rezumat teza doctorat mandrea

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

REZUMATUL TEZEI DE

DOCTORAT

STUDIUL INTELIGENŢEI EMOŢIONALE

LA DEŢINUŢI ŞI PERSONALUL

PENITENCIAR

Coordonator ştiinţific:

Prof. univ. Dr. Mihaela ROCO

Doctorand:

Laurenţiu-Dragoş-Florin MÂNDREA

BUCUREŞTI

2013

2

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................3

I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ..............................................................................9

I.1. Premise istorico-ştiinţifice în dezvoltarea conceptului de inteligenţă

emoţională..................................................................................................................9

I.2. Bazele neuropsihologice ale inteligenţei emoţionale.........................................11

I.3. Definiţii, teorii, modele privind inteligenţa emoţională....................................15

I.4. Instrumente de măsurare a inteligenţei emoţionale...........................................20

I.5. Caracteristicile mediului penitenciar.................................................................25

I.5.1. Sistemul penitenciar în România........................................................25

I.5.2. Mediul penitenciar. Dimensiuni normative şi psihosociale................31

I.5.3.Consecinţe psihologice ale privării de libertate. Adaptarea la

penitenciar....................................................................................................33

I.5.4. Tipologii ale infractorilor. Tipologii ale deţinuţilor............................36

I.5.5. Cunoaşterea psihologică deţinuţilor....................................................42

II. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII.................48

III. CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII ORIGINALE.....................................................55

III. 1. Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a emoţilor

din cadrul expresiilor faciale.................................................................................55

III. 1.1.1 Introducere.....................................................................................55

III. 1.1.2 Metodologie...................................................................................56

III. 1.1.3 Rezultate........................................................................................58

III. 1.1.4 Discuţii..........................................................................................61

III. 2. Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de

penitenciare.............................................................................................................62

III. 2.2.1 Introducere....................................................................................62

III. 2.2.2 Metodologie...................................................................................64

III. 2.2.3 Rezultate........................................................................................65

III. 2.2.4 Discuţii........................................................................................102

III. 3. Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi...........107

III. 3.3.1. Introducere.................................................................................107

III. 3.3.2 Metodologie.................................................................................107

3

III. 3.3.3 Rezultate.....................................................................................108

III. 3.3.4 Discuţii........................................................................................168

III. 4. Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda

observaţiei.............................................................................................................170

III. 4. 4. 1 Introducere................................................................................170

III. 4. 4. 2 Metodologie...............................................................................172

III. 4. 4. 3 Rezultate....................................................................................175

III. 4. 4. 4 Discuţii......................................................................................182

III. 5. Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi

dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.................................................184

III. 5.5.1 Introducere...................................................................................184

III. 5.5.2 Structura programului..................................................................187

III. 5.5.3 Metodologie.................................................................................209

III. 5.5.4 Rezultate......................................................................................210

III. 5.5.5 Discuţii........................................................................................217

IV. DISCUŢII GENERALE...........................................................................................219

V. CONCLUZII GENERALE.......................................................................................226

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................228

ANEXE..............................................................................................................................235

4

INTRODUCERE

Această teză de doctorat abordează problematica inteligenţei emoţionale la

deţinuţi şi personalul penitenciar.

Numărul mare de comportamente agresive în rândul deţinuţilor, de sancţiuni

disciplinare primite pentru diferite abateri de la normele de conduită impuse de

penitenciar, precum şi numărul mare de altercaţii/agresiuni între deţinuţi şi/sau

deţinuţi şi cadrele de penitenciar, relevă o serie de disfuncţii

psihocomportamentale şi de comunicare în mediul carceral.

Aceste disfuncţii pot să aibă la bază un nivel scăzut al inteligenţei

emoţionale la deţinuţi şi/sau la personalul de penitenciare, fapt ce implică

necesitatea cunoaşterii ştiinţifice valide a acestui nivel, în vederea elaborării de

strategii şi programe de dezvoltare şi activare a inteligenţei emoţionale, care să

îmbunătăţească inteligenţa emoţională şi implicit climatul organizaţional

penitenciar.

În acest sens, în demersul nostru, am pornit de la o serie de premise, cum ar

fi:

deţinuţii prezintă deficite în recunoaşterea corectă a emoţiilor din

cadrul expresiilor faciale;

nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar

este relativ scăzut;

inteligenţa emoţională poate fi evaluată la deţinuţi şi prin metoda

observaţiei.

programele de stimulare şi activare a inteligenţei emoţionale,

desfăşurate cu deţinuţii în mediul penitenciar, pot să influenţeze favorabil

nivelul inteligenţei emoţionale la aceştia, cu implicaţii pozitive în adaptarea

corespunzătoare la mediul penitenciar şi facilitarea procesului de reeducare

şi reinserţie socială.

În ceea ce priveşte problematica inteligenţei emoţionale în mediul

penitenciar (Fig.1) considerăm că aceasta este de profundă actualitate (numărul

redus de studii care abordează problematica inteligenţei emoţionale în mediul

penitenciar - în cea mai mare parte o abordare tangenţială -, precum şi numărul

5

mare de abateri disciplinare materializate prin conflicte cu cadrele de penitenciar,

autoagresiuni, loviri între deţinuţi etc.).

Fig. 1. Conceptualizarea problematicii inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar

(Mândrea, L., D., F., 2011)

Din analiza figurii propuse de noi şi care prezintă conceptualizarea

problematicii inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, se evidenţiază rolul

central pe care îl ocupă inteligenţa emoţională în problematica mediului

penitenciar, acesta interferând cu domenii ca:

managementul organizaţional (penitenciar): ca domeniu care vizează

organizarea şi conducerea eficientă a instituţiei penitenciare;

managementul resurselor umane: adică selecţia corespunzătoare (în

virtutea unor principii), precum şi gestionarea şi conducerea eficientă a

personalului de penitenciare;

formarea personalului de penitenciare în vederea perfecţionării continue

şi a dezvoltării unor abilităţi specifice de lucru cu deţinuţii, precum şi

dezvoltarea unor deprinderi de comunicare eficiente, de management al

stresului şi de gestionare a unor situaţii de criză/ risc în mediul penitenciar;

6

psihologia judiciară, şi subdomeniul ei, psihologia penitenciară, ca

ramură a psihologiei care acoperă domeniul privării de libertate, al detenţiei

şi implicit a fenomenelor psihocomportamentale care se manifestă în acest

mediu;

psihologia sănătăţii, psihopatologia şi psihoterapia, ca domenii ce

privesc calitatea stilului de viaţă, sănătatea psihică şi psihoigiena ei,

posibilele alterări psihice/abateri de la normalitate, precum şi terapia

psihologică a acestora;

educaţia adulţilor şi psihoeducaţia, care presupun metode şi tehnici

specifice/adecvate deţinuţilor şi personalului de penitenciare în vederea

formării de abilităţi şi tehnici de adaptare eficientă la mediul penitenciar

care să prevină eventualele disfuncţii de comunicare, adaptare şi

comportament.

Constatăm, referindu-ne la stadiul actual al cercetărilor privind inteligenţa

emoţională în România1 un număr extrem de redus de studii privind această

problematică. Acestea abordează tangenţial problematica inteligenţei emoţionale

la deţinuţi, focalizându-se, în principal, pe problematica liderului, pe prevenirea

comportamentelor deviante în rândul tinerilor etc.

În fapt, însăşi psihologia penitenciară în România este redusă ca şi producţie

ştiinţifică. Ne referim aici la lucrările de cercetare fundamentală, de referinţă. De

exemplu, după Revoluţia din 1989, semnificative sunt doar lucrările lui Gheorghe

Florian, şi relativ recent a volumului coordonat de Nicolae Jurcău. Psihologia

Judiciară scrisă de Nicolae Mitrofan conţine capitole de psihologie penitenciară,

în rest literatura ştiinţifică psihologică penitenciară este redusă, în special cea cu

referire la inteligenţa emoţională în mediul penitenciar.

Constatările noastre se coroborează cu cercetări recente din domeniul

istoriei psihologiei (Kiss, 2013) care confirmă acelaşi lucru, şi anume numărul

redus de lucrări ce vizează psihologia penitenciară şi inexistenţa studiilor de

amploare privind inteligenţa emoţională în mediul penitenciar.

1 Secţiunea referitoare la stadiul actual al cercetărilor privind inteligenţa emoţională în

mediul penitenciar, din acestă introducere, a fost comunicată în cadrul Sesiunii Anuale de

Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională ,,Educaţia pentru toţi – o şcoală pentru

fiecare”, Oradea, 26-28 mai 2011, şi a fost publicată: Mândrea, L., D., F. (2011).

Importanţa cercetărilor privind inteligenţa emoţională în mediul penitenciar. Analele

Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD.

7

Teza noastră de doctorat vine să completeze acest vid de literatură

ştiinţifică, de cercetare fundamentală a inteligenţei emoţionale în mediul

penitenciar.

Ca şi cauze ale acestui vid de literatură de specialitate, de cercetări

aprofundate în domeniul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul

penitenciar, putem enumera (Mândrea, 2011):

specificul mediului penitenciar (mediu închis, multă vreme opac

cercetătorilor din exteriorul sistemului);

număr insuficient de psihologi şi nu numai (în anul 1975, a fost angajat

primul psiholog în sistemul penitenciar românesc, ale cărui atribuţii erau şi

cele de reintegrare socială a deţinuţilor – Pripp & Decsei-Radu, 2011- ; în

ultimii ani prin afluxul de specialişti din exterior, numărul acestora a

crescut);

problematica inteligenţei emoţionale nu a preocupat (fiind un concept

relativ nou, studiile au insistat asupra infracţiunilor, recidivei şi a tipurilor

de infractori/deţinuţi).

Pe plan internaţional, studiile privind inteligenţa emoţională vizează direcţii

de cercetare majore cum ar fi:

definirea şi validarea acestui construct;

dezvoltarea de tehnici eficiente şi valide de măsurare a

inteligenţei emoţionale;

dezvoltarea de programe de training privind inteligenţa

emoţională;

inteligenţa emoţională în organizaţii şi comportamentul

organizaţional;

inteligenţa emoţională şi performanţa în muncă;

inteligenţa emoţională în administraţie, sănătate şi

educaţie;

inteligenţa emoţională şi neuroştiinţele; etc.

Referindu-ne la organizarea lucrării, teza de doctorat este structurată pe trei

capitole:

8

Capitolul I: Fundamentarea teoretică, în care se prezintă: istoria

conceptului de inteligenţă emoţională; bazele neuropsihologice ale

inteligenţei emoţionale (dovezile neurologice ale inteligenţei emoţionale);

principalele definiţii, teorii şi modele privind inteligenţa emoţională;

instrumentele de măsurare a inteligenţei emoţionale; şi principalele

caracteristici ale mediului penitenciar (dimensiunea psihosocială şi

normativă a penitenciarului; adaptarea la condiţiile carcerale şi implicaţiile

psihologice ale acesteia; tipologii ale infractorilor/deţinuţilor; cunoaşterea

psihologică a deţinuţilor);

Capitolul II: Obiectivele şi metodologia generală a cercetării;

Capitolul III: Cercetări şi contribuţii originale:

– Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a

emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;

– Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de

penitenciare;

– Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi;

– Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda

observaţiei;

– Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi

dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.

Capitolul IV: Discuţii;

Capitolul V: Concluzii generale;

Bibliografia;

Anexe (chestionare şi teste aplicate, acord de cercetare, grilă de observaţie

etc.).

Obiectivul central al tezei noastre de doctorat îl constituie studiul

inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.

Obiective specifice:

evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au în identificarea corectă

a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;

identificarea nivelului de inteligenţă emoţională pe care îl are

personalul de penitenciare și a nivelului de inteligenţă emoţională la

diferitele categorii de deţinuţi;

9

evidenţierea metodei observaţiei în evaluarea nivelului de inteligenţă

emoţională la deţinuţi;

reliefarea necesităţii şi a validării științifice a unui program de

activare și dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul

penitenciar.

Metodele folosite în identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la

deţinuţi şi personalul penitenciar au fost în principal metoda testului şi

chestionarului, metoda observaţiei naturale sistematizate, coroborate cu analiza

documentelor de penitenciar.

Fiecare metodă de cercetare, în esenţă, are limitele sale ce ţin de construcţia

şi validarea testului utilizat, de calitatea observaţiei întreprinse sau de

corectitudinea (veridicitatea) datelor cuprinse în anumite documente (rechizitorii,

expertize psihologice, medico-legale, psihiatrice etc.). De aceea, ţinând seama de

aceste lucruri, am optat pentru coroborarea acestor metode de cunoaştere în

obţinerea datelor relevante şi valide ştiinţific.

Teza noastră de doctorat vizează atât aspecte teoretice cât şi aspecte practice

(aplicative) ce ţin de metodologia cercetării, de fundamentarea teoretică şi

practică a conceptului de inteligenţă emoţională la mediul penitenciar, de

elaborarea unui program validat ştiinţific de stimulare şi activare a inteligenţei

emoţionale, de validarea unor tehnici complementare de evaluare a inteligenţei

emoţionale.

Considerăm, în această ordine de idei, că teza noastră de doctorat este

relevantă din punct de vedere ştiinţific, prin aportul pe care îl aduce la studiul

inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul de penitenciare, în contextul în

care literatura de specialitate în acest domeniu este foarte redusă iar problematica

fenomenelor disfuncţionale în mediul penitenciar, cu corolarul lor recidivismul,

este de actualitate şi cu repercursiuni în viaţa socială şi economică de zi cu zi.

10

CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII

Obiectivul central al tezei noastre de doctorat îl constituie studiul

inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.

Obiective specifice:

evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au în identificarea corectă

a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale;

identificarea nivelului de inteligenţă emoţională pe care îl are

personalul de penitenciare și a nivelului de inteligenţă emoţională la

diferitele categorii de deţinuţi;

evidenţierea metodei observaţiei în evaluarea nivelului de inteligenţă

emoţională la deţinuţi;

reliefarea necesităţii şi a validării științifice a unui program de

activare și dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul

penitenciar.

Prezentarea celor 5 studii ale tezei

Studiul 1: Particularităţi ale recunoaşterii de către deţinuţi a emoţiilor

din cadrul expresiilor faciale

Scopul studiului a constat în evidenţierea deficitelor pe care deţinuţii le au

în identificarea corectă a emoţiilor din cadrul expresiilor faciale.

În acest sens, am presupus că există diferenţe semnificative în recunoaşterea

emoţiilor din cadrul expresiilor faciale:

între populaţia de deţinuţi, la modul general şi populaţia normală;

între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni uşoare şi populaţia

normală;

între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave şi populaţia

normală;

11

precum şi între cele două categorii de deţinuţi.

Într-o a doua etapă a cercetării, am trecut la aprofundarea analizei tiparelor

de recunoaştere a emoţiilor, încercând să evidenţiem diferenţele care s-au

înregistrat la fiecare populaţie de deţinuţi în raport cu fiecare tip de emoţie în

parte.

Studiul 2: Caracteristici ale inteligenţei emoţionale la personalul de

penitenciare

Scopul studiului a constat în relevarea nivelului de inteligenţă emoţională pe

care îl are personalul de penitenciare şi posibilele diferenţe, sub aspectul

inteligenţei emoţionale, între anumite categorii de personal/sectoare de activitate.

Ipotezele de la care am pornit au fost următoarele:

i) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale la diferitele categorii de personal de

penitenciar;

ii) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale între personalul cu funcţii de

conducere şi personalul cu funcţii de execuţie;

iii) există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale între personalul cu studii superioare şi

personalul cu studii medii;

Studiul 3: Particularităţi ale inteligenţei emoţionale la deţinuţi

Scopul studiului a fost identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la

diferitele categorii de deţinuţi (recidivişti, cu antecedente penale sau fără

antecedente penale; cu infracţiuni grave sau uşoare; cu sancţiuni disciplinare sau

fără sancţiuni disciplinare etc.).

Ipotezele studiului au fost că există diferenţe semnificative ale nivelului de

inteligenţă emoţională:

i) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;

ii) între deţinuţii cu abateri disciplinare şi cei fără abateri

disciplinare;

12

iii) între deţinuţii recidivişti, cei cu antecedente penale şi cei fără

antecedente penale;

iv) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;

v) la deţinuţi în funcţie de tipul de infracţiune.

Studiul 4: Evaluarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda

observaţiei

Scopul acestui studiu la constituit evidenţierea metodei observaţiei în

evaluarea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi.

Obiectivele majore ale studiului au vizat:

elaborarea (construcţia) unei grile de observare a inteligenţei

emoţionale la deţinuţi;

analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi compararea

rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela

Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării

acestei grile;

evidenţierea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională

ridicată sau scăzută.

Ipoteza de la care am pornit în studiu a fost că:

i) nu există diferenţe semnificative între scorurile obţinute

la grila de observaţie şi scorurile obţinute la testul de

inteligenţă emoţională administrat.

Studiul 5: Elaborarea unui program validat ştiinţific de activare şi

dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi

Scopul studiului a fost reliefarea necesităţii şi a validării unui program de

stimulare şi activare a inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, cât şi dorinţa

de a îmbunătăţii (dezvolta) inteligenţa emoţională la deţinuţi.

Am pornit de la premisa că nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi poate

fi ridicat (dezvoltat) prin programe de stimulare şi activare a inteligenţei

emoţionale.

13

Ipotezele de la care am plecat au fost următoarele:

i) există diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei

emoţionale, între deţinuţii care au parcurs un program de dezvoltare

a inteligenţei emoţionale şi cei care nu au parcurs un astfel de

program;

ii) exista diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale, la deţinuţii care au parcurs programul de

dezvoltare a inteligenţei emoţionale faţă de nivelul inteligenţei

emoţionale al acestor deţinuţi, dar aflaţi în faza de debut a

programului.

Participanţii la cercetare

La cercetarea întreprinsă de noi au participat 198 de deţinuţi bărbaţi cu

media de vârstă 33,81 ani, încarceraţi în Penitenciarul Oradea pentru diferite

infracţiuni (omor deosebit de grav, tâlhărie, viol, furt calificat etc.) şi 125 de cadre

de penitenciar cu media de vârstă 38,66 ani. Din cele 125 de cadre de penitenciar

102 au fost agenţi de penitenciar, cu media de vârstă 40,14 ani, şi 23 de ofiţeri cu

media de vârstă 37, 17 ani. Din categoria ofiţerilor de penitenciar 10 aveau funcţii

de conducere şi 13 funcţii de execuţie. Din categoria agenţilor de penitenciare 61

aveau studii liceale şi 41 studii universitare.

Procedura utilizată

Participanţii la cercetare au fost selecţionaţi din rândul deţinuţilor şi

personalului aflat în Penitenciarul Oradea.

Aceştia au fost informaţi cu privire la confidenţialitatea datelor personale şi

au semnat un acord de participare la cercetare.

Participanţii la studiul nr. 1 au completat un chestionar elaborat şi validat de

noi în care se solicita identificarea corectă a unor emoţii din cadrul unor expresii

emoţionale (bucurie, tristeţe, furie etc.).

Participanţilor din studiile nr. 2, 3, 4 şi 5 li s-a aplicat un test de inteligenţă

emoţională pentru adulţi adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).

14

Menţionăm că, subiecţii participanţi la studiul nr. 5, au fost evaluaţi în

privinţa nivelului inteligenţei emoţionale, atât la debutul programului, cât şi la

finalizarea acestuia.

Deţinuţii participanţii la studiul nr. 4 au fost urmăriţi cu o grilă de

observaţie elaborată de noi în vederea evaluării inteligenţei emoţionale la aceştia.

De asemenea, facem precizarea că în preambulul cercetării întreprinse de

noi (studiile 3, 4 şi 5) am calculat coeficientul de validitate Cronbach Alpha

pentru testul ce urma a fi administrat deţinuţilor în studiile menţionate.

În acest sens, testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco

(după Bar On şi Goleman) a fost administrat la 110 deţinuţi (diferiţi de cei

cuprinşi în studiile 3, 4 şi 5) pentru a verifica fidelitatea itemilor prin metoda

coeficientului de validitate Cronbach Alpha.

Din prelucrarea statistică au rezultat următoarele:

Case Processing Summary

N %

Cases Valid 110 100,0

Excludeda 0 ,0

Total 110 100,0

a. Listwise deletion based on all

variables in the procedure.

Reliability Statistics

Cronbach's

Alpha N of Items

,713 10

Item-Total Statistics

Scale Mean if

Item Deleted

Scale

Variance if

Item Deleted

Corrected

Item-Total

Correlation

Cronbach's

Alpha if Item

Deleted

15

a 71,6818 1430,402 ,310 ,702

b 74,9545 1248,851 ,428 ,681

c 78,9545 1073,438 ,624 ,636

d 79,3182 1118,109 ,541 ,657

e 78,4091 1218,776 ,382 ,693

f 80,9091 1174,395 ,557 ,655

g 90,0455 1585,548 -,061 ,726

h 89,8636 1572,688 ,000 ,726

i 78,2273 1207,150 ,510 ,665

j 89,6818 1576,274 -,027 ,729

Aşa cum rezultă din datele de mai sus, se observă că coeficientul de

validitate Cronbach Alpha pentru testul ce urma a fi utilizat de noi (respectiv

pentru cei 10 itemi ai testului) are valoarea de 0,713, valoare care se poate rotunji

(conform lui Howitt şi Cramer, 2010) la un număr cu două zecimale (deci 0,71).

Considerăm, în această ordine de idei că valoarea Cronbach Alpha obţinută

de noi pentru testul utilizat, este corespunzătoare:

,, Nu există un standard absolut cu privirea la mărimea pe care ar trebui să o

aibă un coeficient Cronbach alfa pentru a indica o fidelitate corespunzătoare. În

general însă, valorile în jur de 0,90 sunt considerate ”excelente”, în jur de 0,80,

”foarte bune”, iar cele în jur de 0,70, ”adecvate”. “ (Kline, 2005, apud Popa,

2011, pag. 4).

Datele obţinute din studiile întreprinse au fost prelucrate statistic cu softul

SPPS Statistics V.17.0.

Pentru a avea o vedere de ansamblu, unitară asupra inteligenţei emoţionale

în mediul penitenciar, pe lângă informaţiile desprinse din aplicarea chestionarului

elaborat şi validat de noi cu privire la recunoaşterea emoţiilor din cadrul

expresiilor faciale şi a celor obţinute din aplicarea testului de inteligenţă

emoţională, am apelat la metoda observaţiei şi la metoda analizei documentelor.

16

Metoda analizei documentelor (tehnica documentară) în criminologie

,,priveşte modul în care datele cuprinse în diferitele tipuri de documente pot fi

utilizate în scopuri ştiinţifice” (Stănoiu, 1981, p.143). Este vorba de dosarele de

penitenciar ale deţinuţilor (care pot furniza informaţii cu privire la descrierea

faptei), de anumite aplicaţii informatice (care pot furniza rapid informaţii cu

privire la situaţia disciplinară, vizite din partea aparţinătorilor etc.).

Fiecare metodă de cercetare, în esenţă, are limitele sale ce ţin de construcţia

şi validarea testului utilizat, de calitatea observaţiei întreprinse sau de

corectitudinea (veridicitatea) datelor cuprinse în anumite documente (rechizitorii,

expertize psihologice, medico-legale, psihiatrice etc.). De aceea, ţinând seama de

aceste lucruri, am optat pentru coroborarea acestor metode de cunoaştere în

obţinerea datelor relevante şi valide ştiinţific.

17

CAPITOLUL III

CERCETĂRI ŞI CONTRIBUŢII ORIGINALE

III. 1. Studiul 1: PARTICULARITĂŢI ALE RECUNOAŞTERII DE CĂTRE

DEŢINUŢI A EMOŢILOR DIN CADRUL EXPRESIILOR FACIALE2

III. 1.1.1 Introducere

În ultimii ani au fost realizate numeroase cercetări (Dawel, A., et al., 2012;

Besel, L. D. S., Yuille, J. C., 2010; Del Gaizo, A. L., Falkenbach, D. M., 2008;

Marsh, A. A., Blair, R. J. R., 2008) care evidenţiază particularităţi ale tiparelor de

recunoaştere a emoţiilor şi a răspunsului emoţional, în raport cu diverşi factori

asociaţi tulburărilor de personalitate, în special cu tulburarea de personalitate

antisocială (APD). În acest context, studiile au urmărit deficitele manifestate de

deţinuţi în recunoaşterea emoţiilor din expresiile faciale în raport cu categoria

infracţională, zona geografică, sexul şi diferitele tipuri de emoţii (Robinson, et al.,

2012; Gery, I., Miljkovitch, R., Berthoz, S., Soussignan, B., 2009; Hastings, M.

E., Tangney, J. P. Stuewig, J., 2008; Hedwig, E., Allpers, G. W., Segre, D.,

Calogero, A., Angrilli, A., 2007). O altă direcţie de cercetare constituie rolul

important pe care îl joacă inteligenţa emoţională în decodificarea expresiei faciale

sub aspect emoţional (Edgar, C., McRorie, M., Sneddon, I., 2012; Visser, B. A.,

Bay, D., Lynn-Cook, G., Myburgh, J., 2010). Inteligenţa emoţională (EI)

indiferent de modelele teoretice elaborate de-a lungul timpului contribuie prin

componentele sale în mod favorabil la identificarea corectă a emoţiilor din cadrul

expresiilor faciale.

2 Părţi ale acestui studiu au fost comunicate în cadrul Simpozionului Internaţional

Cercetări şi Aplicaţii în Psihologie cu tema ,,Psihologia şi dezvoltarea continuă”,

Timişoara, 2013 şi sunt în curs de publicare (ISI Proceedings): Mândrea, L., D., F. &

Kiss, J.F. (in press). Differences Between Recognition Patterns of Facial Expressions of

Emotion at Normal Population, Inmates with Mild Offences and at Inmates with Severe

Offences and Antisocial Personality Disorder. Thomson Reuters Philadelphia, Monduzzi

Editore International Proceedings Division.

18

III. 1.1.2 Metodologie

În cadrul acestui studiu, ne-am propus ca obiectiv central cercetarea

diferenţelor în ceea ce priveşte recunoaşterea emoţiilor exprimate prin intermediul

expresiilor faciale, între populaţia normală, constituită dintr-un grup de control de

51 de studenţi şi populaţia de deţinuţi, care a fost împărţită în două categorii.

Categoria celor condamnaţi pentru infracţiuni uşoare (24 deţinuţi) şi categoria

celor condamnaţi pentru infracţiuni grave şi care manifestă un comportament

antisocial pregnant, fiind diagnosticaţi cu APD (26 deţinuţi). Participanţilor la

cercetare li s-au prezentat imagini reprezentând 6 expresii faciale, realizate de

către artişti plastici profesionişti şi care reflectă emoţii precum: uimirea, bucuria,

furia, tristeţea, dezgustul şi teama (Fig. 2). Acestea au fost validate în prealabil pe

populaţie normală (100 de studenţi). Sarcina acestora a fost de a denumi emoţia,

considerând că alegerea acesteia dintr-o lista cuprinzând denumiri diverse, nu era

adecvată deoarece putea biasa procesul de recunoaştere. Ne interesează în primul

rând dacă există diferenţe semnificative:

i. între populaţia de deţinuţi, la modul general şi populaţia normală;

ii. între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni uşoare şi

populaţia normală;

iii. între populaţia de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave şi

populaţia normală;

iv. precum şi între cele două categorii de deţinuţi.

Într-o a doua etapă a cercetării, am trecut la aprofundarea analizei tiparelor

de recunoaştere a emoţiilor, încercând să evidenţiem diferenţele care s-au

înregistrat la fiecare populaţie de deţinuţi în raport cu fiecare tip de emoţie în

parte.

19

Fig. 2. Exemple de imagini din chestionarul elaborat de noi şi utilizate în studiu

(bucurie, tristeţe, furie)

Am pornit de la presupoziţia că:

a) populaţia normală reprezentată de studenţi va identifica în mod

corect emoţiile din cadrul expresiilor faciale prezentate în raport

cu populaţia de deţinuţi;

b) şi că, de asemenea, există diferenţe semnificative în procesarea

recunoaşterii emoţiilor între cele doua categorii de deţinuţi (cu

infracţiuni uşoare şi cu infracţiuni grave şi ADP).

III. 1.1.3 Rezultate

După obţinerea datelor brute, am realizat o analiză de varianţă asupra celor

3 categorii de populaţie (Tabelul 1, Tabelul 2), apoi am analizat în parte diferenţele

particulare înregistrate între fiecare dintre aceste categorii, comparând scorurile

obţinute la recunoaşterea expresiilor.

20

Tabelul 1. Analiza descriptivă privind diferenţele înregistrate între cele 3

categorii de subiecţi

95% Confidence

Interval for Mean

N

M

ea

n

Std.

Deviat

ion

Std

.

Err

or

Lower

Bound

Upper

Bound

control

group

51 ,9

44

3

,17261 ,02

41

7

,8958 ,9929

inmates_

mild

24 ,6

97

1

,12976 ,02

64

9

,6423 ,7519

inmates_

severe

26 ,4

97

3

,17540 ,03

44

0

,4265 ,5682

Total 10

1

,7

70

5

,25013 ,02

48

9

,7211 ,8199

Tabelul 2. Analiza de varianţă asupra celor 3 categorii de subiecţi

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.

Between Groups 3,611 2 1,805 66,862 ,000

Within Groups 2,646 98 ,027

Total 6,257 100

Astfel, per total în ceea ce priveşte diferenţele între cele 3 categorii de

subiecţi în raport cu recunoaşterea emoţiilor exprimate prin intermediul

expresiilor faciale, am obţinut diferenţe semnificative (F2,98=66,86, p=0,01).

Trecând la comparaţia scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu

infracţiuni uşoare (24 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,69) în raport cu

grupul de control (51 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,94), am obţinut o

diferenţă semnificativă între cele două grupuri (t= 6,22, df = 73, p = 0,01). De

asemenea comparaţia scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu

infracţiuni grave (26 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,49) în raport cu

grupul de control (51 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,94), relevă o

21

diferenţă semnificativă între cele două grupuri (t= 10,68, df = 75, p = 0,01). Toate

aceste date confirmă faptul că procesarea recunoaşterii emoţiilor, a identificării

corecte a acestora este semnificativ diferită între populaţia normală şi categoriile

de deţinuţi, aceştia din urmă prezentând deficite în recunoaşterea cât şi în

verbalizarea emoţiilor cu impact negativ în adaptarea la mediu, comunicarea şi

relaţionarea cu ceilalţi. O atenţie deosebită trebuie acordată rezultatelor obţinute

în urma comparaţiei scorurilor generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu

infracţiuni uşoare (24 subiecţi, media recunoaşterilor corecte = 0,69) cu scorurile

generale obţinute de către grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave (26 subiecţi,

media recunoaşterilor corecte = 0,49). Şi în acest caz am obţinut diferenţe

semnificative (t=4,57, df=48, p=0,01). Aceste date demonstrează deficitele de

recunoaştere a emoţiilor pe care le prezintă deţinuţii cu infracţiuni grave şi ADP,

fapt care explică şi adaptarea deficitară la mediul penitenciar materializată prin

numeroase abateri disciplinare şi tendinţe auto şi heteroagresive. De asemenea,

considerăm ca fiind interesante şi diferenţele existente între cele două grupuri de

deţinuţi (infracţiuni uşoare şi infracţiuni grave) în raport cu, capacitatea acestora

de a recunoaşte fiecare emoţie în parte. În ceea ce priveşte frica, există o diferenţă

semnificativă (t=3,55, df=48, p=0,01) între grupul de deţinuţi cu infracţiuni

uşoare (N=24, media=0,54) şi grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave (N=26,

media=0,32). Redusele capacităţi pe care le au deţinuţii care au comis infracţiuni

grave de a percepe emoţia de frică pot fi corelate cu redusele capacităţi empatice

ale acestora faţă de suferinţa propriilor victime şi cu conceptul de alexitimie. În

raport cu recunoaşterea tristeţii, nu există diferenţe semnificative (t=1,26, df=48,

p=0,21) între deţinuţii cu infracţiuni grave (media=0,87) şi deţinuţii cu infracţiuni

uşoare (media=0,73). Bucuria a fost interpretată corect atât de grupul de deţinuţi

cu infracţiuni uşoare (media=1), cât şi de grupul de deţinuţi cu infracţiuni grave

(media=0,92), neexistând diferenţe semnificative între grupuri (t=1,44, df= 25,00,

p=0,16). Dezgustul a fost interpretat în mod semnificativ diferit de către cele două

grupuri (t=2,17, df=39,31, p=0,03), atât deţinuţii cu infracţiuni uşoare

(media=0,37), cât şi deţinuţii cu infracţiuni grave (media=0,11) obţinând scoruri

scăzute. În schimb, în ceea ce priveşte recunoaşterea furiei, scorurile au fost

ridicate atât la deţinuţii cu infracţiuni uşoare (media=1), cât şi la deţinuţii cu

infracţiuni grave (media=0,88), neexistând diferenţe semnificative între grupuri

(t=1,80, df=25,00, p=0,08). Ultima emoţie analizată, uimirea, nu a produs

22

diferenţe semnificative între grupuri (t=1,39, df=45,42, p=0,16), atât grupul de

deţinuţi cu infracţiuni uşoare (media=0,41), cât şi deţinuţii cu infracţiuni grave

(media=0,23), având o capacitate relativ scăzută de a o recunoaşte.

Modul diferenţiat de recunoaştere de către deţinuţi a tipurilor de emoţii

analizate în studiu relevă faptul că în mediul penitenciar anumite emoţii (de

exemplu, furia) în comparaţie cu altele (de exemplu, dezgustul) sunt procesate

diferenţiat cele semnificative prezentând o importanţă sporită pentru deţinuţi,

având o valoare adaptativă.

În mediul penitenciar identificarea corectă şi rapidă a emoţiilor celorlalţi

deţinuţi, cu precădere a emoţiilor negative cum ar fi furia, constituie premise

favorabile ale adaptării eficiente la mediu şi în prevenirea fenomenului

agresivităţii şi a conflictelor interpersonale. În mod analog, acest lucru este

confirmat şi de studii din domeniul psihopatologiei care arată că deficitele de

recunoaştere a emoţiilor pot să contribuie la agresivitatea întâlnită în unele boli

psihice (Malone, A., Carroll, A., Murphy, B. P., 2012).

III. 1.1.4 Discuţii

În urma prelucrării şi analizării rezultatelor statistice obţinute ipotezele de la

care am pornit s-au dovedit a fi valide. Există diferenţe semnificative în modul de

recunoaştere a emoţiilor din expresiile faciale între populaţia normală reprezentată

de studenţi şi categoriile de deţinuţi menţionate anterior, şi că acest lucru se

evidenţiază şi între deţinuţii cu infracţiuni uşoare în raport cu deţinuţii care au

comis infracţiuni grave şi prezintă ADP. Inteligenţa emoţională joacă un rol

important în facilitarea recunoaşterii emoţiilor din expresiile faciale, şi nu numai,

contribuind la adaptarea optimă a individului la mediu, la relaţionarea eficientă cu

ceilalţi, şi implicit (dacă ne referim la mediul penitenciar) la prevenirea

agresiunilor între deţinuţi sau între deţinuţi şi personalul din penitenciare

(Mândrea, L. D. F, 2012; Animasahun, R. A., 2010).

În concluzie, considerăm utilă dezvoltarea şi implementarea de programe

care să dezvolte şi să activeze inteligenţa emoţională în mediul penitenciar,

premisă favorabilă a reintegrării psihosociale a deţinuţilor.

23

III. 2. Studiul 2: CARACTERISTICI ALE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA

PERSONALUL DE PENITENCIARE3

III. 2.2.1 Introducere

Referindu-se la procesul de reeducare şi importanţa acestuia în reintegrarea

socială a deţinuţilor Nicolae Mărgineanu (1973) subliniază rolul pe care cadrele

de penitenciar îl au în acest demers şi necesitatea formării corespunzătoare a

acestora în munca cu deţinuţii. În această ordine de idei, autorul menţionat

anterior precizează că:

,,...personalul de pază al penitenciarului şi cu atât mai mult cel de conducere

trebuie, evident, să aibă pregătirea necesară atât pentru a înţelege natura şi

condiţia umană, precum şi pentru îndreptarea ei printr-o condiţionare just aplicată

şi un sfat bun, dat cu inima curată.” (Mărgineanu, N., p. 362).

Gheorghe Florian scoate în evidenţă importanţa modernizării instituţiei

penitenciare şi enumeră o serie de acţiuni care trebuiesc întreprinse în acest sens,

printre care: ,,o atenţie specială (grijă) acordată personalului” (Florian, G., 1999,

p. 9). De asemenea, autorul citat anterior, cunoscând patologia penitenciară,

militează pentru un penitenciar sănătos organizaţional, care devine astfel când:

,,organizarea sa corespunde funcţiilor constitutive, iar rolurile şi normele

sunt adecvate acestora; când există un consens al personalului asupra obiectivelor

şi mijloacelor stabilite formal; când distribuţia puterii nu creează tensiuni; când

există mecanisme adecvate de rezolvare a conflictelor interne şi când climatul

psihologic este fundat pe împărtăşirea valorilor organizaţionale şi pe respectul

reciproc’’ (Florian, G., 2006b, p. 193).

În mod cert performanţa organizaţională penitenciară depinde de calitatea

personalului (atât a personalului cu funcţii de conducere - directori, şefi de

3 O parte din acest studiu a fost comunicată în cadrul Sesiunii Anuale de

Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională ,,Mentoratul – între profesiune

şi artă”, Oradea, 29-31 mai 2008, şi a fost publicată: Mândrea L., D., F. & Crăciun

D. (2008). Mentoratul în mediul penitenciar din perspectiva psihoeducaţiei. Analele

Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD, pp.75-79.

24

servicii/birouri -, cât şi a personalului cu funcţii de execuţie - ofiţeri şi agenţi -),

de pregătirea şi eficienţa sa.

La această eficienţă contribuie şi inteligenţa emoţională, ea fiind un factor

predictiv al performanţei (Iliescu, D., Ilie, A., Ispas, D., & Ion, A., 2012), cu rol

în relaţionarea cu ceilalţi, obţinerea satisfacţiei profesionale (Chiva, R., & Alegre,

J., 2008) şi sănătatea organizaţională (Pishghadam, R., & Sahebjam, S., 2012;

Weng, H.-C., et al., 2011).

D.-Ş. Săucan şi M. I. Micle arată că inteligenţa emoţională influenţează

eficienţa organizaţiei în mai multe direcţii cum ar fi:

recrutarea şi păstrarea angajaţilor;

dezvoltarea talentelor;

munca în echipă;

implicarea angajaţilor;

simţul moral şi sănătatea;

inovaţia;

productivitatea;

eficienţa;

veniturile;

calitatea serviciilor, etc. (D.-Ş. Săucan & M. I. Micle, 2011, p.238).

Aceeaşi autori citaţi anterior, arată că putem discuta de inteligenţă

emoţională la nivel individual dar şi la nivelul grupului, iar grupurile inteligente

emoţional se caracterizează prin cooperare, implicare şi creativitate, lucru

favorabil pentru organizaţie.

În acest context, ne punem întrebarea, organizaţia penitenciară stimulează

cooperarea, implicarea şi creativitatea (implicit şi inteligenţa emoţională) sau

inhibă aceste acţiuni? (deci şi inteligenţa emoţională).


Scopul acestui studiu la constituit identificarea nivelului de inteligenţă

emoţională la diferitele categorii de personal penitenciar.

În acest sens am pornit de la următoarele ipoteze:

25

1) există diferenţe semnificative în ceea

ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale la diferitele categorii

de personal de penitenciar;


ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu

funcţii de conducere şi personalul cu funcţii de execuţie;


ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu

studii superioare şi personalul cu studii medii;

Astfel, am administrat testul de inteligenţă emoţională, adaptat de M. Roco

(după Bar-On şi D. Goleman) varianta pentru adulţi, la 125 de cadre de

penitenciar, din care 23 erau ofiţeri de penitenciar, cu media de vârstă 37,17 ani,

iar 102 agenţi de penitenciar, cu media de vârstă 40, 14 ani. Media de vârstă per

ansamblul lotului de cadre de penitenciar a fost 38, 66 ani.

Dintre ofiţerii de penitenciar (23) care au participat la studiu, 10 aveau

funcţii de conducere şi 13 funcţii de execuţie.

Testul administrat cuprinde zece situaţii (scenarii) în care se poate afla orice

om. Subiecţilor li se cere să-şi imagineze că se află în una din situaţiile descrise şi

să arate cum ar proceda corect .

III. 2.2.3. Rezultate

În cuprinsul tezei de doctorat este prezentată pe larg întreaga analiză

descriptivă ce a reieşit din acest studiu.

Redăm aici, spre exemplificare, doar analiza descriptivă generală asupra

categoriilor de personal investigate de noi.

26

Descriptives

IE

N Mean

Std.

Deviation

Std.

Error

95% Confidence

Interval for Mean

Minimu

m

Maxim

um

Lower

Bound

Upper

Bound

paza 86 89,651

2

23,67414 2,55285 84,5754 94,7269 45,00 150,00

reintegrare 10 93,500

0

15,64360 4,94694 82,3092 104,6908 65,00 120,00

financiar

logistica

15 95,666

7

23,74467 6,13085 82,5173 108,8160 65,00 145,00

medical 6 93,333

3

26,20433 10,6978

7

65,8336 120,8331 65,00 125,00

altele 8 95,625

0

32,45189 11,4734

7

68,4945 122,7555 40,00 145,00

Total 125 91,240

0

23,63752 2,11420 87,0554 95,4246 40,00 150,00

Test of Homogeneity of Variances

IE

Levene

Statistic df1 df2 Sig.

,969 4 120 ,427

ANOVA

IE

Sum of

Squares df Mean Square F Sig.

Between Groups 742,223 4 185,556 ,325 ,861

Within Groups 68540,577 120 571,171

Total 69282,800 124

27

Means Plots

În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul IE

între categoriile de personal (F=0,32, p=0,86).

III. 2.2.4 Discuţii

Din prelucrarea statistică a datelor obţinute a reieşit că ipotezele de la care

am plecat nu s-au confirmat.

Nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei

emoţionale la diferitele categorii de personal de penitenciar. Observăm aici o

uniformitate a nivelului de inteligenţă emoţională la personalul de penitenciare

indiferent de sectorul de activitate. Acest lucru poate ridica unele probleme în

sensul că anumite sectoare de activitate din penitenciar implică necesitatea unui

nivel mai ridicat de inteligenţă emoţională în munca cu deţinuţi. De exemplu,

personalul din cadrul serviciilor de reintegrare socială (educaţie şi asistenţă

psihosocială), personalul din cadrul serviciului medical ( vezi şi Hen, M., &

Goroshit, M., 2011), sau personalul din cadrul serviciului regim (agenţii

supraveghetori de pe secţiile de deţinere) sunt, în virtutea atribuţiilor de serviciu,

într-un permanent contact cu deţinuţii, iar acest lucru necesită un nivel

corespunzător de inteligenţă emoţională, utilă în relaţionarea eficientă cu aceştia,

în prevenirea evenimentelor negative (conflicte, autoagresiuni).

La fel, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale între personalul cu funcţii de conducere şi personalul cu

28

funcţii de execuţie; acest lucru este destul de îngrijorător, personalul de

penitenciare cu funcţii de conducere trebuind să imprime subordonaţilor o

dinamică profesională sănătoasă, să cultive inteligenţa emoţională la aceştia (vezi

şi Lam, C. S., & O'Higgins, E. R.,2012; George, J. M., 2000).

D.-Ş. Săucan şi M. I. Micle menţionează că cei mai eficienţi şefi sunt aceia

care au abilitatea de a intui felul în care angajaţii lor gândesc sau simt privitor la

situaţia de muncă şi care intervin când aceştia încep să se simtă descurajaţi sau

nesatisfăcuţi. De asemenea, şefii eficienţi sunt cei care pot să-şi controleze

emoţiile, angajaţii având încredere în ei, aceştia din urmă simţindu-se bine la

locul de muncă şi în prezenţa acestor şefi (D.-Ş. Săucan & M. I. Micle, 2011, p.

237).

În altă ordine de idei, faptul că nu există diferenţe semnificative în ceea ce

priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între personalul cu studii superioare şi

personalul cu studii medii confirmă teza că există o diferenţiere clară între

inteligenţa academică şi cea emoţională, nivelul inteligenţei academice

neinfluenţând decisiv inteligenţa emoţională.

În ceea ce priveşte nivelul relativ redus de inteligenţă emoţională identificat

la personalul de penitenciare acesta are ca şi cauze (ne referim aici la cauze ce ţin

de penitenciar fără a omite existenţa şi a altora, extrinseci penitenciarului):

specificitatea mediului organizaţional penitenciar (ierarhizarea, respectarea strictă

a ordinelor şi procedurilor), lupta împotriva influenţelor negative din mediu

(munca cu deţinuţii produce o mare uzură psihică în timp), imprimarea unei

detaşări emoţionale şi protejarea sinelui.

În contextul unui nivel relativ redus de inteligenţă emoţională la personalul

de penitenciare se propun două căi de bază pentru a creşte nivelul inteligenţei

emoţionale în organizaţie (implicit şi în organizaţia penitenciară), şi anume:

angajarea unor persoane cu un coeficient de inteligenţă mare;

dezvoltarea inteligenţei emoţionale la cei angajaţi (D.-Ş. Săucan &

M. I. Micle, 2011, p. 246).

În acest sens, Serviciul Psihologia Personalului din cadrul Administraţiei

Naţionale a Penitenciarelor ar trebui să includă în bateriile de teste administrate

celor care vor să se angajeze în sistemul penitenciar şi teste de inteligenţă

emoţională.

29

Pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din sistemul

administraţiei penitenciare se realizează prin:

a) structurile specializate pentru pregătirea şi perfecţionarea

profesională a personalului;

b) unităţile de formare specializate;

c) personalul desemnat să îndrume activitatea funcţionarilor publici

debutanţi;

d) master, cursuri postuniversitare organizate de instituţii de învăţământ

superior acreditate, doctorat.

Personalul desemnat să îndrume activitatea funcţionarilor publici debutanţi,

poate să fie considerat ca şi mentori.

Odată angajat proaspătul lucrător de penitenciare trebuie să beneficieze de o

îndrumare corespunzătoare. Această îndrumare poate fi acordată de un mentor.

În esenţă, funcţia modelatoare a îndrumătorului (mentorului) asupra

persoanei mentorate este maximă în perioada de debut (de stagiu).

De aici rezultă calităţile pe care trebuie să le aibă îndrumătorul (mentorul):

comunicare, pregătire profesională, aptitudini de cunoaştere a celor îndrumaţi,

cunoştinţe psiho-pedagogice, experienţă de viaţă, sinceritate, imparţialitate,

echilibru în aprecieri, obiectivitate, responsabilitate.

Problematica mentoratului în mediul penitenciar este, după opinia noastră,

una cu totul deosebită atingând aspecte ce ţin de managementul penitenciar,

organizaţional, de managementul resurselor umane, de formarea personalului, de

managementul educaţional şi al calităţii, de educaţia adulţilor (vezi fig. 3).

Astfel, sfera mentoratului în mediul penitenciar poate cuprinde atât

mentoratul stagiarilor (o secvenţă din formarea profesională a cadrelor),

mentoratul cadrelor didactice noi care vor preda în penitenciar, cât şi activitatea

psihologului, educatorului, care în anumite secvenţe ale traseului execuţional (de

exemplu, carantina), prin activitatea lor, pot fi consideraţi mentori ai persoanei

private de libertate, facilitându-i adaptarea la mediul penitenciar (Mândrea L.D.F.,

Crăciun D., 2008).

Se impune atât pentru noul personal angajat, cât şi pentru cel experimentat,

în contextul în care nivelul inteligenţei emoţionale este relativ scăzut, includerea

acestora (în cadrul pregătirii profesionale continue), în programe de training şi

dezvoltare a inteligenţei emoţionale (vezi şi Slaski, M., & Cartwright, S., 2003).

30

Fig. 3. Problematica mentoratului în contextul interdisciplinarităţii. Implicaţii ale

mentoratului în managementul organizaţional (penitenciar) - Mândrea, L., D., F. &

Crăciun D., 2008 –

Un rol important aici, în elaborarea şi implementarea acestor programe de

stimulare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale la personalul de penitenciare, îl

au psihologii de resurse umane.

În concluzie, în contextul strategiilor întreprinse pentru dezvoltarea

sistemului penitenciar românesc şi de îndeplinire a misiunii sale, a nevoii de

personal calificat şi competent în munca cu deţinuţii, formarea continuă a

personalului, existenţa de modele (de profesionişti) care să imprime o anumită

traiectorie (dinamică) mediului penitenciar, este o condiţie sine qua non a

dezvoltării eficiente a sistemului penitenciar românesc.

III. 3. Studiul 3: PARTICULARITĂŢI ALE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA

DEȚINUȚI

III. 3.3.1. Introducere

Studiile privind inteligenţa emoţională la deţinuţi au preocupat din nevoia

de cunoaştere a întregului psihism al acestora şi a modului de manifestare, cât şi

EDUCAŢIA

ADULŢILOR

FORMAREA

PERSONALULUI

MANAGEMENT

ORGANIZAŢIONAL

(PENITENCIAR)

MANAGEMENTUL

CALITĂŢII

MANAGEMENTUL

RESURSELOR

UMANE

PROBLEMATICA

MENTORATULUI

MANAGEMENT

EDUCAŢIONAL

31

din nevoia de a identifica şi elabora modalităţi de prevenire a recidivismului, de

forme de tratament alternative (programe terapeutice).

Astfel, cercetările au vizat relaţia dintre psihopatie, inteligenţă emoţională şi

recidivism (Nowakowski, K., 2009), stilurile de gândire criminală şi inteligenţa

emoţională (Megreya, A. M., 2013), sau inteligenţa emoţională, inteligenţa

spirituală şi adaptarea la mediul penitenciar (Animasahun, R. A., 2010) etc.

Problematica studiului inteligenţei emoţionale la deţinuţi este deosebit de

interesantă, având în vedere că anumiţi deţinuţi par lipsiţi de inteligenţă

emoţională, apropiindu-se de alexitimie prin lipsa de empatie faţă de suferinţele

victimelor lor, pe când alţii, dau dovadă de o inteligenţă emoţională ridicată prin

capacitatea lor de a manipula, ,,de a citi” potenţialele victime.


Scopul studiului a fost identificarea nivelului de inteligenţă emoţională la

diferitele categorii de deţinuţi (recidivişti, cu antecedente penale sau fără

antecedente penale; cu infracţiuni grave sau uşoare; cu sancţiuni disciplinare sau

fără sancţiuni etc.).

Ipotezele studiului au fost că există diferenţe semnificative ale nivelului de

inteligenţă emoţională:

i) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;

ii) între deţinuţii cu abateri disciplinare şi cei fără abateri

disciplinare;

iii) între deţinuţii recidivişti, cei cu antecedente penale şi cei fără

antecedente penale;

iv) între deţinuţii cu infracţiuni grave şi cei cu infracţiuni uşoare;

v) la deţinuţi în funcţie de tipul de infracţiune.

Participanţii la cercetare

La cercetarea întreprinsă de noi au participat 198 de deţinuţi bărbaţi cu

media de vârstă 33,81 ani, încarceraţi în Penitenciarul Oradea pentru diferite

infracţiuni (omor deosebit de grav, tâlhărie, viol, furt calificat etc.).

Aceştia au fost informaţi cu privire la confidenţialitatea datelor personale şi

au semnat un acord de participare la cercetare.

Participanţilor la studiu li s-a aplicat un test de inteligenţă emoţională pentru

adulţi adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).

32

III. 3.3.3 Rezultate

Din prelucrarea statistică a datelor a reieşit că:

Media rezultatelor deţinuţilor nerecidivişti nu este semnificativ

diferită faţă de cea a deţinuţilor aflaţi în arest preventiv (t=1,7,

df=102, p=0,09).

Media rezultatelor deţinuţilor recidivişti nu este semnificativ diferită

faţă de cea a deţinuţilor aflaţi în arest preventiv (t=0,63, df=108,

p=0,52).

Media rezultatelor deţinuţilor recidivişti nu este semnificativ diferită

faţă de cea a deţinuţilor nerecidivişti (t=-1,8, df=180, p=0,06).

În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte

nivelul IE între deţinuţi, în raport cu recidiva (F=2,43, p=0,91).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru infracţiuni grave

nu este semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi

pentru infracţiuni uşoare (t=0,21, df=196, p=0,83).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru trafic de droguri nu

este semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru

alte infracţiuni (t=0,71, df=26, p=0,47).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru viol nu este

semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru alte

infracţiuni (t=0,71, df=26, p=0,48).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru viol nu este

semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru

trafic de droguri (t=-0,47, df=14, p=0,96).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru înşelăciune nu este





trafic de droguri (t=0,03, df=24, p=0,97).

33


semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru viol

(t=0,08, df=24, p=0,93).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru furt nu este


infracţiuni (t=-0,5, df=62, p=0,56).






(t=-1,2, df=50, p=0,20).



înşelăciune (t=-1,7, df=60, p=0,08).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru tâlhărie nu este








(t=-0,79, df=51, p=0,43).





semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru furt

(t=0,85, df=87, p=0,39).

Media rezultatelor deţinuţilor condamnaţi pentru omor nu este


infracţiuni (t=-0,003, df=73, p=0,99).

34






(t=-0,85, df=61, p=0,39).





semnificativ diferită faţă de cea a deţinuţilor condamnaţi pentru furt

(t=-0,8, df=97, p=0,42).



tâlhărie (t=-0,9, df=98, p=0,92).

În ansamblu, nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte

nivelul IE între deţinuţi, în raport cu tipul de infracţiune săvârşită

(F=0,78, p=0,58).

Media rezultatelor deţinuţilor cu rapoarte disciplinare este

semnificativ mai mică faţă de cea a deţinuţilor fără rapoarte

disciplinare (t=-1,99, df=196, p=0,04).

II. 3.3.4 Discuţii

Din cele prezentate observăm că nivelul inteligenţei emoţionale este relativ

scăzut, acest lucru explicând multiplele sancţiuni disciplinare pe care le au

anumiţi deţinuţi, ei neadaptându-se rigorilor impuse de penitenciar.

De asemenea, diversele conflicte care au loc între deţinuţi şi/sau deţinuţi şi

personalul penitenciar, au ca şi cauză o redusă inteligenţă emoţională, un nivel

redus de empatie, cât şi o comunicare şi interrelaţionare deficitară.

Deşi majoritatea ipotezelor, cu excepţia nivelului redus de inteligenţă

emoţională identificat la deţinuţi, nu s-au confirmat din punct de vedere statistic,

totuşi, unele dintre acestea, în contextul unor studii viitoare, şi printr-un lot mai

35

mare de subiecţi, s-ar putea confirma (unele fiind foarte apropiate de pragul

statistic).

În contextul în care inteligenţa emoţională a deţinuţilor prezintă un nivel

relativ redus, se evidenţiază necesitatea de a elabora şi implementa programe care

să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la aceştia.

III. 4. Studiul 4: EVALUAREA INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA DEŢINUŢI

PRIN METODA OBSERVAŢIEI

III. 4. 4. 1 Introducere

Dificultăţile pe care le ridică aplicarea metodelor psihometrice în mediul

penitenciar, legate de nivelul instructiv-educativ al deţinuţilor, cât şi de refuzul

acestora de a fi testaţi sau completarea superficială a probelor administrate (cu

consecinţe negative asupra calităţii/veridicităţii datelor ce vor fi prelucrate) ne-au

orientat demersul de cercetare şi în sens inovativ, în direcţia evaluării calitative a

inteligenţei emoţionale la deţinuţi prin metoda observaţiei.

Prin acest studiu, am urmărit elaborarea (construcţia) unei grile de

observare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi, analiza statistică a itemilor acesteia

şi compararea rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela

Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării acestei grile,

precum şi creionarea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională ridicată

sau scăzută.

În altă ordine de idei, metoda observaţiei a stat la baza iniţierii proiectului

nostru de cercetare doctorală. În conturarea ipotezelor noastre de cercetare (faza

exploratorie a cercetării) am apelat la observaţie, ca metodă de abordare globală a

mediului penitenciar, în a identifica problemele ce urmează a fi studiate şi a

formula ipotezele de cercetare.

Mihai Aniţei, referindu-se la observaţia care însoţeşte activitatea

profesională a psihologului, precizează că această ,,formă de observaţie constituie

adesea o sursă pentru cercetare şi noi forme de observaţie”(Aniţei, 2007, p. 34).

Adriana Băban arată că: ,,în contextul cercetării calitative, observaţia pune

accent pe înţelegerea omului real în situaţii comune de viaţă’’(Băban, 2002, p.

71). Şi mediul penitenciar, mediu închis, devine, cu trecerea timpului, pentru cel

36

încarcerat, un mediu relativ natural, în care trebuie să existe, să se manifeste, să

interacţioneze cu ceilalţi, să se exprime.

În acest context, observaţia naturală poate fi considerată o metodă adecvată

de cercetare în mediul penitenciar.

Observaţia naturală presupune perceperea şi înregistrarea

manifestărilor/comportamentelor unei persoane sau grupuri de persoane în mediul

lor de viaţă (în cazul nostru mediul penitenciar).

Având o experienţă de 7 ani în mediul penitenciar am utilizat metoda

observaţiei naturale în analiza modului cum personalul de penitenciare comunică

şi se relaţionează cu deţinuţii şi de asemenea cum deţinuţii se adaptează la mediul

penitenciar şi reacţionează în anumite situaţii critice.

Ilustrativ este cazul unor agenţi supraveghetori care ,,dau foc’’ (în limbajul

de argou agită/irită/enervează) deţinuţilor care aflându-se în celulă bat la uşă (uşa

fiind evident închisă) iar agentul supraveghetor de pe holul secţiei răspunde

,,intră’’. Evident, un astfel de comportament din partea agentului supraveghetor

,,nu este inteligent emoţional” prin iritarea pe care o induce deţinutului care bate

în uşă pentru că vrea ceva sau are o anumită problemă.

Au fost situaţii când în urma unei astfel de comunicări disfuncţionale unii

deţinuţi au apelat la acte de autoagresiune (plăgi tăiate la nivelul antebraţelor cu

scop de protest etc.).

De asemenea, am constatat că unii deţinuţi, aflaţi pentru prima oară în

penitenciar, se adaptează cu bine la mediul penitenciar, pe când alţii, aflaţi tot

pentru prima oară în penitenciar, nu reuşesc acest lucru.

În aceeaşi ordine de idei, unii deţinuţi recidivişti (familiarizaţi deja cu

mediul penitenciar) se adaptează corespunzător la mediu (au un comportament

adecvat, respectă normele impuse de penitenciar) iar alţi deţinuţi recidivişti (cu

toate că au mai fost în penitenciar) nu au o adaptare corespunzătoare la acest

mediu (multiple sancţiuni disciplinare, autoagresiuni, loviri între deţinuţi).

Toate aceste observaţii cu privire la comportamentul deţinuţilor, la modul

de adaptare la mediul penitenciar, la relaţionarea şi comunicarea cu personalul

penitenciar au condus la formularea ipotezelor prezentei teze de doctorat.

Revenind la utilizarea observaţiei naturale ca metodă de cunoaştere a

deţinuţilor, putem enumera câteva avantaje şi limite ale ei. Ca şi avantaje putem

menţiona: ,,capacitatea de a furniza date cu o bună validitate externă, de a aborda

37

situaţii care nu pot fi studiate prin alte metode” (Dafinoiu, 2002, p. 84), iar ca

limite:

incapacitatea de a controla toate variabilele implicate;

dificultăţi legate de cuantificarea datelor rezultate din observaţie;

aspecte legate de etica cercetării.

III. 4. 4. 2 Metodologie

Scopul acestui studiu la constituit evidenţierea metodei observaţiei în

evaluarea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi.

Obiectivele majore ale studiului au vizat:

elaborarea (construcţia) unei grile de observare a inteligenţei

emoţionale la deţinuţi;

analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi compararea

rezultatelor cu testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela

Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea validării sau invalidării

acestei grile;

evidenţierea unui profil al deţinutului cu inteligenţă emoţională

ridicată sau scăzută.

Ipoteza de la care am pornit în studiu a fost că:

nu există diferenţe semnificative între scorurile obţinute la

grila de observaţie şi scorurile obţinute la testul de

inteligenţă emoţională administrat.

Variabilele manipulate în studiu au fost:

variabila independentă A (manipulată) o constituie testul

(numit generic aşa) cu variantele sale:

- A1 - grila de observare;

- A2 – testul de inteligenţă emoţională;

variabila dependentă B – scorul.

Eşantionul cuprins în studiu a fost reprezentat de 160 de deţinuţi, care au

fost evaluaţi cu grila de observaţie elaborată de noi şi cu testul de inteligenţă

emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman). Este vorba,

aşadar, de acelaşi eşantion - intragrup pentru eşantioane perechi - evaluat cu două

instrumente distincte.

38

Procedura a constat în observarea naturală sistematizată, pe baza grilei de

observaţie elaborate de noi, a 160 de deţinuţi (în cadrul secţiilor de deţinere, la

spaţiile de plimbare, la diferite programe şi activităţi educative sau cu prilejul

diferitelor comisii la care participă aceştia – comisii de selecţionare la muncă, de

disciplină, de carantină etc.-). Pe baza datelor de identificare participanţii luaţi în

observaţie, după terminarea acesteia (pentru a nu altera caracterul natural şi

sistematizat al observaţiei) au fost testaţi cu testul inteligenţă emoţională adaptat

de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).

Datele obţinute au fost prelucrate statistic cu softul SPPS Statistics V.17.0.

Procedurile statistice au vizat analiza statistică a itemilor grilei de observaţie şi

compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele înregistrate la testul de inteligenţă

emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman) în vederea

validării sau invalidării acestei grile, după ce, în prealabil, scorurile au fost

standardizate (1 şi 0) pentru a permite comparaţia.

Ulterior, în demersul nostru exploratoriu, s-a urmărit efectuarea unei

corelaţii între itemii grilei de observare, pentru a evidenţia un profil al inteligenţei

emoţionale a deţinuţilor în raport cu relaţiile dintre trăsăturile evaluate.

În elaborarea grilei de observaţie a inteligenţei emoţionale la deţinuţi am

pornit de la modelul teoretic al inteligenţei emoţionale propus de Bar-On care

vede inteligenţa emoţională ca: ,,un şir de capacităţi, competenţe şi aptitudini care

influenţează aptitudinea de a face faţă cu succes solicitărilor şi presiunilor

mediului” (Bar-On, 1997, apud Mayer, Caruso şi Salovey, 2011, p. 316).

Plecând de la componentele inteligenţei emoţionale prezentate în acest

model am extras şi dezvoltat, pentru a fi integrate mai apoi în grila de observaţie,

10 categorii (comportamente/trăsături) ale inteligenţei emoţionale care au

specificitate pentru mediul penitenciar.

Aceste categorii au fost structurate antagonist (10 vizând prezenţa

inteligenţei emoţionale la deţinut şi opusul lor, care indică lipsa inteligenţei

emoţionale la deţinut).

Cele 10 categorii, cuprinse în grila de observaţie, vizează componente ale

inteligenţei emoţionale cum ar fi:

conştientizarea şi verbalizarea emoţiilor;

înţelegerea propriilor emoţii;

39

rezolvarea de probleme;

optimismul;

relaţiile cu ceilalţi şi responsabilitatea socială;

empatia;

gestionarea şi controlul emoţiilor;

interrelaţionarea şi dezvoltarea de relaţii armonioase;

adaptabilitatea, toleranţa la stres şi controlul impulsurilor;

iniţiativa şi orientarea spre realizări.

Redăm mai jos, structura tabelară a grilei de observaţie elaborată de noi,

aceasta putând fi vizualizată în întregime la anexa 10 a tezei de doctorat.

Nr.crt. Trăsătura/comportamentul

observat

√

Trăsătura/comportamentul

observat

√

1. Conştientizează şi verbalizează

propria stare emoţională; îşi

recunoaşte stările afective.

Nu conştientizează şi nu poate

verbaliza propria stare emoţională;

nu îşi recunoaşte stările afective.

2. Înţelege propriile emoţii şi

identifică corect cauza acestora. Nu înţelege propriile emoţii şi nu

identifică corect cauza acestora.

3. Este conştient de problemele sale

şi luptă pentru depăşirea acestora;

generează soluţii şi manifestă

flexibilitate în rezolvarea

problemelor.

Nu este conştient de problemele sale

şi nu luptă pentru depăşirea acestora;

nu are soluţii şi este rigid în

rezolvarea problemelor.

4. Este optimist; ,,vede partea plină a

paharului”; are o atitudine

pozitivă chiar şi în faţa

adversităţilor.

Este pesimist; ,,vede partea goală a

paharului”; are o atitudine negativă

în faţa adversităţilor.

5. Întreţine relaţii corespunzătoare

cu ceilalţi deţinuţi; oferă şi

primeşte afecţiune.

Întreţine relaţii tensionate cu ceilalţi

deţinuţi; nu oferă şi nu primeşte

afecţiune.

6. Este conştient de emoţiile altor

deţinuţi şi manifestă înţelegere

faţă de acestea; sprijină din

proprie iniţiativă pe cei cu

probleme.

Nu este conştient de emoţiile altor

deţinuţi şi nu manifestă înţelegere

faţă de acestea; nu sprijină din

proprie iniţiativă pe cei cu probleme.

7. Îşi controlează emoţiile; acestea

nu-l destabilizează. Nu îşi controlează emoţiile; acestea îl

destabilizează.

8. Cooperează şi dezvoltă relaţii

armonioase cu ceilalţi deţinuţi. Nu cooperează şi nu dezvoltă relaţii

armonioase cu ceilalţi deţinuţi.

9. Se adaptează corespunzător la

mediul penitenciar; are rezistenţă Nu se adaptează corespunzător la

mediul penitenciar; nu are rezistenţă

40

la stres; îşi controlează

impulsurile.

la stres; nu îşi controlează

impulsurile.

10. Manifestă iniţiativă şi flexibilitate

în acţiunile pe care şi le propune. Nu manifestă iniţiativă şi flexibilitate

în acţiunile pe care şi le propune.

Secţiunea ,,tabelară” din grila de observaţie a inteligenţei emoţionale a

deţinuţilor (vezi anexa 10)

III. 4. 4. 3 Rezultate

Din prelucrarea statistică a datelor am obţinut scorurile medii ale itemilor

(a-j) la grila de observaţie (unde 0 minim, 1 maxim, la 160 subiecţi).

Statisticile descriptive sunt prezentate mai jos:

Descriptive Statistics

N Mean

a 160 ,9375

b 160 ,7563

c 160 ,3750

d 160 ,3875

e 160 ,3938

f 160 ,2937

g 160 ,0688

h 160 ,1875

i 160 ,3813

j 160 ,2125

Valid N

(listwise)

160

Din analiza descriptivă se observă că scorurile medii ale tuturor itemilor din

grila de observaţie variază pe o plajă cuprinsă între 0,9375 (unde 1 este valoarea

maximă şi 0 este valoarea minimă) obţinută la itemul a (respectiv 1 din grilă:

,,conştientizează şi verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările

afective” ) şi 0,0688 obţinută la itemul g (respectiv 7 din grilă: ,,îşi controlează

41

emoţiile; acestea nu-l destabilizează”.

Se constată că doar itemul b (respectiv: ,,înţelege propriile emoţii şi

identifică corect cauza acestora”) are o valoare peste 0,5, respectiv 0,7563, ceilalţi

itemi înregistrând valori sub 0,5, semnificând deficite în aceste domenii.

De exemplu, valori foarte mici s-au înregistrat la itemii:

g (respectiv 7 din grilă: ,,îşi controlează emoţiile; acestea nu-l

destabilizează”; 0,0688);

h (respectiv 8 din grilă: cooperează şi dezvoltă relaţii armonioase cu

ceilalţi deţinuţi”; 0,1875);

j (respectiv 10 din grilă: manifestă iniţiativă şi flexibilitate în

acţiunile pe care şi le propune”; 0,2125);

f (respectiv 6 din grilă: este conştient de emoţiile altor deţinuţi şi

manifestă înţelegere faţă de acestea; sprijină din proprie iniţiativă pe

cei cu probleme”; 0,2937).

Pe baza acestor scoruri medii, obţinute la itemii din grila de observaţie am

realizat o comparaţie între acestea şi media scorurilor obţinute la testul de

inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman) şi

administrat deţinuţilor.

Comparaţie între scorurile medii la grila de observaţie (itemii a-j) şi testul

standard de inteligenţă emoţională M. Roco utilizat (itemii a1-j1)

Paired Samples Statistics

Mean N

Std.

Deviation

Std. Error

Mean

Pair 1 a ,9375 160 ,24282 ,01920

a1 ,9563 160 ,20518 ,01622

Pair 2 b ,7563 160 ,86691 ,06854

b1 ,7813 160 ,85908 ,06792

Pair 3 c ,3750 160 ,48564 ,03839

c1 ,3438 160 ,47645 ,03767

Pair 4 d ,3875 160 ,48871 ,03864

d1 ,3813 160 ,48722 ,03852

Pair 5 e ,3938 160 ,78586 ,06213

e1 ,3813 160 ,78405 ,06198

Pair 6 f ,2938 160 ,45691 ,03612

42

f1 ,2750 160 ,44792 ,03541

Pair 7 g ,0688 160 ,25382 ,02007

g1 ,0625 160 ,24282 ,01920

Pair 8 h ,1875 160 ,39154 ,03095

h1 ,1750 160 ,38116 ,03013

Pair 9 i ,3813 160 ,48722 ,03852

i1 ,3875 160 ,48871 ,03864

Pair 10 j ,2125 160 ,41036 ,03244

j1 ,1938 160 ,39648 ,03134

Se observă faptul că la rubrica “Mean” (medie), avem generate media

scorurilor atât la grila de observaţie (a-j), cât şi la testul standard de inteligenţă

emoţională – M. Roco utilizat (a1-j1).

Paired Samples Correlations

N Correlation Sig.

Pair 1 a & a1 160 ,828 ,000

Pair 2 b & b1 160 ,984 ,000

Pair 3 c & c1 160 ,934 ,000

Pair 4 d & d1 160 ,960 ,000

Pair 5 e & e1 160 ,990 ,000

Pair 6 f & f1 160 ,955 ,000

Pair 7 g & g1 160 ,950 ,000

Pair 8 h & h1 160 ,959 ,000

Pair 9 i & i1 160 ,934 ,000

Pair 10 j & j1 160 ,944 ,000

Din tabelul de mai sus, se evidenţiază faptul că există o corelaţie între

perechile de itemi (itemii din grila de observaţie şi itemii testului standard de

inteligenţă emoţională - M. Roco - utilizat).

43

Paired Samples Test

Paired Differences

t df

Sig. (2-

tailed)

95% Confidence

Interval of the

Difference

Mean

Std.

Deviation

Std. Error

Mean Lower Upper

Pair 1 a -

a1

-

,01875

,13607 ,01076 -,04000 ,00250 -1,743 159 ,083

Pair 2 b -

b1

-

,02500

,15662 ,01238 -,04945 -,00055 -2,019 159 ,045

Pair 3 c -

c1

,03125 ,17454 ,01380 ,00400 ,05850 2,265 159 ,025

Pair 4 d -

d1

,00625 ,13722 ,01085 -,01517 ,02767 ,576 159 ,565

Pair 5 e -

e1

,01250 ,11145 ,00881 -,00490 ,02990 1,419 159 ,158

Pair 6 f - f1 ,01875 ,13607 ,01076 -,00250 ,04000 1,743 159 ,083

Pair 7 g -

g1

,00625 ,07906 ,00625 -,00609 ,01859 1,000 159 ,319

Pair 8 h -

h1

,01250 ,11145 ,00881 -,00490 ,02990 1,419 159 ,158

Pair 9 i - i1 -

,00625

,17722 ,01401 -,03392 ,02142 -,446 159 ,656

Pair

10

j - j1 ,01875 ,13607 ,01076 -,00250 ,04000 1,743 159 ,083

Din tabelul de mai sus (Paired Samples Test) se evidenţiază validitatea

grilei de observaţie. Analizând ultima rubrică şi diferenţele care în marea

majoritate (cu excepţia perechilor b – b1 şi c - c1) nu sunt semnificative (fiind mai

mari ca 0,05) acest lucru demonstrează că nu există diferenţe semnificative între

grilă şi testul standard, ca şi capacitate de a evalua ceea ce-şi propune.

Astfel, analizând perechile de itemi ale grilei de observaţie şi ale testului de

inteligenţă emoţională administrat au rezultat următoarele:

Perechea 1:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 1 (conştientizează şi

verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările afectiv.) de la grila

de observaţie şi itemul 1 de la test (conştientizarea propriilor emoţii), nu există

diferenţe semnificative (p=0,083), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi

44

trăsături ca şi itemul de la test. Aceasta arată că itemul din grila de observaţie

măsoară acelaşi lucru ca itemul de la testul de inteligenţă emoţională.

Perechea 2:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 2 (înţelege propriile

emoţii şi identifică corect cauza acestora) de la grila de observaţie şi itemul 2 de

la test (înţelegerea şi geneza emoţiilor), există diferenţe semnificative (p=0,045),

adică itemul de la grilă nu este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 3:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 3 (este conştient de

problemele sale şi luptă pentru depăşirea acestora; generează soluţii şi manifestă

flexibilitate în rezolvarea problemelor) de la grila de observaţie şi itemul 3 de la

test (flexibilitatea, rezolvarea problemelor şi ,,speranţa”), există diferenţe

semnificative (p=0,025), adică itemul de la grilă nu este sensibil la aceleaşi

trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 4:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 4 (este optimist;

,,vede partea plină a paharului”; are o atitudine pozitivă chiar şi în faţa

adversităţilor) de la grila de observaţie şi itemul 4 de la test (optimismul

persoanei), nu există diferenţe semnificative (p=0,565), adică itemul de la grilă

este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 5:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 5 (întreţine relaţii

corespunzătoare cu ceilalţi deţinuţi; oferă şi primeşte afecţiune) de la grila de

observaţie şi itemul 5 de la test (relaţiile interpersonale şi responsabilitatea

socială), nu există diferenţe semnificative (p=0,158), adică itemul de la grilă este

sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 6:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 6 (este conştient de

emoţiile altor deţinuţi şi manifestă înţelegere faţă de acestea; sprijină din proprie

iniţiativă pe cei cu probleme) de la grila de observaţie şi itemul 6 de la test

(capacitatea empatică), nu există diferenţe semnificative (p=0,083), adică itemul

de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 7:

45

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 7 (îşi controlează

emoţiile; acestea nu-l destabilizează) de la grila de observaţie şi itemul 7 de la

test (autocontrolul emoţiilor), nu există diferenţe semnificative (p=0,319), adică

itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de la test.

Perechea 8:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 8 (cooperează şi

dezvoltă relaţii armonioase cu ceilalţi deţinuţi) de la grila de observaţie şi itemul

8 de la test (dezvoltarea de relaţii armonioase), nu există diferenţe semnificative

(p=0,158), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de

la test.

Perechea 9:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 9 (se adaptează

corespunzător la mediul penitenciar; are rezistenţă la stres; îşi controlează

impulsurile) de la grila de observaţie şi itemul 9 de la test (adaptabilitatea,

toleranţa la stres şi controlul impulsurilor), nu există diferenţe semnificative

(p=0,656), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături ca şi itemul de

la test.

Perechea 10:

În urma analizei rezultatelor, observăm că între itemul 10 (manifestă

iniţiativă şi flexibilitate în acţiunile pe care şi le propune) de la grila de observaţie

şi itemul 10 de la test (iniţiativa şi orientarea spre realizări), nu există diferenţe

semnificative (p=0,083), adică itemul de la grilă este sensibil la aceleaşi trăsături

ca şi itemul de la test.

În altă ordine de idei, demersul nostru exploratoriu şi statistic a urmărit

evidenţierea unor posibile legături între itemii grilei de observaţie. Tabelul

următor permite vizualizarea legăturilor dintre itemii grilei de observaţie.

Valorile colorate (evidenţiate) în roşu, situate pe linia (rândul) Sig. (2-

tailed) din tabel, având un prag p< sau = 0,05, relevă o legătură între

variabile/itemii grilei de observaţie (se pot menţiona şi valorile de până la 0,10

maxim).

Correlations

a b c d e f g h i j

a Pearson

Correlation

1 -,013 -,067 -,007 -,002 -,117 -

,338**

-

,207**

,096 ,008

46

Sig. (2-

tailed)

,870 ,402 ,934 ,979 ,141 ,000 ,009 ,225 ,921

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

b Pearson

Correlation

-,013 1 -,021 ,076 ,040 -,088 ,019 -,031 ,102 ,129

Sig. (2-

tailed)

,870

,797 ,340 ,614 ,268 ,807 ,695 ,198 ,104

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

c Pearson

Correlation

-,067 -,021 1 ,073 -,060 ,067 ,096 -,041 ,110 ,039

Sig. (2-

tailed)

,402 ,797

,360 ,453 ,398 ,229 ,604 ,168 ,620

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

d Pearson

Correlation

-,007 ,076 ,073 1 -,023 -,006 -,064 -,053 ,089 -,131

Sig. (2-

tailed)

,934 ,340 ,360

,772 ,940 ,421 ,502 ,264 ,099

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

e Pearson

Correlation

-,002 ,040 -,060 -,023 1 ,044 -,042 -,098 ,016 -,164*

Sig. (2-

tailed)

,979 ,614 ,453 ,772

,583 ,598 ,216 ,840 ,039

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

f Pearson

Correlation

-,117 -,088 ,067 -,006 ,044 1 -,013 -,029 ,002 -,134

Sig. (2-

tailed)

,141 ,268 ,398 ,940 ,583

,875 ,720 ,977 ,092

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

g Pearson

Correlation

-

,338**

,019 ,096 -,064 -,042 -,013 1 ,059 -,061 ,040

Sig. (2-

tailed) ,000 ,807 ,229 ,421 ,598 ,875

,456 ,446 ,616

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

h Pearson

Correlation

-

,207**

-,031 -,041 -,053 -,098 -,029 ,059 1 -,080 ,142

Sig. (2-

tailed) ,009 ,695 ,604 ,502 ,216 ,720 ,456

,312 ,073

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

i Pearson

Correlation

,096 ,102 ,110 ,089 ,016 ,002 -,061 -,080 1 ,033

Sig. (2-

tailed)

,225 ,198 ,168 ,264 ,840 ,977 ,446 ,312

,682

47

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

j Pearson

Correlation

,008 ,129 ,039 -,131 -,164* -,134 ,040 ,142 ,033 1

Sig. (2-

tailed)

,921 ,104 ,620 ,099 ,039 ,092 ,616 ,073 ,682

N 160 160 160 160 160 160 160 160 160 160

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Din tabelul de mai sus, se observă că există o corelaţie între itemii a şi g

(conştientizează şi verbalizează propria stare emoţională; îşi recunoaşte stările

afective şi îşi controlează emoţiile; acestea nu-l destabilizează), respectiv cu h

(cooperează şi dezvoltă relaţii armonioase cu ceilalţi deţinuţi) la un prag p=0,01.

La fel, există o corelaţie între itemii e (întreţine relaţii corespunzătoare cu

ceilalţi deţinuţi; oferă şi primeşte afecţiune) şi j (manifestă iniţiativă şi

flexibilitate în acţiunile pe care şi le propune).

III. 4. 4. 4 Discuţii

Demersul de cunoaştere a deţinuţilor, ca premisă a viitoarelor intervenţii

educative şi psihosociale ce se exercită în cadrul procesului de reintegrare socială,

constituie o problemă complexă atât teoretică cât mai ales metodologică.

Dificultăţile pe care le ridică aplicarea metodelor psihometrice în mediul

penitenciar, legate de nivelul instructiv-educativ al deţinuţilor, cât şi de refuzul

acestora de a fi testaţi sau completarea superficială a probelor administrate,

necesită coroborarea lor cu alte metode de cunoaştere psihologică şi

criminologică cum ar fi observaţia, metoda biografică, analiza produselor

activităţii sau studiul documentarelor penale.

Studiul nostru a urmărit elaborarea unei grile de observaţie, care să

constituie un instrument valid de cunoaştere a deţinuţilor.

Analiza şi prelucrarea statistică a datelor, a relevat validitatea acestei grile

în identificarea inteligenţei emoţionale la deţinuţi, cât şi evidenţierea unui profil al

deţinutului cu inteligenţă emoţională.

Astfel, deţinutul cu inteligenţă emoţională ridicată, se adaptează cu uşurinţă

la mediul penitenciar, respectă normele impuse de administraţia penitenciară.

Acesta conştientizează propriile stări sufleteşti, are un auto-control bun al

48

emoţiilor şi dispune de capacitatea de a depăşii obstacolele. Nu intră în conflicte

cu ceilalţi, este manipulativ. Se relaţionează corespunzător cu personalul

penitenciar, dar în acelaşi timp îşi urmăreşte propriile obiective. Tinde să fie

liderul celorlalţi deţinuţi. După liberare, inteligenţa emoţională de care dispune

(dacă este recidivist şi persistă în comportamentul infracţional) este folosită de

cele mai multe ori în alegerea victimei şi comiterea de noi infracţiuni.

Profilul psihologic al deţinutului cu inteligenţă redusă, este caracterizat de

incapacitatea acestuia de a se adapta normelor impuse de penitenciar. Nu

conştientizează propriile stări sufleteşti şi nu manifestă empatie. Este impulsiv,

pesimist şi în conflict cu ceilalţi.

Utilizarea metodei observaţiei în evaluarea inteligenţei emoţionale la

deţinuţi este utilă nu numai pentru specialiştii psihologi, ci şi pentru alte categorii

de personal cum ar fi agenţii supraveghetori de pe secţiile de deţinere.

Aceştia sunt într-un permanent contact cu deţinuţii, având printre atribuţiile

specifice şi observarea acestora (atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte) şi, în

acest context, este bine să dispună şi de instrumentele psihologice necesare.

Această grilă de observaţie, poate antrena şi orienta personalul în

identificarea rapidă a deţinuţilor cu o inteligenţă emoţională redusă şi cu probleme

de adaptare la mediul penitenciar sau a celor cu un nivel al inteligenţei emoţionale

ridicat, care pot fi lideri de opinie sau deţinuţi de sprijin.

Considerăm, în această ordine de idei, că diversificarea metodelor de

cunoaştere a deţinuţilor şi abordarea sinergică a acestora este binevenită şi

justificată metodologic.

III. 5. Studiul 5: ELABORAREA UNUI PROGRAM VALIDAT ŞTIINŢIFIC DE

ACTIVARE ŞI STIMULARE A INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA DEŢINUŢI

III. 5.5.1. Introducere

Având în vedere nivelul redus al inteligenţei emoţionale la diferitele

categorii de deţinuţi, acest lucru se poate repercuta asupra securităţii

penitenciarului şi asupra personalului printr-o serie de evenimente negative.

Este vorba despre o proastă gestionare a emoţiilor, neînţelegerea lor (atât a

celor personale cât şi ale celorlalţi deţinuţi sau ale personalului penitenciar),

despre o relaţionare deficitară cu personalul şi cu ceilalţi deţinuţi, despre

49

producerea de conflicte şi gestionarea inadecvată a acestora, auto şi

heteroagresiuni.

Analizând aceste realităţi ale patologiei penitenciare se impune luarea de

măsuri adecvate printre care şi creşterea nivelului de inteligenţă emoţională prin

elaborarea de programe care să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la

deţinuţi.

În acest sens, am elaborat un program care să vizeze acest deziderat,

ţinând cont atât de rigorile ştiinţifice, cât şi de cele juridice existente în mediul

penitenciar.

Programul elaborat de noi este structurat astfel încât să respecte prevederile

Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2199/C din 28.10.2011 pentru aprobarea

Regulamentului privind condiţiile de organizare şi desfăşurare a activităţilor

educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială din

penitenciare.

Trebuie spus că activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială desfăşurate

la nivelul penitenciarului cu deţinuţii, circumscrise procesului de reeducare şi

reintegrare socială, nu se desfăşoară într-un mod haotic, dezorganizat, ci presupun

o suită de activităţi/demersuri specifice, organizate şi reglementate

normativ/legislativ.

În acest sens, trebuie să se ţină seama de o serie de regulamente, norme

metodologice existente, de anumite standarde profesionale în munca cu deţinuţii.

S-a elaborat, în vederea eficientizării activităţii psihologului din penitenciar un

Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul penitenciar

(Pripp C., Decsei-Radu A., 2011) şi, de asemenea, s-a emis un Ordin al

Ministrului de Justiţie (Nr. 2199/C din 28.10.2011) care reglementează condiţiile

de organizare şi desfăşurare a activităţilor educative, culturale, terapeutice, de

consiliere psihologică şi asistenţă socială din penitenciare.

În acest context, programul elaborat de noi şi supus validării ştiinţifice, ţine

seama de acest ordin, respectând următoarele elemente constitutive prevăzute:

a) Denumirea programului;

b) Justificarea iniţierii acestuia;

c) Scopul programului;

d) Obiectivele programului;

e) Durata programului şi frecvenţa şedinţelor;

50

f) Caracteristicile grupului ţintă – criterii de includere în grup;

g) Resurse materiale şi umane implicate;

h) Metodologia de lucru utilizată în cadrul programului, pentru

evaluare selecţie, intervenţie;

i) Descrierea fiecărei întâlniri de lucru – obiective, exerciţii,

metode, tehnici utilizate;

j) Fişele de lucru (Art.175, din ordinul menţionat anterior).

Acelaşi ordin, arată că programele de asistenţă psihologică derulate în

locurile de deţinere sunt:

de asistenţă psihologică specifică – demersul structurat cu caracter

specific ce cuprinde ansamblul metodelor şi tehnicilor psihologice,

care se adresează nevoilor şi riscurilor identificate, în vederea

ameliorării conduitelor dezadaptative ale deţinuţilor; aceste

programe se adresează deţinuţilor care pot prezenta una sau mai

multe probleme cu ar fi: dificultăţi de gestionare a impulsurilor

sexuale; antecedente în adicţii, consum de droguri ori alte substanţe

psihotrope; dificultăţi de gestionare a agresivităţii; afecţiuni psihice;

risc de vulnerabilizare/marginalizare.

de asistenţă psihologică generală – demersul structurat cu caracter

general care vizează dezvoltarea deprinderilor, atitudinilor

prosociale, abilităţilor rezolutive sau întărirea comportamentelor

dobândite în cadrul programelor de asistenţă psihologică specifică,

în vederea creşterii şanselor de reintegrare socială în perioada

postdetenţie. Standardul minim privind organizarea şi desfăşurarea

programelor de asistenţă psihologică generală impune respectarea

unui număr de 12 şedinţe, cu o frecvenţă de cel puţin o şedinţă pe

săptămână (Art.174, aliniatul 1 din ordinul citat anterior).

Considerăm, în această ordine de idei, că programul elaborat de noi şi supus

validării, prin problematica abordată şi desfăşurarea în timp, se încadrează în

categoria programelor de asistenţă psihologică generală.

În altă ordine de idei, programele educaţionale şi de asistenţă psihosocială

desfăşurate în mediul penitenciar, deşi contestate uneori în privinţa eficienţei

acestora, se dovedesc a fi utile în demersul de reeducare şi reintegrare socială,

51

fiind parte integrantă din acest proces. Din acest motiv, elaborarea de programe

psihologice valide din punct de vedere ştiinţific, deci cu o eficienţă fundamentată

teoretico-metodologic şi dovedită în practică, constituie o condiţie sine qua non a

reuşitei procesului de reeducare şi reintegrare socială, nu şi singura.

Pe această linie se înscrie şi demersul nostru de a elabora un program care

să activeze şi să dezvolte inteligenţa emoţională la deţinuţi, în condiţiile în care se

constată un nivel redus al acesteia.

Scopul studiului a fost reliefarea necesităţii şi a validării unui program de

activare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale în mediul penitenciar, cât şi

dorinţa de a îmbunătăţi (dezvolta) inteligenţa emoţională la deţinuţi.

Am pornit de la premisa că nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi poate

fi ridicat (dezvoltat) prin programe de stimulare şi activare a inteligenţei

emoţionale.

Obiectivele vizate de program au fost următoarele:

facilitarea cunoaşterii conceptului de inteligenţă emoţională;

autocunoaşterea, acceptarea de sine şi dezvoltarea personală;

identificarea corectă a emoţiilor proprii dar şi ale celorlalţi;

dezvoltarea empatiei;

controlul emoţiilor;

facilitarea comunicării eficiente;

analiza convingerilor şi comportamentelor;

evidenţierea legăturii gânduri-emoţii-comportament;

rezolvarea de probleme;

prevenirea şi gestionarea eficientă a conflictelor;

adoptarea unui comportament asertiv.

Fiecare şedinţă din cadrul programului are precizată scopul acesteia,

obiectivele generale şi specifice, indicaţiile metodologice de realizare a temei,

resursele umane şi materiale.

III. 5.5.2. Metodologie

La validarea acestui program au participat 81 de deţinuţi din Penitenciarul

Oradea, condamnaţi pentru diverse infracţiuni, structuraţi în două loturi: unul

52

format din 43 de deţinuţi (lotul de control) şi altul din 38 de deţinuţi (lotul

experimental, care au participat la programul realizat de noi şi supus validării).

Lotul experimental a participat la un program de activare şi dezvoltare a

inteligenţei emoţionale, elaborat de noi, şi care s-a desfăşurat pe o perioadă de 3

luni, a câte două întâlniri pe săptămână.

Fiecare lot a fost evaluat cu testul de inteligenţă emoţională pentru adulţi

adaptat de Mihaela Roco după Bar On şi Daniel Goleman, atât la începutul

programului, respectiv studiului, cât şi la finalizarea programului/studiului.

Participanţii din cadrul lotului de control nu au participat la programe

terapeutice ci doar la activităţi de hobby, de tip recreativ şi activităţi sportive

(acesta devenind un lot placebo, supus comparaţiei cu lotul experimental).

Ipotezele de la care am plecat în elaborarea şi validarea acestui program au

fost următoarele:

i) există diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale, între deţinuţii care au parcurs un program

de dezvoltare a inteligenţei emoţionale şi cei care nu au parcurs un

astfel de program;

ii) că vor exista diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte nivelul

inteligenţei emoţionale, la deţinuţii care au parcurs programul de

dezvoltare a inteligenţei emoţionale faţă de nivelul inteligenţei

emoţionale al acestor deţinuţi, dar aflaţi în faza de debut a

programului.

III. 5.5.3. Rezultate

Comparaţia rezultatelor iniţiale ale grupului experimental cu ale grupului de

control

Group Statistics

program_intervent

ie N Mean

Std.

Deviation

Std. Error

Mean

pretest detinuti in

program

38 86,8421 23,26176 3,77356

detinuti control 43 82,7907 21,41713 3,26608

53

Independent Samples Test

Levene's Test

for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence

Interval of the

Difference

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)

Mean

Differe

nce

Std.

Error

Differe

nce Lower Upper

pret

est

Equal

variances

assumed

,076 ,784 ,816 79 ,417 4,05141 4,96504 -

5,83126

13,9340

7

Equal

variances not

assumed

,812 75,7

50

,419 4,05141 4,99069 -

5,88895

13,9917

6

Media rezultatelor deţinuţilor din grupul experimental nu este semnificativ

diferită faţă de cea a deţinuţilor din grupul de control, înaintea programului de

intervenţie (t=0,81, df=79, p=0,41).

Comparaţia rezultatelor finale ale grupului experimental cu ale grupului de control

Group Statistics

program_intervent

ie N Mean

Std.

Deviation

Std. Error

Mean

posttest detinuti in

program

38 96,3158 20,84966 3,38226

detinuti control 43 81,3953 23,40954 3,56992

54


Levene's Test

for Equality of

Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence

Interval of the

Difference

F Sig. t df

Sig. (2-

tailed)

Mean

Differe

nce

Std.

Error

Differe

nce Lower Upper

postt

est

Equal

variances

assumed

,026 ,871 3,01

2

79 ,003 14,9204

4

4,95329 5,06116 24,7797

2

Equal

variances not

assumed

3,03

4

78,9

93

,003 14,9204

4

4,91773 5,13194 24,7089

4

Media rezultatelor deţinuţilor din grupul experimental este semnificativ

crescută faţă de cea a deţinuţilor din grupul de control, după implementarea

programului de intervenţie (t=3,01, df=79, p=0,01).

III. 5.5.4. Discuţii

Din prelucrarea statistică a datelor a reieşit că ipotezele de la care am pornit

în elaborarea acestui program s-au confirmat.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei

emoţionale la deţinuţii care au parcurs programul de stimulare a inteligenţei

emoţionale (faza iniţială, de debut a programului faţă de faza de final, când

programul a fost parcurs de aceştia), şi de asemenea, există diferenţe

semnificative în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei emoţionale între cele două

55

grupuri (de control şi grupul experimental, care a parcurs programul de stimulare

a inteligenţei emoţionale).

Beneficiile unui astfel de program de activare şi dezvoltare a inteligenţei

emoţionale la deţinuţi, sunt evidente. Pe lângă creşterea nivelului de inteligenţă

emoţională la deţinuţii care au parcurs programul, s-a observat reducerea

numărului de rapoarte disciplinare (doar doi deţinuţi au mai comis abateri

disciplinare pe timpul desfăşurării programului din totalul de 38 de deţinuţi care

au avut un comportament corespunzător). De asemenea, comunicarea a devenit

mai eficientă, iar comportamentele participanţilor mai aproape de dezirabilitatea

socială, de manifestarea prosocială.

Programele de activare şi dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi

contribuie la menţinerea unui climat organizaţional sănătos, la facilitarea adaptării

corespunzătoare la mediul penitenciar a deţinuţilor, adaptare ce se repercutează

asupra procesului de reeducare şi reinserţie socială a acestora. De asemenea,

aceste programe contribuie la eficientizarea comunicării interpersonale, la

dezvoltarea unor comportamente cât mai aproape de normele sociale unanim

acceptate.

56

CAPITOLUL IV

DISCUŢII GENERALE

Fiecare studiu din cele cinci întreprinse de noi, care alcătuiesc partea de

cercetare şi contribuţii originale a prezentei teze de doctorat, este structurat sub

forma unor subcapitole de teorie, metodologie, rezultate, discuţii.

Din acest motiv, nu am considerat că este necesar să reluăm, în acest capitol

de discuţii generale, informaţiile prezentate în studiile respective, ci din contră, să

insistăm asupra altora noi, care ni s-au relevat din analiza comparativă a

rezultatelor obţinute din cele cinci studii efectuate, dezvăluindu-se, în acest mod,

noi dimensiuni ale problematicii abordate.

Astfel, coroborând rezultatele studiilor 2 şi 3 din cercetarea noastră,

respectiv nivelele de inteligenţă emoţională ale diferitelor categorii de personal de

penitenciare şi nivelele inteligenţei emoţionale ale deţinuţilor, am putut compara

la modul general nivelul inteligenţei emoţionale al personalului şi nivelul

inteligenţei emoţionale al deţinuţilor.

Rezultatele obţinute sunt prezentate mai jos.

T-Test: Comparaţii generale între nivelul inteligenţei emoţionale al personalului şi

nivelul inteligenţei emoţionale al deţinuţilor

Group Statistics

CATEGORII N Mean

Std.

Deviation

Std. Error

Mean

SCORURI PERSONAL 5 93,555240 2,4513265 1,0962665

DETINUTI 7 83,024286 5,5267557 2,0889173


Levene's Test for Equality of

Variances

t-test for Equality of

Means

F Sig. t df

57

SCORURI Equal variances

assumed

10,119 ,010 3,950 10

Equal variances not

assumed

4,464 8,763


t-test for Equality of Means

Sig. (2-tailed)

Mean

Difference

Std. Error

Difference


assumed

,003 10,5309543 2,6660158

Equal variances not

assumed

,002 10,5309543 2,3591049


t-test for Equality of Means

95% Confidence Interval of

the Difference

Lower Upper


assumed

4,5907008 16,4712077

Equal variances not

assumed

5,1722104 15,8896981

Se observă că între nivelul inteligenţei emoţionale înregistrate la personalul

de penitenciare şi nivelul inteligenţei emoţionale înregistrate la deţinuţi există o

diferenţă semnificativă (p = 0,01), inteligenţa emoţională a personalului fiind

semnificativ mai mare faţă de cea a deţinuţilor.

Acest lucru contribuie la menţinerea unui climat corespunzător în

penitenciar, personalul de penitenciare trebuind să aibă capacitatea de a gestiona

anumite situaţii critice, să dea dovadă de empatie şi înţelegere faţă de psihologia

deţinutului, să poată facilita demersul de reintegrare socială a deţinuţilor, să

stimuleze gândirea pozitivă.

În altă ordine de idei, analizând valorile medii obţinute de categoriile de

deţinuţi participante la cercetare pentru fiecare dintre cei 10 itemi ai testului

58

utilizat de noi, rezultă că scorurile cu cele mai mari valori au fost înregistrate la

itemii a şi b (respectiv 1 şi 2 în test) care semnifică conştientizarea propriilor

emoţii, înţelegerea şi geneza emoţiilor, iar cele mai scăzute scoruri la itemii g, j,

h, f (respectiv 7, 10, 8, 6) care fac referire la autocontrolul emoţiilor, iniţiativă şi

orienatrea spre realizări, dezvoltarea de relaţii armonioase, capacitatea empatică.

În această ordine de idei, deţinuţii conştientizează propriile emoţii dar

înregistrează deficite în sfera autoreglării emoţiilor, a relaţionării eficiente cu

ceilalţi, a capacităţii empatice (înregistrând scoruri foarte scăzute, sub 8 din 20).

Informaţii relevante au reieşit şi din compararea chestionarului elaborat şi

validat de noi ce viza recunoaşterea emoţiilor şi anumiţi itemi ai testului adaptat

de Mihaela Roco (după Bar On şi Goleman).

Analizând graficul de mai jos, observăm că în pofida faptului că deţinuţii

conştientizează propriile emoţii (0,95 în testul de inteligenţă emoţională M.

Roco), aceştia înregistrează deficite în recunoaşterea emoţiilor din cadrul

expresiilor faciale ale celorlalţi (0,49 în chestionarul elaborat şi validat de noi),

valoare, care la rândul ei, este aproape similară cu deficitul de empatie surprins de

testul de inteligenţă emoţională a lui M. Roco (0,4).

Analiză itemi inter-teste: Chestionar recunoaştere emoţii (elaborat şi validat de

noi) şi testul de inteligenţă emoţională adaptat de Mihaela Roco (după Bar On şi

Goleman)

0,49

0,95

0,71

0,4

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9

1

Recunoastere Constientizare Intelegere Empatie

Series1

59

CAPITOLUL V

CONCLUZII GENERALE

Numărul extrem de redus de studii ştiinţifice de specialitate privind

inteligenţa emoţională în mediul penitenciar, ca şi problematicile cu care se

confruntă sistemul penitenciar românesc în reeducarea şi reinserţia socială a

deţinuţilor, justifică demersul ştiinţific şi de cercetare întreprins de noi în privinţa

studiului inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul penitenciar.

Din studiul întreprins de noi am constatat că infractorii, respectiv deţinuţii

nu identifică şi nu denumesc corect emoţiile din expresiile faciale, în concordanţă

cu studiile întreprinse pe plan internaţional.

De asemenea, nivelul inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul

penitenciar este relativ redus, acest lucru putând afecta climatul organizaţional

penitenciar.

În contextul unei inteligenţe emoţionale reduse conflictele interpersonale nu

sunt prevenite şi sunt prost gestionate, apar incidente operaţionale negative, care

afectează relaţia deţinuţi-cadre, implicit procesul de adaptare la penitenciar, de

reeducare şi reinserţie socială a deţinuţilor.

O strategie, nu şi singura, pentru a contracara patologia penitenciară constă

în creşterea nivelului de inteligenţă emoţională la deţinuţi şi cadrele de

penitenciar.

În acest sens, putem afirma că programele de stimulare şi activare a

inteligenţei emoţionale desfăşurate cu deţinuţii pot să contribuie la creşterea

nivelului de inteligenţă emoţională la aceştia, cu influenţe pozitive asupra

adaptării acestora la mediul penitenciar şi asupra demersului terapeutic.

Ca şi limite ale acestei cercetări putem enumera:

numărul relativ redus de subiecţi (atât deţinuţi cât şi personal

penitenciar);

faptul că în lotul de subiecţi am cuprins doar persoane de sex

masculin;

utilizarea şi verificarea unui singur program de stimulare şi

activare a inteligenţei emoţionale;

60

cercetările au vizat subiecţii dintr-un singur penitenciar.

În acest context, se impune continuarea cercetărilor prin extinderea acestora

şi în alte penitenciare cu distribuţie geografică diferită; creşterea eşantionului de

subiecţi; utilizarea şi altor teste validate ştiinţific prin care să se investigheze

inteligenţa emoţională, cât şi elaborarea unui instrument specific de testare a

inteligenţei emoţionale la deţinuţi care să aibă şi o validitate de aspect; elaborarea

de alte programe care să dezvolte inteligenţa emoţională la deţinuţi şi verificarea

eficienţei acestora.

Contribuţiile originale ale acestei teze de doctorat (teoretice, metodologice

şi practice) sunt, prezentate sintetic, următoarele:

abordarea pentru prima dată în România, într-o manieră unitară şi

integratoare, a problematicii inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi

personalul penitenciar;

elaborarea şi validarea unui chestionar de recunoaştere a emoţiilor

din cadrul expresiilor faciale şi a unei grile de observare a

inteligenţei emoţionale la deţinuţi;

elaborarea şi validarea ştiinţifică a unui program de activare şi

dezvoltare a inteligenţei emoţionale la deţinuţi.

Considerăm, în această ordine de idei, că teza noastră de doctorat este

relevantă din punct de vedere ştiinţific, prin aportul pe care îl aduce la studiul

inteligenţei emoţionale la deţinuţi şi personalul de penitenciare, în contextul în

care literatura de specialitate în acest domeniu este extrem de redusă iar

problematica fenomenelor disfuncţionale în mediul penitenciar, cu corolarul lor

recidivismul, este de actualitate şi cu repercursiuni în viaţa socială şi economică

de zi cu zi.

În concluzie, ne exprimăm speranţa că cercetarea noastră să constituie

punctul de plecare a unor noi cercetări privind inteligenţa emoţională în mediul

penitenciar, cercetări care să contribuie la crearea şi menţinerea unui climat

organizaţional penitenciar sănătos, favorabil procesului de reeducare şi reintegrare

socială a deţinuţilor.

61

BIBLIOGRAFIE

Ali, F., Amorim, I. S., Chamorro-Premuzic, T. (2009). Empathy deficits and trait

emotional intelligence in psychopathy and Machiavellianism. Personality and

Individual Differences, 47, 758–762.

Animasahun, R. A. (2010). Intelligent Quotient, Emottional Intelligence and

Spiritual Intelligence as Correlates of Prison Adjustment among Inmates in Nigeria

Prisons. Journal of Social Sciences, 22 (2), pp.121-128.

Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Iaşi: Editura Polirom.

Bar-On, R., Tranel, D., Denburg, N. L, & Bechara, A. (2003). Exploring the

neurological substrate of emotional and social intelligence. Brain: A Jurnal of

Neurology, 126(8), 1790-1800.

Baribeau, J., Roth, R. M. (1996). Neuropsihologia emoţiei umane. In Botez, M. I.

(Ed.), Neuropsihologie clinică şi neurologia comportamentului (pp.349-360).

Montréal/Bucureşti: Masson/Editura Medicală.

Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Editura Presa

Universitară Clujană.

Bălăceanu-Stolnici, C. (1981). Anatomiştii în căutarea sufletului. Bucureşti:

Editura Albatros.

Bechara, A., Tranel, D., & Damasio, A. R. (2011). Erori de raţionament în ciuda

unei capacităţi intelectuale superioare. Dovezi neurologice ale inteligenţei

emoţionale. In Bar-On, R. & Parker, D. A. (Eds.), Manual de inteligenţă

emoţională (pp. 193-213). Bucureşti: Editura Curtea Veche Publishing.

Besel, L. D. S., Yuille, J. C. (2010). Individual differences in empathy: The role of

facial expression recognition. Personality and Individual Differences, 49, 107–112.

Blair, R. J. R., Mitchell, D. G. V., Peschardt, K. S., Colledge, E., Leonard, R. A.,

Shine, J. H., et al. (2004). Reduced sensitivity to others’ fearful expressions in

psychopathic individuals. Personality and Individual Differences, 37,1111–1122.

Botez, M. I. (1996). Sindromul frontal. In Botez, M. I. (Ed.), Neuropsihologie

clinică şi neurologia comportamentului (pp.171-197). Montréal/Bucureşti:

Masson/Editura Medicală.

Butoi, T. (2011). Psihologie judiciară. Bucureşti: Editura Solaris Print.

62

Ceauşu, V. (1978). Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii. Bucureşti:

Editura Militară.

Chiva, R., & Alegre, J. (2008). Emotional intelligence and job satisfaction: The

role of organizational learning capability. Personnel Review, 37(6), 680-701.

Cristea, D. (2007). Tratat de psihologie socială. Bucureşti: Editura

ProTransilvania.

Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şi

interviul. Iaşi: Editura Polirom.

Damasio, H., Grabowski, T., Frank, R., Galburda A. M. & Damasio, A., R. (1994).

The return of Phineas Gage : Clues about the brain from the skull of a famous

patient. Science, 264, pp. 1102-1104.

Damasio, A. (2005). Eroarea lui Descartes: emoţiile, raţiunea şi creierul uman.

Bucureşti: Editura Humanitas.

Del Gaizo, A. L., Falkenbach, D. M. (2008). Primary and secondary psychopathic-

traits and their relationship to perception and experience of emotion. Personality

and Individual Differences, 45 (3), pp. 206-212.

Dawel, A., O'Kearney, R., McKone, E., Palermo, R. (2012). Not just fear and

sadness: Meta-analytic evidence of pervasive emotion recognition deficits for facial

and vocal expressions in psychopathy. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 36,

pp. 2288-2304.

Dragomirescu, V. (1976). Psihosociologia comportamentului deviant. Bucureşti:

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Edgar, C., McRorie, M., Sneddon, I. (2012). Emotional intelligence, personality

and the decoding of non-verbal expressions of emotion. Personality and Individual

Differences, 52, pp. 295-300.

Florian, G. (1999). Dinamică penitenciară. Reforma structurilor interne. Bucureşti:

Editura Oscar Print.

Florian, G. (2006a). Psihologie penitenciară. Bucureşti: Editura Oscar Print.

Florian, G. (2006b). Fenomenologie penitenciară. Bucureşti: Editura Oscar Print.

Foucault, M. (1997). A supraveghea şi a pedepsi - naşterea închisorii -. Bucureşti:

Editura Humanitas.

Frost, N., Florian, G. (1986). Cunoaşterea şi influenţarea individuală a deţinuţilor.

Bucureşti: DGP.

63

Gardner, H. (1983/2003). Frames of mind. The theory of multiple intelligences.

New York: BasicBooks.

George, J. M. (2000). Emotions and leadership: The role of emotional

intelligence. Human Relations, 53(8), 1027-1055.

Gery, I., Miljkovitch, R., Berthoz, S., Soussignan, B. (2009). Empathy and

recognition of facial expressions of emotion in sex offenders, non-sex offenders

and normal controls. Psychiatry Reserch, 165 (3), pp. 252-262.

Goleman, D. (2004). Inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă. Bucureşti:

Editura Allfa.

Goleman, D. (2005a). Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Editura Curtea Veche

Publishing.

Goleman, D. (2005b). Emoţiile distructive – dialog ştiinţific cu Dalai Lama

consemnat de Daniel Goleman. Bucureşti: Editura Curtea Veche Publishing.

Grieve, R., Mahar, D. (2010). The emotional manipulation–psychopathy nexus:

Relationships with emotional intelligence, alexithymia and ethical position.

Personality and Individual Differences, 48, 945–950.

Hastings, M. E., Tangney, J. P. Stuewig, J. (2008). Psychopathy and identification

of facial expressions of emotion. Personality and Individual Differences, 44 (7),

pp. 1474-1483.

Hedwig, E., Allpers, G. W., Segre, D., Calogero, A., Angrilli, A. (2007).

Categorization and evaluation of emotional faces in psychopatic women.

Psychiatry Research, 159 (1), pp. 189-195.

Hen, M., & Goroshit, M. (2011). Emotional competencies in the education of

mental health professionals. Social Work Education, 30(7), 811-829.

Howitt, D., Cramer, D. (2010). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iaşi: Editura

Polirom.

Iliescu, D., Ilie, A., Ispas, D., & Ion, A. (2012). Emotional intelligence in personnel

selection: Applicant reactions, criterion, and incremental validity. International

Journal of Selection and Assessment, 20(3), 347-358.

Kirsch, L. G., Becker, J. V. (2007). Emotional deficits in psychopathy and sexual

sadism: Implications for violent and sadistic behavoir. Clinical Psychology Review,

27, 904-922.

Kiss, J., F. (2013). Istoria psihologiei în România. Tipare şi factori ai evoluţiei în

64

perioada totalitaristă şi postdecembristă. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică.

Lam, C. S., & O'Higgins, E. R. (2012). Enhancing employee outcomes: The

interrelated influences of managers' emotional intelligence and leadership

style. Leadership & Organization Development Journal, 33(2), 149-174.

Locke, E. A. (2005). ,,Why emotional intelligence is an invalid concept”. Journal

of Organizational Behavior 26 (4), 425–431.

Malone, A., Carroll, A., Murphy, B. P. (2012). Facial affect reconition deficits: A

potential contributor to aggression in psychotic illness. Aggression and Violent

Behavoir, 17 (1), pp. 27-35.

Marsh, A. A., Blair, R. J. R. (2008). Deficits in facial affect recognition among

antisocial populations: A metanalysis. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 32

(3), pp. 454-465.

Mattiuzzi, P. G. (2008). ,,Emotional intelligence? I'm not feeling it". Everyday

Psychology.com. Accesat la http://everydaypsychology.com/2008/12/emotional-

intelligence-im-not-feeling.html#.UhxYqtJNi84

Mayer, J. D., Caruso, D. R. & Salovey, P. (2011). Selectarea unui instrument de

evaluare a inteligenţei emoţionale -Scalele de aptitudini-. In Bar-On, R. & Parker J.

D. A. (Eds.), Manual de inteligenţă emoţională (pp. 315-336). Bucureşti: Editura

Curtea Veche Publishing.

Mayer, J. D., Salovey, P. & Caruso, D. R. (2011). Inteligenţa emoţională ca

Zeitgeist, personalitate şi aptitudine mentală. In Bar-On, R. & Parker J. D. A.

(Eds.), Manual de inteligenţă emoţională (pp. 101-123). Bucureşti: Editura Curtea

Veche Publishing.

Mărgineanu, N. (1973). Condiţia umană – aspectul ei bio-psiho-social şi cultural-.

Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

Mândrea L. D. F., Crăciun D. (2008). Mentoratul în mediul penitenciar din

perspectiva psihoeducaţiei. Analele Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD,

pp.75-79.

Mândrea, L. D. F. (2009). Adecvarea scopurilor şi obiectivelor cunoaşterii

psihologice la specificul muncii cu persoanele private de libertate. În volumul

Simpozionului Internaţional Cercetări şi aplicaţii în psihologie - Teoretic şi

aplicativ în cercetarea psihologică, ediţia a XIII-a, Buziaş. Timişoara: Editura

Eurobit, pp. 269-276.

http://everydaypsychology.com/2008/12/emotional-intelligence-im-not-feeling.html#.UhxYqtJNi84

http://everydaypsychology.com/2008/12/emotional-intelligence-im-not-feeling.html#.UhxYqtJNi84

65

Mândrea, L. D. F. (2010). Implicaţii practice ale cunoaşterii persoanelor private de

libertate prin metoda sociometrică. În volumul Simpozionului Internaţional

Cercetări şi aplicaţii în psihologie - Tradiţionalism şi modernism, ediţia a XIX-a,

Buziaş. Timişoara: Editura Eurobit, pp. 251-257.

Mândrea, L. D. F. (2011). Importanţa cercetărilor privind inteligenţa emoţională în

mediul penitenciar. Analele Universităţii din Oradea, Fascicula DPPPD.

Mândrea, L. D. F. (2012). Aplicabilitatea conceptului de inteligenţă emoţională la

mediul penitenciar. În volumul electronic al Simpozionului Internaţional Cercetări

şi aplicaţii în psihologie – Devianţă şi normalitate, ediţia a XIX-a, Timişoara.

Timişoara: Editura Eurobit, pp.167-174.

Mândrea, L. D. F. & Kiss, J. F. (in press). Differences Between Recognition

Patterns of Facial Expressions of Emotion at Normal Population, Inmates with

Mild Offences and at Inmates with Severe Offences and Antisocial Personality

Disorder. Thomson Reuters Philadelphia, Monduzzi Editore International

Proceedings Division.

Megreya, A., M. (2013). Criminal thinking styles and emotional intelligence in

Egyptian offenders. Criminal Behaviour and Mintal Health, 23: 57-71.

Mitrofan, N., Zdrenghea, V., & Butoi, T. (1994). Psihologie judiciară. Bucureşti:

Editura Şansa.

Mitrofan, N. (2010). Competenţe generale şi specifice ale psihologului din

domeniul judiciar. În volumul Simpozionului Internaţional Cercetări şi aplicaţii în

psihologie - Tradiţionalism şi modernism, ediţia a XIX-a, Buziaş. Timişoara:

Editura Eurobit, pp. 340-344.

Neculau, A. (2012). Dramele psihologilor români: întemniţaţi, anchetaţi,

supravegheaţi. Rev. Psih., vol. 58, nr.1, p. 5-22.

Nowakowski, K. (2009). Psychopathy vs. Emotional intelligence in penitentiary

recidivists. Problems of forensic sciences, vol. LXXIX, 283-293.

Payne, W. L. (1985). A study of emotion: developing emotional intelligence; self

integration; relating to fear, pain and desire. Dissertation Abstracts International,

47, p. 203A (University microfilms No. AAC 8605928). Accesat la

http://eqi.org/payne.htm

Pishghadam, R., & Sahebjam, S. (2012). Personality and emotional intelligence in

teacher burnout. The Spanish Journal of Psychology, 15(1), 227-236.

http://eqi.org/payne.htm

66

Popa, M. (2011). ”Infidelităţile” coeficientului de fidelitate Cronbach alfa.

Psihologia resurselor umane, Vol. 9, Nr. 1, pp. 85-99.

Pripp, C., Decsei-Radu, A. (2011). Ghid de bune practici pentru psihologul care

lucrează în sistemul penitenciar. Iaşi [nu apare editura: ISBN 978-973-0-11152-1].

Ribot, Th. (1998). Logica sentimentelor. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi

enciclopedică.

Robinson, L., Spencer, M., Thomson, L. D. G., Sprengelmeyer, R., Owens, D. G.

C., Stanfield, A.C., Hall, J., Baig, B.J., MacIntyre, D.J., McKechanie, A.,

Johnstone, E.C. (2012). Facial emotion recognition in Scottish prisoners.

International Journal of Law and Psychiatry, 35, pp. 57-61.

Roco, M. (2004). Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Editura Polirom.

Săucan, D. Ş., & Micle, M. I. (2011). Un subiect neglijat în psihologia

organizaţională: emoţia. Revista de psihologie, Vol. 57, nr. 3, p. 237 – 250.

Slaski, M., & Cartwright, S. (2003). Emotional intelligence training and its

implications for stress, health and performance. Stress and Health: Journal of the

International Society for the Investigation of Stress, 19(4), 233-239.

Stănoiu, R. M. (1981). Metode şi tehnici de cercetare în criminologie. Bucureşti:

Editura Academiei RSR.

Stein, S., & Book, H. (2003). Forţa inteligenţei emoţionale: inteligenţa emoţională

şi succesul vostru. Bucureşti: Editura Allfa.

Ştefan, L. I. (Ed.). (2012). Tabloul experţilor psihologi. Institutul de Psihologie

Judiciară. Accesat la http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP.pdf

Tia, I. (2008). Penitenciarul – poziţie, rol, problematică -. În Jurcău, N. (Ed.),

Penitenciarul – mediu psihosocial distinct (pp. 27-36). Cluj: Casa Cărţii de Ştiinţă.

Tia, I. (2008). Modelul deprivării. Subcultura deţinuţilor. Prizonizarea-. În Jurcău,

N. (Ed.), Penitenciarul – mediu psihosocial distinct (pp. 37-52). Cluj: Casa Cărţii

de Ştiinţă.

Visser, B. A., Bay, D., Lynn-Cook, G., Myburgh, J. (2010). Psychopathic and

antisocial, but not emotionally intelligent. Personality and Individual Differences,

48 (5), pp. 644-648.

Zillmer, E., Spiers, M., & Culbertson, W. (2008). Principles of Neuropsychology.

Belmont: Thomson Wadsworth.

Weng, H.-C., Hung, C.-M., Liu, Y.-T., Cheng, Y.-J., Yen, C.-Y., Chang, C.-C., &

Huang, C.-K. (2011). Associations between emotional intelligence and doctor

http://www.psihologiejudiciara.ro/files/TEP.pdf

67

burnout, job satisfaction and patient satisfaction. Medical Education, 45(8), 835-

842.

*** (2004). Hotărârea Nr. 1849 din 28 octombrie 2004 privind organizarea,

funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Bucureşti:

Guvernul României.

*** (2004). Legea Nr. 293 din 28 iunie 2004 Republicată privind Statutul

funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a

Penitenciarelor. Bucureşti: Parlamentul României.

*** (2006). Legea Nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a

măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Bucureşti:

Parlamentul României.

*** (2006). Hotărârea Nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii 275 din 4 iulie 2006 privind executarea

pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Bucureşti: Parlamentul României.

*** (2008). Codul Penal al României. Bucureşti: Parlamentul României.

*** (2008). Codul de Procedură Penală al României. Bucureşti: Parlamentul

României.

*** (2008). Ordinul Nr. 2003/C din 22 iulie 2008 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor. Bucureşti: Ministerul Justiţiei.

*** (2013). Legea Nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a

măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal. Bucureşti: Parlamentul României.

http://www.anp.gov.ro/

http://www.eiconsortium.org/

http://www.anp.gov.ro/

http://www.eiconsortium.org/

rezumat teza doctorat mandrea

Documents