revista traceurs nr. 4

142

Upload: reborn-education

Post on 15-Mar-2016

227 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Revista Traceurs numarul 4 contine tutoriale despre Parkour, informatii despre calatorii, Imagini si videclipuri cu practicantii (traceurii) din Romania.

TRANSCRIPT

Page 1: Revista Traceurs nr. 4
Page 2: Revista Traceurs nr. 4

EditorialAlexandru JuravleBun venit la la numărul 4 al revistei Traceurs. Editorialul meu a fost scris înainte de Jam și am decis să nu îl schimb. Ce gândeam atunci?

Odată cu venirea primăverii apar pre-cum “ghioceii” tinerii practicanți, unii mai noi, alții mai vechi în branșă, însă puțini sunt cei care se mai antreeaza și în alte condiții decât cele optime. Dar încă sper la ziua în care să mă pot antrena alături de mai mult de 4-5 persoane până la epuizare. În general lumea de la noi parcă nu are ambiția necesară pentru a se antrena din greu și se mulțumesc cu puțin.

Pentru mine un antrenament de la care nu plec obosit sau cu palmele jupuite nu se poate numi un antrenament de evoluție. Știu că s-a tot vorbit despre asta, toată lumea o spune într-un fel sau altul, dar eu chiar trăiesc după acest țel. Până la urmă asta căutăm, să evoluăm. Să facem puțin mai mult la fiecare antrenament, iar în țara sunt din ce în ce mai puține persoane care caută asta cu adevărat. Sunt puțin dezamăgit în acest sens, dar încă aștept o schimbare.

În numărul 2 al revistei v-am anunțat că sufăr de o accidentare și vreau să revin asupra situației încă odată. Vă anunț că m-am recuperat într-o proporție foarte mare. Am reînceput antrenamentele; întâi cu forță și condiționare, mai ex-act programul de 100 de flotări (hun-drerpushups.com) iar încet, încet cu antrenamente obișnuite.

Dar lăsând la o parte necazurile, după cum bine știți luna această este întâl-nirea națională de la Târgu Mureș unde abia aștept să ne întâlnim, acelas sen-timent îl am că și în anii precedenți. Timpul parcă se dilată înainte de eveni-ment, apoi zboară în timpul jam-ului, iar după întâlnire realizăm că avem de așteptat încă un an până la următoarea întâlnire națională.... dar ceea ce contează este să ne vedem cu bine.

De încheiere vreau să va urez o evoluție cât mai ferită de accidentări și să aveți flow !

Page 3: Revista Traceurs nr. 4
Page 4: Revista Traceurs nr. 4

ALEXANDRU JURAVLEworkshop parkour, bucuresti

Page 5: Revista Traceurs nr. 4
Page 6: Revista Traceurs nr. 4

ArhivaParkour Jam 2012Cum anul 2012 se pregateşte să ne părăsească, trebuie să ne reamin-tim puţin de cele intâmplate la ultimul jam de la Tîrgu Mureş.

Anul 2012 ne-a adus foarte multe bu-curii, antrenamente si mulţi prieteni noi. La jam-ul din Tîrgu Mureş de anul acesta care vrea sa plece, am avut una dintre cele mai reuşite experienţe de

până acum. Pentru cei care au fost, şi pentru cei care vor să vadă cum a decurs întregul antrenament, iată o selecţie cu cele mai interesante cadre pe care am apucat să le imortalizăm.

Page 7: Revista Traceurs nr. 4
Page 8: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012the beginning of training

Page 9: Revista Traceurs nr. 4
Page 10: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012cap din cluj, la bara

Page 11: Revista Traceurs nr. 4
Page 12: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012Cum ne-am distrat inainte

Page 13: Revista Traceurs nr. 4
Page 14: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012ciobanu la bara... sau andrei

Page 15: Revista Traceurs nr. 4
Page 16: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012munca in echipa e sfanta

Page 17: Revista Traceurs nr. 4
Page 18: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012... e de ajuns pentru amandoua

Page 19: Revista Traceurs nr. 4
Page 20: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012viespe spre danemarca

Page 21: Revista Traceurs nr. 4
Page 22: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012sibiu ne arata cum se face

Page 23: Revista Traceurs nr. 4
Page 24: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012roteala a la bucuresti

Page 25: Revista Traceurs nr. 4
Page 26: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012diferenta de stiluri

Page 27: Revista Traceurs nr. 4
Page 28: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012no excuses... cum se zice

Page 29: Revista Traceurs nr. 4
Page 30: Revista Traceurs nr. 4

pk jam 2012ce ne-a placut

Page 32: Revista Traceurs nr. 4

Recunosc, pare înfricoșător, la început și mie mi-a fost frică, atunci când l-am văzut prima oară la Cionn (Austria-Vienna) dar în teorie, și chiar în practică, este foarte lejer și foarte ușor de făcut.

Sună foarte ușor, nu?

Haideti să vedem pașii pentru a putea efectua trickul numit "Bunny Hop"

Prima oară trebuie să gasim un perete la 90 grade, cel mai sigur, și pentru in-credere, ai nevoie ca solul să fie pământ sau ceva moale.

Începem :

Înainte, dar inainte, de toate (referitor la orice trick /mișcare)

Vizualizați mișcarea înainte. Încercați să vă închipuiți cum alergați spre perete și cum faceți bunny hop.

TutorialCum faci Bunny HopBunny hop-ul reprezintă un monkey sau un kong pe un perete. Singu-ra diferență dintre ele, este aceea că la monkey nu dai capul pe spate.

Page 33: Revista Traceurs nr. 4
Page 34: Revista Traceurs nr. 4

Fugim spre perete

Trebuie să ținem cont că nu trebuie să alergăm mai mult de 2-3 pasi pentru a efectua acest trick. Dacă incercati să faceți mai mult de 2-3 pași până la perete, nu o sa va ajute cu absolut nimic.

Odata ajunși lângă perete ne oprim cam la 30 cm de el.

De ce la 30 cm ? Ca să putem să fim paraleli cu peretele și sa folosim cel mai bine viteza premergătoare saltului.

Trageți mâinile pe lângă corp și puneți-le paralel la nivelul umerilor.

Mâinile trebuie poziționate la nivelul umerilor. Ele trebuie să fie paralele și sa aibe o distanță între ele, nu mai mare decât pieptul vostru.

Odată puse mâinile pe perete trebuie să le îndoiți puțin.

Cât trebuie să îndoim brațele? Cât să puteți să vă aruncați. Brațele trebuiesc în-doite cam la 20 de grade (puțin).

Corpul este aruncat în sus.

Datorită săriturii pe care o faceți cu ajutorul picioarelor și cu ajutorul mâinilor veți fi propulsați în aer.

Vă împingeți din mâini.

Mișcarea este exact ca la monkey. În față și apoi în spate. Faceți acest lucru tocmai pentru a nu da cu capul în perete și pentru a putea efectua mișcarea.

Odată ce v-ați aruncat, dați capul pe spate.

Dați capul pe spate și prindeți-vă în grupă picioarele trăgând de ele în sus. Este esențial să nu vă panicați și să dați drumul la grupă.

Gravitația nu va avea efect asupra voastră.

1

2

3

4

5

6

7

8

Page 35: Revista Traceurs nr. 4

1

2

3

4

5

6

7

8

Page 36: Revista Traceurs nr. 4

Cel puțin, timp de o fracțiune de secundă, timp în care, trăgând de picioare o să aveti o rotație suficientă pentru a face o rotire .

9 ) Vizualizati pământul și aterizați

Pare simplu nu ?

Chiar este. Acum să vedem ce alte nelămuriri ați avea înainte să începeți să încercați această mișcare.

Dacă dau cu capul de perete ?

Singurul scenariu în care se poate intampla acest lucru este să nu te împingi din brațe în spate și să faci rotatia la cei 30 de cm de zid .

Dacă dau cu picioarele de zid ce fac ?

Acest lucru și mie mi se mai întamplă de aceea nu bag de seama deoarece stiu că, creierul va reacționa și va trage picioarele spre mine.

Nu dați drumul la grupă și nu vă panicați chiar dacă vă hârșâiți picioarele de zid. Chiar și așa tot veți putea reuși mișcarea dacă țineti grupa și trageți de picioare în sus .

Cum scap de frică ?

Puteți să încercați cu 2 prieteni, deoarece în teorie este un backflip lângă perete numai că te ajuți de mâin să nu dai cu capul.

Cum pot să cad ?

Niciodată, dar niciodată nu te gândesti că o să cazi, deoarece atunci o să cazi .

Acum, vreau să văd că vă iese.

Justin Musina

9

Page 37: Revista Traceurs nr. 4

9

Page 38: Revista Traceurs nr. 4

Intră în armata lui Moş Crăciun.

Page 39: Revista Traceurs nr. 4

Iarna asta, pregateşte-ţi cele mai bune mişcări de Parkour sau Free running şi pune-le pe video HD, îmbrăcat ca Moş Crăciun. Noi vom strânge toate clipurile din comunitate şi vom pune cap la cap cel mai tare traseu al Moşului, de la Po-lul Nord la Polul Sud al României.

Iată de ce ai nevoie:Costum Moş Crăciun, Cameră video (HD), Mişcările tale de Parkour/Freerun.

Page 40: Revista Traceurs nr. 4

Salut domnule Wu. De unde vine porecla și care este numele tău adevărat?

Salutare! Numele meu real este Grigoruț Alexandru, iar porecla provine de la vechea trupă de hip hop Wu-Tang Clan. Am scos cratima dintre ele pentru a fi măcar o mică diferență, apoi am folosit-o pe foru-muri, prin jocuri online și în final la id-ul de yahoo și a rămas cu mine de atunci.

Spune-ne cine ești și de când practici Parkour?

Am început să practic Parkour din au-gust 2006, datorită unui bun prieten, la câteva zile după ce a fost jam-ul din Brașov. În prezent sunt unul dintre noii membri ai staff-ului Traceurs.ro și unul dintre mai vechii practicanți din oraș.

Legat de orașul în care locuiești. Cum e comunitatea de antrenament din orașul Brașov? Cât de mulți sunteți acolo?

În Brașov suntem în jur de 15-20 de practicanți. Eu și cu înca nouă amici ne antrenăm mai mult pe Parkour și foarte

puține trick-uri, iar ceilalti care sunt și ei în jur de 7-8 se antrenează și pe Parkour, dar mai mult pe Freerunning.

Comunitatea este ok, nu ținem distantă între noi

sau altele de genul. Ne antrenăm fiecare după cum credem că este bine pentru noi și suntem deschiși, uni mai mult sau mai puțin, spre aproape orice, iar când ne mai întalnim toți pe la antrena-mente, din întâmplare sau organizat, ne distrăm de parcă ar fi un mini jam.

InterviuAlexandru GrigoruțPe numele lui de traceur, Wutang, Alexandru este unul din primii practicanți pe Parkour din Brașov și un membru al comunității de aco-lo. Cum se practică mișcarea acolo? Aflăm chiar de la el.

“În ora-sul Brasov

suntem în jur de 15-20 de

practicanti”

Page 41: Revista Traceurs nr. 4
Page 42: Revista Traceurs nr. 4

wutangantrenament, brasov

Page 43: Revista Traceurs nr. 4
Page 44: Revista Traceurs nr. 4
Page 45: Revista Traceurs nr. 4

Parkour tinde să lege prietenii mult mai departe de mișcarea propriu-zisă. Ieșiți des împreună și în afara antrenamentului?

De capitolul acesta nu ne-am ocupat mai deloc deoarece aproape fiecare este implicat și în alte activități. Câțiva din-tre noi cu facultatea și cu munca, unii cu bac-ul, alții cu antrenamente în sporturi diferite.

Pe ce vă axați? Parkour, Freerun-ning; care este mai popular în comuni-tatea din Brașov?În comunitatea din Brașov sunt amandouă populare, iar fiecare se antrenează pe îi place mai mult. Ne ajutam în-tre noi chiar daca este vorba de un vault sau un trick.

Fiecare se axează pe ce simte el că vrea să învețe sau că poate stăpâni, încercăm să cuprindem aproape toate mișcariile pe care noi le considerăm că ne sunt folositoare, indiferent care sunt acestea.

Cum ai caracteriza locurile de antrenament din orașul tău? Ești mulțumit de arhitectura lui, pentru Parkour?

Locurile din Brașov sunt frumoase deoarece avem o combinație de artifi-cial-natural. Orașul este poziționat la baza câtorva munți și poți oricând să treci de la obstacolele create de om, la obstacolele create de natură și ca să răspund la a doua întrebare, da sunt foarte mulțumit de arhitectură pentru că ne oferă aproape toate tipurile de dificultăți, indiferent de vreme.

Cum te antrenezi? Cât de des, pe ce te axezi și cum arată o rutină

de antrenament preferată?

Nu am o rutină exactă. În general mă antrenez în funcție de obstacolele de la locul de antrena-ment. Încerc cât de mult pot să elimin mișcările predefinite, să imi

adaptez Parkour-ul la mediu și nu me-diul la Parkour și să ajung pur și simplu sa curg pe obstacole în timpul traseelor, fie mici, fie mari.

În prezent încerc să mă antrenez de trei ori pe săptămîână deoarece orarul pe care îl am pe acest semestru este întors pe dos și cum prind o fereastră mai mare ies la antrenament. De axat mă axez foarte mult pe mișcări și

“Aici poti trece de la

obstacolele create de

om, la obsta-colele create

de natura”

Page 46: Revista Traceurs nr. 4

wutangantrenament, brasov

Page 47: Revista Traceurs nr. 4
Page 48: Revista Traceurs nr. 4

combinații ce implică și dezvoltă mult flow. Pe lângă asta, mi-am mai adăugat si foarte multe cătărări pe diferite tipu-ri de ziduri cu diferite tipuri de tehnici.

Rutina de antrenament preferată? Ar incepe cu o încălzire în genul celei de la workshop-uri care trece ușor la ex-ercitii de forță și mo-bilitate, apoi trec la pre-cizii ( foarte multe ) pe diferite obstacole și în diferite feluri și finalizez cu tehnica, care implică multe repetări de vault-uri sau de mici trasee pentru flow.

Mai practici și alt sport complemen-tar Parkour-ului? De ce?

Alte sporturi nu mai practic deoarece am probleme cu inima și asta mă împiedică să pot să fac sport sub îndru-marea cuiva. În Parkour este o altă pov-este, nu este cineva care să mă observe tot timpul și să îmi spună ce să fac și cât să fac și asta mi-a permis să mă antren-ez după limitele mele și să nu ajung în spital, iar pe lângă asta, am ajuns să fiu mai rezistent și mai sănătos decât eram înainte.

Ești destul de vechi în de Parkour,

totuși nu ești cunoscut în scena publică de Parkour. De ce nu?

Nu sunt atât de popular pentru că nu vreau să fiu. Nu îmi place să fiu în cen-trul atenției decât dacă este importat sau dacă este nevoie de mine, în rest prefer să stau în public decât pe scenă,

prefer că oamenii să mă cunoască mai întâi personal decât dintr-un video sau din spusele altora.

Planuiești să te afir-mi de acum încolo sau dorești să te păstrezi sub linia radarului?

După cum am spus și mai sus, dacă va fi nevoie de mine mă voi afirma într-un fel sau altul, dar până atunci voi rămâne nedetectabil sub linia radarului.

Pentru mulți Parkour e un stil de viață. Tu, consideri antrenamentele tale un mod de viață sau doar o parte din viața ta?

În cazul meu, da, sunt un mod de viață pentru că m-au făcut mai sănătos decât eram înainte. Unde doctorii ziceau că nu se poate sau nu am voie, Parkour mi-a arătat că pot depăși acele limite fără să îmi pun viață în pericol. Prin

“Unde doctorii ziceau ca nu se poate sau nu am voie,

Parkour mi-a aratat ca

pot”

Page 49: Revista Traceurs nr. 4
Page 50: Revista Traceurs nr. 4

wutangantrenament, bucuresti

Page 51: Revista Traceurs nr. 4
Page 52: Revista Traceurs nr. 4
Page 53: Revista Traceurs nr. 4

Parkour am descoperit cât de multe se ascund dincolo de monitorul calculato-rului, de ușă casei mele, dincolo de ce știam că este posibil și imposibil. Prin el am descoperit că pot face orice îmi stă în putere, mi-a întărit fizicul, mintea și caracterul, mi-a arătat că pot atinge orice scop am în viață, m-a învățat să am încredere în mine și cum să capăt curaj. Mi-a arătat cât de puternică este voința omului și ce poate face cu ea.

Încă te mai regăsești în Parkour, la fel de mult ca la început?

Da, ba chiar mult mai bine ca la început pentru că acum pot face mult mai multe lucruri și cunosc mult mai multe informații și pur și simplu mă simt foarte bine când mă mișc sau împărtășesc experiențe cu alții.

Ce le-ai spune celor care își pierd in-teresul pentru acest tip de mișcare și migrează către alte discipline?

Celor care au practicat cu pasiune și au găsit altceva ce le oferă ceea ce vor ei și continuă să practice cu pasiunea acel sport sau disciplină, le urez multă baftă, spor și succes în ceea ce fac ei și să nu

renunțe la pasiunea pe care o au pentru ceea ce fac.

Celor care și-au pierdut interesul sau a fost ceva trecător și au migrat spre altceva și nu își dau nici acolo vreun interes, îi sfătuiesc să se ducă să-și cumpere un croissant și să-l mănânce în drum spre casă sau acasă, dacă le e greu pe drum.

Cum ai vrea să vezi scena de Parkour românească? Ce ai imbunătăți la ea?

Aș vrea să o văd mult mai dezvoltată decât este acuma, mult mai implicată și mult mai muncitoare decât este acuma. Și noi avem lo-

curi frumoase și bune ca restul țărilor, nu suntem mai prejos de ei sau mai inferiori. Și noi putem să ajungem la o performanță de invidiat și să nu mai zicem de x și y că sunt bestii sau zei sau alte bazaconii de genu. Trebuie doar să vrem.

Scenă de Parkour românească nu poate fi îmbunătățită doar de un singur prac-ticant sau de un grupuleț, ci toți trebuie să contribuie, toți trebuie să dăm tot cei mai bun din noi că să putem să atingem

“toti tre-buie sa dam tot ce e mai bun din noi ca sa putem sa

atingem ceea ce dorim.”

Page 54: Revista Traceurs nr. 4

wutangantrenament, brasov

Page 55: Revista Traceurs nr. 4

ceea ce dorim.

Un cuvânt de încheiere?

Vreau să le mulțumesc tuturor practicanților și tovarășilor care, la început, m-au ajutat să învăț și care m-au inspirat de-alungul timpului și încă mă mai inspiră. Mulțumesc pentru toate clipele și experiențele frumoase, să aveți multă baftă, spor și pasiune pentru tot ceea ce faceți.

Salutare!

Page 56: Revista Traceurs nr. 4

Următorul articol este scris, în primul rând, pentru un prieten vechi cu care nu m-am mai antrenat de mult. Un prieten care, observ, nu se mai antrenează la fel de mult; un pic distant, un pic îngrijorat că nu este la fel de bun ca alţii. Ii dedic acest articol şi tuturor care se simt descurajaţi privind pe cei din jurul lor făcând lucruri pe care ei nu le pot face şi deasemenea pentru cei care descoperă Park-our-ul.

Ieri a fost cea de-a 1300- a zi de antrenament în Parkour. Nu mă agit prea mult după aniversări, dar în această zi, gân- durile din ultimele 2 săptămâni s-au adunat şi s-au organizat în mintea mea.

Am început să mă antrenez în urmă cu 1301 zile, pe 10 sep- tembrie 2003, a doua zi după difuzarea docu- mentarului Jump Lon-don pe Canalul 4, şi este uimitor să mă gândesc la câte s-au întâmplat de atunci şi cât de mult s-a schimbat viaţa mea din acel moment.

Incă îmi amintesc clar primul meu antrenament, acum 185 de săptămâni şi 6 zile. Eram cu un bun prieten de atunci, Tom, şi eram amândoi atât de entuziasmaţi din cauza documentarului, vroiam să ne apucăm imediat de treabă şi să sărim şi noi ! îmi amintesc că am încercat câteva vault-uri , câteva sărituri mici printre barele unui leagăn, şi îmi aduc aminte prima experienţa reală de frică în Park-our, când am sărit de pe acoperişul sălii de gimnastică pe iarbă, rostogolindu-mă.

ArticolDiluarea Parkour-uluiDiluare: Procesul de a face ceva mai slab sau mai putin concentrat. Un diluat sau o conditie slabita. O substanta diluata.

“Inca îmi amintesc

primul antre-nament, acum 185 sapt. si 6

zile”

Page 57: Revista Traceurs nr. 4
Page 58: Revista Traceurs nr. 4

Tonnyfrumusita, galati

Page 59: Revista Traceurs nr. 4
Page 60: Revista Traceurs nr. 4
Page 61: Revista Traceurs nr. 4

Era o săritură enormă pe atunci, cred că era o înălţime de vreo 6 metrii. Am făcut asta pentru că aşa credeam că se face, că asta înseamnă Parkour, să sări de pe chestii înalte şi să trăieşti până a două zi că să povesteşti prietenilor ce ai făcut.

Cât de departe am ajuns de atunci... sau oare ?

Aşa cum mulţi vă vor spune, zilele ime-diat următoare după primul antrena-ment sunt criminale. Cine îşi aduce aminte acele senzaţii de nedescris, de durere groaznică doar de la urcatul unor trepte? îmi aduc aminte că pentru 2 săptămâni mi-am simţit picioarele că şi cum ar fi fost lovite de o echipa de fotbal cu bâte de baseball.

In prezent, există foarte multe informaţii disponibile celor care încep antrena-mentul în această disciplină, informaţii la care eu nu am aveam acces când am început antrenamentul. Era mai mult o chestie de încercare şi eroare, cu accen-tul pus mai mult pe eroare. Dar în ciuda beneficiilor pe care le avem în urmă învăţării din experienţele trecute ale traceurilor veterani, mă întreb dacă nu cumva există şi dezavantaje.

Nu pot decât să-mi imaginez cât de greu a fost pentru David Belle şi ceilalţi traceuri de la început, în Lisses, când, acum mai bine de 15 ani încercau lu-cruri noi, nestiind cu adevărat ce fac şi

Page 62: Revista Traceurs nr. 4

neavand idee unde se va ajunge. încet-ul cu încetul au făcut o cărare intr-o nouă direcţie şi au luminat calea pen-tru toţi cei care au vrut să îi urmeze.

Lor le-au trebuit mulţi ani ca să creeze şi cele mai simple mişcări şi să le rafineze până în punctul în care orice obstacol putea fi depăşit folosind doar câteva tehnici combinate inteligent. O munca epică, fantastică, pe care tra-ceur-ul de azi o poate ocoli, aproape, învăţând 10 tehnici noi în 2 luni, care ar fi echivalat poate cu 5 ani de antre-nament în Lisses, la începutul anilor 90.

Deci în ritmul în care ne dezvoltăm, progresăm şi învăţăm, cu siguranţă îi vom prinde din urmă şi îi vom ajuta să dezvolte şi mai mult disciplină, nu ?

Page 63: Revista Traceurs nr. 4

Nu, nu prea cred.

Cred că avansăm atât de repede pe acelaşi drum, încât vom rămâne fără combustibil înainte să ajungem la ei. Ei (traceurii iniţiali) se uită în urmă lor şi ne văd pe noi, undeva departe, la mare distanţă, şi cred că ei spera să îi ajungem şi să îi ajutăm să dezvolte această disciplină, dar nu cred că prea mulţi oameni din generaţiile viitoare o vor face.

Citandu-l pe Stephane Vigroux, cred că, pentru mulţi oameni, trebuie să fie ceva mai personal, mai intim! Toată lumea se mişcă şi sunt bucuros pen-tru ei. Dar prea repede, prea uşor, cu o viteză prea mare, prea mult spectacol, prea mult din toate.

Există persoane care se antrenează

Page 64: Revista Traceurs nr. 4

de mai puţin de un an şi care fac chestii mai mari şi mai spectaculoase decât per-soane care se antrenează de 4 ani, şi cred că acest lucru se datorează bogăţiei de informaţii disponibile de care pot profita. Acest lucru sună bine în principiu, că pe măsură ce timpul trece, generaţiile viitoare vor putea trece peste etapă de încer-care şi eroare şi se vor putea concentra asupra tehnicilor care s-au dovedit efi-ciente, pentru a ajunge la un nivel superior în Parkour. însă sunt şi îngrijorat.

Cred că metoda încercării şi erorii i-a învăţat pe traceurii din Lisses foarte, foarte multe lucruri despre ei, şi le-a injectat o creativitate, pasiune şi curaj care sunt uitate astăzi, şi înlocuite cu antrenament, după reguli, ca la carte ? . Nu doar că adaptabilitatea lor psihică şi fizică este cu mult superioară, mai mult, aceste valori cred că vor fi diluate şi mai mult în timp, pe măsură ce noile generaţii vor apărea şi vor în-cepe să se antreneze.

Cei de acum au liste cu mişcări pe care trebuie să le înveţe şi să le şteargă de pe listă după aceea, mişcări pe care le fac repede, în grabă, după care trec imediat la ceva nou, ceva mai mare, ceva mai impresionant.

Se pare că cea mai bună metodă de a fi respectat în comunitatea de Parkour de astăzi este să faci cele mai mari şi cele mai spectaculoase chestii, cu cât mai puţin antrenament. Atât timp cât îţi iese o dată, nu contează cât de dezorganizat a fost, cât de grea a fost căţărarea pe un zid, cât de precisă a fost aterizarea sau cât de mult rău a făcut impactul asupra corpului. Toată lumea va spune că X a făcut Y deci clar că este mai bun decât Y din moment ce el face doar de Z luni .

Această mentalitate poate luă amploare foarte repede, iar recent, îmi dau seamă că a început să distrugă adevărata natură a Parkour-ului. Oamenii fac lucruri pen-tru a fi recunoscuţi de alţii, şi este greu pentru oamenii care muncesc din greu şi progresează constant să vadă tot ceea ce se întâmpla în jurul lor.

Se simt forţaţi să încerce lucruri peste nivelul lor când văd aceste lucruri intamp-landu-se în jurul lor, şi nu este vina lor.

“metoda încer-carii si erorii i-a învatat pe traceurii din

Lisses foarte, foarte multe”

Page 65: Revista Traceurs nr. 4
Page 66: Revista Traceurs nr. 4
Page 67: Revista Traceurs nr. 4

Pentru mine, Parkour este o călătorie lungă, grea, dar care merită făcută! nu un foc de artificii.

Nu sunt îngrijorat doar de progresia mentală şi creativitatea noilor practicanţi care este sacrificată, dar şi de costurile fizice ale unei progresii atât de rapide.

Ca şi mine, unii dintre voi poate vă amintiţi de bunicul care era singurul din fami-lie care putea să deschidă borcanul cu murături la masă, în ciuda vârstei înain-tate. Această "putere de bunic" de care vorbesc, nu era un miracol era rezultatul a 60 de ani de munca manuală şi o forţă produsă în urmă a mulţi ani de utilizare repetată a muşchilor.

Sunt îngrijorat de faptul că azi, scurtăturile disponibile noilor practicanţi le răpesc acea dezvoltare musculară de neinlocuit pe care tra-ceurii din Lisses o au, căile neurologice adânc înrădăcinate şi vastă cantitate de memorie a muşchilor, pe care nici o carte, nici un articol sau cuvânt rostit nu le poate oferi.

Cu toţii ştim că îţi poţi condiţiona corpul de la începutul antrena- mentului, şi asta îţi va îmbunătăţii abilitatea tehnică, dar tot am impre-sia că oamenii se mişcă prea repede şi progresează prea rapid. De multe ori am văzut mişcări făcute de practicanţi noi, mişcări pe care cei cu experienţa nu le-au făcut, şi uneori, practicanţii cu experienţa se simt prost. De multe ori se îndoiesc de utilitatea antrenamentului lor şi se întreabă de ce toată lumea pare să fie mai bună decât ei.

Unii au venit la mine, popriu-zis cu depresii din cauza antrenamentelor lor, cerând sfaturi şi intrebandu-mă unde au greşit, întrebând ce au cei noi şi ei nu. Răspunsul pe care l-am dat a fost unul simplu. Practicanţii noi care fac sărituri mari, tehnici impresionante, întotdeauna în căutarea a ceva mare, periculos, etc, au aprins un fitil care se va stinge cu ani buni înainte că ei să-şi dorească acest lucru, din simplul motiv că, corpurile lor nu sunt pregătite pentru ceea ce fac. Nu este o problemă doar cu genunchii, gândiţi-va şi la distrugerea umerilor când

“scurtaturile noilor prac-

ticanti le rapesc acea dezvoltare

musculara de neinlocuit”

Page 68: Revista Traceurs nr. 4

faceţi sărituri din creangă în creangă pe un copac. Orice exerciţiu forţat, pune prea mult stress pe diverse părţi ale corpului.

Care vor fi efectele de lungă durată a acestor acţiuni ?

Care vor fi efectele în timp, a săriturilor de la 2 metrii înălţime, când picioarele nu au 10.000 de sărituri de la 1 metru ?

Doar timpul ne va lămuri.

Uitaţi-vă la cei mai buni traceuri din lume. Duceţi-vă în Lisses şi vorbiţi cu ei, antrenaţi-vă cu ei şi învăţaţi de la ei. Ei nu sunt cei mai buni pen- tru că sunt predispuşi genetic sau pentru că au fost nebuni să încerce toate lucrurile când erau mici, şi nu sunt cei mai buni traceuri pen- tru că au progresat rapid. Sunt cei mai buni şi cei mai puternici pentru că au progresat încet şi constant. Si-au construit strat peste strat de armură pe corpurile lor în timpul a multor ani, repetând mişcările de mii şi mii de ori, fără să grăbească procesul.

Ei au acea putere de bunic, enduranta şi rezistenţă la accidentări care vine dintr-o progresie graduală.

In diverse interviuri cu David Belle s-a întrebat ce accidentări a avut David, însă el a dat din cap şi a spus că genunchii lui sunt bine, braţele lui sunt sănătoase, nu are nici o durere. Asta după 18 ani de antrenament. Prin contrast, astăzi există oameni care se antrenează de 1 an sau mai puţin şi iau pauze de luni de zile, acuz-ând probleme la genunchi sau diverse părţi ale corpului. Să fie asta o coincidentă ? Sau să fie aşa pentru că forţăm prea mult, prea repede, încercând să fim cei mai buni şi să ne comparăm cu alţii?

Parkour este o călătorie personală, una grea şi dificilă. Nu sunt scurtături şi nu există remedii rapide. Dacă vreţi "Să fiţi şi să duraţi" vă sugerez să vă analizaţi antrenamentele şi să vă întrebaţi dacă faceţi asta pentru distracţie, pentru câţiva

“Parkour este o calatorie personala,

una grea si di-ficila”

Page 69: Revista Traceurs nr. 4
Page 70: Revista Traceurs nr. 4

ani până vă aşezaţi la casa voastră, vă luaţi o slujbă, faceţi câţiva copii şi vă retrageţi. Dacă asta doriţi, faceţi ce vreţi, continuaţi cu săriturile mari, faceţi tot ce vreţi să faceţi şi nu vă uitaţi înapoi. Doar să fiţi conştienţi că aveţi un efect nega-tiv asupra celor care au ales drumul lung şi se antrenează pentru a fi puternici. Incercaţi să vă amintiţi aceste lucruri când le spuneţi "Eu pot să fac asta, tu de ce nu poţi?"

Dacă vreţi cu adevărat să vă disciplinaţi corpul, să vă dezvoltaţi puternici şi să duraţi în Parkour, atunci nu trebuie să vă comparaţi cu nimeni. Poate fi tentant şi puteţi fi ademeniţi să faceţi ceva peste puterile voastre când vedeţi practicanţi mai puţini experimentaţi facandu-le. Fiţi voi mai inteligenţi şi realizaţi cât de mulţi şi distrug corpul, şi mândriţi-va cu faptul că nu aţi căzut pradă tentaţiei.

în 10 ani când ei vor merge în bastoane, voi veţi putea sări acea distanţă mare, de 100 de ori, şi fără să agitaţi prea mult.

Nu sunt sigur cum putem ajuta generaţiile vi-itoare de traceuri şi vii- torul Parkour-ului.

Oferindu-le posibili- tatea să profite de experienţa noastră, îi putem pregăti, dar acest lucru nu trebuie să devină un sub-stitut pentru încercare şi eroare, altfel vom fi cu toţii doar clone ale învăţătorilor. Este esenţial să rămână un element de încercare şi eroare şi un element de ex-plorare. Practicanţii noi trebuie lăsaţi să progreseze în ritmul lor fără să simtă presiunea celor din jurul lor .

Pentru a rezuma cele explicate :

1. Dacă eşti nou în Parkour, căuta cât mai multe informaţii şi învaţă de la oame-nii care au mers pe acelaşi drum pe care tu îl începi, dar nu îţi pierde creativi-tatea şi abilitatea de a gândi pentru tine. încearcă lucruri noi, explorează diferite metode şi progresează în ritmul tău . Ceea ce trebuie să ţii minte este că oame-nii de la care înveţi au mai multă experienţa fizica care nu poate fi învăţată sau

“Daca vreti sa va disci-plinati cor-pul în Park-

our, atunci nu trebuie sa va comparati cu

nimeni.”

Page 71: Revista Traceurs nr. 4

transmisă. Poţi grăbi teoria dar nu o poţi luă pe scurtături când vine vorba de aspectul fizic dacă vrei să durezi în această disciplină.

2. Dacă eşti mai experimentat în Parkour şi simţi că practicanţii noi sunt mai buni ca tine, nu te forţa să faci unele mişcări doar pentru că toată lumea le face. Incearcă să îi avertizezi de pericolele la care se expun încercând lucruri care le depăşesc capacitatea corpului de a se adapta, chiar dacă pot face un lucru, nu înseamnă că e şi bine să îl facă. Ei învaţă mai repede ca tine datorită informaţiilor de care dispun, rezultatul muncii tale.

Dacă îţi păsa de viitorul Parkour-ului, atunci este datoria ta să îi ajuţi să pro-greseze încet şi să le aminteşti să nu grăbească procese naturale.

In lipsa acestor acţiuni de corectare, Parkour-ul va muri încet , odată ce practicanţii, în timp, vor deveni din ce în ce mai slabi, mai superficiali, clone ale foştilor traceuri, foşti datorită accidentărilor, supra-antrenamentului şi distru-gerea ligamentelor.

Ai de gând să practici şi să transmiţi un Parkour diluat noilor practicanţi, sau vei ajuta la concentrarea lui?

Page 72: Revista Traceurs nr. 4

TutorialCum faci Tic-TacMiscarea Tic Tac implica mersul pe un perete pe lungimea lui, sau im-pingerea dintr-un obstacol cu scopul de a sari peste un altul.

Miscarile prezentate in acesta revista fac parte dintr-o baza de miscari foarte importanta in parkour dar nu esentiala. Aceste tehnici de deplasare reprezinta probabil 10% din miscarea parkour. Nu exista un numar fix de miscari care sunt considerate de baza insa cel mai bine de stiu este ca acestea nu sunt miscari fixe sau etalon. Ele trebuiesc adaptate la mediu in functie de corpul fiecaruia.

Acest set de miscari impreuna cu aptitudinile noastre precum mersul,saritul,alergatul,cataratul,echilibrul,rostogolitul formeaza miscarea fizica pe care noi o nu-mim parkour.

Cuprins

Descriere

Tehnica

Intrebari frecvente

Descriere

Mișcarea Tic Tac implică mersul pe un perete pe lungimea lui sau impingerea (folosind unul din picioare)dintr-un obstacol cu scopul de a sari peste un altul. De aici si provenienta numelui,tic – tac semnificand modul in care este executata miscarea,un picior urmat de un altul precum sunetul ceasului.

Tehnica:

Ca și în cazul celorlalte mișcări, o executare corectă a mișcării poate duce la o folosire cât mai eficientă a energiei. Cum îmi place mie să-i spun, ‘echilibrul mișcării’.

Mișcarea Tic Tac (dacă vorbim despre mersul de-a lungul peretelui) se poate executa fie folosind pași mulți, mărunți, fie micșorând numărul lor și mărind distanța dintre pași.

Page 73: Revista Traceurs nr. 4

Persoanele mai mici de înălțime tind să fie mai tehnice și mai rapide folosind ast-fel cu succes mișcarea pașilor mărunți.

Persoanele mai inalte au tendința de a rezolva mai ușor situatia folosind un nu-mar mai mic de pasi cu o distanță între pași mai mare.

Și acum the fun part. Căutați pentru început un perete înclinat precum cel din poze. Începeți prin a exersa doar tic tac-ul cu un singur picior, deci nu cel în care alergați ca printul din Persia dea lungul peretelui.

Înainte de a încerca orice, aveți grijă să aveți aderență pe obstacolul din care vă împingeți. Cu cât este mai aderent peretele sau obstacolul cu atât efortul vostru va fi mai mic iar șansele de reușită vor fi mai mari.

Mișcarea nu necesită o viteză de deplasare mare pentru început. Este suficient să faceți câțiva pași până în dreptul obstacolului ca mai apoi să săriți și să împingeți din perete.

Așadar, faceți doi, trei pași după care săriți din sol spre perete. Atenție vârful piciorului de pe perete vă va da direcția în care veți sări. Este absolut necesar să folosiți doar vârful și nu toată talpa când executați mișcarea. Poziționarea vârfului va fi în sus pentru că vrem să folosim peretele ca pe o treaptă și vrem, evident, să sărim mai sus. Piciorul sa fie în dreptul corpului, nu în fața sau în spatele lui.

Ne vom arunca din sol în sus (pe piciorul de pe perete) după care din acesta vom sări și mai sus.

Page 74: Revista Traceurs nr. 4

Distanța dintre noi și peretele din care sărim nu va fi prea mare pentru că astfel nu vom mai putea sări prea mult în sus. Așadar lăsați aprox 1 m între voi și perete atunci când săriți.

Înălțimea la care puneți talpa trebuie să fie undeva în jurul bazinului. Dacă veți poziționa piciorul undeva sub nivelul bazinului, forța cu care veți împinge în el nu va face decât să vă alunece de pe perete și deci să săriți în gol. Dacă veți pune piciorul prea sus nu veti putea să vă mai împingeți din el în sus, și veți sări astfel doar în lateral (înălțime fiind luată doar din primul picior).

Revin, scopul nostru este să ne luăm înalțime atât din piciorul stâng cât și din dreptul.

Sărim din sol, fixăm cu ochii zona de contact, sărim pe perete. Talpa o poziționăm în sus și întro parte, iar intreg piciorul să fie pozitionat în dreptul corpului. Nu sărim punând piciorul în fața sau în spate, ci în dreptul nostru.

Piciorul, la contact cu peretele, tinde să se comprime și să dezvolte o energie ce ne va propulsa în sus.

Se poate bine observa ca în timp ce mă imping din sol îmi arunc și brațele în sus. În funcție de cât de mult vreau să sar mă voi folosi și de brațe.

Page 75: Revista Traceurs nr. 4
Page 76: Revista Traceurs nr. 4

Aveți grjă ca în timp ce vă împingeți din perete, piciorul care vine din sol să se grupeze împreună cu celalălt pentru o stabilitate mai mare a corpului. Totodată, menținerea grupei facilitează și creșterea în înălțime, corpul nemaitinzând să se miște haotic.

Terminați în funcție de ce anume vreți să faceți. Fie aterizați în alergare fie în pre-cizie într-un punct fix.

Pentru tic-tac-ul ce implica o alergare în lungul peretelui va trebui să tineți cont de următoarele lucruri.

Pentru început alergați făcând un mic unghi cu peretele pe care vreți să faceți tic tacul. Începeți executarea tic tacului sărind din piciorul cel mai îndepărtat de perete. (ex. Dacă peretele se află pe partea voastră dreaptă, primul picior ce va lua contact cu peretele va fi dreptul și nici decum stângul.)

Așadar, săriți din piciorul stâng ușor în față (capul va tinde să se ducă în fața) și puneți pe perete piciorul drept împingând din el, tot în față.

ATENȚIE: Corpul trebuie să se miște în față, niciodată nu vor putea fi picioarele în fața corpului.

Page 77: Revista Traceurs nr. 4

Poza de mai sus arată poziția bună a piciorului.

Poza de mai jos arată o poziționare proastă a piciorului (în fața trunchiului)

Page 78: Revista Traceurs nr. 4

De îndată ce ați pus primul picior pe perete și v-ați împins corpul în față (capul este primul, urmat de trunchi și în final fiind picioarele care își fac treaba asemeni unei elice la o barca cu motor) încercați să păstrați o poziție cât mai paralelă cu solul.

Cu cât veți reuși mai bine asta, cu atât veți putea parcurge distanțe mai lungi.

Page 79: Revista Traceurs nr. 4

Întrebări frecvente:1. La ce este bună mișcarea tic tac?Mișcarea tic tac este folositoare atunci când vrem să facem schimbări bruște de direcție sau când vrem să străbatem anu-mite distanțe fără a depinde de solul de sub noi. Este o mișcare care ne ajută să sărim peste obstacole înalte fără un efort prea mare mai ales în conditiile în care acțiunea are loc spontan.

Ca și multe alte mișcari, tic tacul este foarte folositor și în multe alte situații însă vi le lăsăm să le descoperiți singuri.

2. Cum pot să fac să merg mai mult pe perete?Totul ține de exercițiu. Dacă mergeți folosind tehnica de care v-am spus, timpul vă face să stăpâniți cu foarte puțin efort mișcarea.

Nu uitați, stați cât mai paralel cu solul și împingeți rapid în vâr-furi. Puteti oricand exersa pe plane înclinate, mai apoi ridicați nivelul de antrenament.

3. Cum pot să îmi coordonez pașii spre a duce la bun sfârșit mișcarea? Încercați să exersați folosind anumite numărători. Plecați numărându-vă pașii, plasați-i în punctele pe care le considerați cheie și mai apoi urmați același drum. Măriți viteza când credeți de cuviință.

4. Cum pot să-mi măresc înălțimea când execut un tic tac?Un bun exercițiu pentru a vă putea mări înălțimea la care executați tic tacul este acela în care un prieten ține un băț pa-ralel cu peretele din care săriți. Voi veți executa mișcarea având ca scop trecerea și peste bățul ținut de prietenul vostru. Când vă simțiți comod ridicați înălțimea bățului.

Pentru o calitate mai bună a mișcării încercați să vă impuneți locuri fixe în care să cădeți. Nu acceptați aterizări neprecise, ne-sigure (strâmbe etc).

Page 80: Revista Traceurs nr. 4
Page 81: Revista Traceurs nr. 4
Page 82: Revista Traceurs nr. 4

Salut Blane! Bine ai venit la noi în comunitate! Ne poţi spune cine eşti?

Numele meu este Chris Rowat, am 25 de ani şi sunt instructor la Parkour Gen-erations în Londra.

Ce e Parkour pentru tine şi ce te-a motivat să îţi continui călătoria cu el?

Parkour pentru mine este o metodă de antre-nament pentru corp şi minte. Este o cale de a mă înţelege şi de a înţelege lumea din jur. E un lucru greu de făcut, trebuie să te dedici şi să dai multe pentru a ajunge la un nivel înalt, dar recompensele sunt minunate.

Eşti destul de cunoscut pentru dif-eritele metode ale tale de antrena-ment. Poţi să ne descrii structura ta

de antrenament de acuma?

In momentul acesta mă concentrez pe forta maximă şi exerciţii de explozie. In principiu multe genoflexiuni cu greutăţi, deadlifts, tracţiuni cu greutăţi,

dipsuri etc. Lucrez mult şi la strideuri, plyometrice şi sprintu-ri de rezistenţă pentru creşterea puterii. Simt că am lăsat de o vreme o treaptă de rezistentă în urmă şi o să mă con-centrez pe alte lucruri

anul acesta, ca Breaking Jumps (Atunci când găseşti şi repeţi o săritură la limita puterii tale mentale şi fizice, până când devine una normală ca toate celelalte).

Iţi pasă de nutriţie?

Nutriţia este importantă, Da. 90% din timpul meu mănânc curat/sănătos

InterviuChris RowatCunoscut mai mult sub pseudonimul Blane, Chris Rowat este unul din traceurii de referință din Anglia și unul dintre cei mai populari practicanți de Parkour pur.

“Parkour e un lucru greu

de facut, dar recompense-le sunt minu-

nate”

Page 83: Revista Traceurs nr. 4
Page 84: Revista Traceurs nr. 4

blanekong-precizie, londra

Page 85: Revista Traceurs nr. 4
Page 86: Revista Traceurs nr. 4
Page 87: Revista Traceurs nr. 4

dar 10% din timp mă relaxez puţin şi mănânc unele mâncăruri care nu sunt perfecte pentru performanţă şi recu-perare... îmi place să mă şi bucur de viaţă!

Multă lume ar vrea să vadă un clip nou de la tine. Ai ceva plănuit?

Da, o să scot un nou clip. Nu sunt sigur când o să fie, dar anul viitor se împli-nesc 10 ani de când practic. Probabil un fel de clip de aniversare o să fie distractiv..

Am citit că ai în-ceput să te antrenezi cu greutăţi de ceva timp... Cum a început totul? care sunt aspectele pozitive? Recomanzi la condiţionarea pentru Parkour?

Am început să ridic haltere serios de mai bine de un an, dar în total de mai mult timp. Aş recomanda pentru Park-our, doar dacă eşti foarte atent şi înveţi tehnica prima oară. Concentrează-te pe ridicări combinate care se folosesc de multiple articulaţii şi grupuri mus-culare. Evită să te rezumi doar la anu-mite părţi ale corpului şi încearcă să te concentrezi pe genoflexiuni, deadlifts etc. Foloseşte genoflexiuni şi dead-

lifts pentru a construi multă putere şi rezistenţă iar după poţi lucra la ridicări mai dinamice pentru a lucra la putere explozivă.

Intrarea ta în Parkour Generations a afectat viaţa ta şi antrenamentul tău?

Intrarea în Parkour Generations mi-a schimbat viaţa complet. De la lucru de

birou, unde lucram 40 de ore pe săptămână , la antrenament şi predarea Parkour-ului a fost chiar o schimbare minunată! Uneori avem zile foarte grele, când e mult de lucru, dar mă bucur de

fiecare minut. Cred că acum am mai mult timp să mă antrenez decât înainte dar trebuie să fiu mult mai organizat ca să le înghesui pe toate.

Ne poţi spune despre Parkour Gen-erations şi cu ce vă ocupaţi?

Misiunea noastră la Parkour Genera-tions e de a transmite Parkour-ul într-un mod pozitiv şi să îl ajutăm să crească şi să se extindă peste tot în lume. Ne pasă cum este transmis mai departe şi vrem să ne asigurăm că e făcut bine cum vroiau fondatorii. Avem sesiuni

“Anul viitor se împlinesc

10 ani de când practic Park-

our. ”

Page 88: Revista Traceurs nr. 4

blanePK generations, londra

Page 89: Revista Traceurs nr. 4
Page 90: Revista Traceurs nr. 4

zilnice în exterior şi în interior, şi organizăm seminare internaţionale în mod regulat.

Cum e o sesiune cu cei de la PkGen? Dar una cu veteranii Yann, Chau etc.?

Ne antrenăm împreună des şi fiecare sesiune e diferită. De multe ori unul dintre noi conduce o sesiune şi în ziua aceea urmăm ideile lui. Asta înseamnă că întotdeauna ne dezvoltăm pe lucruri noi şi provocatoare.

Antrenamentul cu Chau, Yann, Laurent etc. e întotdeauna o experienţa bună. Ei au o foarte mare pasiune pentru Parkour şi e evident acest lucru la fiecare sesiune.. Abordar-ea lor e fizică şi brută şi chiar extremă de multe ori, dar iubesc antrenamentul cu ei. Cred că puţin antrenament nebu-nesc îți face bine!

Multă lume nu ştie despre Certifica-tul ADAPT(Art du Deplacement and Parkour Teaching). Ne poţi spune despre el?

Certificatul ADAPT e un set de stand-arde de instrucţie care a fost creat de

o parte din fondatorii Parkour-ului, pentru a se asigura că noii studenţi au şansa să fie învăţaţi disciplina originală aşa cum o ştim noi. Ne pasă foarte mult de standartele de predare şi cum este transmis mai departe, asta fiind ceva foarte important pentru noi. A fost

împrăştiat peste tot în lume şi e bine de ştiut că lumea apreciază munca grea care a fost depusă pentru a ajun-ge până aici.

Tot timpul se ex-tinde, creste şi se îmbunătăţeşte, acum eliberăm Certificatul de Level 2 pe lângă

cursul de Level 1. Cel de Level 2 este mult mai intens şi aprofundat, dacă vrei să treci examenul, trebuie să fii intr-o formă bună, fizica şi tehnica.

Cum sunt lucrurile în Anglia? Care sunt sentimentele tale faţă de toate competiţiile din toată lumea? ţi se pare greşit?

Lucrurile sunt minunate în Anglia, comunitatea e destul de conectată şi prietenoasă, sunt destule persoane talentate aici, lucrurile tot cresc şi evoluează. Eu nu sunt un fan al

“Certificatul ADAPT e un set de standarde

de instruc-tie creat de o parte din fon-datorii Park-

our.”

Page 91: Revista Traceurs nr. 4
Page 92: Revista Traceurs nr. 4

blanekong to cat-leap, genova

Page 93: Revista Traceurs nr. 4
Page 94: Revista Traceurs nr. 4
Page 95: Revista Traceurs nr. 4

competiţiei, cred că reprezintă prost ceea ce facem.. a fost şi cauza mul-tor accidentări inutile datorită oame-nilor care se împing prea mult pentru a câştiga premiul, ceea ce e ridicol. Niciodată nu o să îl susţin, sau să fac parte din el.. dar fiecare cu concepţia lui.

Ce ştii despre România? Planuri de viitor pentru un eveniment aici?

Aud multe lucruri pozi-tive despre România şi despre practicanţii de acolo şi mi-ar plăcea să vizitez şi să mă antren-ez cu lumea de la voi. Sper că o să prind oca-zia intr-o zi. Ar fi foarte plăcut să facem un eveniment la voi.

Regreţi anumite momente din antre-namentul tău?

Nu am nici un regret, chiar lucru-rile care nu au fost raţionale sau accidentările care le-am adunat pe par-curs. Toate m-au învăţat ceva şi m-au ajutat să ajung unde sunt azi şi sunt fericit acum. Nu aş schimbă nici un lu-cru!

Ce recomanzi pentru un începător?

Cred că oamenii sunt în prea mare grabă când încep. Dacă o iei uşor, te distrezi, munceşti din greu şi îţi asculţi corpul, chiar poţi să ajungi departe cu Parkour. Oamenii vor prea mult... prea repede în zilele noastre.

Pregăteşte-ţi corpul, concentrează-te pe recuperare, găseşte provocări care sunt potrivite pentru abilităţile tale şi nu uită să te simţi bine, unii oameni pot

fii PREA serioşi şi uită să se simtă bine.

Suntem curioşi.. de unde vine porecla ta 'Blane' ?

Ha! Porecla mea vine din fimul lui Arnold

Schawarzenegger, Predator.. în film e un personaj care îl cheamă 'Blaine'. Am schimbat puţin cuvântul şi l-am folosit pe un forum acum ceva ani şi pur şi simplu a rămas cu mine.

Câteva cuvinte de sfârşit pentru toţi practicanţii

Aş vrea să îi mulţumesc lui Robert că mi-a dat oportunitatea acestui interviu şi sper ca toată lumea din România se antrenează din greu şi se distrează. Sper să ajung să transpir lângă voi intr-o bună zi. Până atunci, aveţi grijă de voi!

“Aud multe lu-cruri pozitive despre Roma-nia si despre practicantii de acolo.”

Page 96: Revista Traceurs nr. 4

tonnyfrumusita, romania

Page 97: Revista Traceurs nr. 4
Page 98: Revista Traceurs nr. 4

Într-un oraș în care informația este puternic monitorizată, curieri agili numiți Runneri transportă infor-matia importantă departe de ochii prădătorilor. În acest paradis utopian, o crimă a fost comisă si acum ești vânată. Tu ești un Runner pe nume Faith si acest first-person action-adventure ino-vativ este povestea ta.

Cu un nemaivăzut simț al mișcării și al perspectivei, vei fi tras în lumea lui Faith. O lume care este viscerală, imediată si foarte periculoasă. Trăiești sau mori? Un singur lucru este cert, în acest oraș, vei învăța cum să fugi.

Povestea are loc într-un oraș uto-pian necartografiat unde viața este confortabilă și crimele sunt aproape non-existente. Dar condiția de oraș binecuvântat este rezultatul unui regim dominator și totalitarian care monitorizează, controlează media, are polițe care includ dreptul de a ilegaliza fumatul și este puternic implicat.

Protagonista își începe acțiunea după

JocuriMirror’s EdgeFiind recunoscut ca unul dintre cele mai populare jocuri din ul-timii ani, Mirror’s Edge este unul dintre cele mai apreciate jocuri cu acţiunea bazată exclusiv pe trasee de Parkour în mediul urban.

Page 99: Revista Traceurs nr. 4
Page 100: Revista Traceurs nr. 4

mirrors edgegameplay

Page 101: Revista Traceurs nr. 4
Page 102: Revista Traceurs nr. 4
Page 103: Revista Traceurs nr. 4

ce termina o livrare către o colegă Run-ner pe nume Celeste. Faith afla de la co-ordonatorul lor , Merc, că sora ei, Kate, ar putea fi în pericol în biroul lui Robert Pope, un canditat pentru postul de pri-mar al orașului. Cand ajunge la locul cu pricina, o găsește pe Kate stând deasu-pra corpului lui Pope, insistând că i-a fost înscenată această crimă și o roagă pe Faith să descopere cauza.

Gameplay-ul este foarte interesant și in-tens deoarece te ține in priză pe tot par-cusul jocului. După cum v-ati dat seama în acest joc se pot executa mișcări de Parkour, însă nu cu aceași libertate ca în realitate. Setul de mișcări prezente in joc este limitat si este o combinație de Parkour și auto-aparare. Putem executa Speed vault-ul, Cat-Leap-uri simple și cu rotații de 180 si 360 de grade, putem da Wall run, Slide pe sub țevi sau alte obstacole, putem dezarma inamicii, putem folosi mediul înconjurător pent-ru a combate inamicii, putem sări de pe o clădire pe alta, sa ne prindem de țeava de pe clădire sau de marginea ei. Avem posibilitatea să folosim și armele inami-cilor, pe care le obținem din dezarmare, dar nu gasim muniție și nici nu putem să le reîncarcam, ele sunt aruncate au-tomat pe jos imediat după ce sunt go-lite.

Dupa cum am menționat mai sus, liber-tatea de mișcare ne este restricționată deoarece până la urmă este un joc, dar avem obstacole din belșug pe care ne putem distra ore în șir, mai ales dacă vă înhamați la hărțile disponibile în meniul Race. Aceste hărți au opțiunea time attack mode, unde un jucător tre-

Page 104: Revista Traceurs nr. 4

mirrors edgegameplay

Page 105: Revista Traceurs nr. 4
Page 106: Revista Traceurs nr. 4

buie să parcurgă toată harta în cel mai scurt timp. Încă un lucru care trebuie menționat este că jucătorul poate alege ruta pe care jocul ne-o arată ca fiind cea mai rapidă și eficientă, prin mar-care cu roșu, dar ne dă și posibilitatea să parcurgem jocul după traseul găsit de noi. Chiar dacă avem puține mișcări de Parkour, avem libertatea de a alege singuri ruta de parcurs.

În concluzie, este unul dintre cele mai reușite jocuri ce are ca temă Parkour-ul sau care este bazat sau care conține mișcări, mai ales din perspectiva primei persoane. Merită încercat fie că este pe consolă, fie că este pe PC indiferent că cel care joacă este sau nu practicant.

mirrors edgegameplay

Page 107: Revista Traceurs nr. 4
Page 108: Revista Traceurs nr. 4

frontflipmade in romania

Page 109: Revista Traceurs nr. 4
Page 110: Revista Traceurs nr. 4

Practicat, de putin timp in Romania, Kangoo Jumps a atras multe persoane prin exercitiile si de posibilitatile nelim-itate pe care le ofera,fiind nu doar un mod de slabire,ci si unul de distractie!

Specialistii spun ca, in timpul antre-namentelor de kangoo jumps, arderea caloriilor incepe inca din primele minute,fiind arse 10 calorii in fiecare minut. Exercitiile lucreaza fiecare muschi al corpului, dar in special fesi-erii si abdomenul. Sariturile de cangur topesc celulita, dezvolta forta muscu-lara, mobilitatea, rezistenta, coordonar-ea miscarilor si simtul ritmului,dezvolta densitatea oaselor,stimuleaza sistemul limfatic,întaresc sistemul imunitar si este recomandat pentru orice varsta.

Inventate dupa deviza "Exercitiile cu sarituri sunt cele mai eficiente si utile exercitii inventate vreodata de om" ,ghetele pentru kangoo jumps au fost special concepute pentru astronautii de la NASA, care le folosesc la diverse exer-citii. Apoi, ghetelor li s-a gasit utilitatea in recuperarea persoanelor care au suferit traumatisme ale coloanei verte-

brale sau ale articulatiilor. Ghetele de Kangoo Jumps au montate pe talpi niste arcuri speciale, care, la fiecare miscare, se intind si revin la pozitia normala.

Talpa absoarbe socul cu solul si creeaza un efect de ricosaj, care atenueaza cu cel putin 60 % impactul asupra glezne-lor, genunchilor, soldurilor si spatelui. Ghetele pentru Kangoo Jumps pot fi fo-losite pentru alergare, aerobic, fitness, dans, dar si pentru corectarea si preve-nirea unor probleme de sanatate.

Alte sporturiKangoo JumpsKangoo Jumps este cea mai modernă tehnică de aerobic din lume şi totodată definită ca fiind o formă inovatoare şi distractivă a aerobicu-lui.

Page 111: Revista Traceurs nr. 4
Page 112: Revista Traceurs nr. 4

danbucuresti, romania

Page 113: Revista Traceurs nr. 4
Page 114: Revista Traceurs nr. 4

Salut BBflo, ne poţi spune care este numele tău real şi câteva lucruri de-spre tine?Ma numesc Hriscu Florentin , am 19 ani si sunt din Tecuci, judetul Galati. Prac-tic Breakdance , Parkour, Free running, Capoeira şi tricking de 4 ani. Am in-ceput uitandu-ma pe Internet din pura intamplare si mi-a placut. La inceput mi-a fost greu, dar incetul cu incetul am inceput sa evoluez si sa ating perfor-mante la care nici nu visasem vreodata. Tot ce fac acum este din pasiune, ma ajuta sa imi descarc energia si totodata este un mod de a ma relaxa.

Ce te motivează să evoluezi şi să practici toate aceste sporturi?Motivatia mea este dorinta de a face ceva cu totul diferit, acestea fiind niste sporturi mult mai frumoase ca oricare altele din multe puncte de vedere. Am reusit sa capat o mobilitate foarte mare, un control mult mai bun asupra corpu-lui meu si de aceea am dorit sa ma tin si sa continui .

Cum aflat de el, şi de ce ai decis să te înscrii în concurs?Am aflat de site si de concurs de la fratele meu Bogdan (Ingerul).

Crezi că ne poţi spune care a fost arma ta secretă, cea care te-a ajutat să şi câştigi concursul?Mult antrenament , ambitie si pasiune , iar sincer sa fiu la unele trickuri am fost ambitionat de acest concurs sa le dau pentru ca fusese prima data cand le-am incercat si ma bucur pentru ca am in-vatat ceva nou .

InterviuTeleenciclopediaBBflo este câştigătorul primei ediţii a concursului Teleenciclopedia or-ganizat in comunitatea Traceurs.RO. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe despre el, puteţi intra şi pe canalul lui de Youtube.

Page 115: Revista Traceurs nr. 4
Page 116: Revista Traceurs nr. 4

bbflotecuci, romania

Page 117: Revista Traceurs nr. 4
Page 118: Revista Traceurs nr. 4

Concurentii ramasi :BBoYFlo T R I C

Mai jos lista cu cei eliminati:Bogdan T R I C K I N G Eliminiat Teo3run T R I C K I N G Eliminiat Black 198 T R I C K I N G Eliminiat Sweet T R I C K I N G Eliminiat Ingerul T R I C K I N G Eliminiat Cocolino31 T R I C K I N G Eliminiat Adi T R I C K I N G Eliminiat FLODpk94 T R I C K I N G Eliminiat Bobo T R I C K I N G Eliminiat Vancea scos din joc Tzoompy T R I C K I N G Eliminiat Spike T R I C K I N G Eliminiat Sufy T R I C K I N G Eliminiat Vortex3run T R I C K I N G Eliminiat Rasca T R I C K I N G Eliminiat Eucrist1 T R I C K I N G Eliminiat Baysik T R I C K I N G Eliminiat Mircea T R I C K I N G Eliminiat CoolThinks T R I C K I N G Eliminiat Sopco T R I C K I N G Eliminiat Soul T R I C K I N G Eliminat

RezultateConcurs “Tricking”Felicitari câştigătorului adică lui BboyFlo. Vă aşteptăm la următorul concurs marca Tricking (sau Teleenciclopedia) oferit de Traceurs.ro .

Page 119: Revista Traceurs nr. 4
Page 120: Revista Traceurs nr. 4

workshopgalati, romania

Page 121: Revista Traceurs nr. 4
Page 122: Revista Traceurs nr. 4
Page 123: Revista Traceurs nr. 4
Page 124: Revista Traceurs nr. 4

TripAlba Iulia, RomaniaAnul acesta a fost unul dintre cei mai palpitanţi pentru Traceurs.RO. Pe lângă un Jam foarte bine organizat şi o comunitate care începe să arate din ce în ce mai puternică, am decis să vizităm şi alte oraşe.

Pentru cei care nu ştiu, Alba Iulia este locul în care a avut loc unirea cu Ba-sarabia şi locul de baştină a multor traceuri buni, de la noi din ţară.

Am avut ocazia să ne reîntâlnim cu ei în urma unei călătorii planificate destul de rapid, cu gândul de a mai schimba puţin aerul şi locurile de antrenament cu care eram obişnuiţi.

La sosire, am fost întâmpinaţi de o co-munitate de oameni extraordinari, cu un simţ al umorului cu care ne-am mol-ipsit încă din prima zi.

Ca şi oaspeţi, ne-am simţit fenomen-tal şi locurile de antrenament au fost mai mult decât satisfăcătoare pentru dorinţele noastre de nou. Am vizitat cam toate locurile pe care le puteţi ve-dea in clipurile practicanţilor de acolo.

Nu avem foarte multe poze, dar curând vom avea un clip cu toată călătoria.

Page 125: Revista Traceurs nr. 4
Page 126: Revista Traceurs nr. 4

trip Alba iuliadiscutie pre-antrenament

Page 127: Revista Traceurs nr. 4
Page 128: Revista Traceurs nr. 4

trip Alba iuliapower handstand

Page 129: Revista Traceurs nr. 4
Page 130: Revista Traceurs nr. 4

trip Alba iuliatic-tac, alba vs buc.

Page 131: Revista Traceurs nr. 4
Page 132: Revista Traceurs nr. 4

trip Alba iuliatimisoara isi ia zborul

Page 133: Revista Traceurs nr. 4
Page 134: Revista Traceurs nr. 4

trip Alba iuliacum se odihnesc traceurii

Page 135: Revista Traceurs nr. 4
Page 136: Revista Traceurs nr. 4

trippregatiri de plecare

Page 137: Revista Traceurs nr. 4
Page 138: Revista Traceurs nr. 4

Clip finalConcurs “One Spot“Fiindcă tot suntem undeva in aria anunţării rezultatelor concursuri-lor, avem şi informaţiile referitoare la concursul de flow şi creativitate “One Spot”. Eşti curios să afli ce s-a întâmplat în cadrul lui?

În primul rând acest concurs nu are premii şi nu are clasament. Este un proiect realizat de comunitate pentru comunitate, ceea ce înseamnă că am încercat să facem ceva cu care să ne mândrim peste ani.

Ideea “concursului“ One Spot a fost ca fiecare să facă un videoclip cu cele mai creative mişcări pe care le poate efectua într-un singur loc de antrenament.

Cele mai creative trasee şi edituri au fost culese şi editate intr-un singur clip, pentru a fi dat inapoi comunităţii de Parkour. Mesajul acestui proiect a fost că nu conteaza dimensiunea, forma sau complexitatea locului unde te antrenezi dacă ai destul imaginaţie.

La final, am fost uimiţi de creativitatea celor care s-au inscris cu clipuri. Unii dintre ei chiar au folosit locurile din jurul lor cu foarte multă indemânare, semn că România nu este departe de ţări ca Anglia, Rusia sau Spania când vine vorba de viziunea traseelor.

Sperăm să vă placă ce a ieşit, iar la anul, să facem un edit care să îl spulbere pe acesta. Vizionare placută!

Page 139: Revista Traceurs nr. 4
Page 140: Revista Traceurs nr. 4

E-mail:[email protected]

Site:www.traceurs.ro

Forum:www.traceurs.ro/forum

Retele sociale:TwitterFacebookYoutube

Ai ajuns la sfârşitGata! Nu mai sunt articole de citit sau imagini de văzut. Nu mai sunt informaţii şi nici linkuri către diferite site-uri sau clipuri. Acesta este sfârşitul revistei.

Am dori să mulţumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui număr:

EditoriJustin MuşinăGlovaschi CristianDan DinuFlorin MârzaFloria RobertGrigoruţ AlexandruAlexandra Putineanu

FotografiMădălina EneAlexandru Mateisescu

ColaboratoriChris “Blane“ RowatWutangFlorentin Hriscu

Şi tuturor celor pe care am uitat să îi trecem aici pentru că ne grăbeam!Sperăm că v-a făcut plăcere să citiţi revista şi că aţi aflat câte ceva nou din

experienţele celorlalţi.

Dacă aveţi sugestii pentru numerele vi-itoare, nu ezitaţi să ne trimiteţi un mail cu ideea voastră:

[email protected]

Page 141: Revista Traceurs nr. 4

Ai o poză super tare pe care vrei să o vezi în revistă? Atunci trimite-o pe e-mailul nostru monitorizat în schimburi [email protected] şi dacă e super tare cum zici, noi te băgăm pe o pagină specială să fie văzută de toţi

SFÂRŞIT, SFÂRŞIT!

Poze pentru nr. 5

Page 142: Revista Traceurs nr. 4

jam 2012o frantura de distractie...