Developements in Earliest

Judaism and Christianity, Minneapolis, 1992, pp. 116-129.

SEMEN, P., „Activitatea profetică după proorocul Miheia”, în MO 4-6

(1979), pp. 276-283.

-----------------, „Combaterea corupţiei morale de către profeţii Vechiului

Testament”, în MMB 8-10, (1992), pp. 3-14.

--------------, „Sensul expresiei IomYahve ziua Domnului la profeţii Vechiului Testament”, ST, 12, (1978) , pp. 149161.

SLEVOACĂ, Şt., „Aspecte actuale ale predicilor profeţilor Vechiului

Testament”, în ST 1-2 (1980), pp. 5-14.

SIEBENECK, R. T., „The Messianism of Aggeus and Proto-Zacharias”,

Catholic Biblical Quaterly ,19 (1957), pp. 315-316.

SMEND, R., „Das Nein des Amos”, EvTh 2 (1963), pp.404-423.

STAMATOIU, D., „Ideea de legământ în Vechiul Testament”, în MO 6

(1986), pp. 31-47.

STĂNILOAE D., Relaţiile Treimice, Ort. 4, (1964), p. 517.

TODORAN, S., „Bunăvoirea dintre oameni în lumina Noului

Testament”, GB , 9-10, (1982), pp. 706-715.

VAUX R. de, „La Genèse”, în BJ, 1951, pp. 47-48.

ZAMFIR, M., „Atitudinea Mântuitorului faţă de Vechiul Testament”,

Ort. 1 (1983), pp. 94-103.

23

2. Cărţi

*** Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, Bucureşti, 2001.

*** Biblia Hebraica, ed., KITTEL R.-KAHLE P., Sttutgart, 1977, (editio

sexta decima).

*** Bible de Jérusalem, Paris, 1998.

*** Dictionar Biblic, vol. 3, (trad. rom. C. Moisa), Stephanus, Bucureşti,

1998.

*** Le prophetisme, L Abbaye de St.Andre, Bruges, 1955.

*** Congregaţia pentru doctrina credinţei, Declaraţia Domnius Iesus,

EARCB, Bucureşti, 2000.

*** Noul Testament, (trad.rom.), traducere, introducere şi note de A.

Bulai şi A. Budău, Sapienţia, Iaşi, 2003.

*** Catehismul Bisericii Catolice, Compendiu, Presa Bună, Iaşi, 2006.

*** Dicţionar biblic (trad. C. Moisa), Stephanus, Bucureşti, 1996.

*** Mineiul pe Decembrie, EIBMBOR, Bucureşti, 2005.

*** Osea-Michea-Nahum-Abacuc, Novissima Versione della Bibblia,

San Paolo, Roma, 1983.

*** Talmudul, Hasefer, 2005.

AGHIORITUL, N., Cele patrusprezece trimiteri ale Sf. Pavel, Tipografia

Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1904.

BAGOT J.P., Cum să citim Biblia, EARCB, Bucureşti, 1994.

BANU, I., Profeţii biblici vorbind filosofiei, Ştiinţifică, Bucureşti, 1994.

24

BENEDICT al XVI-lea (J. Ratzinger), Introducere în creştinism:

prelegeri despre crezul apostolic, (trad. rom.), Sapienţia, Iaşi,

2004.

BERNINI G., Agge, Zaccaria, Malachia, Pauline, Milano, 1985.

BIČ, M., Trois prophètes dans un temps de ténèbres: Sophonie-Nahum-

Habaquq, Paris, 1968.

BOBRINSKOY, B., Împărtăşirea Duhului Sfânt, EIBMBOR, Bucureşti,

1999.

BONORA, A., Nahum, Sofonia, Abacuc, Lamentazioni: Dolore, protesta

e speranza, Brescia 1989.

BROWN, R. E., J.A. FITZMYER, R.E. MURPHY (coord.), Introducere

şi Comentariu la Sfânta Scriptură (trad.rom.), vol. I, Galaxia

Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2005.

BUDĂU, A., Literatura profetică. Probleme de introducere şi exegeza

unor texte din Isaia, EITRC, Iaşi, 1996.

BUGA, I., Teologia enclavelor, Sf. Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 1996.

CABASILA, N., Explicarea Sfintei Liturghii, EIBMBOR, Bucureşti,

1992.

CARSTOIU, J., Profeţii mesianici, Sigma, Bucureşti, 2006.

CHARY, Agee, Zacharie, Malachie, Cerf, Paris, 1978.

CHARPENTIER, E., Să citim Vechiul Testament, EARCB, Bucureşti,

1998.

CHIRIL al ALEXANDRIEI, Despre întruparea unuia născut şi că

Hristos unul este şi Domn după Scripturi, trad. din lb. greacă de

Turcescu L. (din Sources Chrétiennes, vol 97, Les Editions du

Cerf, Paris, 1964), în ST 3-4 (1993), pp. 12-45.

CIUDIN N., Studiul Vechiului Testament, Bucureşti, 1978.

25

COCAGNAC, M., Simbolurile Biblice. Lexic Teologic, Humanitas,

Bucureşti, 1997.

COPPENS, J., L’attente du Mesia, Louvain, 1954.

CRAINIC, N., Nostalgia paradisului. Moldova, Iaşi, 1993.

DAMASCHIN, I., Dogmatica, Scripta, Bucureşti, 1992.

DANEELS, G., Despre Duhul Sfânt, EARCB, 1996.

DANCĂ, W., Fascinaţia adevărului de la Toma de Aquino la Anton

Durcovici, Sapienţia, Iaşi, 2005.

DOUGLAS, J., Dicţionar Biblic, Cartea Creştină, Oradea, 1995.

DUBOST, (coord.), M.Theo, L’Encyclopedie catholique pour tous,

Droguet & Ardant Fayard, Paris, 1992.

DUFOUR, L.X., Vocabular de teologie biblică (trad. rom.), EARCB,

Bucureşti, 2001.

DUHM, B., Israels Propheten, Berlin, 1916.

EVDOCHIMOV, P., Vârstele vieţii spirituale, Christiana, Bucureşti,

1993.

--------------, Femeia şi mântuirea lumii, Christiana, Bucureşti, 1995.

FERENŢ, E., Antropologia creştină, Presa Bună, Iaşi, 1997.

--------------, Pnevmatologia, EARCB, Bucureşti, 1999.

--------------, Trecerea de la conştiinţa botezială la conştiinţa profetică,

Presa Bună, Iaşi, 1993.

FOUILLOUX, D. (coord), Dicţionar cultural al Bibliei, Nemira,

Bucureşti, 2006.

GHIUŞ, B., Taina Răscumpărării în imnografia ortodoxă, EIBMBOR,

Bucureşti, 1998.

GEORGESCU, I. V., Actualitatea profeţilor I, Bucureşti, 1934.

26

HĂRLAOANU, A., Istoria universală a poporului evreu, Bucureşti,

1992.

HERMAN, F. W., Cartea Profetului Iona, trad. de Văcăreanu A.,

Bucureşti, 1947.

ILIESCU N., Cartea profetului Ioel. Introducere, traducere şi

comentariu, Episcopia Sloboziei şi Călăraşului, Slobozia, 2002.

IOAN al XXIII-lea, Pacem in terris, EARCB, Bucureşti, 2001.

IOAN PAUL al II-lea, Discurs la Adunarea Naţiunilor Unite, EARCB,

Bucureşti, 5 oct. 1995, nr.3.

----------, Planul lui Dumnezeu, Decalog pentru mileniul III,

Enciclopedică, Bucureşti, 1999.

-------------, Ecclesia în Europa, EARCB, Bucureşti, 2003.

IOAN GURĂ DE AUR, Scrieri. Partea întâia. Omilii la Facere I, trad

din lb. Greacă, introducere, indici şi note de Fecioru D.,

EIBMBOR, Bucureşti, 1987 (colecţia PSB, vol. 21).

--------------, Scrieri. Partea a doua. Omilii la Facere II, trad din lb.

Greacă, introducere, indici şi note de Fecioru D., EIBMBOR,

Bucureşti, 1989 (colecţia PSB, vol. 22) .

ISOPESCU O., Profetul Malachia. Introducere, traducere şi explicare,

Cernăuţi, 1911.

ISVORANU, Al., Profeţii vechi şi nescriitori, Universitaria, Craiova,

2006.

JASPER, K., The Axial Age of Human History. Identity and Anxiety:

Survival în Mass Society, Glencoe, 1960.

JENI, E.C. Westermann, Dizionario Teologico dell’Antico Testamento,

Marietti, Milano, 1982.

JEREMIAS, J., Jesus’promise to the nation, London, 1958.

27

----------------- Sacharja und die prophetische Tradition, untersucht im

Zusammenbang der Exodus-Zion-und David-uberlieferung,

Gottingen, 1966.

KUEN, A., 66 în una. O mică enciclopedie biblică, Casa literaturii

creştine, Sibiu, 1996.

LEMENI, A., Sensul eshatologic al creaţiei, Asa, Bucureşti, 2004.

LOHFINK, N., I Profeti ieri e oggi, Queriniana, Brescia, 1967.

LUBAC, H. de, Meditaţie asupra Bisericii, Humanitas, Bucureşti, 2004.

MARTINCĂ, I., Doctrina socială a Bisericii, Universitatea din

Bucureşti, 2006.

-----------------, Iisus din Nazaret Fiul lui Dumnezeu, Gramar, Bucureşti,

2000.

MAUCHLINE, J., The Book of Hosea. Introduction and Exegesis, New

York-Nashville, 1956.

MEYER, F.B., The Prophet of Hope. Studies on Zacharias, London,

1912.

MIHĂIŢĂ, N., Profetul Miheia, Asa, Bucureşti, 2001.

MILLER, J.W., Meet the prophets, Paulist Press, New York, 1985.

MIRCEA, I., Dicţionar al Noului Testament, EIBMBOR, Bucureşti,

1995.

MONLOUBOU, L., Prophete qui este tu? Le prophetisme avant les

prophetes, Du Cerf, Paris, 1968.

MOWINKEL, S., He That Cometh, Nashville, 1954.

NEAGA N., Hristos în Vechiul Testament, Sibiu, 1944.

--------------, Cartea profetului Abdia. Introducere, text şi comentar,

Tipogr. Arhidiecezană, Sibiu, 1948.

NEHERE, A., L’essence du prophetisme, Calmann-Levy, Paris, 1972.

28

PENTIUC, E. A., Cartea profetului Osea. Introducere, traducere şi

comentariu, Albatros, Bucureşti, 2001.

PETERCĂ, V., De la Abraham la Josua, EITRC, Iaşi, 1996.

------------------, Itinerar Tainic, EARCB, Bucureşti, 1997.

------------------, Mesianismul în Biblie, Polirom, Iaşi, 2003.

------------------, Protoevanghelia sau vestea cea bună a speranţei şi a

aşteptării mesianice în DT nr.4 din anul 1999.

-----------------, Regele Solomon în Biblia ebraică şi cea grecească,

Polirom, Iaşi, 1999.

PETITJEAN, A., Les Oracles du Proto Zacharie. Un programme de

restauration pour la communaute d’apres exil, Etudes Bibliques,

Paris, 1969.

POPESCU-MĂLĂIEŞTI, I., Profeţia lui Abdia. Tradusă şi comentată,

Ploieşti, 1906.

------------------, Proorocia lui Ioel. Studiu exegetico-introductiv,

Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1910.

PISKA, Peskita rabbati, Discourses for Feasts, Fast and special

Sabbaths, London, 1968.

PRELIPCEAN, Vl., Profetul Avacum (Habacuc). Introducere, traducere

şi comentariu, Cernăuţi, 1934.

------------------, Studiul Vechiului Testament pentru İnstitutele Teologice,

EIBMBOR, Bucureşti, 1985.

RAHNER, K., Tratat fundamental despre credinţă. Introducere în

conceptul de creştinism, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2006.

RATZINGER, J., Die Tochter Zion, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1977.

-------------, Introducere în creştinism: prelegeri despre Crezul apostolic,

Sapienţia, Iaşi, 2004.

29

-------------- Sarea pământului. Creştinismul şi Biserica Catolică la

cumpăna dintre milenii, Sapienţia, Iaşi, 2006.

RAD, von G., Teologie des Alten Testamentes, Chr. Kaiser Verlag,

München, 1957.

RAVASI, G., I Profeti, Ancora, Milano, 1987.

RENDTORFF, R., „Prophetes”, în TWNT 6, 796.

RINALDI, G., I profeti minori, II LSB, Torino 1959.

RIO, D. del, Karol cel Mare. Istoria papei Ioan Paul al II-lea, Pauline,

Bucureşti, 2005.

ROBU, I., Itinerariul credinţei în viaţa şi opera lui Julien Green, EITRC,

Bucureşti, 1995.

ROFÉ, A., Storie di profeti, Brescia 1991.

SCHULTZ, Samuel J., Călătorie prin Vechiul Testament, trad. din lb.

engleză, Oradea, 1992.

SEMEN, P., Aşteptând Mântuirea, Trinitas, Iaşi, 2000.

SESCU, P. (coord.), Introducere în Sfânta Scriptură, Sapienţia, Iaşi,

2001.

SNAITH, N., Amos, Hosea and Micah, London, 1956.

STĂNILOAE, D. Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR,

Bucureşti, 1999.

STEINMANN, J., Etudes sur les prophetes d’Israel, Paris, 1954.

---------------------, Le prophetisme biblique des origines a nos jours,

Paris, 1959.

TAIZE, di J., Il DIo Pellegrino, Messaggero, Padova, 1987.

TEODOR, DE MOPSUESTIA, Comentariu la Profetul Osea, P.G. 66,

COL.

TOMA D’AQUINO, Quodl., 12, q. 17, 1. 26.

30

TUR-SINAI, N., Hosea, Jerusalim, 1959.

VASILE, Sf., CEL MARE, Comentariu la Psalmi, (trad. rom.),

Bucureşti, 1939.

VOGELS, W., Le prophete, un home de Dieu, Bellarmin, Montreal,

1973.

VRIEZEN, T., An Outline of Old Testament Theology, Oxford, 1958.

WELLHAUSEN, J., Prolegomena zur Geschiste Israels, Berlin, 1883.

WOLFE, R., „Introduction and Exegesis of Micah „ New York, 1956.

YANNARAS, C., Abecedarul credinţei, Bizantină, Bucureşti, 1996.

ZIZIOULAS, I., Fiinţa Ecclezială, Bizantină, Bucureşti, 1997.

31