rezumat sociologie

7/30/2019 rezumat sociologie

1/30

Auguste Comte. Considerat a fi parintele Sociologiei, tocmai prin aceasta, ela utilizat n denumirea sociologiei doi termeni: unul latin- socius si celalaltgreclogos.

Sociologia ca stiinta sociala studiaza societatea umana

asa cum se prezinta ea: ca un ansamblu de diverse grupuri, colectivitati,asociatii, institutii sociale. Ea studiaza omul ca fiinta sociala si rezultatelesociale ale comportamentului sau.

Complexitatea obiectului de studiu a facut pe multi sociologi sadefineasca sociologiadiferit n functie de obiectul, problematica de studiosau metodele utilizate ncunoasterea vietii sociale. De la stiinta a faptelor sifenomenelor sociale (orientareapozitivista si sociologia interpretativa), laconceperea societatii ca un organism uman(organicismul) ca un produs alpsihologiei individuale (teorii psihologice), pna la

ntelegerea societatii caun sistem, s-au asociat fiecarei teorii practici metodologicediferite.Sociologul descrie si explica ntr-o forma obiectiva de cesi cumpersoaneleinteractioneaza n grupuri.Sociologia esteuna din stiintele sociale al carei obiect de studiu l reprezinta societateaumana, adica colectivitatile, asociatiile, grupurile si institutiile sociale pecare oamenii leformeaza. Sociologia studiaza de asemenea omul ca fiintasociala, adica n masura ncare acesta este rezultatul actiunilor sale.Sociologia poate fi definita ca studiul stiintific al vietii grupale al fiintelorumane.Sociologia este ramura a cunoasterii al carei obiect estedimensiunea sociala aumanului, realitatea n relatie cu socialitatea.o alta forma de definire a obiectuluisociologiei, efectiva, adica ceea ce se publica,discuta n congrese si o altaintentionala, adica ceea ce se vrea a fi stiinta.Aceeasiproblema: confluenta ntre ceea ce se investigheaza si ceea ce se doreste si nua fost

descoperit pna acum, sau ntre obiect de studiu si realitatea prezenta.Realitatea decunoscut este mult mai complexa si cercetatoruln sociologie nu va putea lua n calcultoate conditionarile sociale si actiuneatuturor factorilor posibili. De aceea va exista

ntotdeauna un decalaj ntrerealitatea studiata si realitatea efectiva..Sociologia ca stiinta sociala, este alaturi deeconomie, stiintele politice s.a. care seapleaca de asemenea asupra omului sisocietatii. Se mai pot adauga psihologia socialasi geografia umana.Max Weber a stabilit supozitiile necesare pentru a ntelege obiectulstiintelor sociale,

ndeosebi al sociologiei,ninterpretarea sensului actiunii sociale. Este vorba dentelegerea intentiilor subiective ale actorilor care compun societatea.In interiorulstiintelor sociale, maiales n cel al sociologiei, se poate stabili un dublu dualism care

integreaza/dezintegreaza sociologia: obiectivism/subiectivism,realism/nominalism.Stiinta apeleaza n mod exclusiv la un tip de cunoastere care se caracterizeaza prinmetode si rezultate. Cunoasterea stiintifica se deosebeste de episteme, prin aceea ca

n loc sapatrunda n lucruri pentru a le explica, le substituie prin altele mai precise carese comporta fata de primele ca limita la fluctuatiile prin care se aproximeaza.Sociologia aspira safie stiinta.Metode precum observatia si experimentul au fost primelepreluate din stiintele naturii.Caracteristicile stiintei potfi enuntate urmatoarele:


2/30

--Sociologia esteempirica deoarece cunostintele provin din observatii si studii de terencu metode specifice si mprumutate din alte stiinte.--Sociologia esteteoretica fiind alcatuita ca stiinta dintr-un system de propozitii generalecare explica realitatea sociala.--Sociologia are o metodologie neutra din punct de vedere moral,adica dispune de un

sistem de metode, tehnici, procedee si instrumente de investigare care ncearca sapastreze neutralitatea si acuratete n culegerea si interpretarea datelor.--Sociologia este o critica a realitatii sociale, adica nu este dogmatica, fiind deschisaexaminarilor si ndoielilor metodice, n lumina noilor schimbari de paradigma, a noilorexperiente.

Teoria sociologica apare ca o nevoie de a avea o viziune generala asupra societatii,structurii si dinamicii sociale, asupra rolului si rostului omului n lume. Aceasta viziunede ansamblu ne este oferita de filosofia sociala.Teoriile se constituie din ipotezeleconfirmate de cercetare, care devin teze, adica propozitii explicative asupra domeniuluistudiat.Orientarea oricarei cercetari trebuie asezata nu doar pe date empirice,ci, cu

concursul paradigmelor si teoriilor care pot ridica ipotezele de lucru la categorii aleteoriei stiintifice.

Dimensiunea subiectiva a sociologiei nu este un impediment pentru ntelegerearealitatii. Din contra, cum a reliefat Weber, latura subiectiva a actiunii umane permite saputem ntelege protagonistii, punndu-ne n locul lor, daca posedam suficiente motivede judecare pentru a face acest lucru.Se ntelege de aici ca sociologia este o stiinta ncontinua discutie si certa criza.Comte,Durkheim, Spencer, Mead si Schutz s-au ocupatde la nceput de stiinta si de multe ori doreau sa modeleze sociologia pornind de lafizica si chimie, obtinnd un mare succes. Dezbaterea ntre cei care acceptau modelulstiintificsi cei care, precum Weber, considera ca problemele particulare n viata socialanu puteau fi rezolvate n mod absolut de catre stiinta a marcat aparitia sociologiei castiinta.

Dezbaterile pe marginea problemelor de scienticitate ale sociologiei considerata de uniiautori (reprezentanti ai scolii pozitiviste) ca stiinta naturala sau pozitiva care ar trebui sase bazeze exclusiv pe metode matematice de cuantificare a datelor, pentru a putea fistiinta, sau dupa altii ca stiinta a culturii, a spiritului deoarece studiaza omul ca fiintalibera, ireductibila la masurari, sociologia nu este nici una, nicialta, sau ceva dinambele.Problema este cum aceasta stiinta care studiaza fiinta realitatii sociale poate fi

nteleasa n adevarata semnificatie a stiintei?Cum poate sociologia safie obiectiva,libera de valori si judecati de valoare atta vreme ct obiectul ei de studiu este omul ndiverse contexte de viata, iar cel ce ntreprinde cercetarea si produce rezultatele ei estetot om?

Argumente pro:

1. Sociologia este o disciplina teoretica si practica. Corpusul de propozitii carealcatuiesc teoria sunt rezultatul cercetarilor empirice pe numeroase cazuri,statistic vorbind, legea numerelor mari, esantioanele reprezentative ne daugarantia ca ceea ce se afirma despre medie este valabil pentru o ntreaga


3/30

populatie din care face parte esantionul studiat. Cercetarea empirica nseamnaverificarea unor ipoteze, cercetarea vizeaza anumite aspecte concrete alerealului, observarea faptelor. In acest tip de cercetare este nevoie ca sociologulsa se abtina de la a sustine un fapt sau altul, de a-si manifesta propria opinie. Deaceea apelul la Em. Durkeim si ndemnul de a trata faptele drept lucruri, ca

obiecte, nafara noastra, presupune si o eliberare de propria subiectivitate sipastrarea unei distante necesare n apreciere. Putem face teorie si practicasociologica renuntnd la valori? Max Weber desi sustinnd obiectivitatea stiintei,declara ca nu putem fi indiferenti moral n acest domeniu al cunoasterii sociale.

nsasi alegerea temei de studio este o optiune valorica. Neutralitatea valorica asociologului ca persoana nu este posibila, dar a sociologului ca cercetator estenecesara si obligatorie pentru a-si face treaba asa cum stiinta o cere. ntre a fisia face este o diferenta.

2. Sociologia este o critica a societatii n vederea constructiei.Misiunea sociologului esteaceea de a se debarasa de propriile idei, prejudecati, opinii, interese personale, iardincolo de pasiuni el trebuie sa prezinte faptele asa cum sunt.ncrederea sau

nencrederea n institutiile statului, ratingul la diverse media, vorbesc de o realitate afaptelor cotidiene care nu poate fi ignorata, ci nteleasa si explicata. Ea reprezinta otendinta, a majoritatii de care trebuie sa se tina cont n deciziile care se iau.Cunoscndstarea la un moment dat se poate prevedea evolutia evenimentelor.Raportul stiinta-etica poate fi pus n evidenta daca analizam valorile care fundamenteaza dezvoltareasociala.Libertatea, dreptatea, justitia sociala, sunt valori universale, transculturale siatemporale. Ele constituie obiect de studiu al sociologiei n masura n carefundamenteaza diferite procese, precum: socializarea, educatia, familia etc., darreprezinta si criterii de analiza.

Sociologia studiaza societatea n ansamblul ei, dar dezvoltarea stiintei a permisorientarea cercetarilor sociologice spre diverse domenii ale vietii sociale. Cmpurile decercetare sociologica s-au dovedit diverse si complexe, caci desi ele vizau un singurdomeniu al realitatii sociale, interconexiunile cu celelalte domenii complicauanaliza.Aplecare spre diversitatea realului a permis o dezvoltare a stiintei, nsesi teoriile

mbogatindu-se prin verificarea de ipoteze,stabilirea de corelatii ducand la dezvoltareametodologiei.Astfel apar ramuri ale sociologiei al caror obiect de studiu l reprezinta undomeniu distinct al realitatii sociale:Sociologia educatiei, a culturii, religiei, economica,industriala, agrara, a organizatiilor, acomunitatilor teritoriale (urbana, rurala), sociologiapolitica, sociologia cunoasterii etc.Noile provocari ale mileniului genereaza altepreocupari de studiu care favorizeaza aparitia altor ramuri ale sociologiei, precum:sociologia frontierei, sociologia opiniei publice etc.Nevoia cercetarilor interdisciplinare apus problema chiar a constituirii unor noi stiinte de granita, la intersectia sociologiei cualte stiinte, aparnd noi stiinte, numite de granita: psihosociologia, sociolingvistica etc.

Preocupari pentru aflarea adevarului si studierea faptelor sociale apar nca dinAntichitate. Aristotel (Stagira 384 a. Chr. Calcis 322 a Chr.) poate fi considerat unprecursor al sociologiei prin modul de gndire filosofica,prin metoda inductiva, adicastudiul faptelor de la particular, la general.n Politica,Aristotel vorbeste de latura socialaa omului,despre originea statului, ca organizare politica. n cetatile-stat, n Polis omul se


4/30

manifesta ca cetatean. La ntrebarile referitoare la aparitia omului, a statului Aristotelraspunde ca statul este anterior omului sau cel putin aparitia lor e simultana.Pentru Aristotel Polisulera un lucru natural iar omul, prin natura sa, un animal socialsau politic. Polis este comunitatea civila si politica si nu Statul. n cetate se poateinstaura ordinea, configuratia perfecta a vietii sociale. Orasul apare nu doar ca o

delimitare a unui spatiu prin ziduri n care exista legi pentru e evita injustitia sauviolenta, ci ca o comunitate de familii n care se traieste o viata fericita si buna.De aiciPoliteia (res publica romana-forma de stat republica) este ceea ce da forma orasului si lconstituie.Viata individuala nu se poate dezvolta dect in interiorul Polisului, viatanoastra ca cetateni apartine n ultima instanta politicii.Polis desemna pentru greci ocomunitate politica pura si simpla,autonoma.

Saltul care se produce din Grecia, la Roma este ca cel de la teorie, la practica. Romaaduce viziunea practica si juridica asupra realitatii sociale.Libertas anunta o modalitatede existenta sociala si politica proprie, de convietuire n res publica. Este o altamodalitate de a ntelege comunitatea,un mod practic de a exersa relatiile dintre cetateni

si libertatea era nteleasa si pusa n practica ca participare individuala ncivitas.Respectul pentru celalalt venea din propria demnitate.

Crestinismul mbogateste reflectia, considernd omul ca fiinta creata,iar doctrinacrestina proiecteaza lumina revelatiei asupra realitatii politice.Termeniipolis, civitas suntadoptati pentru a stabili o ordine, un consortiu ntre doua lumi: cea terestra, istorica, sicea transcendenta.Pentru Sfntul Augustin ambele cetati se ntlnesc nlupta continua n orice societate. n unele forme de State sau n snul propriei Biserici,ambele realitati se ntlnesc.Tomas din Aquino instaureaza ideea de autonomie aordinului natural asupra ordinului supranatural.Important este pentru noi trecerea de la o

ntelegere a societatii ca un corp organic total, la o societate de indivizi autonomi careconvietuiesc mpreuna n societate.Se trece astfel de la conceptia aristotelica, de la

justitia distribuita ca bun comunla o conceptie utilitarista a beneficiuluimajoritatii.Autonomia ordinii sociale si politice, individualismul posesiv ca forma de viatamorala si utilitatea comunului ca traducere noua a clasicei justitii distributiva aristotelica,confirma modul de ntelegere a socialului de catre modernitate.Schimbarile sociale cares-au produs: revolutiile politice, revolutia industriala si urbanizarea au avut un profundefect n religiozitate.Auguste Comte,Emile Durkheim,Max Weber si multi altii primisera oeducatie religioasa si erau implicati efectiv n diverse activitati religioase.Interesant esteca si azi, explicatia sociologica face apel la alte tipuri de abordari (transstiintifice), caredemonstreaza imposibilitatea ignorarii unei dimensiuni fundamentale a culturii religia

n explicarea vietii sociale.

Mentalitatea nominalista introduce n gndire ideea ca subiectul real n istorie esteindividul, ceea ce produce enorme transformari n modul de contemplare a societatii side schimbare a ei.Descoperirile stiintifice conduc la contemplarea universului ca unspatiu deschis fata de cel nchis al Antichitatii, noua mentalitate a burgheziei urbaneasupra celei rurale produce o noua morala individuala si a miscarii reformatoare si noiprincipii ca:discretionalitatea si conventionalitatea puterii.De la libertatea individuala seorganizeaza puterea politica, mai nti despotic si apoi liberal, n care acordul ntre


5/30

asociati era baza.Societatea corespundea statului civil al oamenilor, numit natural,darera artificial pentru ca era o constructie, un contract social. n acest sens se includ aiciteoriile lui Thomas Hobbes, John Locke, J.J. Rousseau si E.Kant.Dupa Macchiavelliapare o politica sustinuta de ratiune.Ideea provenita din vechea axioma nominalista seregaseste n procesul Iluminismului, unite n procesul de dezvoltare a stiintelor cu

revolutia industriala.Toate acestea prepara scenariul nasterii Sociologiei ca stiintaautonoma.Factorii care au favorizat aparitia sociologiei ca stiinta:contextul social configureazaaparitia sociologiei,conditiile cele mai importante:revolutiile politice, revolutia industriala,nasterea socialismului, urbanizarea.Revolutiile socialeMulte revolutii politice care au culminat cu revolutia franceza s-au produs de-a lungulsec. al XIX-lea si constituie factorul cel mai important n aparitia teoretizarilorsociologice.Efectele negative au atras atentia primilor teoreticieni.se cautau noi baze derestabilire a ordinii n societatile perturbate de revolutiile din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea. Acest interes reprezinta una dintre preocuparile principale ale teoreticienilor clasici

ai sociologiei, n special ale lui Auguste Comte si Emile Durkheim.Revolutia industriala si aparitia capitalismuluin configurarea teoriei sociologice la fel de importanta ca revolutia politica, a fostrevolutia industriala, care a cuprins multe societati occidentale n timpul sec. al XIX-leasi nceputul sec. al XX-lea.Revolutia culmina cu transformarea lumii occidentale printrecerea de la un sistem fundamental agricol, la unul industrial.Idealul acestui sistemera o piata libera si un schimb de produse ntre diversi producatori. Consecinta a fost opolarizare a societatii: cei putini care obtineau enorme cstiguri, si cei mai multi caremunceau multe ore si aveau salarii mici.Reactia:revolta mpotriva sistemuluiindustrialsi capitalismului n general a condus la miscari radicale care aveau ca scopcaderea sistemului capitalist. Dintre cei care au teoretizat aceste schimbari sociale,personalitati n istoria teoriei sociologice, mentionam pe:K. Marx, Max Weber, EmileDurkheim si Georg Simmel.Aparitia socialismuluiO serie de schimbari al caror obiectiv era a rezolva excesele sistemului industrial sicapitalismul pot fi grupate sub termenul socialism.Unul dintre gnditorii si sustinatoriisocialismului, considerat a fi singura solutie la rezolvarea problemelor industriei, a fostKarl Marx.Dezvolta o teorie n care critica diferite aspecte ale societatii capitaliste,acesta a fost implicat n diverse activitati politice. Alti teoreticieni (Max Weber si EmileDurkheim) s-au opus de la nceput socialismului. Desi recunosteau problemelecapitalismului voiau o reforma nauntrul sistemului capitalist, nainte de a sprijini ceea cepropunea Marx, o revolutie sociala.Aceasta tema, a reformarii capitalismului a jucat unrol chiar mai important n configurarea teoriei sociologice.UrbanizareaO mare parte dintre lucratorii cmpurilor a migrat spre munca industriala, de la sate laorase, datorita atractivitatii salariului fix si a locurilor de munca nou create n zoneleurbane. Ca si n alte tari, si n Romnia, expansiunea oraselor a produs o serie deprobleme, precum:problema locuintei si locuirii, poluare sonora, a apei, aerului, traficetc.Printre cei care s-au ocupat de aceste probleme, au fost n special Max Weber siGeorge Simmel si Scoala de la Chicago.


6/30

Scoli sociologice(Scoala de gndire si actiune are n acest context o altasemnificatie: aceea de miscare de idei care se impune si formeaza generatii deprofesionisti n domeniul gndirii si al actiunii sociologice.)

Analiza scolilor sociologice releva cel putin trei aspecte comune:

---Scolile sociologice s-au constituit n mediul universitar, spatiul academic fiind cel maipropice afirmarii libere a ideilor de pastrare a ordinii sau nnoire sociala, de analizacritica a realitatilor sociale.-Discursul magistral, dar si dezbaterile n seminarii,duceau laverificarea de ipoteze,experimentarea de tehnici de lucru,proiectarea de constructiiteoretice,nasterea de modele.---Scolile sociologice au avut un fondator, o personalitate recunoscuta n domeniu, carea creat scoala, prin pregatirea unor generatii desociologi, de la el transmitndu-se oteorie, o metoda, un model decercetare etc.---Fiecare scoala sociologica a avut o activitate teoretico-metodologica specifica, uncmp de investigatie, un domeniu n care devinerecunoscuta si o publicatie prin care siface cunoscute realizarile.

Scoala francezaClaude Henri Saint-Simon(sec.XVIII-XIX)-secretar al lui A.Comte=>similitudine inidei,considera ca fenomenele sociale pot fi studiate folosind aceleasi tehnici si metodeca in stiintele naturii(metoda observatiei),intuia nevoia reformelor sociale,credea nplanificarea centralizata a economiei.Auguste Comte(sec.XVIII-XIX)-a introdus termenul de sociologie,2concepteimportante-statica sociala=structura sociala si dinamica sociala=schimbarea sociala-Comte credea ca dinamica sociala este mai importanta dect statica sociala(opera saeste marcata de aceste 2 concepte)=>preocuparea sa pentru reforma.Credea caevolutia naturala a societatii si nu revolutia sociala va ameliora lucrurile. Reformele eraunecesare pentru a impulsiona procesul.Teoria sa este denumita si teoria celor3stari:teologica, tranzitia metafizica, pozitiva.Emile Durkheim(sec.XIX-XX)-Despre diviziunea muncii sociale si Regulile metodeisociologice dezvolta o conceptie distincta asupra obiectului de studiual Sociologiei considernd ca sarcina sociologiei este aceea de a studiafaptele sociale.Scoala germanaKarlMarx(sec.XIX)-explica viata sociala doar prin cauze economice, teoriilemonocauzale explicnd dezvoltarea istorica doar pe baze economice.Revolutiile socialeerau conduse,in viziunea lui,de clasa muncitoare,instituindu-se domnia proletariatului.Max Weber(sec.XIX-XX)-Etica protestanta si spiritul capitalismului explicaprotestantismul ca sistem de idei si nasterea unui alt sistem de idei spiritulcapitalismului. Pe Weber l interesa problema generala a evolutiei institutiilor n lumeaoccidentala .Scoala britanicaAdam Smith(XVIII)- l-a inspirit pe Marx,a avut o foarte mare influenta incapitalism,vorbeste deo mna invizibila(=cererea si oferta) care modeleaza piatabunurilor si a muncii.Daca Marx, Weber, Durkheim, Comte studiau structura sociala,sociologii britanici studiau indivizii ce alcatuiau aceasta structura.Principala sarcina a


7/30

sociologilor britanici era aceea de a culege ct mai multe date. Obiectivul era acela de aavea ct mai multe fapte pure fara a filosofa sau a le teoretiza.Herbert Spencer(sec.XIX-XX)- vedea societatea ca pe un organism viu,a fost ntineretea sa liberal si toata viata s-a mentinut pe aceleasi pozitii liberale. Una dintreexpresiile acestei apartenente a fost acceptarea doctrinei laissez-faire(=Doctrin conform

creia problemele economice ale societii sunt soluionate cel mai bine prin decizii individuale,excluzndu-se virtualmente autoritatea colectiv.)Scoala italianaWilfredo Pareto(sec.XIX-XX)- a dezvoltat o teorie a schimbarii sociale n contrast cuteoria marxista- propune o teorie a elitelor, a schimbarii sociale caresadirijeze masele,contempla societatea ca un sistem n echilibru, un ansamblu constituitdin parti,conceptia sa sistemica despre societate era ratiunea, de aceea a datatta importanta structurii actiunii sociale.Gaetano Mosca(sec.XIX-XX)-o teorie elitista a schimbarii sociale care se opuneperspectivei marxiste.

Ambii sociologi descriu polaritatea elita-masa,pe care o atribuie factorilor rational-

irational(elita-factor rational/masa-factor irational).Scoala americanaWilliam Graham Sumner(sec.XIX-XX)-Exponent al darwinismului social-adopta nteoria sa supravietuirea celui apt n lumea sociala(Apara asadar agresivitatea sicompetitivitatea.)=>mentinerea status quo-ului si aigurarea legitimitatii capitalismului.Scoala de la ChicagoAlbion Small-fundeaza primul Departamentul de Sociologie-rolul sau a fost acela de ainstitutionaliza sociologia n Statele Unite,colaboreazala primul Manual deSociologie.Small credea ca tinta finala a sociologiei trebuia safie una esential crestina.

Aceasta credinta conducea la ideea ca sociologia trebuia sase ocupe de reformasociala, combinata cu aceea ca sociologia trebuia sa aiba un caracter stiintific.

Robert Park(sec.XIX-XX)-interes pentru mediul ambiant si ecologia urbana.George Herbert Mead(sec.XIX-XX)- nu era sociolog,ci filosof,un teoretician alinteractionalismului simbolic.Scoala sociologica de la Bucuresti (1920-1947)-reuseste imbunatatirea metodeimonografice.Au fost monografiate sate si comune din diferite zone ale tarii: GoiceaMare (Dolj), Runcu (Gorj), Nerej(Putna), Rusetu (Braila) s.a.Ion Ionescu de la Brad(sec.XVII) este considerat ntemeietorul monografieisociologice nmediul rural n Romnia, cercetari care au fost continuate deS.P.Radianu,B.P.Hasdeusi D.Gusti.Dimitrie Gusti-a elaborat o doctrina si un model de cercetare monografica a satului.Conform modelului sau, realitatea sociala poate fi cunoscuta cercetnd cadrele (cosmic,biologic, psihic si istoric) si manifestarile (economice, spirituale, politice, administrativ-

juridice).Modelul gustian releva unitatea dintre teorie si cercetare, iar echipeleinterdisicplinare sunt expresia unui principiu att de actualModelul gustian al cadrelor simanifestarilor este extins n directia unei istorii sociale a proceselor de timp lung,coroborate cu tehnici de arheologie sociala.Henri H. Stahl(sec.XX)- a avut o pozitie teoretico-metodologica distincta n cadrul Scoliide la Bucuresti, de factura determinist istorica.Paradigme sociologice


8/30

Paradigma=un set de concepte, propozitii, metode de investigatie, cu un pronuntatcaracter normativ, dezvoltat pentru a ghida cercetarea ntr-un anumit domeniu specificatThomas Kuhn numeste paradigma, matrice disicplinarautiliznd termenul deparadigma n doua sensuri:in sociologie,n sensul de a face diferentieri ntre sociologiesi psihologie sau dea delimita realizarile din sociologie din sec. al XIX-lea fata de cele

din sec. al XX-lea(ca si exemplu).O paradigma este o imagine a obiectului unei stiinte. Ea serveste pentru a defini ceeace trebuie sa se studieze, ipoteze care trebuie verificate,ntrebari la care trebuieraspuns si dupa ce reguli trebuie sa se interpreteze raspunsurile.Ion Ungureanu foloseste termenul de paradigma n sensul de drum pe care l parcurgeenuntul sociologic de la prima formulare pna devine lege sociologica.Relatiile ntre teorii si paradigmeO paradigma cuprinde nu doar teorii, ci si imagini ale obiectului,metode, instrumente simodele (opere ale muncii stiintifice). O paradigma poate cuprinde mai multe teorii cudiferite imagini ale obiectului de studiu si metode diferentiate care favorizeazacunoasterea acestuia.

Robert Friedrichs a prezentat doua imagini diferite ale statutului multiparadigmatic alsociologiei n asa zisele paradigma sistemicace accentueaza imaginea de integraresocietala si consens si o alta - paradigma conflictuluicare accentueaza dezintegrareasocietala si coercitia. La aceste doua paradigme sociologice Friedrichs gndea ca oimportanta aparte o are o altaparadigma data de imaginea pecare o au sociologii fata de ei nsisi ca agenti stiintifici. Din aceasta perspectiva elenunta paradigma profetica si preoteasca.Sociologii profetierau cei care anuntauschimbarea sociala, sociologii preoti se autodefineauca oameni de stiinta liberi devalori.S.N. Eisenstadt si M. Curelaru disting o paradigma nchisa,contemplarea societatii ca

fiind compusa din elemente separate, distincte, cucare si o paradigmadeschisacare sebazeaza pe ntelegerea obiectului de studiu n dinamica lui,interconexiunile si proceselede feed-back continuu.Charles Lemert diferentiaza multiple paradigme n sociologie prin diversele moduri de

discursuri sociologice care au o baza lingvistica:Sociologia limbii(orientare tehnica),sociologia semantica(interpretarea semnificatiilor),sociologia sintactica(orientarepolitica).Marile paradigme sociologiceGeorge Ritzer-3 paradigme mari ale sociologiei:1. Paradigma faptelor sociale:dominata de imagina obiectului sociologiei ca fiindacela al faptelor sociale, institutiilor sociale si structurii sociale(model al luiEmileDurkheim-Regulile metodei sociologice).Metoda folosita este cea a anchetei pe bazade chestionar si interviu si metode istorico-comparate.2. Paradigma definitiei sociale:Obiectul sociologiei l-ar constitui modul n care actoriisociali si definesc situatiile sociale si cum aceste definiri influenteaza actiunea siinteractiunile sociale. Metoda folosita este cea a observatiei.(model in opera lui MaxWeber)3.Paradigma comportamentelor sociale:Obiectul sociologiei ar fi comportamentulindivizilor, recompensele care genereaza adoptarea unui comportament dezirabil.


9/30

Metoda utilizata este cea a experimentului.(Teoria care sustine aceasta paradigma esteopera lui B.F. Skinner)G.Ritzer propune ca aceste trei paradigme, considerate dominante n sociologie sasesuprapuna cu asa zisa matrice disciplinara.Metodologia sociologiei(cnd vorbim de metodologie a sociologiei avem n vedere

att metodologia cercetarii empirice, ct si a constructiei teoretice si a interventieipractice a sociologiei)Metodologia cercetarii empirice-Orice cercetare empirica vizeaza parcurgerea unoretape, ntr-o succesiune logica a demersului investigativ.Dupa Schaefer Richard si Robert Lamm n cercetare sunt necesare urmatoarele etape:1. Definirea problemei2. Consultarea literaturii (documentarea);3. Formularea ipotezelor;4. Alegerea metodelor si instrumentelor de cercetare;5. Colectarea si analiza datelor;6. Elaborarea concluziilor.

Dupa alti autori, etapele necesare ntr-o cercetare sociologica ar fi:a) stabilirea temei;b) documentarea;c) formularea ipotezelor;4) esantionarea;5) stabilirea metodologiei cercetarii;6) recoltarea informatiilor;7) prelucrarea informatiilor;8) analiza cantitativa si calitativa a informatiilor;9) verificarea ipotezelor;10) ntocmirea raportului de cercetare.Definirea problemeieste poate cea mai importanta problema,deoarece de felul n careeste definit (clar, fara ambiguitati) obiectul,cercetarea si urmeaza drumul sau.Definireaoperationalava nsemna spargerea conceptului n dimensiuni, indicatori si indici.Documentarea este necesara ptr a nu repeta ceea ce deja este cunoscut si poate fiutilizat n cercetare dar si pentru a evita eventuale erori comise anterior.Formularea ipotezeloreste necesara deoarece multe cercetari se realizeaza tocmaipentru a verifica anumite ipoteze. Ele orienteaza cercetarea si sunt judecati ipoteticeformulate fie sub forma unor enunturi, a unor interogatii, fie de genul: daca, atunci, cuct, cu att.Esantionareaeste o tehnica metodologica prin care devine posibila elaborarea deinferente despre o populatie prin investigarea acelei parti din eacare este definita prinprocedee statistice adecvate.Procedeu selectiv in cadrul alegerii unui esantion prezintaanumite avantaje: economi de munca, rapiditate n obtinerea informatiilor,studiere maiaprofundata a fenomenelor.n functie de tehnica de selectie n esantion se pot distingemai multe tipuri de selectie:probabilista, rationala, stratificata.Tehnica esantionariiprobabiliste se diferentiaza prin trei procedee: selectie repetata, selectie nerepetata,selectie mecanica.


10/30

Selectia repetata este un procedeu de tragere la sorti prin care unitatea extrasa sereintroduce n urna, pastrndu-si astfel sansa de a fi extrasa din nou n operatiile carese efectueaza n continuare.Selectia nerepetata consta n eliminarea persoanei care a fost selectata, asa nct

probabilitatea de selectie a unitatii se schimba pe masurace se nainteaza n selectie.

Selectia mecanica consta n alcatuirea unei liste a tuturor unitatilor colectivitatii generalentr-o ordine, de exemplu, alfabetica urmata de selectarea, cu caracter ntmplator, pebaza unui pas de masurare(K), calculat astfel:K=N/n, unde N= populatia totala,n= esantionulSelectia rationata sau n baza unor criterii (alegere apreciativa -Moser sau facuta cupremeditare - Mills) consta n alegerea gndita, analitica a fiecarei unitati ce urmeazasa intre n esantion. Se stabilesc cote de selectie pentru fiecare strat. Cotele apar

nauntrul fiecarui strat, ele reprezentnd parti numerice n care este mpartit stratul. ncadrul cotelor,elementele pot fi alese probabilistic sau neprobabilistic.

Metoda stratificarii

Stratificarea este fotografierea pe tipuri sau grupe de caracteristici a unei colectivitatidate. Fiecare grupa se numeste strat al colectivitatii totale, de unde si numele destratificare.Fotografierea colectivitatii reale se face sub forma unor liste ale tuturorunitatilor care compun colectivitatea respectiva.Aceste liste se ntocmesc dupa anumitecriterii cum ar fi: situatia unitatilor n teritoriu (zone geografice, judete, comune etc.)siliste pe tipuri sau grupe dupa caracteristicile stabilite (cartiere, strazi, numere etc.).--O altaproblema a esantionarii este stabilirea volumului esantionului.Marimea lui estecea care influenteaza reprezentativitatea. Un esantion preamic este ntotdeaunainfluentat si deformat de particularitatile unitatilor cuprinde n selectie. A determinavolumul necesar al colectivitatii de selectie nseamna a stabili numarul de unitati dincare urmeaza safie compusa aceasta colectivitate.Stabilirea metodologiei cercetariivizeaza operationalizarea conceptelor,masurarea,alegerea metodelor si a tehnicilor de cercetare, stabiliraea procedeelor, elaborareainstrumentelor necesare recoltarii informatiilor,testarea instrumentelor.ntre obiectulrealitatii si cel al cunoasterii este o deosebire calitativa deoarece obiectul este supusunui proces logic de separaredesfacere, eliminare, refacere.Masura nu nseamnaaspect cantitativ, redata prin numar, ci grade de comparative.

Operationalizarea sistemului conceptualsi a teoriei n general se refera lastabilirea unor relatii gnoseologice ntre enunturile teoriei, conceptelesale,dimensiunilesi indicatorii care pot masura dimensiunile.Pentru ca obiectulsadevinaoperational, el parcurge mai multe etape:1. Reprezentarea imaginata a conceptului;2. Specificarea dimensiunilor;3. Cautarea indicatorilor observabili;4. Sinteza indicatorilor n indici.Masurarea n sociologie(este o determinare cantitativa)Masurarea este o componenta de baza a procesului de cunoastere si consta ntr-ooperatie conceptuala si empirica prin care se atribuie anumite valori unor parametri aiobiectelor si proceselor.Prin ea se urmareste surprinderea modalitatilor de manifestareale fenomenelor, utilizndu-se anumite etaloane. Elementele operatiei de masurat sunt:


11/30

a. obiectul de masurat=expresia cantitativa a fenomenelor si atributele sociale,caracteristice fenomenelor care nu au o astfel de determinare cantitativa,mai multefeluri de a masura: prin comparatie, clasificare si atribuire de valori cantitative.b. unitatea de masura sau etalonul=este elementul de comparatie prin intermediulcaruia se realizeaza determinarea cantitativa.Etalonul este unitatea de baza a

sistemului de masurare.trebuie sa ndeplineasca doua conditii: sa corespunda naturiidomeniului cercetat si sa fie n acord cu obiectivul urmaritla un moment dat n cercetare.Masurarea unitatii sociale (individ, grup, comportament, fapte) prin surprindereafrecventei dar si prin elaborarea unui set de criterii pe baza carora se efectueazaanaliza domeniului cercetat.Prelucrarea statistica a datelor (cu ajutorul tehnologiilormoderne) ne ofera posibilitatea de a calcula media,mediana,abaterea standardc. reguli de atribuire a valorilor=Atribuirea valorilor se realizeaza printr-un proces deanaliza constnd din compararea etalonului cu obiectul de masurat. Scala este uninstrument de masurare format dintr-un set de propozitii carora li se atribuie valori sicare exprima o anumita gradatie pe un continuum cu 2 extreme.Scale pot fi: simple (1-3itemi)sau scale compuse(un set de indicatori care se refera la aceeasi dimensiune).

Scalele simple cunosc mai multe variante: scala de ierarhizare itemizatan care suntdati itemii iar individului i se cere sa-i ierarhizeze n functie de importanta pe care oatribuie. Scala de ierarhizare graficasolicita individului sanoteze pe o axa care areanumite limite, pozitia pe care o atribuie unor rezultate nregistrate, n viatasociala, economica etc.Scala grafica de notare=solicita subiectului sa acorde o notade la 1 la 10 anumitor procese,fapte etc.Scala de notare itemizatase utilizeaza atuncicnd se masoara aportul cuiva la o activitate.

n functie de felul n care se atribuie valorile, scalele pot fi:scala nominala, scalaordinala,scala de interval; scala de proportie.Scala Thurstoneeste o scala diferentiala care a rezultat din dorinta de a compara sidiscrimina ntreindicatorii rezultati din operationalizarea conceptului.Scala Likerteste o scala sumativa deoarece consta ntr-un set de indicatori,iar scorultotal apare din nsumarea raspunsurilor individuale.Scala Bogardussau scala cumulativa consta dintr-un set de indicatori, astfel nct celcare raspunde favorabil la un item situat pe un anumit punct de pe continuum, varaspunde favorabil la toti itemii aflati sub acest punct de pe scala respectiva.Alegerea metodelor si instrumentelor de cercetareMetodologia cercetarii este o problema de optiune. Acelasi fenomen poate fistudiat cu metode diferite. Depinde de aspectele care se doresc a fi relevate.Cercetareacompleta a unui fenomenpresupune un complex de metode, tehnici, procedee siinstrumente de investigare. Indiferent cemetoda folosim, este necesar sa stabilimesantionul, adica selectia din populatiei alcatuita pe baza unor caracteristici comune.Recoltarea informatiilorse face n urma cercetarilor de teren, prin aplicareaprocedeelor si a instrumentelor construite. n sociologie colectarea datelor se face peesantioane, selectii din populatia totala. Datele obtinute se supun unui proces de

prelucrare si interpretare a datelor.Analiza cantitativa si calitativa a informatiilorpresupune utilizarea unor metodestatistice ce faciliteaza interpretarea unor tendinte n evolutia fenomenelor sociale, adesprinderii unor corelatii posibile ntre diferite fenomene, procese.


12/30

Verificarea ipotezelor-etapa prin care se verifica daca ipotezele formulate la nceputulcercetarii au fost confirmate sau infirmate.ntocmirea raportului de cercetare. Orice cercetare se finalizeaza cu un raport n caresunt prezentate n succesiunea logicii desfasurarii cercetarii etapele parcurse. Raportultrebuie saraspunda cerintelor celui care comanda cercetarea.

Metode, tehnici, procedee, instrumente de investigareObservatia sociologicaAuguste Comte considera observatia una dintre cele patru metode fundamentale nsociologie alaturi de comparatie, analiza istorica si experiment.Observatia esteselectivapentru ca este premeditata si interpretativa fiind un sprijin n cunoasterea nemijlocita.Observatia stiintifica se deosebeste de cea nestiintifica prin aceea ca esterealizatapremeditat, cu anumite tehnici speciale n scopul verificarii unor ipoteze siidentificarii anumitor tendinte si regularitati n manifestarea fenomenelor.Fata deobservatia din stiintele naturii unde obiectul poate fi disecat si supus observariimicroscopice, n stiintele socio-umane este vorba de un raport interpersonal, caci seobserva oameni si faptele lor. Observatia este si proces,darsi rezultat pentru ca

procesul empiric se completeaza cu descrierea faptelor si explicarea lor.Observatiavizeaza nu numai ceea ce se surprinde cu analizatorul vizual, ci cu toate simturile carene conecteaza la lumea externa.

n sociologie se disting mai multe feluri de observatie: structurata,participativa,nedistorsionata.Observatia structuratapoate fi aplicata n cercetarile sociologice de teren, ca si n celede laborator. Observatorul poate fi recunoscut sau i se poate ascunde rolul pentru casanu se modifice comportamentul celor observati.Observatia structurata poate firealizata si de o persoana straina care asista la ora, de exemplu director, inspector,parinte etc.Observatia nestructuratase ntlneste n cercetarile de teren si n cele de laborator.Ea se utilizeaza mai ales n cercetarile etnografice sau n cazul monografiilor, deoarecemulte dintre elementele de observat nu pot fi anticipate. Ele se consemneaza nmomentul producerii contactului cu realitatea de studiat.Observatia participativase realizeaza de o persoana care face parte din grupul ceeste observat, asa nct este exclusa modificarea comportamentelor celor observati.Este o observare din interior. Exista riscul ca unele elemente safi intrat n fondulperceptiv si sa nu mai prezinte importanta, deci nici sa fie consemnate de catreobservator. Prin observatia participativa se descrie viata sociala a unei colectivitativazuta din interior, din perspectiva grupului aflat ntr-o situatie determinata.Ancheta sociologicaConsiderata a fi una dintre metodele specifice sociologiei, ancheta reprezinta o metodade interogare si informare asupra faptelor sociale la nivelul grupurilor umane, de analizacuantificabila a datelor n vederea descrierii si explicarii lor.n acelasi timp estesi ceamai complexa metoda dat fiind ansamblul de tehnici (codificare, scalare, analiza,prelucrare etc.) si instrumente utilizate (chestionare, interviuri etc.).Complexitateaanchetei rezulta si din analiza domeniilor investigate cu ajutorul ei: Opinii,atitudini, comportamente;Aspiratii, trebuinte, motivatii; Cunostinte sau marturiidespre fapte, fenomene, procese;Caracteristici demografice: structuri de vrsta,socioprofesionale etc.;Caracteristici ale mediului social si ale modului de trai.


13/30

Prin ancheta sociala se obtin informatii cu privire la fenomenele studiate, fiind utilatotodata la descrirea si clasificarea faptelor sociale.Avantajele anchetei:-informatii bogate,usurintasi rapiditatea aplicarii instrumentelor de ancheta,Aria larga deaplicabilitate;economia de timp si mijloace financiare

Dezavantaje/limite anchetei:-Posibile erori,rigiditate n relatia dintre sociolog si intervievat.n functie de scopurile urmarite si modul de desfasurare, anchetele pot fi:Extensive intensive;Cantitative calitative; Individuale colective;Directe indirecte.Dupa continutulproblemelor investigate, anchetele pot fi realizate n urmatoareledomenii:Economic;Social;Comercial;Dezvoltarea zonelor urbane;Colectivitatilerurale;Opinia publica;Familia; Mijloacele de comunicare n masa.Instrumente utilizate n ancheta:Planul de anchetacare este o constructive teoretica de investigatie care trebuie saraspunda la ntrebari de genul: ce vom cerceta, de ce vom cerceta, cum vom cerceta,cu cine?

Ghidul de interviueste un ndrumator de convorbire n care se concretizeazaobiectivele anchetei si cuprinde o lista de idei tematice care se mbogateste pe masurace raspunsurile intervievatului solicita alte ntrebari.El se poate apropia de chestionar casi structura.Chestionarul sociologiccuprinde o lista de ntrebari care permite un grad ridicat deformalizare si aplicare pe populatii mari. Este considerat cel mai important instrumentde investigatie sociologica.ntrebarile se formuleaza respectnd cerinte stiintifice cuprivire la enunt, variante de raspuns, ordinea lor n chestionar, pozitia ntrebarilor etc.Sondajul de opinie este o tehnica de investigare bazata pe chestionareasubiectilor nlegatura cu o problema de interes public. Ca instrument delucru se utilizeazachestionarul.Monografia-Termenul de monografie provine din cuvintele grecesti: monos unulsi grafien descriere. Deci, prin monografie se ntelege descriereaunei unitati, colectivitati, tipuri de relatii, grupuri sociale etc.Unitatea supusa cercetariiapare ca un caz individual, care poate fi reprezentativa pentru alte unitati sociale sau o

ntreaga colectivitate. Aria de aplicabilitate a metodei monografice este ntinsa, de lafamilii, echipe de munca, unitati scolare, institutii, orase, sate, pna la natiuni, popoareetc.Studiul de caz este o tehnica aplicata mai mult n psihologie si psihologiasociala. Cametoda, a fost preluat si n sociologie pentru a evidentia fieiregularitati, fie pentru apune n evidenta anumite corelatii ce se abat de la otendinta. Cazul n domeniulsociologiei este fie o colectivitate, fie un grup, oproblema, nu individul.Etapele studiului de caz:--- Selectarea materialelor referitoare la caz. Cazurile pot fi ipotetice sau reale,bazate pe evenimente din viata sociala, relatate de presa, TV sau din viata de zi cu zi afiecaruia.--- Expunerea datelorreferitoare la caz pentru ca sa se poata discutia n cunostinta decauza.--- Determinarea problemelorridicate de caz pentru ca solutiile care se cautasarezolve problema prezentata.


14/30

--- Discutarea argumentelor pro sau contra, asa nct toate punctele de vedere safieascultate.--- Luarea decizieigasirea unei solutii problemei sugerate de cazul respectiv. Potexista mai multe solutii. Este bine safie analizate toate si adoptata cea reala.--- Analiza finala a modului n care cei ce au dezbatut s-au implicat n rezolvarea

cazului.Tehnicile sociometriceSociometria, asa cum afirma J.L. Moreno (1934) vizeaza descoperirea nivelului profundal structurilor sociale si a schimbariisocietatii bazate pe aspectele dinamice alestructurilor sale.Sociograma este un instrument ce valorifica relatiile informale ncontexte de munca, nvatare etc.Chestionarul sociometric, sociomatricea si sociogramasunt cele trei instrumente care au fost introduse de J.L. Moreno.Chestionarul sociometriccuprinde patru tipuri de ntrebari n care se cerefiecarui individ sa raspunda la urmatoarele:1. Cu cine ai dori sarealizezi o activitate (de munca, creatie,petrecere a timpului liber, etc.)?

2. Cu cine nu ai dori sarealizeze activitatea?3. Cine crezi ca te-a ales?4. Cine crezi ca te-a respins? ntrebarea 1 - atractia

ntrebarea 2 respingereantrebarea 3 perceptia atractieintrebarea 4 perceptia respingerii

Atractiile, respingerile pot fi limitate la numarul maxim de persoane posibile existente ngrup (de munca, de nvatare, de petrecere a timpului liber etc.).Desi sociometria aconstituit un instrument util n psihosociologia grupurilor, astazi e mai putin utilizata.Ramne utila, prin performanta ei, n domeniul pedagogiei, al cunoasterii clasei ca grup,

n armata si n societati comerciale unde constituirea grupurilor de munca estefundamentala n ameliorarea performantelor.Metodologia constructiei teoretice:In teoria sociologica exista anumite metode, tehnici, procedee ce sunt utile nu doarsociologului nsistematizarea teoriilor deja existente, ci pentru constructia teoriei porninddela validarea unor ipoteze si actualizarea sau reconstructia teoriilor dejaexistente. Analiza critica poate fi utila n masura n care se releva aspecte ce au fostinfirmate de practica sociologica, dar exista si riscul ca opunnd-oaltor teorii,considerate mai relevante n anumite momente pentru societatea dinamica, sa sepiarda continuitatile care au format-o.In metodologia constructiei teoretice urmatoarelemodele de analiza:Explicatia/analiza cauzala. Desi preluata din stiintele naturii si bazata pe observatie,analiza cauzala n sociologie depaseste simpla relatie cauza-efect deoarece n stiintelesociale apare fenomenul de incertitudine, iar comportamentul uman fiind conditionat denumerosi factori, iar factorii neputnd fi experimentati nct sa spunem cu certitudinecare este factorul cauza ce produce urmatorul efect, este greu de anticipat un efectuman atta vreme ct restul, factorul psihologic, ramne adesea o enigma.In stiintelesociale orice efect este rezultatul unui complex de factori astfel ca nu putemspune,decat avand proba unui numar sufficient de mare-statistic- ca un anumit effecteste produs de una sau mai multe cause.


15/30

Analiza structural-functionalista-Acest tip de analiza apare n anii 50 , 60 n SUA.Ideea centrala este aceea ca toate sistemele au nevoi si membrii si ajusteazacomportamentul n functie de acestea. n central analizei structurale-functionalisteesteconceptul de functie.Teoria, al carei promotor a fost Robert Merton, explica cumfunctiile nasc nevoi. Analiza se poarta asupra cadrului de organizare.Asocierea este

tipica ptr om in realizarea nevoilor-tot Robert Merton.Talcott Parsons releva faptul catoate organizatiile pentru a exista impun norme care se cer respectate, elereprezentnd chiar elementele constitutive ale vietii sociale. La fel si n cazulorganizatiilor. ntrebari de genul: Cum putem avea un sistem social coerent n careactioneaza grupuri si indivizi diferiti? preocupa si azi analistii, sociologii si alti oamenipreocupati de functionarea societatii. Dupa T.Parsons, un sistem social este definit prinvalori. Cunoasterea lor permite indivizilor si grupurilor saelaboreze un comportamentcorect n relatiile cu sine si cu ceilalti.Analiza sistemica-in cadrul acestei analize organizatia este un ansamblu de elementeaflate n interconexiune si interdependenta a elementelor sale.Conceptul de sistem,preluat din stiintele naturii (biologie, fizica) a fost acceptat n stiintele sociale. Societatea

n general, organizatia n particular, nu au mai fost considerate n investigatie ca ocolectie de parti izolate, ci ninterconexiune.Perspectiva sistemica a adus un alt tip deabordare: totalitatea elementelor care interactioneaza si care confera ntregului alteproprietati dect cele ale componentelor sale,tratate separat.V. Pareto este considerat afi primul sociolog care a formulat n mod explicit si a dezvoltat n teoria sa conceptul desistem social. El considera ca pentru a cunoaste sistemul social si variatiileelementelor sale este necesara cunoasterea proprietatilor elementelor care l compun,ceea ce va permite formularea ecuatiilor de echilibru social.Premisele necesare oricareimetodologii de analiza sistemica a socialului,V. Pareto le considera a fi necesare peurmatoarele:a.Analiza relatiilor de interdependenta dintre elementele componente ale ntregului;b. Identificarea starilor de echilibru;c. Folosirea unui limbaj (inclusiv matematic) pentru caracterizarea acestor stari.T.Parsons elaboreaza sistemul total al actiunii conceput, n viziunea sa, din:sistemulcultural, sistemul social si sistemul personalitatii. Analiza sa,structural-functionalista,poate fi aplicata oricarui sistem, deoarece, din punct de vedere structural orice sistemeste o relatie ntre multimea intrarilor si multimea iesirilor.Ca mod de abordare, analiza sistemica ramne, n ciuda multor altor tipuri de abordarimai recente, un tip de analiza care ia n calcul ansamblul elementelor n dinamica lor,fiind totodata si un principiu metodologic de abordare a oricarui element al ntregului.Analiza operationala:Forma de prezentare a pozitivismului sociologic de dupadeceniul al 4-lea al secolului al XX-lea si gaseste expresia n operationalism.Initiatoruleste George A. Lundberg care a pornit de la consideratia ca masurarea sociala estecalea principala de definire a conceptelor sociologice.Operationalismul n sociologieporneste de la formularea de propozitii testabile prin raportarea la realitatea socialaempirica.Problema introdusa de operationalism a fost continuata n forma analizeioperationale a conceptelor. Operationalizarea conceptelor este o etapa importanta ndemersul investigativ sociologic deoarece prin stabilirea dimensiunilor, indicatorilor siindicilor se faciliteaza trecerea la elaborarea instrumentelor de lucru. Itemii se vor regasi

n ntrebarile din chestionar si vor facilita abordarea procesului social dinperspectiva


16/30

nivelelor la care se regasesc elementele constitutive.n opozitie cu aceste tipuri deabordari s-au constituit practicile metodologice interpretative, initiate de Max Weber prinasa zisa sociologie comprehensiva si dezvoltate n forma: interactionalismuluisimbolic,fenomenologieisi etnometodologiei.Lipsa capitolul 4 :STATUTULSI ROLUL SOCIOLOGULUI N LUMEA

CONTEMPORANA(pag.45-65)DOMENII ALE CUNOASTERII SOCIOLOGICEOMUL FIINTA SOCIALAConstituirea societatii s-a realizat ca urmare a asocierii indivizilor, ei nsisi devenindfiinte sociale numai mpreuna cu ceilalti, indiferent de formele de asociere pe care le-acunoscut istoria dezvoltarii umane si sociale.Premisa constituirii societatiiestesocialitatea, termen explicat ca o consecinta a naturii umane-nevoie deasociere.Sociabilitateareprezinta o abilitate a individului de integrare n colectivitate. Eaexprima tocmai forma pe care o mbraca nevoia de asociere (socialitate) n diferiteculturi.Socializarea reprezinta un proces psihosocial de transmitere-asimilare acunostintelor, deprinderilor, atitudinilor, normelor, valorilor, conceptiilorsau modelelor de comportare n vederea formarii, adaptarii si integrariisociale a unei persoane.Fata de educatie,socializarea este un concept mai largdeoarece include si asimilarea, prin imitatie, contagiune, a unor continuturi axiologice sicomportamentale pe care societatea nu ar dori sa le transmita.Procesul de socializareeste un proces de umanizare. Principalele stadii ale socializarii sunt: copilaria,adolescenta, tineretea si vrsta adulta, batrnetea.Dezvoltarea fizica si psihica se realizeaza prin nvatare printr-o serie de mecanisme siagenti ai socializarii (familia, scoala, organizatiile s.a.).Prima institutie socializatoare estefamiliacare ofera conditiile transmiterii si asimilarii

nca de la nastere a normelor si valorilor, a regulilor de comportare, a limbii silimbajului.Prin metode de persuasiune si constrngere, prin puterea exemplului, familiadetine practicile de crestere a copilului, facilitnd adaptarea si integrarea sociala.Acesttip de socializareprimara - se deosebeste de cel realizat de celelalte institutii sociale,precum:scoala, organizatiile, care realizeaza socializarea secundara prin continuturisi forme diferite. n cazul scolii, continuturile vizeaza orientari (stiintifice, morale, civice),performante, actiuni, atitudini, comportamente.Grupul, de colegi, prieteni, grup de similaritate are un rol deosebit n socializare

ndeosebi la adolescenti, fiind constituit din persoane cu acelasi statut care mpartasescaceleasi valori si stil de viata,traind ntr-o cultura specifica.Organizatiile socio-profesionalereprezinta alti agenti ai socializarii individului la nivelulculturii muncii care cuprinde valorile, normele si asteptarile colectivului de munca sicerintele organizatiei.

Fiecare context social si instanta socializatoare necesita nvatarea unor comportamentecare saraspunda unor cerinte specifice.Socializarea secundara cunoaste si alte forme: desocializareasi resocializarea.Acesteasunt complementare, caci ndepartarea unei personae de contextele si modelele decomportare nsusite anterior (desocializare) se realizeaza concomitent cu orientarea

nvatarii si asimilarea noilor valori si atitudini ale noului sistem.n concluzie, procesul socializarii este continuu, fiecare stadiu al dezvoltarii individuluifiind caracterizat de probleme care necesita raspunsuri nvatate.Institutiile si contextele


17/30

de socializare sunt diferite de la o cultura la alta si se particularizeaza prin continutul siformele de realizare ale formarii,adaptariisi integrarii sociale.Noile contexte de viataoferite de multiculturalismul societatilor necesita permanente adaptari, deschidere sprecelalalt.De aceea educatia trebuie sa cuprinda si o educatie n spiritul valorilor dedreptare, toleranta, acceptare a diversitatii si ntelegere a diferentelor ca o bogatie.

Ereditate-mediu-educatie n formarea si dezvoltarea individuluiEreditate interna si ereditate externa:Ct din individ se datoreaza biologicului, si ct socialului? Ct din societate este individsi ct rezultanta actiunii indivizilor? Sunt ntrebari pe care si le pune sociologia atuncicnd ncearca sademonstreze ca omul n absenta formarii lui n societate nu ar mai fiom, cum nici societatea n absenta indivizilor ar fi un non-sens. Ce poate educatia?Nuface dect sa releve ceea ce exista deja n cromozomi, sau dimpotriva i opuneindividului biologic, un individ social?Putem alege ceea ce revine nnascutului si ceea ce dobnditului; ceea ce estebiologic determinat si ceea ce apartine ordinei istoriei, socialului,culturalului,modificabilului?

Raspunsurile la aceste ntrebari readuc n discutie urmatoarele mize:disputa dintre sociolog si biolog;legitimarea egalitatii sau inegalitatii sociale: eroziunea ideologiilor religioase

ncurajeaza recursul la justificari naturale ale ordinii sociale.Termenii dezbaterii sunt deja fixati n secolul al XVIII-lea. Egalitaristii sau partizaniilaisser-faire-ului apeleaza la natura pentru a justifica utopia sau realitatea dura.Apoinumerosi autori afirma ca ierarhia talentelor si a societatii este departe de a coincide.Numerosi reformisti utilizeaza aceasta argumentatie pentru a cere o deschiderepolitica si sociala.Literatura asupra acestor teme este imensa si este foarte greu de a ocuprinde n cteva pagini; ne propunem sa indicam cteva repere. Una din primele

formulari cu pretentie stiintifica a raporturilor ntre biologic si talente ne vine dinfrenologie. La nceputul sec. al XIX-lea J. Gall si rivalii sai traseaza o harta a creieruluiunde localizeaza facultati si nclinatii. Forta acestor dispozitii nnascute este lizibila,dupa ei, n proeminentele si depresiunile craniului. Darwinismulsi derivatele sociologicevor sapuna n centrul explicatiei competitia ntre indivizi, aplicabila la fel de bine la scaraplanetara ct si n interiorul culturilor particulare.H.Spencer printre altii,estimeazaca fiindcondamnabile initiativele caritabile si interventiile Statului, care veneau sa falsificeregulile spontane ale selectiei celor mai apti. Societatea trebuie sapregateasca pentrulupta, scoala fiind si un loc educativ de selectie.Dar lipseste din aceste speculatii, ceeace a dat forta frenologiei a fost identificarea raportului direct ntre biologic siaptitudini.Noutatea va veni din studiile asupra ereditatii. Aparitia testelor de inteligentala

nceputul sec. al XX-lea va nzestra aceste noi interese de cercetare cu un instrumentde masura care le va consacra legitimitate stiintifica.Dezbaterea se va instala njurulratelor de mostenire a inteligentei. Cercetarile dorind sastabileasca un asemeneanivel/rata s-aufacut pe gemeni sau copii adoptivi.Masurarea inteligentei este partiala.Secretele ereditatii, ale memorii,uitariisi gndirii sunt nca bine pazite. Cu toate acestea,din aceasta parte vor veni probabil viitoarele alunecari semnificative n ceea ce s-anumit ideologia aptitudinii(darului firesc). Caci n masura n care capacitatea noastra deinterventie asupra ereditatii interne va creste, natura umana ca scuza si ca punct de


18/30

referinta intangibil, va deveni purtatoarea actiunii noastre. Educatia va nceta de a segdi n opozitie cu o natura inaccesibila si se va integra n politicile bio-cognitive si bio-sociale.Omul ansamblul relatiilor sociale. O abordare interdisicplinaraRelatia dintre sexe, din familie, relatia profesor-elev sau relatia cu divinitatea ne apar

ca manifestari exterioare ce exprima legaturi(de iubire, parentale, credinta etc.). Acestelegaturi observabile n comportamentul partenerilor n relatie si au forma data decontextul care le genereaza.Acest context este fie al intimitatii profunde (spatiulcredintei), fie n cel al realitatii observabile a familiei, scolii sau altor institutii sociale.Continutul relatiei, definit logic, este un gen proxim, regasit n orice tip de relatie (valori,interese, aspiratii, preferinte), ct si de o diferenta specifica,datade particularitatilecontextelor n care se manifesta.Continutul genului proxim este,in mare parte,datde universul valorilor n care traieste omul n diferitele contexte de viata.Existentarelatiei e confunda adesea n analiza sociologica cu nsasi existent umana, caci nabsenta celuilalt, viata umana nu ar fi posibila. Universulvalorilor, continut al oricareirelatii presupune: iubire, respect, credinta etc.Diferenta specifica este data de contextul

particular n care relatia se manifesta.Filosofia greaca ne-a amprentat. Vedem lumeantr-un numit fel, o putem cunoaste sau nu, nu doar n functie de instrumentelecunoasterii, ci si de credinta si energia de a ne plasa n acest demers.De aici diferentele

ntre noi si posibilitatile diferite de a stabili o relatie.Puntea de legatura prin comunicarese face mai usor n conditiile n care exista similitudini si apropieri.Relatia individ-societate

ntre individ si grup:La unul din poli, individul prometeic, cel care supune natura, care intra n competitie,care urmareste liber interesele sale pe un drum autoreglator fara constrngeri; lacelalalt, un grup puternic integrat, a carei constiinta colectiva depaseste constiinteleindividuale. ntre cele doua extreme apar tot felul de categorii intermediare. Gndirealiberala oscileaza paradoxal ntre cei doi poli.De o parte, ea glorifica initiative individualasi flageleaza statul, dar si invers, ea supraevalueaza rolul statului n formarea prineducatie.Gndirea critica socializanta refuza posibilitatea unei armonizari a intereselorindividuale si colective prin ntelegere, dar ea reia ideea unei scoli normative,atribuindu-i apararea intereselor proletariatului si a unei economii colectiviste.Eliberareapotentialitatilor individuale trece prin lupta si reorganizarea colectiva, pe cnd ngndirea liberala binele public decurge din urmarirea de catre fiecare a intereselor saleindividuale.Se poate distinge astfel ntre individul rational, n cautarea unei maximizari aintereselor sale si individul irational, diametral opusprimului.Individul rational:La mijlocul sec. al XX-lea apare o sociologie care provine direct din individualismulrational, propriu economiei libere.Sunt economisti neo-liberali care au deschis caleaextinznd paradigm economica a rationalitatii interesului asupra tuturor raporturilorsociale.n aceasta distanta s-a nascut ceea ce se numeste individualismulmetodologic.n aceasta conceptie, figureaza o unitate elementara: individul rational.Cariera profesionala este perceputa ca o succesiune de alegeri.Individul este sursaunei integrari active a diverselor constrngeri care populeaza peisajul sau, nu este unsimplu rezultat, ca n aproprierile deterministe.n cartea sa, Inegaliatea sanselor,


19/30

publicata atunci cnd interpretarile n termenii de clasa si cultura de clasa dominau,Raymond Boudon releva n special efectul multiplicator al alegerilor succesive norientarea scolara.La iesirea din ciclul primar, n fiecare etapa din ciclul secundar si astudiilor ulterioare, elevul cntareste si recntaresteelementele, alege.Ontologicrational, individul este influentat n alegerile lui de o serie ntreaga de determinari

sociale, care l constrng, ngradindu-i libertatea. Nu orice decizie individuala estesirationala. Se constata ca adesea alegerile noastre sunt irationale, fie pentru ca nu avemcriteriile de a evalua o situatie n care luam o decizie, fie din faptulca nsesi criteriiledupa care judecam actiunea noastra pot fi departe de ologica a actiunii.Individul irational:Rationalitatea alegerilor libere este evident problematica: psihologii si psihosociologiio stiu de mult timp, si naintea lor, toti gnditorii asupra aspectelor umane ale vietii.Scolii i place sase reprezinte ca locul prin excelenta al cunoasterii stiintei, competenteisi ratiunii. Ea nu va putea dect sa refuleze acest individ irational, hipnotizat de unmaestru carismatic, cazut n capcana transferurilor si contra transferurilor, a asteptarilorsi proiectiilor.Psihanaliza a semanat primele ndoieli. Pentru S. Freud scopul principal

al oricarei educatii este sa nvete pe copil sa-si stapneasca instinctele. Idealulraporturilor dintre adult si copil se situeaza ntre laisser-faire si interdictie.Pe urmalasata de maestru sau n contradictie cu el, un lant nentrerupt de psihanalisti vor scrutarelatia educativa, vor scoate la iveala inconstienta,fantasmele, blocajele afective,atitudinile inhibatoare sau construirea imaginii de sine etc.Dupa ce elevul a fost privit n relatiile sale rationale sau irationale cu celalalt poate ficonsiderat integrat n categorii mai largi, n grupuri profesionale si religioase, organizatii,clase sociale etc. Cautarea unei puternice integrari a indivizilor n jurul valorilor sacrepoate servi la fel de bine intentiile conservatoare ca si cele revolutionare. Valorilecentrale transcend individul si formeaza esenta realitatii sociale. Aceasta conceptiecalificatade Piaget drept realism morala fost pe larg combatuta de curentelepedagogiei active si individualiste.O a doua varianta a integrarii holiste puternice a individului exista n grupuri utopice, nmod deosebit n grupuri n care militantii mpartasesc aceeasi speranta de transformaresociala, miscarile, sindicatele, partidele revolutionare etc. Singur, individul nu este nimic

n vrtejul istoric. El se identifica unei clase sau grup pe care l presupune purtator alunei misiuni istorice speciale.Toate analizele n termeni de clasa, mediu, cultura declasa fac apel,mai mult sau mai putin, la scheme de acest gen. Functionalisti siconflictualisti se regasesc pe acest teren.Lipsa pag.73jos-79GRUPURILE SOCIALE. COMUNITATI TERITORIALE,NATIONALE, REGIONALEFamiliaFamilie-societate:

n aria problematica de studiere a familiei retin atentia aspectele referitoare la alegereapartenerului conjugal, numarul si educatia descendentilor, viata de familie si ciclurile ei,divortialitatea, casatoria s.a.Ne oprim asupra relatiei familie-societate.Elaborarea politicilor n domeniul populatiei si al familiei antreneaza numeroase luari depozitie, dispute politice, etice si o multitudine de atitudini din partea indivizilor si afamiliilor. Armonizarea masurilor este o conditie esentiala n satisfacerea intereselor


20/30

indivizilor, ale familiilor si ale societatii. O politica ce insista doar pe aspectele cantitativepoate sa genereze o sporire a volumului populatiei, dar aceasta crestere nu e nsotita side o crestere similara a aspectelor calitative ale nivelului de trai. Poate exista sisituatia n care reducerea fertilitatii sa genereze dificultati grave pe termen lungreferitoare la nlocuirea generatiilor chiar daca nivelul bunastarii poate sa creasca pe

termen scurt.Un aspect cu totul deosebit n relatia familie - societate l reprezinta educatia. Caactiune exercitata de catre generatiile adulte asupra copiilor, eaare ca scop saprovoacela acestia stari fizice, intelectuale si morale pe caresocietatea le asteapta de la ei.Educatia este o actiune sociala care ncepe nfamilie ntr-un proces mai amplu, cel desocializare ce transforma nou -nascutii din fiinte biologice n fiinte sociale. Actiuneasociala vizeaza cinerealizeaza educatia, asupra cuisi care sunt obiectivele urmarite.O altaproblema de intersectie familie-societate este cea a conflictului ntre generatii.Reprosurile sunt reciproce: parintii considera actuala conduita si mentalitatile tinerilor (nspecial ale adolescentilor) ca prealibertine, lipsite de respect pentru obiceiuri, traditii,valorile morale alesocietatii, la rndul lor, tinerii percep generatia vrstnica si adulta ca

fiindretrograda si represiva.Un alt aspect al relatiei familie-societate este evidentiat indirect de raporturile parinti -copii, att n procesul de socializare ct si al educatiei.Un aspect particular l constituieajutorul reciproc, uneori unilateral, n ceea ce priveste sprijinul material pe care l acordaparintii copiilor si invers.Acesta se diferentiaza n functie de mediul de rezidenta, deinstructie, de ocupatie (urban, rural), gradul de dezvoltare economica a zonelor.Sistemul parentalconstituie o alta problema a raporturilor familie societate,adicareteauamai larga de rude (unchi, matusi veri, s.a.) care sustine membrii sai n promovareasociala pe diferite planuri: scolar,profesional, marital, comunitar. Acest sistem estefunctional, mai ales n mediul rural unde relatiile de rudenie, de snge sau prin alianta,coexistenta n familie a mai multor generatii imprima anumite caracteristici socializarii sieducatiei descendentilor, bazate pe o influenta mai puternica asupra copiilor ntransmiterea valorilor, n perpetuarea unor traditii si obiceiuri populare,religioase, atitudini pozitive fata de munca, respect fata de ceea ce ti apartine s.a.m.d.Viata de familie si ciclurile ei:Viata de familie este domeniul vietii private, sfera intimitatii.Familia se prezinta ca oentitate sociala de forme si continuturi, variabile n timp si spatiu si este dificil sa vorbimdespre ea ca de o singularitate care se impune cu evidenta. Aceasta diversitate acondus sociologii sase ntrebe asupra permanentelor si transformarilor sociale carecaracterizeaza viata de familie.Prezentam n cele ce urmeaza cteva mecanismepsihosociale ale casatoriei si relatiilor dintre parteneri.Daca n societatile arhaice si traditionale menajul era o problema a familiei largite,caracterizata prin coexistenta mai multor generatii, astazi din cauza unui complex defactori economici si socio-culturali, alegerea partenerului este din ce n ce mai mult oproblema individuala. De la casatorii angajate de parinti si/sau rude s-a trecut lacasatorii bazate pe alegeri libere, pe afectiune, sentimente de dragoste si respectreciproc.Dintre factorii psihologici si sociali cei mai importanti care formeazaunitatea cuplului retinem cel putin doi: similaritatea si complementaritateanevoilor.Traseul vietii de familie parcurge mai multe etape care difera n functie de


21/30

factorii culturali (conceptiile partenerilor despre viata de familie, traditii si obiceiuri) sifactorii socio-economici (marimea veniturilor,vrsta partenerilor, starea materiala s.a.).Viata de familie e marcata de evenimente care confera acesteia o anumitaciclicitate(mai ales nr. De membrii ai familiei):Viata cuplului dinaintea aparitiei copilului, considerata adesea mai frumoasa, usoara,

fara griji, tinde n prezent sa se prelungeasca ca urmare a conditiilor socio-economicegrele, a mijloacelor de contraceptive existente, a dorintei de a-si asigura baza materialaproprie.Primul copilafecteaza relatiile dintre parteneri. Rolurile de mama, tata implica anumiteresponsabilitati care vor fi asumate si n functie de socializarea din familia deprovenienta.De asemenea este o situatie noua.n familia cu mai multi copiiapar probleme suplimentare, generate de relatiile dintrefrati/surori, de controlul si sanctiunile diferite date de parinti copiilor si n functie deafectiunea discriminatorie (reala sau falsa perceputa de acestia). Vrsta adolescenteieste nsotita de o serie de probleme care afecteaza att relatia parinte-copii, ct sirelatia sot-sotie.

Noua faza a ciclului familial este aceea de revenire la cuplul conjugaldupa plecareacopiilor, fie pentru a-si continua studiile n alte localitati,fie prin mutarea resedintei nnoua familie. De obicei atunci cnd seproduce "despartirea", parintii intra ntr-o nouaetapa a vietii,pensionarea, caracterizata n general prin venituri mici, cheltuieli mari legate de sanatate.Copiii devin parinti si intra, la rndul lor, n lumea pe care au parasit-o, cu o experienta ce-i va ajuta sa depaseasca, poate mai bine, eternele probleme alevietii de familie.Valorile familiei:Pentru a putea trai avem nevoie de repere. Acestea sunt valorile ce se regasesc nreguli de viata, principii, scopuri, idealuri.Ele se nvata chiar toata viata.nvatareapropriului mers n viata nu se face n singuratate, chiar daca nvatam pentru noi nsine,

ci servindu-ne de puncte de reper, de modele pe care le admiram si le urmam fie sipartial.Familia este primul loc n care se nvata prin transmitere de la o generatie laalta valorile.A fi generos, solidar, respectuos, onest, sincer, afectuos sunt virtuti care vindintr-o convietuire sociala, formate n familie si care se ntlnesc si n alte spatii. Estegreu de crezut, desi exista si exceptii, ca cel nvatat sase comporte ntr-un anume fel seva schimba n alt context. Exista nsa valori care definesc nsasi fiinta familiei.Iubirea, desi o valoare universala, transculturala are o cu totul altasemnificatie atuncicnd vorbim de iubirea neconditionata dintre parinti sicopii, bunici si nepoti etc.Aceasta

nseamna ca ea nu este nici contextuala,nici bazata pe interese meschine, ci este un tipspecial care vine din nsasi fiinta noastra, a mamei care da nastere copilului. Aceasta

nseamna ca iubirea n familie pentru parinti,bunici, frati se manifesta nu pentru ce are

fiecare (calitati, bunuri etc.), ci pentru faptul ca apartin aceleiasi origini comune, suntde-ai nostri.J ustitia, adica a da fiecaruia ce i se cuvine, ce i revine. Virtutea dreptatii este forta cucare vointa noastra da fiecaruia ce e al lui. Este vorba de a face dreptate cnd acelceva nu apartine celui care l merita. Testamentele pe care si le scriu cei care sepregatesc samoara sunt acte de dreptate daca mostenitorii vor primi, ce li se cuvine nmasura egala.


22/30

Fraternitateaeste o alta valoare familiala. Solidaritatea si egalitatea originii comuneeste un patrimoniu pe care copiiifrati l mpart ntre ei n mod egal.Ea nu se modificaca urmare a unor diferente, precum:talentul, sanatatea, frumusetea, utilitatea, bogatia,saracia. n fraternitatea familiala se nvata fraternitatea cetateneasca, religioasa.Indiferent de diferente, cetatenii au o unica societate n care traiesc, egali n drepturi si

demnitate.Solidaritateaeste ajutorul acordat pentru a satisface anumite necesitati cerute de unscop anume. Familiile numeroase sunt un model de ajutor si un spatiu n care seformeaza solidaritatea. Exista trei ratiuni fundamentale pentru a oferi disponibilitate spresolidaritate:mndria de forma de viata aleasa (familie cu mai multi copii);efortul asumatliber si responsabil;dorintasi vointa de a trai n snul familiei solidar.Solidaritateadezvolta o sensibilitate la alte necesitati sociale.Este o forma de ajutorare nu doar apropriilor membrii, ci se dezvolta si dorinta de a ajuta n general.ncredereareprezinta o valore, dar si un principu de viata nu doar n familie. Casa,caminul, vatra sunt cuvinte care exprima caldura necesara ncrederii. ncrederea estesperanta ntr-o persoana sau lucru, respectul pentru cineva pe care l-ai urma pentru ca

ai credinta ca este un drum care ti se potriveste.ncrederea este o conditie amanifestarii iubirii. Iubirea nu poate fi posibila fara ncredere si fara justitie dreapta.Comunitati umane teritorialeSatulStructura rurala a fost studiata n Europa nca de fiziocrati, teoreticieni care considerauca sursa principala a avutiei nationale, pamntul, respective munca agricola. Problemadefinirii satului apare odata cu primele recensaminte moderne datorita dificultatilor deidentificare a fiecarei unitati satesti. Studiile asupra satului n Europa dateaza nca dinsec. al XIX-lea,problema agrara fiind principala problema de politica dar si economica.Modele de cercetare a satului:1. Modelul traditionalistconsidera satul ca adevaratul pastrator al spiritului, specificitatiisi originii unei societati. Se cautau sase identifice valorile, simbolurile traditionale,obiceiurile, traditiile si comportamentul oamenilor de la tara.2. Modelul melioristconsidera mediul rural ca fiind forma genetica a societatilormoderne care trebuia adus la nivelul structurilor de viataurbana. Decalajele dintre celedoua medii erau determinate de nivelul productivitatii muncii, nivelul educatiei, gradul deconfort.3. Modelul ecologicreleva specificitatea, particularitatile si avantajele modului de viatarurala.4. Modelul monograficse bazeaza pe o ananliza a conditionarilor naturale, socialeetc. a vietii satului. Mai nti initiate n Franta de Frederique le Play, metodamonografica se extinde si n Romnia. Cel care initiaza un model de cercetare a satuluiromnesc este Dimitrie Gusti, considerat a fi parintele sociologiei romnesti. n modelulpe care l propune n studiile monografice realizateprin echipele interdisciplinarereuseste o autentica cunoastere, a vietii materiale, naturale si spirituale a acestorcolectivitati umane.Orasul:Definirea orasului se face dupa mai multe criterii: marime (orase mici,medii, mari,metropole), administrativ (resedinte de judet, capitale, etc.), din punct de vedere alactivitatii predominante (porturi, noduri feroviare, industriale, turistice etc.).Daca avem n


23/30

vedere criteriul numarul populatiei,orasele se diferentiaza de la o tara la alta, de la uncontinent la altul.Dintre teoreticienii acestei forme de comunitate teritoriala mentionampe Max Weber, G. Simmel si Walter Benjamin.

n studiul sau intitulat Orasul, M. Weberdefineste orasul ca o asezare n care oameniinu traiesc din agricultura, ci din comert si care are nevoie de o organizare

administrativa. n clasificarea pe care acesta o face oraselor distinge: orase imperiale,mercantile, porturi, comerciale s.a.m.d.George Simmel analiznd orasul ca tip de comunitate considera ca acesta s-ar definiprin urmatoarele caracteristici: densitate mare pe suprafata,mobilitate ridicata, schimbsocial intens, anonimatul actorilor,individualizare ca urmare a diviziunii muncii mare,cultul spatiului privat.Walter Benjamin, reprezentantul Scolii de la Frankfurt vorbeste de tipuriumane pe carenumai orasul le creeaza prin configuratia sa spatiala si aglomeratia urbana. Astfelorasul favorizeaza aparitia urmatoarelor categorii specifice: tipul bulevardierului(vizibilitate maxima), tipul hoinarului (care contempla lumea si se plimba fara un tel),tipul prostitutiei (vinderea pentru placeri).

n cadrul Departamentului se Sociologie al Universitatii din Chicago(reprezentanti:Robert Park, Ernest Burgess, Luis Wirth) s-au facut primele cercetari stiintifice peoras, urmarindu-se teme precum: ecologia umana,etnografie urbana etc.Robert Park afost interesat de oras nu numai ca structura, ci si ca modalitate de relationare, sesizndtipul de competitie sociala pentru resurse pentru a ocupa zonele cele mai bune. ErnestBurgersanalizeaza efectele pe care le produce locuirea n oras asupra vietii oamenilor,de la pierderea moralitatii, prin aparitia viciilor, pna la destramarea familiilor (divorturi),delincventa. Toate aceste aspecte sunt ncorelatie cu mobilitatea sociala si influentazonelor de tranzit n asezarileurbane.Luis Wirth surprinde alte caracteristici aleorasului: utilitarismul ca practica ce influenteaza caracterul tranzitoriu al relatiilor umane,o slaba coeziune datorata exacerbarii interesului personal, lipsa timpului de a fi

mpreuna, anonimat al individului n aglomeratia oferita de oras.Institutii si organizatii socialeAbordarea psihosociala a organizatiilor:Fiecare dintre noi suntem integrati ntr-un fel sau altul n organizatii.Ele fac parte dinmediul n care traim, muncim, nvatam, sau ne relaxam.Suntem adesea membrii ai maimultor organizatii nca de la nastere caci si familia este o organizatie primara.Prinorganizatii oamenii pot face lucruri pe care nu le pot face singuri.Omul trebuiesacolaboreze ntruct singur are o putere limitata de alegere si actiune.Printre limitelecare impun asocierea n organizatii se disting capacitatile biologice si factorii fizici demediu (seceta, inundatii, clima etc.).Avantaje care determina oamenii sase organizeze,mentionam:dezvoltarea si potentarea propriilor capacitati;reducerea timpului necesarrealizarii unui obiectiv;valorificarea cunostintelor accumulate.n concluzie, ratiuneaaparitiei si existentei organizatiilor poate fi explicata att prin capacitatea acestora de arealiza obiectivele individuale mai rapid, mai complet si mai eficient, ct si princapacitate a lor de a raspunde unor necesitati umane fundamentale.O organizatie esteun tip structurat de interactiune a oamenilor n scopul realizarii unor obiectivecomune.Elementele care intra n analiza oricarei organizatii sunt: diviziunea sarcinilor,distribuirea rolurilor, sistemul de comunicare, sistemul de autoritate si sistemul deretributie.Diviziunea sarciniloreste un principiu care si gaseste aplicarea n realitatea


24/30

organizatiei, n specializarile diferite pe care le au cei ce participa la realizarea scopuluiorganizatiei.Divizarile sunt fie pe nivele (de productie/executie, de conducere,intermediare etc.),fie in cadrul aceluiasi nivel.Distribuirea rolurilortermenul de rolpoate fi asociat celui deactor. n analiza strategica, actorii, membrii ai unei organizatii,

joaca unrol, definit att de constrngerile obiective ale activitatii prin sarcini de

ndeplinit, ct si prin capacitatile fiecaruia de a pune n practica rolul.ntr-o organizatie,criteriile de apreciere sunt diferite.Nu impresioneaza senzatia sau emotia, ci finalitateapractica, evaluata prin indicatori de performanta.Cnd ntr-o organizatie productiva,

ndeplinirea sarcinilor va nsemna a raspunde unui standard, ntr-o unitate de timp, chiardaca personalul este calificat, disciplinat, constiincios, are experienta, munca poate fiapreciata diferit n functie de alte criterii.Sistemul de comunicare desemneazaansamblul de relatii dintre indivizi. Ele pot safie pe verticala (sistem de autoritate princare circula informatia de sus n jos, ca decizie/dispozitie de ndeplinit si de jos n sus,ca raspuns/executie a sarcinii.Comunicarea poate fi formala sau informala,dupacumrelatiile stabilite pot avea un grad de oficializare mai mare sau mai mic. Comunicarea sivalentele ei reprezinta punctul forte ntr-o organizatie,caci de felul n care se comunica

(claritatea mesajului, viteza de circulatie,asigurarea feed-back-ului) depinde atingereaobiectivelor.Sistemul de autoritatepune n relatie centrul de comanda, reprezentatde manager, consiliu de administratie sau adunarea generala, ca organism deconducere colectiva, cu ceilalti membri care se constituie n centru de executie. Ambeleau scopuri diferite, nu exista scopuri comune, ci doar obiective de dirijat si de atins asa

nct autoritatea celui care o face, fie elmanager, sef de departament sau atelier,echipa, este data nu de impunerea acestor obiective ca o necesitate, ci de faptele

ntreprinse de actori.Sistemul de contributie-retributiene furnizeaza date importantedespre ce da si ce primeste fiecare.Organizatia ofera loc de munca siprimestecapacitatile angajatului de a munci pentru care va plati un salariu si alte forme derecompense. Din perspectiva celui care se angajeaza, acesta ofera capacitatile sale si

primeste un loc de munca. Raportul cerere-oferta poarta n sine accente diferite carepot influenta relatia angajator-angajat. Cerintele vor fi diferite n functie de rolul asumat.Raporturile formale (legale) sunt ntre cel ce dispune de timp, capacitate de a munci sicel ce da salariu si ordine.Exista mai multe tipuri de organizatii si forme de organizarein functie de diferite criterii:1. Gradul de structurare:_informale (relatii spontane)/_ formale (relatii oficiale).2. Gradul de implicare emotionala a membrilor: _ Primare/_ Secundare.3. Obiectivele specifice :_ economice/_ religioase/_ socialeRelatiile n organizatii. OrganigramaO organizatie pentru a fi eficienta trebuie sa-si defineasca cu precizie functiile, adicaresponsabilitatile pe care le are fiecare n organizatie, dar si relatiile dintre participanti:cine comanda, cine executa, cui se subordoneaza fiecare, adica att relatiile de putere,de autoritate, ct si cele de subordonare.Max Weber analizeaza trei tipuri de legitimitatea puterii:1.Autoritatea traditionala fondata pe caracterul sacru al traditiei ai caror reprezentantisunt chemati sa exercite puterea (de exemplu monarhia,regele).2.Autoritatea rationala legala fondata pe credinta n legalitatea ordinelor pe care ledau cei ce exercita puterea.


25/30

3.Autoritatea carismatica bazata pe carisma celui care este ales sa detina puterea(de exemplu, liderul).Societatea industriala a dezvoltat autoritatea rational-legala. Ea este,n viziunea luiWeber, birocratica pentru ca situeaza n central organizatieiun model de dominatie detip rational si impersonal necesar functionarii. Cel ce detine autoritatea n organizatie o

exercita nu n virtutea carismeisi nici nu e mostenita,ci n virtutea functiei dobndite princoncurs.Rationalitatea si impersonalitatea sunt puse n evidenta de Max Weber prin asanumita organizatie birocratica. Birocratia, n viziunea autorului s-ar caracteriza prin:- delimitare ntre proprietatea privata si proprietatea organizatiei;- individul nu este proprietarul functiei si nu o poate transmite;- birocratia functioneaza dupa reguli si refuza acceptarea persoanei ca un cazparticular;- posturile sunt riguros definite;- definirea posturilor corespunde specializarilor functiilor si competentelor individului;- o organizatie birocratica functioneaza ca o ierarhie;- o birocratie foloseste functionari, adica specialisti cu norma ntreaga si care doresc sa

promoveze n cariera.Relatiile formale ntr-o organizatie se bazeaza att pe rationalitate, ct si peimpersonalitate.Interesul personal, afectivitatea, sentimentele sunt formeaza cmpulrelatiilor informale care sunt adesea folosite ntr-o organizatie pentru constituireagrupurilor de munca si cresterea eficientei.PROBLEME SOCIOLOGICE ALE SOCIETATII CONTEMPORANECultura ca referential al vietii individuale si colectiveCultura si evolutia valorilor:

Sporirea complexitatii relatiilor sociale, datorata mecanismelor formale si informale, agenerat o atomizare sociala si o fragmentare productiva si sociala ce a amplificatconflictele. Fragmentarea sociala a fost nsotita si de o fragmentare culturala.Rezultatuleste ca aspiratia postmodena a substituit dorinta fierbine de libertate, cu care a nceputsec. al XX-lea, cu dorinta de independeta cu care a nceput sec. al XXI-lea.Apartensiuni ntre aspiratiile noastre si mediul n care traim care devine potrivnic manifestariiindividuale. n secolul al XIX-lea, si n mare parte a celui XX, intelectualii au avut ncomun credinta n omsi capacitatile sale de a progresa tehnic si social. Modernitatea, nciuda progreselor pe care le-a facut n domeniile stiintei si tehnicii, nu a fost capabila saanihileze capacitatea dezumanizanta a tehnicii (bomba atomica, criza mediului s.a.)prolifernd riscurile asupra vietii sociale n sens de comunitate si sporind insatisfactiileindividuale sau colective generatoare de conflicte.Exacerbarea economicului sipragmatismului a indus si ideea ca omul poate fi multumit doar daca are nivel de trairidicat, bazat pe consum de bunuri. Deaici si dorinta nelimitata de a spori permanentproductia, de a considera ca un indicator alcalitatii vietii marimea veniturilor, consumulde bunuri materiale. Exacerbareamaterialului n detrimentul spiritualului a generatmereu insatisfactii, nemultumiri.Atomizarea societatii si piederea sentimentului comunitarUrbanizarea, un alt fenomen generat de idustrializare a atras oameni din comunitatilesatesti spre oras, n cautarea unui venit sigur care sa ofere si bunastare materiala. Desis-a nregistrat o ameliorare a vietii, prin trecere de la o cultura (rurala), la o alta(urbana), nu n toate aspectele vietii sociale s-au nregistrat plusuri, ci o serie de


26/30

fenomene au fost antrenate odata cu mutarea de la casa, la bloc, de la un trai maiapropiat de natura, la unul puternic industrializat, de la comunitate la asociere.Analizamodificarilor culturale care au fost specifice societatii moderne ar putea fi evidentiateprin urmatoarele referentiale:

_Perceptia sociala a timpului. Redarea sensului istoriei

Pierderea sentimentului rutinei colective face ca orice colectivitate care se rupe satreacaprintr-o criza de identitate si de pierdere a ethosului comunitar. Demolarea idolilorcu care au nceput toate revolutiile anticomuniste, negarea trecutului (a unei perioadedin istoria tarilor), rescrierea istoriei n noi manuale, alternative, a produs mai multhaos dect ordine, neasezndu-se nimic n loc sau elemente mai putinsemnificative.Viitorul pare ca nu mai exista n conditiile de azi ale pragmatismului siindividualismul.In Romania,se gndeste pe termen scurt, pe max. 4 ani perioada

ntre campaniile electorale, cnd alternanta la putere nseamna mereu a o lua de lacapat,neexistnd continuitate nici n politici, nici n viata sociala. Acestea se resfrng nviata individuala n proliferarea patologiilor moderne culturale (depresii, comportamentantisocial) si multiplicarea fenomenelor anomice despre care vorbea Durkheim.Vitezele

cu care se produc miscarile sociale, circulatia informatiilor, nerabdarea de mbogatireetc.toate caracterizeaza mediul nostru cultural prin care parca am vrea sa consumamtimpul ntr-o clipa. Viitorul parca nu mai conteaza. Exacerbarea lui acum si aici nepriveaza de a privi lumea n interdependentele sale si a actiona mpreuna la rezolvareaunor probleme care ne afectezaa pe toti deopotriva. Totul este: eu, al meu, cumine, pe mine. Este vorba de solitudine ca atomizare sociala, nu o solitudinecosmologica, ca: eu cu natura, sau eu cu Dumnezeu.Fragmentarea culturala temporala are remedii. Cimentarea de noi relatii ntre ieri-azi-mine, care saconfere sens actiunii umane, istoriei omenirii. Descoperirea n om acapacitatii de a mosteni trecutul si de a si-l asuma, de a transmite generatiilor viitoarepatrimoniu universal de valori materiale si spirituale, marturii istorice. Totodata este lafel de importanta prefigura viitorul prin decizii rationale, prin capacitatea de anticipare,prevedere, imaginatie sociologica.

_Relatia omului cu mediul nconjurator. Rentoarcere la naturaDaca n epoca industrializarii se vorbea de o stapnire a naturii prin luarea nposesie a resurseleor naturale spre valorificare, prin cunoasterea fortelor naturale careputeau fi stapnite si evitate efectele negative asupra omului, astazi vorbim de odependentaa naturii de om.Tot ceea ce ni se ntmpla (seceta, inundatii, ncalzireaglobalaetc.) sunt rezultatul deciziilor oamenilor.Se asteapta tot de la om sa limitezeinterventiile, sa corecteze, sa evite producerea de noi dezechilibre. Ideea ca acesteastau n puterea omului dau sentimentul ca nu totul este pierdut. Trebuie saexiste vointade actiune comuna si deschimbare a stilului de viata. Apropierea de natura, evitareaconsumismului, limitareataierii padurilor si nmultirea plantarilor, construirea de masini sicarburanti ecologici, oalimentatie rationala etc. sunt masuri care depind de omsi carevor constitui un alt tip derelatie ntre om si mediu.

_Relatiile interumane.Restabilirea comunitatii.Distinctia pe care o facea Durkheim ntresolidaritate organica si mecanica este cea consacrata de F. Tnnies ntre comunitate siasociere. Daca prima se refera la social,cea de-a doua are n vedere individualul.Industrializarea tocmai asta a marcat, trecerea de la viata sociala n comunitate (satul),la o asociere a indivizilor n institutii sociale care au un scop iar indivizii se asociaza n


27/30

vederea realizarii acestuia.Predominanta comunitatii fata de asociere este observabilan tarile mai putin dezvoltate economic, unde se dezvolta sentimentul solid

rezumat sociologie

Documents