rezumat dumitrescu giurgiu

70
MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE Ing. Dan DUMITRESCU CERCETĂRI PRIVIND RĂSPÂNDIREA, REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA ARBORETELOR DIN ZONA DIG-MAL A LUNCII INFERIOARE A DUNĂRII TEZĂ DE DOCTORAT RESEARCHES ON THE DISTRIBUTION, REGENERATION AND TENDING OF STANDS FROM THE RIVER BANK-DIKE AREA OF THE LOWER DANUBE FLOODPLAIN SUMMARY OF DOCTOR’S DEGREE THEESIS Conducător ştiinŃific, Prof. dr. ing. Ion FLORESCU BRAŞOV, 2010

Upload: jurcau-adrian

Post on 10-Aug-2015

115 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Ing. Dan DUMITRESCU

CERCETĂRI PRIVIND RĂSPÂNDIREA, REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA ARBORETELOR DIN ZONA DIG-MAL

A LUNCII INFERIOARE A DUNĂRII

TEZĂ DE DOCTORAT

RESEARCHES ON THE DISTRIBUTION, REGENERATION AND TENDING OF STANDS

FROM THE RIVER BANK-DIKE AREA OF THE LOWER DANUBE FLOODPLAIN

SUMMARY OF DOCTOR’S DEGREE THEESIS

Conducător ştiinŃific,

Prof. dr. ing. Ion FLORESCU

BRAŞOV, 2010

MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV

B-dul Eroilor nr. 29, 500036,Braşov, România Tel. +40 268 413000, Fax. +40 268 410525, E-mai. [email protected]

D-lui (D-nei)……………………………………………………………… În cadrul FacultăŃii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Şirul Beethoven, nr. 1, Braşov, la data de , în sala S.I.2, va avea loc şedinŃa publică de susŃinere a tezei de doctorat ”Cercetări privind răspândirea, regenerarea şi îngrijirea arboretelor din zona dig-mal a luncii inferioare a Dunării” elaborată de domnul ing. Dan DUMITRESCU în vederea obŃinerii titlului ştiinŃific de Doctor în domeniul Silvicultură.

COMPONENłA COMISIEI DE DOCTORAT numită prin Ordinul Rectorului UniversităŃii „Transilvania” din Braşov

nr. 3943/18.12.2009

PREŞEDINTE: Prof. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ Prodecan al FacultăŃii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Universitatea „Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC: Prof. dr. ing. Ion FLORESCU Universitatea „Transilvania” din Braşov Membru titular A.S.A.S.

REFERENłI: Prof. dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN Universitatea „Transilvania” din Braşov

Conf. dr. ing. Mihai Liviu DAIA Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti

Dr. ing. Iovu-Adrian BIRIŞ Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, Cercetător ştiinŃific gradul I

Eventualele aprecieri sau observaŃii asupra conŃinutului lucrării pot fi trimise în timp util pe adresa UniversităŃii „Transilvania” din Braşov

1

CUPRINS PrefaŃă 1. INTRODUCERE.......................................................................................................................1.1. ConsideraŃii generale................................................................................................................1.2. Scopul si obiectivele cercetărilor .............................................................................................1.3. Locul cercetărilor ..................................................................................................................... 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINłELOR ................................................................2.1. Stadiul cunoştinŃelor privind gospodărirea pădurilor de pe malul românesc al Dunării................................................................................................................................2.1.1. Cu privire la vegetaŃia forestieră .......................................................................................2.1.2. Cu privire la cultura plopilor şi a sălciilor selecŃionate ....................................................

2.2. Cadrul legislativ privind gospodărirea pădurilor din zone umede ………………. 3. METODE DE CERCETARE ................................................................................................ 4. PARTICULARITĂłI STAłIONALE ŞI FITOCENOTICE ALE LUNCII

DUNĂRII ................................................................................................................................4.1. Localizare, limite......................................................................................................................4.2. CondiŃii geologice şi geomorfologice ......................................................................................4.3. ParticularităŃi climatice ................................................................................................4.3.1. Regimul termic..................................................................................................................4.3.2. Regimul pluviometric................................................................................................4.3.3. Regimul eolian ..................................................................................................................

4.4. ParticularităŃi hidrologice................................................................................................4.4.1. Caracteristicile regimului hidrologic înainte de îndiguirea Dunării ................................4.4.2. Caracteristicile regimului hidrologic după îndiguirea Dunării ………………..

4.5. CondiŃii edafice şi staŃionale ................................................................................................4.5.1. CondiŃii edafice .................................................................................................................4.5.2. Tipuri de staŃiuni ................................................................................................

4.6. Caracterizarea fitocenotică a Luncii Dunării ................................................................4.6.1. VegetaŃia forestieră naturală specifică Luncii Dunării, înainte de îndiguire 4.6.2. VegetaŃia forestieră introdusă în Lunca Dunării, înainte de îndiguire ..............................4.6.3. VegetaŃia forestieră introdusă în zona dig-mal, după îndiguire ................................

4.7. Zonarea ecologică a Luncii Dunării ......................................................................................... 5. CERCETĂRI ÎNTREPRINSE ŞI REZULTATE OBłINUTE................................5.1. GeneralităŃi ...............................................................................................................................5.2. Arborete care trebuie promovate în zona inundabilă a Luncii Dunării................................5.2.1. Arborete naturale constituite din specii indigene de esenŃă moale (salcie, plop alb, plop negru) ...........................................................................................................................5.2.2. Arborete constituite din specii de esenŃă tare................................................................5.2.3. Arborete constituite din specii indigene de esenŃă tare în amestec cu specii de esenŃă moale ................................................................................................................................5.2.4. Arborete constituite din specii exotice, de esenŃe tari (nuc negru, salcâm, glădiŃă)................................................................................................................................

Rezumat 3 3 4 5 8 8 9 10 12 14 15 15 16 17 17 18 19 20 21 22 22 22 24 28 28 29 30 31 31 31 33 35 36

Teză 4 4 5 7 10 10 13 15 24 27 32 32 33 37 37 40 41 44 45 46 47 47 51 57 57 61 63 66 70 70 71 71 80 89 94

2

5.2.5. Culturi uniclonale în masiv sau în perdele de protecŃie ....................................................5.2.6. Culturi multiclonale de plopi hibrizi .................................................................................

5.3. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de regenerare în zona dig-mal a Luncii Dunării................................................................................................................................5.3.1. Regenerare artificială ................................................................................................5.3.2. Regenerare naturală................................................................................................

5.4. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de îngrijire şi de conducere a arboretelor din zona dig-mal..............................................................................................................................5.4.1. Tehnica lucrărilor de îngrijire în arborete artificiale.........................................................5.4.2. Tehnica lucrărilor de îngrijire în arborete naturale ...........................................................

5.5. Măsuri de gospodărire adoptate pentru pădurile din zona dig-mal................................5.5.1. Măsuri referitoare la domeniul hidrologic favorabil pentru speciile forestiere ................5.5.2. Măsuri referitoare la extinderea speciilor valoroase de esenŃă tare ................................5.5.3. Măsuri referitoare la speciile autohtone de esenŃă moale (plop alb, plop negru, plop cenuşiu) ...............................................................................................................................5.5.4. Măsuri referitoare la culturile de plopi hibrizi ................................................................5.5.5. Măsuri referitoare la protecŃia (consolidarea) malului românesc al Dunării

5.6. Perspective privind gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării ................................ 6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUłII PERSONALE................................................................6.1. Concluzii ................................................................................................................................6.2. ContribuŃii personale ……………………………………………………………

38 39 41 42 45 47 47 48 49 50 51 53 53 56

98 101 109 109 118 123 124 131 135 135 137 138 141 142 144 148 148 153

Rezumat în limba engleză Bibliografie

CONTENTS Foreword Summary Thesis 1. INTRODUCTION................................................................................................1.1. General considerations................................................................................................1.2. Research aim and objectives ................................................................................................1.3. Research area .......................................................................................................................2. STATUS OF KNOWLEDGE............................................................................................2.1. Status of knowledge on the forest management on the Romanian side of the

Danube floodplain ................................................................................................2.1.1. With regards to the forest vegetation ................................................................2.1.2. With regards to the silviculture of selected poplar and willow species.......................

2.2. Legal framework regarding the forest management in wet areas ................................3. RESEARCH METHOD ................................................................................................4. FOREST SITE AND VEGETATION CHARACTERISTICS OF THE DANUBEFLOODPLAIN ................................................................................................

4.1. Location, limits .......................................................................................................................4.2. Geological and geomorphological conditions................................................................4.3. Climate conditions ................................................................................................

4.3.1. Temperature conditions ..............................................................................................4.3.2. Rainfall conditions................................................................................................4.3.3. Wind conditions................................................................................................

4.4. Hydrological conditions............................................................................. 4.5. Soil and forest site conditions ................................................................................................

4.5.1. Soil conditions ................................................................................................4.5.2. Forest site conditions ................................................................................................

4.6. Phytocenotic characteristics of the Danube floodplain.......................................................4.6.1. Natural forest vegetation found in the Danube floodplain, before

the embankment ................................................................................................4.6.2. Forest vegetation planted in the Danube floodplain, before the

embankment ................................................................................................4.6.3. Forest vegetation planted in the river bank-dike area, after

embankment ................................................................................................4.7. Distribution of ecological zones in the Danube floodplain ................................

5. UNDERTAKEN RESEARCH AND RESULTS ................................................................5.1. Introductory notes................................................................................................................................5.2. Stands to be established in the flooding area of the Danube floodplain................................

5.2.1. Natural stands of native softwood species (willow, white poplar, black poplar) ................................................................................................

5.2.2. Stands of hardwood species........................................................................................5.2.3. Stands of native hardwood species mixed with softwood species..............................5.2.4. Stands of exotic hardwood (black walnut, black locust, honey

locust) .......................................................................................................................5.2.5. Uniclonal stands in woodlands and shelter-belts........................................................5.2.6. Multiclonal hybrid poplar plantations................................................................

5.3. Characteristics of stand regeneration techniques in the river bank-dike area of the Danube floodplain................................................................

5.3.1. Stand regeneration ................................................................................................5.3.2. Regeneration of natural forests ................................................................

5.4. Characteristics of stand tending techniques and silviculture in the river bank-dike area……………………………………………

3 3 4 5 8 8 9 10 12 14 15 15 16 17 17 18 19 20 22 22 24 28 28 29 30 31 31 31 33 35 36 38 39 41 42 45

4 4 5 7 10 10 13 15 24 27 32 32 33 37 37 40 41 44 47 47 51 57 57 61 63 66 70 70 71 71 80 89 94 98 101

109 109 118

123

1

5.4.1. Tending techniques in artificial stands................................................................5.4.2. Tending techniques in natural stands ................................................................

5.5. Forest management in the river bank-dike area ...............................................................5.5.1. With regards to the hydrological conditions favorable to the forest

species. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5.5.2. With regards to the expansion of the valuable hardwood species............................5.5.3. With regards to the native softwood species (white, black and grey

poplar) ....................................................................................................................5.5.4. With regards to the hybrid poplar plantations ..........................................................5.5.5. With regards to the Romanian Danube bank protection................................

5.6. Future perspectives for the forest management in the Danube floodplain.......................

6. CONCLUSIONS AND PERSONAL CONTRIBUTIONS................................6.1. Conclusions......................................................................................................................6.2. Personal contributions................................................................................................

47 47 48 49 50 51 53 53 56

124 131 135

135 137

138 141 142 144 148 148 153

Bibliography English summary

1

PREFAłĂ

Cercetările întreprinse au urmărit, pe de o parte, analiza specificului condiŃiilor

naturale din Lunca Dunării şi tendinŃele de evoluŃie a acestora pentru a fundamenta

măsuri de gospodărire adecvate, iar pe de altă parte, posibilităŃile de extindere a

speciilor indigene valoroase de esenŃă tare şi de esenŃă moale, precum şi unele tehnici

moderne de valorificare mai bună a potenŃialului terenurilor (staŃiunilor) apte pentru

culturi, având în vedere noile orientări privind managementul pădurilor din zonă.

Aceste noi orientări, având în vedere starea şi structura lor actuală, ca şi nevoile

privind consumul de lemn, sunt evident de trecere de la un sistem de gospodărire

bazat pe „artificializarea” excesivă a pădurilor, la cel bazat pe principii strict

ecologice. Această trecere, însă, nu se poate face brusc, ci în timp, procesul putând

dura câteva decenii.

Teza de doctorat a fost întocmită sub coordonarea ştiinŃifică a profesorului dr.

ing. Florescu Ion, membru titular al A.S.A.S., căruia îi mulŃumesc pentru sprijinul

ştiinŃific şi moral acordat permanent şi pentru înŃelegerea dificultăŃilor cu care m-am

confruntat pentru a reuşi să îmbin activitatea de producŃie cu cea ştiinŃifică şi să

finalizez această lucrare destul de complexă şi interesantă sub raportul noilor orientări

care se prefigurează pentru gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării.

In acelaşi timp, mulŃumesc domnului dr. ing. Filat Mihai pentru sprijinul efectiv

pe care mi l-a dat, pentru materialele ştiinŃifice puse la dispoziŃie în ceea ce priveşte

cultura plopilor hibrizi şi pentru permisiunea de a lucra în suprafeŃele experimentale

instalate în raza de activitate a DirecŃiei Silvice Giurgiu.

Aduc un omagiu de pioasa recunoştinŃă, amintire, mulŃumire şi respect celui care

a fost unul dintre cei mai pasionaŃi şi perseverenŃi specialişti în cultura plopului si

salciei din zonă, ing. Nicolae Costică, pentru datele privind regimul hidrologic al

Dunării, pe care mi le-a pus la dispoziŃie.

Călduroase mulŃumiri adresez cadrelor didactice din catedra de silvicultura

pentru exigenŃa şi pentru sugestiile pe care mi le-au dat cu prilejul susŃinerii

examenelor şi a referatelor planificate în perioada de stagiatură. De asemenea, adresez

mulŃumiri călduroase celor care au avut răbdarea să-mi analizeze teza şi să-mi facă

2

observaŃii şi sugestii de îmbunătăŃire a conŃinutului acesteia, atât cu ocazia

dezbaterilor de la catedră cât şi ulterior.

MulŃumesc şi pe această cale domnului conf. dr. ing. Roşu Constantin, pentru

sprijinul generos acordat în ceea ce priveşte cunoaşterea unor aspecte importante

privitor la solurile şi staŃiunile forestiere din Lunca Dunării, cu atât mai mult cu cât

unele dintre ele au caracter inedit. De asemenea, mulŃumesc domnului dr. ing. Boroş

Ioan de la ICAS Bucureşti, pentru materialele documentare referitoare la ostroavele

din Lunca Dunării pe care mi le-a oferit cu multa bunăvoinŃă.

Aduc mulŃumiri colegilor şi personalului tehnic de la DirecŃia Silvică Giurgiu, de

la DirecŃia Silvica Călăraşi, precum şi celor de la Ocolul Silvic Giurgiu, Mitreni,

Călăraşi si Feteşti pentru sprijinul organizatoric şi tehnic pe care mi l-au dat în

culegerea datelor de teren.

Totodată mulŃumesc familiei, prietenilor şi altor colegi care mi-au fost alături şi

m-au susŃinut moral în momentele dificile.

O vie recunoştinŃă este firesc să o exprim autorilor de articole, cărŃi dedicate

problemelor din Lunca Dunării, din care m-am inspirat, pe care m-am sprijinit, fără de

care nu aş fi putut răzbate în complicata problemă a gospodăririi pădurilor din zona

abordata.

Dar, înainte de toate, mulŃumesc bunului Dumnezeu pentru sănătate şi pentru

reuşitele mele în viaŃă.

Autorul

3

1. INTRODUCERE

1.1. ConsideraŃii generale

Datorită creşterilor rapide şi volumului mare de material lemnos realizat la vârste

relativ mici, încă înainte de cel de-al doilea război mondial, când se întrezărea o acută

lipsă de lemn pentru industria prelucrătoare, silvicultori de frunte ai Ńării (Drăcea M.,

Constantinescu N., ChiriŃă C. ş.a.) considerau plopii „de Canada” (sau plopii

euramericani, cum au fost numiŃi mai târziu), ca o salvare a economiei forestiere

româneşti în zonele joase. Se vorbea chiar de o „silvicultură rapidă în regiuni

inundabile” plopii de Canada, fiind consideraŃi „molidul regiunilor inundabile”

(ChiriŃă 1943).

Nu după mult timp preocupările silvicultorilor s-au concentrat spre creşterea

productivităŃii pădurilor din lunci, urmărindu-se plantarea terenurilor goale şi

substituirea arboretelor degradate sau slab productive cu plopi hibrizi şi sălcii

selecŃionate. Diversificarea necesităŃilor şi a posibilităŃilor de utilizare a lemnului de

plop hibrid şi de salcie a încurajat crearea de plantaŃii specializate, folosind principii

agrotehnice care s-au perfecŃionat de la o etapă la alta şi care au urmărit producerea de

sortimente aducătoare de câştiguri suplimentare cultivatorilor şi utilizatorilor.

Urmare a acŃiunilor antropice de mare amploare desfăşurate într-o zonă de

maximă sensibilitate ecologică, aşa cum este Lunca Dunării, vegetaŃia forestieră din

acest teritoriu a avut evoluŃii diferite, în acest sens evidenŃiindu-se două mari perioade

(Filat, et al., 2009):

- o primă perioadă încheiată la începutul deceniului al şaptelea, în care vegetaŃia

forestieră era formată în cea mai mare parte din sălcete şi plopişuri naturale, din

zăvoaie amestecate de salcie şi plop asociate adeseori şi cu specii de esenŃă tare

(frasin, ulm, stejar ş.a.) şi în care apele Dunării curgeau liber inundând tot teritoriul

din cuprinsul unei lunci neîndiguite, care ocupa o suprafaŃă de cca. 560.000 ha;

- cea de-a doua perioadă, care începe odată cu declanşarea lucrărilor de

îndiguire a Dunării (anul 1962), în care pădurile naturale au fost substituite cu

ligniculturi de plop sau salcie şi în care regimul hidrologic al Dunării s-a modificat

profund prin îndiguire (cca. 900 km de diguri construite de la Calafat şi până în

4

Deltă), acŃiuni în urma cărora suprafaŃă inundabilă a Dunării s-a redus la cca.110.000

ha.

În ultima perioadă, în afara obiectivelor de producŃie, se remarcă tot mai clar şi

obiective care privesc protecŃia mediului înconjurător, conservarea cadrului natural,

protejarea habitatelor şi creşterea biodiversităŃii.

1.2. Scopul si obiectivele cercetărilor

Scopul principal al cercetărilor efectuate se subordonează dezideratului de

trecere treptată de la Ńelul de gospodărire care a vizat în principal creşterea

productivităŃii arboretelor şi producerea lemnului de calitate superioară pentru

satisfacerea nevoilor industriale, la cel de conservarea şi de creştere a diversităŃii

biocenozelor naturale şi asigurarea protecŃiei pădurilor, concomitent cu menŃinerea

unei suprafeŃe relativ însemnate cu păduri cu rol de producŃie, care, treptat, trebuie să

fie şi ele convertite, luând în considerare si tendinŃele de evoluŃie ale climatului şi al

regimului hidrologic din Lunca Dunării.

În acest sens, obiectivele care s-au avut în vedere în cadrul preocupărilor privind

abordarea acestei lucrări, se referă la următoarele aspecte principale:

- identificarea şi răspândirea ecosistemelor naturale, artificiale şi mixte;

- cunoaşterea specificului şi evoluŃia staŃiunilor forestiere înainte şi după

îndiguire;

- clarificarea caracteristicilor regimului hidrologic şi a tendinŃelor de evoluŃie,

cunoscând faptul că existenŃa, distribuŃia şi dezvoltarea diferitelor biocenoze

din Lunca Dunării este indisolubil legată de gradul de aprovizionare cu apa;

- descrierea şi clasificarea staŃiunilor forestiere capabile să menŃină şi să

promoveze diferite tipuri de biocenoze;

- analiza modalităŃilor de menŃinere (conservare) şi extindere a biocenozelor

naturale, în primul rând a celor care cuprind specii valoroase de esenŃă tare

(stejar, frasin, ulm);

- analiza posibilităŃii de practicare a unei plopiculturi mai eficiente, economic şi

silvicultural, pentru producerea de lemn necesar economiei, cunoscând faptul

că cerinŃele de lemn de plop sunt din ce în ce mai mari;

- analiza măsurilor silvotehnice privind instalarea, îngrijirea şi conducerea

arboretelor în zona studiată;

5

1.3. Locul cercetărilor

Scopul şi obiectivele principale propuse prin teza de doctorat au orientat

cercetările cu precădere către zona dig-mal din cuprinsul DirecŃiei Silvice Giurgiu, dar

cercetările efectuate în cadrul lucrării de faŃă s-au extins şi în alte zone, adiacente,

respectiv din Ocoalele Silvice Călăraşi şi Mitreni (fig.3).

In contextul obiectivelor propuse, subordonate scopului menŃionat, cercetările s-

au desfăşurat în arborete naturale, artificiale şi mixte, a căror localizare administrativ

teritorială, suprafaŃă, compoziŃie şi mod de regenerare se prezintă în tabelul 1.

După cum se poate constata din acest tabel, în timpul pregătirii doctoratului s-au

efectuat lucrări de cercetare în trei ocoale silvice, şase U.P. şi 43 u.a., cu o suprafaŃă

de peste 128 ha.

Fig. 3. Lunca Dunării pe teritoriul românesc (prelucrare după Clonaru 1967) Romanian side of the Danube Valley (processing upon Clonaru 1967)

GIURGIU

6

Tabelul 1. Localizarea administrativ teritorială a categoriilor de arborete, suprafaŃa şi compoziŃia acestora pe unităŃi amenajistice Territorial administrative location of the stand categories, surface and stand composition on compartment units

Categoria de arboret

DirecŃia silvică

Ocolul Silvic

U.P. u.a. SuprafaŃa

(ha) CompoziŃia arboretului Mod de regenerare

17B 2,1 10Fr (diseminat St) Regenerări naturale (sămânŃă)

19B 5,1 7St 3Fr Plantatie

21E 1,7 7ST 3Fr Plantatie

5B 1,8 6St 4Fr (dis. Ul, Pă, Pla) PlantaŃie

7B 2,3 8St 2Fr (dis. Ul, AŃ, Pla) PlantaŃie

9B 2,1 9Fr 1St(dis. Ul, Vj, Pla) PlantaŃie

11B 3,2 10Fr (dis. Pl, Ul, Vj) Regenerări naturale (sămânŃă)

13D 2,1 9St 1 Fr (dis. Ul, Pla, Pă) Semănături directe

21E 1,7 5St 2Fr 1Vj 1 Pă 1 Sâ PlantaŃie

26D 2,7 10Fr Regenerări naturale (sămânŃă)

28B 2,7 10St (diseminat Ul, Fr, Pla) PlantaŃie

28C 0,7 10Fr (dis.Pla) PlantaŃie

30B 2,2 10St (dis. Ul, Vj, Dd) PlantaŃie

Călăraşi VII Musaid

32C 0,9 10St (dis.Pla) Semănături directe

32B 2,1 8Fr 2Ul, Vj,Pla PlantaŃie

Arborete constituite din specii indigene de esenŃă tare

Călăraşi

Mitreni I Paraschiva 33C 1,8 9St 1Ul,Fr Semănături directe

14B 0,4 9St 1Pln, Ul, Dd PlantaŃie şi reg. naturală

16E 1,2 9St 1 Pla, Pln, Dd PlantaŃie şi reg. naturală

30A 1,7 8St 1Pla 1Pln (dis. Sa) PlantaŃie şi reg. naturală Giurgiu I Vedea

48 I 0,8 8St 1Pln 1Pla (dis. Ul,Dd) PlantaŃie şi regenerare naturală

75B 2,1 2St 5Vj 2Pla 1Pln Regenerare naturală (drajoni la Pla)

83F 3,2 6Vj, 3Pla 1St Regenerare naturală

84D 9,5 4Pln 4Pla 1Sa 1St Regenerare naturală (lăstari)

Arborete constituite din specii indigene de esenŃă tare şi esenŃă moale

Giurgiu

Giurgiu III Gostinu

85D 8,1 2Pln 3Vj, 1Sa 1St 1Pla 1Dt Reg. nat. (St din sămânŃă)

7

Categoria de arboret

DirecŃia silvică

Ocolul Silvic

U.P. u.a. SuprafaŃa

(ha) CompoziŃia arboretului Mod de regenerare

49 8,3 8Sa 2Vj Regenerare naturală Ostrovul Ciocăneşti 50 6,7 8Sa 2Vj Regenerare naturală Ostrovul Haralambie 6A 13,9 10Sa (dis. VJ) Regenerare naturală Ostrovul Trămşani 13 5,0 10 Sa Regenerare naturală Ostrovul Ceanu Mare 75D 2,0 10Sa Regenerare naturală

Călăraşi Călăraşi

Ostrovul Fermecatu 50C 5,9 9Sa 1Vj Regenerare naturală

48H 2,1 10Pln Regenerare naturală

2N 2,9 5Sa 2Pln 3Pla Regenerări naturale (drajoni) I Vedea

8C 5,1 6Pla 2Pln1Sa 1Vj Regenerări naturale (drajoni)

29M 1,5 8Pla 1Pln 1Vj Regenerări naturale (sămânŃă) II Giurgiu

60A 2,7 10Pla (dis. Sa, Pln, Fr) PlantaŃie

6D 0,6 8Pla 2Fr Regenerări naturale (drajoni Pla)

6F 0,9 3Sa 5Pln 2Fr Regenerări naturale (sămânŃă)

6E 2,4 4Sa 3Pln 3Pla Regenerări naturale

Arborete constituite din specii indigene de esenŃă moale

Giurgiu Giurgiu

VII Flămânda

7F 1,1 10Pla Regenerări naturale (lăstari)

Arborete din specii exotice

Giurgiu Giurgiu I Vedea 51D 10Ncn PlantaŃie

I Vedea 99C 1,25 Cultură multiclonala PlantaŃie

37C 2,5 Cultură multiclonală PlantaŃie PlantaŃii de plopi

hibrizi Giurgiu Giurgiu

III Gostinu 38A 1,0 10 Pl.e.a. PlantaŃie

Total 2 D.S. 3 O.S 6 U.P. + 5 Ostroave

43 u.a. 128,5

8

2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINłELOR

2.1. Stadiul cunoştinŃelor privind gospodărirea pădurilor de pe malul românesc al Dunării

Datele existente referitoare la acŃiunile ce s-au desfăşurat cu privire la pădurile şi

în general la vegetaŃia din Lunca Dunării scot în evidenŃă controversele care au existat

încă de la începutul secolului trecut privind modul de gospodărire, în sens ecologic

sau în sens „tehnicist”, economic (Antipa, 1910). A triumfat în final părerea

tehnocraŃilor, astfel încât în ceea ce priveşte gospodărirea pădurilor accentul s-a pus

pe introducerea în cultură a unor specii productive, în terenurile goale sau în locul

arboretelor naturale.

Cultura plopilor hibrizi şi a sălciilor selecŃionate a trezit interes imediat datorită

creşterilor rapide înregistrate, ceea ce a făcut posibilă extinderea lor, la început în

Lunca Dunării, iar mai apoi şi în luncile marilor râuri interioare.

In ceea ce priveşte speciile de esenŃă tare este destul de curioasă lipsa de

informaŃii privind prezenŃa acestora în Lunca Dunării şi indiferenŃa specialiştilor faŃă

de aceste specii. În mod surprinzător, în documentele oficiale nu există nici un tip de

pădure cu specii de esenŃe tari (în primul rând cu stejar).

Este de remarcat faptul că, după realizarea importanŃei pe care o reprezintă zona

pentru plopii hibrizi şi pentru sălciile selecŃionate, preocupările specialiştilor s-au

îndreptat aproape exclusiv pe realizarea în practică a culturilor forestiere de mare

productivitate, în timp ce preocupările pentru cunoaşterea şi conservarea pădurilor

naturale, valoroase pentru stabilitatea lor, dar cu potenŃial productiv mai scăzut, au

fost insuficiente.

Deşi marii silvicultori ai timpului întrezăreau loc bun de afirmare şi pentru

speciile de esenŃă tare (stejar, frasin, ulm, nuc negru), practic acest lucru nu s-a

realizat decât în foarte mică măsură. Realizările în această direcŃie se datorează mai

ales unor silvicultori practicieni, unul dintre aceştia fiind ing. Popa Grigore, care au

acŃionat în acest sens, imediat după război, înfiinŃând mai multe arborete, îndeosebi cu

stejar, frasin, în diferite locuri (la peste 7,5 hidrograde) din Lunca Dunării. Arboretele

create reprezintă astăzi martori de valoare în ideea de reabilitare a unor tipuri de

ecosisteme forestiere mai stabile, cu diversitate mai mare. La acea dată şi mult după

9

aceea, tendinŃa şi accentul în gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării erau puse

îndeosebi pe producŃia de lemn.

În anul 1964, Armăşescu S. şi Tănăsescu Ş. arată că „în staŃiuni de productivitate

superioară (5,5 – 7,5 hidrograde) producŃia realizată de plopii indigeni este mai mică

decât plopii euramericani (85 %); în staŃiunile de productivitate mijlocie, producŃia

este cu 10 – 23 % mai mică. Pe deasupra, trebuie să se ia în considerare şi rezistenŃa

mai mare la dăunători net favorabilă plopilor indigeni”.

În anul 2000, un mare specialist în selecŃia şi cultura plopilor şi sălciilor,Benea

V., arată, referitor la reculul înregistrat de culturile cu plopi şi salcie în perioada 1986

– 1997 că „această situaŃie defavorabilă pentru salicaceae îşi are motivaŃia, pe de o

parte, prin reconsiderarea unor specii de foioase şi modificărilor ecostaŃionale

survenite, ca urmare a perturbărilor climatice şi antropice”.

2.1.1. Cu privire la vegetaŃia forestieră

VegetaŃia forestieră din Lunca Dunării are o particularitate importantă şi anume

aceea că existenŃa ei este strâns legată în special de regimul apelor, în principal din

inundaŃii şi din pânza freatică (Ionescu 1968, Nicolae et al. 1987, Roşu et al., 2003).

Datorită acestei particularităŃi, în zonă vegetează în general aceleaşi specii forestiere,

între care plopii şi sălciile sunt cele mai răspândite, constituind ecosisteme dintre cele

mai productive, dar labile, care reacŃionează în scurt timp la modificări ale regimului

apelor (Filat et al. 2006).

În locurile cele mai joase şi deci cele cu perioade de inundaŃii mai lungi, sunt

favorizate sălciile (zălogul, în staŃiunile cele mai joase, salcia albă şi salcia plesnitoare

în staŃiunile ceva mai înalte). Urmează plopul negru (care suportă inundaŃiile mai

puŃin decât salcia, dar mai mult decât plopul alb) şi în imediata lui apropiere, dar pe

staŃiuni situate ceva mai sus, plopul alb, vânjul, ulmul de câmp. Pe grindurile mai

înalte se realizează condiŃii ecologice favorabile vegetaŃiei unor specii care constituie

pădurile naturale din câmpiile şi platourile înconjurătoare, în primul rând stejar

brumăriu, dar şi stejar pedunculat, frasin, ulm, arŃar, dud şi seria de arbuşti ai acestor

păduri (Stoiculescu, Benea 1987). Ca specii de arbuşti, care au o răspândire sporadică,

se menŃionează: sângerul, păducelul, călinul, salba moale, paŃachina. Răspândire mai

mare are amorfa, care are caracter invadant. TendinŃa de a deveni subspontan o

manifestă şi frasinul de Pennsylvania care are o amplitudine ecologică foarte largă,

10

fiind întâlnit de la staŃiuni frecvent şi prelung inundabile la cele situate pe grinduri

înalte şi deci mai puŃin sau deloc inundabile.

Este interesant de observat că distribuŃia în spaŃiu a principalelor asociaŃii de

specii forestiere este influenŃată de o serie de alŃi factori specifici. Astfel, reducerea

vitezei de mişcare a apei combinată cu scăderea cotei terenului, determină schimbarea

asociaŃiei şi scăderea productivităŃii. Creşterea puternică a caracterului stagnant al

apei determină dispariŃia pădurii şi conduce la formarea rariştilor de salcie şi zălog.

Scăderea troficităŃii şi umidităŃii solului determină, la început, scăderea productivităŃii

şi schimbarea asociaŃiilor de plop şi salcie, apoi limitarea salciei, plopului negru,

stejarului pedunculat, frasinului şi ulmului, vegetaŃia forestieră rămânând reprezentată

de rariştile de stejar brumăriu şi cătina roşie (pe grindurile înalte cu soluri nisipoase,

uscate şi slab humifere).

Este evident şi firesc de subliniat că această distribuŃie se referă numai la

vegetaŃia naturală. În ultimii 40 de ani, compoziŃia vegetaŃiei forestiere a fost puternic

modificată de introducerea masivă a plopilor euramericani ca şi a sălciilor

selecŃionate.

2.1.2. Cu privire la cultura plopilor şi a sălciilor selecŃionate

Primele preocupări pentru cultura plopilor hibrizi în Ńara noastră sunt legate de

numele ilustrului silvicultor Marin Drăcea care, în anul 1915, a recoltat primele

mlădiŃe de plop ’Marilandica’ din care s-au produs puieŃi şi s-a realizat prima plantaŃie

cu plopi euramericani în lunca Dunării, la Calafat (Beldie 1953, Popescu 1965,

Clonaru 1967). După această reuşită s-au mai făcut câteva plantaŃii cu plopul

’Regenerata’ în lunca IalomiŃei, plantaŃii care multă vreme au constituit obiect de

studiu. După al doilea război mondial cultura plopilor hibrizi s-a extins, însă lucrările

de împădurire nu aveau la baza rezultatele unor cercetări ştiinŃifice. Nu se cunoşteau

hibrizii utilizaŃi, exigenŃele staŃionale ale acestora şi nici tehnica de cultura cea mai

potrivită condiŃiilor specifice de la noi. Pentru a se elabora un îndrumar al lucrărilor

tehnice pentru cultura plopilor hibrizi a fost lansată către colectivul Institutul de

Cercetări şi Experimentări Silvice o temă de cercetare care a vizat identificarea

varietăŃilor de plop, delimitarea regiunilor pentru cultura acestora, tehnica producerii

puieŃilor din butaşi, dăunătorii vegetali si animali (Beldie 1953).

După elaborarea primelor norme tehnice privitoare la cultura şi protecŃia plopilor

hibrizi, plantaŃiile cu aceste specii s-au extins, ocupând terenurile cu condiŃii

11

staŃionale favorabile (Clonaru 1967; DoniŃă et al. 1980), substituind arboretele

naturale din lunci.

Cunoaşterea caracteristicilor distinctive ale plopilor autohtoni, ale hibrizilor de

plop şi ale sălciilor selecŃionate a fost o preocupare atât a cercetătorilor, cât şi a

practicienilor de la noi (Beldie 1953; Haralamb 1963; Clonaru 1967; Ocskai et al.

1971; Stănescu 1979; Stănescu, Şofletea 1997; Parascan, Danciu 1983, 1996;

Şofletea, Curtu 2000, 2007).

Protejarea plopilor autohtoni a căpătat o semnificaŃie deosebită prin alinierea

preocupărilor naŃionale la orientările internaŃionale de conservare a diversităŃii

genetice generale (Filat, Benea 1996), ca rezultat al semnării la Strasbourg, în anul

1990, a DeclaraŃiei Generale a ConferinŃei Ministeriale pentru ProtecŃia Pădurilor în

Europa.

Rezumând, se poate spune că de la începuturile sale cultura plopilor hibrizi şi a

sălciilor selecŃionate în Ńara noastră a parcurs câteva etape mai semnificative şi anume

(Popescu 1965, Filat et al. 2009):

• Etapa I (1915 – 1950) este intervalul de timp în care s-au executat primele

culturi cu plopi hibrizi pe suprafeŃe mici, pe care ulterior s-au făcut primele

cercetări ştiinŃifice. PlantaŃiile s-au efectuat la scheme dese (1 x 1 m si 2 x 2

m), iar în formula de împădurire, pe lângă plop ca specie principala, s-au

introdus specii de amestec, ajutor şi arbuşti.

• Etapa a II-a (1950-1962) este etapa care precede declanşarea amplelor lucrări

de îndiguire a Dunării, când Lunca Dunării avea încă regim liber de inundaŃie.

Odată cu înfiinŃarea StaŃiunii pentru Cultura Plopului şi Salciei Cornetu (1957)

lucrările de împăduriri şi conducerea plantaŃiilor de plopi hibrizi şi sălcii

selecŃionate s-au executat pe baza rezultatelor cercetărilor. Astfel, se încep

lucrări de pregătire a terenului prin dezrădăcinarea mecanizată a cioatelor şi se

împăduresc suprafeŃe mari cu plopi euramericani şi sălcii. PlantaŃiile

uniclonale de plopi se execută la schemă mai largă (2,5 x 2,5 m), se încep

lucrările de elagaj artificial şi de rărituri. In anul 1960 suprafaŃa cu plopi

euramericani era de aproape 12 000 ha (Clonaru 1967).

• Etapa a III-a (1962-1985) reprezintă etapa de vârf a extinderii culturii de

plopi euramericani si sălcii selecŃionate în Lunca Dunării, Delta Dunării şi

luncile marilor râuri interioare. Rezultatele cercetărilor s-au concretizat prin

elaborarea şi implementarea de noi tehnologii de plantare care constau în

pregătirea terenului şi a solului cu o gama largă de lucrări mecanizate,

12

defrişarea şi evacuarea cioatelor, nivelarea şi scarificarea terenului, arat şi

discuit solul, lucrări care asigură pregătirea terenului pe o adâncime de cel

puŃin 35 cm ( Filat et al. 2009). PuieŃii s-au plantat manual sau mecanizat în

gropi de 60 x 60 x 60 cm la scheme considerate la acea dată destul de largi (4

x 2 m sau 4 x 4 m, dar şi mai largi), iar plantaŃiile s-au parcurs cu lucrări de

întreŃinere (arături şi discuiri) şi de îngrijire (elagaj artificial şi rărituri). Spre

sfârşitul acestei perioade s-a evidenŃiat faptul că plantaŃiile de plop beneficiază

de condiŃii optime de vegetaŃie. SuprafaŃa ocupată cu plopi euramericani în

anul 1985 era de peste 66.000 ha (inventar fond forestier, 1985) la care se

adăugau cca. 14.500 ha instalate în aliniamente.

• Etapa a IV-a (după 1985). In aceasta etapă sunt semnalate fenomene de

uscare în cazul culturilor din zona inundabila, dar mai ales din incintele

îndiguite. Principalele cauze aduse în discuŃie au fost amplificarea caracterului

oscilant al nivelului apelor Dunării ca urmare a masivelor îndiguiri, realizarea

de lucrări hidrotehnice complexe, alternanŃa anilor cu inundaŃii mari, ca durată

şi nivel, cu ani de secetă prelungită şi excesivă, precum şi datorită utilizării

unor clone care nu s-au adaptat modificărilor intervenite în regimul hidrologic.

(Roşu et al., 2003). De menŃionat este şi faptul că după anul 1990 interesul

pentru ameliorarea şi cultura plopilor a înregistrat un recul în plan ştiinŃific şi

practic, elocventă fiind în acest sens şi scăderea cu 25% a suprafeŃei cu plopi

euramericani în anul 1999, comparativ cu anul 1985 (Raport CNPS, 2000).. În

această etapă sunt de remarcat eforturile care s-au făcut pentru contracararea

efectelor provocate de modificările hidrologice din zona inundabilă şi pentru

prevenirea uscărilor înregistrate cu precădere în plantaŃiile din incintele

îndiguite.

2.2. Cadrul legislativ privind gospodărirea pădurilor din zone umede

Aspectele de gospodărire durabilă a pădurilor după principiul ecologic s-au

remarcat mai ales după anul 1990, când şi în România s-au emis o serie de

reglementări privind protecŃia mediului, în care se regăseşte şi pădurea din zonele

umede. Între cele mai importante reglementări în acest sens sunt de menŃionat

următoarele:

13

- ConvenŃia de la Ramsar (1971) asupra zonelor umede, iar România a

semnat şi ratificat această convenŃie abia după două decenii, prin Legea nr. 5/1991.

ConvenŃia şi Deciziile ConferinŃelor PărŃilor (CoP) asigură cadrul legislativ pentru

protejarea zonelor umede. Ratificând această convenŃie, România, alături de alte 123

de state, şi-a luat angajamente privind punerea sub protecŃie specială a celor mai

importante zone umede de pe teritoriul naŃional. Începând cu anul 1997, ziua de 2

februarie a fiecărui an este declarată Ziua InternaŃională a Zonelor Umede.

- ConvenŃia de la Berna (1979) privind „conservarea vieŃii sălbatice şi a

habitatelor naturale din Europa” a fost ratificată în România prin Legea nr. 13/1993.

România, ca Ńară semnatară a acestei convenŃii, se angajează să ia măsuri de protecŃie

a speciilor de floră şi faună sălbatică, precum şi a habitatelor listate în anexele

convenŃiei. Atât speciile de floră şi faună, cât şi habitatele prezentate în anexele

convenŃiei se întâlnesc în zona românească a Luncii Dunării.

- ConvenŃia de la Rio de Janeiro (1992) privind „diversitatea biologică” a

fost adoptată destul de repede de către România prin Legea nr. 58/1994. Peste 200 de

Ńări au ratificat această convenŃie, precum şi Deciziile ConferinŃelor PărŃilor (CoP)

pentru că aceste documente oferă cadrul pentru conservarea diversităŃii biologice în

toate tipurile de ecosisteme, inclusiv în păduri. Decizia VI/22 a CoP se referă la

diversitatea biologică forestieră.

- ConvenŃia de la Bonn (1979) privind „conservarea speciilor migratoare de

animale sălbatice” a fost ratificată de România prin Legea nr.13/1998.

- Acordul de la Haga (1995) privind „conservarea păsărilor de apă

migratoare african – eurasiatice” a fost adoptat de către România prin Legea nr.

89/2000. În urma însuşirii de către România a prevederilor acestui acord au fost

identificate 44 zone de importanŃă avifaunistică reprezentând 3% din teritoriul Ńării,

însă suprafaŃa cea mai importantă este în Delta şi Lunca Dunării.

DeclaraŃia de la Bucureşti (2000) privind cooperarea în legătură cu crearea

„Coridorului Verde al Dunării Inferioare” semnată de către Ministerul Mediului şi

Apelor din Bulgaria, Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului din Republica

Moldova, Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului din România şi

Ministerul Mediului şi Resurselor Naturale din Ucraina a fost transpusă în legislaŃie

naŃională prin HG nr. 2419/2004.

HG nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate include

ostroavele Dinu-Camedinu-Păsărica de la Ocolul Silvic Giurgiu şi Ostrovul Mare de

la Ocolul Silvic Alexandria în rândul zonelor cu regim de protecŃie.

14

OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, garantează conservarea şi utilizarea

durabilă a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă

fundamentală a strategiei naŃionale pentru dezvoltare durabilă.

Directiva Păsări a Comisiei Europene 79/409/EEC (1979) şi Directiva

Habitate a Comisiei Europene 92/43/EEC (1992) asigură instrumentul de

implementare a ReŃelei pan-europene NATURA 2000 la nivelul fiecărei Ńări membre

a UE. Aceste directive au fost adoptate în Ńara noastră prin HG. nr. 1284/2007 şi prin

Ordinul MMDD nr. 1964/2007, reglementari conform cărora au fost constituite

Ariile Speciale de ProtecŃie Avifaunistice (SPA) şi Siturile de ImportanŃă Comunitară

(SCI). Un număr de 21 SPA-uri şi de 10 SCI-uri se suprapun parŃial sau total peste

zona inundabilă a Luncii Dunării (DoniŃă et al., 2008).

3. METODE DE CERCETARE

În concordanŃă cu obiectivele lucrării s-au folosit următoarele metode de

cercetare: documentarea bibliografică, cercetări pe itinerar, cercetări în semistaŃionar

şi cercetări în staŃionar, completate cu determinări de laborator şi desigur procedee

corespunzătoare de prelucrare şi interpretare a datelor obŃinute.

Documentarea bibliografică a presupus consultarea unor documentaŃii tehnice

referitoare la lucrările noi sau mai vechi, unele nepublicate încă, privind pădurile din

Lunca Dunării, precum şi consultarea unui mare volum de date referitoare la evoluŃia

regimului hidrologic în perioada 1962 – 2006. Pe toată perioada derulării lucrărilor de

cercetare au fost făcute consultări şi s-a analizat atitudinea diferiŃilor specialişti asupra

problemelor care vizează „Coridorul Verde al Dunării Inferioare”.

Metoda cercetărilor pe itinerar a însemnat parcurgerea unor mari suprafeŃe de

teren din Lunca Dunării, care cuprinde în general păduri administrate de DirecŃiile

Silvice Giurgiu, Călăraşi şi Slobozia, identificarea de arborete reprezentative ca

vârstă, compoziŃie, stare de vegetaŃie, amplasament şi stabilirea suprafeŃelor de probă

necesare scopului urmărit. În suprafeŃele de probă s-au efectuat primelor observaŃii şi

determinări asupra reliefului, hidrologiei (inclusiv stabilirea valorii hidrogradului),

solurilor (inclusiv recoltarea de probe de sol) şi desigur a vegetaŃiei (inclusiv

măsurători dendrometrice).

15

Metoda cercetărilor în semistaŃionar a constat în revenirea în suprafeŃe de probă

pentru efectuarea de observaŃii şi măsurători, cu precădere asupra hidrologiei

(dinamica inundaŃiilor şi a nivelului apei freatice) şi a evoluŃiei vegetaŃiei. Gradul de

inundabilitate s-a stabilit pe baza cotei relative a terenului având în vedere urma lăsată

de apele de inundaŃiei la nivelul maxim al apelor Dunării (în special în anul 2005 şi

2006).

În ceea ce priveşte vegetaŃia, în punctele în care s-au făcut observaŃii şi

determinări asupra staŃiunii/solului, s-au cules date referitoare la principalele

caracteristici ale acestora.

Metoda cercetărilor în staŃionar a constat în efectuarea de măsurători şi

prelucrarea acestora în trei culturi multiclonale comparative de plopi hibrizi, din care

una creată prin tehnologia de utilizare a sadelor de mari dimensiuni. Măsurătorile

efectuate în aceste culturi experimentale s-au făcut folosind instrumentarul uzual de

producŃie. Diametrul s-a măsurat la 1,3 m de la sol cu clupa forestieră (precizie 1 cm),

înălŃimea s-a măsurat cu dendrometrul cu pendul (precizie 25 cm), iar volumul de

masă lemnoasă s-a calculat folosind tabelele dendrometrice (Giurgiu et al. 2004),

făcând încadrarea clonelor testate în „tipul Robusta” sau „tipul I-214”, în funcŃie de

portul fiecărei clone aflate în cultura multiclonală.

Cercetări în laborator au fost efectuate asupra probelor de sol prelevate,

folosind metodologia consacrată. Analizele s-au făcut în laboratorul de pedologie al

I.C.A.S. Bucureşti, determinându-se principalele proprietăŃi fizico-chimice: pH-ul

solului în suspensie apoasă (raport sol–apă 1:2,5), humus, prin metoda Walckley-

Black, azotul total, prin metoda Kjeldahl, fosforul mobil, în lactat de calciu, potasiul

asimilabil în clorură de amoniu şi conŃinutul pe fracŃiuni granulometrice (nisip

grosier, nisip fin, praf şi argilă).

4. PARTICULARITĂłI STAłIONALE ŞI FITOCENOTICE ALE LUNCII DUNĂRII

4.1. Localizare, limite

Lucrările de cercetare care privesc prezenta teză de doctorat se referă la

segmentul de luncă cuprins între Giurgiu şi Feteşti, dar referiri de ordin

16

geomorfologic, climatic şi staŃional se vor face pentru întreg teritoriul Luncii Dunării

de la Cetate şi până în Delta Dunării.

4.2. CondiŃii geologice şi geomorfologice

Pe teritoriul vast de unde îşi adună Dunărea apele, diversitatea de climate şi

formaŃiunile geomorfologice ale terenurilor pe care le traversează până

ajunge în Marea Neagră, se disting o multitudine de forme specifice şi

anume:

- grinduri înalte şi foarte înalte, cunoscute şi sub numele de grinduri de mal sau

grinduri litorale, situate în imediata apropiere a malului albiei, cu cote de peste

8,5 - 9,0 hidrograde;

- grinduri înalte şi mijlociu-înalte, situate atât în apropierea malurilor, cât şi în

interiorul luncii, cu cote între 7,5 - 8,5 hidrograde;

- grinduri de privaluri mijlocii şi mijlociu-joase, situate în apropierea

privalurilor, cu cote între 6,5 - 7,5 hidrograde;

- grinduri joase sau întinsuri între privaluri, situate la cote de 6,0-6,5 hidrograde;

- japşe înalte, situate la 6,0-6,5 hidrograde, deschise la diferite cote;

- japşe mijlocii, situate la 5,0-6,0 hidrograde, închise sau deschise la diferite

cote;

- japşe joase situate la 4,5-5,0 hidrograde, închise sau deschise, aflate la diferite

cote ale terenurilor;

- privaluri şi gârle mai mici ce servesc la alimentarea bălŃilor cu apă în timpul

viiturilor, care uneori sunt destinate alimentării cu apă a lacurilor;

- bălŃi (ghioluri), situate la 4,5-5,0 hidrograde, care reprezintă terenuri acoperite

permanent cu apă;

- zone de halaj, formate din terenurile mai înalte ale albiei minore dinspre

grindul litoral;

- ostroave, unele mari şi mai vechi, iar altele mai mici şi relativ recente, care

sunt insule apărute în albia Dunării, fiecare dintre ele cu un microrelief

specific: pe cele mai mari se găsesc de regulă toate formele descrise mai sus,

iar pe cele mici şi mijlocii, formele respective se găsesc doar parŃial, în funcŃie

de gradul lor de evoluŃie;

- iezere si lacuri, formate mai ales la gura afluenŃilor;

17

După îndiguirea Dunării a fost creată o zonă, denumită generic zonă dig-mal,

formată din teritoriul Luncii Dunării cuprins între albia minoră (zona de halaj) şi dig.

În acest spaŃiu se disting: lunca de lângă albie şi lunca centrală (care înainte de

îndiguire se întindea până sub terasa înaltă a Dunării).

Lunca de lângă albie cuprinde partea cea mai înaltă a teritoriului (până la 8-9

m înălŃime), respectiv grindul litoral sau grindul de mal, cu acumulări mari de

material grosier (grinduri nisipoase).

Lunca centrală (limitată în întindere de construcŃia digului) cuprinde terenuri

de înălŃime mijlocie (grinduri), părŃile mai joase din interiorul luncii (întinsuri de

grind), dar şi privaluri, japşe (mai mult sau mai puŃin colmatate), gropi de împrumut

(create la construcŃia digurilor), privaluri antropice.

Din punct de vedere litologic, lunca precum şi ostroavele, au caracter

eminamente aluvial, fiind de vârstă holocenă. Unele ostroave mari, care s-au format

prin difluenŃă, îşi menŃin în mare parte caracterul materialului de origine.

Depozitele aluvionare pleistocene se află de regulă la adâncimi mai mari.

Depozitele holocene, care reprezintă şi materialul parental al solurilor,

sunt constituite din nisipuri, nisipuri argiloase, argile nisipoase, mâluri, uneori şi

resturi de materie organică slab descompusă, dispuse în spaŃiu, corespunzător cu

formele de microrelief menŃionate.

4.3. ParticularităŃi climatice

4.3.1. Regimul termic

Din analiza datelor cu privire la regimul termic, rezultă că temperatura medie

anuală oscilează între 10,5°C (la GalaŃi) şi 11,7°C (la Turnu Severin). La celelalte

staŃii valoarea medie se menŃine între 11,0°C şi 11,5°C.

Amplitudinile lunare cele mai mari se înregistrează iarna şi la începutul

primăverii (decembrie, ianuarie, februarie, martie), iar cele mai mici valori ale

amplitudinii se înregistrează în lunile de vară (iunie, iulie) când se produc şi maximele

termice lunare.

DiferenŃa dintre temperatura maximă absolută şi minimă absolută

(amplitudinea maximă), care arată saltul termic la care este supusă vegetaŃia,

înregistrează valori destul de mari, ceea ce confirmă gradul ridicat de

continentalism al zonei. Cele mai mari amplitudini se înregistrează în sectorul

18

Corabia - Călăraşi (71,4°C la Turnu Măgurele şi Călăraşi, 73,0°C la Giurgiu, 74,0°C

la Corabia). DiferenŃele se atenuează în amonte de Corabia, unde fluviul străbate

zona de influenŃă mediteraneană (climat balcanic), şi în aval de Călăraşi, unde

scăderea amplitudinii nu poate fi explicată decât prin influenŃa Mării Negre.

Un element climatic, demn de luat în seamă în zona inundabilă din Lunca

Dunării, îl reprezintă frecvenŃa apreciabilă a temperaturilor negative din timpul

iernilor, respectiv a îngheŃurilor, care pot provoca daune semnificative culturilor

tinere, dar şi plantaŃiilor mai în vârstă.

ÎngheŃurile, ca şi zăpoarele, sunt cunoscute în zona luncii Dunării ca fenomene

de iarnă. Intensitatea fenomenelor de îngheŃ creşte din amonte spre aval. Intr-un

interval de 40 ani (între 1921-1960), numărul anilor în care au avut loc fenomene de

iarnă manifestate prin scurgeri de sloiuri, zăpezi sau poduri de gheaŃă a fost de 62%.

Zăpoarele se formează în perioada de rupere a podurilor de gheaŃă şi

avansează din amonte spre aval. Ele iau naştere ca urmare a îngrămădirii sloiurilor,

transportate de ape, în zonele unde podul de gheaŃă nu s-a rupt încă. Prin

îngrămădirea sloiurilor, atât sub podul de gheaŃă, cât şi deasupra acestuia, se

micşorează secŃiunea de scurgere a apelor Dunării, nivelul apelor creşte puternic în

amonte. Ruperea podului de gheaŃă antrenează sloiurile, care devin foarte

periculoase, atât pentru vegetaŃie, cât şi pentru diguri.

4.3.2. Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuală de precipitaŃii, în Lunca Dunării este destul de scăzută

şi creşte, în general, din aval (dinspre Marea Neagră) spre amonte (Turnu Severin).

In anotimpul cald, în Lunca Dunării, cad cca. 400 mm precipitaŃii în

defileul carpatic, 300 mm între OlteniŃa şi GalaŃi, 200 -250 mm între GalaŃi şi Tulcea

şi sub 200 mm între Tulcea şi vărsarea Dunării în Marea Neagră.

CantităŃile maxime de precipitaŃii căzute în Lunca Dunării nu au influenŃă

negativă asupra proceselor biologice din complexul de luncă (inclusiv asupra

culturilor de plopi şi sălcii) şi nici asupra regimului hidrologic al Dunării, însă pot afecta

culturile de esenŃă tare (cazul salcâmului). În schimb, lipsa precipitaŃiilor, coroborată

cu nivele scăzute ale Dunării, determină şi coborârea drastică a pânzei freatice, din

care cauză, în perioadele respective, culturile forestiere, situate pe terenurile cu cote

mai înalte şi cu soluri predominant nisipoase, sunt expuse uscării.

19

4.3.3. Regimul eolian

In ceea ce priveşte frecvenŃa vânturilor pe direcŃii, rezultă că aceasta diferă în

mod evident de la o zonă la alta. La Calafat predomină vânturile din direcŃia sud-est şi

direcŃia vest, iar la Turnu Măgurele predomină cele din direcŃia vest şi cele din est.

Dacă în aceste zone, predominante sunt vânturile din direcŃiile vestice, în cazul zonei

Brăilei predominante sunt vânturile din nord şi din nord-est.

Exceptând staŃiile Calafat şi Tulcea, unde timpul calm înregistrează un procent

destul de ridicat (50,3% şi respectiv 42,2%) la toate celelalte staŃii meteorologice

timpul calm înregistrează valori mai mici de 20%. Cele mai scurte perioade de timp

calm se înregistrează la Brăila (8,5%) şi la Sulina (11,7%).

Viteza medie a vânturilor oscilează în jur de 3 m/s. In ceea ce priveşte

frecvenŃa zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s) rezultă că, la 4 din cele 7 staŃii

meteorologice de pe malul Dunării, frecvenŃa zilelor cu vânt tare depăşeşte sau se

apropie în medie de 50 zile/an şi anume: la Turnu Severin (57,9), la Turnu Măgurele

(69,4), la Călăraşi (70,3) şi Sulina (49,3), la celelalte staŃii numărul zilelor fiind sub 30.

* *

*

În sinteză se poate aprecia că din punct de vedere al condiŃiilor climatice,

determinante pentru vegetaŃia forestieră a zonei, se remarcă în principal următoarele

aspecte:

- după sistemul de clasificare a climatelor elaborat de Köppen, zona ce face cu

preponderenŃă obiectul tezei de doctorat (sectorul Giurgiu – Călăraşi), face parte din

provincia C.f.a.x., climat temperat umed cu veri calde şi ierni mai blânde.

- sectorul cercetat (Giurgiu – Călăraşi) se caracterizează printr-un plus

semnificativ de precipitaŃii faŃă de sectoarele învecinate, din amonte şi mai ales din

aval, ceea ce face ca indicele de ariditate de Martonne anual să fie ceva mai mare (Iar

= 26), reflectând condiŃii de silvostepă internă;

- deficitul de precipitaŃii necompensat este, de asemenea, semnificativ mai mic

(Σ∆Pm = -178 mm) decât cel din Câmpia Română;

- în concordanŃă cu deficitul de precipitaŃii necompensat (Σ∆Pm), indicele de

compensare hidrică este ceva mai mare (Ich = 0,45) decât cel din sectoarele învecinate.

20

Atât aspectele menŃionate cât şi alte aspecte climatice sunt sugestiv reflectate

în climadiagrama de la fig. 5.

4.4. ParticularităŃi hidrologice

ExistenŃa şi creşterea vegetaŃiei forestiere din Lunca Dunării este determinată,

în regimul climatic stepic şi silvostepic al zonei, de posibilitatea aprovizionării

suplimentare cu apă din inundaŃii şi/sau din pânza freatică. În aceste condiŃii foarte

importantă pentru vegetaŃia forestieră este cota terenului, respectiv gradul de

inundabilitate. Întrucât forma secŃiunii de scurgere a apelor Dunării diferă de-a lungul

Fig.5. Diagrama climatica pentru zona Giurgiu (după ChiriŃă 1977) Clime diagram of Giurgiu area f – excedent de precipitaŃii fata de evapotranspiraŃia potenŃială (ETP) h – deficit de precipitaŃii compensat prin excedent acumulat anterior i – deficit de precipitaŃii necompensat j – perioada de uscăciune Tma – temperatura medie anuală (

oC) Pa – precipitaŃii medii anuale (mm), P1/5 - scara 1/5 şi P1/3 - scara 1/3 Ich – indice de compensare hidrică Iar – indice de ariditate de Martonne Σ∆Pm – suma deficitelor de precipitaŃii faŃă de evapotranspiratia potenŃială

-20

-15

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Temperatura °C

Precipitatii mediilunare (mm) scara 1/5

Precipitatii mediilunare (mm) scara 1/3

Evapotranspiratiapotentiala (ETP)lunara (mm) scara 1/5

Deficit de precipitatiifata de ETP (mm)scara 1/5

oC

P1/5 150 125 100 75 50 25

0

P1/3 90 75 60 45 30 15

0

mm

Tma = 11,3 oC

Pa= 553 mm

Ich = 0,45 Iar = 26

i f

j

Σ∆Pm = -178 mm

21

cursului, diferă şi valoarea hidrogradului*, care în general descreşte din amonte spre

aval (tabel 7).

Tabelul 7. Niveluri minime şi maxime extreme şi valoarea hidrogradului pe posturi hidrometrice (date prelucrate de Nicolae C., citat de Filat et al. 2009) Lowest and highest levels and hydrograd values per hydrometric posts

Nr. crt.

Postul hidrometric

PoziŃia kilometrică a postului

Cota absolută a apelor la nivelul

„zero” faŃă de M. Neagră

(m)

Panta medie a apelor la nivelul „zero” (‰)

Niveluri minime extreme („m”) (cm)

Niveluri maxime extreme („M”) (cm)

Valoarea unui

hidrograd (cm)

0 1 2 3 4 5 6 7 1. Calafat 795 26,683 0,0401 -1164) 8612, 5) 97,7 2. BistreŃ 725 23,875 0,0380 -933) 8092, 5) 90,2 3. Bechet 679 22,083 0,0400 -1064) 8452, 5) 95,1 4. Corabia 630 20,123 0,0302 -1324) 8001, 5) 93,2 5. T. Măgurele 597 19,125 0,0676 -713) 7901, 5) 86,1 6. Zimnicea 554 16,218 0,0518 -963) 8391, 5) 93,5 7. Giurgiu 493 13,060 0,0484 -1443,4) 8221, 5) 96,6 8. OlteniŃa 430 10,010 0,0416 -1103) 8031, 5) 91,3 9. Călăraşi 365 7,306 0,0375 -1413,4) 766 90,7 10. Cernavodă 300 4,866 0,0372 -2373,4) 7395) 97,6 11. Hârşova 252 3,080 0,0244 -1253,4) 7641, 5) 88,9 12. Brăila 172 1,070 0,0108 -603) 6975) 75,7 13. GalaŃi 150 0,861 0,0049 -483) 659 70,6 14. Isaccea 102 0,628 0,0023 -213) 542 56,3 15. Tulcea 72 0,559 - -453) 5225) 56,7 1 - valori modificate în urma inundaŃiilor mari din anii 1967 şi 1970; 2 - valori modificate, în urma inundaŃiilor mari din anul 1981; 3 - valori modificate în urma nivelurilor scăzute din anii 1990, 1992; 4 - valori modificate ca urmare a nivelurilor scăzute din anul 2003; 5 - valori modificate ca urmare a inundaŃiilor foarte mari din anul 2006.

4.4.1. Caracteristicile regimului hidrologic înainte de îndiguirea Dunării

Înainte de îndiguire, în configuraŃia generală a reliefului Luncii Dunării se

impuneau marile „bălŃi", cea a IalomiŃei şi cea a Brăilei şi alte întinsuri de ape

adiacente, atât ca formă cât şi ca întindere. Acestea înmagazinau cantităŃi enorme de

apă, constituind adevărate „supape hidrologice” pentru întreaga zonă din aval, având

totodată şi influenŃe pozitive asupra climatului din vecinătate.

Pe de altă parte, perioada de succesiune a anilor secetoşi era mult mai lungă.

In acest sens, minimele absolute ale nivelurilor apelor Dunării se produceau cu o

periodicitate mare, de cca. 30 de ani (1894, 1921, 1947). În prezent minimele absolute

se produc din ce în ce mai des, periodicitatea fiind de cca. 10 ani (1992, 2003).

* Hidrogradul este o unitate convenŃională, folosită pentru a exprima gradul de creştere a

nivelului apelor râurilor. Un hidrograd este a zecea parte din amplitudinea maximă de variaŃie a nivelurilor apei râurilor: 1 Hg = M-m/10, în care M - nivelul maxim maximorum înregistrat; m - nivelul minim minimorum înregistrat.

22

In urma analizei regimului hidrologic al Dunării se poate spune că şi înainte de

îndiguire regimul inundaŃiilor a avut caracter imprevizibil, în ceea ce priveşte

periodicitatea, frecvenŃa, durata şi înălŃimea apelor de inundaŃie. Din aceste motive şi

înainte de îndiguire inundaŃiile reprezentau o piedică serioasă în organizarea şi

executarea lucrărilor de instalare, conducere şi exploatare a arboretelor, mai ales pe

terenurile cu cote joase şi mijlocii. In ceea ce priveşte însă aprovizionarea cu apă a

vegetaŃiei (din inundaŃii şi din pânza freatică), aceasta era mai bine asigurată în trecut,

ceea ce a şi făcut ca limitele inferioare de cultură (hidrogradele) recomandate pentru

cultura plopilor şi sălciilor să fie mai ridicate şi să se menŃină la aceleaşi valori timp

îndelungat.

4.4.2. Caracteristicile regimului hidrologic după îndiguirea Dunării

Analiza efectuată privind evoluŃia şi dinamica regimului hidrologic al Dunării,

pe baza observaŃiilor şi datelor obŃinute într-o perioadă foarte lungă de timp, respectiv

1962 – 2000 (Nicolae et. al. 2001), pune în evidenŃă următoarele trăsături noi:

- a crescut valoarea hidrogradului în intervalul 1965-2006 (tabelul 7);

- s-a amplificat caracterul oscilant al cotelor apelor: au crescut cotele maxime

(1970, 1981, 2006) şi au coborât cele minime (1990, 1992, 2003);

- a scăzut durata şi frecvenŃa inundaŃiilor, acest fapt putându-se remarca ca o

tendinŃă generală, dar mai accentuată în sectorul mijlociu al Luncii Dunării;

- s-a accentuat caracterul imprevizibil al inundaŃiilor;

- a coborât nivelul apelor freatice, existând o tendinŃă generală în acest sens, în

strânsă legătură, în primul rând, cu nivelurile minime din ce în ce mai frecvente ale

Dunării.

4.5. CondiŃii edafice şi staŃionale

4.5.1. CondiŃii edafice

Solurile caracteristice acestei zone aparŃin aproape în exclusivitate clasei

solurilor neevoluate (protosoluri şi soluri aluviale) şi clasei solurilor

hidromorfe (soluri gleice şi lăcovişti)*.

Ca trăsături generale, comune acestor soluri, se remarcă următoarele:

* Denumiri conforme cu clasificarea SRCS-1980, întrucât staŃiunile forestiere nu au fost amendate cu denumiri corespunzătoare sistemului nou de clasificare a solurilor (SRTS – 2003)

23

- reacŃie slab-moderat alcalină (pH cuprins între 7,2 şi 8,3);

- grad de saturaŃie în baze, în general ridicat, peste 70-80%;

- conŃinutul de carbonaŃi alcalino-pământoşi de regulă sub 10 - 11%, până la

1 m adâncime;

- conŃinutul de săruri solubile de regulă mic, sub 0,100 - 0,200%;

- conŃinutul de humus variabil, care creşte de la solurile grindurilor înalte

(aluviuni şi protosoluri aluviale) spre solurile de întinsură sau poale de

grind (soluri aluviale) cu conŃinut de humus de la 0,5 la 5% (în orizonturile

de suprafaŃă) şi cele de japşă (lăcovişti, soluri gleice) unde conŃinutul de

humus depăşeşte frecvent 5-7% (în solurile turboase şi mlăştinoase);

- textura care variază, de la nisipoasă la argiloasă, pe aceeaşi direcŃie;

- troficitate potenŃială diferită, fiind în strânsă legătură cu conŃinutul de

humus, proporŃia fracŃiunilor granulometrice, regimul aero-hidric.

În cele ce urmează se prezintă o descriere succintă a principalelor tipuri de sol,

care se întâlnesc în zona luată în studiu (DoniŃă et al. 2008).

Protosoluri şi soluri aluviale (aluviosoluri)*, foarte slab humifere, nisipoase,

nisipo-lutoase, sunt soluri frecvente pe grindurile înalte, rar şi foarte rar inundabile.

Prezintă potenŃial productiv scăzut, datorită troficităŃii reduse şi a deficitului accentuat

de umiditate.

Protosoluri şi soluri aluviale (aluviosoluri), slab-mijlociu humifere, nisipo-

lutoase sau luto-nisipoase, se întâlnesc, de asemenea, pe grinduri înalte, rar

inundabile. Textura este lutoasă sau lutoasă-nisipoasă, în partea superioară a profilului

de sol, până la lutoasă şi chiar luto-argiloasă, în partea inferioară a profilului.

PotenŃialul productiv al acestor soluri este ceva mai ridicat decât al celor precedente,

însă deficitul de apă rămâne principalul factor limitativ.

Soluri aluviale (aluviosoluri), mijlociu la puternic humifere, nisipo-lutoase la

lutoase, se întâlnesc, de regulă, pe formele de relief mijlociu înalte, totuşi rar

inundabile. Prezintă, în general, straturi (orizonturi) cu textură lutoasă pe profilul de

sol, iar în profunzime textura poate să varieze până la argiloasă. ConŃinutul de humus

depăşeşte de obicei 2 - 2,5%, în primii 50 cm. Deoarece astfel de soluri pot fi şi freatic

umede, ele prezintă potenŃial productiv cel puŃin mijlociu.

* În paranteză sunt trecute denumirile solurilor conform noii clasificări SRTS – 2003.

24

Soluri aluviale (aluviosoluri), puternic şi foarte puternic humifere, lutoase şi

luto-argiloase, gleizate, sunt soluri frecvent întâlnite pe forme mijlociu înalte şi joase,

supuse mai des inundaŃiilor. Textura este de regulă fină, iar straturile de nisip sunt

relativ subŃiri sau inexistente. ConŃinutul de humus este de cca. 2,5 - 3% în primii

50cm. Beneficiază în mod temporar şi de aport suplimentar de apă din pânza freatică.

PotenŃialul lor productiv, în cazul unor ani climatici şi hidrologici normali, este ridicat

până la foarte ridicat.

Soluri gleice şi lăcovişti (gleiosoluri), foarte puternic humifere, luto-argiloase

şi argiloase sunt situate în forme negative de relief (japşe sau întinsuri de grinduri) şi

ca urmare prezintă exces de apă freatică. Datorită conŃinutului relativ ridicat de argilă

(peste 45 - 50%) aceste soluri sunt adesea compacte şi slab aerate, ceea ce coboară

potenŃialul productiv la mijlociu sau chiar inferior, în cazul în care apa în exces

stagnează timp îndelungat, deşi au conŃinut ridicat de humus.

Solurile salinizate şi/sau alcalizate (aluviosoluri salinice şi/sau alcalice) apar

mai ales în sectorul Hârşova-Brăila, pe malul stâng al Dunării, în raza de acŃiune a

CălmăŃuiului şi în sectorul Feteşti - Vlădeni, în aria de divagare a IalomiŃei. Ele se

întâlnesc în mod local şi în special acolo unde se atinge frecvent nivelul critic al apei

freatice (1,5-2 m) şi gradul de inundabilitate este mai redus. În regim de umiditate

deficitar, plopii şi alte specii forestiere pot fi afectate de uscare.

4.5.2. Tipuri de staŃiuni

Dintre factorii staŃionali cei mai importanŃi, care condiŃionează puternic

distribuŃia şi vitalitatea speciilor forestiere în Lunca Dunării, se menŃionează :

- durata şi frecvenŃa inundaŃiilor, precum şi viteza şi tipul de scurgere a apelor;

- însuşirile edafice (îndeosebi textura, conŃinutul de humus, capacitatea de

aprovizionare cu apă a solurilor);

- cota relativă, exprimată în hidrograde, care reflectă gradul de inundabilitate al

terenului.

În ceea ce priveşte favorabilitatea factorilor hidrologici pentru speciile

forestiere se precizează faptul că a fost necesar, să se revizuiască valoarea

hidrogradelor corespunzătoare limitelor inferioare şi superioare pentru cultura

plopilor, a sălciilor şi a altor specii.

Luând în considerare ansamblul condiŃiilor relief – sol – hidrologie, în scopul

gospodăririi pădurilor din zonă, se diferenŃiază următoarele tipuri de staŃiuni

25

reprezentative (DoniŃă et al. 2008). În fig. 7 se prezintă schema de distribuŃie a

acestora în Lunca Dunării.

a) StaŃiuni de grinduri înalte (vârfuri de grinduri), cu protosoluri aluviale şi

aluviuni nisipoase, care pot fi descrise ca având relief pronunŃat, cote relative de peste

8-8,5 hidrograde. Aluviunile recente, nesolificate, acoperă soluri aluviale. Pot fi

întâlnite şi protosoluri aluviale în dezvoltare, uneori slab salinizate, însă toate au

însuşiri fizice şi chimice puŃin favorabile pentru vegetaŃia forestieră lemnoasă. Astfel

de staŃiuni, chiar în climat mai favorabil, sunt inapte pentru plopi hibrizi şi puŃin

favorabile până la nefavorabile pentru vegetaŃia forestieră în general. În asemenea

staŃiuni este posibil să se instaleze pe cale naturală dudul, ulmul, arŃarul american,

precum şi sălcioara şi chiar glădiŃa, cu precădere în microstaŃiunile mai favorabile din

cuprinsul formei de relief respective.

b) StaŃiuni de grinduri mijlociu-înalte, cu soluri aluviale tipice, luto-nisipoase,

slab humifere, pe terenuri cu cote de regulă mai mari de 7,5 hidrograde, rar

inundabile, cu soluri aluviale, cu aport scăzut de apă din pânza freatică. CondiŃiile

edafice, îndeosebi, impun folosirea în cultură a unor specii/cultivaruri de plopi mai

puŃin exigente faŃă de troficitatea solului, cum ar fi: ’I-45/51’, ’Marilandica’,

’Regenerata’,. ’Thevestina’ plopul alb şi plopul cenuşiu. Pe terenuri cu cote mai mari

de 8,7 – 8,8 hidrograde, pe aceleaşi tipuri de sol, pe suprafeŃe reduse poate vegeta

destul de bine glădiŃa, ulmul şi chiar salcâmul în sectorul mijlociu al Luncii Dunării.

c) StaŃiuni de grinduri mijlociu-înalte, înalte, cu protosoluri aluviale sau soluri

aluviale (stratificate) gleizate, predominant nisipo-lutoase, slab humifere, sunt mai

răspândite pe microrelief de grinduri mijlociu înalte - înalte (peste 6,5 – 7 hidrograde)

unde, cel puŃin în trecutul apropiat, inundaŃiile erau mai frecvente. În prezent, pe lângă

faptul că aceste terenuri au devenit mai rar inundabile, aportul de apă din pânza

freatică este şi el intermitent, aşa încât astfel de staŃiuni au pierdut din aptitudinea lor

pentru vegetaŃia forestieră pretenŃioasă faŃă de sol. Solurile, ieşind din regimul freatic

şi cu capacitatea mică de reŃinere a apei din precipitaŃii, nu aprovizionează

corespunzător cu apă vegetaŃia existentă. În asemenea staŃiuni se recomandă

introducerea plopilor hibrizi. PotenŃialul staŃional este de regulă mijlociu. În cazul în

care se asociază în mod favorabil factorii edafici, ca şi conŃinut, cu o aprovizionare

relativ bună de apă (din pânza freatică) potenŃialul staŃional poate tinde către superior.

26

Fig. 7. Schema de distribuŃie a tipurilor de staŃiuni reprezentative din Lunca Dunării (după DoniŃă et al. 2008)

Distribution sheme of the representative forest site type reprezentative from the Danube Valley

27

d) StaŃiuni de grinduri mijlociu înalte, cu soluri aluviale molice, lutoase,

moderat humifere ± gleizate, sunt frecvent răspândite, fiind caracteristice grindurilor

mijlociu - înalte (hidrogradele 6,5 – 7,5), unde de regulă sunt depuneri de materiale

fine (prăfoase) pe care se dezvoltă soluri cu troficitate ridicată.. În perspectiva

climatului ce se profilează, astfel de staŃiuni sunt mai indicate pentru plopii hibrizi

’Sacrau-79’, ’I-214’, ’I 69/55’ (=Lux), ’I-154’, ’I-45/51’. De asemenea, la hidrograde

mai mari de 7,5 se pot introduce, pe suprafeŃe limitate însă, ulmul, frasinul şi chiar

stejarul pedunculat. În astfel de staŃiuni se întâlnesc cele mai favorabile condiŃii pentru

culturile de plopi hibrizi, mai ales în partea inferioară a „intervalului hidrologic”.

e) StaŃiuni de întinsuri de grind, cu soluri aluviale umbrice sau molice, gleizate,

uneori slab salinizate, lutoase, moderat humifere, apar mai frecvent în sectorul

Hârşova - Brăila al Luncii Dunării, de regulă pe întinsuri de grind (hidrogradele 6-7),

însă cu soluri care la bază sunt afectate de procese de hidromorfism (gleizate), uneori

slab salinizate. CondiŃiile de sol şi regimul hidrologic sunt foarte favorabile sălciilor

(la hidrogradele sub 6,3 – 6,5) şi plopilor, însă, prezenŃa uneori, a sărurilor solubile în

zona de înrădăcinare este un factor care limitează creşterea plopilor hibrizi. În condiŃii

normale, unde se produc totuşi inundaŃii, poate fi introdusă o gamă relativ largă de

clone/cultivaruri de sălcii şi plopi, însă, unde sunt prezente şi sărurile, doar ’I-45/51’

sau ’Marilandica’, cultivaruri recunoscute ca fiind oarecum mai tolerante faŃă de

conŃinutul de săruri din sol; se mai pot folosi plopul alb şi plopul cenuşiu.

f) StaŃiuni de intergrinduri sau întinsuri de grind, cu soluri gleice, luto-

argiloase şi argiloase, intens humifere se întâlnesc mai ales în formele joase de relief

(hidrogradele 5 – 6,5) unde nivelul apelor freatice s-a situat timp îndelungat mai

aproape de suprafaŃa solului (0,5-1,0 m). Ca urmare, solurile respective au fost

afectate de procese intense de gleizare, începând chiar de la suprafaŃă, ceea ce poate

reprezenta un factor limitativ, pentru plopii euramericani, dar nu în aceeaşi măsură şi

pentru salcie. În condiŃiile pedostaŃionale menŃionate, speciile indicate pentru cultură

sunt sălciile, eventual plopul negru şi vânjul. Pentru sălcii, potenŃialul staŃional poate

tinde către superior.

g) StaŃiuni de japşe, cu soluri gleice şi lăcovişti ± salinizate, luto - argiloase şi

argiloase, moderat - intens humifere, au răspândire insulară, ocupând unele mici

depresiuni din Lunca Dunării (sub 5,5 - 6 hidrograde), unde nivelul apei freatice a fost

ridicat (cel puŃin până în deceniul trecut). În prezent se înregistrează oscilaŃii destul de

mari ale nivelului freatic, în funcŃie de caracterul climatic al anului. Tocmai acest fapt,

în unele cazuri, a contribuit şi la salinizarea solurilor respective. Regimul oscilant de

28

umiditate, ca şi conŃinutul de săruri solubile şi procesul de soloneŃizare actual pe

grosimea de înrădăcinare, limitează gama speciilor, între care cel mai bine se pretează

frasinii americani, frasinul de Pennsylvania pe fundul microdepresiunii, plopii

’Marilandica’, ’Regenerata’ sau salcia albă pe marginea acestor microdepresiuni.

h) StaŃiuni de „japşe antropice” (gropi de împrumut), cu soluri antropice,

predominant luto-nisipoase, divers humifere*, sunt situate în apropierea digurilor şi au

configuraŃie neregulată (predomină formele negative de relief, reprezentate de

microdepresiuni, adeseori închise), consecinŃă a modului de decopertare. Materialele

parentale de sol, de origine aluvială, sunt foarte diferite în funcŃie de adâncimea la

care s-a excavat terenul. Solurile, de asemenea, sunt variate, pe spaŃii mici, alternând

solurile antropice (decopertate), predominante în microdepresiuni, cu soluri aluviale

tipice sau chiar molice, pe formele cu microrelief pozitiv, în porŃiuni neexcavate.. În

microstaŃiunile cu soluri antropice (soluri decapate) alcalizate, situate la peste 6,5

hidrograde se poate introduce plopul alb şi în mod excepŃional frasin de Pennsylvania.

În microstaŃiunile cu soluri aluviale nedecopertate, slab salinizate şi nealcalizate,

situate la acelaşi hidrograde (peste 6,5) se pot introduce, fie plopi euramericani (’RO–

16’, ’RO-118’, ’I-45/51’, ’Marilandica’), fie plopul alb sau plopul cenuşiu.

4.6. Caracterizarea fitocenotică a Luncii Dunării

4.6.1. VegetaŃia forestieră naturală specifică Luncii Dunării, înainte de îndiguire

VegetaŃia forestieră specifică din Lunca Dunării, înainte de îndiguire, era

reprezentată în majoritate prin specii rezistente la inundaŃii din genul Salix şi genul

Populus, cu sublinierea că, sălciile erau cele care dădeau notă peisajului. Cea mai

răspândită era salcia albă (Salix alba L.), localizată fiind în jurul lacurilor de sub

terasa Câmpiei Române. Sălciile arbustive erau reprezentate prin Salix triandra L,

Salix purpurea L şi Salix cinerea L.

În ceea ce priveşte plopii, care erau mai puŃin reprezentaŃi decât sălciile, pe

primul loc se situa plopul alb , care ocupa terenurile cu cote mai înalte, fiind răspândit

fie sub formă de insule pure sau în amestec, fie diseminat în arboretele de salcie.

SuprafeŃe mai reduse ocupa plopul negru, care era răspândit pe terenurile cu cote

* Astfel de staŃiuni nu au fost evidenŃiate în schema de la fig. 6, pentru că au caracter antropic

29

mijlocii şi înalte, constituind arborete pure sau de amestec, cu plopul alb pe terenuri

cu cotă mai ridicată, cu salcie pe terenurile mai joase.

Pe grinduri mijlocii, în arboretele de plop alb, plop negru sau sălcii, apărea în

amestec vânjul (Ulmus laevis Pall.) şi ulmul de câmp (Ulmus minor Mill.), care în

anumite staŃiuni formau chiar şi arborete pure.

Pe locuri mai înalte, cu soluri bogate, apăreau rarişti de stejar pedunculat, sub

formă de mici insule pure sau în amestec cu plopul alb, plopul negru, ulmul, frasinul

comun, iar pe grindurile înalte nisipoase, rar inundabile, apăreau rarişti de stejar

brumăriu.

4.6.2. VegetaŃia forestieră introdusă în Lunca Dunării, înainte de îndiguire

În perioada anterioară îndiguirilor au fost cultivate, pe suprafeŃe restrânse,

specii de foioase autohtone ca: stejarul pedunculat (Quercus robur L.), stejarul

brumăriu (Quercus pedunculifora K.Koch.), frasinul comun (Fraxinus excelsior L.),

frasinul pufos (Fraxinus pallisae Wilmott.), aninul negru (Alnus glutinosa L.) şi

răchite (Salix sp.).

Dintre speciile exotice, au fost introduse prin plantaŃii plopii euramericani

(Populus x canadensis Moech.), chiparosul de baltă (Taxodium distichnum L.), arŃarul

american (Acer negundo L.), salcâmul (Robinia pseudacacia L), nucul negru (Juglans

nigra L.), glădiŃa (Gleditsia triacanthos L.).

Singurele culturi cu rezultate pozitive au fost cele efectuate cu plopi

euramericani. În ceea ce priveşte starea de dezvoltare a culturilor cu plopi

euramericani, în condiŃiile specifice regimului hidrologic neîndiguit, s-a consemnat că

acestea s-au dezvoltat normal, dovedindu-se rezistente faŃă de inundaŃiile prelungite la

care au fost supuse. De asemenea, nu au fost semnalaŃi nici factorii biotici dăunători

(insecte sau boli) care să producă pagube semnificative. Principalii factori perturbatori

de luat în considerare erau fenomenele de iarnă, respectiv îngheŃurile şi zăpoarele,

care produceau dislocarea puieŃilor din plantaŃiile tinere (de 1 – 2 ani) pe care îi

transportau la distanŃe apreciabile faŃă de zonele plantate.

În ceea ce priveşte celelalte specii forestiere, care au fost introduse în Lunca

Dunării înainte de îndiguire, din documentarea bibliografică s-a constatat că în

majoritatea lor acestea au dat rezultate mai puŃin satisfăcătoare (în condiŃiile în care au

fost introduse), faŃă de cele de plopi şi sălcii. Astfel, aninul negru a pierit în toate

30

culturile atât pe terenurile înalte, cât şi pe celelalte joase, dovedind că nu s-a putut

adapta condiŃiilor hidrologice din Lunca Dunării. Salcâmul a dispărut aproape

complet, chiar şi pe terenurile înalte, dovedindu-se foarte sensibil faŃă de inundaŃii.

Stejarul pedunculat introdus pe terenurile cu cote mai mici de 7 hidrograde a suferit la

inundaŃii, a crescut încet şi a realizat dimensiuni mici, la vârste la care plopii

euramericani au devenit exploatabili.

4.6.3. VegetaŃia forestieră introdusă în zona dig-mal, după îndiguire

După îndiguire, suprafaŃa inundabilă a Luncii Dunării s-a redus semnificativ.

După unele aprecieri se consideră a fi de cca. 110.000 ha , din care cca. 65.000 ha în

zona dig-mal, iar diferenŃa în ostroavele Dunării. Terenurilor din zona dig - mal sunt

ocupate aproape în totalitate cu păduri cu rol de protecŃie a digului, formate din plopi

hibrizi (49%), sălcii (36%), plopi indigeni (11%) şi diverse foioase tari (4%) (DoniŃă

et al., 2008).

Aşadar, vegetaŃia forestieră actuală, specifică Luncii Dunării, este

reprezentată, în marea ei majoritate, de arborete de plopi hibrizi şi sălcii selecŃionate,

provenite prin plantaŃii. Singurele zone în care s-a păstrat caracterul natural anterior

(„landşaftul”), sunt ostroavele care constituie „Insula Mică a Brăilei” şi câteva

ostroave cu terenuri joase de pe cursul Dunării, unde se mai găsesc arborete provenite

pe cale naturală constituite din sălcii, plop alb şi plop negru, uneori cu amestec de

foioase tari (stejar, ulm, frasin ş.a.).

În ceea ce priveşte cotele de teren la care sunt situate arboretele constituite din

speciile de mai sus, din observaŃiile şi studiile efectuate asupra unor arborete

constituite din stejar pedunculat, stejar brumăriu, frasin comun, nuc negru şi glădiŃă, a

rezultat că stejarii şi frasinul au vegetat bine pe terenuri cu cote mai mari de 7,5 – 8

hidrograde, iar nucul negru şi glădiŃa au vegetat mai bine pe terenuri a căror cotă a

fost de peste 8,5 hidrograde.

31

5. CERCETĂRI ÎNTREPRINSE ŞI REZULTATE OBłINUTE

5.2. Arborete care trebuie promovate în zona inundabilă a Luncii Dunării

5.2.1. Arborete naturale constituite din specii indigene de esenŃă moale (salcie, plop alb, plop negru)

Sunt arboretele care au dat nota caracteristică Luncii Dunării înainte de îndiguire, şi

care în prezent sunt mult mai puŃin răspândite. În funcŃie de exigenŃele lor ecologice,

speciile indigene de esenŃă moale se întâlnesc, de regulă, în partea joasă, mijlocie şi mijlociu

– înaltă a reliefului dunărean. Pe terenurile mai înalte, se interferează cu specii de esenŃă tare

(frasin, stejar, ulm ş.a.), iar pe terenurile mai joase cu vânjul (singura specie indigenă de

esenŃă tare care vegetează până în domeniul de existenŃă al salciei).

Cele mai edificatoare arborete naturale de salcie şi plopi indigeni din Lunca Dunării

se întâlnesc în ostroave. În zona dig-mal pădurile naturale reprezintă un procent redus,

respectiv de numai 15% (DoniŃă, N., et al., 2008), ca urmare a substituirii lor în

cvasitotalitate cu plopi hibrizi sau sălcii selecŃionate.

Cercetările s-au derulat în câteva eşantioane reprezentative de arborete naturale cu

specii de esenŃă moale după cum se prezintă în continuare.

Arborete constituite din salcie albă

Răspândire, localizare

Se întâlnesc cu frecvenŃă mai mare în ostroavele de dimensiuni mici şi mijlocii, în

partea mai joasă a acestora sub 6 – 6,5 hidrograde (Ostrovul Dinu Camedinu II – Ocolul

silvic Giurgiu, Ostrovul Haralambie, Ostrovul Ciocăneşti, Ostrovul Fermecatu, Ostrovul

Şoimu, Ostrovul Frumuşani – Ocolul silvic Călăraşi).

CondiŃii staŃionale

Relieful de acest tip favorizează durate mai mari ale inundaŃiilor şi face greu posibilă

instalarea plopilor, deşi solurile de tip gleic ar permite instalarea, dar în concurenŃă cu salcia

în condiŃiile acestei staŃiuni ( tipul „e” descris în prezenta lucrare) plopii sunt eliminaŃi. Pe

terenuri mai înalte concurează cu salcie şi se produc amestecuri.

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

32

Arboretele din Ostrovul Ciocăneşti (O.S. Călăraşi) este edificator, iar ca tip de

pădure poate fi încadrat în mod cert în „Zăvoi de salcie de productivitate superioară cu

Rubus caesius” (9.5.1.3) sau ca tip de habitat în „Păduri danubiene de salcie albă cu Rubus

caesius” (R 4407).

În situaŃia în care cota terenului este mai mică şi regimul de umiditate devine

mlăştinos (lăcovişte mlăştinoase) vigoarea de creştere a salciei scade, dimensiunile pe care

le realizează sunt mai mici şi se ajunge la tipul de pădure „Zăvoi de salcie de productivitate

mijlocie pe locuri joase” (951.5) sau ca tip de habitat „Păduri danubiene de salcie albă cu

Lycopus europatens” (R 4408). Pe unele grinduri interioare (la peste 6 hidrograde), frecvent,

dar mai scurt timp inundabile şi cu protosoluri aluviale (aluviosoluri entice) de regulă luto –

nisipoase, se instalează şi plopul negru, iar salcia se menŃine cu dificultate.

Date privind condiŃiile deosebit de favorabile pe care le întrunesc ostroavele în

special pentru arborete naturale de sălcii, precum şi pentru plopi indigeni (mai ales plop

negru) este firesc ca asemenea eşantioane de arborete să capete un regim special de

protecŃie.

Arborete constituite din plop negru

Răspândire, localizare

Arborete cu plop negru, ca şi cele cu plop alb, se întâlnesc insular, fie pe micile

grinduri din preajma ariei de răspândire a salciei, fie pur şi simplu pe grindurile de mal.

Exemplare de arbori vârstnici (peste 40 – 50 ani) se întâlnesc în mod solitar în mai multe

locuri, atestând faptul că plopul negru a deŃinut în trecut o arie de răspândire mare, chiar mai

mare decât plopul alb.

Unul dintre puŃinele arborete de acest fel, se află în u.a. 48H din U.P. I Vedea –

Ocolul Silvic Giurgiu.

CondiŃii staŃionale

Este situat la 17 m altitudine absolută, pe un grind mijlociu la 7 hidrograde cotă

relativă. Solul este de tip protosol aluvial gleizat.

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

CompoziŃia actuală a arboretului este 10 Pl.n, vârsta 51 ani, diametrul mediu 64 cm,

înălŃimea medie 30 m, consistenŃa 0,6 ( 0,5 – 0,7) clasa de producŃie II.

Din descrierea făcută pentru 15 exemplare reprezentative de plop negru din ua. 48H,

U.P. I Vedea, se poate observa că starea de sănătate este foarte bună la o vârstă destul de

33

mare, conformaŃia trunchiului este bună (coef. mediu al rectitudinii este 1,3), înălŃimile şi

diametrele sunt remarcabile.

Arboretul respectiv este în conservare fiind trecut în amenajament ca resursă

genetică.

Arborete constituite din plop alb

Răspândire, localizare

Arborete de acest gen se întâlnesc în mod fragmentar în zona dig-mal, însă este de

subliniat că ele sunt ceva mai frecvente decât cele de plop negru. Unele dintre arborete

vârstnice valoroase care s-au mai păstrat sunt arborete în conservare ca arborete resurse

genetice „in situ ”. Un exemplu în acest sens este arboretul din u.a. 29 M în suprafaŃă de 1,5

ha din U.P. II. Giurgiu.

CondiŃii staŃionale

Este situat la cca. 16 m altitudine absolută, pe întinsură de grind, la 6,7 hidrograde.

Solul se încadrează în tipul de sol gleizat.

Pe ansamblu, având în vedere şi aportul temporar de apă din freatic, condiŃiile

staŃionale se pot considera în domeniul foarte favorabil pentru plop alb şi nu numai.

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

CompoziŃia actuală a arboretului este 8 Pl.a, 1 Pl.n, 1 Dt (Vj.), vârsta 65 ani.

De menŃionat că şi plopul negru care se află în amestec cu plopul alb, realizează

dimensiuni apropiate de cele ale plopului alb şi faptul că în etajul II se întâlnesc destul de

frecvent exemplare de vânj.

Din această suprafaŃă se constată variabilitatea mare de diametre (datorită variaŃiilor

de consistenŃă), însă o uniformitate destul de mare a înălŃimilor şi starea foarte bună de

sănătate.

5.2.2. Arborete constituite din specii de esenŃă tare

Arboretele constituite din specii de esenŃă tare în care s-au efectuat observaŃii şi

măsurători (tabelul 12) sunt situate la Ocolul Silvic Călăraşi, U.P. VII Musaid, instalate

fiind pe un grind interior destul de mult dezvoltat (cca.1 km lungime şi 100 – 200 m lăŃime).

Ele sunt reprezentate în principal de plantaŃii executate cu mulŃi ani în urmă precum şi de

populaŃii naturale dispersate în masa unor culturi de plopi euramericani. Se poate presupune

34

că arborii seculari, cu dimensiuni impresionante, sunt martori ai unor foşti codri, existenŃi

cândva în zonă.

De asemenea, arborete constituite din specii de esenŃă tare au fost studiate şi la

Ocolul Silvic Mitreni, în U.P.I Paraschiva.

Arborete mature din U.P. VII Musaid, O.S. Călăraşi

CondiŃii staŃionale

Relieful, deşi este sub formă de grind, coborând în înălŃime spre sud şi nord, prezintă

configuraŃie pronunŃată, în sensul că apar şi mici denivelări şi ridicături, specifice de altfel

zonelor de luncă şi mai ales Luncii Dunării.

Altitudinea absolută este cuprinsă între 11 – 12 m, iar valoarea hidrogradului variază

între 7,5 în locurile mai joase şi 8,5 – 9 în locurile cele mai ridicate.

Solurile existente aparŃin clasei solurilor neevoluate, soluri tinere mereu în

transformare (numite în prezent aluviosoluri), reprezentate de câteva tipuri şi subtipuri

principale şi anume:

• Soluri aluviale tipice, caracteristice formelor convexe de relief;

• Soluri aluviale molice, legate mai ales de formele uşor denivelate de relief;

Ca tip de staŃiune nu-şi găseşte corespondent perfect în sistematica actuală, dar se

apropie de T.S. 9.6.4.2 (silvostepă – sol aluvial, I/II).

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

Lăsând la o parte exemplarele monumentale de stejar care sunt sănătoase şi fructifică

abundent (anul 2008 a fost unul edificator) şi referindu-ne la arboretele create după anul

1945 – 1951, se remarcă faptul că vigoarea lor de creştere diferă după compoziŃie şi evident

de intervenŃiile silviculturale efectuate. Aceste aspecte se remarcă în modul de creştere şi de

dezvoltare a elementelor de arboret. Astfel în arboretele aproape pure de frasin cu vârstă de

60 de ani (u.a. 9B, 28C) în care sigur a existat şi stejar (dovadă o reprezintă câteva

exemplare existente), frasinul depăşeşte frecvent 27 – 28 m înălŃime, stejarul din interiorul

arboretului, care a reuşit să scape de concurenŃa acerbă a frasinului, ajunge şi el la 26 – 27 m

(clasa de producŃie I), iar cel de la margine nu depăşeşte 23 – 24 m (clasa de producŃie II).

În suprafeŃele cu arborete pure de stejar (28B, 30B, 32C) se întâlnesc mai frecvent

exemplare de arbori rău conformate, deşi şi aici, pe ansamblul lor, stejarul atinge clasa de

producŃie III. În plus, este interesant de subliniat faptul că, aici se instalează în mod natural,

destul de frecvent, ulmul şi vânjul. ConsistenŃa în aceste arborete tinde către 0,7, ceea ce

35

face să se întâlnească abundent frasinul, însă în micile goluri din arboret se remarcă şi puieŃi

de stejar.

Ca specii ierboase frecvente şi fidele se remarcă: Rubus caesus, Aristolochia

clematis, Potentila repans, Veronica longifolia ş.a.

Arborete tinere din U.P.VII Musaid, Ocolul Silvic Călăraşi

A fost analizată o plantaŃie efectuată în urmă cu cca. 12 ani, pe cca. 2,5 ha, prin

pregătirea integrală a solului şi plantarea puieŃilor (stejar şi frasin), la schema 2 x 0,75 m

(6670 – 6700 puieŃi la hectar), pe şanŃ făcut cu plugul tractat de tractor.

Răspândire, localizare

PlantaŃia este amplasată în u.a. 21E, 21G din UP VII Musaid, Ocolul Silvic Călăraşi.

CondiŃii staŃionale

Grind mijlociu înalt, în jurul a 7,5 hidrograde; sol aluvial molic. Tipul de staŃiune,

deşi se poate asimila cu 9.6.4.2, prezintă şi unele diferenŃieri importante, ceea ce arată

necesitatea unui studiu de tipologie special pentru staŃiunile din Lunca Dunării.

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

Acest arboret de stejar şi frasin creat mai recent se dezvoltă foarte bine, cu toate că

în anul 2005/2006 o parte din exemplarele de stejar au stat cca. două luni sub apă. Aici ar fi

fost indicat să se introducă între rândurile de stejar şi frasin câte un rând de vânj, ulm şi păr.

O astfel de lucrare ar avea efecte pozitive dacă s-ar realiza şi în prezent.

5.2.3. Arborete constituite din specii indigene de esenŃă tare în amestec cu specii de esenŃă moale

Arborete constituite din stejar pedunculat, ulm şi plop indigen

Răspândire, localizare

În UP I Vedea, Ocolul silvic Giurgiu, apar destul de frecvent astfel de arborete, pe

microformele pozitive de relief (grinduri mijlociu înalte şi înalte); cele mai expresive situaŃii

de acest fel se întâlnesc în u.a. 14, 16, 30, 48.

CondiŃii staŃionale

Aşa după cum s-a arătat, chiar în cazul reliefului mai înalt, care favorizează stejarul,

prezenŃa unor microforme negative, fac posibilă apariŃia şi a altor specii, cum sunt: plopul

negru (uneori chiar şi plopul alb) şi vânjul (uneori ulmul de câmp).

36

Tipurile de staŃiune sunt desigur diferite: cele de pe grindurile mai înalte intră în

categoria staŃiunilor cu soluri aluviale stratificate şi cu regim de umiditate variabil (durate

mai mici ale inundaŃiilor), cele situate în microdepresiuni (sub 6,5 – 7 hidrograde) sunt

favorabile din punct de vedere al regimului hidric plopilor şi vânjului.

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

ObservaŃiile şi măsurătorile efectuate în arboretele situate în condiŃii staŃionale de

grind înalt (7,5 – 8,5 hidrograde) din u.a. 14B, 16 I, scot în evidenŃă următoarele:

- predominarea stejarului faŃă de alte specii de esenŃă tare (ulm, frasin);

- variaŃii destul de mari de diametru (de la 14 cm la 68 cm) şi înălŃimi (de la 12 –

13 m la 25 – 26 m), ceea ce înseamnă că în afara unei variabilităŃi normale,

specifice fiecărei generaŃii de arbori, apar şi elemente de arboret aparŃinând mai

multor generaŃii;

- apariŃia în zona grindului a altor specii de esenŃă tare (ulm, frasin, dud), precum

şi a unor arbuşti îndeosebi păducel;

- apariŃia în partea marginală, la poalele grindului (sub 7 – 7,5 hidrograde) a

plopilor indigen (îndeosebi plopul negru) cu diametre ce variază între 56 şi 90

cm.

Aceste aspecte susŃin faptul că între arealul speciilor de esenŃă tare (stejar, ulm,

frasin), în mod natural pot să se instaleze plopi indigeni (plopul alb şi negru), iar pe forme

de relief joase, situate sub 6,2 – 6,5 hidrograde, salcia. Evident că legătura dintre cele două

importante ecosisteme, cel predominant cu stejar şi cel predominant cu salcie se face prin

plopii indigeni – plopul alb şi plopul negru, la care se poate adăuga, în proporŃie diferită,

frasinul în partea de sus şi vânjul în partea de jos a reliefului.

5.2.4. Arborete constituite din specii exotice de esenŃe tari (nuc negru, salcâm, glădiŃă)

Răspândire, localizare

Nucul negru (Juglans nigra L.), a fost introdus şi în Lunca Dunării numai în câteva

puncte, la Ocolul Silvic Giurgiu.

Cultura de nuc negru a fost instalată în jurul anului 1945, în zonă inundabilă, în UP I

Vedea, u.a. 51D, în punctul numit „Malu”. După efectuarea îndiguirilor, plantaŃia a rămas în

zona dig – mal la o distanŃă de cca. 100 m faŃă de dig.

łinând seama de evoluŃia foarte bună, sub raportul creşterilor şi a comportării faŃă

de inundaŃii, în anul 1981 a fost instalată încă o cultură de nuc negru, amplasată la cca. 300

37

m, lateral de arboretul iniŃial. Noua cultură a fost realizată cu puieŃi de 2 ani, în teren

pregătit mecanizat pe toată suprafaŃa, în patru variante de desime şi anume: 4 x 1,5 m 3,5 x

2 m, 3 x 2 m şi 3 x 3 m.

CondiŃii staŃionale

Terenul pe care sunt instalate cele două culturi este un grind relativ înalt, are cota de

peste 8,7 hidrograde. Din punct de vedere edafic, solul este un protosol aluvial (aluviosol

entic), cu următoarele orizonturi genetice: Aok – ACk – Ck. Prezintă volum edafic mare şi

este relativ bine aprovizionat cu substanŃe nutritive.

Caracteristicile regimului de inundaŃie, pe toată perioada de existenŃă a celor două arborete

de nuc negru, sunt următoarele:

- în perioada 1955 – 1971 s-au produs inundaŃii scurte (cu o periodicitate de cca. 3

ani);

- în perioada 1962 – 1982 durata inundaŃiilor a crescut;

- după anul 1982 a urmat o lungă perioadă de timp (cca. 25 de ani) când nu au avut

loc inundaŃii (excepŃie anul 1988, 2005 şi 2006, când s-au produs inundaŃii cu durate

cuprinse între 12 şi 24 zile).

Elemente privind vegetaŃia (arboretul)

Pe baza măsurătorilor efectuate rezultă că, la vârsta de 60 ani arboretul a realizat un

diametru mediu de 36 cm şi o înălŃime medie de 32 m. În ceea ce priveşte creşterea medie

anuală, 10 mc/an/h, aceasta poate fi considerată ca foarte bună, deoarece se situează cu mult

peste creşteri realizate de alte specii de esenŃe tari, în condiŃiile staŃionale menŃionate.

Trunchiurile arborilor sunt elagate natural şi bine conformate până la înălŃimea de peste 25

m de la sol, ceea ce indică faptul că proporŃia lemnului de lucru este bună. Este de remarcat

faptul că, atât în cadrul arboretului, cât şi în jurul acestuia, până la o distanŃă de 50 – 60 m,

s-a instalat pe cale naturală un seminŃiş bogat de nuc negru, cu vârstă de 5 – 7 ani.

Referitor la alte arborete de esenŃă tare introduse în Lunca Dunării, îndeosebi cele

constituite din salcâm şi glădiŃă, se fac următoarele consideraŃii:

- salcâmul introdus în Ocolul silvic Feteşti pe terenuri înalte şi foarte înalte, cu soluri

predominant nisipoase, mai sărace în substanŃe nutritive şi în acelaşi timp cu

capacitate redusă de reŃinere a apei, au vegetat bine până la inundaŃiile din 1998/1999,

când o parte dintre ele s-au uscat. Ulterior, după marile inundaŃii din perioada anilor

2005/2006, s-au uscat şi alte culturi de salcâm, rezistând totuşi unele plantaŃii

amplasate pe grinduri foarte înalte (peste 9 hidrograde);

- glădiŃa, în schimb a rezistat la şocurile ambelor inundaŃii, deşi în unele cazuri a fost

plantată şi la hidrograde destul de mici 6,5 – 7.

38

5.2.5. Culturi uniclonale în masiv sau în perdele de protecŃie

Trebuie relevat faptul că, atât în timpul îndiguirilor, cât şi după terminarea acestora

(în anul 1967), deşi au avut loc evenimente hidrologice majore (când nivelurile apelor de

inundaŃie au depăşit cotele maxime anterioare, cum a fost cazul în anii 1967, 1970, 1980 şi

1981), digurile, ameninŃate de apele de inundaŃie, nu au fost avariate în mod grav. Acest

lucru arată că arboretele de plopi şi sălcii instalate în zona dig – mal, atât sub formă de

masiv, cât şi sub formă de perdele de protecŃie de-a lungul digurilor, s-au dovedit eficace şi

că tehnologia de instalare şi modul de gospodărire a acestora au fost corespunzătoare, ceea

ce trebuie urmat şi în viitor pentru evitarea eventualelor accidente.

După cum este cunoscut, culturile silvice din zona inundabilă a Luncii Dunării trebuie să

îndeplinească atât obiectivul de producere a unei cantităŃi mari de masă lemnoasă într-un

timp cât mai scurt, cât şi obiectivul de a asigura protecŃie eficientă celor cca. 1000 km de

diguri de apărare şi a malurilor Dunării. Pentru aceasta culturile tinere de plopi şi sălcii,

create sub formă de masiv sau perdele, trebuie să aibă şi o desime corespunzătoare pentru

ca, încă din tinereŃe, să îndeplinească în principal rolul de protecŃie a digurilor şi malurilor

Dunării.

Pe baza rezultatelor obŃinute din cercetările întreprinse s-a ajuns la concluzia că, în

condiŃiile ecologice specifice zonelor dig – mal din Lunca Dunării, desimea optimă a

culturilor trebuie stabilită în funcŃie de speciile şi clonele ce se plantează, de bonitatea

staŃiunilor, precum şi de obiectivul culturilor (culturi de producŃie sau perdele de protecŃie).

Alegerea speciilor/clonelor de cultivat şi repartizarea lor în funcŃie de cotele de teren

şi bonitatea staŃiunilor, se face corespunzător cu criteriile expuse în prima parte a prezentei

lucrări. Referitor la perdelele de protecŃie a digurilor, indiferent de clone, plopii hibrizi

trebuie plantaŃi la schema de 4 x 1,5 m sau 4 x 1 m în staŃiunile de bonitate superioară şi

mijlocie – superioară şi la 3 x 2 m în cele de bonitate mijlocie. În staŃiunile de bonitate

mijlocie – inferioară se plantează plopul alb la schema 3 x 2 m sau 3 x 1,5 m, iar pe

terenurile joase, expuse inundaŃiilor de lungă durată se plantează salcia la 4 x 1,5 m, 4 x 1 m

sau 3 x 2 m.

Trebuie subliniat faptul că după anul 1982, condiŃiile hidrologice din zonele dig –

mal s-au înrăutăŃit sensibil, influenŃând în mod evident buna dezvoltare a culturilor de plopi

selecŃionaŃi. De aceea, în legătură cu arboretele existente, dar mai ales în cele ce vor urma,

apare necesar să se aprofundeze o serie de aspecte de ordin silvicultural şi tehnologic.

39

În afara unor tehnologii noi de pregătire a terenului şi solului, s-a trecut şi la

implementarea tehnologiei plantării cu sade de plop se mari dimensiuni. Scopul aplicării

acestei modalităŃi de lucru este apropierea sadei cât mai mult de zona umedă din sol şi

asigurarea de la început de condiŃii bune de prindere, şi apoi de creştere şi dezvoltare.

5.2.6. Culturi multiclonale de plopi hibrizi

În principiu, se consideră că arboretele multiclonale sunt mai rezistente faŃă de

factorii dăunători ca boli, insecte, doborâturi sau rupturi de vânt, zăpadă ş.a.

Pentru a se putea verifica în mod practic aceste aspecte, în cadrul cercetărilor

efectuate în Ńara noastră, în perioada 1970 – 1980, au fost instalate, îndeosebi în zonele

inundabile din Lunca şi Delta Dunării, o serie de culturi multiclonale de plopi selecŃionaŃi

(Nicolae C., Clonaru Al., 1975, 1976). Amestecurile între clone s-au făcut, atât intim, cât şi

în grupe. Amestecurile în grupe s-au făcut, atât pe rânduri (de câte 2 – 4 rânduri/clonă), cât

şi în grupe (de câte 16, 25 şi 49 exemplare/clonă).

Dintre clonele recomandate în cultură, la data respectivă, s-au folosit în

experimentări clone care fac parte din cele 3 categorii de productivităŃi şi anume:

- categoria A: clone de tip ‘I – 214’, cu ritm foarte rapid de creştere, foarte

productive;

- categoria B: clone de tip ’Robusta’ cu ritm rapid de creştere, productive;

- categoria C: clone de tip ’Regenerata’, cu ritm moderat de creştere, moderat

productive.

Din experimentările întreprinse a rezultat că sunt indicate culturi multiclonale

folosind clonele ce fac parte din categoriile B şi C de productivitate, respectiv ’Robusta

RO–16’ şi ’I–45/51’ pe de o parte şi ’Regenerata Celei’, ’Marilandica’, ’Serotina’, pe de altă

parte. De asemenea, sunt indicate amestecurile între clonele aparŃinătoare categoriilor A şi

B, respectiv ’I-214’, ’I-69/55’ şi ’Sacrau 79’ pe de o parte în amestec cu ’I-45/51’,

’Robusta’ (RO-16, RO-118), pe de altă parte.

Totodată, este indicat să se creeze arborete multiclonale şi între clonele ce fac parte

din aceeaşi categorie de productivitate.

În nici un caz nu trebuie realizate amestecuri între clonele din categoria A de

productivitate (respectiv ’I – 214’, ’Sacrau – 79’ şi ’I – 69/55’) cu cele din categoria C de

productivitate (respectiv ’Regenerata’, ’Marilandica’, ’Serotina’).

40

Două din culturile multiclonale de plop au fost urmărite îndeaproape în perioada de

culegere a datelor de teren, iar una dintre ele a fost înfiinŃată cu aportul nostru direct.

Rezultatele din aceste două culturi sunt prezentate în continuare.

PlantaŃia multiclonală, comparativă de plop Gostinu

Cultura comparativă multiclonală de plop este amplasată în zona dig-mal

(U.P.III Gostinu, u.a. 37 C), are o suprafaŃă de 2,5 ha şi a fost înfiinŃată în primăvara

anului 1999.

CondiŃii staŃionale

Din punct de vedere staŃional, plantaŃia se află pe un teren mijlociu înalt

(întinsură de grind) la 7 – 7,5 hidrograde. Solul este aluvial (gleizat) frecvent şi scurt

timp inundabil, cu apă freatică în sezon de vegetaŃie la 2 – 4 m.

Tipul natural de pădure este zăvoi amestecat de plop alb şi plop negru de

productivitate superioară (fără corespondent în sistematica actuală), iar staŃiunea corespunde

descrierii tipului "d" din prezenta lucrare.

Elemente privind tehnologia de lucru

Înainte de plantare terenul a fost pregătit cu toată gama de lucrări (defrişat,

evacuat cioate, nivelat şi scarificat) în tehnologia clasică. Gropile pentru plantare au

fost executate manual la dimensiuni de 60 x 60 x 60 cm, la schema de 5 x 5 m.

In cultură au fost introduse 18 clone de plop, după cum urmează:

- 11 clone de plop euramerican (I-45/51, I-214, Sacrau 79, RO-16, Boccalari,

Cappa Bigliona, I-488, I-154, Philipsburg, H-490/1, Milkel 81);

- 5 clone de plop deltoid (RO-684/4, I-69/55, PC 74-081, S-333 x 336, CL-172);

- 1 clonă de plop interamerican (Donk);

- 1 hibrid P. nigra x P. laurifolia (D-1092).

După provenienŃă/origine clonele sunt după cum urmează: 7 din Italia, 3 din SUA, 2 din

Germania, 2 din Austria, 2 din România, 1 din Olanda şi 1 din Ungaria.

PlantaŃia a fost declarată cu reuşita definitivă după patru ani de la instalare. Până la

vârsta de 9 ani elagajul artificial s-a făcut de trei ori şi nu a fost cazul de răritură.

Valorile diametrului mediu, a înălŃimii medii, volumul unitar, volumul la ha, precum

şi creşterea medie anuala în volum, înregistrate la vârsta de 9 ani (anul 2007) se prezintă în

tabelul 19. Din acest punct de vedere se diferenŃiază trei categorii de clone şi anume:

- clone cu creştere de peste 14 m3/an/ha, între care primele sunt I-45/51, S 333, I-214

41

şi I-69/55;

- clone cu creştere între 10-14 m3/an/ha - 8 clone;

- clone cu creştere sub 10 m3/an/ha - 3 clone.

Tabelul 19. Caracteristici dendrometrice şi auxologice la clonele de plop din plantaŃia comparativă Gostinu, în vârstă de 9 ani Chimical and physical properties of the poplar clones in the Gostinu comparative culture, at the age of 9 years

D 1,3 (cm) H(m) Volum (mc) Nr. crt.

Cultivar/ Clona

Proveni-enŃă D med Limite

H med

Limite unitar pe ha

Creşterea medie

(m3/an/ha)

1 1-45/51 Italia 28,2 19-32,5 20,8 18-22,7 0,569 142 15,8

2 S-333x336 SUA 27,5 22,5 - 32 21,5 19,7-23,6 0,56 140 15,6 3 1-214 Italia 28 18-37,5 19,7 14,7-24,4 0.550 138 15,3 4 1-69/55 Italia 27,8 23,5 - 33 19,7 17,1 -22 0,541 135 15 5 Sacrau 79 Austria 28,4 18,5-35,5 20 16,3-23,6 0,536 134 14,9 6 PC 74-081 SUA 27,5 18,5-34 19,7 17,3-22,8 0,529 132 14,7 7 RO-684/3 România 26,8 21,5-36 20,6 18-23,5 0,516 129 14,3 8 Boccalari Italia 26,3 18-32 19 16,1 -22,7 0,449 112 12,5 9 CL-172 Sua 25,8 17-25,8 18,6 15,8-20,3 0,445 111 12,4 10 RO-16 România 26,5 21 -35,5 18,1 15,2-22,4 0,436 109 12,1 11 C. Bigliona Italia 25,2 21,5-28 18,6 15,9 - 20,5 0,402 101 11,2 12 1-488 Italia 24,7 16-29,5 18,8 15,6-21,5 0,389 97 10,8 13 Philipsburg Austria 24,4 17,5-28 19,1 17,4-21,3 0,385 96 10,7 14 H 490/1 Ungaria 24,2 20,5 - 24,2 19,4 17-21.8 0,38.4 96 10,7 15 Donk Olanda 24 20-28 19,7 18-21,7 0,383 96 10,6 16 1-154 Italia 22,9 17,5-27 18,2 15,3-20,8 0,341 85 9,5 17 D-1092 Germania 21,5 17-25,5 17,2 13,3-18,5 0,288 72 8 18 Milkel 81 Germania 21,6 17-21,6 17,8 14-20,8 0,278 70 7,7

5.3. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de regenerare în zona dig-mal a Luncii Dunării

Lucrările de regenerare presupune în primul rând exploatarea vechiului arboret prin

aplicarea unor tratamente specifice. În cazul arboretelor de plop hibrid şi plop negru,

precum şi a sălciilor cu „scaunul” epuizat se aplică tratamentul tăierilor rase pe suprafeŃe

mici (maximum 3 ha). În aceste cazuri se aplică lucrări de regenerare artificială prin

plantaŃii.

În cazul arboretelor de salcie cu „scaun” viabil, exploatarea se face prin aplicarea

tratamentului crângului cu tăiere în scaun şi regenerarea din lăstari, iar în cazul arboretelor

de plop alb exploatarea se face prin aplicarea tratamentul crângului simplu cu regenerare din

drajoni. Tot în cadrul regenerărilor naturale se includ şi renişurile de salcie, plop alb, plop

negru sau amestecuri cu aceste specii, care se instalează din sămânŃă, ocupând de regulă

terenurile „crude”, apărute după marile inundaŃii.

42

5.3.1. Regenerări artificiale

PlantaŃii cu plopi hibrizi

Instalarea plantaŃiilor cu plopi hibrizi presupune lucrări de pregătire a terenului şi de

prelucrare a solului, de plantare propriu-zisă, de întreŃinere a culturilor tinere până la

încheierea stării de masiv, combaterea bolilor şi dăunătorilor, lucrări obligatoriu de executat

pentru a se obŃine reuşită cât mai bună a plantaŃiilor şi pentru realizarea reuşitei definitive

într-un termen cât mai scurt.

Pregătirea terenului şi prelucrarea solului. Metoda clasică de pregătire a terenului

pentru plantare a constat în dislocarea cioatelor cu defrişoare, evacuarea lor şi nivelarea

terenului cu lama de buldozer, formarea unor martoane distanŃate la cca. 100 m unul de altul

şi scarificarea prin două treceri în aceeaşi direcŃie la adâncimea de 60 cm. Prelucrarea

solului presupune executarea unei arături adânci (35 – 40 cm) după scarificare şi două

discuiri pe direcŃii diferite înainte de plantare Tehnologia clasică de pregătire a terenului

este practică învechită, păguboasă şi distructivă fiind abandonată parŃial o dată cu

introducerea tehnologiei de tocare a cioatei cu ajutorul unor utilaje purtate pe tractoare de

mare putere. Mai nou însă pregătirea terenului se execută cu ajutorul unor freze de mare

capacitate care printr-o singură trecere execută atât distrugerea cioatei şi a rădăcinilor, a

vegetaŃiei lemnoase arbustive care s-a instalat, cât şi prelucrarea parŃială a solului. Aceasta

ar putea constitui cea mai bună practică în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de pregătire

a terenului în vederea plantării.

Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Plantarea clasică constă în folosirea puieŃilor de

un an (1/1 an) sau a puieŃilor cu tulpină de un an şi rădăcina de doi ani (1/2 ani), care

corespund din punct de vedere calitativ prevederilor normativelor în vigoare. In ceea ce

priveşte plantarea, aceasta se face în gropi circulare cu diametrul de 60 cm şi adâncimea de

60 – 70 cm, executate mecanizat cu ajutorul unui burghiu acŃionat de tractor sau în gropi cu

dimensiuni de 60 x 60 x 60 cm executate manual.

Schema de plantare folosită foarte multă vreme a fost de 4 x 4 m, însă în ultimul timp

s-a adoptat schema de 4 x 5 m şi 5 x 5m. Experimental, pe suprafeŃe mici, se plantează la 6

x 6 m şi chiar 7 x 7 m.

În plantaŃiile tinere, până la realizarea stării de masiv, este obligatoriu să se execute

lucrările de întreŃinere prevăzute în documentaŃiile tehnice pentru că aceste lucrări sunt

43

benefice plantaŃiei pe de o parte, iar pe de altă parte, împiedică instalarea speciilor lemnoase

invadatoare, iubitoare de lumină, câtă vreme există mult spaŃiu neumbrit.

StaŃiuni indicate. Cultivarurile/clonele de plop valorifică bine şi foarte bine staŃiunile

de grinduri mijlociu înalte situate la peste 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „c”), staŃiunile de

grinduri mijlocii situate între 6,5 – 7 hidrograde (staŃiuni de tip „d”) şi staŃiunile de întinsuri

de grind situate la 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „e”), unde se pot obŃine arborete din clase

superioare de producŃie.

Având în vedere că s-au înregistrat secete tot mai frecvente din ultima perioadă şi că

plantaŃiile tinere de plopi hibrizi au suferit pierderi, a fost adoptată o tehnologie care se

bazează pe utilizarea sadelor de plop de mari dimensiuni (5–7 m înălŃime) confecŃionate din

lăstari de 1 an sau de doi ani, în locul puieŃilor. Tehnologia de plantare constă în

introducerea sadelor în gropi circulare de 15 – 20 cm diametru şi adâncimea de 1,5 – 2,0 m

şi tasarea permanentă a pământului în jurul sadei cu ajutorul unui bătător din lemn.

Utilizarea sadelor de plop are efecte silviculturale deosebite, atât în ceea ce priveşte

procentul de reuşită, vigoarea de creştere, cât şi de reducere a perioadei până la realizarea

stării de masiv.

Un astfel de experiment a fost realizat la Ocolul Silvic Giurgiu în u.a. 38 A din U.P. III

Gostinu, în anul 2002, pe suprafaŃa de 1,0 ha, la schema de 5 x 5 m.

CondiŃii staŃionale. Din punct de vedere staŃional, experimentul este amplasat în aria

tipului de pădure „zăvoi amestecat de plop alb şi plop negru de productivitate mijlocie-

superioară”, corespunzătoare descrieri staŃiunii de tip "c" din prezenta lucrare, respectiv pe

teren relativ ridicat, rar inundabil, cu protosol şi sol aluvial molic periodic freatic umed, cu

apă freatică în sezon de vegetaŃie la 2–5 m.

PlantaŃii cu sălcii selecŃionate

Ca şi în cazul plantaŃiilor de plop, la instalarea culturilor de salcie se utilizează numai

specii/clone care au statut de admis în producŃie, statut atribuit de Normele tehnice pentru

cultura şi protecŃia plopilor şi sălciilor, ediŃia 1993.

Pregătirea terenului şi a solului pentru plantare se execută la fel ca şi pentru

plantaŃiile cu plopi hibrizi, cu sublinierea că trebuie abandonată tehnologia prin care se scot

cioatele şi se formează martoane, şi să se generalizeze tehnologia cu mărunŃirea cioatei şi a

rădăcinilor.

StaŃiuni indicate. Cele mai indicate staŃiuni pentru cultura salciei sunt staŃiunile de

grinduri joase sau mijlociu înalte, situate între 5,5 – 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „d”), cele

44

de întinsuri de grind sau grinduri joase situate între 5 – 6,3 hidrograde (staŃiuni de tip „e”) şi

staŃiunile de locuri joase - întinsuri de grind situate între 5 – 6 hidrograde (staŃiuni de tip f),

unde varietăŃile clonale admise în producŃie realizează arborete din clase superioare de

producŃie.

Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Plantarea se face folosind puieŃi cu tulpina de un

an pe rădăcină de un an (1/1 an ) sau cu tulpina de un an pe rădăcină de doi ani (1/2 ani),

care au diametrul măsurat la 5 cm de la colet de minimum 15 - 17 mm, din cât mai multe

clone admise în producŃie. Schema de plantare se adaptează pentru întreŃinerea mecanizată a

plantaŃiei, asigurând densitatea de 1 200 – 1 600 plante la ha. Se pot utiliza cu mult succes şi

sadele de salcie, de 3 – 4 m lungime, mai ales pe terenurile mai joase, pe marginea japşelor,

unde frecvenŃa inundaŃiilor este mai mare şi unde de obicei nu se mai face pregătirea

terenului. ÎntreŃinerea plantaŃiilor tinere se face timp de 4 – 5 ani, până la realizarea stării

de masiv; în primii 2-3 ani se execută 2-3 întreŃineri pe an, iar în următorii 2 ani câte 1 – 2

întreŃineri. Aceste lucrări au scopul de a crea condiŃii optime pentru o dezvoltare mai

viguroasă a puieŃilor, dar şi pentru a înlătura posibilitatea de instalare a amorfei câtă vreme

nu este realizată starea de masiv.

Îngrijirea şi conducerea plantaŃiilor. Lucrările de îngrijire constau din curăŃiri şi

rărituri. Sunt necesare câte 2 intervenŃii pentru fiecare lucrare, iar intensitatea extragerilor

trebuie să fie moderată astfel încât să nu se creeze condiŃii pentru instalarea amorfei. După

aceste intervenŃii, la vârsta de exploatare rămân un număr de 400 – 500 exemplare pe ha.

PlantaŃii cu plopi indigeni

StaŃiuni indicate. Plopii indigeni (plopul alb, plopul negru) se pot planta în staŃiunile

în care condiŃiile pedo-hidrologice le sunt favorabile şi unde plopii hibrizi nu realizează

clase superioare de producŃie. Astfel de situaŃii se întâlnesc în staŃiunile de tip „b” pentru

plopul alb, iar pentru plopul negru staŃiunile de tip „d” şi „e”.

Pregătirea terenului şi a solului. Se face cu toată gama de lucrări, aşa cum s-a descris

în cazul plopilor hibrizi.

Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Materialul de plantare este format din puieŃi de 1

sau 2 ani obŃinuŃi din sămânŃă recoltată din arborete sursă de seminŃe sau resursă genetică

valoroasă precum şi pe cale vegetativă (din butaşi) din provenienŃe selecŃionate. Schema la

care se face plantarea, adoptată în funcŃie de utilajele folosite pentru întreŃinerea mecanizată

a culturii, trebuie să asigure densitatea de 1667 puieŃi/ha.

45

PlantaŃii cu alte specii

De regulă aceste plantaŃii se realizează pe terenuri cu cotă înaltă, situate la peste 8

hidrograde (excepŃie glădiŃa, care poate fi introdusă de la 7,5 hidrograde şi frasinul de la 7

hidrograde). Regenerarea acestor arborete se face prin plantaŃii cu puieŃi produşi în

pepiniere şi numai experimental s-a realizat regenerarea prin semănătură directă a stejarului.

PlantaŃiile cu salcâm instalate chiar pe terenurile cele mai ridicate din zona

inundabilă nu sunt recomandate din cauza faptului că nu suportă inundaŃiile, nici cele de

scurtă durată. Acolo unde au fost făcute încercări, inundaŃiile mari au determinat uscări

înainte de vârsta exploatării şi înlocuirea salcâmului cu alte specii.

5.3.2. Regenerări naturale

O suprafaŃă destul de mică cu păduri naturale se găseşte, mai ales în ostroave. Ele sunt

constituite din renişuri de salcie sau de amestec de salcie cu plopi indigeni, din zăvoaie de

salcie, plop alb şi plop negru sau zăvoaie amestecate de salcie cu plopi.

StaŃiuni indicate. Renişurile se instalează în mod natural din sămânŃă, pe terenurile

crude, formate în urma depunerilor de aluviuni. SeminŃişul de salcie, plop alb sau plop

negru instalate pe astfel de terenuri sunt în fapt primele formaŃiuni vegetale.

a) Zăvoaiele de salcie sunt tratate în crâng cu tăiere în scaun, tratament descris în

cazul plantaŃiilor cu sălcii selecŃionate. Regenerarea în acest caz se face vegetativ, în primul

an după executarea tăierii, când din scaunul rămas după exploatare pornesc numeroşi lăstari.

b) Zăvoiului de plop alb i se aplică tratamentul crângului simplu la vârsta de 30 - 40

de ani, cu regenerare vegetativă din drajoni, având în vedere capacitatea mare a acestei

specii de a drajona.

c) Zăvoiului de plop negru ajuns la vârsta de 30 – 40 ani i se aplică tratamentul

tăierilor rase pe suprafeŃe mici (maximum 3 ha) cu regenerarea acestuia prin plantare de

puieŃi. Sunt cazuri, deşi puŃine, când regenerarea se poate realiza pe cale vegetativă, din

lăstari.

Pentru a avea o imagine unitară asupra ariei de răspândire a speciilor forestiere în

zona inundabilă a Dunării, pe baza observaŃiilor şi datelor proprii realizate în zonă, precum

şi a informaŃiilor din literatura de specialitate, s-a întocmit „schema orohidrologică” a

răspândirii speciilor (clonelor) forestiere importante în spaŃiul cercetat ( fig.20).

46

Fig. 20. Schema oro-hidrologică a răspândirii speciilor forestiere în spaŃiul cercetat (original) Oro-hydrological scheme of the distribution of the forest species in the research (original)

SALCÂM

GLĂDIłĂ

DUD

NUC NEGRU

STEJAR BRUMĂRIU

STEJAR PEDUNCULAT

FRASIN DE PENSILVANIA

FRASIN COMUN

PLOPI NEGRI HIBRIZI

PLOP CENUSIU

PLOP ALB

PLOP NEGRU

ULM DE CÂMP SI MINOR

VÂNJ

SĂLCII 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5 9 9,5 10 hidrograde

interval hidrologic optim

interval hidrologic suboptim - pessimum

47

5.5. Măsuri de gospodărire adoptate pentru pădurile din zona dig-mal

5.5.2. Măsuri referitoare la extinderea speciilor valoroase de esenŃă tare

În afara stejarului pedunculat (eventual a stejarului brumăriu), specia principală

de amestec existentă întotdeauna în apropierea stejarului sau în amestec cu acesta este

frasinul comun (uneori ulmul). Aceste specii se regenerează bine şi foarte bine, pe cale

naturală, ceea ce este deosebit de important pentru această zonă, însă, creează şi probleme

în cazul amestecurilor intime, frasinul fiind întotdeauna o ameninŃare pentru stejar în

situaŃia unei astfel de asocieri. De aceea, în plantaŃiile ce se fac cu cele două specii,

trebuie ca amestecul să se realizeze întotdeauna în mod grupat (în fâşii, benzi). Între cele

două specii, se introduc specii “izolatoare”, de regulă păr sau ulm, în funcŃie de specificul

pedohidrologic, precum şi arbuşti (păducel şi/sau sânger).

În regenerările naturale tinere, unde întotdeauna frasinul este foarte abundent şi

copleşitor pentru stejar, sunt necesare lucrări de degajare a stejarului pentru a-i crea

spaŃiu de creştere.

PlantaŃiile foarte reuşite efectuate cu aceste specii, cu 50 – 60 de ani în urmă, dar

şi cele realizate recent (ex. U.P. VII Musaid, U.P. II Chiciu, U.P.VIII Bala – din O.S.

Călăraşi) reprezintă o dovadă în plus că extinderea culturilor cu specii autohtone

valoroase de esenŃă tare este pe deplin posibilă.

Vânjul, se dovedeşte, cel puŃin în sectorul cercetat, o altă specie deosebit de

importantă din punct de vedere ecologic, având o amplitudine relativ largă care dă

posibilitatea să fie folosită (promovată) cu succes, atât în arboretele cu stejar şi frasin, cât

şi în cele de plopi autohtoni.

Din păcate, salcâmul, care este o specie potrivită pentru staŃiunile cu soluri

nisipoase (mai sărace) de pe grindurile înalte şi foarte înalte, s-a dovedit vulnerabil în

aproape toate staŃiunile situate mai jos de 8,5 – 9 hidrograde. Apreciem însă că în ceea ce

priveşte prezenŃa salcâmului în Lunca Dunării, în contextul hidrologic ce se prefigurează,

rămâne încă oportună, mai ales dacă se are în vedere ciclul scurt de producŃie al acestei

specii, precum şi faptul că la hidrograde mari şi foarte mari, pe soluri sărace şi foarte

sărace, nu sunt multe specii care se pot folosi. În schimb glădiŃa, care nu este evident de

valoarea salcâmului, introdusă pe terenuri sărace, situate la 6,5 – 7 hidrograde, s-a

48

dovedit a fi rezistentă la inundaŃii relativ îndelungate, rămânând redutabilă şi în staŃiuni

cu soluri sărace (staŃiuni de tip „a”).

5.5.3. Măsuri referitoare la speciile autohtone de esenŃă moale (plop alb, plop negru, plop cenuşiu)

Ponderea acestor specii în compoziŃia pădurilor din sectorul cercetat este sub 10

%, preponderent în arborete tinere cu vârste sub 20 de ani.

Dată fiind suprafaŃa mică ocupată de plopi indigeni, este necesar ca arboretele

valoroase, în special cele cu vârsta mai mare, să fie conduse prin lucrări de conservare.

În ceea ce priveşte plopul cenuşiu, deşi aceasta este dorit şi necesar, nu a fost

identificat în sectorul cercetat. Însă, cerinŃele ecologice ale acestei specii o fac

compatibilă cu staŃiunile situate la cote ridicate (peste 8 hidrograde), cu soluri cu

troficitate mai slabă, care de altfel sunt frecvente pe grindurile înalte.

Dacă în ceea ce priveşte plopul negru, ca şi plopul cenuşiu, extinderea în cultură

este mai dificilă, necesitând material de împădurire care se produce mai greu în pepinieră,

în ceea ce priveşte plopul alb acesta este mai uşor de a fi extins.

În acest sens, în raza de activitate a Ocolului Silvic Giurgiu s-au aplicat două

procedee cu rezultate bune:

•• procedeul aşa-zis al „culturilor mozaicate” de plopi

•• procedeul crângului simplu (cu tăierile de jos) a arboretelor care conŃin plop alb,

urmat de stimularea drajonării

Procedeul „culturilor mozaicate”

Culturile mozaicate pot fi considerate ca fiind o particularitate a culturilor

multiclonale. Astfel, în terenurile în care există succesiuni frecvente de grinduri şi

microdepresiuni, se diferenŃiază şi microzone cu specific ecologic diferit, care obligă la

schimbarea speciei (clonei) pentru a pune mai bine în valoare fiecare microstaŃiune. Spre

exemplu, în zona de cultură a plopilor hibrizi, unde apar astfel de situaŃii, grindurile cu

soluri mai sărace sunt mai indicate pentru plopi indigeni (plopul alb sau amestec de plop

alb cu plop negru în funcŃie de gradul de inundabilitate al terenului) decât pentru plopii

hibrizi (aceştia fiind preferabil de introdus în locurile mai joase, unde solurile sunt ceva

mai bogate şi mai bine aprovizionate cu apă). În microstaŃiuni cu troficitate ridicată se

49

plantează şi plopi hibrizi din clone de productivitate ridicată, însă cu exigenŃă mai mare

faŃă de troficitatea solului.

Schema de plantare la plopii indigeni (plop alb) trebuie să fie mai deasă (2 x 1,5

m). Ca lucrări de îngrijire, în cazul plopului alb chiar şi la această desime, ar fi necesare

lucrări de corectare a coroanei (tăieri în coroană).

La maturitate, va rezulta un arboret mozaicat, iar în următoarea generaŃie un

arboret în care speciile indigene pot să deŃină o pondere însemnată (din regenerare

naturală, din drajoni şi/sau lăstari, în urma tăierilor rase), ceea ce însemnă un pas

înainte în sensul creşterii biodiversităŃii, dar şi al eficienŃei economice.

Tratamentul tăierilor în crâng simplu, urmat de stimularea drajonării

La Ocolul Silvic Giurgiu acest procedeu s-a aplicat mai ales în arboretele

derivate, care au compoziŃia şi consistenŃa necorespunzătoare, dar care conŃin într-o

proporŃie cât de mică plop alb. Exemplul de astfel de lucrări sunt cele din U.P. VII

Flămânda, u.a. 2N, 8C, unde arboretului i s-a aplicat o tăiere de jos, după care s-a făcut

stimularea drajonării, prin scarificarea solului. După 2 – 3 ani, în funcŃie de caz, s-au

executat lucrări de depresaj şi/sau degajare, iar la vârsta de 5-6 ani curăŃiri. Rezultatul, în

ceea ce priveşte compoziŃia arboretului după executarea primei curăŃiri se prezintă în

tabelul 29.

Tabelul 29. CompoziŃia arboretelor cu plop alb, înainte şi după executarea tăierii în crâng

simplu Composition of the white poplar stands, before and after the regeneration felling

CompoziŃia arboretului

U.P. u.a. SuprafaŃa (ha)

Cota terenului (hidrograd)

Înainte de exploatare După executarea primei curăŃiri

2N 2,9 6,3 – 6,5 5Sa 2Pln 3Pla 5Pla 3Sa 2Pln VII Flămânda 8C 5,1 6,5 6Pla 2Pln 1Sa 1Vj 8Pla 1Pln 1Ul,Vj,Sa

5.5.4. Măsuri referitoare la culturile de plopi hibrizi

În cazul plantaŃiilor de plopi hibrizi Ńelul de gospodărire trebuie să fie producerea

de lemn gros, în special pentru derulaj, deci obŃinerea produselor cu valoare economică

ridicată. Pentru realizarea acestui Ńel trebuie să fie folosite cultivarurile/clonele cu cel mai

mare randament, cum sunt: 1-214, Sacrau 79, Lux (=I-69/55), Triplo, Toropogritzki,

Turcoaia.

50

Având în vedere costurile de producŃie reclamate de tehnologiile de cultură

recomandate prin normele tehnice în vigoare şi recuperarea în mică măsură a acestor

costuri, opinăm pentru instalarea culturilor de plopi hibrizi la scheme largi, pentru că în

acest fel se evită executarea elagajului la un număr mare de exemplare şi nu mai este

necesar a se interveni cu rărituri. S-a ales ca variantă experimentală instalarea de culturi

cu scheme de plantare de 6 x 6 m sau 7 x 7 m. În acest caz, la o desime variind între 278

şi 204 arbori la ha, răriturile nu mai sunt necesare, dar elagajul artificial este

indispensabil, cu cel puŃin două reprize, începând de foarte timpuriu, când ramurile de la

baza coroanei nu depăşesc 3 cm. RenunŃând la răritură, dar executând elagajul, însă la un

număr redus de arbori, se reduc costurile, se scontează pe creştrea procentului de lemn

gros realizat într-un termen mai scurt, se elimină vătămările produse arborilor prin rărituri

şi se lasă linişte pădurii.

În situaŃia în care specificul staŃional impune fixarea ca Ńel de gospodărire

obŃinerea lemnului mijlociu şi subŃire, pentru celuloză, PAL, PFL, construcŃii rurale,

biomasă energetică etc., cu cicluri scurte de producŃie, se pot utiliza clone de plop cu

exigenŃe moderate faŃă de condiŃiile staŃionale cum sunt cele de tipul Robusta (RO-16,

RO-118, I-45/51 etc.). Schema de plantare care se adoptă (3 x 2 m, 3 x 3 m, 4 x 2 m)

conduce la un număr mai mare de exemplare pe ha.

Practica gospodăririi culturilor de plopi hibrizi în zonă a demonstrat că în ambele

situaŃii trebuie evitate culturile monoclonale, care pot fi afectate într-o mai mare măsură

de factorii adverşi.

5.5.5. Măsuri referitoare la protecŃia (consolidarea) malului românesc al Dunării

O problemă care afectează integritatea fondului forestier şi care din păcate nu este

îndeajuns luată în considerare, este aceea a eroziunii malurilor Dunării. O analiză

efectuată în acest sens la nivelul Ocolului Silvic Giurgiu, având ca termeni de referinŃă

anii 1992 şi 2000, arată că în această perioadă au dispărut din fondul forestier, ca urmare

a eroziunii malurilor, o suprafaŃă de cea. 150 ha. În acest sens, din punct de vedere

silvicultural, pe baza cercetărilor de până acum (Lupe, Latiş 1968, Nicolae 1975, Popescu

2001), ca şi a observaŃiilor proprii, se pot face câteva precizări.

51

Diminuarea rolului vegetaŃiei forestiere de consolidare a malurilor fluviului Ńine în

mare măsură şi de modul de gospodărire a acesteia în Lunca Dunării. Una dintre greşelile

care se fac frecvent constă în faptul că se plantează plopi hibrizi până la malul Dunării,

fără a avea în vedere protejarea benzii formate din sălcii sau amestec de sălcii cu plopi

hibrizi. Datorită unui sistem radicelar foarte bogat, mai ales salcia are un rol determinant

în menŃinerea şi consolidarea malului Dunării. Plopii hibrizi, indiferent de clonă sau

cultivar, datorită sistemului radicelar superficial, specific, nu asigură consolidarea

malurilor. Pe de altă parte, prin creşterile rapide pe care le realizează plopii hibrizi, prin

portul lor zvelt şi mai ales datorită fototropismul accentuat, dezvoltă presiuni puternice

asupra malurilor (mai ales pe timpul viiturilor), chiar de la vârste mici, ceea ce grăbeşte

surparea malurilor.

O altă greşeală de gospodărire este aceea că exemplarele de salcie aflate la malul

Dunării se taie în scaun, dar înălŃimea scaunului este sub nivelul maxim al apelor de

inundaŃie şi se distruge atât cioata cât şi sistemul radicelar de care solul se desprinde apoi

foarte uşor, fiind antrenat de apă în timpul inundaŃiilor.

Se pare că lupta împotriva acestui fenomen este foarte dificilă. Prin mijloace

silviculturale se poate doar favoriza stabilitatea terenului prin crearea şi menŃinerea unei

benzi continue formată din salcie sau amestec de salcie cu alte specii autohtone. Malurile

surpabile trebuie să fie continuu ocupate cu astfel de arborete. Tot pe aceste maluri,

supuse eroziunii, se poate favoriza instalarea şi păstrarea răchitelor, specii de talie mică

care prin coronamentul lor uşor, dar foarte bogat, diminuează fenomenul de tălăzuire,

prin spargerea valurilor.

O măsură de siguranŃă aplicabilă în zonele cele mai vulnerabile este aceea prin

care, în afara lucrărilor de constituire a benzii de protecŃie formată din specii forestiere, să

se execute concomitent şi lucrări hidrotehnice de protecŃie şi consolidare a malurilor.

5.6. Perspective privind gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării

Orientările actuale, mai ecologice, care îşi fac loc din ce în ce mai mult şi în

România, precum şi evenimentele ce s-au produs după anul 1960 în spaŃiul geografic al

Dunării (inundaŃii, îndiguiri – desecări, secete), ridică noi probleme, în primul rând de

ordin conceptual, care vor influenŃa desigur şi politica forestieră din acest spaŃiu

52

geografic. În această ordine de idei, având în vedere dinamica de evoluŃie a regimului

hidrologic în Lunca Dunării (la care se adaugă cele mai recente modificări), necesitatea

creşterii stabilităŃii pădurilor din zonă pe baza respectării, mai mult decât până acum, a

principiului ecologic şi a creşterii biodiversităŃii arboretelor, apar ca importante

următoarele preocupări şi măsuri cu caracter mai general:

• regândirea structurii arboretelor în Lunca Dunării, a speciilor şi clonelor ce

urmează a fi utilizate, în strânsă legătură cu noile condiŃii, în vederea realizării

unor ecosisteme forestiere cât mai stabile, a ridicării productivităŃii arboretelor şi

a asigurării unei protecŃii mai eficiente a digurilor şi malurilor;

• identificarea, conservarea şi gestionarea corespunzătoare a resurselor genetice de

plopi autohtoni (plop alb, plop negru, plop cenuşiu), ca şi a unor arborete

constituite din specii de esenŃă tare sau amestecuri ale acestora şi totodată

reconsiderarea utilizării speciilor/cultivarurilor valoroase, existente în Lunca

Dunării, dar subestimate până în prezent;

• continuarea acŃiunii de identificare, testare şi selecŃionare de noi clone, mai

rezistente şi mai productive în condiŃii staŃionale deosebite: inundaŃii prelungite,

fluctuaŃii mari ale regimului hidric, soluri cu textură fină (compactă) sau soluri cu

textură grosieră – nisipoasă (necoezive şi sărace), soluri cu diferite grade de

sărăturare, punând în acest sens accentul pe provenienŃele indigene şi renunŃarea

la clonele ce s-au dovedit incerte;

• organizarea unui centru pentru producerea şi difuzarea în producŃie a materialului

de reproducere certificat din punct de vedere al identităŃii clonelor şi din punct de

vedere fitosanitar; punerea de acord a necesarului de material de împădurire cu

producerea acestuia (în pepiniere);

• microzonarea spaŃiului geografic de răspândire a plopilor, sălciilor şi a speciilor

de esenŃă tare, în funcŃie de modificările (actuale şi probabile) ale regimului

hidrologic din Lunca Dunării, precum şi de exigenŃele speciilor (clonelor) faŃă de

factorul pedohidrologic, Ńinând seama de ultimele date existente în acest sens

inclusiv a informaŃiilor de teren;

• stabilirea în teren, pe baza unor metode mai fezabile şi sigure şi înscrierea în

amenajamente a cotelor relative ale terenurilor (hidrograde) pentru fiecare unitate

amenajistică;

53

• acŃiunea de extindere a speciilor autohtone valoroase trebuie să înceapă cu

identificarea, caracterizarea şi cartarea habitatelor respective;

• executarea lucrărilor de pregătire a terenului şi de prelucrare a solului, de

întreŃinere, îngrijire, conducere a arboretelor şi aplicarea măsurilor de prevenire şi

combatere a dăunătorilor în conformitate cu specificul condiŃiilor, starea

arboretelor şi prevederile normelor tehnice în vigoare; în cazul culturilor de plopi

hibrizi de mare productivitate plantarea trebuie să se facă în teren cu pregătire

integrală, la scheme largi şi să se execute elagajul artificial;

• intensificarea colaborării cu Ńările riverane Dunării (şi în primul rând cu Bulgaria),

precum şi cu alte Ńări cu experienŃă în domeniu, inclusiv prin realizarea de acŃiuni

comune, în primul rând în cadrul realizării Programului Coridorul Verde al

Dunării de Jos.

6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUłII PERSONALE

6.1. Concluzii

Rolul aprovizionării suplimentare cu apă în ce priveşte creşterea şi distribuŃia

vegetaŃiei forestiere a fost foarte bine pus în evidenŃă înainte de îndiguire, dar şi după

îndiguire, când tot ce s-a întâmplat în legătură cu pădurile din acest spectru geografic Ńine

în primul rând, de regimul hidrologic.

Ca specii autohtone, în zona studiată, ponderea o deŃine încă salcia (cu

preponderenŃă în părŃile cele mai joase ale reliefului) şi plopii (plopul alb şi plopul

negru), după care urmează vânjul, frasinul, ulmul, stejarul pedunculat, stejarul brumăriu,

dudul ş.a.

Introducerea, în ultimii 40 de ani, a plopilor hibrizi şi a sălciilor selecŃionate a

modificat puternic tabloul răspândirii speciilor în zonă, iar în prezent, aceste culturi ocupă

cea mai mare suprafaŃă în Lunca Dunării.

În ceea ce priveşte regimul hidrologic din Lunca Dunării pe o perioadă lungă de

timp (1962 – 2006), ca factor determinant în evoluŃia şi distribuŃia vegetaŃiei forestiere

din zona inundabilă a Dunării, se evidenŃiază următoarele trăsături mai importante:

54

• amplificarea caracterului oscilant al nivelurilor apelor Dunării (creşterea

nivelurilor maxime şi coborârea nivelurilor minime), ceea ce a dus la

modificări sensibile ale valorii hidrogradelor, la aproape toate staŃiile

hidrometrice, fapt ce a obligat la cartări staŃionale repetate;

• accentuarea caracterului imprevizibil al inundaŃiilor (exemplul anilor

2005/2006 este edificator);

• scăderea duratei şi a frecvenŃei inundaŃiilor la acelaşi hidrograd, aspect ce

se conturează mai atenuat în sectorul inferior al Dunării;

• coborârea nivelului apelor freatice, existând o tendinŃă generală în acest

sens, ceea ce se corelează cu nivelurile cotelor minime din ce în ce mai

frecvente ale Dunării.

Studiul regimului hidrologic evidenŃiază că în perspectivă aceste tendinŃe se vor

menŃine sau se vor amplifica, având în vedere modificările ce s-au produs ca o

consecinŃă, nu numai a intervenŃiilor antropice, ci şi a schimbărilor climaterice la nivel

regional şi global.

Din prezentarea principalelor staŃiuni, se remarcă anumite legităŃi (reguli) care

guvernează distribuŃia şi specificul staŃiunilor forestiere din Lunca Dunării şi anume: cu

cât ne deplasăm spre hidrograde joase (5 – 6), cu atât regimul de umiditate al solului se

află în domeniu favorabil pentru salcie, solurile sunt mai bogate în humus, iar textura este

mai fină; pe grindurile mijlociu – înalte, condiŃiile staŃionale devin mai favorabile pentru

plopi indigeni, dar şi pentru plopi hibrizi în funcŃie de microrelief şi de regimul de

scurgere a apei de inundaŃie (pe întinsurile de grind se întâlnesc soluri cu textură mijlocie,

fină, mai bogate în humus şi regim de umiditate favorabil, pe grindurile mijlocii se găsesc

soluri cu textură mai grosieră, mai slab humifere, care se drenează mai uşor, iar pe

grindurile înalte şi foarte înalte, la peste 8 – 8,5 hidrograde, se accentuează deficitul de

umiditate ca urmare a duratei mai mici a inundaŃiilor sau a lipsei acestora, solurile devin

predominant luto-nisipoase sau nisipoase şi se creează condiŃii pentru speciile de esenŃă

tare stejar, frasin, ulm).

Având în vedere această realitate, determinarea repetată a hidrogradului este de

mare importanŃă practică, dar nu este singura necesară, întrucât în afara acestuia trebuie

cunoscute şi alte caracteristici staŃionale, ce Ńin de însuşirile fizice şi fizico-chimice ale

solului, precum şi de regimul de scurgere a apelor.

55

Având în vedere atât aspectele care Ńin de regimul hidrologic şi cel climatic, pe de

o parte, cât şi principiile ecoprotective şi de producŃie, pe de altă parte, în lucrare a fost

abordată şi problema trecerii treptate de la un mod de gospodărire la altul.

În acest sens, în planul reconstrucŃiei ecologice şi al refacerii unor arborete cu

specii de esenŃă tare cu bază de stejar, frasin la care să participe în măsură destul de

însemnată şi alte specii de amestec (ulm, vânj) sau de ajutor (în primul rând părul) şi

arbuşti (păducel, sânger) există posibilitatea, plecând de la modele actuale mult mai larg

reprezentate în teritoriu decât se arată în amenajament, ca acestea să fie extinse prin

plantare, dar şi prin lucrări de ajutorarea regenerării naturale. Amestecul de stejar cu

frasin necesită încă din faza de plantare o mare atenŃie, în sensul că, aceste specii trebuie

să se introducă grupat (izolate, cu specii de amestec, ajutor şi arbuşti).

În ceea ce priveşte refacerea sau extinderea plopilor indigeni, plopul negru şi

plopul alb, şi în acest caz există posibilităŃi şi oportunităŃi reale. Plopul negru, care se

întâlneşte, de regulă, pe terenuri mai joase, până la contactul cu salcia (hidrogradul 6 –

6,5 ) trebuie avantajat prin lucrări de întreŃinere pentru că la început se instalează destul

de abundent şi viguros, iar după oarece timp intra în criză din lipsă de apă. În schimb, în

terenurile ceva mai joase (sub hidrogradul 6 – 6,2), unde există un plus de umiditate,

proliferează salcia şi-l poate elimina. Plopul alb trebuie promovat peste hidrogradul 6,5,

la contactul cu frasinul comun şi stejarul pedunculat, mai ales că majoritatea arboretelor

exploatate ras, în crâng simplu, se pot regenera prin drajonare.

O practică utilizată cu succes de DirecŃia Silvică Giurgiu pentru promovarea

plopilor autohtoni este cea de creare a aşa-ziselor culturi „mozaicate”.

O atenŃie deosebită trebuie acordată plopului cenuşiu care nu s-a întâlnit în

sectorul cercetat, dar care apare destul de frecvent pe luncile nisipoase din Delta Dunării.

O specie foarte importantă pentru creşterea diversităŃii arboretelor amestecate de

salcie şi de plop negru, dar şi de plop alb, este vânjul, din păcate prea mult neglijată.

În ceea ce priveşte plopii hibrizi şi sălciile selecŃionate este de reŃinut importanŃa

constantă ce se acordă pe plan mondial acestor specii, pentru posibilităŃile mari de

combinare intraspecifică, pentru uşurinŃa de multiplicare, pentru creşterile deosebit de

rapide pe care le realizează şi a multitudinii de utilizări, atât pentru producŃia de masă

lemnoasă, cât şi pentru protejarea mediului înconjurător pentru fixarea carbonului, pentru

filtrarea ecologică a unor poluanŃi din sol, pentru culturi juvenile energetice folosite

56

pentru producerea de combustibili neconvenŃionali ş.a. Se remarcă totuşi că în culturile

existente au proliferat pe spaŃii mari unele boli, precum şi combinaŃii între atacurile de

boli şi de dăunători. In acest sens, se constată că în unele Ńări avansate nu se mai cultivă

clone de tip Robusta, datorită productivităŃii modeste, dar mai ales a sensibilităŃii mari la

cancerul bacterian.

In plan tehnologic se tinde spre realizarea de culturi de plopi hibrizi la scheme

largi (6 x 6 m, 7 x 7 m), cu cicluri mai scurte de producŃie, în care nu se mai fac rărituri,

dar se execută elagaj pe o porŃiune mai mare a trunchiului. De asemenea, la înfiinŃarea

unor astfel de culturi se utilizează o diversitate mare de clone, foarte productive, care

conduc la obŃinerea de profit considerabil.

În ceea ce priveşte tehnologiile de pregătire a terenului şi a solului s-a

experimentat folosirea de utilaje performante, care toacă cioatele şi rădăcinile şi nu mai

este necesar a se forma martoane cu cioate, pentru că tocătura respectivă se împrăştie

uniform pe teren şi contribuind la refacerea fertilităŃii solului.

Tot în acest sens, de perfecŃionare a tehnologiei de instalare a culturilor, s-a trecut

la procedeul de plantare cu sade nu numai la salcie, ci şi la plopii hibrizi, cu precădere în

staŃiunile cu regim fluctuant de umiditate.

Se impune monitorizarea zonei costiere a Dunării şi luarea de măsuri eficiente de

combatere a eroziunii malului românesc în anumite segmente ale acestuia, unde apele

Dunării înaintează periculos către dig. Mijloacele de combatere a acestui fenomen activ şi

periculos sunt complexe. Pe lângă adaptarea corespunzătoare a compoziŃiei vegetaŃiei

forestiere, în sensul utilizării de specii cu efect protectiv mai mare (sălcii, răchite Ńi alte

specii de talie mică, tratament adecvat ş.a.) trebuie să se ia şi alte măsuri de natură

hidrotehnică pentru combaterea acestui proces.

6.2. ContribuŃii personale

Dintre contribuŃii personale mai importante, care se asociază cu rezultatele

obŃinute, se menŃionează următoarele:

• Deşi pădurile naturale din zonă au fost foarte mult restrânse şi influenŃate

57

antropic, mai ales după începerea construcŃiei digurilor, s-a reuşit a se face un

inventar aproape complet şi o descriere analitică a tipurilor de pădure naturale, a

tipurilor de culturi instalate, insistându-se asupra diversităŃii fizionomice şi

structurale a vegetaŃiei forestiere în trecut şi în prezent.

• S-a demonstrat (chiar în lipsa interpretărilor de ordin hidrologic), pe bază de

observaŃii directe, efectuate în teren asupra răspândirii (naturale sau prin cultură) a

speciilor de stejar, frasin, ulmi, ca şi a plopilor indigeni, că arealul lor este mai

coborât decât cel menŃionat în literatura de specialitate şi că salcia este în

retragere de pe formele de relief relativ înalte pentru această specie (6,3 – 6,5

hidrograde).

• Pentru a facilita determinarea valorii hidrogradului, în zona Giurgiu, s-a realizat

un tabel în acest sens, pornind de la înălŃimea de la sol a urmei lăsate pe arbori (la

inundaŃiile din 2005/2006) şi de la cota apelor Dunării la acel moment. Deşi sunt

şi alte metode de determinare a hidrogradului, un astfel de procedeu poate fi uşor

extins şi pentru alte zone de pe cursul Dunării.

• Pentru a putea avea o privire sinoptică a răspândirii diferitelor specii (clone)

forestiere în spaŃiul cercetat şi implicit în scopul determinării posibilităŃii de

asociere a speciilor, s-a întocmit o schemă, „orohidrografică”, a răspândirii

diferitelor specii forestiere importante, posibil a fi plantate pentru reconstrucŃia

ecologică a pădurilor din spaŃiul cercetat (desigur, în acest sens este necesar să se

facă apel şi la alte date staŃionale – relief, sol, regimul de scurgere a apelor).

• În ceea ce priveşte răspândirea în cultură a speciilor indigene de esenŃă moale,

îndeosebi a plopului alb, s-a practicat şi lansat ca un procedeu viabil, cel numit „

culturi mozaicate”, plopul alb fiind introdus în masa culturilor de plopi hibrizi, în

staŃiuni de bonitate inferioară spre mijlocie, acolo unde culturile de plopi hibrizi

nu dau rezultate satisfăcătoare, urmând ca după exploatarea arboretului, prin tăieri

în crâng, să se ajungă (ca urmare a drajonării puternice a plopului alb) la

arboretele cu compoziŃie majoritară sau integrală de plop alb.

• S-a confirmat, pe baza culturilor experimentale realizate, faptul că procedeul

plantării cu sade este viabil şi foarte indicat să fie folosit, mai ales în staŃiuni cu

nivel oscilant al apelor freatice, iar în ceea ce priveşte clonele, I-214, Sacrau 79 şi

58

I-69/55 s-au dovedit a fi cele mai performante şi indicate şi pentru zona studiată,

desigur Ńinând seama şi de specificul condiŃiilor staŃionale.

• Pe baza observaŃiilor efectuate a perioadă relativ lungă de timp s-a arătat că zona

costieră a Dunării, în sectorul Giurgiu, prezintă o dinamică foarte activă, care se

concretizează prin micşorarea suprafeŃei fondului forestier, înaintarea periculoasă

a apelor către dig şi că este necesară monitorizarea acestui fenomen şi luarea de

măsuri complexe, silvice şi hidrotehnice, de stopare a acestui proces.

• Prin cercetările efectuate în ultimii 10 ani şi prin prelucrarea unui însemnat volum

de date, s-a dovedit că regimul hidrologic al Dunării prezintă modificări

importante, în ceea ce priveşte caracterul puternic oscilant şi imprevizibil al

inundaŃiilor, scăderea duratei inundaŃiilor la acelaşi hidrograd, coborârea nivelului

apelor freatice şi mai ales faptul că aceste aspecte este posibil să se accentueze în

viitor.

• Întrucât existenŃa diferitelor biocenoze în acest spaŃiu geografic este strâns legată

de aportul suplimentar de apă, din inundaŃii sau pânza freatică, s-a reliefat că

modificările menŃionate atrag după sine reaşezarea diferitelor tipuri de ecosisteme

în spaŃiul Luncii Dunării, în sensul că limitele de existenŃă a biocenozelor

constituite din specii indigene de esenŃă tare, cât şi a celor de esenŃă moale (plopi

indigeni şi sălcii) coboară cu cca. ½ de hidrograd.

• S-au făcut precizări şi recomandări foarte utile pentru producŃie privind adoptarea

şi diversificarea tehnicilor de regenerare, de îngrijire şi de conducere a arboretelor

naturale şi artificiale din zona dig-mal a luncii Dunării, aspecte care sunt cuprinse

în capitolele şi subcapitolele lucrării.

BIBLIOGRAFIE

Antipa Gr., 1910: Regiunea inundabilă a Dunării, starea ei actuală şi mijloace de a o pune în valoare. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureşti

Armăşescu S., Tănăsecu St., 1964: ContribuŃii la studiul dendrologic comparativ al arboretelor de plop euramerican, plop alb şi plop negru indigen. Revista Pădurilor nr. 10.

Avramovici C., 1992: Resistance progenies and clones of black poplar to Melampsora ssp. in years of hearwy attacks. Proc. IPC, 19-th.Ses., Spain.

Banu A. C., Boisnard J., MociorniŃa C., Stănescu V., ş.a., 1967: Limnologia sectorului românesc al Dunării. Studiu monorafic, Editura Academiei Române.

59

Beldie Al., 1953: Plopii negri hibrizi. Cunoaştere, cultura şi protecŃia lor. Editura de stat pentru literatură ştiinŃifică.

Benea V., 2001: „EvoluŃia suprafeŃei şi masei lemnoase a arboretelor şi plantaŃiilor în masiv de plop şi salcie, în perioada 1984 – 1999”. Rev. Pădurilor nr.2

Benea V., 2002: Necesitatea protejării şi conservării resurselor genetice de plopi autohtoni în contextul mondial. Revista pădurilor nr.6.

Benea V., Coroş Al, 2000: „Strategia pe termen mediu a structurii şi ponderii specifice şi clonale a plantaŃiilor de plopi şi sălcii din Lunca Dunării şi luncile râurilor interioare din România”. Rev. Pădurilor nr.6

Benea V., Filat M., 1999: PerformanŃe cantitative ale speciilor indigene şi hibrizilor artificiali, testate în ecozone specifice de vegetaŃie. Revista pădurilor nr.6.

Benea V., Nicolae C. şi colab., 1988: SecŃia şi tehnologii de cultură şi protecŃie a plopilor şi speciilor pentru producerea de lemn industrial (celuloză, derulaj, gater etc.) pe zone ecologice. Referat ştiinŃific, final tema 1.3a (D), I.C.A.S.

Bondar C., 1970: Date hidrologice noi rezultate din măsurătorile şi observaŃiile directe efectuate pe sectorul românesc al Dunării în perioada apelor mari din aprilie – iunie 1970. În Hidrotehnica nr.12, Bucureşti.

Broekhuizen J.T.M., 1972 Morfological description and identification of a number of new commercial poplar clones. Mededeling nr.126, Wageningen, Netherlands.

Catrina I., 1996: Etudes écophysiologique dans les cultures des oisier et des peuplier. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary.

Catrina I., Plebian R., Latachet B., Gagnair J., 1972: La nutrition azotatée du pleuplier et les interactions ioniques étudiees par les traceurs radioactifs 45Ca, 59Fe, 35S. Centre d’Etudes Nucléaires de Grenoble, France.

ChiriŃă C., 1943: „Probleme fundamentale ale culturii pădurilor în cadrul aşezărilor de viitor ale României”. Comunicare prezentată la cel de-al 15-lea Congres A.G.I.R, Imprimeria C.F.R.

ChiriŃă C. ş.a., 1977: StaŃiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. Clonaru Al., 1967: Cultura plopului şi salciei în Lunca Dunării. Editura Agrosilvică, Bucureşti. Constantinescu N., 1957: Perspectivele culturii plopilor în România. Revista pădurilor nr.5 Cortizo S., et al. 1996: Identification of poplar and wilow clones resing RAPD markers. Proc. IPC, 20-th.Ses. Daia M., 2003: Silvicultura. Editura Ceres, Bucureşti. Dănescu Fl., Nicolae C., 1992: Cercetări privind tehnologia de cultură a plopilor euramericani în regim

hidrologic oscilant din Lunca Dunării şi luncile râurilor interioare. Referat ştiinŃific tema 4.1 R.A./1993, I.C.A.S

Dediu A., 1955: ContribuŃii la ameliorarea arboretelor degradate din lunca inundabilă a Dunării şi luncile râurilor interioare. Revista Pădurilor nr. 5, Bucuresti.

DoniŃă N. şi colab., 1980: Zonarea şi regionarea ecologică a pădurilor din R.S. România. M.E.F.M.C. – I.C.A.S. DoniŃă N, 1990: Tipuri de ecosisteme din România. RedacŃia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti.

DoniŃă N. ş.a., 1992: VegetaŃia României. Editura Tehnică – Agricolă, Bucureşti. DoniŃă N. şi colab., 2005: Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică. Bucureşti. DoniŃă N., Biriş I, Filat M., Roşu C., Petrila M., 2008: Ghid de bune practici pentru managementul pădurilor din

Lunca Dunării. Editura Tehnică Silvică, Bucureşti. Drăcea M., 1943: „Plopul în silvicultura românească”. Comunicare la Societatea Inginerilor Silvici. Filat M., Benea V., Coroş A.M., Szinatovici D., 1994: „SelecŃia fenotipică a arboretelor de plopi autohtoni (alb,

cenuşiu, negru, tremurător). Referat ştiinŃific final, I.C.A.S. Filat M., Coroş A.M., Benea V., 1997: „Cercetări privind ameliorarea şi conservarea fondului genetic la plop şi

salcie”. Referat ştiinŃific parŃial, I.C.A.S Filat M., 2002: „Metode de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari”. Rev. Pădurilor nr.5.

Filat M., 2002: Metode de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari. Revista pădurilor nr.5. Filat M., Dumitru I., Daia M., Benea V., NuŃescu Cornelia, 2004: „Culturi comparative şi demonstrative de

plopi şi sălcii, în Lunca Dunării”. Rev. Pădurilor nr.3. Filat M., Roşu C.,Daia M.,Moise R.,Greavu M. 2006: ConsecinŃe ale modificării regimului apelor în Lunca

Dunării, Delta Dunării şi marile râuri interioare asupra vegetaŃiei forestiere. Silvobiologie, vol. V. Editura Academiei Române.

Filat M, Benea V, Nicolae C, Roşu C, NeŃoiu C, Chira D, 2009: Cultura plopilor, a sălciilor şi a altor specii forestiere în zona inundabilă a Dunării. Editura Silvică. Seria II, Bucuresti.

Florescu Gh., Abrudan I.V., 2003: Tehnologii de instalare a culturilor forestiere. Editura Universitatea Transilvania Braşov.

60

Florescu I., 2004: Silvicultura. Editura Universitatea V. Goldiş, Arad. Florescu I., Nicolescu N., 1998: Silvicultura. Vol.II, Editura Universitate Transilvania, Braşov. Haralamb A.M., 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura agro-silvică, Bucureşti Hâncu S., 1966: Probleme ale scurgerii apelor mari pe Dunăre, în regim îndiguit (I + II). În Hidrotehnica,

Gospodărirea apelor, Meteorologie. Vol.XI, nr.9 şi 10, Bucureşti. Iliescu M., 1991: Combaterea integrată a principalilor agenŃi vătămători din plantaŃiile de plop şi salcie.Editura

tehnică Agricolă, Bucureşti. Iliescu M., Benea V., Nicolae C., 1993: Norme tehnice pentru cultura şi protecŃia plopilor şi sălciilor.

ROMSILVA R.A., I.C.A.S. Ionescu A., 1968: Cercetări staŃionale privind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării. Centrul de

documentare tehnică pentru economia forestieră, Bucureşti. Ionescu O., Roşu C., Geambaşu N., IonuŃ C., 2002: Reabilitarea, conservarea şi dezvoltarea ecosistemelor cu

valoare deosebită din Lunca inundabilă a Dunării. Referat ştiinŃific parŃial, I.C.A.S. Koster R., 1972: Eleven new poplar clones: an introduction. Medelinng nr.126, Wageningen Lupe I., Latiş L., 1968: Apărarea taluzului digurilor din luncile inundabile cu ajutorul vegetaŃiei. Editura E.D.F.,

Bucureşti.

Marcu M., 1983: Meteorologie şi climatologie forestieră. Editura Ceres, Bucureşti. Mehard M., Steenackers M., 1996: Futher data on differetial interactions berween strains of Xanthomonas

populi and clones of poplar. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Mickiels B., et al. 1996: Two news Belgian poplar clones. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Muşat I., 1985: Rezultate ale cercetărilor în domeniul culturilor intensive pentru producerea de biomasă în

scopuri energetice la staŃiune IC.A.S. Bucureşti. Revista pădurilor nr.2. Nef F., 1992: Poplar and wilow resistance to insects. Proc. IPC, 19-th.Ses., Spain. Nef L., Janssen F., 1982: Les insectes nuissables au peuplier en Belgique et en Europe occidentale. Agro-Efor,

Belgique. Nicolae C. şi colab., 1967: Cercetări staŃionale privind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării. Editura

C.D.F., Bucureşti. Nicolae C., 1967: Cercetări privind influenŃa condiŃiilor hidrologice rezultate în urma îndiguirilor asupra

culturilor forestiere din zona dig – mal. Referat ştiinŃific final, tema nr.16/1967, I.C.A.S. Nicolae C., 1975: ConcepŃii actuale privind culturile forestiere de protecŃie a digurilor şi a malurilor din Lunca

Dunării şi luncile râurilor interioare. Referat ştiinŃific, A.S.A.S., Bucureşti. Nicolae C., 1975: Regimul hidrologic din Lunca Dunării înainte şi după îndiguire şi influenŃa acestuia asupra

condiŃiilor de dezvoltare a speciilor forestiere. Referat ştiinŃific, A.S.A.S, Bucureşti. Nicolae C., 1975: Regimul hidrologic din Lunca Dunării, înainte şi după îndiguire şi influenŃa acestuia asupra

condiŃiilor climatice de dezvoltare a speciilor forestiere. Referat ştiinŃific, Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice.

Nicolae C., Clonaru Al., Manta I., 1975: Cercetări privind tehnica de instalare a culturilor de salcie. Studii şi cercetări I.C.A.S. seria I., vol.XXX, Bucureşti.

Nicolae C., Dănescu Fl. şi colab., 1988: SelecŃia şi tehnologii de cultură a plopilor şi sălciilor pentru producerea de lemn industrial pe zone ecologice. Referat ştiinŃific final, I.C.A.S, Bucureşti

Nicolae C., Marcu Gh., Lupuşanschi Şt., Mănescu Mihaela, 1985: ContribuŃii la stabilirea metodelor de regenerare a sălciilor în lunca inundabilă a Dunării. Revista Pădurilor nr.2.

Nicolae C., Oprica A., Clonaru Al., 1969: Cercetări privind influenŃa dimensiunii puieŃilor şi adâncimile de pregătire a solului asupra dezvoltării culturilor de plop euramerican. Studii şi cercetări în silvicultură, seria I, vol.XXVIII, Bucureşti, Editura Ceres.

Nicolae C., Roşu C., Dumitrescu D., 2001: ConsideraŃii privind reconstrucŃia ecologică a pădurilor din Lunca Dunării. Revista pădurilor nr.6.

Nicolae C., şi colab., 1987: Caracteristicile hidrologice ale Dunării. Revista pădurilor nr.3. Obrejanu G. et al., 1958: Metode de cercetare a solului. Editura Academiei R.P.R. Ocskay S., Clonaru A., 1971: Cercetări referitoare la ameliorarea plopilor şi sălciilor de interes economic –

ICSPS, Seria I Ocskay S., Mile I., 1976: Ameliorarea speciilor de plop şi salcie de productivitate ridicată şi rezistenŃă la factorii

biotici şi abiotici, ICAS, Seria a II-a. Parascan D., Danciu M., 1983: Morfologia şi fiziologia plantelor lemnoase cu elemente de taxonomie vegetală.

Editura Ceres, Bucureşti. Paşcovschi S., Leandru V., 1963: Tipuri naturale de păduri din Delta Dunării. Hidrobiologia, IV. Petrescu L., 1971: Îndrumar pentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, Bucureşti.

61

Pinon J., Frey P., 1999: Breeding Poplar for disease resistance as seen by pathologists . Int.Popl.Symp. II, France.

Pinon J., Valadon A., 1995: Comportament des cultivars des peupliers commercialisables dans l’Union Européenne vis-à-vis des quelques parasites majeurs. Revue no. 54.

Popescu – Zeletin I., 1967: VegetaŃia forestieră din Lunca şi Delta Dunării. În Limnologia sectorului românesc al Dunării, Editura Academiei Române, Bucureşti.

Popescu C.I., 1965: Cultura plopilor. Editura Agrosilvică, Bucureşti. Popescu R.I., 2001: Cultura plopilor şi sălciilor în sectorul inferior al Luncii Dunării. Manuscris, D.S. Brăila. Popescu R.I., Lupuşanschi Şt., 1988: Îndiguirea marilor bălŃi ale Brăilei şi IalomiŃei, consecinŃe ale regimului

hidrologic al Dunării. Revista pădurilor nr.4. Purcelean St., Pascovschi S, 1968: Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure din

România. CDTEF, Bucureşti Radu Şt., 1968: Cercetări privind culturile de plop şi salcie în zonele dig – mal. Editura C.D.F., Bucureşti. Rădoi D., 1966: Cercetări privind vătămările produse de factorii abiotici la plopi. Manuscris I.C.A.S. Rădoi D., Nicolae C., Benea V., 1983: Informare privind starea de vegetaŃie a arboretelor de plopi euramericani

cu privire specială asupra fenomenelor de uscare. Referat ştiinŃific, I.C.A.S. Rădoi D., Nicolae C., Benea V., Roşu C., Iliescu M. şi colab. 1982: Îndrumări tehnice – cultura şi protecŃia

plopilor şi sălciilor. I.C.A.S. Roşu C., 1996: The specific of the principal forest station of the space existance of poplars in Romania. IPC 20

– th. Session, Budapest. Roşu C., Dănescu Fl., Surdu Aurelia, Dudu Maria, 1998: Cercetări privind caracterizarea şi clasificarea

forestieră în arborete afectate de uscare, în vederea reconstrucŃiei ecologice din Lunca inundabilă a Dunării în regiunea de câmpie. Referat ştiinŃific final, tema A-5, I.C.A.S

Roşu C., Dănescu Fl., 2001: În problema staŃiunilor transformate. Revista pădurilor nr.3. Roşu C. et al., 2003: Specificul condiŃiilor fizico – geografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig –

mal a Luncii Dunării şi unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurii. Revista pădurilor nr.2. Roşu C., Nicolae C. şi colab., 2002: „Studiu privind reintroducerea speciilor forestiere autohtone în Lunca

Dunării, în vederea refacerii ecologice”. Referat ştiinŃific, Arhivă I.C.A.S Roşu C., Nicolae C., Dănescu Fl., 2002: Stabilirea evoluŃiei regimurilor hidrologice şi hidrogeologice ale Luncii

Dunării, în perioada 1960 – 2002 şi a efectelor asupra plantaŃiilor de plop şi salcie. Referat ştiinŃific final, IC.A.S.

Sabău V., 1964: Despre rezistenŃa unor specii forestiere la inundaŃii. Revista pădurilor nr.10. Stănescu V., 1967: Dunărea, între Baziaş şi Cetatea Ismail. Monografia hidrologică, Bucureşti. Stănescu V., MociorniŃă C., Boismard J., 1967: Caracterizarea hidrologică. În, Limnologia sectorului românesc

al Dunării. Editura Academiei Române. Stoiculescu C.D., Benea I.V., 1987: Conservarea şi reconstrucŃia ecologică a ecosistemelor forestiere de luncă

sub impact antropic. Revista Pădurilor nr. 2. Şofletea N., Curtu L., 2000: Dendrologie – Determinarea şi descrierea speciilor. Editura “Pentru viaŃă”, Braşov. Şofletea N., Curtu L.,2007: Dendrologie. Editura Universitatea Transilvania, Braşov Steenackers V., 1996: Poplar breeding and photoperiodism. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Stettler R.F., Bradshaw H.D., Heilman P.E., 1996: Biology of Populus and its implication for Management and

Conservation. Proc. IPC 20-th. Ses., Hungary. Târziu D., 1992: Pedologie şi staŃiuni forestiere. Litografia UniversităŃii, Braşov. Târziu D., 1994: Ecologie. Litografia UniversităŃii, Braşov. Toplu F., 1996: Breeding and consevation of genetic resources of black poplar (Populus nigra L. ) in Turkey.

Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Toplu F. et al. 2008: Selecting poplar Clones for Temperate Regions. Worging Paper IPC/5, FAO, Rome, Italy. Triest L., et al. 1996: Use of RAPD to estimate hybridation in Salix alba and S. viminalis. Proc. IPC, 20-th.Ses.,

Hungary. Ujvári I., 1972: Geografia Apelor României. Editura ŞtiinŃifică Bucureşti. Vlad I., Clonaru Al., 1966: Modificarea regimului hidrologic prin îndiguirea în Lunca Dunării şi influenŃelor

asupra vegetaŃiei forestiere. Revista pădurilor nr.6. Wang K., et al. 1996: Genetic variation in growth and wood proprities and multiple traits selection of poplar

clones. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Wron N., et al. 1996: Biodegradable plastic production from poplars by biotechnology. Proc. IPC, 20-th.Ses.,

Hungary. * * * 1980: Peupliers et saules dans la production du bois et l’utilization des terres. FAO, Colection forest. * * * 1986: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Silviculturii, Bucureşti

62

ABSTRACT

Researches on the distribution, regeneration and tending of stands from the

river bank-dike area of the lower Danube floodplain

The PhD thesis contains the results of the research which aimed at the analysis of the

natural conditions particularities and their evolutions, and on the other hand,

opportunities for expansion of the valuable domestic hardwood and softwood species. It

was also envisaged the implementation of modern technics for capitalization of the soil

potential, while considering the new principles for forest management in this area.

The actual structure of the forest can be summarised as 48 % hybrid poplars, 37%

willows, 11% domestic poplars, 4% hardwood forest species. This structure shows that

artificial hybrid poplar stands and selected willows are the vast majority (75%) while the

natural forests counts for 11% only. This is the direct consequence of the forest

management approach over the last 50 years, when the Danube area has been exploited as

a producer of softwood.

The new forest management trends in the Danube flooding area obviously pass from an

old forest management based on the forest excessive „artificialisation” to an ecological

based one. This passage needs to be undertaken in stages and takes time.

Any important intervention measures in the life of the forests from the Danube Valley (in

the sense that good management should be achieved)needs to consider the specific

vegetation conditions, stands structure and present and future requirements of the forest

from this area.

The work undertaken within this thesis is in line with the above mentioned trends.

63

CURRICULUM VITAE 1. DATE PERSONALE

Nume şi prenume: DUMITRESCU DAN Data şi locul naşterii: 15 februarie 1955, Giurgiu, jud. Giurgiu Starea civilă: căsătorit, doi copii Locul de muncă: DirecŃia Silvică Giurgiu, str. 1 Decembrie1918, nr. 12, Localitatea

Giurgiu, jud. Giurgiu Domiciliul: Giurgiu, str. Şelari, nr. 13

2. STUDII LICEALE 1971 – 1976, Liceul teoretic Nr. 2, Giurgiu

3. STUDII UNIVERSITARE 1976 – 1981, Universitatea Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatarea

Pădurilor

4. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ DirecŃia Silvică Giurgiu: 2004 – prezent, director DirecŃia Silvică Bucureşti: 2001 – 2004, director Inspectoratul Silvic Giurgiu: 1990 – 1999, director Ocolul Silvic Giurgiu: 1999 – 2001, sef ocol

1986 – 1990, şef ocol 1985 – 1986, inginer

S.F.E. Giurgiu: 1981 - 1985, inginer

5. SPECIALIZĂRI A.S.E. Bucureşti: Cursuri de formare continuă în domeniul managementului University of Maryland – College of Agriculture & Natural Resources: Popuarea

ecosistemelor forestiere şi acvatice Iowa State University – College of Engineering: Ecosisteme poluate

6. ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂ Lucrări publicate: 3 Lucrări prezentate la manifestări ştiinŃifice: 5

7. LIMBI STRĂINE CUNOSCUTE Engleza, franceza

64

CURRICULUM VITAE 1. PERSONAL DATA Surname and first name: DUMITRESCU DAN Birth date and place: 15 February 1955, Giurgiu, Giurgiu district Civil status: married, two children Office address: DirecŃia Silvică Giurgiu, str. 1 Decembrie1918, nr. 12, jud. Giurgiu Home address: Giurgiu, str. Şelari, nr. 13

2. SECONDARY ACHOOL 1971 – 1976, General High School Nr. 2 Giurgiu

3. UNIVERSITY STUDIES 1976 – 1981, University of Braşov, Faculty of Silviculture and Forest Engineering

4. PROFESSIONAL ACTIVITY 2004 – Present Director of Forest Direction Giurgiu 2001 – 2004 Director of Forest Direction Bucharest 1999 – 2001 Head of Forest District Giurgiu 1990 – 1999 Director of Forest Direction Giurgiu 1986 – 1990 Head of Forest District Giurgiu 1985 – 1986: Engineer of Forest District Giurgiu 1981 – 1985 Engineer of S.F.E. Giurgiu

5. SPECIALISATIONS Academy of Economic Studies - Bucharest – Long life learning courses in

management University of Maryland – College of Agriculture & Natural Resources: Pollution of

forest and aquatic ecosystems Iowa State University – College of Engineering: Polluted ecosystems

6. SCIENTIFIC ACTIVITY Published papers: 3 Papers presented to the scientific events: 5

7. FOREIGN LANGUAGES English and French