REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 4 (685) · APRILIE 2009

� �

� �

CK

AADEVĂRULDEVĂRUL ŞIŞI PLAGIATULPLAGIATUL SECOLULUISECOLULUIAdevărul despre cazul Tolstoi Adevărul despre cazul Tolstoi �� O ediţie vandalizată O ediţie vandalizată

Versiunile seamănă în proporţie covârşitoare Versiunile seamănă în proporţie covârşitoare Aşa nu se face, dom´le Adevărul Holding! Aşa nu se face, dom´le Adevărul Holding!

Despre memoriile care sunt… jurnal Despre memoriile care sunt… jurnal �� O carte miraculoasăO carte miraculoasăMisterul devine de-a dreptul tenebros Misterul devine de-a dreptul tenebros �� Un evident caz de plagiatUn evident caz de plagiat

Ghenadi Strungar – un nume real sau fictiv?! Ghenadi Strungar – un nume real sau fictiv?! �� Fidelitatea unuiFidelitatea unuitraducător faţă de alţii traducător faţă de alţii �� Lipsă de responsabilitate editorialăLipsă de responsabilitate editorială

Contra intelectualităţii, a decenţei, a setei de cultură Contra intelectualităţii, a decenţei, a setei de cultură O ediţie-pirat O ediţie-pirat �� Scandal în jurul „Jurnalului“ lui TolstoiScandal în jurul „Jurnalului“ lui Tolstoi

„Fantoma” lui Ghenadi Strungar va mai bântui literele române?!„Fantoma” lui Ghenadi Strungar va mai bântui literele române?!Senzaţia anului editorial 2009: Senzaţia anului editorial 2009:

Jurnalul tolstoian transformat în memorii devine… roman Jurnalul tolstoian transformat în memorii devine… roman Adevărul Holding, obligat să sisteze difuzarea lui Tolstoi Adevărul Holding, obligat să sisteze difuzarea lui Tolstoi

„Ideea Europeană, «invitată» de Adevărul să-i achite „Ideea Europeană, «invitată» de Adevărul să-i achite 100.000 de euro” 100.000 de euro” �� Adevărul Holding stă prost cu „Memorii”-le Adevărul Holding stă prost cu „Memorii”-le

Un nou scandal de plagiat zguduie din temelii Un nou scandal de plagiat zguduie din temelii lumea intelectuală românească lumea intelectuală românească

„Adevărul nu este nicidecum de partea Adevărului Holding!“ „Adevărul nu este nicidecum de partea Adevărului Holding!“

2

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 4 (685)

SUMAR

ModeleNICOLAE BREBAN � EXPERIENŢA COMUNISTĂ/ 3Restanţele criticei de IRINA PETRAŞMIRCEA GHIŢULESCU ŞI ISTORIA… SA/ 4Eseu NICOLAE BALOTĂ � DE CHIRICO, UN ICONOCLAST CONVERTIT/ 5CărţiSIMONA DRĂGAN � DISCURSURI ISTORICE DESPRE NEBUNIE/ 6 Cronica literară ŞTEFAN BORBÉLY � 35 PENTRU EUROPA/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � UN REPERTORIU FUNDAMENTAL/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � „VINOVAT E TOT CE-I MARE…”/ 9FicturaDOINA RUŞTI � MARŢOLEA – PATRONUL MĂRŢIŞORULUI ŞI ALTIMPULUI NEFAST/ 10 Clubul Ideea EuropeanăAdevărul şi plagiatul secolului/ 11

AURA CHRISTI � JURNALUL TOLSTOIAN „TRANSFORMAT” ÎN… MEMORII/ 12RĂZVAN VONCU � DESPRE MEMORIILE CARE SUNT… JURNAL/ 14DUMITRU BĂLAN � UN EVIDENT CAZ DE PLAGIAT/ 15MIHAI DASCĂLU � FIDELITATEA UNUI TRADUCĂTOR FAŢĂ DE ALŢII/ 17RĂSPUNSUL EDITURII ADEVĂRUL HOLDING LA COMUNICATUL TRANSMIS DEFUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ/ 19

Revista revistelorADEVĂRUL DESPRE CAZUL TOLSTOI/ 20EseuLUCIAN DELESCU � REMARCI ÎN FAVOAREA UNUI NOU TIP DE RAŢIONALISM / 23TraduceriPETRAQ RISTO (PREZENTARE ŞI TRADUCERE DIN ALBANEZĂ DE KOPI KYCYKU)/ 23CărţiNICOLETA DABIJA � INCREDIBILĂ, FORŢA AUTORULUI/ 24TeatruJEANA MORĂRESCU � DOUĂ SPECTACOLE/ 25Cartea străinăRODICA GRIGORE � PORTRET AL ARTISTULUI ÎN CĂLĂTORIE/ 26CărţiMIHAI DASCĂLU � NOI, CEI DIN INSULA PREAFERICIŢILOR/ 27Clubul Ideea EuropeanăDIANA COSMA ÎN DIALOG CU JADRANKA ANDJELIC � DAH – UN TEATRU NEO-BRECHTIAN/ 28Cuvântul Alteţei Sale Regale Principele Radu al României/ 30FilmDANA DUMA � FAUSTUL ŞI NORMALITATEA/ 31CĂLIN CĂLIMAN � PREMIERE CINEMATOGRAFICE ROMÂNEŞTI/ 32PoemeVIRGIL DIACONU � AMERICA/ 33SecvenţeMIHAI RĂDULESCU � MEDICUL LADEA/ 34 Corespondenţă din CanadaIRINA BOCA � PROSCRIERE ŞI EXIL/ 35Corespondenţă din AngliaLUCIA DĂRĂMUŞ � PE URMELE…/ 36EseuIULIAN BOLDEA � POSTURA DE POET DAMNAT/ 36Revista revistelor de BORIS MARIAN/ 37Corespondenţă din SpaniaEUGENIA DUMITRIU � DE LA ART NOUVEAU LA SPAŢIUL CULTURAL NIRAM DINMADRID/ 38Clubul Ideea EuropeanăAURA CHRISTI � SUB SEMNUL CULTURII AZERE/ 39

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCRISTIAN NEGOIMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDACLAUDIU MOLOCICARMEN DUMITRESCU

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, MAGDA URSACHE, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, ADRIANA CRAINC-BOTEZ, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULACorector: RAMONA-MIRELA CIOCOIU

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂ

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1,BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi -nutul fiecărui text, conform Art. 205-206Cod Penal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii reali zate de Aura CHRISTI

(Israel, 2007)

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

CCe a câştigat individul, cetăţeanul derând din experienţa comunistă, o„şcoală”, trebuie s-o recunoaştem,destul de „costisitoare” ca să nu ne

fi ales cu ceva, cât de cât! Deoareece, noi, Românii,săraci şi umiliţi prin vremi, a trebuit să învăţămdacă nu abilitatea sau „meşteşugul” cerşetorilor,oricum, îndemânarea, tenacitatea dispera-tă a celui care nu poate pleca de la „festi-nul vieţii” cu mâinile goale, deoarece are ofamilie de hrănit şi el însuşi, în ciuda vre-murilor pe care nu le înţelege prea binedar le acceptă, vrea şi trebuie să trăiască.Şi ca dovadă – nu că „le”-a înţeles, ci căle-a acceptat, este pur şi simplu existenţasa ca neam, rezistenţa sa şi a idiomuluisău, latin, în timp, în ciuda valurilor teri-bile umane ce l-au cutreierat sau poatetocmai de aceea. Nu, nu le-a „înţeles”, seştie, în istorie, doar „domnii” pot şi audreptul de a înţelege! Cei de jos, cei care nusunt măcar o etnie, ei trebuie să accepteceea ce „înţeleg” cei de sus.

O, am câştigat multe, extrem demulte, şi dacă, cum se spune, stăm strâmbşi judecăm drept, ne vom da cont, uimiţi,cu câte „daruri” ne-am ales din cruntajumătate de secol comunistă. Şi, în afară de celecâteva enumerate mai sus, vor fi nu puţine învă-ţăminte pe care le-am dobândit dintr-o atât delungă şi teribilă perioadă de suferinţă; istorică şiindividuală. Învăţăminte, multe dintre ele, încăbine ascunse de furia sau buimăceala noastră sauprea mari pentru a fi dintr-o dată „vizibile”, aşacum unele vârfuri înalte pot fi întrezărite doardupă ore şi ore de urcuş ostenitor. Şi poate nu neeste dat nouă, generaţiile care am fost aproape înîntregime martorii „infernului social şi naţional”,să „le” întrezărim şi, cu siguranţă, generaţiile carene urmează vor avea privilegiul suferinţei noas-tre. Aşa cum nu Moise şi Aaron şi cei care i-auînsoţit în fuga din Egipt au avut privilegiulCanaanului, al ţării promise, ci cei care i-auurmat în ascultare şi inconştienţă, nevârstnicii.Deoarece, nu e posibil, într-o dialectică a suferin-ţei individuale şi colective, mai ales, ca omul, aşacum e făcut el şi cum e înzestrat de secole de luptăşi eşecuri, să nu „se aleagă cu nimic” dintr-o realăşi îndelungată durere, suferinţă. Ne amintim cămarele rus, F. M. Dostoievski, unul dintre creato-rii nu numai ai romanului modern, dar şi al psiho-logiei noastre, un profet al acestor zone de-o extre-mă importanţă şi relevanţă, şi-a construit întrea-ga-i, vasta-i operă în jurul acestui „ax”, alSuferinţei! Ca un element, dacă nu unic, oricumesenţial pentru individul care vrea nu numai să semântuiască – şi ca om nu numai ca creştin! –, ci şica, poate, singura cale a aceluiaşi de a ajunge lasine! După o înstrăinare de secole – de ce oarecuvântul „alienare, înstrăinare” trimite iute lazonele maniacale, la nebunie?!… – marele Rus nearată Calea! Doar că ea, ca şi în cazul unorRascolnicov, Mitia Karamazox sau Marmeladov,umilul şi ridicolul Marmeladov! – ea, această„cale, ieşire”, trebuie asumată. Recunoscută şiasumată, adică „făcută a ta” şi integrată, „incorpo-rată”, cu un elan şi o bucurie aproape de parcă eaar fi făcută pentru tine, numai pentru tine de laînceputurile fiinţei. Şi, poate, înainte de a scrutacu o anume suspiciune „darurile” pe care ni le-afăcut „vrând-nevrând” lunga perioadă comunistă,ar trebui, poate, să ne asumăm vina, aşa cum afăcut-o un Mitia Karamazov, o aminteam la înce-putul acestui text. Poate de aceasta depinde înprimul rând „acordarea” sau recunoaşterea clară,distingerea acelor câştiguri umane, colective şiindividuale pe care ni le-au lăsat nu atât regimulroşu, cât acele generaţii umane care au trăit în„acel timp”. Ei au trăit cu adevărat, cohorte şicohorte de oameni vii, plini de calităţi şi ambiţiifrumoase, convinşi că au dreptul la noroc şi justi-ţie umană, crezând dacă nu într-un Dumnezeu alstrăbunilor, într-o soartă, totuşi, făcută pe măsuralor, a noastră! Nu trăim totdeauna în abstractita-tea şi generalitatea istoriei, ba, la drept vorbind,nu trăim niciodată decât pentru şi în miezul vieţii,viaţa păstoasă, colorată, plină de mistere şi posi-bilităţi, viaţa carnală şi poetică, un dar al nu ştiuCui, violentă, dar şi caldă, calmă, ca un lac verzuişi unduitor, prins leneş între stânci cuminţi, fosfo-rescent în anumite nopţi şi populat de peşti felu-riţi făcuţi anume pentru noi!

Eu însumi, autorul acestor rânduri şi al atâ-tor altor dovezi şi mărturii ale crezului şi expe-rienţei mele, am trăit acel timp şi mărturisesc căda, a fost viaţă adevărată, eu însumi şi cei dinjurul meu, dar şi alţii, pe care-i atingeam abia saude care auzeam prin mărturia altora, au fost şi amfost vii, am luptat, am crezut, am format familii,am crescut plozi cărora le-am spus adevărul, dar

şi unele minciuni „sfinte”, pentru a nu da piept ei,în conştiinţa lor încă fragedă, care la vârstele înformare se găseşte nu rareori la „intersecţii” difi-cile, uneori de-a dreptul periculoase, cu „viaţahâdă şi brutală”, mai hâdă şi brutală cu siguran-ţă, uneori, decât ceea ce numim moartea! Da, înacea blestemată şi „misterioasă” jumătate de secolpostbelică, a existat viaţă, în toată plenitudinea şiforţa acestui cuvânt şi noi nu vom face eroarea –încă o eroare majoră?! – de a nu o „recunoaşte”, deparcă am fi milionari ai existenţei şi am puteaarunca la coş o parte a ei sau un episod, indiferentcât de amplu sau de lung, de scurt, de „intens” saude „plicticos”, cum am face cu o bucată de hârtiefolosită, un scaun sau un pantof vechi, o amintireneplăcută în care am fost umiliţi, „surprinşi înumilinţă” şi ceea ce ne supără mai tare nu e atâtfaptul în sine, cât împrejurarea că au existat unmartor sau mai mulţi la acea scenă!

Mai ales păturile „de jos” au făcut, orice s-arzice, un „salt” într-o emancipare individuală şisocială care altfel ar fi durat un secol. Nu numai„orăşenii de margine”, dar şi ţăranii, mai ales ceidin zonele sărace ale ţării, sudul Moldovei,Bărăganul şi o parte a Ardealului. Zonele de vest,bogate înainte de război, „au pierdut”, se pare;Şvabii din Banat, dar şi Saşii din sudulTransilvaniei, sub Ceauşeascu s-au expatriat sau,dacă vreţi, s-au „re-patriat”, deşi termenul e nepo-trivit, casa şi „clădirea” lor de veacuri era aici, peaceste pământuri. Prin existenţa şi civilizaţia lorînaltă ei dădeau un pozitiv aer cosmopolitTransilvaniei şi, deşi civilizatori de marcă, spredeosebire de Unguri, nu aveau pretenţii teritoria-le. Cu plecarea lor şi a evreilor, din Transilvania şidin vestul ţării, România a pierdut o parte apre-ciabilă din tehnicienii de vârf, gospodarii harnici,bancheri şi comercianţi. Or tocmai în aceste zonedeficitul tot mai grav al comerţului, băncilor şitehnicii industriale şi, mai ales, a „puterii, a capa-cităţii de organizare” se face simţit şi ne întârzieenorm în ceea ce s-a numit normalizare. Ca şi

absenţa acestor etnii, seminţii, care confereau,cum am zis, caracterul cosmopolit al ţării, un echi-libru edificat în veacuri; şi eu care am copilărit şitrăit ăn aceste zone de nord şi de vest pot depunemărturie pentru această insesizabilă pierderepentru unii ziarişti sau sociologi grăbiţi, impresio-naţi mai ales de modele străine decât de trecutul

autohton, iar, în sensul indicat mai sus,„stricăciunea” este considerabilă şi irepa-rabilă. Europa se îndreaptă tocmai spre oasemenea compoziţie şi mentalitate detipul dinamic-cosmopolit, or, noi, rămâ-nând faţă în faţă cu Maghiarii, o etnie cea dovedit în Imperiul Austriac Habsburgico mare putere de afirmare a sângelui şidrepturilor, a demnităţii lor, nu vom avea,în calitate de „amfitrioni”, de stăpâni aiteritoriului, de organizatori ai administra-ţiei centrale şi locale, o sarcină prea uşoa-ră!

Au pierdut, incontestabil, sub comu-nişti, liberii profesionişti, dar au „câşti-gat” muncitorii cu o calificare mai „groso-lană”: la drumuri, în metalurgie, în mine.Meseriaşii de o mai înaltă calificare,maeştrii şi subinginerii au „pierdut”, apierdut chiar şi masa inginerilor, în ciuda

numărului lor crescut năvalnic, după cererea„industrializării”, făcută într-o măsură excesivă,fără legătură nu numai cu existenţa în ţară amateriilor prime, dar nici cu fluxurile pieţii euro-pene, după modelul autarhic sovietic. DeşiCeauşeascu îi critica pe Ruşi – doar în forme ate-nuate şi neatingându-se de nucleele lor esenţiale,strategice, a urmat, imbecil, această politicăindustrială de autarhizare, vrând de fapt să izole-ze şi economic nu numai politic România de econo-mia europeană vestică.

Ştiinţa, cercetarea, dar şi tehnica au pierdut,prin lipsa legăturilor cu cei de „dincolo”, lipsa apa-raturii, a informaţiei de specialitate, iar în ultimaperioadă a dictaturi prin reintroducerea „dosaru-lui” în acordarea dreptului la doctorat, a obligati-vităţii de a fi membru de partid. De altfel, această„politică a doctoratului” sub comunism a făcutenorme şi ireversibile ravagii în sensul că, spredeosebire de perioada antebelică când doctoratulţi-l putea acorda doar un specialist care avea titlulde doctor acordat de o universitate vestică, stră-ină, acest titlu – inflaţionat teribil ca şi bacalau-reatul sau licenţele de orice tip! – se susţinea doarîn ţară sub autoritatea unui doctor „local”. De aicimizeria, mediocritatea universităţilor noastre,bune pentru cei care ne vizitau din ţările central-africane sau arabe, îndepărtate. Iar diplomelenoastre în Vest nu valorau aproape nimic, unlicenţiat în mai toate domeniile majore umanistesau ştiinţifice trebuind să-şi refacă aproape toateexamenele de studii.

Noi, scriitorii şi artiştii, după o perioadăcrâncenă de zece-cincisprezece ani, numită şi sta-linism, am beneficiat de acea semi-distanţare aaparatului politic de centrala moscovită, am publi-cat, unii dintre noi, texte de valoare, valide şi azişi, cum o aminteam, ne-am bucurat de un faptunic în istoria unei culturi – complicitatea formi-dabilă, uimitoare şi pentru colegii noştri liberi dinApus, cu publicul larg. Care, la rându-i, îndurândnu puţine vexaţiuni, umilinţe şi penurii, a „avutacces”, prin această instinctivă şi puternică solida-ritate cu noi – o formă de luptă, de rezistenţă şi desperanţă! – la arta şi literatura înaltă, de calitate.În jurul revistelor şi al teatrelor mai ales, sau laapariţia, rară, a unor cărţi realmente bune, secrea o mişcare inconfundabilă, valoarea, atunci,era – paradoxal, ar spune unii! – „răsturnată”,mai greu decât untul sau carnea, rare şi ele sauchiar inexistente, „cântăreau”, în mediile cele maidiverse şi „a-culturale”, cartea bună, un spectacolde teatru, o întâlnire cu scriitorii de vârf. Noi niciazi nu percepem bine ceea ce am trăit; şi faptul căunii dintre noi am devenit „evenimente publice” afost ca urmare a acestei unice solidarităţii cupublicul larg care, atunci, alerga după artă de cali-tate, în timp ce azi, în sfârşit în sfera visatei şirâvnitei libertăţi, el trebuie să se mulţumească cuo artă „mestecată dinainte”, cu formele vulgareculturale ale televiziunilor comerciale şi chiar şide stat, cu o veritabilă „descentralizare” a intere-sului faţă de nucleele de valoare ale tradiţieiromâneşti, faţă de energiile de vârf. �

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Nicolae Breban. Foto: Aura Christi

NICOLAE BREBAN

Experienţa comunistă

4

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 4 (685)

ÎÎntr-un interval de timp relativscurt (ultimii 2-3 ani), literaturaromână s-a îmbogăţit cu câteva,deloc puţine, repere editoriale

majore: de la Istoria lui Alex Ştefănescu la cea,secretă, a lui Cornel Ungureanu, de la O pano-ramă critică a poeziei româneşti din secolul alXX-lea, a lui Marin Mincu, la Istoria critică a luiManolescu, de la Iluziile... lui Eugen Negrici şiPostceauşismul lui D.C. Mihăilescu laDicţionarele romanului, românesc şi tradus înlimba română, ale cercetători-lor clujeni, sau la Simptomeleactualităţii literare a lui IonSimuţ. Se mai adaugă volumelesuccesive ale Dicţionaruluigeneral al literaturii, plus altecâteva lucrări lexicografice şide sinteză importante (să amin-tesc aici Dicţionarul biograficalcătuit de Aurel Sasu, dar şipanorama subsemnatei, Litera-tură română contemporană,care descrie peste 400 de scrii-tori ai ultimei jumătăţi desecol). Fericită oriunde aiureaîn lume, situaţia seamănă teri-bil, la noi, cu un blocaj. Raftulcam firav al lucrărilor de refe-rinţă, deplâns în fel şi chip în ultimele decenii,pare, brusc, neîncăpător. Însă întâmplarea nu erecepţionată ca populare/îmblânzire a unuiquasi-deşert, ci ca junglă ameninţătoare. Luatăprin surprindere, receptarea românească sesufocă, nu are capacităţile ruminante necesareunei bune, aşezate digestii. Onoarea literaturiirămâne „nereperată”. Adică, defectă şi fărărepere... Întreprinderile cu bătaie lungă stâr-nesc, la noi, de cele mai multe ori, o oarecarevâlvă marginală şi superficială, cârtiri punctua-le şi devieri în minor ale discuţiei, iar datoria dea lua în serios o trudă de ani în şir şi de a oasuma responsabil devine facultativă.

Acestor repere esenţiale li se adaugă, cuun destin deloc mai fericit, Istoria literaturiiromâne. Dramaturgia (2008), a lui MirceaGhiţulescu. Lucrare monumentală, şi ea (acope-ră 918 pagini în format 17x24!), de importanţăincontestabilă pentru conştiinţa de sine a litera-turii române – mai ales că are în vedere o zonălăsată de obicei în penumbră de istoricii literari,dar şi de publicul cititor, teatrul fiind mereureceptat cu oarecare condescendenţă şi superfi-cialitate, ca o specie oarecum extraliterară –,Istoria lui Mircea Ghiţulescu este rodul rotundal unei vieţi de cronicar, critic şi teoretician alteatrului. Ea a fost precedată de câteva lucrăride sinteză ale aceluiaşi: O panoramă a literatu-rii dramatice române contemporane, 1984,Istoria dramaturgiei române contemporane,

2000, Cartea cu artişti. Teatrul românesc con-temporan, 2004.

Deşi am scris mai ales despre romanelelui Mircea Ghiţulescu, figura sa se leagă, pentrumine, în primul rând de teatru atunci cândvreau să îl definesc rapid: M.G. este excelentulspecialist în teatru românesc şi universal, darcare scrie şi proză foarte bună. „Împieliţarea” etermenul excepţional găsit de prozatorul îndră-gostit de teatru în trilogia sa romanescă (înche-iată cu Wiener-Walzer) pentru a numi teatrulîn/din lume, masca şi de-mascarea. Cele douăfeţe ale scriitorului se înţeleg perfect şi îşiîmprumută camaradereşte instrumentele.Dramatis personae au, fără excepţie, o zonă deumbră, de nelumină. Dublul se realizează nuatât prin imitarea înfăţişării, cât a discursuluipropriu şi individualizator. Forma care poate ficopiată, ironizată, demascată e una lingvistică.Lumea se spune şi se demască prin dialog, prinvorbire. Alături de această perspectivă dramati-că asupra lumii coexistă, în romane, una ape-lând, în general, la instrumente mai apropiatede cele tradiţionale, chiar dacă autorul nurenunţă niciodată cu totul la proiecţia uşor fan-tastică, mai degrabă parabolică a înscenărilordespre lume.

În cărţile sale despre teatru, MirceaGhiţulescu este spectatorul avizat şi răbdător,gata să descrie critic şi aplicat jocul, regia, sce-nografia, dar este, mai ales şi programatic, citi-torul de teatru ca literatură. „De fapt – mărtu-risea într-un interviu – sunt un cititor înrăit depiese de teatru şi cred că dramaturgia oferă olectură mai dificilă, dar mai intensă, mai purădecât alte genuri literare tocmai pentru că este«incompletă» şi te pune în situaţia intelectualconfortabilă de a face apel la fantezie, perspica-citate şi cultură pentru a adăuga «ceea ce lipseş-te»”. Ideea e reluată în epilogul volumului,Literatura viitorului, prevestind o lungă istoriedramei, în formula ei actuală, eliptică, densă,veritabil concentrat de lume şi catalizator deimaginaţie interpretativă. Re-lectura drama-turgiei româneşti de la începuturi până în con-temporaneitate se operează cu delicii de degus-tător, dar şi cu intenţia de a provoca reînnoiriale repertoriilor teatrale cu piese uitate penedrept, dintr-o manie păguboasă de a data „înbloc” epoci întregi: „Nu ştim dacă dramaturgiaromânească este mare sau mică, dar, în modsigur, este necitită sau, cel mult, răsfoită”; „onouă lectură a patrimoniului dramatic româ-nesc care să puncteze mai curajos valorile arputea activa dramaturgia pasivă”.

Istoria lui Ghiţulescu polemizează deciscu orice intenţie de a minimaliza abuziv valoa-rea dramaturgiei autohtone, argumente-le/demonstraţiile/pledoariile sale rotunjindu-seconvingător. Aşa e, de pildă, cazul rezistenţeiprelungite a scenei româneşti la teatrul blagiancu scuza neteatralităţii acestuia: „Nu teatralita-tea lipseşte acestei opere. Prezenţa unui alt tip

de contact cu un public, care nu l-a descoperit peBlaga şi nici nu ştim dacă se află în căutarealui, este problema. Întrebarea de ce nu estejucat Blaga? implică o alta cu răsfrângeriadânci: de ce nu aderăm la universul lui Blaga?Pentru că «teatrul» său nu este cu nimic maipuţin reprezentativ şi emblematic pentruromâni decât al lui Caragiale. Ceea ce unul aexaminat în contingent, în diurn, celălalt aaprofundat în transcendent”.

Istoria are patru părţi, acoperind epocidistincte istoric: 1800-1900, 1900-1945, 1945-1990, 1990-2008. În cadrul fiecărei secţiuni, oprimă subsecţiune ia în vizor aspecte teoretice,comentează şi nuanţează repere, trenduri, con-texte, direcţii, propune priviri sintetice, proble-matizează, rotunjeşte studii micro-monograficepe autori şi teme. O alta desenează profiluri deautori importanţi, aşezaţi în ordine alfabetică.În fine, o ultimă subsecţiune reuneşte fişe dedicţionar la autori de mai mică suprafaţă sauîncepători. Un index alfabetic oarecum analiticse adaugă Istoriei..., alcătuind, graţie fişelorbiobibliografice la care apelează, un soi derepertoar al dramaturgiei de consultat rapid şicu folos. De la Conachi la Florina Ilis, să zicem,e greu să găseşti multe nume de autori de tea-tru (fie ei dramaturgi sau doar poeţi, prozatori,critici literari şi eseişti care şi-au încercat mânascriind o piesă de teatru, singuri ori în colabora-re) care să fi scăpat atenţiei scormonitoare aistoricului. Lipseşte, de pildă, din inventarulcelor peste 700 de nume, prozatorul ŞtefanGoanţă care a scos, nu de mult, un bun volumde Teatru. Lipsă pe care am înregistrat-o cuîncântarea de a fi dovedit perfectibilitatea (ome-nească) a unei lucrări de copleşitoare şi intimi-dantă exhaustivitate: ea poate visa, astfel, şichiar merită ediţii îmbunătăţite.

De remarcat un lucru extrem de impor-tant: autorul nu crede, şi pe bună dreptate, îndatările definitive şi nici în siberia spiritului.Pentru el, istoria receptării e vie şi adeseoriimprevizibilă, continuitatea mai puternicădecât aparentele rupturi. Lectura sa nu e con-descendentă şi nici părtinitoare, ci una de obiec-tivitate echilibrată, necondiţionată politic sauideologic. Nu votează pro sau contra unorperioade, ci le revizitează competent şi dezinhi-bat, cu înţelegere şi ironie, expresiv şi lucid.Prozatorul îl slujeşte perfect pe istoric, schiţelede portret sunt adeseori de o remarcabilă plas-ticitate şi de mare fineţe a liniei, întorsăturileironice de condei ştiu stăpâni şi pune la lucrulimba română, conexiunile memorabile – şi caexpresie, nu doar în sine – îmbogăţesc comenta-riul şi asigură farmecul unei lecturi nu doarinstructive, ci şi extrem de plăcute. �

IRINA PETRAŞ

Mircea Ghiţulescuşi Istoria… sa Irina Petraş

Foto: Laura Poantă

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

NICOLAE BALOTĂ

De Chirico, un iconoclast convertit Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

HHotărât, Giorgio de Chirico esteun „caz”. S-ar putea să fie chiarun caz clinic. Dar limitele unuiasemenea caz ne sunt prea

puţin evidente. Mai clar este – pe temeiul opereisale picturale şi, în subsidiar, al lucrării salememorialistice – „cazul” său artistic. De fapt, niciacesta nu este limpede. Tocmai de aceea reprezin-tă un caz incitant al artei din secolul nostru.

Un mare modern, un clasic al picturii dinsecolul al XX-lea, unul dintre cei câţiva pe careeclezia artistică dominantă a veacului i-a canoni-zat, un artist care a lansat o formulă proprie,neadoptată de alţii, dar mult admirată – laPittura metafisica – şi care în plin elan novatorabjură noua credinţă avangardistă, se întoarce ladivinităţile clasice repudiate, iată – am puteaspune – un caz mai curând religios decât artistic.În plină erezie triumfătoare, iată-l pe acest profetrevenind la altarele dezafectate. Cazul lui DeChirico este acela al iconoclastului convertit la ico-nolatrie.

Dar de ce? Şi cum s-a petrecut ruptura cucompanionii avangardişti? Din nefericire, suntpuţine explicaţii ale acestei rupturi. Nici artistulcare şi-a scris memoriile nu ne dă o cheie a „cazu-lui” său. Îl urmărim, însă, în avatarurile oarecumexterioare ale apostaziei sale, în urmările nu lipsi-te de dramatism ale acesteia şi în lăuntriceletumulte – uneori patetice, alteori, simplu, enorme– ale noii sale credinţe clasiciste. Credinţă nouă?Aparent. În realitate, cred că fidelitatea la acestgreco-latin n-a fost întreruptă niciodată. Când sespune despre el (precum o fac toate lucrările deistoria artelor în secolul al XX-lea) că în 1930 s-aîntors la Roma şi a adoptat vechea modalitate apicturii academice, se uită că artistul care a pictatpânzele sale „metafizice” era – formal vorbind –tot clasicist, că procedeele sale puteau să fie celeale halucinaţiei, dar ale uneihalucinaţii clasicizante. Cândcontempli arcadele, galeriile şiporticele, pieţele sale vide, sta-tuile de marmură culcate, înletargia abisală a tablourilorsale, eşti tentat să uiţi simetrii-le, proporţiile, perspectiva,armonia „clasică” a volumelor,suprafeţelor, a liniilor. O voinţăde clasicitate anima, în fond,pictura metafizică. Convertireamai târzie a pictorului la „aca-demismul clasicizant” nu eradecât o întoarcere a sa la unelte-le primordiale.

Ca orice „întoarcere”,convertirea lui De Chirico astârnit scandaluri violente şi –în ceea ce-l priveşte pe erou – afost o sursă de încercări ce n-auîncetat decât odată cu viaţa.Memoriile sunt o mărturie –uneori patetică, alteori grotescă.Pictorul vituperează împotrivamoderniştilor, a avangardei,îndeosebi împotriva suprarea-liştilor, a „moluştelor acefale ce

infestează astăzi poezia şi literatura”. „Moluştele”i-au arătat, fireşte, toată repulsia lor faţă de „tră-darea” lui. Nu este lipsită de haz inocenţa brutalăa câte unei ieşiri polemice împotriva lui Breton oriDali. „Acest Salvador Dali – scrie De Chirico – esteun antipictor prin excelenţă, atât prin înfăţişare,cât şi prin nume.” Argumente de un comic irezisti-bil. Ce e „antipictural” în mutra pitorească pe careşi-a confecţioant-o Dali sau în numele său? Darargumentele lui De Chirico nu sunt argumente, cimanifestări de umoare: „Suprafeţele oribile pecare (acelaşi Dali, n. n.) striveşte şi netezeşte nişteculori detestabile, cu un vernil atât de copios încâtţi se face greaţă numai când le priveşti şi te apucăcolicele saturnine...”. Şi aşa, continuă cu injuriile,intolerant ca orice habotnic, ca şi avangardiştiiasupra cărora revarsă toată bila sa neagră.Incidentele amuzante nu lipsesc. Arta modernă eintolerantă şi fervenţii nu iartă. Că De Chiricotrece prin experienţa unei revelaţii cvasimisticeatunci când „revine” la clasici, redescoperindu-i laVilla Borghese, e un fapt cert. De acum încolo vapredica asemenea profetului, ca o voce clamând înpustiu, când iritat, când blestemând, când căi-nând pe cei rătăciţi. Deosebirea între De Chirico,adulator al clasicilor, şi aceştia din urmă rezidătocmai în demenţa artistică a celui dintâi, în fer-voarea sa maniacală. Niciodată unul din buniimeşteri bătrâni – cu toată firea pătimaşă a câteunuia dintre ei – nu ar fi ajuns la excesele deexpresie ale acestui avangardist al clasicismului,care-i deplângea astfel pe nefericiţii moderniştirătăciţi: „...când văd acest trist şi penibil specta-col, mă cuprinde o milă nesfârşită faţă de aceştinenorociţi şi aş vrea să mă pot oferi drept jertfă,aş vrea să întind acestor neputincioşi pieptul meugol şi să le strig: «Loviţi! Loviţi! Uşuraţi-vă!» şisă-i îmbrăţişez, aş vrea şi să-i sărut şi să plâng cuei, aş vrea şi să suspin, şi între un suspin şi altul,

pentru a-i face fericiţi, să le jur în mod solemnde-a nu mai picta niciodată!” Ah! duhul iconoclas-mului, demonic-brutal, îl posedă încă pe acest ico-nolatru, fervent al icoanelor clasice!

Asemenea ieşiri furibunde pentru sauîmpotriva trecutului nu mai sunt ale noastre.Iconoclasmul s-a consumat în noi, şi nihilismele,ca şi fervorile secolului al XX-lea (dintre care atâtde multe erau o exacerbare a refuzurilor sau ade-ziunilor veacului anterior), nu ne mai pot seduce.

L-am lăsat, aşadar, pe Giorgio de Chiricoîn muzeul din Villa Borghese, având, în faţa unuitablou de Tizian, revelaţia marii picturi („amvăzut cum în sală au apărut limbi de foc, în timpce afară, prin spaţiile cerului limpede, a răsunatpeste oraş un vuiet solemn ca de arme lovite însemn de salut şi, odată cu un formidabil ura! into-nat de spiritele bune, a răzbătut un ecou de trâm-biţe care anunţa o renaştere”). De acum, DeChirico se interesează tot mai mult de tehnici, demodelele sale auguste, de spusele iubitei sale con-soarte Isabella Far şi se dezinteresează până ladezgust de modernismele contemporanilor săi, depânzele „prost pictate şi informe de Matisse”, de„veşnicele platitudini fals decorative de Braque”,ca să nu mai amintim de alţii. Ierarhiile pe care lestabileşte în arta secolului nostru sunt stupefian-te. Că fervoarea artistică poate să degenereze înfurii isterice, ducând la insulte şi păruieli, ne-odovedeşte un bun număr de pagini amuzante dinmemoriile lui De Chirico. Pictorul era foarte sigurde sine („splendidele mele picturi”) şi foarte dis-preţuitor cu toţi cei care nu-l aprobau, şi care eraula fel de dispreţuitori faţă de el. Furtuni în paha-rul cu apă, al căror erou era, se iscau nu puţine.Războaiele religioase ale artelor din secolul nostruau în De Chirico un combatant şi un fel de martir.

Memoriile sunt o mărturie plină de parti-pris-uri, cum se cuvine într-un asemenea „caz”. Că

pictorului nu-i lipsea darulcuvântului ne-o demonstrează,printre altele, ceea ce ne spunedespre imaginile pe care i lesugerau cuvintele. De pildă:„Cuvântul seducţie mă duce... cugândul la imaginea unui mic leucu labe enorme şi cu un bot teri-bil de simpatic, născut într-ogrădină zoologică şi alăptat cubiberonul de către o tânărăfemeie blondă, frumoasă şiîmbrăcată într-un fel de unifor-mă care aduce cu cea a unei ste-wardese şi totodată cu a uneiinfirmiere. Cuvântul: carnal,păcat carnal, violenţă carnalăetc., etc. conturează în închipui-ra mea imaginea unui domn cor-polent, roşu în obraz, stând lamasă cu şervetul legat la gât şicare, înarmat cu o furculiţă şi uncuţit, se pregăteşte să atace unbiftec enorm alla fiorentina...”etc., etc. Pictorul i-a dat scriito-rului cuvântul. �

6

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 4 (685)

IIstoria nebuniei în epoca clasică (1961), prima carte importantă a luiFoucault, este definită de autorul ei ca „arheologie a unei alienări”(Foucault, 2005), în sensul ideii reluate şi nuanţate de nenumărateori că Marea Închidere nu a izolat anormali, ci i-a creat. Foucault

este de părere că între negativitatea de fond a nebuniei şi manifestarea ei pozi-tiv(ist)ă intervine o „cunoaştere discursivă” (238), care, în secolul al XIX-lea, afăcut deja posibilă psihiatria „ştiinţifică”. El foloseşte aceste ghilimele pentru cănu crede în ea (mişcarea antipsihiatrică l-a revendicat, de altfel, printre fonda-tori) şi insistă, o dată în plus, că privirea asupra nebuniei este mereu încărcată,filtrată de „adevărul discursiv” (408), contrafăcut, asupra fenomenului. Astfel,fiecare epocă redimensionează înţelegerea nebuniei şi face din discurs purtăto-rul acestei înţelegeri.

De exemplu, în Renaştere nebunia e mistică, iar nebunul e tolerat ca spec-tacol divin; există chiar o „nebunie înţeleaptă” (39), a celui care recunoaşte cămăsura lui e nebunie în faţa lui Dumnezeu. Totuşi, principala carenţă a discursuluirenascentist este că acesta confiscă latura „tragică şi cosmică” a nebuniei, aceeaa „nebuniei nebune” (ibid.), adică a formelor violente de nebunie. Brant,Erasmus, în general tradiţia umanistă, sunt cei care închid nebunia în universuldiscursului, minimalizând-o în acelaşi timp ca „meschină şi relativă” (31). Acesttip de discurs despre nebunie, numit de Foucault „elementul critic” al acesteia(comparativ cu cel tragic, care acum este absent), va fi denunţat mai târziu, înmodernitate, de Artaud ca o deficienţă a umanismului renascentist, „o diminua-re a omului” (33).

În epoca clasică, marcată de ceea ce Foucault numeşte „progresul unui«raţionalism»” (50), Descartes consideră nebunia „condiţia de imposibilitate agândirii”, procedând printr-o demonstraţie inversă („eu, care gândesc, nu pot finebun” – 49), iar în timpul Reformei, la Calvin, nebunia devine pedeapsă, predes-tinare. Frecvent asociată cu sărăcia, ea învederează de fapt o înrudire cu viciul,astfel că, în sec. XVII, discursul religios o „desacralizează”.

Cel mai interesant este, de departe, secolulcare l-a şi consacrat pe Foucault, zis al Luminilor.Prin Sade, asistăm acum la „discursurile libere alenebuniei” (103), promovând o filosofie antiteistă şiantiumanistă. Pe aceeaşi linie, nebună este consi-derată şi femeia (cu chip anonim) ale cărei „dis-cursuri neruşinate şi ridicole” (134) îndrăznesc săafirme, contrar uzanţelor vremii, că nicio lege nu opoate obliga să-şi iubească soţul. Este ceea ceFoucault denumeşte „nebunie morală” (ibid.), oconsecinţă a unei convingeri tot mai sedimentatepână atunci că imoralitatea însăşi e nebunie.

Tot Luminile transformă nebunul în „obiect de analiză raţională” (177).Începe era clasificării maladiilor nervoase şi nebunia, îmbrăcând forme nu atâtraţionale, cât raţionabile, e introdusă chiar în Enciclopedie. Cel mai interesant ecă se descoperă, în profunzimea ei, „o organizare riguroasă care urmează armă-tura fără breşă a unui discurs” (223). Acesta însă nu e discursul raţiunii, ci un„discurs delirant” (224), afectat de „orbire”: „delirul, ca principiu al nebuniei, esteun sistem de propoziţii false în sintaxa generală a visului” (230), afirmăFoucault. Sfârşitul secolului XVIII este şi sfârşitul unei epoci. După 1770, prac-tica internării intră în declin, iar familia devine locul cel mai potrivit de tratarea bolnavului. E o recunoaştere a faptului că menajeriile de nebuni ale spitalelordin epoca clasică creaseră mai degrabă mituri despre nebunie decât discursuriraţionale sau eficiente.

În această breşă epistemologică, cunoaşterea nebuniei se reorganizează,luând treptat formele spaţiului azilar. Discursul dobândeşte un loc privilegiat,ştiinţa „pozitivă” a maladiei mentale „promovând nebunul la rangul de fiinţăumană” (131). Limbajul ocupă un loc edificator în producerea acestui fapt, deoa-rece este înţeles faptul că nebunia nu mai poate fi tratată ca până atunci, doarcu mijloace fizice (duşuri reci, imersiune, şocuri, transfuzii), ci cu metode psiho-logice care apelează la limbaj. Acest proces debutează încă din epoca clasică,când, prin „realizări teatrale”, bolnavul este vindecat de iluzie. Aceste înscenărisunt, la momentul respectiv, cel puţin nişte încercări de dialog şi răspuns la dis-cursul delirant: intrând în jocul bolnavului, îl poţi, cu alte cuvinte, bate cu arme-le sale. Imaginea şi cuvântul concură la realizarea acestei forme de terapie:„Realizarea în imagine nu este suficientă; trebuie în plus continuat discursuldelirant. Căci în cuvintele fără noimă ale bolnavului există o voce care vorbeşte;ea ascultă de gramatica sa şi enunţă un sens” (310; subl. aut.).

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Anglia, William Tuke, quaker şi filan-trop, creează un nou mit despre nebunie, de această dată nerealist de pozitiv:constrângerea, crede el, creează nebunie, iar redarea libertăţii (fie la propriu, fieîn detenţie) este curativă. Discursul intervine acum în spaţiul azilar pentru a-idezvolta nebunului „angoasa responsabilităţii” (445): în Refugiul creat de Tuke,„frica i se adresează bolnavului într-o manieră directă, nu prin instrumente, ciîntr-un discurs; nu e vorba de a limita o libertate dezlănţuită, ci de a delimita şia exalta o regiune de responsabilitate simplă” (444). Şi aceasta nu e singura teh-nică tradusă de Foucault în termeni discursivi. Chiar refuzul atenţiei, o altămetodă practicată în Refugiul lui Tuke (ca pedeapsă faţă de nebunul indiscipli-nat), este considerat tot o formă discursivă: „limbajului delirului”, comenteazăFoucault, „nu-i poate răspunde decât o absenţă de limbă, căci delirul nu e unfragment de dialog cu raţiunea, (el) nu e deloc limbaj” (456).

Încet-încet, morala cărţii lui Foucault devine tot mai explicită: apelul docu-mentar serveşte unei interogaţii filosofice privind lipsa dreptului de a se repre-zenta discursiv nebuniei. Acesteia nu i se concede nicio „raţiune”, iar istoria psi-hiatriei nu oferă decât discursul raţional al practicilor medicale despre formeneraţionale de gândire şi comportament. Nebunia însă nu e creditată cu dreptulla discurs, ea e „lipsită de limbaj” (327), cum spune Foucault. O vom vedea abiaîn literatura modernă, într-o formă mult mai proprie, înscrisă de fapt în corpulscriiturii.

Astfel, nu ar fi eronat să afirmăm că tema nebuniei la Foucault vine şi peo altă filieră decât interesul medical. În modernitate, literatura şi artele au rea-bilitat nebunia. Şi nu este oare interesul lui Foucault pentru nebunie şi o conse-cinţă a admiraţiei sale faţă de artiştii nebuni? Recursul la numele lui Hölderlin,Nerval, Nietzsche, Artaud, Van Gogh, Raymond Roussel este recurent în pagini-le cărţii, iar finalul confirmă această idee. Toată critica a observat că gusturileliterare ale lui Foucault mergeau în direcţia avangardelor, că ele aproape că sereduc la ceea ce Barthes ar numi texte scriptibile. Istoria nebuniei, care, de alt-fel, datează din anii când Foucault a şi cochetat cu studiile literare, este o dova-dă în acest sens. Nebunia, observă filosoful, „contestă opera”, Artaud va spunechiar că o anulează. Totuşi, irupţia nebuniei în opera modernă are un efect de şoc,de trezire a conştiinţelor. Lunga noapte a discursului raţional despre nebunie,culminând cu cel pozitivist, psihiatric, este dintr-o dată chestionată, ameninţa-tă, chiar invalidată de „adevărul operei” nebune (489): „nebunia lui Nietzsche”,spune Foucault, plecând de la un exemplu concret, „adică prăbuşirea gândiriisale este modalitatea prin care această gândire se deschide spre lumea modernă.(...) De-acum înainte, prin medierea nebuniei, lumea este cea care devine vinova-tă (pentru prima dată în lumea occidentală) faţă de operă; iată lumea impusă deoperă, constrânsă să se ordoneze în funcţie de limbajul ei, supusă de ea unei sar-cini de recunoaştere, de reparaţie; unei sarcini de a explica această neraţiune, dea-i face dreptate” (490). „Lumea” (a se citi lumea modernă), conchide Foucault,„se măsoară cu lipsa de măsură a unor opere ca acelea ale lui Nietzsche, VanGogh, Artaud. Şi nimic în lume, mai ales ceea ce poate ea cunoaşte din nebunie,nu îi dă siguranţa că aceste opere de nebunie o justifică” (491).

Ideea va continua să-l obsedeze pe Foucault şi în anii următori, cum sepoate vedea în studiul din 1970, „Nebunia şi societatea”, în care, punctând „stra-nia afinitate între literatură şi nebunie” (2005b: 8), Foucault face câteva comen-tarii referitoare la o concepţie modernă asupra literaturii în lumea contempora-nă. Această concepţie se bazează pe faptul că „nebunia şi literatura sunt margi-

nale faţă de limbajul cotidian şi oamenii cautăsecretul producţiei literare, în general, într-unmodel care e nebunia” (ibid.). În continuare, el afir-mă condiţia de nomoteţi (termenul lui PierreBourdieu) a artiştilor nebuni, folosind la unmoment dat chiar terminologia acestuia: „AntoninArtaud era schizofren: el este cel care, după slăbi-rea suprarealismului, a creat un nou drum înlumea poetică, deschizând noi perspective. De alt-fel, ar fi de ajuns să ne gândim la Nietzsche şi laBaudelaire pentru a putea afirma că trebuie săimiţi nebunia sau să devii efectiv nebun pentru a

putea să introduci noi câmpuri în literatură” (ibid.; s.m./S.D.). Nu în ultimul rând, Foucault împărtăşeşte, în privinţa nebuniei şi a per-

soanelor instituţionalizate, concepţii similare cu ale lui Erving Goffman, alecărui cercetări confirmă, în Aziluri, că nebunia „studiată”, adică obiectualizată şidiscursivizată, este „produsul distanţei sociale dintre cel care face afirmaţia, pede o parte, şi situaţia în care se află pacientul, pe de altă parte, şi nu reprezintă,în primul rând, produsul bolii psihice” (Goffman, 2004: 119). Dar ceea ceFoucault consideră a fi şi numeşte raţiune a nebuniei la Goffman îmbracă forme-le unei relaxări permise în interiorul instituţiilor totale. Practic, la polul opus cri-ticii operate de Foucault asupra limitelor liberale ale societăţilor deschise,Goffman demonstrează, în sens invers, că instituţiile totale prezervă forme deviaţă normală: „Cercetătorul poate descoperi că se află într-o comunitate ce nudiferă semnificativ de toate celelalte pe care le-a studiat” (ibid.). Astfel, doar pozi-ţia adoptată (şi metodele) diferă în cazul celor doi cercetători, ei împărtăşind alt-fel multe idei comune.

Bibliografie: Foucault, Michel, Istoria nebuniei în epoca clasică, traducere din franceză

de Mircea Vasilescu, ediţia a II-a, Bucureşti: Humanitas, 2005;Foucault, Michel, Lumea e un mare azil. Studii despre putere, traducere de

Bogdan Ghiu şi Raluca Arsenie, ediţie îngrijită de Ciprian Mihali, Cluj: IdeeaDesign & Print, 2005;

Goffman, Erving, Aziluri. Eseuri despre situaţia socială a pacienţilor psi-hiatrici şi a altor categorii de persoane instituţionalizate, traducere de AnacaonaMîndrilă, Iaşi: Polirom, 2004. �

SIMONA DRĂGANSIMONA DRĂGAN

DISCURSURI ISTORICEDESPRE NEBUNIE

Arheologia alienării. „Cunoaşterea discursivă”a nebuniei. Mistică, predestinare, raţionalism.Gramatica „discursului delirant”. Reabilitareadiscursului nebuniei în arta modernă. Raţiune

şi nebunie – o paralelă cu Erving Goffman.

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

ÎÎn mod incontestabil, titlul recentuluivolum de critică al lui Ion Simuţ,Europenitatea romanului românesc con-temporan (Ed. Universităţii din Oradea, 2008), poate induce parţial în

eroare, prin programul promoţional pe care îl susţine: autorul a selectat 35 deromane româneşti, capabile de a reprezenta literatura română în lume.„Romanele româneşti «europene» – scrie justificativ criticul în foarte expeditiva„ipoteză” care prefaţează volumul – sunt cele mai bune romane, considerate caatare de critică şi de public. [...] Cele mai bune romane româneşti sunt (ar trebuisă fie), în acelaşi timp, romane europene. Mai pe scurt: europenitate = valoare.”

Or, lucrurile nu sunt aşa de simple: multe dintre romanele pentru careoptează Ion Simuţ au fost oferite spre traducere editurilor europene reprezenta-tive, fără să dobândească girul acestora. Pe de altă parte, seria propusă de cătrecriticul orădean confirmă, cu infime excepţii, lista canonică acreditată de cătrecriticii reprezentativi ai perioadei postbelice, în special de către NicolaeManolescu; conservator prudent, aşa cum îl ştim din naştere, Ion Simuţ nu riscănici o ieşire din front aici; nici o propunere neortodoxă nu nuanţează grila cano-nică pe care el o preia şi o duce mai departe, nici măcar îndrăzneala – pentru ada un singur exemplu – de a recurge la Zacharias Lichter, al lui Matei Călinescu,în locul Şatrei lui Zaharia Stancu.

Problema de ansamblu, pe care o avem aici, este că, acreditat în acest fel(cu Moromeţii, Şatra, Groapa, Bietul Ioanide, F sau Dimineaţă pierdută, şi seriaar putea continua) – canonul axiologic al criticii literareromâneşti şi al publicului (lucrurile sunt discutabile în pri-vinţa consensului...) nu a putut fi impus până acum străină-tăţii ca „paşaport” al beletristicii româneşti, având parte deun ecou cât se poate de inconsistent dincolo. Pe de altăparte, e puţin probabil că, în condiţiile culturale globalizan-te de acum, o asemenea serie ar putea fi promovată retroac-tiv: oricât de inconfortabil sună, trebuie să acceptăm ideeacă, din punctul de vedere al receptării transnaţionale,multe dintre romanele româneşti considerate superlativede către critică cad într-un gol cultural internaţional, fiindvalide doar în perimetrul unei sensibilităţi estetice autohto-ne. „Separarea de Europa” devine, în acest context, o misti-ficare necesară, fiindcă ea ţine chiar de condiţia supravie-ţuirii culturale a multor romane din categoria celor selecta-te de către Ion Simuţ; dacă le translatăm într-un contextcontinental – sau internaţional –, miza lor se devalorizeazăpână la insignifianţă, fiindcă nu au public căruia să li seadreseze.

Să vedem, însă, cele 35 de titluri propuse de către IonSimuţ: Ora 25 (Constantin Virgil Gheorghiu); BietulIoanide (G. Călinescu); Moromeţii I (Marin Preda); Cronicăde familie (Petru Dumitriu); Noaptea de Sânziene (M.Eliade); Groapa (E. Barbu); Dumnezeu s-a născut în exil(Vintilă Horia); Povara bunătăţii noastre (Ion Druţă); Zborfrânt (Vladimir Beşleagă), Şatra (Z. Stancu); Animale bol-nave (N. Breban); F (D.R. Popescu); Matei Iliescu (RaduPetrescu); Lumea în două zile (G. Bălăiţă); Galeria cu viţăsălbatică (Constantin Ţoiu); Cartea Milionarului (Şt.Bănulescu); Nesfârşitele primejdii (M.H. Simionescu); Varabaroc (Paul Georgescu); Viaţa pe un peron (Oct. Paler); Tache de catifea (ŞtefanAgopian); Vladia (E. Uricaru); Femeie, iată fiul tău! (Sorin Titel); Dimineaţăpierdută (Gabriela Adameşteanu); Refugii (A. Buzura); Zmeura de câmpie(M. Nedelciu), Plicul negru (Norman Manea); Din calidor (Paul Goma); Adio,Europa! (I.D. Sârbu); Saludos (Alexandru Ecovoiu); Orbitor (M. Cărtărescu);Morminte străvezii (Dan Stanca); Maramureş (D. Ţepeneag); Spune-mi Gioni!(Aureliu Busuioc); Pupa russa (Ghe. Crăciun) şi Prorocii Ierusalimului, de RaduAldulescu.

Un criteriu de selecţie premeditat, dar discutabil, elimină selecţia dublăsau triplă la un autor: astfel, N. Breban pierde prin neincluderea romanelorBunavestire şi Îngerul de gips, tot aşa cum şi absenţa Celui mai iubit dintrepământeni, de Marin Preda, poate fi socotită o surpriză (aici, am putea discutaşi virtualitatea receptării sale internaţionale, în competiţia cu Moromeţii). Racullui A. Ivasiuc putea fi avut în vedere: atmosfera sa de teroare cu similitudini sud-americane ar fi putut prinde un culoar favorabil, promovat în siajul romanuluipolitic sud-american. Într-un alt context, dar la fel de favorabil: Princepele lui E.Barbu, Impostorul lui Al. Sever sau Biblioteca din Alexandria, de PetreSălcudeanu, roman valorificabil şi pe linia intertextualităţii cu Muntele vrăjit allui Thomas Mann. Lipseşte, cum spuneam, Zacharias Lichter. Dintre romancie-rii anilor ‘70, cel mai devalorizat de selecţie e Petru Popescu, a cărui carieră deexilat, cu un imens succes la Hollywood, ar fi contribuit, cu siguranţă, şi la impu-nerea retroactivă a romanelor Prins, Dulce ca mierea e glonţul patriei sauSfârşitul bahic. La Sorin Titel, Femeie, iată fiul tău! reprezintă o opţiune la înde-mână, însă, din perspectiva orizontului de aşteptare al cititorului din afara gra-niţelor – şi idiosincraziilor – noastre culturale, aş fi luat în considerare şi Lungacălătorie a prizonierului (1971). Lipseşte, apoi, în mod inexplicabil, LiviusCiocârlie, al cărui Burgtheater ar fi prins un orizont de aşteptare evident, în con-

textul multiplicării studiilor internaţionale despreMitteleuropa.

Sunt două aspecte, pe care aş dori să le sugerezaici, prin aceste opţiuni alternative: e vădit, bunăoară, că multe dintre romane-le la care ne gândim în contrapondere nu au relevanţa estetică a celor care figu-rează pe lista lui I. Simuţ, însă impunerea unei culturi în străinătate e şi o pro-blemă de strategie, care se mulează pe sinusoidalele gustului public indusmediatic sau chiar pe idiosincraziile tematice ale câte unui vârf de interes, între-ţinut politic sau doar circumstanţial. De pildă, primirea Premiului Nobel pentruliteratură de către Kertész Imre, în 2002, a fost un şoc pentru mulţi scriitori dinUngaria, pe simplul motiv că aici tema a bătut valoarea, Esterházy Péter sauNádas Péter fiind mult mai însemnaţi. Cazul arată – şi exemplele s-ar puteamultiplica – o preeminenţă a conţinutului în detrimentul excelenţei estetice; subacest aspect, volumul lui Simuţ reprezintă şi un manifest esteto-centric obstinat,ceea ce e salutar pentru economia intelectuală de ansamblu a unui critic literarfoarte bun, dar perdant ca strategie geo-culturală suplă, oportună, versatilă.

Un exemplu este dat tocmai de către romanele foarte recente: Ion Simuţanalizează foarte pertinent formula cosmopolit-histrionică din Saludos, deAlexandru Ecovoiu, pentru a explica succesul aproape instantaneu de care acestroman s-a bucurat în străinătate, însă scoate din lista sa chiar Cruciada copiilora Florinei Ilis, care, promovat cum se cuvine, ar putea deveni un succes mondial,extrapolabil şi la nivelul unui scenariu de film (făcut, eventual, chiar de către un

regizor român, dar în limba engleză). Tot în perimetrulstrategiilor premeditate ar putea intra şi alte titluri plauzi-bile: Mirele, lui Vasile Andru (ca roman mitic), Tăietorul delemne al lui Mircea Ciobanu (meditaţie, de sorginte existen-ţialistă, despre abisalitatea vinei), Învăţăturile pentruDelfin, al lui M. H. Simionescu (în categoria romanelorexperimentale) sau Totaliter aliter, al Olgăi Caba (pentruraportul dintre psihic şi călătoriile paranormale, un subiectde larg interes astăzi, în siajul romanului psihedelic practi-cat de Aldous Huxley, Tom Wolfe, Hunter S. Thompson sauAlan Watts).

Indiferent de cât am lungi lista, o întrebare rămânesuspendată în nerezolvare: câte, dintre romanele româneştide mare succes acreditate la noi de către critică şi de cătrepublic, ar putea fi promovate peste hotare în afara unorexplicaţii obligatorii, de circumstanţializare şi relativizare?Probabil că, sub acest aspect, romanul cosmopolit din lite-ratura română ar trebui reconsiderat, măcar ca strategiede promovare virtuală. De pildă, aş îndrăzni să mizez,măcar bovaric, pe Castelul romanului. Etymologicum par-vum, de Andrei Brezianu (1981), pentru bizareriile livreşti,foarte subtile, pe care le conţine, drapate într-o geografieneomedievală fantastă, de tip Tolkien sau Harry Potter.

Dincolo, însă, de toate aceste obiecţii, cartea lui I.Simuţ conţine 35 de fişe de lectură foarte profesionist făcu-te, pe care, citindu-le, oricine ar putea avea de câştigat.Bun cunoscător al domeniului său – despre care a scris înnenumărate rânduri –, Simuţ se delectează, aici, şi cu osumedenie de subtilităţi speculative, care-i submineazăaura sobră, de clasicizant cuminte şi de cumpătat „tovarăşde drum” al notorietăţilor consacrate: realizează, de pildă,

un foarte subtil contrapunct Ioanide – Moromete, aderă la barocul lui G.Călinescu, propus de către N. Balotă, vorbeşte despre „vicleniile istoriei” surmon-tate prin plăcere de către Moromete, citeşte în cheie stilistică autojustificativăeseurile antimoderniste ale lui P. Dumitriu, extrapolându-le asupra „anacronis-mului” epic al autorului, sesizează că, în Noaptea de Sânziene, M. Eliade evitămetafizicul şi religiosul în contrapunerea temporalităţii sacre şi profane, îl inter-pretează pe Ştefan Viziru ca pe un om care „suferă de o boală a atribuirii de sem-nificaţii ascunse”, leagă pitorescul mahalalei din opera lui E. Barbu de mizerabi-lismul „realismului furios” practicat de către unii romancieri astăzi (prilej cucare şi propune sintagma de realism furios) sau constată că subversivitatea dinViaţa pe un peron, de Oct. Paler, este surmontată prin „universalitatea parabo-lei”. O mică obiecţie aş avea: contrapunctele din Animale bolnave, de N. Breban,sunt mai degrabă nietzscheiene, decât dostoievskiene, fapt dovedit şi de campa-nia pro-Nietzsche pe care prozatorul o desfăşoară în ultima vreme, deşi analizanietzscheană a operei sale întârzie să se producă...

Nu ştiu de ce difuzare se bucură cartea lui Ion Simuţ apărută laUniversitatea din Oradea, însă ne putem gândi şi la faptul că autorul ar puteadeveni ţapul ispăşitor fericit al propriei selecţii: Europenitatea romanului româ-nesc contemporan s-ar putea constitui într-un excelent pretext pentru dezlănţui-rea unei dezbateri publice despre strategiile de promovare internaţională a lite-raturii române. Unii l-ar putea pune pe autor la zid, dar ar face-o în cinstea glo-riei de a fi fost primul care a aruncat pietricica discordiei în piaţă... �

Ştefan Borbély

ŞTEFAN BORBÉLY

35 pentru Europa

8

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

CCartea Irinei Petraş, intitulată simplu Literatură română contem-porană*, are dimensiunile şi organizarea alfabetică a unui dicţio-nar. Însă ar fi o greşeală ca ea să fie doar consultată, în loc de a ficitită din scoarţă-n scoarţă. Secretul cărţii nu constă în cantitate

(numărul de opere şi autori comentaţi în 30 de ani de cronică literară), ci în viziu-nea de ansamblu a criticului asupra ultimelor decenii de literatură română.

De altfel, Irina Petraş a anticipat posibilitatea acestei lecturi „pe sărite”, ceurmăreşte numai cum e receptat cutare scriitor ori cine este prezent şi cine esteabsent din „lista” criticului. Repertoriul – sau panorama cum îi spune însăşiautoarea – este, prin urmare, precedat de un capitol intitulat Despre lumea lite-rară (pp. 9 – 120), în care, sub înfăţişarea nevinovată a unor „fragmente (aproa-pe) polemice”, se ascunde un adevărat discurs despre metodă. Un discurs scris lapersoana I, a autobiografiei sau, poate, a criticii post-postmoderne, dezamăgităde concepte şi de literatura teoretizantă, acum în căutarea faptului de viaţă dinspatele literaturii şi a autenticităţii pierdute a actului literar.

Trebuie spus că, aşa fragmentare cum sunt, însemnările Irinei Petraşsubîntind o reflecţie foarte serioasă pe tema destinului literaturii, al criticii înparticular, în zilele noastre, în care „pe măsură ce scade numărul cititorilor,numărul scriitorilor creşte” (p. 10). Criticul îşi spune opinia cu privire la toatetemele care au inflamat lumea literară în ultimii 19 ani, fără însă a omite – deoa-rece propria activitate începe înainte de 1989 – comparaţia cu ceea ce a fost. 1989nu este, nici pentru Irina Petraş, o bornă literară: „[...] anul literar 1990 n-aînsemnat pentru mine neapărat un an de cotitură, fiindcă literatura autenticănu-şi pierde şi nu-şi recâştigă valabilitatea în funcţie de ora istorică.” (p. 11). Deaceea, pentru critic, discuţia despre canon nu se leagă de circumstanţele politi-ce, deoarece „reaşezarea valorilor e un fenomen natural”, în care „Nici o acţiunevoită, anume concertată, de a scoate de pe listă nume pentru a le înlocui cu alte-le nu poate avea sorţi de izbândă” (p. 12). Foarte importantă, pentru înţelegereademersului critic al autoarei şi a proiectului cărţii de faţă, mi se pare observaţiaintitulată Nici o carte nu are valoare singură, în care Irina Petraş spune cevafoarte frumos despre menirea criticului: „Un sentiment planetar al frumosuluicotidian, iată un lucru pentru care merită trudit” (pp. 13-14). Cu alte cuvinte, eiluzoriu că va rămâne ceva din „felurite bătălii de-o clipă” (p. 13), din înflăcăra-rea pentru un text, un autor sau o grupare literară. Literatura este continuă,este universală, pentru că lectura este universală. Cartea de faţă este, astfel,prima care abandonează perspectiva generaţionist-politică în istoria literaturiipostbelice, semn că îndepărtarea temporală de perioada totalitarismului aducecu sine necesarele cristalizări ale unei noi lecturi a întregii perioade.

Mă bucură şi că Irina Petraş crede, ca şi mine, că este critic numai cel carenu încetează să fie cititor: „mă socotesc pe mine însămi o cititoare, în primulrând” (p. 13). Fără plăcerea lecturii, fără viciul cititului de dragul cititului, nuexistă critică literară, ci doar o rutină a manipulării valorilor, care sfârşeşte prina-l sastisi pe acela care o practică şi, mai ales, prin a-l obosi pe cititorul obişnuit.

Îmi place, în continuare, aproape tot ce spune criticul despre literaturaromână şi despre viaţa noastră literară. Îmi place, de pildă, faptul că se situea-ză în contratimp cu moda, îmi place devotamentul ei pentru critică („zona cea

mai tare a literaturii con-temporane”, p.¨19), aten-ţia pe care o acordă scrii-torilor tineri (atenţiecare este prezentă... atâtcât trebuie: „Pe de altăparte, însă, cred căaceastă conştientizarepermanentă şi tezistă aapartenenţei teritorialeşi de generaţie e adevă-rata şi primejdioasamentalitate de provin-cial” – p. 23). Îi împărtă-şesc preocuparea pentrusoarta revistelor literare,cu observaţia că, dinpăcate, necesitatea aces-tora este funcţie deautenticitatea conţinutu-lui lor: apar, vai!, înaceastă penurie, şi des-tule reviste regretabile...Sunt de acord, ca bucu-reştean, şi că pondereaculturală a Capitaleieste artificial sporită decea politico-administrati-vă, cu corecţia că o serieîntreagă de bucureştenigrei – ca să parafrazezformula autoarei – auprivit întotdeauna cu

egal interes valorile Centrului şi ale Provinciei. (Odistincţie pe care eu, unul, deşi uşor, o consider com-plet artificială!) Literatura confesivă, „regina” litera-ră a momentului, o interesează pe Irina Petraş înmăsura în care reprezintă „o garanţie a eternităţii(relative) a umanului” (p. 38). Polemica, pe de altăparte, este pentru critic o îndeletnicire marginală,deoarece „Şi când sunt serioase, discuţiile [laromâni] nu duc nicăieri! (p. 42). În consecinţă, nugustă polemicile „decât dacă sunt cordiale” (p. 43),iar dintre polemişti îi preferă pe singuratici, „ceicare vorbesc în numele unui eu care gândeşte şi for-mulează memorabil cele gândite în singurătate,neînrolat, nepartinic. Care îşi domolesc cu stil vio-lenţa şi agresivitatea, chiar în pragul pamfletuluiaflându-se” (p. 43).

Foarte subtile sunt şi consideraţiile despre li-rism (p. 49), despre poezie (p. 50), despre proza scur-tă (p. 57), despre „cărţile cu subiecte la modă [...] carepledează pentru despărţirea declarativă de trecut” (p.63), despre modelul Eminescu versus modelulCaragiale (pp. 64-66). Irina Petraş nu prea gustă „cla-sificările, nici concursurile, mai ales când sunt limita-tive” (p. 73), nici discuţiile „în cumplită devălmăşiedespre tot şi despre toate” (p. 80), este un om al res-

pectului şi al libertăţii „dată de limite” (p. 84). Nu-i placcontestările, deoarece „Judecăţile ultime au nevoie de timp. De tot timpul” (p. 89).

Îi place, în schimb, enorm Clujul (pp. 92-94), pasiune pe care nu putemdecât să i-o împărtăşim, fie şi de la distanţă. Criticul a călătorit puţin (p. 94) nefi-ind genul care îşi construieşte existenţa ca pe un şir de spaţii libere, între uncolocviu, un seminar şi o conferinţă internaţională. Revine adesea asupra noiiInchiziţii literare şi afirmă tranşant, fără teama că ar putea fi excomunicată:„Excesele din discursul despre comunism ţin de un oportunism încă profitabil,dar şi de neputinţa de a asuma firesc timpul care trece. Nu pot să intru nicide-cum în jocul condamnărilor, al inventarelor negre, al punerilor la zid” (p. 97).„Dosariada” nu o umple nici ea de entuziasm, deoarece vede în ea un semn alegoismului şi o carenţă a spiritului comunitar: „Oricum, mi se pare că suntemmai dispuşi ca alte neamuri să ne descriem, la grămadă, în culori negre şi să păs-trăm nuanţele luminoase pentru individul care suntem. Asta ca să fim acoperiţicând ni s-ar cere gesturi fondate pe spirit comunitar” (p. 100). Surprinzătoare şipline de o terifiantă adâncime sunt fragmentele despre moarte, răspândite înmai multe locuri (cel mai amplu, Despre „ştiinţa morţii”, la pp. 114-116).

Paginile din introducerea Despre lumea literară, în concluzie, ne dezvăluieun portret al criticului şi istoricului literar Irinei Petraş, portret pe care panora-ma propriu-zisă îl confirmă. Ne aflăm în faţa unui spirit senin şi echilibrat, men-ţinând dreapta măsură între noutate şi tradiţie, solidar cu literatura de calitateşi dornic de substanţă. Un spirit deloc ardelean prin fineţea disocierilor şi pro-fund ardelean prin civilitate şi responsabilitate. Pentru Irina Petraş, critica nueste un război pentru iluzoria putere literară, ci un angajament total în slujbaLiteraturii, înţeleasă ca numen şi mod de viaţă. Criticul este un soldat al litera-turii, dar un soldat veşnic insubordonat, conştient că ascunde în raniţă bastonulde mareşal.

Am lăsat intenţionat la urmă ceea ce a constituit, până acum, miezul recep-tării acestei cărţi, şi anume panorama propriu-zisă a literaturii române din ulti-mele trei decenii. Am lăsat-o la urmă nu pentru că ar fi, Doamne fereşte!, neîn-semnată: dimpotrivă, e foarte însemnată. Într-un anume sens, chiar mai însem-nată decât capitolul aferent din Istoria critică a literaturii române, a lui NicolaeManolescu.

Irina Petraş nu îşi arogă pretenţia de a fi scris o istorie literară, ci o pano-ramă. O panoramă, după cum precizează, în primul rând a scrisului ei. Istori-citatea care decurge din capitolele consacrate fiecărui scriitor în parte e doar orezultantă a grilei virtuale cu care criticul a operat timp de trei decenii în carefăcut cronică literară. Nici pretenţia listei nu o afişează sinteza Irinei Petraş,care operează cu decupaje, nu cu liste canonice. Tendinţele structurale sunt celecare contează, nu exemplificările. Valoarea ei constă în responsabilitate, în asu-marea imperfecţiunilor şi în sinceritatea faţă de propria activitate critică.

Fireşte, în viaţa noastră literară, atât de interesată de clasamente, a con-tat şi va conta selecţia pe care, vrând-nevrând, criticul a operat-o. În aceastăordine de idei, probabil că acei 20-22 de scriitori importanţi absenţi dinLiteratură română contemporană vor cântări, în ochii unora, mai greu decât ceicirca 400 de scriitori prezenţi. Şi, mai ales, decât tabloul de ansamblu al IrineiPetraş, care este incontestabil şi acoperă toate direcţiile, curentele, generaţiile,stilurile etc. ce s-au intersectat în viaţa literară românească din ultimele treidecenii.

Mărturisesc că îmi place şi scrisul Irinei Petraş. Îmi place calmul cu care„desfrunzeşte” textul, sclipirea bisturiului critic care operează incizia, siguranţagustului. Dacă aş scrie literatură de ficţiune, mi-ar plăcea să fiu citit de acest cri-tic meticulos şi, în acelaşi timp, profund. Remarcabilă este şi polivalenţa gustu-lui: spre deosebire de mulţi dintre contemporani, Irina Petraş este la fel de bunăîn ipostaza de critic de poezie ca şi în cea de critic de proză. Nu are, cum spu-neam, prejudecăţi generaţioniste şi, în general, are o aşteptare pozitivă a opereide valoare, cu toate că ştie foarte bine să pună şi accentele negative, acolo undetrebuie. Scrisul criticului îmi furnizează, în toate, un foarte tonic sentiment almăsurii, o măsură care lipseşte din ce în ce mai mult în critica actuală...

Literatură română contemporană, nefiind o istorie literară, nu şi-a propusîn mod explicit să consacre această literatură şi în această literatură. Ordineaalfabetică în care sunt ordonate capitolele îngreunează şi ea operaţiunea de„canonizare”, în favoarea celei de tip hermeneutic. Însă, chiar fără să vrea, IrinaPetraş reuşeşte să consacre. În primul rând, o literatură – cea contemporană –în întregul ei, în al doilea rând, autori şi opere. Pentru foarte mulţi scriitori pre-zenţi în panorama Irinei Petraş va fi mai important că au pătruns aici decât căsunt prezenţi (sau nu) în Istoria critică... a lui Nicolae Manolescu. O dovedeşte şiofuscarea subită a unora dintre cei absenţi. �

* Irina Petraş – Literatură română contemporană, seria „Mari dicţionare”,Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2008

Răzvan VoncuFoto: Aura Christi

RĂZVAN VONCU

Un repertoriu fundamental

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

ÎÎn ce zi uriaşă m-ai azvârlit, Doamne!

Una dintre problemele blestemate ale adoles-cenţilor ruşi consta nu în dificultatea de a

suporta existenţa, ci în reacţiile proprii la modul de a osuporta.

Spaima de existenţă care te readuce în faţa mesei delucru.

Ce sunt aceste note, dacă nu exerciţii de evadare pecelălalt versant?

Mi-e dor de ceva definitiv. Oho, mă recunosc!!

Nu mai scotoci în tine însuţi; ascunde-ţi friguldinlăuntru, suportă-l, tratează-l ca şi cum, prin el, ţi s-afăcut o favoare, şi mergi mai departe, fără să scrutezi tre-cutul.

Cineva mă întreabă dacă mai cred în Dumnezeu. Cred atunci când ascultmuzică clasică şi sunt, astfel, aproape de tribul dragilor mei romantici; atuncicând îl visez pe Papa, care a murit acum şase ani, şi simt cum zeul meu pro-tector, la trezire, mă ridică în viaţă; cred atunci când Mama, dezarmată, pri-vindu-mă, întreabă: „Doamne, pentru care dintre lumi am născut-o?”; credatunci când scriu. Şi vreau să cred atunci când mă rog să fiu lăsată să maiîntârzii încă o zi, încă un an... ca să mi se îngăduie să exprim semnul pentrucare am fost, cred eu, trimisă.

Ce soare puternic, tiranic, e-afară.

Sunt o utopică iremediabilă. Tu parles.

Între mine şi text: Vocea ca un zid invizibil, ca un cerc vrăjit în care stă-ncolăcit eul meu absolut. Nu sunt decât mâna prin care Eul Absolut scrie, sescrie. Nu sunt decât Instrumentul.

Ce ai putea scrie despre o singurătate care, dimineţile, ridică munţiilumii acesteia la cer?

Cu toţii ne-am născut din iarba unui zeu despre care nu ştim aproapenimic. Gândul la El ne ţine închişi în viaţă, într-o viaţă care nu ne-aparţine.

În ultimii trei-patru ani trăiesc într-o tensiune cvasiinsuportabilă; ade-sea am senzaţia că peste mine dintr-o clipă în alta se va prăbuşi o stâncă. Cumrezist? Nu ştiu.

Când aştepţi să oferi mai mult, când, fiind realist, îţi ceri ţie însuţi impo-sibilul, nu e oare firesc să le ceri celor dimprejur din ce în ce mai puţin?

După ce ating lucrurile, observ că ele învaţă a spune „eu”.

Frumuseţe? Carcasă, refugiu. Esteticul pur – un pretext de a fi.

Există relaţii care trebuie trăite ca o boală şi curmate atunci când aces-tea ajung în vârful lor, pentru a le păstra savoarea, parfumul, altitudinea spi-rituală la care au avut forţa şi farmecul (aceste noţiuni sunt nu rareori iden-tice în mintea mea) de a urca...

Recitesc „Cum am scris Doctor Faustus” şi Moarte la Veneţia; înaintez înlectura romanului Doctor Faustus altminteri destul de greu; e vorba, probabil,de eforturile solicitate de lucrul la Vulturi... Doctor Faustus, citit pentru primaoară în studenţie, la a doua lectură, mi se pare la fel de dens, straniu ca o boalăde origine necunoscută. E romanul despre care, se ştie, Th. Mann spunea că îieste „cel mai scump, pur şi simplu fiindcă m-a costat scump, fiindcă am inves-tit în această operă de septuagenar cea mai mare parte din viaţa mea, dinfiinţa mea lăuntrică, dăruindu-mă fără cruţare, într-o continuă agitaţie, pecare n-am s-o uit niciodată...” Urmează o afirmaţie tulburătoare, ce-i aparţineunui artist care a scris, totuşi, peste zece mii de pagini de proză: „Ţin laaceastă carte ca la nici una din celelalte. Pe cel ce n-o iubeşte nu-l voi mai iubinici eu.”

Scurt. Fără digresiuni. Adrian Leverkühn este cea mai îndrăgităplăsmuire a lui Mann. Plăsmuire care i-a cerut totul părintelui său spiritual,ce n-a pregetat să-i ofere totul.

Muzica, o respirare a zeilor poate... Un liant între noi şi Dumnezeu. Ţinminte portretul pe care-l face Alice Voinescu lui George Enescu: „Enescu crede

în Dumnezeu direct, comunică cu el”;„parcă îi cresc sunetele din degete”,„trăieşte cu o rară intensitate şiînălţare”...

...Scriitorii, artiştii cărora li s-areproşat orgoliul. Am mai scris desprefaptul că orgoliul în sine nu e un reproşdecât pentru nişte nulităţi simpatice.Vulturului ai putea să-i reproşezi foa-mea de înălţime? Ierbii – lupta dusăpentru a ieşi la suprafaţă de printrefisurile, ridurile unei stânci? Artistulare nevoie de orgoliu; orgoliul e aerpentru el. Altfel cum ai putea scrie du-pă Homer, după Pindar, Dostoievski?Gombrowicz pledează pentru strategiamegalomaniei, pentru umflarea pro-priului ego; îi dau dreptate: ca să scriitrebuie să ai un curaj nebunesc. Altfel,cum rezişti? Cum poţi rezista în emu-laţia scriptică după Fiodor MihailoviciDostoievski, după Rainer Maria Rilke?Să-i aduci pe cei mari în faţă. De ce?

Aşa trebuie.

Moartea? Ce muncă, Doamne. Buna educaţie, confundată cu lipsa de caracter, cu slăbiciunea...

„Vinovat e tot ce-i mare.” (Nietzsche)

Mă uit în urmă, la viaţa mea şi văd cum totul se plăteşte. Prima vinovatăsunt eu, eu – tot timpul. Afară e un soare ce stă între anotimpuri. Ieri, cândveneam de la policlinică – paşii mei băteau cadenţa unui vers: „Scriu? Învăţsă-mi locuiesc mormântul / şi în acest poem...”

Pânda unui gând rău: viaţa a înmărmurit în faţa lui, în faţa modului săude-a face mereu calcule, aranjamente. Excesul de calcule distruge viul din noi.A fi distrat este echivalent aproape cu-n titlu de nobleţe.

După ce V. mi-a mărturisit că nu-l suportă pe Dostoievski, i-am ştersnumărul de telefon din agendă. Am râs de mine – eu îl scosesem din viaţamea... Tatăl meu avea dreptate, când spunea că în cazul în care voi continuasă-mi aleg prietenii în funcţie de autorii iubiţi, voi fi pândită de riscul de arămâne singură.

Uneori, după ce ni se face o nedreptate, simţim cum cineva, înlăuntrulnostru, ne fortifică, ne zideşte pe dinlăuntru.

„Să fii «dezonorat» – foarte bine, scrie Cioran. Dar în faţa cui? Când tesimţi singur în faţa tuturor, nu poţi să-ţi pierzi onoarea decât faţă de tine, pen-tru tine; nu le recunoşti celorlalţi calitatea de judecători.” Judecăţile celorlalţidespre mine sunt mai puţin aspre decât judecăţile mele despre mine însămi.Ştiu să mă fac praf şi pulbere; mă miră că mi s-a îngăduit puterea de a măaduna din propria cenuşă. Cel mai mare duşman îmi sunt eu însămi; mi-e greusă-mi aleg duşmanii. E vina mea.

Cioran – acest mare cârtitor – îşi face un titlu de glorie din sterilitatea sa,el, care lasă în urmă o operă. Sterilitatea ca figură de stil. Obsesia sterilităţiica mască.

Dacă mi s-ar propune funcţia de măturător în paradis, mă îndoiesc că aşaccepta-o.

M-am spionat după ce am mai citit o scrisoare anonimă; am primit des-tule... Iniţial m-a cuprins o stare de indiferenţă la ticăloşiile conţinute de aceaepistolă întocmită de un binevoitor. Apoi... greaţa, acea stare de greaţă ce tecuprinde ori de câte ori asişti, consternat, la intruziunea unui străin în viaţata, care, desigur, te priveşte exclusiv. Apoi dorinţa de a mă „baricada” în casă,printre cărţi... Ceea ce am şi făcut.

Mi-am amintit versul Annei Andreevna Ahmatova: „Şi calomnia pretu-tindeni era pe urmele mele.”

Amestecul acela de senzaţii din care te-nfrupţi după exerciţiile de auto-denigrare: furie, disperare, furie, greaţă de tine însuţi, de propria mizerie,abulie... Apoi, încet, extrem de încet te înalţi deasupra propriei condiţii.Auerbach afirmă că înălţarea merge mână-n mână cu înjosirea.

Alexandru Paleologu mi-a mărturisit că a scris câteva poezii în tinereţeşi le-a distrus. În timp ce-mi explica motivele pentru care a comis acea crimăideatică, îl urmăream; îi admiram tinereţea, seninătatea ce-ar concura-o pecea a lui Marc Aureliu; modul de a-şi răsfăţa cuvintele, felul de a gesticula...Mă gândeam la o seamă de scriitori ce trec dintr-o vârstă în alta, dintr-otinereţe în alta, rămânând mereu tineri. Tinereţea e coloana fiinţei lor; esteesenţa lor ontică. Iată unul din motivele pentru care nu încetez să caut, săcunosc oameni de litere care ştiu, printr-un miracol, să-şi conserve personali-tatea, tinereţea – oameni ce poartă cu ei în lume timpul unei alte culturi, ceeste – şi-ncep să tremur la acest gând! – pe cale de dispariţie.

Seninătatea ca performanţă la care ajungi, zilnic, extrem de greu, deparcă escaladezi un munte al cărui vârf e mutat în fiece dimineaţă cu încăcâţiva centimetri în sus, iar în altele – e şters de cineva cu-n burete înfrigu-rat...

După ce am citit, iar şi iar, câteva pagini din Nietzsche – am plâns – eucare plâng rareori (în copilărie, mătuşile care m-au crescut susţineau că aminimă de piatră – o tâmpenie ce m-a marcat multă vreme, deoarece luasem înserios stigmatul aplicat de dragile mele mătuşi nesuferite!).

Sunt vie. Sunt bună. Sunt caldă. Suntlăcaşul de nervi al unei lumini oarbe, bubui-toare. �

Foamea de a fi

AURA CHRISTI„Vinovat e

tot ce-i mare…”

FOTO: NICOLAE BREBAN

10

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ÎÎn mitologia românească există un personaj care patroneazădeopotrivă mărţişorul şi ziua de marţi. El se numeşteMarţolea, derivat de fapt din Marţi-Sara, numele care consacrătimpul serii de marţi, deopotrivă într-unul magic, malefic şi

seducător, ca şi personajul însuşi. Marţolea este o zeitate cu morfologieincertă, al cărei cap este de ţap lânos şi care merge în două picioare, ter-minate cu nişte copite, ca cele ale calului1. Aceasta este înfăţişarea luiadevărată, însă poate să ia orice formă, inclusiv pe cea a unei bătrâne,neînchipuit de urâtă şi de rea, care o întruchipează pe Sfânta Marţi.Dualismul acesta sexual deconspiră o suprapunere de credinţe şi de zoneale imaginarului. Toate aceste trăsături şi zoomorfismele îi dovedeşteînrudirea cu faunii şi zeităţile silvestredin mitologia greco-romană. Dar spredeosebire de Silen ori Pan, Marţoleaapare ca personaj crud, războinic şi răz-bunător, ca zeul Marte, de la care şi-aluat numele, dar şi ca întrupare a luniimartie, lună a reînvierii naturii, cândprimăvara şi iarna se află în conflictcrâncen.

Fiind figura cea mai sângeroasă şide neînduplecat a patrimoniului mitolo-gic românesc, Marţolea a generat şinumeroase superstiţii legate de timpulnefast al zilei de marţi şi o deplasare fic-turală spre figura sfintei care guvernea-ză ziua zeului războinic. Sfânta Marţiapare ca o divinitate aprigă, pedepsitoa-re şi de neînduplecat cu cei care nu îirespectă canoanele. Dar în mod unanimpersistă credinţa că adevăratul chip al sfintei este cel de ţap lânos şiînsingurat. Marţolea trăieşte în munţi, într-un loc inaccesibil şi îndepăr-tat, şi este înzestrat cu un glas tânguitor şi neomenesc. Cântecul lui îndu-ioşează chiar şi cele mai împietrite suflete2. Acest personaj este şi ocroti-torul pisicilor, care îl slujesc cu mare credinţă.

În multe poveşti apare ca fiinţă, pe cât de rea, pe atât de îndrăgosti-tă. Dragostea lui Marţolea este distructivă şi necruţătoare. El facepasiuni nebuneşti pentru diverse fete, cărora le mănâncă inima. Sfârşitulsângeros al legăturilor lui amoroase îl desemnează ca pe o fiinţă demoni-că, înrudită cu vampirii şi zburătorii. În sensul acesta, există câtevapoveşti despre fete pe care Marţolea le seduce, le ucide apoi îşi continuăpasiunea şi dincolo de moartea lor, scoţându-le din mormânt3.

Printre multele basme despre el, se numără şi unul cules deVoronca4, din zona Tecuciului. Aici, Marţolea ia chipul unei femei decurând moarte şi, într-o seară de marţi, în timpul peste care de fapt estestăpân, intră în casa în care locuia fiica moartei. Aceasta este iniţialimpresionată de apariţia neaşteptată, dar apoi este cuprinsă de o presim-ţire sumbră. Ea ştie că nimeni nu se mai întoarce din morţi, iar aceastăcredinţă o ajută să se apere. Marţolea îi cere fetei să facă mai multe tre-buri gospodăreşti, întocmai cum o îndemna altădată mama ei. Jocul luicrud şi pervers are un scop precis, anume s-o ucidă pe fata care încălcasecâteva interdicţii ale zonei lui Marţolea, care se întinde peste seara şinoaptea de marţi, de la căderea întunericului şi până în zorii zilei de mier-curi. Această credinţă în forţa malefică a acestui interval temporal îşi arerădăcinile atât în semioza dezvoltată în jurul numelui lui Marte, ca zeual războiului, cât şi în ritualuri arhaice, fixate în memoria folclorică prinpractici şi superstiţii păstrate parţial. În povestea culeasă de Voronca,Marţolea pune la cale moartea fetei prin opărire, un motiv frecvent înmitologia legată de cea de-a doua zi a săptămânii. În general, opărireaeste o moarte nedemnă, fără vărsare de sânge, asociată de cele mai multeori cu două dintre activităţile interzise în seara de marţi: spălatul rufelorşi înmuierea lânii în apă clocotită. Purificarea şi în general schimbareaunei stări de lucruri accelerează simbolic însăşi derularea timpului, iarforţa lui Marţolea este potenţată tocmai prin aceste acţiuni care imită,conştient sau nu, o gestualitate magică ale cărei sensuri se pierd în negu-ra timpului. În povestea aceasta din zona Tecuciului, fata ştie că fantomamamei ei o va ucide prin opărire. Şi, ca şi-n alte mituri, ea îl păcăleşte pedemon, spunându-i că a luat foc muntele în care locuieşte, loc mitic, cunume care diferă de la o poveste la alta. Aici, se numeşte Gărgăuţ (nume-le popular al pătrunjelului). Prin urmare, fata îlsperie pe Marţolea că a luat foc munteleGărgăuţului, iar acesta fuge înspăimântat.Teama de foc a acestui personaj care de regulăucide cu apă, este generică. În mai toate miturilepe această temă, Marţolea este înfricoşat de flăcă-rile care ar putea să-i mistuie palatul. Prin urma-re, aleargă să-şi salveze lăcaşul, dar constatândcă este vorba despre o alarmă falsă, se întoarce lafata care îl minţise. Însă intrarea în casa fetei numai este posibilă. Aceasta a aşezat în uşă o roatămare de care a legat o vacă neagră. Aceste douăelemente protectoare îl opresc pe Marţolea să maipătrundă în locuinţă. Roata are aici rolul de ainocula sensul timpului stagnat, căci este ţintuităpe uşă, implicit pecetluieşte o perioadă peste careMarţolea este stăpân (seara şi noaptea de marţi).Ca simbol al derulării temporale, roata oprităindică întotdeauna o anomalie cu urmări gravepentru fiinţa supusă transformărilor. De aici şinumeroasele poveşti despre strigoii ori diavoliicare pătrund în moara părăsită sau ale cărei roţi

nu mai măsoară trecerea timpului. Roata inertă delimitează situareaomului, îl face vulnerabil pentru că îl scoate din timp şi din ruta variabi-lă care îi dă forţă. În povestea aceasta, însă, roată închide accesul sprecasa fetei. Ea întrerupe un demers, este o barieră între timpul curgător alfetei şi timpul stagnat, al lui Marţolea. În plus, mai apare un element demare interes: vaca neagră. Aceasta evocă o jertfă, căci animalele prin careeste adeseori forţat destinul sunt negre. Ţapul negru, sacrificat în ritua-lurile dionisiace, dar mai ales iedul negru al vrăjitoarelor sunt jertfe derăscumpărare a unei vieţi. Vaca neagră, priponită în uşă, înlocuieşte,printr-un sacrificiu de sânge, proiectata moarte a fetei.

În multe dintre poveştile despre Marţolea, fata surprinsă în delict(lucrând în seara de marţi, pedepsindpisica, încălcând regulile în timpulguvernat de Sfânta Marţi) este ucisă. Înpovestea lui Voronca lucrurile stau cutotul altfel, iar schema narativă, deregulă simplă, se completează cu simbo-luri venite dintr-o zonă magică. Roata şivaca neagră sunt embleme ale unuiansamblu tradiţional precreştin, ca şiportretul de faun şi de zburător al luiMarţolea.

Din aceeaşi direcţie vine şi altăcomponentă a personajului, legată demitologia agrară a lunii martie şi maiales de prima ei zi, consacratăMărţişorului. Dincolo de funcţiile luiapotropaice, şnurul alb şi roşu exprimăun moment de armonie în confruntareadintre apă şi foc, dintre anotimpul frigu-

ros şi cel cald, dar şi dintre moarte şi viaţă. Ca patron al ritualurilor deîmpăcare a unor registre atât de diferite, Marţolea apare el însuşi îmblân-zit. În unele poveşti el este reprezentat în postura unui protector galant,care dăruieşte câte unei fete un ban de argint, aducător de noroc.5

Semn purificator, de certă înnoire, bănuţul de argint, folosit în des-cântece şi în vrăjile de primenire spirituală, constituie şi un obiect demare protecţie, asociat simbolismului pe care îl implică şnurul mărţişoru-lui. Armonia, împletirea celor două componente ale universului, sugeratecromatic, situează luna martie în poziţia de hotar între anotimpuri şi înpostura de semn regenerator al timpului. Iar aceste elemente întră şi încomponenţa arhetipului care patronează Mărţişorul.

Amestecul de tandreţe, pasiune şi cruzimi îl indică pe Marţolea ca peo zeitate a sfârşitului şi a începutului, iar capacitatea lui de a-şi schimbafeţele îşi are punctul de pornire tocmai în această semnificaţie de patronal unei porţi. Iar în contextul acesta pare mai greu de explicat asocierealui cu Pan sau Silen. Totuşi o relaţie există între efigia silvestră şi faţarăzboinică a personajului. Dacă numele este în mod clar derivat din cel alzeului Marte, funcţiile lui Marţolea sunt cu precădere legate de natură şide esenţa atavică a universului. Însingurat, cântăreţ, cu chip de ţap,îndrăgostit şi slujit de pisici, el întruneşte toate calităţile unui faun, darunul care exprimă un iconism vegetal, întrupat din zeităţi silvestre arhai-ce şi parte a unui scenariu vast care acreditează sensurile transformării.Legătura lui cu ziua de marţi şi cu sfânta care o patronează este mai multo coincidenţă lingvistică şi o întâlnire accidentală de superstiţii. Marţoleaeste demonul serii şi nopţii de marţi, depozitar al atributelor lui Marte,ale cărui acţiuni se subordonează unei singure trăsături evidente: pasiu-nea. Dezlănţuit şi seducător, el exprimă forţa vieţii şi a lumii vegetale (deunde şi situarea lui pe muntele pătrunjelului), o forţă persistentă, protec-toare, malefică şi neiertătoare. Iar acest amestec contradictoriu şi fixat laconfluenţa dintre iarnă şi primăvară l-a adus în vecinătatea altor ritua-luri care sintetizează esenţa mitologiei calendaristice.

1 Sim. Fl. Marian, Mitologie românească, Ed. Paideia, 2000, p. 94.2 Sim. Fl. Marian, ibidem.3 ibidem.4 apud T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. ALL, 1997, p. 1035 Sim. Fl. Marian, idem.

FICTURA

DOINA RUŞTI

Marţolea – patronul mărţişorului şi al timpului nefast

��� CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 212 99 39E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

��� CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeanăla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştalsuma corespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda,notând adresa dvs. exactă), precum şi la orice oficiu poş-tal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1, Bucureşti

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Preluarea abuzivă, multiplicarea şi distribuirea a circa o mie de pagini dinJurnalul tolstoian sub titlul Memorii (Tolstoi, apropo – depunem mărturie –

n-a scris niciodată memorii!) de către Editura Adevărul Holding constituie unatac incalificabil nu numai la adresa celor doi reputaţi cărturari, Janina Ianoşişi Ion Ianoşi, nu numai la adresa Fundaţiei Culturale Ideea Europeană şi aEditurii Ideea Europeană, ci la adresa întregii bresle scriitoriceşti şi editoriale,care, nutrim speranţa, va reacţiona prin organismele sale abilitate. Un atacprin care devine flagrantă o situaţie incalificabilă; astfel, urmându-se logicaabuzului comis, ne putem trezi peste noapte de pildă cu una dintre capodo -perele brebaniane – Bunavestire – apărând cu un titlu modificat şi purtând pecoperta I numele unui necunoscut sau cu istoria călinesciană văzând luminatiparului cu un titlu diferit de cel al opusului lui G. Călinescu, având imprimatpe coperta întâi un nume… inexistent, inventat mai exact, ori numele vreunuibrav inginer sau medic, bunăoară, decedaţi în perioada interbelică! (Ne aflămîntrucâtva într-o pagină semnată de Gogol, Nikolai Vasilievici!) Avem realaşansă ca într-o bună zi să citim un roman fantastic, absolut fantastic, cu titlul,bunăoară, Universul într-o zi şi încă una, semnat de Ghenadi Strungă şi să netrezim la un moment dat că – stupoare! – în realitate recitim… capodopera luiGeorge Bălăiţă, Lumea în două zile, preluată abuziv, editată şi distribuită.Putem, apoi, să citim o capodoperă absolută intitulată, de pildă, Crimaperfectă, semnată, ciudat, de Gh. Strungalovici, şi să realizăm destul de repedecă e vorba de unul dintre vârfurile modernităţii, romanul Crimă şi pedeapsă deDostoievski, Fiodor Mihailovici. Acest joc amar – amară lecţie dată de AdevărulHolding – situat departe, foarte departe de modul în care ar trebui respectatelegile într-un stat de drept, din păcate, poate fi continuat… În cazul Jurnaluluitolstoian „transformat” abuziv în Memorii editate şi distribuite de cătreEditura Adevarul Holding – CARE RECURGE LA PRACTICI INCALIFICA-BILE DE INTIMIDARE A ECHIPEI IDEEA EUROPEANĂ; reproducem încadrul acestei dezbateri textul celor două notificări, piese într-un dosar devenitpublic – specialiştii şi-au expus şi – credem noi – îşi vor mai expune opinia.Cert este că „prin editarea lucrării originale a Janinei Ianoşi sub semnăturaunui traducător Ghenadi Strungar – necunoscut în mediul literar; oare acestpersonaj există? – de către SC Adevarul Holding SRL – Editura AdevărulHolding încalcă grav drepturile legale dobândite de Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană şi ale Editurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană – Editura Ideea Europeană este pusă în situaţia de a nu mai puteavalorifica drepturile dobândite prin încheierea contractului de editare încheiatcu traducătoarea Janina Ianoşi, întrucât, deşi intenţiona să reediteze titlul LevTolstoi, Jurnal, vol. I şi II, acest demers nu mai poate produce aceleaşi efectepe piaţa de carte, câtă vreme titlul a fost deja reprodus abuziv”.

Cât priveşte practicile de intimidare, lecţiile privind „principiile deontologieiprofesionale”, „conduita culpabilă” de care – nu ştim din ce motive am fost

acuzaţi; oare să editezi în condiţii perfect legale, cu bună-credinţă şi profesiona-lism jurnalul lui Tolstoi şi să te trezeşti că ediţia îţi este preluată abuziv de unuldintre concernele editoriale din ţară, făcând public acest abuz, reprezintă un indi-ciu al „conduitei culpabile”?! –, „prejudiciile morale şi materiale”, sumele exorbi-tante care ni s-au solicitat (pentru ce?, pentru faptul că am făcut public un abuzevident, scandalos?!), ameninţările etc. vehiculate în Notificarea S.C. AdevărulHolding S.R.L. din data de 23 decembrie 2008, aşadar, în această ordine de idei,precizăm că S.C. Adevărul Holding S.R.L. nu se află – nici pe departe! – în iposta-za celor care să dea lecţii. Cu atât mai mult, cu cât cazul Tolstoi nu e singurul.Precizăm de asemenea că am solicitat despăgubiri morale Adevărul Holding învaloare simbolică de 1 leu. Orice tentativă de intimidare din partea S.C. AdevărulHolding S.A. va fi făcută publică.

Fundaţia Culturală Ideea Europeană a înaintat o cerere de OrdonanţăPreşedinţială Tribunalului Bucureşti (secţia a V-a, completul PI 1, Dosar nr.3101/3/2009), prin care solicită suspendarea difuzării volumului Memorii deLev Tolstoi şi retragerea acestuia de pe piaţă de către S.C. Adevărul HoldingS.A., cererea noastră fiind calificată în întâmpinare de către respectivul orga-nism, Adevărul Holding, drept „inadmisibilă”: „Noi considerăm că instanţa nuare temei să admită cererea de ordonanţă preşedenţiala, însă, pentru oriceeventualitate, noi ne cuantificăm prejudiciul în funcţie de valoarea vânzărilor aromanului [sic! Tolstoi n-a scris nici un roman cu titlul Memorii! – n. red.]Memorii, volumul I şi II de Lev Tolstoi. Astfel, S.C. Adevărul Holding are înca-sări de 29.068,6 lei pe lunile noiembrie şi decembrie 2008 din vânzarea roma-nului. [s.n.] Solicităm instanţei să pună în vedere reclamantului să depună ocauţiune egală cu contravaloarea vânzărilor pe un an de zile, respectiv suma de174.411,6 lei (având în vedere complexitatea procesului de fond, acesta vadura), întrucât dacă vom retrage de pe piaţă cărţile vom fi lipsiţi de acesteîncasări.” Reproducem textul Hotărârii nr. 212/16.02.2009: Instanţa „Admite în partecererea. Obligă pârâta să suspende orice activitate de distribuire/difuzaredirectă sau prin alte reţele a volumului I şi II Memorii, autor Lev Tolstoi, tra-ducător Ghenadi Strungar, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului de fondîntre părţi ce formează obiectul Dosarului nr. 469/3/2009 pe rolul TribunaluluiBucureşti Secţia a V-a Civilă. Respinge cererea de retragere de pe piaţă a volu-mului. Obligă pârâta la 2.439,5 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.Cu recurs. Executorie.”Precizăm că pe rol se mai află un proces, de fond, vizând unul dintre cele maiincalificabile plagiate din istoria culturii române, şi anume Jurnal, vol. I şi II,în traducerea Janinei Ianoşi, Editura Ideea Europeană, 2005, reprodus abuzivde S.C. Adevărul Holding S.A. sub titlul Memorii, vol. I şi II, în traducerea luiGhenadi Strungar, 2008, S.C. Adevărul Holding S.A., conform textului impri-mat în interiorul celor două vol., deţinând toate drepturile asupra respectiveiediţii: „Toate drepturile asupra prezentului titlu sunt rezervate exclusivEditurii S.C. Adevărul Holding S.R.L. Reproducerea parţială sau integrală atextului fără acordul editurii este interzisă şi va fi pedepsită conform legilor învigoare.” Cazul acesta incalificabil se află, la sesizarea ORDA, şi în atenţiaInspectoratului General al Poliţiei Municipiului Bucureşti. De asemenea, aufost expediate sesizări către Autoritatea Naţională pentru ProtecţiaConsumatorilor, Asociaţia Editorilor Români, Academia Română, UniuneaScriitorilor din România, COPYRO, Asociaţia Publicaţiilor Literare şiEditurilor din România, Asociaţia Revistelor şi Publicaţiilor din Europa.

Revista Contemporanul. Ideea Europeana vă propune o dezbatere, în carespecialişti de marcă îşi expun opinia pe marginea acestui abuz incalificabil.

De asemenea, intenţionăm – după cum am informat deja mass-media, princanalele ce ne stau la dispoziţie – să continuăm această „masă rotundă” axatăpe un subiect care, presimţim, va fi în vizorul mass-media în continuare.Le mulţumim colegilor – scriitorilor, editorilor – lectorilor, pentru solidaritate!Sperăm că la următoarea înfăţişare Jurnalul devenit – printr-un miracolmalign – Memorii, transformat ulterior în roman, să nu ajungă… enciclopediesau – mai ştii? – un poem epic.Anul 2010 la Ideea Europeană – cu prilejul centenarului morţii Magului de laIasnaia Poliana – va fi Anul Tolstoi. �

CONTE

ADEVĂRULŞI PLAGIATUL SECOLULUI

12

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

AURA CHRISTIJurnalul tolstoian„transformat” în… memoriiAura Christi s-a născut la 12 ianuarie 1967 la Chişinău. A absolvit Liceul teoreticromân-francez „Gh. Asachi” (1984) şi Facultatea de Jurnalism a Universităţii de Stat(1990). Debut absolut – 1983. În 1988, e redactor la periodicul Tineretul Moldovei, iar în1991 – redactor-şef al revistei de cultură Galaxia Gutenberg. În 1993, părăseşteChişinăul şi se mută la Bucureşti. E angajată la revista Contemporanul. IdeeaEuropeană în calitate de redactor de rubrică; în perioada 1999-2001, este redactor-şefadjunct, iar din 2002 redactor-şef la aceeaşi revistă. Înfiinţează – în octombrie 2003,împreună cu Andrei Potlog – Fundaţia Culturală Ideea Europeană, Editura IdeeaEuropeană. Semnează în prestigioase reviste din România, Franţa, Germania, Belgia,Italia, Suedia, Rusia, S.U.A, Bulgaria. Este prezentă în antologii publicate în Franţa,Suedia, România, S.U.A., Germania, Rusia, Republica Moldova, Belgia. Este membru alUniunii Scriitorilor din România şi al PEN-Clubului. Cărţi de poezie: De partea cealaltăa umbrei, 1993; Împotriva Mea, 1995; Ceremonia Orbirii, 1996; Valea Regilor, 1996; Numă atinge, antologie, 1997, 1999; Ultimul zid, 1999; Crini Imperiali, antologie, 1999;Elegii Nordice, 2002; Cartea ademenirii, antologie, 2003. Cărţi de eseuri: Fragmente defiinţă, 1998; Labirintul exilului, 2000, 2005; Celălalt versant, 2005; Exerciţii de destin,2007; Religia viului, 2007; Trei mii de semne, 2007. Roman: tetralogia Vulturi de noapte:Sculptorul, vol. I, 2001, 2004; Noaptea străinului, vol. II, 2004; Marile jocuri, vol. III,2006; Zăpada mieilor, vol. IV, 2007; Casa din întineric, 2008. Cărţi de publicistică:Banchetul de litere. Dialoguri cu…, 2006. Traduceri din limba rusă: Anna Ahmatova,Poezie şi destin, 2001; Valerii Voronţov, România, 2003. Ediţii alcătuite şi îngrijite:Romanul românesc în colocvii, 2002; Nicolae Breban · 70, 2004; Problema evreiască,2006; Ion Ianoşi 80 (în colaborare cu Alexandru Ştefănescu). Cărţi publicate în străină-tate: Geflüster/Şoptirea, poeme, 2002 (Editura Dionysos, traducere de ChristianSchenk, Germania); Elegien aus der Kälte/Elegii din sfera frigului, poeme, 2008(Editura Pop Verlag, traducere de Edith Konradt, Germania). Premii literare: Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; Premiul pentrupoezie al Academiei Române, 1996; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor şi alEditurii Vinea, 1997; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998;Premiul pentru poezie „Ion Şiugariu”, 1999; Premiul pentru roman al revistei Tomis şial Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, 2001; Premiul pentru poezie al revisteiAntares, 2003; Premiul pentru roman al revistei Convorbiri literare, 2004; Premiul„Autorul anului” (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, 2007);Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric (2008).

O ediţie vandalizată

Editura Ideea Europeană, care funcţionează sub egida FundaţieiCulturale Ideea Europeană, sesizează, prin prezenta, un grav furtintelectual, care prejudiciază material şi moral Editura Ideea

Europeană şi autorii Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi. Spre sfârşitul verii 2008, oredactoră a Editurii Adevărul Holding a luat legătura telefonic cu Janina Ianoşi,propunând să reediteze Jurnalul lui Lev Tolstoi în traducerea ei. Janina Ianoşii-a spus că Editura Ideea Europeană se află în posesia copyright-ului ediţiei aIII-a, revăzute, din 2005, în consecinţă să se adreseze Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană. Contactată, tot telefonic, am declinat oferta, precizând dorinţaFundaţiei Culturale Ideea Europeană de a include Jurnalul lui Tolstoi, la cente-narul morţii acestuia, în anul 2010, în prestigioasa Colecţie „100 Capodopere”.Spre stupoarea noastră, a editorilor şi autorilor Jurnalului, Editura AdevărulHolding a lansat, la Târgul de Carte din noiembrie 2008, volumul Lev Tolstoi,Memorii, în traducerea lui Ghenadi Strungar, volum ce reprezintă, în realitate,o reeditare a Jurnalului tolstoian, în traducerea Janinei Ianoşi.

Menţionăm că Jurnalul tolstoian a cunoscut în limba română trei ediţii(apărute toate în câte două volume): I – în româneşte de Janina Ianoşi, prefaţă,tabel cronologic, note şi comentarii de Ion Ianoşi, Editura Univers, 1975 şi 1976;II – traducere de Janina Ianoşi, prefaţă, note, tabel cronologic şi indice de numede Ion Ianoşi, Editura Elit, f.d. [2000]; III – traducere din limba rusă de JaninaIanoşi, studiu introductiv, note, tabel cronologic şi indice de nume de Ion Ianoşi,Ideea Europeană, 2005. Toate traducerile au fost efectuate după Opere complete(ediţia jubiliară) în 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, mai exact, pebaza celor 13 volume de jurnal din respectiva ediţie, volumele 46-58 (apăruteîntre 1934 şi 1958), printr-o îndelungă şi scrupuloasă selecţie a celor mai semni-ficative texte pentru cititorul român, selecţie făcută de Domnul profesor IonIanoşi pe parcursul a doi ani. Alcătuitorul şi traducătoarea au consultat supli-mentar şi volumele 19 şi 20 din ediţia de Opere în douăzeci de volume, Moscova,1965. De la ediţie la ediţie, Janina şi Ion Ianoşi au perfecţionat atât textul pro-priu-zis, cât şi comentariile.

Cum au procedat Editura Adevărul Holding şi presupusul traducătorGhenadi Strungar? Au eliminat întreg corpus-ul de comentarii, vandalizând ast-fel ediţia Ianoşi: Notă asupra ediţiei, studiul introductiv Tolstoi şi tolstoismul,notele de subsol explicative continue, Tabelul cronologic şi Indicele de nume, păs-trând numai textul tradus, care, în paranteză fie spus, fără amplul aparat men-ţionat nu poate fi înţeles, în nenumăratele lui nume, trimiteri şi aluzii, de cătrecititorii români nespecialişti. Pentru a mistifica situaţia, au redenumit Jurnalul– Memorii, titlul întru totul neavenit faţă de originalul Dnevniki, inducându-i pecititori în eroare, deoarece le sugerează existenţa a încă unei scrieri, pe lângă jur-nalele cunoscute şi traduse în toate limbile lumii. Pentru a mima prezenţa uneialte traduceri, au fost operate minime schimbări în textul românesc: câte uncuvânt, câte o întorsătură de frază, câte o altă punere în pagină a enumerărilor,eliminarea parantezelor drepte indicând prescurtări şi alte mărunţişuri stilisti-ce şi grafice nelipsite de importanţă în economia textului tolstoian. Dar nici aces-tea nu sunt întotdeauna modificări, ci deseori reproduc opţiunile ediţiilor ante-rioare ale traducătoarei reale, mai ales ale celor din ediţia I, apărută în 1975-1976, de bună seamă pentru a face uitată traducerea autentică, prin trecereadeceniilor scurse şi inexistenţa pe atunci a unui copyright editorial, ceea ce nuînseamnă că nu lezează grav drepturile imprescriptibile ale autorilor. Un exem-plu: pentru celebra formulă tolstoiană reiterată la finalul atâtor zile, „esli budujiv”, prescurtat „e.b.j.”, Janina Ianosi a folosit în ediţia I „dacă voi trăi”, „d.v.t.”,modificând-o însă în ediţiile II şi III în „dacă mai trăiesc”, „d.m.t.”, aproximaremai apropiată exprimării româneşti (deşi depărtându-se şi ea de litera expresieiruseşti, „dacă voi fi viu”). Ghenadi Strungar a revenit la varianta iniţială „dacăvoi trăi”, „d.v.t.”, confirmând pastişarea ediţiei I. La confruntare, am găsit şi altecazuri de amalgamare a traducerii Janinei Ianoşi din ediţiile I şi III, pentru şter-gerea urmelor.

Toate aceste tertipuri sunt însă nesemnificative. Decisivă e suprapune-rea integrală dintre textul lui Ghenadi Strungar şi traducerile Janinei Ianoşi.

Oricine poate uşor să verifice această identitate; trebuie doar să compare frag-mentele alese din ani, luni, zile succesive – care sunt acestea, de unde şi pânăunde se întind, ce anume omit în sau între ele etc. Cum se explică sistematicaomitere identică a tuturor celorlalte pasaje, consideraţii, zile, nu numai din edi-ţia academică în 90 de volume, dar şi din cea prescurtată din 1965? Nu trebuiesă fii un filolog avizat ca să urmăreşti, de oriunde, fie şi pe sărite, propoziţiile şifrazele presupuselor „memorii” care, exceptând amintitele schimbări minore(proprii sau prin revenirea la variante anterioare), coincid cu traduce-rea/traducerile Janinei Ianoşi.

Memorii reproduc întocmai JurnalulÎn totalitate şi în părţile sale componente, Memorii reproduc întocmai

Jurnalul. Când Editura Adevărul Holding n-a obţinut acordul FundaţieiCulturale Ideea Europeană pentru reeditarea volumelor Janinei Ianoşi, a recurspur şi simplu – dacă simplitatea de acest fel poate fi numită pură – la reprodu-cerea traducerii sub alt titlu. Astfel, a încălcat, prin spirit şi literă, Contractulîncheiat între editorul Andrei Potlog şi traducătoarea Janina Ianoşi, în data de24 februarie 2005, stipulând la Art. 3.1: „Traducătorul acordă editurii dreptul deeditare şi difuzare a Traducerii sale pentru o perioadă de 9 ani”, încălcând toto-dată grosolan şi abuziv, în proporţii nemaiîntâlnite în istoria literaturii române,Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind Dreptul de Autor în vigoare la ora actua-lă în România, Lege modificată şi adăugită prin următoarele acte normative:Legea nr. 285 din 23 iunie 2004; Ordonanţa de urgenţa 123 din 1 septembrie2005.

Nota bene. Pentru comparaţie, câteva mostre din cele două traduceri:

„18891 ianuarie ’89. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit.

În continuare slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă.Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încrederede sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat fru-mos de vorbă. Timkovski – tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinatîmpreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoareapentru Hilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa1 la Golţev. Un om blajinşi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon, darn-am reuşit.” (Ediţia Ideea Europeană – Janina Ianoşi, Ion Ianoşi)

„18891 ianuarie. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski, şi nu l-am găsit. În

continuare, slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doi medici de plasă.Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşi mărginită încrederede sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însă pe urmă am stat fru-mos de vorbă. Timkovski, tare mic. În plus, Stratov şi Klopski. Am cinat împreu-nă, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu, am terminat scrisoarea pentruHilkovski, mă duc să mă plimb. Am fost cu Poşa Biriukov la Golţev. Un om bla-jin şi cinstit. Dejunul, apăsător ca întotdeauna. Am vrut să scriu despre biberon,dar n-am reuşit.” (Ediţia Adevărul Holding – Gh. Strungar)

„1894[24 ianuarie.] Griniovka. Din nou, o lună şi 2 zile de când n-am mai scris.

Azi e 24 ianuarie 1894. Griniovka. La Iliuşa. El e în străinătate. Am trăit cu greuluna aceasta. Am tot scris, numai la Toulon. M-am urnit un pic. Dar, în general,prost. Evenimentele din acest răstimp: 1) Acum trei săptămâni i-am scris împă-ratului o scrisoare despre Hilkov şi copiii lui2. Am aşteptat un oarecare răspunsşi m-am bucurat de libertatea mea. Cu scrisoarea nu e bine. E mai degrabă o con-ştiinţă a propriei independenţe, decât dragoste. 2) Muncind pe ger – la căratulapei – m-am forţat mai tare şi m-a apucat ceva în piept. Şi de atunci slăbiciuneaşi apropierea morţii mi-au devenit mult mai sensibile. 3) O situaţie tâmpită lacongresul naturaliştilor, care mi-a fost tare neplăcută. 4) Povara vieţii moscovi-te, luxoase şi mincinoase, şi a relaţiilor apăsătoare, sau mai degrabă a lipsei ori-căror relaţii cu soţia, m-a apăsat în mod deosebit. Ea n-a putut, iar apoi n-a maivrut să înţeleagă, şi păcatul ăsta al ei o chinuie şi pe ea, şi pe mine, dar în spe-cial pe ea. Fetele sunt drăguţe. Am bucurii din partea lor şi a lui Liova. Ultimascrisoare de la Liova. Se supără pe mine că admit această viaţă neruşinată careîi strică pe copiii ce cresc. Simt că sunt vinovat. Dar vinovat am fost şi mai înain-te. Acum însă nu mai pot face nimic. Nora mea, Sonia, a rămas singură şi amhotărât să mergem la ea. Din nou aceeaşi sfâşiere şi chin.” (Ediţia IdeeaEuropeană – Janina Ianoşi, Ion Ianoşi)

„189424 ianuarie. Griniovka. Din nou, o lună şi două zile de când n-am mai

scris. La Iliuşa. El e în străinătate. Am trăit cu greu luna aceasta. Am tot scris,numai la Toulon. M-am urnit un pic. Dar, în general, prost. Evenimentele dinacest răstimp:

1) Acum trei săptămâni i-am scris împăratului o scrisoare despre Hilkovşi copiii lui. Am aşteptat un oarecare răspuns şi m-am bucurat de libertatea mea.Cu scrisoarea nu e bine. E mai degrabă o conştiinţă a propriei independenţe,decât dragoste.

2) Muncim pe ger, la căratul apei, m-am forţat mai tare şi m-a apucatceva în piept. De atunci, slăbiciunea şi apropierea morţii mi-au devenit mult maisensibile.

3) O situaţie tâmpită la congresul naturaliştilor, care mi-a fost tareneplăcută (aplaudat, ovaţionat la intrarea în sală, lui Tolstoi i s-a cerut şi el aacceptat să facă parte din prezidiu – n. ed.).

Povara vieţii moscovite, luxoasă şi mincinoasă, şi a relaţiilor apăsătoare,sau mai degrabă a lipsei oricăror relaţii cu soţia, m-a apăsat în mod deosebit. Ean-a putut, iar apoi n-a mai vrut să înţeleagă, şi păcatul ăsta al ei o chinuia şi peea, şi pe mine, dar în special pe ea. Fetele sunt drăguţe. Am bucurii din partealor şi a lui Liova. Ultima scrisoare de la Liova. Se supără pe mine că admit aceas-tă viaţă neruşinată care îi strică pe copiii ce cresc. Simt că sunt vinovat. Dar

1 Pavel Ivanovici Biriukov.2 Scrisoarea către Alexandru al III-lea se referă la sechestrarea din „înaltă poruncă” a copiilor luiD.A. Hilkov, rezulta şi din căsătoria sa civilă cu C. V. Wiener. Scrisoarea a rămas fără răspuns.3 Între 3 şi 11 ianuarie 1894 a avut loc, la Moscova, Congresul medicilor şi naturaliştilor, sub preşe-dinţia lui K.A. Timiriazev. Intrând în sala congresului, la şedinţa de închidere, Tolstoi a fost ovaţio-nat de cei prezenţi şi obligat să se aşeze în prezidiu, lângă Timiriazev.

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

vinovat am fost şi mai înainte. Acum însă nu mai pot face nimic. Nora mea,Sonia, a rămas singură şi am hotărât să mergem la ea. Din nou, aceeaşi sfâşiereşi chin.” (Ediţia Adevărul Holding – Gh. Strungar)

„18992 ianuarie 1899. Iasnaia Poliana. Ultima dată am scris pe 25 noiembrie,

prin urmare acum o lună şi o săptămână. Am scris la Iasnaia Poliana, apoi amfost la Moscova unde n-am scris nici o dată. La sfârşitul lui noiembrie m-am dusla Pirogovo. Pe întâi m-am reîntors, şi de atunci nu sunt prea sănătos; m-a durutşi mă dor şalele, iar în ultimul timp am ceva de genul unei febre biliare. De douăzile mi-e mai bine. În tot acest răstimp m-am ocupat exclusiv de Învierea. Am maiavut întrevederi în legătură cu duhoborii şi o cantitate incomensurabilă de scri-sori. Împreună cu mine e Kolecika Ghe, cu care mă odihnesc. În familie nu-sbucurii. Maşa a fost bolnavă (ieri s-a terminat, a avortat). Tania e alarmată şimortificată. Mişa s-a năucit. Andriuşa e bănuitor. Cu Sonia o duc bine. Suntbătrâneşte liniştit. Asta ar fi totul. Am destul de multe de însemnat. Voi însem-na pe paginile lăsate libere. În ultimul timp parcă mi-a scăzut interesul pentruÎnvierea şi, cu bucurie, simt alte interese mai importante – înţelegerea vieţii şi amorţii. Multe parcă în mod clar.” (Ediţia Ideea Europeană – Janina Ianoşi, IonIanoşi)

„18992 ianuarie 1899. Iasnaia Poliana. Ultima dată am scris pe 25 noiembrie,

prin urmare, acum o lună şi o săptămână. Am scris la Iasnaia Poliana, apoi amfost la Moscova unde n-am scris nici o dată. La sfârşitul lui noiembrie m-am dusla Pirogovo. Pe întâi m-am reîntors, şi de atunci nu sunt prea sănătos; m-audurut şi mă dor şalele, iar în ultimul timp am ceva de genul unei crize biliare. Dedouă zile mi-e mai bine.

În tot acest răstimp m-am ocupat exclusiv de Învierea. Am mai avutîntrevederi în legătură cu duhoborii şi o cantitate enormă de scrisori. Împreunăcu mine e Kolecika Ghe, cu care mă odihnesc. În familie nu-s bucurii. Maşa a fostbolnavă (ieri s-a terminat, a avortat). Tania e alarmată şi mortificată. Mişa s-anăucit. Andriuşa e bănuitor. Cu Sonia o duc bine. Sunt bătrâneşte liniştit. Astaar fi totul. Am destul de multe de însemnat.

Voi însemna pe paginile lăsate libere. În ultimul timp parcă mi-a scăzutinteresul pentru Învierea şi, cu bucurie, simt alte interese mai importante, înţe-legerea vieţii şi a morţii. Multe parcă în mod clar.” (Ediţia Adevărul Holding –Gh. Strungar)

Versiunile seamănă în proporţie covârşitoare

Versiunile, aşadar, seamănă, în proporţie covârşitoare, aproape cadouă picături de apă. Cred că sunt inutile orice comentarii. Uneledeosebiri înregistrate de un ochi scrupulos pot fi depistate, ade-

seori, ca deosebiri între ediţiile Janina Ianoşi, care, fiind un traducător profesio-nist de înaltă clasă, nu admite să reproducă de la o ediţie la alta, în chip identic,traducerile, ci, de fiecare dată, le perfecţionează, le stilizează.

Dar pentru deplina evidenţă, se pune întrebarea: cum putea un alt tra-ducător, în câteva luni, să selecteze, să organizeze şi să traducă un materialimens, de aproape o mie de pagini, din cele 13 volume câte cuprinde jurnalul tol-stoian în ediţia de 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, iar selecţia şi orga-nizarea materialului să fie identică cu cea făcută de profesorul Ion Ianoşi?! Dealtfel, Memorii nu indică, pe contrapagina interioară – contrar uzanţelor elemen-tare – nici o sursă după care a fost efectuată selecţia, nici măcar limba din cares-a făcut tălmăcirea.

Semnalăm, aşadar, un caz cu totul excepţional, ca să nu spunem strigă-tor la cer, în care plagiatorii reproduc volume întregi, cu alt titlu, sub identitateaaltei edituri şi a altui traducător.

Atât Editura Ideea Europeană, Fundaţia Culturală Ideea Europeană, câtşi Janina Ianoşi (reputată traducătoare a zeci de volume din limbile rusă, germa-nă, franceză), împreună cu Ion Ianoşi (scriitor şi filosof cunoscut, profesor univer-sitar, membru de onoare al Academiei Române, autor a peste treizeci de cărţi) audreptul la reparaţii materiale şi morale.

Demnitatea lor trebuie reabilitată în mod public. Menţionez că acest text a fost depus în atenţia Consiliului Director al

Uniunii Scriitorilor din România şi a domnului preşedinte, acad. NicolaeManolescu, Prezidiului Academiei Române şi a domnului preşedinte, acad. IonelHaiduc, COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor şi adomnului preşedinte Eugen Uricaru, APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şiEditurilor din România) şi a domnului Preşedinte Ion Tomescu, FEDCR(Federaţia Editorilor şi Distribuitorilor de Carte din România), ARPE (AsociaţiaRevistelor şi Publicaţiilor din Europa) şi a domnului Preşedinte Cassian MariaSpiridon, revista Contemporanul, editată de Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană, fiind membru al acestei prestigioase instituţii.

Bucureşti, 9 decembrie 2008

Aşa nu se face, dom´le Adevărul Holding!

Interesant e că Adevărul Holding (AH) aruncă pisica în grădina aces-tui traducător total necunoscut, lipsit de nume, prestigiu, GhenadiStrungar, despre care refuză – ne-au informat nu puţini ziarişti care

fac anchete axate pe acest subiect – să dea informaţii minime: cine este? oareexistă? unde locuieşte? ce vârstă are? ce pregătire? de unde curajul de a debutacu o traducere din Tolstoi? etc., etc. De vreme ce echipa AH avea „un contract per-

fect legal” cu Gh. Strungar obiectul căruia sunt aşa-zisele Memorii, din ce moti-ve au contactat-o pe Janina Ianoşi, apoi au apelat, telefonic, la noi, cerân du-ne ultra-insistent drepturile de autor pentru Jurnalul tolstoian? Repet, AH aruncă pisicaîn grădina acestui traducător. Să înţelegem, în consecinţă, faptul că GhenadiStrungar a editat aşa-zisele Memorii tolstoiene la tiparniţa d-sale de-acasă, pre-luând abuziv sigla Editurii AH, care îşi exprimă „buna intenţie” şi susţine – încomunicatul de presă din 12 decembrie 2008 – că se află în posesia „unui contractperfect legal”? Nu încetează, apropo, să ne surprindă, în această ordine de idei,şi următorul detaliu: dacă s-a comis un abuz editându-se Memoriile fără consim-ţământul AH, atunci din ce motive acest organism – ne rezervăm dreptul de a nucalifica editura aflată în discuţie drept instituţie – nu reacţionează cu fermitate,dar mai ales cu onestitate? Din contră, AH, conform textului imprimat în interio-rul celor două vol., afirmă că deţine – nota bene, detaliu important – toate drep-turile asupra respectivei ediţii. Cităm din ediţia AH: „Toate drepturile asupraprezentului titlu sunt rezervate exclusiv Editurii S.C. Adevărul Holding S.R.L.Reproducerea parţiala sau integrală a textului fără acordul editurii este interzi-să şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare”.

În altă ordine de idei, textele celor două ediţii – Ediţia Ideea Europeanăşi respectiv ediţia AH – fiind identice în proporţie de 99%, în cazul în care IdeeaEuropeană, deţinând, repet, drepturile asupra jurnalului tolstoian până în 2014,ar imprima un prim tiraj de, să zicem, 10.000 de exemplare cu prilejul centena-rului morţii Magului de la Iasnaia Poliana, centenar care se apropie – AdevărulHolding – care susţine că „reproducerea parţială sau integrală a textului fărăacordul editurii este interzisă şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare” – arputea să ne acţioneze în instanţă pentru plagiatul „operei” de „traducător” a luiGh. Strungar sau pentru piratarea ediţiei lor, nu-i aşa? Plagiat făcut de cine? DeIdeea Europeană? De subsemnata? De Janina Ianoşi? Sau poate de Ion Ianoşi?Brrrrr. Locuim sub zodia absurdului.

Dacă AH a avut şi are, într-adevăr, „bune intenţii”, din ce motive nu areacţionat cum ar fi reacţionat un organism de bună-credinţă, de „bună inten-ţie”, cum ar fi reacţionat, firesc, o instituţie de cultură de un real prestigiuatunci când o altă instituţie de cultură de un real prestigiu, într-o notificare, îisolicită date despre Gh. Strungar, anunţând-o că e vorba de o ediţie plagiată şicerându-i retragerea de pe piaţă a tirajului? Din contră, AH ne expediază o noti-ficare jenantă, incalificabilă, pentru ceea ce pretinde acest organism că este înreclamele TV!

Le mulţumim tututor colegilor, scriitorilor, editorilor, lectorilor, ziarişti-lor, echipelor TV, prietenilor, avocaţilor, care au fost şi sunt în continuare solidaricu echipa Ideea Europeană, dându-ne sugestii, sfaturi, făcându-ne, nu rareori,curaj să nu cedăm în faţa presiunilor exercitate asupra noastră, a ameninţărilor,a tentativelor de intimidare. Le mulţumim domnilor prof. Dumitru Balan, dr.Răzvan Voncu, scriitorului şi traducătorului Mihai Dascălu, care au făcut exper-tiza plagiatului, expunându-şi opinia în textele domniilor lor edificatoare, eloc-vente. Convingerea că legea este lege pentru toţi şi ea trebuie respectată de toţi– trusturile editoriale nu fac excepţie! –, prestigiul şi importanţa dată actului cul-tural la Ideea Europeană, convingerea că „sistemul” editorial românesc trebuie,e cazul, e timpul să funcţioneze în regim de legalitate, normalitate şi transparen-ţă, şi – nu în ultimul rând – vechea prietenie, complicitatea deja celebră care neleagă de cei doi importanţi creatori Janina şi Ion Ianoşi, care s-au trezit pestenoapte expuşi, cu o ediţie vandalizată, piratată în braţe (la ediţia originală Ianoşilucrând ani, investind în ea ştiinţă, profesionalism, cultură, energie şi, da-da,iubire, perfectând-o circa trei decenii!) – toate acestea ne-au făcut să nu cedăm,să încercăm să rezistăm şi să facem – în ciuda oboselii, a lehamitei, în ciuda ten-dinţei de a ocoli conflictele, pentru a avea parte, firesc, de linişte ca să ne scriem,în primul rând, cărţile, urmându-ne astfel vocaţia, şi ca să onorăm obligaţiile deeditor, în pofida puterii financiare a trustului vizat şi a sugestiei unora dintrecolegii fooooarte indignaţi de abuzul comis de a „nu ne pune cu rechinii pieţei edi-toriale” – aşadar, ne-au făcut curaj să facem nenumăratele demersuri, interven-ţii etc., pentru a le reda demnitatea Ianoşilor, pentru a apăra, da, a apăra OCARTE batjocorită, vandalizată, tăvălită în noroiul lipsei de profesionalism, alipsei de scrupule şi a lăcomiei de a obţine bani, bani, bani cu orice preţ şi cu oricesacrificii.

Aşa nu se face, dom´le Adevărul Holding!! Aşa nu se face! Regretăm că numele unuia dintre sfinţii de litere ai literaturii universa-

le – Lev Nikolaievici Tolstoi – este vehiculat cu asupra de măsură (fără voia noas-tră, fără voia ziariştilor ce tratează acest subiect „fierbinte”) într-un scandalmediatic, stârnit, repet, fără voia noastră, pe care – în ajunul centenarului mor-ţii autorului capodoperelor Război şi pace, Anna Karenina etc. – nu-l merita. Înmod cert.

Revista Contemporanul. Ideea Europeană va reveni asupra subiectuluiacesta de tristă pomină.

18 februarie 2009

P.S. Ediţia era aproape încheiată, recitisem tot dosarul după corector. Ne între-bam dacă e bine sau nu să-l publicăm în revista Contemporanul. IdeeaEuropeană. Faptul că am promis asta în unul dintre comunicatele trimise, ne-afăcut să „ucidem” orice dubiu, orice şovăială. Aşa cum am refuzat categoric săcedăm drepturile Adevărului Holding „cu acte în regulă”, fiindcă i-am promisdomnului profesor Ianoşi – Ianoş îi spunem noi, cei din tribul Conte – că vomreedita Jurnalul în prestigioasa Colecţie 100 de capodopere, în condiţii de lux,căci se apropie, spuneam, centenarul morţii lui Lev Nikolaievici, şi e bine – aşase cuvine! – ca autorul Annei Karenina să fie în „compania” tomurilor semnatede Dostoievski, Rilke, Goethe, Ţvetaieva, care fie au văzut lumina tiparului, fievor vedea în viitorul imediat. Parcă l-aş fi văzut, iar şi iar, pe Ianoşi în faţaochilor, spunându-mi ceea ce mi-a spus de atâtea ori între patru ochi, e adevă-rat, cu alte prilejuri, nu neapărat pentru a mă dojeni, cât pentru a constataexcedat că sunt incorigibilă şi că nu mai e nimic de făcut în ceea ce mă priveşte:„Aura, Aura, tu nu ai simţul măsurii. Mă întreb dacă asta vine din sângele tăurusesc”. Mă gândesc la Ţvetaieva şi la versul ei: „Legea mâinii întinse şi asufletului deschis”. Lege care probabil că funcţionează mai ales în cazul poeţi-lor, care sunt – tot după Marina cetire – jidovi.Precizez că aici, în acest număr, inserăm o parte din comentarii, expertize.Restul… Nu, restul nu e tăcere. Va urma. Numele celorlaţi participanţi la dez-baterea de sub auspiciile Clubului Ideea Europeană va fi dezvăluit la timpulpotrivit. �

14

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

RĂZVAN VONCUDespre memoriile care sunt… jurnalRăzvan Voncu s-a născut la 24 august 1969 la Constanţa. A absolvit Facultatea deLitere a Universităţii Bucureşti (1994). Master (1995) şi doctor (2006) în Litere al acele-iaşi universităţi. Actualmente, este lector universitar la Catedra de literatură română aFacultăţii de Litere, din cadrul Universităţii Bucureşti. Debut în literatură: 1988. Scriecritică şi istorie literară, eseu, literatură confesivă. A colaborat şi colaborează la câtevadintre revistele de prestigiu din ţară. Publică, de asemenea, în reviste literare dinSerbia. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Serbia. Cărţi de proză: Jurnalul unuian satanic, 2001. Cărţi de critică şi istorie literară: Secvenţe literare contemporane, 2vol., 2001, 2002; Despre Preda, 2003; Orizonturi medievale, 2003; Eseuri critice, 2005;Textul confesiv în literatura română veche, 2006. Cărţi de publicistică: România de zi cuzi. O lectură, 2004; Pieton prin tranziţie, 2007. Traduceri: Predrag Bogdanović Ci –Biblioteca rătăcitoare (în colaborare cu Adam Puslojić şi Ioan Flora), 2000. Ediţii alcătui-te şi îngrijite: Ilarie Chendi – Eminescu şi vremea sa, 2000; Dumitru Radu Popescu – F,2000. Premii literare: Premiul „Titu Maiorescu” pentru critică literară al AcademieiRomâne pe anul 2001 (2003); Premiul Naţional „Marin Sorescu” (2002); Premiul pentrujurnalistică al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” (2004)

O carte miraculoasă

Am în faţă o carte miraculoasă. Este semnată Lev Tolstoi şi are ti-tlul Memorii, volumele I şi II. A apărut la Editura AdevărulHolding, are, după cum glăsuieşte reclama, coperte de piele ecolo-

gică şi costă 85 de lei. Cum, fără să fiu un specialist în literatura rusă, ştiamtotuşi că bibliografia marelui rus nu cuprindea, până acum, nici un volum dememorii, m-am precipitat spre noua achiziţie. Probabil, mi-am spus, că savanţiiruşi, cercetând în arhiva Tolstoi sau prin tezaurele bibliotecilor şi arhivelor dinmarea ţară de la Răsărit, au descoperit, la aproape un secol de la dispariţia scrii-torului, un manuscris inedit, pe care generoasa Casă de Editură AdevărulHolding îl face cunoscut şi cititorilor români, cu o remarcabilă rapiditate. Mămiră doar că, aducând în limba română un asemenea eveniment colosal – căcimemoriile inedite ale lui Tolstoi ar depăşi în însemnătate Premiul Nobel –, edi-tura nu şi-a făcut mai multă publicitate, prezentând publicului, în carne şi oase(fie şi la televizor), pe bravul traducător care a adus în limba noastră acest monu-ment.

Mirarea se adânceşte şi mai mult când deschid cartea. Pagina de gardăne anunţă că Lev Tolstoi – Memorii, vol. I şi II, sunt traduse de GhenadiStrungar. Numele îmi este complet necunoscut, cu toate că, fiind şi slavist de for-maţie, îmi sunt cunoscute numele imensei majorităţi a traducătorilor de litera-tură rusă, de la Janina şi Ion Ianoşi la Nicolae Iliescu. Încerc o căutare pe maimulte motoare de internet, şi rezultatul e acelaşi: zero. Adâncesc cercul investi-gaţiilor la fişierul Bibliotecii Academiei şi la cel al Bibliotecii CentraleUniversitare, doar spre a constata aceeaşi certitudine: silenţiu lugubru, cum arfi spus Pantazi Ghica. Ghenadi Strungar nu a tradus nimic până acum.Memoriile lui Tolstoi sunt prima sa încercare. Ce talent! Să-ţi începi carieraingrată de traducător cu o asemenea capodoperă! Şi ce curaj pe Editura AdevărulHolding să încredinţeze o asemenea operă unui debutant, în fond, unui necunos-cut de pe stradă!...

Misterul, cum spuneam, se adânceşte pe măsură ce pătrund în bucătăriacărţii. Colofonul nu precizează care este ediţia de referinţă pe care a lucrat tra-ducătorul, lucru de mirare, câtă vreme e de presupus că, aceste Memorii fiind odescoperire de ultimă oră, ediţiile nu pot fi prea multe. Probabil, una singură.Dacă nu cumva textul – prezentat de reclamă ca o traducere non plus ultra – nua fost tradus din rusă, ci dintr-o limbă occidentală, în care acest veritabil eveni-ment literar mondial va fi fost, anterior, tradus la rândul lui.

Dacă s-a întâmplat aşa, e un mister de ce Adevărul Holding a recurs laun traducător necunoscut, pentru a tălmăci din franceză sau engleză un text alunui clasic rus, în condiţiile în care există în România, în plină activitate, celpuţin 6-7 traducători de rusă care puteau face traducerea direct din original. Doidintre aceşti traducători, soţii Janina şi Ion Ianoşi, fiind chiar editorii şi tradu-cătorii celeilalte opere confesive a lui Tolstoi apărute în româneşte (în trei ediţii),şi anume Jurnal, vol. I şi II. Misterul se adânceşte, dar se adevereşte şi prover-bul consacrat reclamei: afară-i vopsit gardul (din piele ecologică), iar înăuntru-i...o traducere dintr-o ediţie neprecizată, dintr-o limbă neprecizată, realizată de untraducător necunoscut.

Trecând de misterioasa pagină de gardă, ajungem la nota editorului, carevorbeşte despre memoriile lui Tolstoi (prin urmare despre acel manuscris inedit,descoperit recentisim în arhivele ruseşti şi tradus, cu viteza luminii, şi în româ-neşte), în acest mod: „Jurnalul ultimilor ani se constituie într-o sinteză a gândi-rii scriitorului”. Las la o parte inadvertenţa: Tolstoi a ţinut un jurnal nu numaiîn ultimii săi ani, ci mai bine de şase decenii: 1847-1910. Lucru, în paranteză fiespus, pe care îl ştie oricine a consultat bibliografia tolstoiană. Jurnalul, însă, caspecie literară, este cu totul altceva decât memoriile! Aparţin, şi una, şi cealaltă,literaturii confesive (sau subiective, cum îi zicea Vianu), însă nu sunt deloc unaşi aceeaşi specie. Dimpotrivă. Prin unele aspecte de poietică şi de conţinut, jur-nalul şi memoriile sunt specii literare diametral opuse. Pun inadvertenţa peseama inculturii editorului, mirându-mă, în continuare, că unui om atât de puţinpregătit în materie de literatură i-a fost încredinţat un proiect atât de însemnat,care a angajat atâtea resurse ale editurii, cum este monumentul Lev Tolstoi –Memorii, vol. I şi II.

Înăuntrul cărţii, însă, stupoare totală: marele Lev Tolstoi, unul dintrepărinţii prozei realiste şi autentic ctitor al romanului modern, autor, între altele,al unui jurnal enorm, editat postum în nu mai puţin de 13 volume, nu cunoaştenici el diferenţa dintre jurnal şi memorii! Căci Memoriile sale (dacă luăm de buntextul editat de Adevărul Holding) sunt redactate... asemeni unui jurnal! Iatăcâteva exemple: „Te uiţi la oamenii care sărută o icoană, care trec pe sub ea, ado-rând-o şi temându-se de ea. Dacă oamenii au putut fi înşelaţi, înseamnă că nuexistă înşelăciune de care să nu se lase prinşi.” (14 noiembrie 1898); „Moralitateanu poate fi fondată pe nimic altceva decât pe conştiinţa că eşti o fiinţă spiritua-lă, unită cu toate celelalte fiinţe şi cu Totul. Dacă omul nu e o fiinţă spirituală, ciuna trupească, atunci el trăieşte inevitabil doar pentru sine, iar viaţa pentru sineşi moralitatea sunt incompatibile.” (20 iulie 1907); „Uneori adevărul este stabilitca ideal. Fals: adevărul este doar absenţa minciunii.” (11 octombrie 1906).Ş.a.m.d. Nu mai continui cu exemplele: întreaga carte, adică două volume, este

construită, de la un cap la altul, pe o structură fragmentară, guvernată de ceeace Maurice Blanchot numeşte regula calendarităţii. Fiecare fragment al cărţiieste consemnat de autor la o anume dată calendaristică, menţionată explicit.Numai că această regulă şi această structură a textului sunt specifice jurnalului,nu memoriilor! Memoriile sunt un text continuu, care parcurge întreaga viaţă aautorului, de la naştere (uneori şi mai înainte de naştere, de la originile familiei)şi până în momentul redactării. Precizările cronologice nu sunt obligatorii în tex-tul memorialistic, aşa cum sunt într-un jurnal intim, şi de aceea sunt mult mairare şi aleatoriu plasate în text.

Mai mult decât atât: meditând pe marginea propriului text, Lev Tolstoiuită că l-a denumit Memorii şi îl botează, de nenumărate ori... jurnal: „să-mi con-tinui jurnalul” (14 iunie 1847), „iată de ce se impune necesitatea unui jurnal […]jurnalul e necesar… […] voi explica în jurnal […] Iată un al treilea scop al jurna-lului” (14 iunie 1850), „am citit jurnalul” (17 iunie 1850), „n-am scris nimic în jur-nal” (13 decembrie 1850), „să-mi descriu în jurnal” (30 decembrie 1850), „îi maigăsesc jurnalului [încă, cuvânt omis, n. m.] un scop folositor” (7 martie 1851),„Mi-am recitit [acum, cuvânt omis, n. m.] vechiul jurnal din iulie 1851…” (20martie 1852), „De dimineaţă mi-am scris jurnalul cum se cuvine.” (6 noiembrie1861), „Sonia a citit fără mine jurnalul acesta şi a necăjit-o foarte tare…” (4 febr.1897), „M-am gândit la faptul că scriu în jurnal nu pentru mine, ci pentruoameni…” (19 martie 1906), „Încep un jurnal nou…” („Jurnal secret”, 22 ianua-rie 1909), „Pornesc un jurnal nou, un jurnal adevărat, numai pentru mine.”(„Jurnal numai pentru mine”, 29 iulie 1910).

Aşadar, avem de-a face cu un text care pretinde că este de memorii, darcare este structurat şi gândit exact ca un jurnal. Trebuie să recunoaşteţi că mis-terul ediţiei de la Adevărul Holding devine tot mai opac.

Misterul devine de-a dreptul tenebrosCitind cele două volume, misterul devine de-a dreptul tenebros, căci se

pare că marele Tolstoi habar nu are, de fapt, cum se scriu nişte memorii, încăl-când în redactare toate regulile genului. Însemnările care alcătuiesc textul edi-ţiei de la Adevărul Holding sunt fragmentare şi discontinue, sărind de la un anla altul, asemeni unui jurnal. Mari perioade din viaţa scriitorului, în care acestaa trecut prin evenimente istorice şi a cunoscut personalităţi istorice, ruse şi euro-pene, lipsesc cu desăvârşire din acest text, nu-i aşa, de memorii, adică de mărtu-risiri asupra epocilor istorice şi personalităţilor cu care autorul a venit în contact.Lipseşte refacerea arborelui genealogic, copilăria mică şi mare, pe scurt, capito-le fără de care nu există memorii, ci numai însemnări zilnice, adică... jurnal.

Perspectiva autorului este şi ea, din punctul de vedere al normelor memo-riilor, greşită. Memoriile sunt întotdeauna o proiecţie a conştiinţei autorului asu-pra lumii, în timp ce jurnalul intim este o reflectare a lumii în conştiinţa autoru-lui (vezi Eugen Simion – Ficţiunea jurnalului intim, vol. I, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 2001, pp. 43-79). Textul lui Tolstoi, prezentat de EdituraAdevărul Holding ca fiind Memorii, vol. I-II, ne oferă în permanenţă, la tot pasulşi oriunde am deschide cartea, reflectarea lumii în conştiinţa lui Tolstoi.

Memoriile, de asemenea, sunt un text redactat retrospectiv, când autorullor, ajuns la o anumită vârstă, priveşte în urmă, la experienţa unei vieţi, şi ni seconfesează în legătură cu încercările prin care a trecut. Nu o dată, aceste memo-rii conţin grave erori de cronologie, autorul nemaiputând, la 65 sau 73 de ani, săîşi aducă aminte exact când a făcut cutare lucru. Nimic din toate acestea înmemoriile lui Tolstoi, editate de Adevărul Holding! Tolstoi, contrar tuturor regu-lilor, îşi scrie memoriile... zilnic, consemnând cu exactitate şi fără erori de crono-logie, exact ca într-un jurnal, fiecare gând sau experienţă. Acest procedeu estenumit de teoria literară principiul simultaneităţii. Singura problemă este că elcaracterizează, din nou, jurnalul, iar nu memoriile. Principiul narativ al memo-riilor este identic cu cel al romanului. Marele romancier Tolstoi, părinte al rea-lismului, nu ştie asta. Cel puţin asta rezultă din textul publicat de AdevărulHolding.

Să nu ne mai ascundem după... mirări

Ca să nu ne mai ascundem după... mirări şi să tragem o concluzie: textulprezentat de Editura Adevărul Holding, ca fiind Lev Tolstoi – Memorii, vol. I-II,nu este un text de memorii. Este un text de jurnal. Numai că Lev Tolstoi nu a fostun Procopiu din Cezareea, care să ţină un jurnal „public” (cel publicat în 13 volu-me în Rusia, acoperind perioada 1847-1910) şi unul „secret”, care să fi rămas ine-dit şi pe care Adevărul Holding să ni-l fi adus în româneşte sub titlul fals deMemorii. Este vorba de o ediţie, pur şi simplu, selectivă din Jurnalul lui Tolstoi.

De ce a procedat Adevărul Holding la editarea sub un alt titlu, când isto-ria literară şi editologia din lumea întreagă au consacrat titlul dat de autorulînsuşi, şi anume cel de Jurnal? Chiar dacă ar fi vorba de o altă versiune decâtcea semnată de Janina şi Ion Ianoşi, editura tot era obligată să respecte titlulconsacrat de istoria literară, cu atât mai mult cu cât şi titlul rusesc, de Dnevniki,se traduce perfect, în româneşte, prin Jurnal şi nicidecum prin Memorii.

Editura Adevărul Holding încearcă însă să ne convingă de altceva, prinfolosirea unui alt titlu decât cel consacrat. Şi anume, că e vorba de alt text decâtcel al ediţiei Janina şi Ion Ianoşi.

Depun, deci, mărturie, în calitate de critic şi istoric literar (având la activun doctorat şi o carte dedicate textului de tip confesiv), că titlul Memorii, aplicattextului Jurnal, este un desăvârşit fals literar. Un fals pe care nici Tolstoi şi nicivreunul din editorii săi din lumea largă nu puteau să îl comită. Un fals la carenu ar subscrie nici un traducător adevărat, nici chiar unul aflat la primele rân-duri traduse.

Şi încă o observaţie. Editorii celor două volume de Jurnal tolstoian apă-rute în româneşte, soţii Janina şi Ion Ianoşi, au selectat sutele de fragmente edi-tate în cele două volume ale ediţiei româneşti a Jurnalului din zecile de mii defragmente care alcătuiesc cele 13 volume ale jurnalului integral al scriitorului.Editura Adevărul Holding vrea să ne convingă că un alt traducător, lucrând asu-pra celor 13 volume, conţinând, cum spuneam, zeci de mii de fragmente, a alesexact aceleaşi câteva sute de fragmente conţinute de ediţia Janina şi Ion Ianoşi.Ca istoric literar şi editor, depun, iarăşi, mărturie că probabilitatea acestei coin-cidenţe este zero. Cu atât mai mult cu cât inadvertenţa din Nota editorului (cita-

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

tă de mine la începutul articolului) ne face să ne îndoim că Ghenadi Strungar şiredactorul de carte au văzut cu ochii lor toate cele 13 volume ale ediţiei ruseştia Jurnalului.

Las la latitudinea cititorilor şi a justiţiei să califice demersul EdituriiAdevărul Holding. Doresc doar să afirm că este pentru prima dată în istoria edi-tologiei mondiale când un jurnal intim este editat sub titlul de Memorii şi cânddoi editori diferiţi, antologând câteva sute de fragmente dintr-un text care are 13volume, aleg exact aceleaşi fragmente, în exact aceeaşi ordine.

DUMITRU BĂLANUn evident caz de plagiatDumitru Balan s-a născut pe 18 septembrie 1933 în Burdujeni, Suceava. A absolvitLiceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1952). Studii superioare la secţia română şi secţiarusă a facultăţilor de filologie de la Universităţile de stat din Bucureşti şi Moscova. Apredat la Universitatea din Bucureşti cursuri de literatură rusă, secolele XIX şi XX,arta traducerii, critică literară şi poetică etc. A debutat cu versuri în timpul studiilorliceale. A colaborat la cele mai prestigioase publicaţii literare din România, Rusia,Azerbaidjan, Varşovia etc. A semnat texte şi cu pseudonimele D. Nalbă, D. Alban, D. B.ş.a. A publicat peste două sute de articole şi studii dedicate culturilor română, rusă ş.a.Membru al Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan. Lucrările sale au fost recenzate în mul-tiple reviste de mare prestigiu din străinătate. Cărţi publicate: „Maiakovski înRomânia” (1975), „Poezia rusă din sec. XX” (1997); „Sub semnul versului” (2003).Coautor la „Puşkin în cultura română” (1984), antologii comentate de lirică din sec. XIX,şi XX. Traduceri din literaturile rusă, bulgară, azerbaidjană.

Ghenadi Strungar – un nume real sau fictiv?!

Sunt consternat aflând că astăzi, când România are propriile salelegi de apărare a dreptului de autor şi este semnatară – în acestsens – de explicite convenţii internaţionale, s-a săvârşit un cras furt

literar sub umbrela protectoare a unui important holding naţional. Un fost colegde la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii bucureştene,unde, printre altele, am condus şi un seminar despre arta traducerii, îmi reco-manda să nu mă implic în chestiunea în speţă (la care mă voi referi în cele ceurmează), având în vedere puterea financiară şi influenţa exercitată de trustulîn cauză. Dar „amicos Plato, sed magis amica veritas” sau în traducere din lati-nă „prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevărul”. În exemplul nostru adevărulnu e nicidecum de partea „Adevărului Holding”, unde „traducătorul” GhenadiStrungar (nume real sau fictiv?!) şi-a însuşit rodul intensei trude intelectuale atălmăcitoarei Janina Ianoşi. Ca autor al mai multor volume de proză, poezie şiteatru transpuse în limba română, ştiu prea bine câte eforturi mentale şi chinui-toare căutări creatoare necesită depistarea echivalenţelor exacte care să sonori-zeze cu valoarea artistică a textului original.

Să intru însă în subiect. S-au publicat recent la Editura AdevărulHolding două volume de Memorii de Lev Tolstoi, traduse de Ghenadi Strungarcare nu reprezintă altceva decât o preluare mot-a-mot a textului tolstoian Jurnal(de fapt acesta e titlul corect în concordanţă cu originalul şi evitat de G.S. tocmaipentru a masca raptul), tradus de Janina şi apărut anterior, în 2005, tot în douăvolume, la Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. În fapt, Janina Ianoşia oferit editurii ediţia a III-a, revăzută, a Jurnalului, publicat pentru prima oarăîn România, la Editura Univers, în anii 1975-1976 (ediţia a II-a a văzut luminatiparului la Editura Elit, în anul 2000). Cele două volume beneficiază de unamplu studiu introductiv, note şi indice de nume, semnate de cunoscutul criticliterar şi profesor universitar Ion Ianoşi, inexistente în ediţia „Adevărului”.

Să exemplificăm, totuşi. Pentru simplificare voi apela doar la iniţialeletraducătorului, respectiv G.S. pentru Ghenadi Strungar şi J.I. pentru JaninaIanoşi, indicând cu cifre romane volumele, iar cu cele arabe paginile.

Aşadar, la G.S.:7 ianuarie. Dimineaţa. Am avut de gând să mă duc la vânătoare. M-am

sculat destul de devreme, dar am scris o scrisoare înainte de a merge la vânătoa-re. Praful de puşcă a fost prost şi de aceea n-am împuşcat nimic şi m-am întorscătre prânz. Groman a sosit şi pleacă la Tiflis. E un om tare bun şi cinstit. Dupăprânz, să scriu Însemnările artificierului. După plecarea ofiţerilor am adormit şiam dormit până la ceai. A venit Cekatovski şi m-a deranjat din nou. După cinăam stat la Jukevici şi acum, după ce toată ziua n-am făcut nimic, mă culc.

Rusului, sau în general omului simplu, îi place să arate, în clipele de pri-mejdie, că încearcă, sau chiar încearcă cu adevărat, o teamă mai mare de a nupierde lucrurile încredinţate lui sau propriile lui lucruri, decât viaţa.

Epişka şi Ghicik porneau în amurg, pe furtună, şi umblau până la cân-tatul cocoşilor. Ca să afle unde sunt aulele şi hergheliile, Epişka urla ca lupii.Când câinii îi răspundeau, ei se apropiau de aul, prindeau caii şi-i mânau sprecasă. Deseori însă se rătăceau, şi să nu te întorci acasă până în zori, e nenoroci-re; atunci, Epişka descăleca şi-i dădea calului drumul înainte, spunându-i că-lomoară dacă îl va înşela. Calul îl conducea înspre staniţe. Apoi, după ce mai întâiînfăşură copitele cailor în cârpe, Ghicik îl trecea apa pe Epişka, iar acesta dinurmă mâna caii în munţi, îi vindea cu o zecime din preţ, dosea hârtiile în ascun-zători şi pe urmă se întorcea. (I, 97-98)

La J.I.:7 ianuarie. Am avut de gând dimineaţa să mă duc la vânătoare. M-am

sculat destul de devreme, dar am scris o scrisoare înainte de a merge la vânătoa-re. Praful de puşcă a fost prost şi de aceea n-am împuşcat nimic şi m-am întorscătre prânz. Groman a sosit, şi pleacă la Tiflis. E un om tare bun şi cinstit. Dupăprânz să scriu Însemnările artificierului. După plecarea ofiţerilor am adormit şiam dormit până la ceai. A venit Cekatovski şi m-a deranjat din nou. După cină

am stat la Jukevici şi acum, după ce toată ziua n-am făcut nimic, mă culc.Rusului, sau în general omului simplu, îi place să arate, în clipele de pri-

mejdie, că încearcă, sau chiar încearcă cu adevărat, o teamă mai mare de a nupierde lucrurile încredinţate lui sau propriile lui lucruri, decât viaţa.

/.../ Epişka şi Ghicik porneau în amurg pe furtună şi umblau până la cân-tatul cocoşilor. Ca să afle unde sunt aulele şi hergheliile, Epişka urla ca lupii.Când câinii îi răspundeau, ei se apropiau de aul, prindeau caii şi-i mânau sprecasă. Deseori însă se rătăceau – şi, să nu te întorci acasă până în zori, e nenoro-cire; atunci Epişka descăleca şi-i dădea calului drumul înainte, spunându-i că-lomoară dacă îl va înşela. Calul îl conducea înspre staniţe. Apoi, după ce mai întâiînfăşura copitele cailor în cârpe, Ghicik îl trecea apa pe Epişka, iar acesta dinurmă mâna caii în munţi, îi vindea cu 1/10 din preţ, dosea hârtiile în ascunzătorişi pe urmă se întorcea. /.../ (I, 158)

La G.S.:3 august. Iasnaia Poliana. M-am sculat mai devreme. M-am dus să mă

scald. Mi-a fost ciudă pe micul poet că a plecat din nou. Dar mi-am venit în fire.Pe drum, m-am gândit:

1) la ceea ce începusem ieri să spun şi uitasem în legătură cu ce, şianume: în fundul sufletului, oamenii ştiu întotdeauna ce e bine şi ce e rău, in sei-nem dunklen Drange ist sich des rechten Weges wohl bewusst*. Azi dimineaţă i-am dus lui Urusov în dar, cu ocazia zilei de naştere, o tabacheră, şi mi s-a făcutruşine. E ruşine să dai bani doctorului, ruşine să primeşti pentru scris, neplăcutsă asculţi când copiii vorbesc despre bani şi multe altele asemenea. (Aceastăruşine trebuie educată, respectată, şi nu înfrântă, ca să fii grosolan.) Oare dincauza asta se întâmplă ca spiritele, învârtind în doi sau în trei un creion sau ofarfurioară, să obţină pe litere exprimarea acelor gânduri pe care aceiaşi oameninu sunt în stare să le exprime când sunt împrăştiaţi? Este ceva în genul visuluihipnotic, vizionar. (I, 334)

La J.I.:3 august. Iasnaia Poliana. ’89. M-am sculat mai devreme. M-am dus să

mă scald. Mi-a fost ciudă pe micul poet că a plecat din nou. Dar mi-am venit înfire. Pe drum m-am gândit: 1) la ceea ce începusem ieri să spun şi uitasem înlegătură cu ce, şi anume: în fundul sufletului oamenii ştiu întotdeauna ce e bineşi ce e rău, in seinem dunklen Drange ist sich des rechten Weges wohl bewusst1.Azi dimineaţă i-am dus lui Urusov în dar, cu ocazia zilei de naştere, o tabacheră,şi mi s-a făcut ruşine. E ruşine să dai bani doctorului, ruşine să primeşti pentruscris, neplăcut să asculţi când copiii vorbesc despre bani şi multe altele aseme-nea. (Această ruşine trebuie educată, respectată, şi nu înfrântă, ca să fii groso-lan.) Oare din cauza asta se întâmplă ca spiritele, învârtind în doi sau întrei un creion sau o farfurioară, să obţină pe litere exprimarea acelor gân-�*Citat din Goethe – în întuneric, dorinţa omului este dreptul la o cale conştientă – din germană (n.ed.)1 Tolstoi citează versurile lui Goethe din prima parte a lui Faust: „Ein guter Mensch în seinem dunklen DrangeIst sich des rechten Weges wohl bewusst.”

16

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

duri, pe care aceiaşi oameni nu sunt în stare să le exprime când sunt împră-ştiaţi? Este ceva în genul visului hipnotic, vizionar. (I, 379)

La G.S.: 19 august. Încă de dimineaţă, Sofia Andreievna m-a rugat să-mi ţin pro-

misiunile anterioare şi să nu mai fac fotografii. Am consimţit fără niciun rost. Oscrisoare de la Certkov, frumoasă. Scrie în mod judicios despre metodele careacţionează cel mai bine asupra bonavilor. La masă am povestit, cu totul nepotri-vit, despre Arago tout court (François Arago, savant şi om politic, ceruse, la unmoment dat, să nu i se spună domnul Arago, ci, pe scurt, Arago – n. ed.). Şi mis-a făcut ruşine. Şi ruşine că mi-e ruşine.

20 august. Am stat bine de vorbă cu paznicul. Nu e bine că i-am povestitdespre situaţia mea. Am mers călare şi priveliştea acestui imperiu boieresc măchinuie în aşa măsură, că mă gândesc să fug, să mă ascund.

Azi, amintindu-mi de căsătoria mea, m-am gândit că a fost ceva fatal.N-am fost niciodată nici măcar amorezat. Dar n-am putut să nu mă căsătoresc.

21 august. M-am sculat târziu. Mă simt mai proaspăt. Sofia Andreievnae la fel. I-a povestit Taniei cum n-a dormit ea noaptea din cauză că vedea portre-tul lui Certkov. Situaţia e ameninţătoare. Doresc, doresc să vorbesc, adică săscriu.

22 august. O scrisoare deosebit de tâmpită de la Rossolino despre situa-ţia Sofiei Andreievna, şi o scrisoare foarte bună de la B.

Mă comport destul de bine.

23 şi 24 august. Revin la viaţă câte puţin. Sofia Andreievna, săraca, sufe-ră fără încetare, iar eu simt imposibilitatea de a-i veni în ajutor. Resimt păcatulexcepţionalului meu ataşament faţă de fiicele mele.

25 august. Varvara Mihailovna scrie despre bârfele de la Zveghinţeva.Acest lucru o enervează pe Saşa. Mie, slavă Domnului, mi-e egal, dar înrăutăţeş-te sentimentele mele faţă de ea. Şi nu trebuie. Ah, de-aş putea fi blând, dar infle-xibil.

26 august. Noaptea, Sofia Andreievna a discutat aprins cu Tania. Esteîntr-o situaţie total deznădăjduită, datorită incoerenţei ideilor ei. Sunt bucuroscă am tăcut la chemările şi plângerile ei. Slavă Domnului, nu am nici cel mai micsentiment păcătos.

27 august. E îngrozitor de jalnică şi greu de suportat. Acum, seara, aînceput să vorbească despre portrete, evident din punctul ei de vedere maladiv.M-am străduit să mă descotorosesc. Şi am plecat.

28 august. Cu Sofia Andreievna e tot mai greu şi mai greu. Nu e vorba dedragoste, ci de pretenţia dragostei, apropiată de ură şi trecând în ură.

Da, egoismul este nebunie. Pe ea au salvat-o copiii, dragostea animalică,dar totuşi cu abnegaţie. Iar când ea s-a terminat, a rămas numai egoismul ori-bil. Iar egoismul este starea cea mai anormală, nebunia.

Am stat acum de vorbă cu Saşa şi cu Mihail Sergheievici; nici Duşan, niciSaşa nu recunosc boala. Şi n-au dreptate. (II, 400-402)

La J.I.:19 august. Încă de dimineaţă, Sofia Andreievna m-a rugat să-mi ţin pro-

misiunile anterioare şi să nu mai fac fotografii. Am consimţit fără niciun rost. Oscrisoare de la Certkov, frumoasă. Scrie în mod judicios despre metodele careacţionează cel mai bine asupra bonavilor. La masă am povestit, cu totul nepotri-vit, despre Arago tout court1. Şi mi s-a făcut ruşine. Şi ruşine, că mi-e ruşine.

20 august. Am stat bine de vorbă cu paznicul. Nu e bine că i-am povestitdespre situaţia mea. Am mers călare şi priveliştea acestui imperiu boieresc măchinuie în aşa măsură, că mă gândesc să fug, să mă ascund.

Azi, amintindu-mi de căsătoria mea, m-am gândit că a fost ceva fatal.N-am fost niciodată nici măcar amorezat. Dar n-am putut să nu mă căsătoresc.

21 august. M-am sculat târziu. Mă simt mai proaspăt. Sofia Andreievnae la fel. I-a povestit Taniei cum n-a dormit ea noaptea din cauză că vedea portre-tul lui Certkov. Situaţia e ameninţătoare. Doresc, doresc să vorbesc, adică săscriu.

22 august. O scrisoare deosebit de tâmpită de la Rossolino despre situa-ţia Sofiei Andreievna, şi o scrisoare foarte bună de la B.2 Mă comport destul debine.

23 şi 24 august. Revin la viaţă câte puţin. Sofia Andreievna, săraca, sufe-ră fără încetare, iar eu simt imposibilitatea de a-i veni în ajutor. Resimt păcatulexcepţionalului meu ataşament faţă de fiicele mele.

25. Varvara Mihailovna scrie despre bârfele de la Zveghinţeva. Acestlucru o enervează pe Saşa. Mie, slavă Domnului, mi-e egal, dar înrăutăţeşte sen-timentele mele faţă de ea. Şi n-ar trebui. Ah, de-aş putea fi blând, dar inflexibil.

26 august. Noaptea, Sofia Andreievna a discutat aprins cu Tania. Esteîntr-o situaţie total deznădăjduită, datorită incoerenţei ideilor ei. Sunt bucuroscă, la chemările şi plângerile ei, am răspuns cu tăcerea. Slavă Domnului, nu amnici cel mai mic sentiment păcătos.

27 august. E îngrozitor de jalnică şi greu de suportat. Acum, seara, aînceput să vorbească despre fotografii, evident din punctul ei de vedere maladiv.M-am străduit să mă desprind. Şi am plecat.

28 august. Cu Sofia Andreievna e tot mai greu şi mai greu. Nu e vorba dedragoste, ci de pretenţia dragostei, apropiată de ură şi trecând în ură.

Da, egoismul este nebunie. Pe ea au salvat-o copiii – dragostea animali-că, dar totuşi cu abnegaţie. Iar când aceasta s-a terminat, a rămas numai egois-mul oribil. Iar egoismul este starea cea mai anormală – nebunia.

Am stat acum de vorbă cu Saşa şi cu Mihail Sergheievici; nici Duşan, niciSaşa nu recunosc boala. Şi n-au dreptate. (II, 384-386)

G.S. preia otova din Jurnalul tradus de J.I.

Şi la orice pagină vom deschide volumele respective similitudinile,eufemistic exprimându-mă, sunt mai mult decât evidente, sunt pedeplin edificatoare. G.S. preia otova din Jurnalul tradus de J.I., nu

numai părţi masive, capitole, propoziţii, sintagme, epitete, dar până şi semnelede punctuaţie chiar şi din acele secvenţe care se impuneau a fi corijate, ca deexemplu: „Ieri am citit articolul lui Novikov, care m-a impresionat puternic: mi-am amintit ceea ce uitasem: viaţa poporului, nevoile, înjosirea şi vinile noas-tre.” (II, 106). Identic ca la J. I. Aici, după cuvântul „puternic” mai potrivite eraupunctul şi virgula. Întâlnim, bineînţeles, la G.S. şi traducerea unor titluri deopere sub forma propusă de J.I. Astfel, în toate versiunile româneşti publicate,romanul lui Mihail Lermontov este redat prin Un erou al timpului nostru. La J.I.apare denumirea Un erou al timpurilor noastre (I, 169), titlu atrăgător şi pentruG.S. (I, 109). Şi exemplele de genul acesta sunt numeroase, a se vedea titlulromanului plănuit de Tolstoi Crăpelniţa atât la J.I. (I, 423), cât şi la G.S. (I, 381)sau titlul piesei lui Goethe Ifigenia în Taurida, sub forma Iphigenia la J.I. (I, 284) şi – nu se putea altfel – la G.S. (I, 232).

Contribuţia originală a traducătorului ar putea reprezenta unele omi-siuni din textul oferit cititorilor români de J.I., ca de pildă la consemnările luiLev Tolstoi din 31 martie 1910: „Mi s-a uscat gura, rugându-mă de Rîdzevskaiacare pleca” (II, 336) sau din 8 august 1910: „Eu ca oaia blândă. Cum se mai răţo-ieşte la noi” (I, 382). Ambele secvenţe sunt comentate în notele de subsol. În

Răspunsul Editurii Adevărul Holding la comunicatul transmis de FundaţiaCulturală Ideea Europeană

Editura Adevarul Holding a luat act, cu surprindere, de acuzaţiile gratuite for-mulate de către doamna Aura Christi în numele Fundaţiei Culturale Ideea

Europeană. Editura Adevărul Holding a acţionat cu bună intenţie şi atunci când a încercat săobţină drepturile de traducere de la doamna Janina Ianoşi, precum şi atunci cânda semnat contractul cu traducătorul Ghenadi Strungar. Astfel, în acest moment,Editura Adevărul Holding se află în posesia unui contract perfect legal prin care acumpărat drepturile de traducere în cele mai corecte condiţii şi conform practiciloruzuale. Dacă Fundaţia Culturală Ideea Europeană sau doamna Janina Ianoşi are oproblemă cu traducerea operei „Memorii”, o poate rezolva direct cu traducătorul,dar fără a implica, în vreun fel, numele editurii noastre. Precizăm că „Memorii”reprezintă doar două dintre cele 15 volume care compun Colecţia de opere comple-te Lev Tolstoi, lansată de Editura Adevărul Holding în cadrul târgului de carteGaudeamus. Adevărul Holding îşi rezervă dreptul de a cere daune morale şi mate-riale celor care au folosit numele Editurii Adevărul Holding în conflicte care nu neprivesc. Departamentul Juridic al Adevărul Holding va studia, în perioada urmă-toare, modul în care va formula aceste pretenţii în justiţie. De asemenea, pretindem Fundaţiei Culturale Ideea Europeană să nu foloseascănumele Adevărul Holding în această speţă.

Data: 2008-12-11 09:12:07

Janina şi Ion Ianoşi, alături de Nicolae Breban şi Nicolae Balotă.Grădina Uniunii Scriitorilor. Foto: Aura Christi

1 Tolstoi povestise cum l-a întrerupt savantul şi omul politic Arago, pe un orator care-l denumise, îndiscursul său „Monsieur Arago”, spunând că, după o activitate de 30 de ani, merită să i se spună „toutcourt Arago”.2 E vorba probabil de babistul Kasuma Bairomov, căruia Tolstoi i-a răspuns pe data de 21 august.

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

schimb G.S. intervine în textul lui Tolstoi, introducând o precizare din nota desubsol a lui Ion Ianoşi: „Aşadar, să citeze Vicar of Wakefield, romanul luiGoldsmith, învăţând toate cuvintele necunoscute” (I, 7), menţionarea „romanullui Goldsmith”, neexistând în Jurnalul tolstoian.

În conformitate cu noul Îndreptar ortografic, adaptat de AcademiaRomână şi publicat în 1995, folosirea lui â din a este valabilă şi pentru aseme-nea nume proprii ruseşti precum Arţâbaşev, Bulâghin, Cernâşevski. JaninaIanoşi n-a reuşit să revadă, din acest punct de vedere, ediţia din anii 1975-1976,când, în afara numelui propriu România şi derivatelor acestuia, celelalte cuvin-te se scriau cu î din i. Aceeaşi grafie depăşită a preluat-o şi G.S.

Pe alocuri cuvinte aranjate eronat la calculator provoacă involuntar ila-ritate: „Regulă: să nu joc era laş” (I, 17), în loc de „eralaş”. Numeroase precizăriprivind data sau locul scrierii paginilor de jurnal sunt incluse în text de editor şinu de către autor, ceea ce respectă şi J.I. prin obligatoriile paranteze dreptun-ghiulare, menţionări inexistente la G.S.

Cele câteva intervenţii personale izolate ale lui G.S. asupra unor cuvin-te şi expresii, de altfel, neesenţiale, sau redarea unor cifre prin litere nu potestompa imaginea globală de plagiat. Dacă în perioada dificilă a regimului tota-litar din ţara noastră a fost posibilă condamnarea publică a unui plagiat săvâr-şit de un reputat scriitor, aservit cercurilor înalte din Partidul Comunist (în cazul respectiv şi-a exprimat curajos opinia şi actualul preşedinte al UniuniiScriitorilor), atunci cu atât mai mult azi, în noile realii ale democraţiei, un ase-menea gest de fraudă intelectuală trebuie să se soldeze inevitabil nu numai cublamarea, ci şi cu inerenta compensare a însemnatelor daune materiale şi mora-le suportate de Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, cât şi de către tra-ducătoarea Janina Ianoşi. Chiar dacă se poate eventual presupune, Editura„Adevărul Holding” a fost indusă în eroare de G.S., ea trebuie să-şi asume inte-gral răspunderea. Conform proverbului românesc: „După faptă, şi răsplată”.

MIHAI DASCĂLUFidelitatea unui traducător faţă de alţiiMihai Dascălu s-a născut în 1975, Hârlău, jud. Iaşi. A absolvit Universitatea „Al. I. Cuza”,Iaşi, Facultatea de Litere, Secţia Română-Engleză. Master Hermeneutică Literară,Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi. Doctorand, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, Facultateade Litere. Redactor la revista Timpul, 2001-2004. Colaborator la Contemporanul. IdeeaEuropeană. La ora actuală, profesor de limba şi literatura română, Bacău. Traducător decinci ani (pentru SDIMediagroup, din 2007, pentru Softitler, din 2008).

Lipsă de responsabilitate editorialăLa o privire, fie ea şi superficială, aruncată asupra ediţiei jurnalului lui

Lev Tolstoi, apărut la Adevărul Holding, în 2008, putem lesne constata că inten-ţia editurii nu a fost alta decât cea de a oferi o carte de lux, după cum pretindecolecţia din care face parte, dar nu cititorilor, ci deţinătorilor de carte. Ea dă bine,probabil, în bibliotecă, printre alte volume. Are cotoarele frumoase, e drept, iarhârtia pare a fi de calitate.

Pentru cititori însă, această ediţie e departe de a aduce luxul. Iluziasplendorii acestei cărţi se spulberă odată ce ea este deschisă. Ne întâmpină osărăcie greu de imaginat pentru o carte care ar trebui să ne ghideze în intimita-tea gândurilor lui Tolstoi. Nu are prefaţă sau postfaţă, îi lipseşte un aparat cri-tic cât de cât decent, notele sunt aproape absente, iar când apar, nu satisfac nevo-ia de lărgire a orizontului textului lui Tolstoi. Poate că lucrul elementar şi de bunsimţ care lipseşte din această ediţie este o informaţie, fie ea şi firavă, despreautorul cărţii. Înţeleg că un tabel cronologic ar fi peste puterile editorului, deşiputea fi şi acesta găsit în ediţiile anterioare ale jurnalului. Totuşi, nici măcar nune spune cine este Tolstoi ăsta, ce a mai scris, ce e cu viaţa lui în care cartea neintroduce atât de abrupt.

Pentru mine, iubitor, zic eu, de carte, intenţia pecuniară a editurii esteevidentă. Nu e o carte care să umple sufletul şi mintea, ci care să umple un raft.Cabotinism editorial!

Un „aparat critic” există totuşi, e scurt, e drept, de doar jumătate de pagi-nă şi începe şi promiţător: „Pentru a înţelege pe deplin opera unui scriitor, apelulla comentariile făcute de către specialişti nu e întotdeauna cea mai bună cale deurmat.” Cu alte cuvinte, dacă vrem să aflăm ce căuta Tolstoi la Kazan sau laIasnaia Poliana în Mai 1847, n-avem decât să apelăm la specialiştii care au maipublicat jurnalul lui Tolstoi, s-au străduit să-l traducă şi să-l mai şi înţeleagă. N-am luat decât două note dreptexemple din primele pagini alejurnalului publicat la EdituraFundaţiei Culturale IdeeaEuropeană, în 2005. Este evidentcă cei de la Adevărul Holding nuconsideră importante asemeneadetalii care ne-ar edifica foartemulte lucruri din viaţa scriitoru-lui. Scuza lor este una care depă-şeşte limitele penibilului şi sedovedeşte a fi şi neavenită, fiindcămai jos, editorul trimite laVladimir Nabokov, care, dacă esă-l credem că nu apelează lacomentariile specialiştilor, ne-arduce cu gândul la faptul că acestNabokov ar fi un oarecare ce nuare legătură cu scriitorul la caretotuşi cred că s-a referit editorul.Asemenea ambiguitate chiar de laînceputul cărţii mi-e greu desuportat!

Rămânând în acelaşiregistru al lipsei de responsabili-tate editorială şi al cititorilor pre-zumtivi ai cărţii de la AdevărulHolding, se remarcă, tot din pri-

mele pagini, chiar din prima, faptul că singura notă a ediţiei Adevărului este otraducere din franceză care în ediţia Fundaţiei Culturale Ideea Europeană lip-seşte tocmai pentru că ea se adresează unui public dedat cu cititul şi care ar înţe-lege măcar atâta franceză: Les petites causes produisent de grands effets. Deşi pemine şcoala comunistă m-a „torturat” cu limbile engleză şi rusă, traducerea uneiasemenea propoziţii, în lipsa altor detalii legate de text, care chiar ar fi contatpentru mine, tot mi se pare jignitoare.

Intrând în textul proriu-zis, se ridică o altă problemă care atrage atenţiaîn mod flagrant. E de la sine înţeles că titlul poate fi adaptat necesităţilor ling-vistice ale limbii române. Eu, ca traducător, în special de filme, înţeleg destul delesne acest aspect. Totuşi, titlul trebuie să respecte conţinutul textului tradus, săfie în acord cu el. Titlul original al jurnalului lui Lev Tolstoi, este „Dnevniki”,adică „jurnal”, şi nu „Vospominania”, „memorii” (Scriere în care sunt cuprinseînsemnări asupra evenimentelor la care a participat cineva ori care s-au petrecutîn timpul vieţii cuiva, potrivit DN). Memoriile nu au valoare de însemnări zilni-ce, aşa cum se întâmplă cu scrierea lui Tolstoi. În plus, în interiorul textului, niciAdevărul Holding, ca să nu zic Ghenadi Strungar, traducătorul, nu foloseşte ter-menul de „memorii”, ci de „jurnal”, chiar din „aparatul critic” cu pricina: „Dinacest motiv Memorii nu reprezintă o simplă curiozitate menită să descriemomentele intime ale cuiva, ci într-o măsură cel puţin la fel de mare reprezintă o«maşină a timpului» care ne introduce într-un univers interior. Jurnalul (subli-nierea mea) ultimilor ani se constituie ca o sinteză a gândirii scriitorului.” Înafară de halucinanta asociere între scrierea care nu ne introduce în intimitateacuiva, ci într-un univers interior, se remarcă folosirea celor doi termeni memoriişi jurnal pentru desemnarea unei singure realităţi. Nu putem spune decât căceva e putred în... adevărul acesta. Traducătorul se află într-o incapacitate evi-dentă de a opta pentru un termen, semănând confuzie din primele pagini.Presupun că acest traducător, despre care eu nu am găsit nicio referinţă pe inter-net, alta decât cea legată de conflictul dintre Adevărul Holding şi Fundaţia

Culturală Ideea Europeană, arputea explica cu argumente opţiu-nea pentru titlul ales. Iar ca să serezolve conflictul, poate veni cumunca lui de... cât timp o fi ea, cuun computer, o foaie, ceva care să-iateste munca la acest jurnal, să ne„maltrateze” cu nişte dovezi aleefortului său controversat.

Traducerea nu e lucrulesne de îndeplinit, mai ales una decalitate. Dl. Ghenadi Strungar ne-o poate confirma, cred. Opţi-unea pentru un termen sau altuleste anevoioasă, mai ales când tra-ducătorul ţine a-şi imprima perso-nalitatea în propria traducere.Traduceri noi în limba română aleoperelor literaturii universale maiexistă. Nu-mi vine acum în gânddecât De veghe în lanul de secară,ultima traducere apărută laPolirom, în 2005, în care actualiza-rea textului la noile realităţi alelimbii colocviale este evidentă.

Ion Ianoşi cu Nicolae Balotă şi Leon Volovici.Uniunea Scriitorilor. Foto: Aura Christi �

18

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Un traducător mai fidel ediţiilor anterioare, atât de la Elit, cât şi de laFundaţia Culturală Ideea Europeană, eu nu am mai văzut. Fiecare dintre noi,care am mai tradus câte ceva, fie şi numai de jumătate de deceniu şi nu cine ştiece opere de căpătâi, ca mine, ştim că personalitatea unui traducător este liberăsă se manifeste cel mai pregnant în opţiunea pentru anumiţi termeni.Elementele de lexic ale câtorva rânduri diferă de la un traducător la altul, opţiu-nile pentru o anumită topică, la fel. Redau aici, pentru exemplificare, câtevaextrase care pe mine m-au uimit prin exactitatea lor de la o ediţie la alta.

În Jurnal, Lev Tostoi, Editura Elit, Trad. Trad. Janina Ianoşi, vol. II, pp.268-269: Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, ajută-mă!!!

Să pleci în mod frumos, poţi numai în moarte.

3 iulie. Mă lupt la fel, în chinuri, dar mă lupt prost. Aici, la IasnaiaPoliana, viaţa e total otrăvită. Oriunde m-aş duce – numai ruşine şi suferinţă.Ba mujicii din Grumant la puşcărie, ba paznicii, ba bătrânul V. Suvorov, carespune: „Cu păcat, conte, vai cu păcat, m-a umilit contesa”. Apoi acest drumnedrept, dement şi dezgustător de hrăpăreţ. Îmi e greu, nu ştiu dacă din cauzăcă nu-s în apele mele, sau din cauza tuturor acestor grozăvii. O, ajută-mi,ajută-mi, mie, în mine!

4 iulie. E ceva mai bine, dar tot este greu. Cu Saşa am stat bine de vorbă.Cât de ciudat se transmite – bărbaţilor mintea taţilor, caracterul mamelor, şiinvers.

Jurnal, Lev Tolstoi, vol. II, Editura Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană, 2005, Trad. Janina Ianoşi, pg. 258: Ajută-mă, Doamne, ajută-mă,ajută-mă!!!!

Să pleci în mod frumos, poţi numai în moarte.

3 iulie. Mă lupt la fel, în chinuri, dar mă lupt prost. Aici, la IasnaiaPoliana, viaţa e total otrăvită. Oriunde m-aş duce – numai ruşine şi suferinţă.Ba mujicii din Grumond la puşcărie, ba paznicii, ba bătrânul V. Suvorov, carespune: „Cu păcat, conte, vai, cu păcat, m-a umilit contesa”. Ba acest drumnedrept, dement şi dezgustător de hrăpăreţ. Îmi e greu, nu ştiu dacă din cauzăcă nu-s eu în apele mele, sau dacă-i din cauza tuturor acestor grozăvii. O,ajută-mi, ajută-mi, mie, în mine!

4 iulie. E ceva mai bine, dar tot greu este. Cu Saşa am stat bine de vorbă.Cât de ciudat se transmite – bărbaţilor, mintea taţilor, caracterul mamelor, şiinvers.

Memorii, Lev Tolstoi, Editura Adevărul Holding, 2008, Trad. GhenadiStrungar, vol. II, pg. 274: Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, ajută-mă!

Să pleci în mod frumos, poţi numai în moarte.

3 iulie. Mă lupt la fel, în chinuri, dar mă lupt prost. Aici, la IasnaiaPoliana, viaţa e total otrăvită. Oriunde m-aş duce, numai ruşine şi suferinţă. Bamujicii din Gramant la puşcărie, ba paznicii, ba bătrânul V. Suvorov, carespune: „Cu păcat, conte, vai cu păcat, m-a umilit contesa”. Apoi, acest drumnedrept, dement şi dezgustător de hrăpăreţ. Îmi este greu, nu ştiu dacă din cauzăcă nu-s în apele mele, sau din cauza tuturor acestor grozăvii. O, ajută-mi,ajută-mi, mie, în mine!

4 iulie. E ceva mai bine, dar tot este greu. Cu Saşa am stat bine devorbă. Cât de ciudat se transmite bărbaţilor mintea taţilor, caracterul mamelor,şi invers.

Contra intelectualităţii, a decenţei, a setei de cultură

În afară de faptul că nicio ediţie nu se pune de acord cu alta în legătu-ră cu toponimul localităţii vecine cu Iasnaia Poliana şi de faptul că GhenadiStrungar nu respectă virgula după interjecţia vai care nu intră aici în vreoexpresie, diferenţele nu sunt notabile. Ghenadi Strungar înlocuieşte linia depauză a Janinei Ianoşi (Oriunde m-aş duce – numai ruşine şi suferinţă.) cu o vir-gulă (Oriunde m-aş duce, numai ruşine şi suferinţă.) şi: Cât de ciudat se trans-mite – bărbaţilor, mintea taţilor, caracterul mamelor, şi invers, în variantaJaninei Ianoşi, loc în care Ghenadi Strungar foloseşte din nou virgula: Cât deciudat se transmite bărbaţilor mintea taţilor, caracterul mamelor, şi invers. Maiscoate pronumele personal de persoana întâi, eu (nu ştiu dacă din cauză că nu-sîn apele mele), pe care-l găsim în ediţia de la Fundaţia Culturală Ideea

Europeană (nu ştiu dacădin cauză că nu-s eu înapele mele), dar nu la Elit(nu ştiu dacă din cauză cănu-s în apele mele). Seschimbă topica verbuluicopulativ de la ediţiaFundaţiei Culturale IdeeaEuropeană (E ceva maibine, dar tot greu este.)care este antepus numeluipredicativ, în postpunerealui în variantele ediţiilorde la Elit şi AdevărulHolding. (E ceva mai bine,dar tot este greu.)

Exemplele de acestgen, cu mici modificări, potcontinua. Există multelocuri în care ele sunt anu-late, cu excepţia faptuluică am impresia că GhenadiStrungar nu crede deloc înrolul liniei de pauză:

16 ianuarie 1909.Iasnaia Poliana. Mi-ecumva jenă pentru atitudi-nea faţă de Landowska şifaţă de muzică. În general,o dispoziţie sufletească denemulţumire de sine, dar nu melancolică, ci din contră. „Fais ce que dois...” şi vafi bine. O scrisoare importantă de la Regimentul Domnului. Azi – un vizitator cucare m-am purtat rău, dar am dres lucrurile. Scrisul nu-mi merge, dar am şichef şi idei. Poate va ieşi ceva. Tare, tare îmi vine să vorbesc, mă înăbuşă nevo-ia. Dar nu ca mine, ci ca Tine. Nu ştiu dacă-i bine sau rău, că după contactelecu oamenii ai întotdeauna remuşcări, simţi totdeauna că n-ai făcut ceea ce tre-buia – „l’esprit de l’escalier...” (Jurnal, Lev Tolstoi, vol. II, Editura FundaţieiCulturale Ideea Europeană, 2005, p. 265).

16 ianuarie 1909. Iasnaia Poliana. Mi-e cumva jenă pentru atitudi-nea faţă de Landowska şi faţă de muzică. În general, o dispoziţie sufletească denemulţumire de sine, dar nu melancolică, ci din contră. „Fais ce que dois...” şi vafi bine. O scrisoare importantă de la Regimentul Domnului. Azi, un vizitator cucare m-am purtat rău, dar am dres lucrurile. Scrisul nu-mi merge, dar am şichef şi idei. Poate va ieşi ceva. Tare, tare îmi vine să vorbesc, mă înăbuşă nevo-ia. Dar nu ca mine, ci ca Tine. Nu ştiu dacă-i bine sau rău, că după contactelecu oamenii ai întotdeauna remuşcări, simţi totdeauna că n-ai făcut ceea ce tre-buia... Memorii, Lev Tolstoi, Editura Adevărul Holding, 2008, Trad. GhenadiStrungar, vol. II, pg. 281.

Pentru a pune faţă în faţă două traduceri diferite şi pentru a judeca fie-care calitatea acestora, aleg exemplul care mi-a venit în minte la început, Deveghe în lanul de secară, de J. D. Salinger, în traducerea Catincăi Ralea şi a luiLucian Bratu, pe de o parte, şi a lui Cristian Ionescu, pe de alta, ambele apăru-te nu chiar de mult la Polirom. Voi păstra scrierea cu „î” aşa cum preferă editu-ra:

ASTA-I TOT, MAI MULT NU VĂ POVESTESC. AŞ PUTEA SĂ VĂ maispun, de pildă, ce-am făcut după ce m-am întors acasă, cum m-am îmbolnăvit şiaşa mai departe – sau la ce şcoală vor să mă dea la toamnă, după ce ies de aici,dar n-am nici un chef. Zău că n-am. Toate astea mi se par neinteresante.

Multă lume, mai ales psihanalistul pe care-l au aici, mă tot întreabădacă am de gînd să mă ţin de carte în septembrie, când mă întorc la şcoală.După părerea mea, asta-i o întrebare stupidă. Vreau să spun, de unde poţi să ştiidac-ai să faci un lucru până nu-l faci! Nu se poate. Eu cred c-am să mă ţin, darde unde să ştiu? Pe cuvântul meu că-i o întrebare stupidă. (Catinca Ralea şiLucian Bratu)

Asta-i tot ce-o să vă povestesc. Probabil că v-aş putea spune ce am făcutdupă ce m-am dus acasă, cum m-am îmbolnăvit şi aşa mai departe, la ce şcoalătrebuie să mă duc în toamna viitoare, după ce ies de aici, dar n-am chef. Chiarn-am. Nu mă interesează prea tare chestiile astea acum.

O groază de oameni, şi mai ales psihanalistul ăsta pe care-l au aici, mătot întreabă dacă o să mă străduiesc mai mult când mă întorc la şcoală, în sep-

tembrie. După mine, e o întrebare complet cretină.Adică de unde să ştii ce o să faci, până n-o faci?Răspunsul e simplu: nu ştii. Cred că o să mă strădu-iesc, dar de unde să ştiu până la urmă? Jur că e oîntrebare cretină. (Cristian Ionescu)

Până se vor clarifica lucrurile, deşi mie nu mise par aşa de incerte, ediţia apărută la Adevărul esteun exemplu evident de atitudine îndreptată contraintelectualităţii, a decenţei, a setei de cultură şi atuturor clişeelor benigne pe această temă care vă pottrece prin minte. Un lucru sigur e că traducerea,fiind identică în proporţie covârşitoare cu ediţiileanterioare, îşi merită banii. Păcat că nu ajung la cinetrebuie şi că apare în asemenea circumstanţe regre-tabile.

Subtitlurile aparţin redacţiei.

În imagine: Nicolae Balotă, AuraChristi, Ion Ianoşi, Nicolae Breban.

Foto: Adrian Preda

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Nr. ieºire 605/17.12.2008

NOTIFICAREFUNDAÞIA CULTURALÃ IDEEA EUROPEANÃ — EDITURA FUNDAÞIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANÃCUI 15911590legal reprezentatã de Director ANDREI POTLOGJANOªI JEANINA-MARIA (pseudonim literar JANINA IANOªI)cu domiciliul în Bucureºti, Bdul. Camil Ressu, nr. 40, bl. C 13, sc. 2, ap. 23,sector 3

CÃTRE

EDITURA ADEVÃRUL HOLDING — SC ADEVÃRUL HOLDING SRLcu sediul în Bucureºti, str. Fabrica de Glucozã nr. 21, sector 2, J40/14119/2006, CUI 18990288În atenþia:Rãzvan Corneþeanu — Administrator ºi Director GeneralIoana Voicu — Director ExecutivCarmen Dincã — Director Adjunct

Prin prezenta vã aducem la cunoºtinþã ºi vã punem în vedere urmãtoarele:Dupã cum aveþi cunoºtinþã, cel puþin în urma contactului pe care societatea

dvs. l-a iniþiat în vara anului 2008 atât cu doamna Janina Ianoºi, cât ºi cu doamnaAura Christi în calitatea sa de reprezentant legal al Editurii Fundaþiei Culturale IdeeaEuropeanã ºi prin care v-aþi manifestat interesul asupra drepturilor de autor ºi drep-turilor de editare ºi difuzare pentru opera autorului Lev Tolstoi, publicatã în douãvolume sub titlul „Jurnal“, doamna Janina Ianoºi este autorul care deþine toate drep-turile de proprietate intelectualã asupra traducerii selecþiei de texte din cele 13 volu-me de Jurnal (volumele 46-58 din cele 90 de volume ale ediþiei jubiliare „Opere com-plete“) ale autorului Lev Tolstoi, traducere editatã sub acelaºi titlu ca cel al operei ori-ginale — Jurnal — în trei ediþii:

• prima ediþie: publicatã în anul 1975-1976 de Editura Univers;• a doua ediþie: publicatã f.d. (2000) de Editura Elit;• a treia ediþie revãzutã: publicatã în anul 2005 de Editura FundaþieiCulturale Ideea Europeanã.

Editura Fundaþiei Culturale Ideea Europeanã, urmare a contractului nr.164T/24.02.2005, încheiat cu doamna Janina Ianoºi, este beneficiarul exclusiv —pentru o perioadã de 9 ani — a drepturilor de editare ºi de difuzare a operei derivatereprezentate de traducerea cu titlul Lev Tolstoi, Jurnal. Vol. I ºi II.

În urmã cu puþin timp, am luat act cu profundã surprindere cã EdituraAdevãrul Holding — SC ADEVÃRUL HOLDING SRL, a editat ºi distribuie două volu-me Lev Tolstoi sub semnãtura traducãtorului Ghenadi Strungar, sub titlul „Memorii“.

Neavând ºtiinþa cã opera originalã a autorului rus Lev Tolstoi ar cuprinde ºititlul „Memorii“ ºi dorind sã cunoaºtem aceastã operã, am constatat cã, ceea ce sepretinde a fi o traducere, este în fapt un plagiat al selecþiei ºi traducerii din operaautorului Lev Tolstoi ale doamnei Janina Ianoºi, publicatã în douã volume sub titlul„Jurnal“, operã asupra cãreia, dupã cum am menþionat mai sus, Editura FundaþieiCulturale Ideea Europeanã deþine în prezent drepturi exclusive de editare ºi difuza-re.

În respectul principiilor deontologice ale profesiei noastre de editori, pentrua asigura respectarea drepturilor consacrate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul deautor ºi drepturile conexe ºi pentru evitarea unui conflict judiciar deschis, vã soli-citãm ca, în termen de 24 de ore de la primirea prezentei notificãri:

• sã ne comunicaþi în scris toate datele de identificare, domiciliul-rezi-denþa, ale numitului GHENADI STRUNGAR, care pretinde cã are calitatea detraducãtor al operei derivate editate de Editura Adevãrul Holding — SCAdevãrul Holding SRL, sub titlul Lev Tolstoi, Memorii. Vol. I ºi II;

• sã ne comunicaþi în scris care este tirajul titlului Lev Tolstoi. Memorii.Vol. I ºi II, editat de Editura Adevãrul Holding — SC Adevãrul Holding SRL, ºi câtanume din acest tiraj a fost deja epuizat;

• sã suspendaþi orice activitate de difuzare ºi distribuire a lucrãrii edi-tate de Editura Adevãrul Holding — SC Adevãrul Holding SRL, sub titlul LevTolstoi. Memorii. Vol. I ºi II;

• sã încetaþi orice act care aduce atingere drepturilor de autor al doam-nei Janina Ianoºi ºi drepturilor asupra editãrii ºi difuzãrii operei sale cu carac-

ter derivat ºi care aparþin Editurii FundaþieiCulturale Ideea Europeanã.

Deopotrivã, pentru lãmurirea tuturoraspectelor de fapt ºi de drept nãscute ca urmare aeditãrii de cãtre Editura Adevãrul Holding — SCAdevãrul Holding SRL, a titlului Lev Tolstoi.Memorii. Vol. I ºi II ºi a gravei încãlcãri a drepturi-lor patrimoniale ºi personal nepatrimoniale deautor asupra traducerii selecþiei celor douã volumepublicate sub titlul Lev Tolstoi „Jurnal“ ale JanineiIanoºi ºi ale Editurii Fundaþiei Culturale IdeeaEuropeanã, vã solicitãm sã participaþi, în ziuade vineri, 19 decembrie 2008, ora 11.00, la oîntâlnire la sediul nostru din Bucureºti, PiaþaAmzei nr. 13, etaj 2, sector 1 (în incinta DirecþieiTaxe ºi Impozite Locale Sector 1); în acest sens —vã solicitãm sã ne confirmaþi prezenþa dvs., pe fax,

la nr. 021/2125692, pânã joi18.12.2008, ora 17.00.

În cazul în care nuveþi da curs solicitãrilor for-mulate prin prezenta notifi-care, vã aducem la cunoº-tinþã cã vã vom acþiona înjustiþie pentru recunoaºtereadrepturilor noastre grav ºisamavolnic încãlcate ºi pen-tru repararea tuturor prejudi-ciilor suferite.

Data 17.12.2008

JANINA IANOªIFundaþia Culturalã Ideea Europeanã

Reprezentant legal ANDREI POTLOG

CÃTRE Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã — Editura Fundaþiei CulturaleIdeea Europeanã

În atenþia Doamnei Aurelia Potlog1 ºi a Doamnei Jeanina-Maria Janoºi2

Subscrisa SC ADEVÃRUL HOLGIND SRL3, persoanã juridicã românã, cusediul în Bucureºti, str. Fabrica de Glucozã, nr. 21, sect. 2, înmatriculatã la ONRCBucureºti sub nr. J40/ 14119/2006, CUI: RO 18990288, prin „Ciucan & Asociaþii“, cusediul în Bucureºti, str. Belgrad, nr. 10, et. 1, sector 1, CIF RO 22494711,

formulãm prezenta:

NOTIFICAREPrin care vã punem în vedere cã aþi adus grave prejudicii imaginii societãþii

noastre prin publicarea Comunicatului din data de 9 decembrie 2008 prin Mediafax,încãlcând astfel grav atât prevederile legale în vigoare, cât ºi principiile deontologi-ce profesionale, pentru urmãtoarele motive:

În data de 9 decembrie 2008 aþi dat publicitãþii un comunicat prin Mediafax,prin care ne-aþi adus grave acuze nefondate, neîntemeiate ºi neverificate în preala-bil, referitoare la lansarea de cãtre societatea noastrã la Târgul de Carte din noiem-brie 2008 a celor douã volume intitulate „Memorii“ de Lev Tolstoi, în traducerea luiGhenadi Strungar, astfel prejudiciindu-ne atât moral cât ºi material, calomniindu-nepentru un fapt „inventat“ de dumneavoastrã, respectiv „gravul furt intelectual“ de carene acuzaþi în comunicatul cu pricina, total neîntemeiat ºi nedovedit ºi nu numai atât,dar ºi încãlcând principiile deontologice profesionale; astfel, vã punem în vedere cãveþi rãspunde pentru aceste acþiuni ilicite ºi imorale în conformitate cu prevederilelegale în vigoare atât pe latură penalã, cât ºi pe parte civilã.

Toate aceste acþiuni ilicite ale dvs. îndreptate împotriva noastrã au avut dreptconsecinþã publicarea în alte douã cotidiane româneºti, respectiv în ziarul„Evenimentul Zilei“ în data de 11 decembrie 2008 ºi în „Cotidianul“ în data de 10decembrie 2008, a unor articole care ne-au adâncit ºi mai mult în „noroiul“ în caream fost aruncaþi de cãtre dvs., lezându-ne astfel imaginea ºi provocându-ne ºi maimulte prejudicii morale ºi materiale.

Având în vedere toate cele menþionate mai sus ºi faptul cã societateanoastrã deþine dovezi cã a acþionat cu bunã-credinþã atât atunci când a încercat sãobþinã drepturile de traducere ale operei în cauzã de la Doamna Janina Ianoºi, câtºi atunci când a semnat contractul de cesiune drepturi de autor cu traducãtorulGhenadi Strungar, vã solicitãm ca în cel mai scurt timp de la primirea prezentei sãdaþi publicitãþii prin Mediafax un comunicat în care sã vã cereþi scuze în mod publiccompaniei Adevãrul Holding ºi sã vã retrageþi afirmaþiile fãcute în Comunicatulapãrut în fata de 9 decembrie 2008.

Prin publicarea acestui Comunicat aþi încãlcat printre altele ºi urmãtoareledispoziþii legale, care aduc o gravã atingere drepturilor societãþii noastre:

- Îndeplinirea condiþiilor privind atragerea rãspunderii delictuale potri-vit prevederilor Codului Civil.

Astfel, afirmaþiile neadevãrate ºi conduita dumneavoastrã culpabilã pot atra-ge rãspunderea civilã în temeiul Codului Civil, cu consecinþa obligãrii la plata unorimportante daune materiale ºi morale pentru prejudiciul de imagine cauzat. În acestsens, stabilim provizoriu valoarea prejudiciilor la urmãtoarele sume, pe care vãinvitãm sã le achitaþi în contul mai jos menþionat:

- Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã va achita suma de 100.000 euro;- Aurelia Potlog ºi Jeanina-Maria Janoºi vor achita fiecare, suma 50.000 euro,

în contul de mai jos:

RO 43 ABNA 41002641 0028 5338 ABN AMRO WTC

În cazul în care nu veþi acþiona în consecinþã, în termen de 5 zile lucrãtoarede la primirea prezentei notificãri, pentru protejarea intereselor ºi a imaginii societãþiinoastre, vom promova fãrã întârziere o acþiune în instanþã împotriva dvs. în scopulatragerii rãspunderii ºi pentru obligarea la plata daunelor materiale ºi morale,al cãror cuantum va fi dublu faþã de cele menþionate mai sus, precum ºi a chel-tuielilor de judecatã ºi a celor cauzate de executarea hotãrârii.

Data:23 decembrie 2008 SC ADEVÃRUL HOLDING SRL

prin SCA „Ciucan & Asociaþii“Av. Emilia Ciucan

1 Numele literar al Aureliei Potlog este Aura Christi — n.red.2 Numele literar al Jeaninei-Maria Janoºi este JaninaIanoºi — n. red.3 Am pãstrat ortografia ºi sublinierile operate în text — n.red.

20

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Revista revistelorADEVĂRUL DESPRE CAZULTOLSTOI

O ediţie-pirat

C otidianul, decembrie 2008, publică un bine informat comentariu semnat deCristiana Vişan: „Memoriile lui Tolstoi lansate de Adevărul Holding laGaudeamus sunt o copie a Jurnalului tradus de soţii Ianoşi la Editura Ideea

Europeană, susţine această instituţie. Spre sfârşitul verii 2008, un redactor al EdituriiAdevărul Holding a luat legătura telefonic cu traducătoarea Janina Ianoşi şi, la sugestiaacesteia, cu Editura Ideea Europeană, în vederea reeditării Jurnalului lui Lev Tolstoi, acărui a treia ediţie fusese publicată în 2005, la această editură. Aceasta a refuzatcedarea drepturilor de autor, însă cartea a apărut totuşi la Târgul Gaudeamus, încolecţia Adevărul, sub traducerea unui oarecare Ghenadi Strungar.Aura Christi, directorul general al Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, îşi exprimăîndoielile legate de posibilitatea alcătuirii în câteva luni, de către traducătorul GhenadiStrungar pentru Adevărul Holding, a volumului de Tolstoi, explicând geneza acestuia laIdeea Europeană. Astfel, Ion Ianoşi a făcut, vreme de doi ani, o selecţie din cele 13 volu-me de jurnal ale lui Tolstoi, incluse în cele 90 de volume de Opere complete publicate înediţie jubiliară la Moscova. Rezultatul acestei selecţii a fost un volum de 1.000 de pagini,tradus de Janina Ianoşi, cu prefaţă, tabel cronologic, note şi comentarii de Ion Ianoşi.Conform Aurei Christi, Memoriile publicate de Adevărul Holding cuprind întocmaiaceeaşi selecţie, diferenţele constând în «eliminarea întregului corpus de comentarii,păstrând numai textul tradus şi redenumindu-l din Jurnal în Memorii.”

Evenimentul zilei, decembrie 2008. Doinel Tronaru semnează un comentariu intitulat Cine l-afurat pe Tolstoi, comentariu din care cităm: „Ideea Europeană susţine că Editura AdevărulHolding a plagiat Jurnalul scriitorului rus, prezentându-l sub titlul de Memorii. Editura IdeeaEuropeană a făcut public ieri ceea ce consideră a fi «cel mai mare jaf din istoria literaturii române».Conflictul care opune Ideea Europeană şi Editura Adevărul Holding se referă la apariţia recentă, încolecţia Opere Complete – Tolstoi a celor de la Adevărul, a unui aşa-zis volum de Memorii tolstoiene,în realitate o reproducere a ediţiei Jurnalului marelui scriitor, realizată în română de renumitulcuplu de intelectuali Janina şi Ion Ianoşi. Conform celor semnalate de Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană (FCIE), anul acesta, spre sfârşitul verii, un reprezentant al holdingului Adevărul a luatlegătura telefonic cu Janina Ianoşi, propunându-i reeditarea traducerii făcute de ea Jurnalului, înpreconizatele Opere Complete – Tolstoi de la Adevărul. Janina Inaoşi i-a explicat persoanei că, înprezent, copyright-ul se află la Ideea Europeană, care a publicat ediţia din 2005, în consecinţă să seadreseze FCIE. Tolstoi n-a scris memorii. Aura Christi, director general FCIE, a declinat oferta, specificând căJurnalul, aproape în întregime epuizat de pe piaţă, va fi reeditat de Ideea Europeană în anul 2010,la centenarul morţii scriitorului. Însă la Târgul de Carte Gaudeamus, Adevărul Holding a lansatvolumul Lev Tolstoi – Memorii, în traducerea lui Ghenadi Strungar. Ideea Europeană susţine căeste vorba, de fapt, de o reeditare a Jurnalului, în traducerea Janinei Ianoşi. Aura Christi explică cum au procedat cei de la Adevărul: au eliminat întregul aparat critic realizatde Ion Ianoşi, peste 1.000 de note în ultima ediţie, păstrând numai textul tradus şi făcându-l astfel,în mare parte, greu de înţeles de către cititorul român obişnuit, din cauza numeroaselor nume, trimiteri şi aluzii care nu mai sunt explicate; au redenumit Jurnalul (Dnevniki, în original) Memorii,inducând cititorul în eroare – «Tolstoi n-a scris niciodată memorii», spune Aura Christi. Pentru amima o altă traducere, au fost operate minime schimbări în text: «câte un cuvânt, câte o întorsăturăde frază, mărunţişuri stilistice şi grafice».

Adevărul Holding dă vina pe traducător. Contrar uzanţelor elementare, Memoriilede la Adevărul nu indică nicăieri nici o sursă după care s-a făcut selecţia, nici măcarlimba din care s-ar fi făcut tălmăcirea. Protestul FCIE a fost depus în atenţia UniuniiScriitorilor, Academiei Române, COPYRO şi a altor instituţii abilitate. «Sunt uimită,şocată, bulversată de grosolănia şi abuzul care s-au comis», ne-a declarat Aura Christi.«Am fost jefuiţi la drumul mare. Am contactat avocatul nostru şi vom merge până laacţionarea în instanţă». Reprezentanţii Adevărul Holding susţin că «au acţionat cubună-credinţă». Ei precizează că editura se află în posesia unui contract perfect legal cutraducătorul Ghenadi Strungar. «Dacă Ideea Europeană are o problemă cu traducerea, opoate rezolva direct cu traducătorul. Adevărul Holding îşi rezervă dreptul de a ceredaune morale şi materiale celor care au folosit în acest conflict numele companiei»,explică Diana Enache, coordonator pentru relaţia cu presă a trustului AdevărulHolding”.

Observator cultural, decembrie 2008, face publică următoarea ştire, cu titlulAdevărul holding, acuzat de furt intelectual: „Editura Ideea Europeană acuzăAdevărul Holding de «un grav furt intelectual, care prejudiciază material şi moralEditura Ideea Europeană şi pe autorii Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi». Potrivit unui comu-

nicat de presă primit la redacţie, spre sfârşitul verii, un redactor al Editurii AdevărulHolding a luat legătura telefonic cu Janina Ianoşi, propunând reeditarea Jurnalului luiLev Tolstoi, în traducerea acesteia. Janina Ianoşi i-a spus că Editura Ideea Europeanăse află în posesia copyright-ului ediţiei a III-a, revăzute, din 2005, îndemnând-o să seadreseze Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Contactată tot telefonic, editura a decli-nat oferta, precizând dorinţa Fundaţiei Culturale Ideea Europeană de a includeJurnalul lui Tolstoi, la centenarul morţii acestuia, în anul 2010, în colecţia 100Capodopere. Totuşi, Editura Adevărul Holding a lansat, la Târgul de Carte Gaudeamus,Memoriile lui Lev Tolstoi, în traducerea lui Ghenadi Strungar, volum ce reprezintă, înrealitate, o reeditare a Jurnalului tolstoian, în traducerea Janinei Ianoşi. Editura IdeeaEuropeană susţine că «Editura Adevărul Holding şi presupusul traducător GhenadiStrungar au eliminat întreg corpusul de comentarii: Notă asupra ediţiei, studiul intro-ductiv Tolstoi şi tolstoismul, notele de subsol explicative continue, Tabelul cronologic şiIndicele de nume, păstrând numai textul tradus, care, fără amplul aparat menţionat, nupoate fi înţeles de către cititorii români nespecialişti». «Pentru a mistifica situaţia, auredenumit Jurnalul – Memorii, titlul întru totul neavenit faţă de originalul Dnevniki,inducându-i pe cititori în eroare, deoarece le sugerează existenţa a încă unei scrieri, pelângă jurnalele cunoscute şi traduse în toate limbile lumii», mai afirmă Editura IdeeaEuropeană.”

România literară, decembrie 2008. O ştire nesemnată, care vede lumina tiparului subegida rubricii Primim, cu titlul De la Fundaţia Culturală Ideea Europeană: „FundaţiaCulturală Ideea Europeană ne trimite o scrisoare-memoriu privitoare la un «grav furtintelectual» produs în dauna Editurii Ideea Europeană, care funcţionează sub egida sa.Este menţionat faptul că «Editura Adevărul Holding a lansat, la Târgul de Carte dinnoiembrie 2008, volumul Lev Tolstoi, Memorii, în traducerea lui Ghenadi Strungar,volum ce reprezintă, în realitate, o reeditare a Jurnalului tolstoian în traducereaJaninei Ianoşi». Copyright-ul traducerii realizate de Janina Ianoşi aparţine EdituriiIdeea Europeană. Cităm, în continuare, din scrisoarea-memoriu pe care, din lipsă despaţiu, nu o putem reproduce integral: «Cum o procedat Editura Adevărul Holding şipresupusul traducător Ghenadi Strungar? Au eliminat întreg corpus-ul de comentarii:Notă asupra ediţiei, studiul introductiv Tolstoi şi tolstoismul şi Indicele de nume,păstrând numai textul tradus (…). Pentru a mistifica situaţia, au redenumit Jurnalul –Memorii, titlu întru totul neavenit faţă de originalul Dnevniki inducându-i pe cititori îneroare, deoarece le sugerează existenţa a încă unei scrieri, pe lângă jurnalele cunoscuteşi traduse în toate limbile lumii. Pentru a mima prezenţa unei alte traduceri, au fostoperate minime schimbări în textul românesc: câte un cuvânt, câte o întorsătură defrază, câte o altă punere în pagină a enumerărilor, eliminarea parantezelor drepte indi-când prescurtări şi alte mărunţişuri stilistice şi grafice»”.

În ianuarie 2009, în aceeaşi pagină, în acelaşi subsol, la aceeaşi rubrică, România lite-rară, publică un alt text – ultracaptivant apropo! – semnat de astă dată Ion C. Ştefan:„Când recitesc, pentru a doua sau a treia oară, o carte, mi se pare că trăiesc mai multevieţi: prima – în tinereţe, la cea dintâi lectură; la lectura a doua – viaţa din acel momentcu experienţa şi speranţele acumulate între timp; iar acum – cu tristeţea greu de stăpâ-nit că parcurg pentru ultima dată Anna Karenina, de Lev Tolstoi. Mi se pare ca un tes-tament moral între lumea nobilă de demult şi aceasta, în mijlocul căreia ne ducem viaţa.Aşteptând o carte – printre ploi şi ninsori – existenţa noastră din această toamnă plo-ioasă şi iarnă târzie a fost marcată de nepreţuita ofertă pe care ne-o aduce redacţia coti-dianului Adevărul, cu minunatele 100 de titluri promise, dintre care, iată, ne apropiemde cifra 10… Un dar mai mare de sărbători, decât oricare altul: cărţile procurate cugreu, pe la cinci şi un sfert dimineaţa, dintre care autori ca: Victor Hugo, CharlesDickens, Mark Twain, Liviu Rebreanu, Rudyard Kipling, James Fenimore Cooper, LevTolstoi au ocupat deja locul de onoare pe noptierele sau în bibliotecile noastre. Altele vorsosi şi, încă de pe acum, mă bucur pentru fiecare dintre ele. Mă întâlnesc, la chioşcul deziare din apropiere, cu oameni de vârste şi categorii diferite. Toţi aşteaptă cu răbdare,aliniaţi într-un rând civilizat, cărţile cartonate, apărute în condiţii grafice de excepţie.Intru în vorbă cu ei; unii spun că le citesc cu pasiune pentru prima dată, alţii că le-aumai parcurs, dar le cumpără pentru copiii lor sau le recitesc cu melancolia amintirilor.Sunt şi domni mai rafinaţi, care urmăresc traducerea de acum, stilul – comparat cu alteediţii; şi dintre cei mai îndepărtaţi de carte, care au totuşi o consideraţie deosebită faţăde volumele achiziţionate, considerându-le un fel de comoară – avere spirituală pentruurmaşi. Şi, deodată, o mare înţelegere îmi luminează sufletul: aceste răspunsuri sincereîmi demonstrează că nu a dispărut cu totul setea noastră de lectură, curiozitatea de aafla mai multe, de a ne umple sufletele cu înţelepciunea înaintaşilor. Dimpotrivă: chiardacă suntem mai puţini cei pasionaţi, am rămas prieteni statornici ai marilor autori dinlumea întreagă. Este, desigur, un câştig sufletesc în pragul unei crize economice mondia-le…” De bună seamă, şi Memoriile lui Tolstoi în traducerea lui Gh. Strungar fac parte, seputea altfel?, din lotul cărţilor catalogate drept „un fel de comoară – avere spiritualăpentru urmaşi”. Tonul triumfalist, limbajul de lemn, frizând ridicolul, brrrr, ne-a făcutsă ne uităm întrucâtva miraţi în calendar: suntem în anul 2009. Nu se poate! Mintecalendarul. Poate… am greşit epoca; ni s-a întâmplat nu o dată! Am mijit ochii afară;nici un semn. Am mijit ochii la TV; tocmai se transmitea una dintre reclamele Adevărul:„…cele mai bune traduceri… cei mai mari autori… trebuie să cumperi…” Am mai citit odată textul la care ne-am referit. Ne-am întors la coperta revistei. E România literară.Mda. Probabil, dl N. Manolescu, directorul revistei România literară, va avea de acumîncolo încă un subiect printre cele preferate, tocmai bune de abordat în textele d-salepublicate în cotidianul Adevărul.

Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) expe-diază pe canalele media un PROTEST decis, semnat de Preşedintele acestei pres-tigioase instituţii, domnul Ion Tomescu: „Asociaţia Publicaţiilor Literare şi

Editurilor din România (APLER), membră a Federaţiei Editorilor şi Difuzorilor de Cartedin România (FEDCR), protestează faţă de practica Editurii Adevărul Holding de a-şiînsuşi traducerea Jurnalului lui Tolstoi, aparţinând Janinei Ianoşi, şi care urma săapară, în a treia ediţie, revăzută, la Editura Ideea Europeană. APLER solicită mass-media ca, în urma unei analize, să ia poziţie faţă de acest furt intelectual. În documentul ataşat veţi găsi sesizarea Editurii Ideea Europeană”.

JANINA IANOŞI – BIOBIBLIOGRAFIE

Janina Ianoşi (în acte: Jeanina-Maria Janosi), s-a născut la Bucureşti, în 12iulie 1930.

A urmat Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, un an la Facultatea de Filosofie aUniversităţii din Bucureşti (1949–1950), apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Leningrad(absolvită în 1955). A lucrat la Facultatea de Filosofie şi la Facultatea de Limbi străine – secţia limbigermanice – ale Universităţii din Bucureşti, ca asistent (1955), lector (1970), conferenţiar (1983).Doctor în filosofie, cu teza Optimism şi pesimism istoric (în 1972). Este membru al UniuniiScriitorilor (din 1986). A fost distinsă cu: Premiul revistei Sfera politicii, pentru cea mai bună tra-ducere de ştiinţă politică a anului 1998: volumul Jürgen Habermas, Sfera publică şi transformareaei structurală; Premiul revistei Poesis, 2005, pentru volumul Rilke – Ţvetaieva – Pasternak, Romanepistolar 1926; Premiul revistei Convorbiri literare, 2008: volumul Marina Ţvetaieva, Proză.

Carte de autor: Optimism şi pesimism istoric, Buc., Ed. Ştiinţifică, 1972, 282 p.Toate celelalte cărţi, patruzeci în total, le-a realizat ca traducătoare, timp de

trei decenii şi jumătate, în anii şaptezeci-optzeci din limba rusă (r.), în anii nouăzeci şiactualul deceniu, majoritar din franceză (f.) şi germană (g.). Iată lista traducerilor: I.Davîdov, Arta şi elita, Bucureşti, Editura Univers, 1973, 360 p. (r.); Lev Tolstoi, Jurnal,Buc. Ed. Univers, vol. I, 1975, 600 p., vol. II, 1976, 500 p. (r.); G. V. Plehanov, Studii deteoria artei, Buc. Ed. Univers, 1978, 340 p. (r.); Konstantin Paustovski, Trandafirul deaur, Buc. Ed. Minerva (BPT), 1981, 241 p. (r.); Marina Ţvetaieva, Proză, Buc. Ed.Minerva (BPT), 1986, 238 p. (r.); Herzen – Belinski – Cenîşevski – Dobroliubov –Pisarev, Despre cultura estetică, valorile artistice, creaţia literară, Buc. Ed. Politică,1987, 438 p. (r.); Ales Adamovici – Daniil Granin, Cartea blocadei, Buc. Ed. Politică,1987, 300 p. (r.); Vasili Grossman, Panta Rhei, Buc. Ed. Humanitas, 1990, 182 p. (r.);Andrei Platonov, Cevengur (în volaborare cu George Bălăiţă), Buc. Ed. CarteaRomânească, 1990, 478 p. (r.); Vladimir Soloviov – Nikolai Berdiaev – Gheorghi Fedotov,Creştinism şi antisemitism, Buc. Ed. Humanitas, 1992, 137 p. (r.); Piotr Ceaadaev,Scrisori filozofice, Ed. Humanitas, 1993, 182 p. (f.); Friedrich Nietzsche, Despre genealo-

gia moralei (în colaborare cu Horia Stanca), Cluj, Ed. Echinox, 1993, 210 p. (g.); LevŞestov, Apoteoza lipsei de temeiuri. Eseu de gîndire adogmatică, Buc. Ed. Humanitas,1995, 206 p. (r.); Heinrich Heine, Contribuţii la istoria religiei şi a filozofiei în Germania,Buc. Ed. Humanitas, 1996, 206 p. (g.); Henry Corbin, Paradoxul monoteismului, Cluj,Ed. Biblioteca Apostrof, 1997, 216 p. (f.); Vladimir Jankélévitch, Paradoxul moralei,Cluj, Ed. Echinox, 1997, 197 p. (f.); Elie Wiesel, Celebrare biblică. Portrete şi legende,Buc. Ed. Hasefer, 1998, 243 p. (f.); Jürgen Habermas, Sfera politică şi transformarea eistructurală, Buc., Ed. Univers, 1998, 330 p. (g.); Thomas Mann, Germania şi germanii.Eseuri, Ed. Humanitas, 1998, 330 p. 200 p. (g.); Thomas Mann, Despre problemaevreiască, Buc. Ed. Hasefer, 1998, 132 p. (g.); Vladimir Jankélévitch, Să iertăm?, Cluj,Ed. Biblioteca Apostrof, 1998, 77 p. (f.); Léon Poliakov, Istoria antisemitismului, Buc. Ed.Hasefer, vol. II, 1999, 293 p., vol. III, 2000, 480 p. (f.) [dintre volumele I–IV]; MarekHalder, Ce este un evreu? Iudaismul povestit tinerilor, Buc. Ed. Compania, 2000, 155 p.(f.); Jean Tulard, Napoleon, Buc. Ed. Compania, 2000, 437 p. (f.); Lev Tolstoi, Jurnal[ediţie revăzută] vol. I, 576 p. şi vol. II, 559 p. Ed. Elit, f.d. [2000] (r.); Raphaël Delpard,Copii evrei ascunşi, Buc. Ed. Hasefer, 2001, 207 p. (f.); Götz Aly, ,,Soluţia finală”.Strămutarea populaţiilor şi asasinarea evreilor europeni, Bucureşti, Ed. Hasefer, 2001,565 p. (f.); Pauline Bebe, Femeile şi iudaismul. Dicţionar, Buc. Ed. Hasefer, 2002, 340 p.(f.); Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, Cluj-Napoca, Ed. Biblioteca Apostrof, 2003, 97 p.(r.); Moses Mendelssohn, Ierusalim sau despre puterea religioasă şi iudaismul, Buc. Ed.Hasefer, 2003, 164 p. (g.); Tsvia Walden, Cuvântul unei israelitence, Buc. Ed. Hasefer,2004, 153 p. (f.); Pierre Bouretz, Martori ai viitorului. Filosofie şi mesianism, Traducerede Janina Ianoşi (Cap. I-VI), Loana Maria Ciobanu (Cap. VII), Ţicu Goldstein (cap. VIII-XIX), Editura Hasefer, Bucureşti, 2005 [Janina Ianoşi a tradus paginile 5-685, din tota-lul de 1.028, plus Indicele de referinţe, realizat în redacţie.]; Jürgen Habermas, Sferapublică şi transformarea ei structurală, Studiu asupra unei categorii a societăţii burghe-ze, Buc. Ed. Comunicare&ro, 2005, 387 p. (g.); Gilbert Durand, Ştiinţa despre om şitradiţia. Noul spirit antropologic, Buc., Ideea Europeană, 2006, 251 p. (f.); NicolasGrimaldi, Cartea lui Iuda, Buc., Ed. Ideea Europeană, 2006, 121 (f.); Piotr Ceaadaev,Scrisori filozofice către o doamnă, urmate de Apologia unui nebun, Ediţia a doua, Buc.,Ed. Humanitas, 2007, 195 p. (f.); Vasili Grossman, Panta Rhei, Buc. Ed. Humanitas,2007, 238 p. (r.); Lev Tolstoi, Spovedanie (Introducere la o operă netipărită), Buc.EuroPress, 2008, 143 p. (r.).

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

În acelaşi sens reacţionează Cassian Maria Spiridon, preşedintele AsociaţieiRevistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE), în adresa expediată către noi:„Dezaprobăm preluarea abuzivă de către SC Adevărul Holding SA a ediţiei IdeeaEuropeană. Plagiatul comis de Ghenadi Strungar este, ne temem, unic în istoria litera-turii. Suntem convinşi că justiţia va face dreptate.”

Revistele Caiete silvane, Cafeneaua literară, Convorbiri literare ş.a. reproduccomunicatul FCIE. În versiune online comunicatul nostru figurează pe o sumedenie desite-uri fie integral, fie parţial, stârnind o sumedenie de discuţii.

Informaţia Cluj. Decembrie 2008. Un text semnat de Adina Ungur: Adevărul e că sefură: „Jurnalul lui Tolstoi, apărut în limba română în trei ediţii, a câte două volume fie-care, cu varianta tradusă din rusă în româneşte de Janina Ianoşi, la univers în 1975,Elit, în 2000 şi Ideea Europeană, 2005, a devenit subiect de scandal între două edituri. Scriitoarea Aura Christi, director al Editurii Ideea Europeană, a anunţat faptul că decurând s-a petrecut un grav furt intelectual, care «prejudiciază material şi moraldeopotrivă editura pe care o conduce, precum şi autorii Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi».Editura Ideea Europeană deţine copyrightul ediţiei a III-a, revăzute, din 2005, a lucrăriiamintite.Aura Christi menţionează faptul că «traducerile au fost efectuate după Opere complete(ediţia jubiliară) în 90 de volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, mai exact, pe bazacelor 13 volume de jurnal din respectiva ediţie, volumele 46-58 (apărute între 1934 şi1958), printr-o îndelungă şi scrupuloasă selecţie a celor mai semnificative texte pentrucititorul român, selecţie făcută de domnul profesor Ion Ianoşi, pe parcursul a doi ani.Alcătuitorul şi traducătoarea au consultat suplimentar şi volumele 19 şi 20 din ediţia deOpere în douăzeci de volume, Moscova, 1965. De la ediţie la ediţie, Janina şi Ion Ianoşiau perfecţionat atât textul propriu-zis, cât şi comentariile». În acuzaţia sa, directorulediturii spune că atunci când a fost contactată telefonic de către redactorii de laAdevărul Holding, a refuzat oferta de a reedita la o altă editură traducerile dupăJurnalul lui Lev Tolstoi, realizate de soţii Ianoşi […]. «Spre stupoarea noastră, aeditorilor şi a autorilor traducerii în româneşte a Jurnalului, Editura Adevărul Holdinga lansat, la Târgul de Carte din noiembrie, volumul lui Lev Tolstoi, Memorii, întraducerea lui Ghenadi Strungar, volum ce reprezintă, în realitate, o reeditare aJurnalului tolstoian, în traducerea Janinei Ianoşi».«Memorii» în opinia Aurei Christi. «Semnalăm, aşadar, un caz cu totul excepţional,ca să nu spunem strigător la cer, în care plagiatorii reproduc volume întregi, cu alt titlu,sub identitatea altei edituri şi a altui traducător», susţine Aura Christi şi explicămaniera în care Ghenadi Strungar, autorultraducerii volumului Memorii, a eliminat întregcorpusul de comentarii al volumului Jurnal, deasemenea, nota asupra ediţiei, studiul introductiv,notele de subsol, tabelul cronologic şi indicele denume. S-a păstrat doar textul tradus. «Pentru amistifica situaţia, au redenumit Jurnalul –Memorii, titlu întru totul neavenit faţă de originalulDnevniki, inducându-i pe cititori în eroare, deoarecele sugerează existenţa a încă unei scrieri, pe lângăjurnalele cunoscute şi traduse în toate limbile lumii.Pentru a mima prezenţa unei alte traduceri, au fostoperate minime schimbări în textul românesc: câteun cuvânt, câte o întorsătură de frază, câte o altăpunere în pagină a enumerărilor, eliminareaparantezelor drepte indicând prescurtări şi altemărunţişuri stilistice şi grafice. Dar nici acestea nusunt întotdeauna modificări, ci deseori reproducopţiunile ediţiilor anterioare ale traducătoarei reale,mai ales ale celor din ediţia I, apărută în 1975-1976». Scriitoarea Aura Christi precizează faptul căva acţiona în judecată autorul şi editura care apublicat această carte (care este de fapt lucrareatradusă şi îngrijită de către soţii Ianoşi) fără să aibăun contract al drepturilor de autor. «Atât EdituraIdeea Europeană, Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană, cât şi Janina Ianoşi (reputatatraducătoare a zeci de volume din limbile rusă,germană, franceză) împreună cu Ion Ianoşi (scriitorşi filosof cunoscut, profesor universitar şi membrude onoare al Academiei Române, autor a pestetreizeci de cărţi) au dreptul la reparaţii materiale şimorale. Demnitatea lor trebuie reabilitată în modpublic». […]Reacţia Adevărul Holding. Pe de altă parte,Editura Adevărul Holding nu răspunde acuzaţiilorde plagiat aduse de scriitoarea Aura Christi decâtprintr-un comunicat public şi anume, faptul căEditura Adevărul Holding «a acţionat cu bunăintenţie şi atunci când a încercat să obţinădrepturile de traducere de la doamna Janina Ianoşi,precum şi atunci când a semnat contractul cutraducătorul Ghenadi Strungar. Astfel, în acestmoment, Editura Adevărul Holding se află înposesia unui contract perfect legal prin care acumpărat drepturile de traducere în cele mai corectecondiţii şi conform practicilor uzuale. Dacă Fundaţia Culturală Ideea Europeană saudoamna Janina Ianoşi au o problemă cu traducerea operei Memorii, o pot rezolva directcu traducătorul, dar fără a implica, în vreun fel, numele editurii noastre. Precizăm căMemorii reprezintă doar două dintre cele 15 volume care compun Colecţia de operecomplete Lev Tolstoi, lansată de Editura Adevărul Holding în cadrul târgului de carteGaudeamus. Adevărul Holding îşi rezervă dreptul de a cere daune morale şi materialecelor care au folosit numele editurii Adevărul Holding în conflicte care nu ne privesc.Departamentul Juridic al Adevărul Holding va studia, în perioada următoare, modul încare va formula aceste pretenţii în justiţie. De asemenea, pretindem Fundaţiei CulturaleIdeea Europeană să nu folosească numele Adevărul Holding în această speţă».”

Colecţia Adevărul, la tribunal şi cu Vintilă CorbulCotidianul, februarie 2009, comentează un alt caz flagrant. Colecţia Adevărul, la tribu-nal şi cu Vintilă Corbul. Personaje: Editura Adevarul Holding, Vintilă Corbul, ColecţiaAdevărul, Dragoş Stoenescu. Asediul Romei. „Jurnalul lui Tolstoi e a doua carte publi-cată de Adevărul Holding care a adus editura în faţa instanţei: prima a fost AsediulRomei de Vintilă Corbul. «Spre sfârşitul anului 2007 am văzut din întâmplare reclamelecu cărţile din Colecţia Adevărul, între care şi traducerea mea din Vintilă Corbul, pentrucare nu cedasem drepturile de autor», declară pentru Cotidianul traducătorul DragoşStoenescu. Acesta spune că a făcut traducerea după manuscrisul din franceză pentruFundaţia Agnus Dei, care ulterior a cedat drepturile pe ediţie Editurii CarteaRomânească. Asediul Romei a apărut, la această editură, în 2004».În urma unei notificări trimise Editurii Adevărul Holding, Dragoş Stoenescu spune că s-a întâlnit,pe 14 decembrie 2007, cu Răzvan Corneţeanu, director general al instituţiei. «Am cerut cartea ca săvăd despre ce e vorba, însă am fost întrebat imediat câţi bani vreau».

Cotidianul Financiarul, februarie 2009, reproduce comunicatul expediat de FundaţiaCulturala Ideea Europeană în data de 12 februarie 2009, din care cităm: „De ce a proce-dat Adevărul Holding la editarea sub un alt titlu, când istoria literară şi editologia dinlumea întreagă au consacrat titlul dat de autorul însuşi, şi anume cel de Jurnal? Chiardacă ar fi vorba de o altă versiune decât cea semnată de Janina şi Ion Ianoşi, editura totera obligată să respecte titlul consacrat de istoria literară, cu atât mai mult cu cât şi ti-tlul rusesc, de Dnevniki, se traduce perfect, în româneşte, prin Jurnal şi nicidecum prin

Memorii. Editura Adevărul Holding încearcă însă săne convingă de altceva, prin folosirea unui alt titludecât cel consacrat. Şi anume, că e vorba de alt textdecât cel al ediţiei Janina şi Ion Ianoşi. Depun, deci,mărturie, în calitate de critic şi istoric literar (avândla activ un doctorat şi o carte dedicate textului de tipconfesiv), că titlul Memorii, aplicat textului Jurnal,este un desăvârşit fals literar. Un fals pe care niciTolstoi, nici vreunul din editorii săi din lumea largă,nu puteau să îl comită. Un fals la care nu ar sub-scrie nici un traducător adevărat, nici chiar unulaflat la primele rânduri traduse. Şi încă o observaţie. Editorii celor două volume deJurnal tolstoian apărute în româneşte, soţii Janinaşi Ion Ianoşi, au selectat sutele de fragmente editateîn cele două volume ale ediţiei româneşti aJurnalului din zecile de mii de fragmente carealcătuiesc cele 13 volume ale jurnalului integral alscriitorului. Editura Adevărul Holding vrea să neconvingă că un alt traducător, lucrând asupra celor13 volume, conţinând, cum spuneam, zeci de mii defragmente, a ales exact aceleaşi câteva sute de frag-mente conţinute de ediţia Janina şi Ion Ianoşi. Caistoric literar şi editor, depun, iarăşi, mărturie căprobabilitatea acestei coincidenţe este zero. Cu atâtmai mult cu cât inadvertenţa din Nota editorului(citată de mine la începutul articolului) ne face să neîndoim că Ghenadi Strungar şi redactorul de carteau văzut cu ochii lor toate cele 13 volume ale ediţieiruseşti a Jurnalului.Las la latitudinea cititorilor şi a justiţiei să calificedemersul Editurii Adevărul Holding. Doresc doar săafirm că este pentru prima dată în istoria editologieimondiale când un jurnal intim este editat sub titlulde Memorii şi când doi editori diferiţi, antologândcâteva sute de fragmente dintr-un text care are 13volume, aleg exact aceleaşi fragmente, în exactaceeaşi ordine.” (Răzvan Voncu)

Ziarul Azi. Februarie 2009. Scandal în jurul„Jurnalului“ lui Tolstoi. „Jurnal“, de Lev Tolstoi afost publicat, prima oară, de Editura IdeeaEuropeană, în traducerea Janinei Ianoşi. „Apoi, la

Adevărul Holding au apărut două volume de Memorii, ale aceluiaşi autor. Janina şi profesorulIanoşi au sesizat că ediţia Adevărului este plagiată după traducerea lor. Astfel că ne aflăm în faţaunui delict editorial, care s-a mai întâmplat la noi, dar nu a fost deferit justiţiei. Totodată, FundaţiaCulturală Ideea Europeană, cea care deţine şi editura, solicită, cum este şi firesc, retragerea dinreţelele de distribuţie a celor două volume de Memorii. Fundaţia a intentat, deja, două proceseîmpotriva S.C. Adevarul Holding S.A., cazul acesta aflându-se, la sesizarea ORDA, şi în atenţiaInspectoratului General al Poliţiei Municipiului Bucureşti. «De asemenea, au fost expediate sesizăricătre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, asociaţiile de editori, AcademiaRomână, Uniunea Scriitorilor din România, COPYRO. Preluarea abuzivă, multiplicarea şi distri-buirea a circa o mie de pagini din Jurnalul tolstoian sub titlul Memorii (Tolstoi, apropo – depunmărturie – n-a scris niciodată memorii!) de către Editura Adevărul Holding constituie un atac inca-lificabil nu numai la adresa celor doi reputaţi cărturari, Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi» – este de părereAura Christi. Adevărul este că trebuie să existe un for la noi care să controleze aceste apariţii, pen-tru a nu se mai ajunge la acest caz regretabil.” (Mariana Criş)

„Fantoma” lui GhenadiStrungar va mai bântui literele române?!

Pe www.frontnews este publicat un comentariu nelipsit de interes: Instanţa a sus-pendat distribuţia unor cărţi editate de Adevărul Holding: „Tribunalul Bucureşti adecis, luni, să suspende distribuţia şi difuzarea volumelor Memorii de Lev Tolstoi,

în traducerea lui Ghenadi Strungar, editate de Adevărul Holding, însă a respins cerereade retragere a volumelor de pe piaţă. Distribuţia volumelor Memorii de Lev Tolstoi întraducere de Ghenadi Strungar, apărute la Editura Adevărul Holding, va fi suspendatăpână la o soluţie definitivă în litigiul dintre Fundaţia Culturală Ideea Europeană şiEditura Adevărul Holding. Decizia Tribunalului Bucureşti nu este definitivă. FundaţiaCulturală Ideea Europeană solicită retragerea de pe piaţă a Memoriilor lui Tolstoi, edi-tate de Adevărul Holding, pe motiv că volumele plagiază traducerea Jurnalului tolsto-ian, iar editura susţine ca îi va chema în instanţă pe cei care îi folosesc numele înaceastă speţă. Potrivit Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, Adevărul Holding ar fiplagiat traducerea Jurnalului tolstoian, realizată de Janina şi Ion Ianoşi, în editareacelor două volume de Memorii ale scriitorului rus Lev Tolstoi. Fundaţia solicită retrage-rea celor două volume din reţelele de distributie, calificând gestul de plagiere drept o

Janina şi Ion Ianoşi. Acropole. Foto: Aura Christi

22

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ofensă adusă nu doar editurii Ideea Europeană, ci şi traducătorilor şi actului scriitori-cesc în general, cerând despăgubiri morale în valoare de 1 leu. Directorul general al fun-daţiei, Aura Christi, şi-a exprimat dubiile în ceea ce priveşte existenţa reală a tra-ducătorului ediţiei Tolstoi de la Adevărul Holding, Ghenadi Strungar, al cărui nume nufigurează printre traducătorii recunoscuţi de literatură rusă. Mai mult, orice traducător,oricât de experimentat, ar fi avut nevoie de mai mult de câteva luni pentru a puteaedita caietele lui Tolstoi, susţin reprezentanţii fundaţiei. Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană susţine că editura la care a apărut traducerea Jurnalului lui Tolstoi se vedeîn imposibilitatea de a reedita traducerea făcută de Janina şi Ion Ianoşi, câtă vreme tit-lul a fost reprodus abuziv. Potrivit fundaţiei, deşi cartea editată de Adevărul Holdingutilizează un alt titlu, conţinutul este cel al ediţiei clasice, soţii Ianoşi selectând frag-mentele care au constituit varianta în română a jurnalului tolstoian, din zecile de mii defragmente reunite în 13 volume de către editorii ruşi ai operei lui Lev Tolstoi.În opinia lui Răzvan-Mihai Voncu, doctor în Litere al Universităţii Bucureşti, o altăeroare a ediţiei lansate de Adevărul Holding ar fi aceea că a optat pentru titlul deMemorii, în conditiile în care «jurnalul şi memoriile sunt specii literare diametralopuse». Caietele lui Tolstoi cuprind însemnări cotidiene, fragmentare, care se întind peparcursul mai multor ani, neconstituind un text unitar, redactat retrospectiv, care le-arfi putut încadra în specia memoriilor, potrivit lui Voncu.Contactaţi de NewsIn, reprezentanţii Adevărul Holding spun că editura a luat act cusurprindere de acuzaţiile gratuite formulate de Aura Christi în numele FundaţieiCulturale Ideea Europeană”.

Senzaţia anului editorial2009: jurnalul tolstoian transformat în Memorii devine… romanEvenimentul zilei, februarie 2009: Adevărul Holding, obligat să sisteze difuzarealui Tolstoi, text semnat de Doinel Tronaru. „Tribunalul Bucureşti a dat astăzi sentinţaîn procesul intentat de Fundaţia Culturală Ideea Europeană trustului AdevărulHolding, prin care solicita retragerea din reţelele de distribuţie a celor două volume deMemorii de Lev Tolstoi, editate anul trecut de trust. Acestea fac obiectul unui proces deplagiat aflat pe rol tot la Tribunalul Bucureşti, în care Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană (FCIE) acuză în instanţă Adevărul Holding că a preluat abuziv traducereaJurnalului lui Tolstoi, realizată de Janina Ianoşi (asupra căreia FCIE deţine toate drep-turile de editare), reproducând-o sub titlul Memorii şi cu semnătura unui anumeGhenadi Strungar.În hotărârea executorie dată astăzi, instanţa «obligă pârâta (Adevărul Holding – n. red.)să suspende orice activitate de distribuire/difuzare directă sau prin alte reţele a volumu-lui I şi II Memorii, autor Lev Tolstoi, traducător Ghenadi Strungar, până la soluţionareairevocabilă a litigiului de fond între părţi ce formează obiectul dosarului nr. 469/3/2009pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă. Respinge cererea de retragere de pepiaţă a volumului». Totodată, Adevărul Holding – care poate cere timp de două săp-tămâni recurs – este obligat de instanţă să plătească suma de 2439,5 RON cheltuieli dejudecată către Fundaţia Culturală Ideea Europeană.Ideea Europeană, «invitată» de Adevărul să-i achite 100.000 de euro. De ladezvăluirea abuzului la începutul lunii decembrie 2008, Adevărul Holding a procedat lanumeroase ameninţări şi încercări de intimidare asupra Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană, făcute publice de către FCIE. Astfel, într-o notificare trimisă de S.C. AdevărulHolding S.R.L. pe data de 23 decembrie 2008, Aura Christi, director general FCIE, şi JaninaIanoşi, una dintre cele mai reputate specialiste din România în literatura rusă, erau «invitatesă achite» fiecare, într-un cont, suma de 50.000 de euro, iar Fundaţia Culturală IdeeaEuropeană, în acelaşi cont, suma de 100.000 de euro, ca fiind «daune materiale şi morale pen-tru prejudiciul de imagine cauzat» prin acuzaţia de plagiat şi prin redarea subiectului decătre agenţia Mediafax şi articolele apărute în Evenimentul zilei şi în Cotidianul. Potrivitcelor de la Adevărul, cele două articole «ne-au adâncit şi mai mult în noroiul în care am fostaruncaţi de către dvs., lezându-ne astfel imaginea».Adevărul confundă Memoriile cu un roman. În întâmpinarea pe care a făcut-o îninstanţă, Adevărul Holding, pe lângă faptul că denumea cartea aflată în dispută (defapt, jurnalul scris de Tolstoi) ca fiind «roman», solicită din nou FCIE suma de peste40.000 de euro, drept «cauţiune»: «pentru orice eventualitate, noi ne cuantificăm preju-diciul în funcţie de valoarea vânzărilor a romanului Memorii» (Tolstoi n-a scris nici unroman cu titlul Memorii! – n.r.), volumul I şi II de Lev Tolstoi. Astfel, S.C. AdevărulHolding are încasări de 29.068,6 lei pe lunile noiembrie şi decembrie 2008 din vânzarearomanului (s.n.). Solicităm instanţei să pună în vedere reclamantului să depună o cauţi-une egală cu contravaloarea vânzărilor pe un an de zile, respectiv suma de 174.411,6 lei(având în vedere complexitatea procesului de fond, acesta va dura), întrucât dacă vomretrage de pe piaţă cărţile vom fi lipsiţi de aceste încasări». […]” Săptămâna financiară, februarie 2009, este publicată o anchetă făcută de CiprianChirvasiu: Adevărul Holding stă prost cu „Memorii“-le. Un nou scandal de plagiat zguduie din temelii lumea intelectuală românească „Două volume de «Memorii» semnate Lev Tolstoi, editate şi scoase pe piaţă de AdevărulHolding, se dovedesc a fi o preluare, aproape cuvânt cu cuvânt, a unei traduceri maivechi a Janinei Ianosi a Jurnalului marelui scriitor rus, care a fost publicată, cu patruani în urmă, la Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Traducătorul Memoriilorde la Adevărul Holding este Ghenadi Strungar, un ilustru necunoscut. Cazul a ajuns îninstanţă şi a intrat deja în atenţia Inspectoratului General al Poliţiei MunicipiuluiBucureşti. Fundaţia Culturală Ideea Europeană (FCIE) a solicitat retragerea de la dis-tribuţie a celor două volume de Memorii de Lev Tolstoi, scoase de Adevărul Holding înediţiile sale de colecţie (coperte din piele ecologică, preţ 85 de lei), în tălmăcirea unuitraducător necunoscut, Ghenadi Strungar. Instituţia a arătat că volumele cu pricina nureprezintă decât o preluare abuzivă a Jurnalului tolstoian, apărut sub traducereaJaninei Ianoşi, în anul 2005, tot în două volume, la Editura Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană (în fapt, ediţia a treia, revăzută, a Jurnalului, publicat pentru prima oară înRomânia la Editura Univers şi republicat, într-o a doua ediţie, în anul 2000, la EdituraElit; cele două volume apărute la Editura FCIE sunt însoţite de un amplu studiu intro-ductiv, nume şi indice de nume, semnate de reputatul critic literar şi profesor universi-tar Ion Ianoşi, care nu se regăsesc în ediţia Adevărul Holding). Fundaţia CulturalăIdeea Europeană a intentat două procese împotriva SC Adevărul Holding SA, cerând dela societatea pârâtă despăgubiri morale în valoare simbolică de 1 leu. La sesizareaORDA, cazul a intrat deja în atenţia Inspectoratului General al Poliţiei MunicipiuluiBucureşti. În plus, au fost expediate sesizări în legătură cu speţa în cauză cătreAutoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Asociaţia Editorilor Români,Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, COPYRO, Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi Editurilor din România, Asociaţia Revistelor si Publicaţiilor din Europa.«Silenţiu lugubru» despre traducătorul Ghenadi StrungarDr. Răzvan Voncu, lector la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti şi critic literar, ia cazulîn discuţie din perspectiva autorităţii specialistului. Mai întâi îşi manifestă nedumerirea în legăturăcu identitatea traducătorului Ghenadi Strungar: «Numele îmi este complet necunoscut, cu toate că,fiind şi slavist de formaţie, îmi sunt cunoscute numele imensei majorităţi a traducătorilor din litera-tura rusă, de la Janina şi Ion Ianoşi la Nicolae Iliescu. Încerc o căutare pe mai multe motoare deInternet si rezultatul e acelaşi: zero. Adâncesc cercul investigaţiilor la fişierul Bibliotecii CentraleUniversitare, doar spre a constata aceeaşi certitudine: silenţiu lugubru, cum ar fi spus PantaziGhica. Ghenadi Strungar nu a tradus nimic până acum. Memoriile lui Tolstoi sunt prima sa încer-care. Ce talent!». Apoi domnia sa constată că nici colofonul nu precizează care este ediţia de refe-rinţă pe care a lucrat presupusul traducător, «câtă vreme e de presupus că aceste Memorii, fiind odescoperire de ultimă oră, ediţiile nu pot fi prea multe. Probabil, una singură. Dacă nu cumva textul– prezentat de reclamă ca o traducere non plus ultra – nu a fost tradus din rusă, ci dintr-o limbăoccidentală, în care acest veritabil eveniment literar mondial va fi fost, anterior, tradus la rândullui». Concluzia preliminară: «...o traducere dintr-o ediţie neprecizată, dintr-o limbă neprecizată, rea-lizată de un traducător necunoscut».Confuzia, indusă voit prin titlu, între noţiunea literară de «jurnal» şi «memorii» este, deasemenea, demontată cu uşurinţă: «Memoriile sunt un text redactat retrospectiv, cândautorul lor, ajuns la o anumită vârstă, priveşte în urmă, la experienţa unei vieţi, şi ni seconfesează în legătură cu încercările prin care a trecut. (...) Nimic din toate acestea înmemoriile lui Tolstoi editate de Adevărul Holding! Tolstoi, contrar tuturor regulilor, îşiscrie memoriile... zilnic, consemnând cu exactitate şi fără erori de cronologie, exact caîntr-un jurnal, fiecare gând sau experienţă. (...) Editura Adevărul Holding încearcă însă

să ne convingă de altceva, prin folosirea unui alt titlu decât cel consacrat. Şi anume că evorba de alt text decât cel al ediţiei Janina şi Ion Ianoşi». Aceleaşi fragmente, alese «întâmplător» dintr-un text de 13 volumeDar confuzia cu pricina persistă şi în propria prezentare a volumelor, pe care editorii dela Adevărul au postat-o pe net. În debutul prezentării primului volum, se arată: «Pentrua înţelege pe deplin opera unui scriitor, apelul la comentarii făcute de specialişti nu eîntotdeauna cea mai bună cale de urmat (sic!). (...) Jurnalul ultimilor ani se constituieca o sinteză a gândirii scriitorului». Iar în prezentarea celui de-al doilea volum: «În jur-nalul său, Tolstoi a avut primele încercări de analiză psihologică, tehnică ce a devenitulterior principala sa unealtă literară».În final, Răzvan Voncu mai are o observaţie care face, fără îndoială, proba plastografiei:«Editorii celor două volume de Jurnal tolstoian apărute în româneşte, soţii Janina şi IonIanoşi, au selectat sutele de fragmente editate (...) din zecile de mii de fragmente carealcătuiesc cele 13 volume ale jurnalului integral al scriitorului. Editura AdevărulHolding vrea să ne convingă că un alt traducător, lucrând asupra celor 13 volume (...), aales exact aceleaşi câteva sute de fragmente conţinute de ediţia Janina şi Ion Ianoşi. Caistoric literar şi editor, depun iarăşi mărturie că probabilitatea acestei coincidenţe estezero. (...) Las la latitudinea cititorilor şi a justiţiei să califice demersul Editurii AdevărulHolding. Doresc doar să afirm că este pentru prima dată în istoria editologiei mondialecând un jurnal intim este editat sub titlul de Memorii şi când doi editori diferiţi, antolo-gând câteva sute de fragmente dintr-un text care are 13 volume, aleg exact aceleaşifragmente, în exact aceeaşi ordine».Dumitru Bălan: «Adevărul nu este nicidecum de partea Adevărului Holding!»Într-un scurt studiu intitulat Un evident caz de plagiat, Dumitru Bălan, profesor laFacultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii bucureştene, se arată, de ase-menea, extrem de indignat: «Sunt consternat aflând că astăzi, când România are pro-priile sale legi de apărare a dreptului de autor şi este semnatară – în acest sens – deexplicite convenţii internaţionale, s-a săvârşit un cras furt literar, sub umbrela protec-toare a unui important holding internaţional. Un fost coleg (...) îmi recomanda să nu măimplic în chestiunea în speţă, având în vedere puterea financiară şi influenţa exercitatăde trustul în cauză. Dar (...) prieten mi-e Plato, însă mai prieten mi-e adevărul. În exem-plul nostru, adevărul nu este nicidecum de partea Adevărului Holding, unde «traducăto-rul» Ghenadi Strungar (nume real sau fictiv?) şi-a însuşit rodul intensei trude intelec-tuale a tălmăcitoarei Janina Ianosi». Domnia sa îşi susţine apoi această acuzaţie,punând, pur şi simplu, în paralel fragmente întregi din Memorii-le publicate deAdevărul Holding şi cele din ediţia Ianosi. Coincidenţele sunt mult prea nefireşti, raptuleste evident. Şi conchide: «Cele câteva intervenţii personale izolate ale lui G.S. asupraunor cuvinte şi expresii, de altfel neesenţiale, sau redarea unor cifre prin litere nu potestompa imaginea globală de plagiat. (...) Un asemenea gest de fraudă intelectuală tre-buie să se soldeze inevitabil nu numai cu blamarea, ci şi cu inerenta compensare aînsemnatelor daune materiale şi morale suportate de Editura Fundaţiei Culturală IdeeaEuropeană, cât şi de traducătoarea Janina Ianoşi. Chiar dacă se poate eventual presu-pune că Editura Adevărul Holding a fost indusă în eroare de G.S., ea trebuie să-şiasume integral răspunderea».”

„Iată, legea e lege!”Cristiana Vişan publică în februarie 2009 în Cotidianul o informaţie succintă:„Adevărul, obligat de instanţă să îl scoată pe Tolstoi de pe tarabe. Personaje:Editura Adevărul Holding, Lev Tolstoi, Fundaţia Culturală Ideea Europeană. TribunalulBucureşti. Tribunalul Bucureşti a decis ca Adevărul Holding să suspende distribuţiaMemoriilor lui Tolstoi în cazul de plagiat acuzat de Ideea Europeană. FundaţiaCulturală Ideea Europeană a înaintat o cerere de ordonanţă preşedinţială TribunaluluiBucureşti, prin care cerea suspendarea difuzării Memoriilor lui Tolstoi şi retragereaacestui titlu de pe piaţă de către Editura Adevărul Holding. Pe 17 februarie, instanţa aadmis în parte cererea, obligând Adevărul «să suspende orice activitate de distribui-re/difuzare directă sau prin alte reţele a volumului I şi II din «Memorii», autor LevTolstoi, traducător Ghenadi Strungar», până la soluţionarea litigiului pe marginea acu-zaţiei de plagiat formulată de Ideea Europeană la adresa Adevărul Holding. Prima insti-tuţie a reclamat încă din decembrie 2008 că textul Memoriilor era o versiune trunchiatăşi vag modificată a traducerii realizate de Janina Ianoşi pentru Ideea Europeană.Înaintea pronunţării sentinţei, Adevărul Holding prezentase o întâmpinare în textulcăreia se afirma că ordonanţa preşedinţială de suspendare a difuzării volumului era«lipsită de temei» şi cerea ca Ideea Europeană să depună o cauţiune în valoare de174.411,6 lei, «egală cu contravaloarea vânzărilor pe un an de zile».”

Ziarul 7 plus, februarie 2009, scrie: „Tribunalul Bucureşti a decis suspendareaoricărui act de distribuţie şi difuzare a volumelor 1 şi 2 din Memorii de Lev Tolstoi,în traducerea lui Ghenadi Strungar, apărute la Editura Adevărul Holding, ai cărei

reprezentanţi anunţă că acţiunea va continua în justiţie până la lămurirea situaţiei.Tribunalul a admis, ieri, în parte, cererea Fundaţiei Culturale Ideea Europeană şi adecis suspendarea oricărui act de distribuţie şi dufizare a volumelor 1 şi 2 din Memorii,de Lev Tolstoi, în traducerea lui Ghenadi Strungar, apărute la Editura AdevărulHolding, până la o soluţionare irevocabilă a litigiului”. […] „Conform site-uluiTribunalului Bucureşti, Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi traducătoarea JaninaIanoşi au intentat un proces împotriva S.C. Adevărul Holding S.A. şi traducătoruluiGhenadi Strungar pentru drepturile de proprietate intelectuală asupra volumelor 1 şi 2ale operei Memorii de Lev Tolstoi. Termenul în acest proces este 5 martie. RăzvanCorneţeanu, director general al Adevărul Holding, a declarat că nu vrea să comentezedecizia tribunalului. «Nu am nici un comentariu. Mergem în justiţie cu acest subiect şivom cere, la rândul nostru, să se lămurească situaţia creată».”Evenimentul zilei, februarie 2009, la rubrica Sentinţă, face public comentariul luiDoinel Tronaru, intitulat Adevărul Holding îl pierde pe Tolstoi, din care cităm: „ÎnÎntâmpinarea pe care a făcut-o în instanţă, Adevărul Holding, pe lângă faptul cădenumea cartea aflată în dispută (de fapt, jurnalul scris de Tolstoi) ca fiind «roman»,solicita de la FCIE suma de peste 40.000 de euro, drept «cauţiune».Fundaţia Culturală Ideea Europeană anunţă că «revista Contemporanul. IdeeaEuropeană pregăteşte un dosar Adevărul Holding şi plagiatul secolului, în carespecialişti de marcă îşi vor expune opinia pe marginea acestui abuz incalificabil.”Punem şi noi o întrebare, răspunzând la ea cu o altă întrebare: apropo de„transformările miraculoase” ale jurnalului tolstoian din jurnal în memorii, iar ulteriorîn… roman, oare redactorii de la Adevărul Holding cunosc deosebirile dintre cele treigenuri literare: jurnal, memorii, roman?Pe scriitoridinBucureşti, Horia Gârbea, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti,face public următorul comentariu: „Texte furate. Toţi putem deveni victime. Amprimit din partea distinşilor colegi Janina Ianoşi, Ion Ianoşi, Aura Christi apelul [estereprodusă o adresă în care e adus la cunoştinţă raptul comis de Adevărul Holding – n.red.] însoţit de probe care atestă veridicitatea faptelor semnalate. În numele scriitorilorbucureşteni îmi exprim indignarea faţă de asemenea procedură numită de victime,eufemistic, preluare abuzivă sau plagiat, în speţă fiind vorba de un furt şi nimic maipuţin. Opinia generalizată şi complet greşită că furtul de texte se deosebeşte calitativ defurtul de bani din buzunare face permanent victime printre scriitori. O deosebităhotărâre şi vigilenţă, solidaritatea cu victimele ne-ar putea apăra întrucâtva deasemenea delicte”.Antena 1 face un reportaj şi îl transmite în data de 15 februarie 2009, la Ştirile de laora 19.00. Reportajul fiind preluat şi de Antena 3. Radio Iaşi, prin Valentin Talpalaru,face o anchetă.Pe morarcatavencu.ro, în februarie 2009, Ioan T. Morar publică un incitantcomentariu la plagiatul care, iată, a stârnit valuri în presa românească: „Un holding,învins de o editură mică! A început domnia legii? Iată că se poate. O editură mică,având, însă, de partea sa, drepturile de autor ale unei traduceri din Tolstoi, dă înjudecată ditamai «holdingul» Adevărul şi învinge! […] O fi Patriciu mare şi tare, o fimărimea trustului intimidantă, dar, iată, legea e lege! Iar plagiatul, domnuleeditorialist-petrolist, e un păcat pedepsit chiar şi în România!”Le mulţumim colegilor, scriitorilor, editorilor, lectorilor, ziariştilor, echipelor TV,prietenilor, avocaţilor, care au fost şi sunt în continuare solidari cu echipa IdeeaEuropeană, dându-ne sugestii, sfaturi, făcându-ne, nu rareori, curaj să nu cedăm în faţapresiunilor exercitate asupra noastră, a ameninţărilor, a tentativelor de intimidare.

Conte18 februarie 2009

Subtitlurile aparţin redacţiei.

OOricât ar părea de paradoxal filosofiadin ziua este croită la interfaţa dintredouă paradigme teoretice: pe de oparte naturalismul tradiţional, iar pe

de altă parte, raţionalism clasic pe care-l numescnaturalism dinamic. Naturalism tradiţional esteteoria conform căreia explicaţia fundamentală anaturii umane este determinată din exterior, cu altecuvinte, conţinutul conştinţei umane (sau ego-ul deDescartes care se tranformă în anumite zone ale filo-sofiei contemporane în noţiunea de conştinţă) estecompletat informaţional direct de către experienţăempirică. Prin urmare, capacitatea noastră de areflecta înţelegerea lumii naturale trebuie să fie con-figurată între limitele de predictibilăţii causale.Teoriile cauzale (mai precis ale predictibilităţii cau-zale) permit dezvoltarea unor modele funcţionale(copiere) ce prevăd producerea de raţionamente arti-ficiale, care pot furniza dovezi directe că naturalis-mul tradiţional nu este doar simplă „metafizică”, darde asemenea, o teorie funcţională cu deplin statutştiinţific. Din acest punct de vedere natura umana,este o „oglinda” biopsihologică ce trebuie explicată,pas cu pas, folosind o varietate de metode ştiinţificerestrânse la un model deterministic de înţelegere aconexiunii dintre minte-corp. Această teorie funcţio-nează extrem de bine şi este dificil, dacă nu chiarimposibil, să i ne opunem. Trebuie aşadar să recu-noaştem că rezultatele ştiinţifice derivate din para-digma naturalistă sunt, probabil, cel mai importanteîn momentul de faţă. Naturalismul filosofic tradiţio-nal a generat o subspecie filosofică, care, deşi a încer-cat oarecum să se detaşeze, continuă să existe: natu-ralismul cultural. Introduc această distincţie pentrua arăta diferenţa dintre naturalismul ştiinţific care

filosofic vorbind este incomplet din punctul meu devedere (este lipsit de o teorie completă a conştienţei,aceast din urmă fiind deja elaborată de raţionalism)şi naturalismul cultural, ce nu are neapărat o legă-tură directă ce cel dintâi. Teoriile naturalist-cultura-le rămân undeva la al doilea nivel de interes filosoficele fiind in cele din urmă dublajul naturalismuluiştiinţific. Ele se desfăşoară într-o varietate de subdo-menii (etică, estetică etc). Cred, însă, că ambeletipuri de naturalism sunt statice, din cauza moduluilor strict experimental de abordare a conştinteiumane. Din acest motiv, „teatrul cartezian” a luiDaniel Dennett este dincolo de orice îndoială unexemplu de modelizare a vechii teorii carteziene cutotul excepţional, dar incomplet dacă este să studiemîndeaproape modelul originalul furnizat deDescartes. Pe scurt, un cartezianism static.

Cea de a doua paradigmă filosofică este raţio-nalism (sau cee ce numesc naturalism dinamic). Plecaici de la considerentul că alături de Descartes filo-sofi precum Kant şi Husserl sunt reprezentanţi ace-leiaşi chestiuni generale numite problema subiecti-vităţii. Raţionalismul este din acest punct de vedereun proiect filosofic nefinalizat şi necesită o amplăreevaluare, pentru a evita însă orice neînţelegere măvoi referi aici în mare măsură la ceea ce cred a fiactualitatea stringentă a filosofiei lui Descartes pen-tru o teorie generalizată a conştinţei umane în lumi-na unei cărţi apărute la Paris în 2006 şi semnată deJacob Rogozinski, Le moi et la chair. Introduction al’ego-analyse, Paris, CERF, 2006.

Raţionalismul nu poate fi redus conceptualdoar la Descartes şi trebuie să se presupună că dinaceeaşi categorie paradigmă de gândire, care are cascop de a dezvolta o teorie a unităţii de conştinţei, fac

la fel de bine parte realismul critic şi fenomenologiahusserliană. Raţionalismul dovedeşte, la rândul său,existenţa unui nivel ştiinţific, mai mult decăt atât eleste rezultatul unui efort ştiintific a cărui necesitate,pare, din păcate, să fi fost abandonată în ultimeledecenii, deşi trebuie spus că obiectivul său principalrămâne de ordin ontologic: construcţia unei teoriicomplete a conştinţei la persona întâi ca sursă unita-ră a tuturor actelor conştiente. Menţionez că niciunadintre aceste tematice nu mă interesează din punctede vedere istoric şi nu discut aici rostul raţionalis-mului dintr-o perspectivă propedeutică. Mă referînsă la ceea ce cred că a fi în inima raţionalismului,şi anume problema autonomiei subiectivităţii sauproblema subiectivităţii. În acest sens, Descarteseste filosoful care a postulat în mod clar dilemaraportului dintre minte şi corp din perspectivasubiectivă (persoana întâi) şi care a luat în conside-rare posibilitatea ca experienţă subiectivă să fiedirect reflectată (exprimată) în mediu natural, fără afi simetric determinată de legile pur fizice ce guver-nează natura evenimentelor empirice. Prin experien-ţă subiectivă simetric determinată ţin să facă o primăreferinţă la faptul că filosofia lui Descartes demons-trează că unitatea intimă a gândurilor noastre nupoate fi doar efectul extern al legiilor cauzale ce defi-nesc doar posibilitatea de a structura experienţelenoastre cognitive în mediul natural, dar este simultan definibilă de un anumit grad de liber-tate cognitivă în raport cu ceea ce numim realitateaconcretă.

Raţionalismul a fost invadat de ceva vreme deanti-realism şi acest lucru se petrece datorită faptu-lui că nu a fost niciodată suficient atent cu acesttrend filosofic mereu aflat la pândă de multe ori tole-rând deturnări conceptuale extrem de periculoase.Dacă naturalismul tradiţional poate fi consideratincomplet din punct de vedere ontologic, dar cu unsolid fundament ştiinţific ce-i permite să supravieţu-iască ca teorie filosofică, trebuie să mărturisim căraţionalismul se confruntă cu o situaţie foarte com-plexă ce s-a născut din păcate din interiorul proprieitradiţii. Pe de o parte, abandonul rigorii ştiinţific-conceptuale, iar pe de alta, faptul de a fi permisdetururi ontologice nepermise devin acum două pre-mise care permit anti-realismului să-l ducă la unposibil faliment conceptual, or acestă posibilitatetrebuie înlăturată de urgenţă.

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Partidă de şah în secolul al XXI-lea

Jocul de şah s-a inventat în deşert, iubitonu pentru război, ci pentru dragosteÎn fiecare dimineaţă îmi bag o piesă de şah în buzunar (pe cea albă)iar tu, iubirea mea, în fiecare dimineaţă o piesă de şah îţi iei (pe cea neagră)şi coborâm în Tirana noastră cu pătrate:

tablă de şah gigantă în culoare de şoarece.Prima mişcare: eu - un pieton (şomer)

îl pun lângă Soldatul NecunoscutTu – un cal negru (ca la Troia după Elena)

lângă calul lui Skanderbeg.Din nou ziua următoare cu piese noi în buzu-narne continuăm jocul nostru absurd.Eu mişc turnul un petrolierşi ni se înfăţişează mirajul Bagdadului

cu tigrii de foc pe malul râului Tigru.Apar nizamii vechi albanezi la Karbalasub corbii ce le mănâncă ochii.Tu îţi mişti nebunul la Turnul Ceasului11 Înalbaneză Kulla e Sahatit, la Centrul Tiranei.

iar neaua minutelor creează Dragostea...Facem în fiecare zi câte o mişcareeu te ameninţ cu rachete de erostu cu kamikaze de gelozie.Regina mea se frământă, cântă arii triste, regele tău crud tremură – el ţine în genunchisteagurile albe pe care le vede ca ceruri stoarse

pe buzele scrum. Noaptea stăm nedormiţi şi ne gândim la viitoa-rea mişcare

stropite cu puţine săruturicu puţin dor şi niţel perfidie...

Învingătorii vor fi adevăraţi perdanţidacă această partidă nu va fi remiză....

Barca obosită

Sunt o barcă obosită la crucea prorei am pironit amurgulmarea se străduieşte să mă atragă la prorăşi să mă aprindă la punteimitându-i pe cei îndrăgostiţi.O barcă obosită suntpe o mare amestecată.Mă cunosc de multă vremeploaia, vântul, soarele şi iodul.Pânzele mele: sâni de nud

distrag orizontul.Sunt o barcă obosităfiindcă mă îndrăgostesc dimineaţacând harpoanele soarelui se înfig în adâncuriîn corpul unui rechin invizibiltrădat de sângele peste valuri.

La Coney Island cu Lorca

La Coney Island amurgul cu nişte castanietedin scoici ne atrage pe mine şi pe Lorca.Pescarii cu căciuli (ca şi atunci) pe singurul podşi-au aruncat cârligele ca să-l prindă pe singu-rul peşte roşu: soare de iarnă.Lorca se joacă cu căciula mea cu pătrăţele aido-ma tablei de şah.

LUCIAN DELESCURemarci în favoarea unui nou tip de raţionalism

PETRAQ RISTO

PETRAQ RISTO, poet, prozator şi editor alba-nez, s-a născut în oraşul riveran Durrës la 9iunie 1952. A studiat publicistica şi critica deteatru. A început să scrie poezii încă din copi-lărie. Printre numeroasele opere literare carepoartă semnătura sa, figurează volumele poe-tice: „Îi spun secolului bună dimineaţa!” (Ithem shekullit mirëmëngjes!), „Trezeşte-te,prinţesa mea” (Zgjohu princesha ime), „Mărdeflorat de trăsnete” (Mollë zhvirgjëruar ngarrufetë), „Partidă de şah în secolul al XXI-lea” (Lojë shahu në shekullin XXI), „Îngerulcu virus H5N1” (Engjëlli me virus H5N1),„Aleluia” (Hallelulja); volumele cu povestiri:„Moartea paiaţei” (Vdekja e palaços) şi„Uciderea lupilor este interzisă” (Ndalohetvrasja e ujqërve); romanele: „Avionul raiului„Butterfly”” (Avioni i parajsës „Baterflaj”) şi„Frumuşica fantomă şi eu, domnul AtingMoartea” (Bukuroshja fantazmë dhe unë zotiPrek Vdek), multe alte cărţi şi piese de teatrupentru copii etc. Creaţii ale lui Risto sunt tra-duse în engleză, spaniolă, italiană etc. Estecâştigătorul titlului Poet Fellow for 2007.Poezia sa, cu cât de naţională, cu atât şi uni-versală, este caracterizată de umanism şicuraj creativ, de motive şi puncte de vedereoriginale, de limbaj metaforic şi bogăţie defiguri artistice, de o putere de pătrundereneobişnuită, de un stil elegant şi dinamic, deo îngrijorare civică, ieri şi azi, în zorile aces-tui secol, respectiv mileniu, în aparenţă festi-ve, dar, de fapt, veşnic zbuciumate. Începândcu anul 1991, este director al Editurii„Globus R.” din Tirana.

(Continuare în pagina 27)

�

24

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

-

– Piese nu sunt, vino să ne jucăm cu pescăru-şii! – îmi spune Lorca.Pescăruşii se întind peste zece stânci negre,până în adâncul ocean:

tastatura în zeci de kilometri giganţi.Am fost aici cu şaptezeci şi cinci de ani înurmă – îmi zice LorcaPescăruşii se mişcă, iar cele zece clarinete laConey IslandInterpretează „Requiem pentru Garcia Lorca”. Lorca, Tu mergi pe urmele pescăruşilor pe nisip...uiţi să urci în cer.Ceva mai departe fiica mea de şapte ani culegescoici mari cât palma sa. În ele mâine soţia mea va servi fructe de mare.Oaspeţii mei de la Brooklyn vor fi toţi albane-zii şi… Lorca poetulFrig. Orăşelul jocurilor face repetiţii cu vântul. Un autocar străbate valurile încrâncenate: faceşi mai întunecată gravura. Ce au însă pescăruşii de ţipă şi se adună înjurul unei bătrâne?Într-un cărucior de bebeluşi, femeia înaltă aadus cina pescăruşilor! Pescăruşii înfometaţise mişcă iar cele zece clarinete la Coney IslandJoacă „Requiem pentru Garcia Lorca”. Tu mergi pe urmele pescăruşilor pe nisip...uiţi să urci în cer.

Coney Island, 30 janar, 2006

Albanezii

Ne îmbrăcăm în costumele morţilor Europeine punem pantofii morţilor Europeişi ieşim pe străzile noastre la fel ca şi europenii…Europa ne priveşte, îşi strâmbă buzele şi surâdenu deoarece îşi aduce aminte de morţii săi,ci fiindcă hainele pe care le purtăm,pantofii cu care ne-am încălţatsunt demodate…Noi însă păşim: costumele celor morţi ne şad bine

pantofii celor morţi nu ne strângindiferent că străzile noastre sunt pline de răni.Păşind simţim că morţii Europeine urmăresc ca şi cum ar fi uitat ceva în buzunare:cărţi de credit, bani, poliţe, vise, halucinaţii…ne urmăresc aidoma umbrelor, ca nişte fantome probabil binecuvântându-neprobabil sperând ca hainele şi pantofii lor să devină magiceca şi copiii noştri şi nepoţii noştri să poartehainele şi pantofii cinici. Mi-a fost teamă. Mi-am dat jos hainele şi am ieşit aproape golmi-am scos pantofii şi am ieşit desculţ,deşi mării mele care m-a văzut i-a fost ruşine şi mi-a dăruit un valîn loc de cămaşă şi petrolul meu s-a ruşinat:mi-a dat cadou o venă în loc de fular.De ruşine câmpiile şi-au zgâriat obrajiiŞi probabil de ruşine au înfloritmuguri de bumbacAu plâns munţii, au plâns codrii.Butonul şi agrafa în lacrimiMi le-au dat: mie, bărbat şi tată,Iar eu aşezat la colţul vetrei Durerii lorDin sânge fac făclie.Flăcările mantaua mi-au dăruit-o...Surâsurile europene încă nu s-au oprit.

Combinaţie de şarpe şi de măr

Craniul – măr şi înlăuntrul său încolăcit şar-pele creieruluiGâtul-şarpe şi înlăuntrul său proaspăt înghiţit:mărul lui Adamvenele-şerpi albaştri, iar inima: măr roşu, sexul şarpelui-mascul iar măr sexul femeiidedesubtul ochilor-capete de şerpi: sau aprinşipomeţi ai obrajilorla capătul braţelor – şerpi: cei zece pomeţi ai degetelorşerpii picioarelor ies tot din doi pomeţiba chiar degetele picioarelor în zece şerpi cu pomeţicapete de şerpi sunt peste merele sânilor,

iar sânii-meri sunt atacaţi de zece şerpi însetaţiprintre buzele-mere iese şarpele limbiiburta mamei însărcinate are forma unui măr coptcu buricul ridicat: şarpe din muzica aprinsăîn primele săptămâni bebeluşul are forma unui şarpe...iarăşi şerpii ne aşteaptăla câteva ore după ce am murit.

Generaţia pierdută

Vine o vreme şi fiecare generaţiese simte pierdutăadică: în faţa măriinave bătrâne cu reumatism şi coca ruginită,în faţa muntelui – acoperişuri vechiîn aşteptarea vârtejului.Iar, când li se înfăţişează iubirile fugitefardate cu anti-riduriplâng aidoma călătorului obositla o încrucişareunde în afara cruciinu a mai rămas nici un drum.

Vânatul căluţilor de mare

Căluţii de mare nu-şi dau seama:când se transformă în medicamente costămilioane.Bolnavii care se îngrijesc cu ele de mult seplângînlăuntrul trupurilor aud zgomot de valuriaidoma unui trap înecat le încing venele,iar când se lasă noaptea, zic ei,luna ne atrage ca pe nişte mări în fluxşi ne e teamă de moarte...Atunci medicii sunt obligaţi să le facă o radiografieşi văd: inimile sunt preschimbate-n insule de coraliunde-şi duc odihna căluţii de mare.

Prezentare şi traducere din albaneză de Kopi Kycyku

NICOLETA DABIJA

Incredibilă, forţa autorului

DDacă e aşa cum se spune, că fiecareevreu este destinat să repete suferin-ţa lui Iov, plângerea personajuluibiblic se poate preschimba pentru

unii dintre ei într-un cântec care înăbuşă tristeţea,care o transcende într-un fel bizar. E întâia impresiepe care o reţii citind autobiografia lui AharonAppelfeld. Lecţia esenţială pe care o trimite în lumescriitorul ia chipul ideii că poţi trece prin cele maiadânci tragedii umane rămânând totuşi uman, căpoţi îndura răul cel mare fără să-l laşi să te doboaresufleteşte. În alţi termeni, trecutul nu e mai multdecât un „complex de împrejurări”, bune ori rele,faste ori nefaste, pe care-l accepţi uşor sau cu greu-tate, dar pe care-l laşi în cele din urmă să trăiascălângă „eternitatea” unor amintiri.

Incredibilă este încă forţa autorului de a scoa-te din memorie inefabilul sau omenescul pur al unorfragmente de trăire din prea multele orori parcurse,capacitatea singulară de transfigurare a realităţiicrunte într-o poveste, puterea de a alcătui, după ologică profund personală, un poem înlăuntrul uneitragedii, efortul tulburător de a conserva lumina înmijlocul celui mai cumplit şi neliniştitor întuneric,de a reţine gesturile altruiste între puzderiile denedreptăţi îndurate.

Într-un sens, faptul că Appelfeld refuză să-şiamintească sau nu-şi aminteşte pur şi simplu aniidin timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cei deimediat după poate fi interpretat ca o alegere comu-nă a celor care au trecut prin experienţa dramatică aghetoului sau a lagărelor de concentrare. Traumelesunt acolo însă, în adâncurile fiinţei, sufocante,împovărătoare, ţinute la adăpost de valurile conşti-inţei, dar riscând mereu să iasă zgomotos la suprafa-ţă.

Autobiografia lui Appelfeld se distinge totuşiîntr-un fel anumit. Ea este o întoarcere în trecut caredublează discursul cuvintelor cu mărturia simţuri-lor. Ea constituie, într-o anume ordine de idei, încer-carea disperată pe care un adult, ieşit dintr-o copilă-rie înfiorător de „inumană” prin împrejurările ei, oface pentru reînvăţarea vorbirii, pentru ieşirea dinmuţenia şi anonimatul care deveniseră natură, legide supravieţuire în anii războiului. În altă perspecti-vă, vocea trupului răzbate cu vigoare din acestepagini. Copilul despărţit prea repede de copilărie,rămas pe neaşteptate orfan şi rătăcind doi ani prinpăduri s-a transformat de fapt într-o vietate, al căreiinstinct fundamental era să supravieţuiască, s-aadăpostit în eul primar, fără să-şi pună întrebări,fără să ştie cine este. Într-o experienţă ca aceasta,mărturiseşte autorul, gândurile şi sentimentele sediminuează, nu mai au vitalitate. Dacă o întrebareajunge nu se ştie cum în planul conştiinţei, ea e deîndată înlăturată, trimisă înapoi în uitarea incon-ştientului. Tot ce rămâne viguros e instinctul şi sen-zaţia fizică. Restul nu te „ajută” decât să mori mairepede.

Memoria scriitorului de mai târziu izvorăşte eaînsăşi din simţuri. Cufundarea din nou în cotloanelecele mai ascunse ale sinelui, în muţenie, în împietri-re şi ascultare are loc prin contactul cu un elementdin realitate care îi aminteşte de ceva din trecut. Unmiros de paie putrede, ciripitul unei păsări, îngenun-chierea sunt tot atâtea prilejuri pentru o sfâşietoarereîntoarcere mentală a micului animal în adăpostuldin pădure. Senzaţiile fizice sunt de cea mai profun-dă intensitate. Nu poate fi uitată foamea cumplităresimţită pe îndelungate perioade. Nu mai pierziniciodată suspiciunea faţă de oameni mai ales.Ameninţarea reprezentată de aceştia, pentru un

copil prins în lagărul de concentrare sau care seascunde prin păduri, a luat aproape forma unei com-ponente trupeşti. Cel care a stat ani în şir întins lapământ, în ascultare mută, a învăţat să citească şisă vorbească prin mâini şi prin expresiile de pe chip,nu prin cuvinte.

„Foamea de pâine, setea de apă şi teama demoarte fac cuvintele inutile”. Neîncrederea faţă deacestea şi de împreunarea lor într-un discurs fluent,coerent a dobândit-o în acei ani şi s-a perpetuat.Propoziţiile şlefuite ascund parcă o „necurăţenie”, ogoliciune a fiinţei, va spune Appelfeld. E preferabilăbâlbâiala, căci ea trădează prezenţa unei lupte inte-rioare, a neliniştilor şi slăbiciunilor omului. Ea esteo realitate şi o condiţie a tuturor refugiaţilor, oameniprivaţi de limba maternă şi preocupaţi de sentimen-tul neapartenenţei, cel mai dureros între toate.

Demersul profund al lui Appelfeld, urmat înautobiografia sa sublim de tristă, este înainte deorice de recuperare, de refacere a identităţii sineluipropriu şi de găsire a unei semnificaţii pentru o viaţăruptă în bucăţi mici şi dureroase. Discursul se naştedin rădăcina copilăriei, petrecută în privelişti oripi-lante de război sau rătăcind prin păduri. Memoriasingură decide, ea simte nevoia să vorbească, săpună laolaltă fragmentele de viaţă într-o ordine nicide autor ştiută, dar cum el însuşi recunoaşte, nu esteo ordine complet întâmplătoare devreme ce nueşuează în intenţia ei.

Aharon Appelfeld, Povestea unei vieţi, traducere din ebraică de Any Shilon,

Editura Polirom, Iaşi, 2009

�

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Jeana MorărescuDouă spectacole

CChinezoaica Liao Yimel este, după şti-inţa noastră, primul dramaturg chi-nez contemporan reprezentat pe oscenă românească. Alegerea aparţine

teatrului „Nottara”, iar piesa aleasă se cheamă„Rinocerul îndrăgostit”. Autoarea a absolvit în 1992Facultatea de literatură dramatică de la „AcademiaCentrală de Teatru”, a scris scenarii pentru maimulte filme şi trei seriale, a obţinut premiul scena-riului pentru cel mai bun film artistic: „O prietenienedespărţită” la Festivalul Internaţional de Filmdela Tribleca, premiul FIRRESCI la FestivalulInternaţional dela Hong Kong, menţiunea specială ajuriului de Tineret, la Festivalul Internaţional delaLocarno. În 2003, a publicat romanul „Flori pesimiste”.

Cât despre „Rinocerul îndrăgostit”, deşi nervulsensibil al acţiunii e o poveste de dragoste neîmplini-tă, care se petrece chiar în zilele noastre – „sapienţa”acesteia fiind universală în timp şi spaţiu, facturadramaturgică a textului pare un relanti între teatrultradiţional şi teatrul contemporan chinez. Infuzialirică şi replicile uşor sentenţioase, aforistice, ţin de„izul” tradiţional – iar imagistica satirică ce aparţine„cadrelor exterioare”, ambientale, ale mediului,adică acelor episoade care „sparg” episoadele întâm-plărilor dintre protagonişti şi „clamează” întrucâtvasarcastic realităţile brutale ale civilizaţiei „globaliza-toare”, aparţine inducerii în text a contemporaneită-ţii. (Aceste „intermezzouri” trepidante ne amintescmaniera în care pătrund imaginile „reclamelor” înmedia europeană – dar marchează şi „detaşarea”comentariului asupra vieţii, similară cumva „distan-ţării” songurilor brechtiene, ce au, se ştie, o subtilăfiliaţie, cu caracterul sapienţial al teatrului orien-tal.) Printre „corifeii” ce fac cunoscute noile realităţi„civilizatoare” se află şi un „profesor de dragoste” alecărui pledoarii sunt menite să completeze registrulcinic al realităţilor – cum ar fi, de pildă, „economiaconsumului de dragoste” sau „lecţia despre metodeleabandonării persoanei iubite”. În ce priveşte „firuliubirii”, concluzia nu aparţine fericirii, ci fataleinecorespondenţe: Ma Lu, protagonistul, se îndrăgos-teşte „demenţial” de vecina sa Mingming, care nu-lpoate iubi întrucât e îndrăgostită, la rândul ei, de unbărbat care nu o iubeşte. Numai că la unmoment dat, fata încearcă să-şi înlocuiascăiubitul absent cu cel care o iubeşte cu adevă-rat. După noaptea de dragoste sentimentele eirevoltate îl alungă – iar prietenii lui Ma Luîncearcă să facă un film cu „urmarea poveştii”,propunând casting pentru alegerea „interpre-tei” care va trebui să fie „amanta de ocazie”ce-i va reda nefericitului tonusul vieţii. Aceas-ta se va îndrăgosti la rândul ei de el, fărăşanse.

Sentimentul lui Ma Lu rămâne statornic– şi, în încercarea disperată de recucerire aiubitei, îi va aduce ca zadarnică jertfă inimascoasă, a rinocerului pe care îl crescuse şiîngrijise cu afecţiune.

Asumându-şi regia acestui text drama-tic în acelaşi timp realist şi poetic, MihaiLungeanu îi îmbină cele două registre într-odestul de reuşită fraternizare, menţinândîntregului, în special prin stilizare coloristică,aerul „exotic” al locului. Elemente flotante dedecor (Horaţiu Mihaiu) – cum ar fi pernele pecare se îngenunche – ca şi luminile care decu-pează scenele secvenţiale, contribuie la atmos-fera „spaţiului specific”. Folosirea intervaluluide trecere al sălii amplifică „volbura” acţiuniişi ritmul vioi. Se remarcă şi tratarea „stilstampă” a scenelor de „interior” ale cuplului.Deşi are şi unele inegalităţi de ritm, spectaco-lul semnat de Mihai Lungeanu îşi reuşeştemodularea dintre poetic şi carical, cu câtevadiferenţiale, chiar, de humor specific „zâmbe-tului strâmb” al fabulei. I s-au intregrat în„bagheta orchestrantă” Dan Bordeianu şiRaluca Gheorghiu (în registrul pulsiunilorlirice ale aspiraţiilor dureroase către fericire),Alexandru Mike Gheorghiu (Comis-voiajorul), Ionuţ Anghel, Gabriel Răuţă,Mihaela Subţirică, Corina Dragomir(„Măştile” – ce au avut şi identităţi particula-

re: Daxian, Heizi, Honghong, Lili), Mihai Marinescu(Profesorul de dragoste) (în registrul umoristic sausatiric). Piesa a avut text şi pentru un prezentator şidoi „rezoneuri” (ceea ce mi s-a părut un surplus deepicitate). Îi notăm totuşi pe Vlad Gălăţianu,Cristina Păun – cum şi pe chinezul Sun Jianshe. Întotul, o echipă foarte tânără. În schimb, experienţaîndelungă a maestrului Josif Herţea i-a asigurat, înconsens cu toată regia, coloratura subtil-muzicală.

La Teatrul Naţional ne-am întâlnit de curândcu o dramatizare – realizată de regizorul AlexandruDabija după nuvela lui A.P. Cehov – „Duelul”, cunos-cută drept cea mai lungă nuvelă a marelui scriitorrus. Lui Alexandru Dabija îi reuşise la modul exce-lent dramatizarea, ca mici texte pe deplin scenice aunor schiţe ale lui Eugen Ionesco. Încercarea de aaduce pe scenă – (adaptată ca atare) lunga nuvelăcehoviană (sub titlul „Un duel”) – meritorie pentrutipologiile umane, atât de profund şi natural contu-rate – a scos însă, la suprafaţă, altceva: faptul căCehov a fost un scriitor atât de mare – încât emisiavocală, chiar şi a unor personaje vorbăreţe în piese(cum ar fi doctorul Astrov – dar şi altele) e, în texte-le destinate scenei, instinctiv racordată la nişte nece-sităţi „economice” ale ritmului interior – pe când înbucăţile epice Cehov lasă ritmului intern din comu-nicarea personajelor lejerităţile curgerii, ale pulsuluilingvistic eliberat de orice imanentă constrângere.Deşi preluând din nuvelă scenele „cheie” şi concen-trându-le, adaptarea – respectiv spectacolul – s-auresimţit mai laxe decât ar fi trebuit, prin neajunsul„de fibră” al acestui transfer. Impresia de „preamultă conversaţie” i-a fost transmisă, cred, şi cainflaţionare subiectivă spectatorului, deşi scenaprimă a „prânzului” de la masa doctorului e realmen-te foarte lungă prin conversaţie şi static.

Textul lui Cehov are o modernitate care se pre-lungeşte până în zilele noastre: pe deoparte avemactanţii liberi, neautoconstrânşi de regulile sociale„tabu”, ale unei morale instituţionalizate, iar prinopoziţie, un conservatorism rigid şi stigmatizator, alprejudecăţilor. Înţelegerea umanului e la Cehovuriaşă: el nu acuză, ci reîntemeiază omul-personaj

în binele şi răul din el, ca dat fiinţial. Binele şi răulse relativizează: ceea ce poate fi cotat rău pentruanumite norme sociale, poate fi autentic ca ontologieumană nealterată. Slăbiciunile diverse, lipsa devoinţă, famelicul, reflexivitatea stearpă, nefructifica-tă, abulia, neadaptarea, sunt, ne descoperă Cehov,profund fiinţiale!

O femeie tânără, măritată cu un bărbat pe carenu l-a iubit niciodată, o femeie foarte cultă cu gândi-re liberă, adaptată la adevărul interior, se îndrăgos-teşte de un bărbat îndrăgostit la rându-i de ea şipleacă de la soţ, trăindu-şi adulterul ca pe o veritabi-lă fază pură a vieţii ei. Dar tânărul Laevschi e leneş,datornic, şi, treptat, dezvoltă datele unui şarlatanpatentat. După doi ani simte că nu o mai iubeşte şivrea s-o părăsească. Nu are simţul responsabilităţii,are, în schimb, aspiraţia sincerităţii faţă de el însuşi.În cvasipustietatea litoralului caucazian cerculcunoscuţilor îi mai cuprinde pe bonomul, omenosul şicredulul Doctor, pe Diaconul care asigură, la depăr-tare de soţie, slujbele creştinşti ale ţinutului, peMaria şi pe soţul ei Nikodim, cuplul „virtuos”, acuza-tor şi dispreţuitor faţă de „nelegitimi”, şi care-şi chel-tuieşte viaţa într-o pragmatică măruntă, lipsită deorice înaripare spirituală, pe Kirilin, cel care va faceo pasiune pătimaş-posesivă pentru dornica de viaţăNadia, pe foarte tânărul Acimianov, celălalt îndră-gostit, cu aer candid şi ac veninos de răzbunare.Figura care intrigă e însă tânărul Von Karen, a căruiseveritate rigidă a gândirii pare să pregătească doc-trina nazistă din veacul următor. Von Karen conside-ră că toţi slabii, neadaptaţii şi incorecţii trebuieexterminaţi. El îl va provoca pe Laevschi la duel. Aiciintervine însă substratul de comedie al „existenţia-lismului” cehovian: Von Karen nu-şi poate potrivinici el gândirea cu fapta: în momentul duelului vatrage în aer şi, invadat de un val de umanitate, îşi vacruţa adversarul. Finalul acestei poveşti, în spiritulunei apologii a umanului, devine oarecum melodra-matic: trecut prin experienţa limită a spaimei demoarte, Laevschi devine un om muncitor (scrie) şiresponsabil – şi rămâne alături de Nadia. Trei cuvin-te „pline de înţeles” par să rezume tot ce se întâmplăîn această poveste: pledoaria pentru uman. Această

pledoarie constituie, desigur, şi tema regizo-rală imprimată de Alexandru Dabija spec-tacolului său – şi revelată prin iluminarea„grundului” fiinţial al tipologiilor. Actorii îşirealizează cu autenticitate personajele. Şicu toate acestea, ceva lipseşte acestui spec-tacol, în care există în schimb, cum spu-neam, un surplus de conversaţie. Cred căceea ce îi lipseşte e o mai mare forţă deinvenţie vizuală în ordine regizorală.Bineînţeles, o invenţie vizuală căptuşităsemantic. Chiar dacă Diana Dumbravă –Nadia e foarte credibilă în setea ei neliniş-tită, de viaţă, chiar dacă Gavril Pătru –Laevschi e un actor cu expresivitate pro-nunţat-şerpuitoare, chiar dacă Ana Ciontea– Maria joacă excelent interfaţa dintre sen-timentalitatea nativă şi cea ipocrită, opări-tă de o mentalitate mărginită, chiar dacăIoan Andrei Ionescu – Kirilin investeştetemperament în starea de vipie a patimei,chiar dacă Mihai Calotă – Acimianov adop-tă aerul „candorii parşive”, chiar dacăMarius Rizea – Diaconul îşi descoperăumanitatea în gradaţia dela parcimonios –la irumperea intempestivă din scena duelu-lui, chiar dacă Dan Tudor în rolul secundaral unei simple ordonanţe îşi indidualizeazăprezenţa prin mersul special, mărunt şi târ-şit, chiar dacă Vlad Ivanov – Doctorul asintetizat bunătatea şi reflexivitatea debun-simţ a personajului (cu o monocordie,totuşi, de expresivitate), chiar dacă RăzvanOprea – Von Karen, intră firesc în datelepersonajului – aşa cum, în roluri de maimică întindere, şi Dragoş Ionescu –Nikodim, sau Axel Moustache – Dr.Ustinovici. Scenografic însă (LilianaCenean) spaţiul de joc mi s-a părut prealarg conceput, deci nu întotdeauna funcţio-nal. �

26

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

VVorbind despre modul în care şi-a scris textele, de-a lungulîntregii sale actvităţi literare, Bernard Malamud mărturisea,într-o conferinţă ţinută la Bennington College, că stăruie asu-pra fiecarei povestiri „de cel puţin trei ori: prima dată pentru

a o înţelege ca autor, a doua oară pentru a-i îmbunătăţi expresia, iar a treiaoară pentru a o face să spună, cu claritate, tot ceea ce are de spus.” Ţinândseama de aceste afirmaţii, foarte cunoscute, de altfel, în cercurile literareamericane, Philip Roth a creat, în The Ghost Writer, un adevărat portret fic-ţionalizat al lui Malamud, văzut ca povestitorul prin excelenţă retras, tentatîntotdeauna a se apleca, cu maximă atenţie asupra oricăriu detaliu şi asuprafiecărei propoziţii. Pe de altă parte, adevărul propriilor mărturisiri ale luiBernard Malamud e susţinut, la nivelul operei sale, şi de permanenta obse-sie a scriitorului pentru personaje introvertite, de figura artistului (fie el şila început de drum), fascinat până la limite – iar uneori chiar până dincolode ele – de ideea de a atinge perfecţiunea, situaţie specifică întregii sale crea-ţii, mai cu seamă în proza scurtă, pe care a practicat-o cu măiestrie de laînceputul şi până la sfârşitul prodigioasei sale cariere.

Influenţat, după cum nu a ezitat să afirme adesea el însuşi, de povesti-rile lui James Joyce sau de elaborata proză de atmosferă a lui Cehov,Malamud a abordat, aproape obsesiv, câteva teme pe care a dorit să le aducă,cel puţin în spaţiul cultural american, la desăvârşire: eşecul dragostei într-olume mult prea preocupată de aspectele materiale, dificultatea – iar uneorichiar imposibilitatea comunicării – între oameni şi, ceea ce este şi mai grav,până şi între oamenii care se iubesc, spulberarea frumoaselor iluzii tinereştişi destrămarea progresivă a încrederii în posibilitatea de a transforma vise-le în realitate, un soi de inedită expresie a unui nou eşec al atât de strălu-cit(or)ului Vis American. Cu toate aces-tea şi în ciuda prezenţei de-a dreptulobsesive în creaţia sa a imaginilor pier-derii, ratării, singurătăţii ori eşecului,Bernard Malamud ştie perfect cum săincludă, în mai toate textele sale, fie că evorba despre romane, fie despre poves-tiri, câte un moment privilegiat, amestecde elemente ce ţin de realul cel mai evi-dent, cu altele, venite din sfera magicu-lui sau simbolicului, inedită expresie aunei neaşteptate epifanii spirituale,oarecum în descendenţa lui Joyce, darindividualizându-se puternic; iar aceas-tă experienţă este, întotdeauna, ceea ceîi salvează chiar şi pe cei mai (aparent)insignifianţi protagonişti de ratareatotală sau de completa pierdere a voca-ţiei, identităţii ori, după caz, a speranţei.Aşa se întâmplă în primul său roman,The Natural (1952), dar şi în TheAssistant (1957), The Tenants (1971) sauRembrandt’s Hat (1973). Şi la fel staulucrurile şi în Tablourile lui Fidelman,din 1969, carte subintitulată O expoziţieşi care cuprinde, în şase secvenţe relativautonome, dar care sunt perfect integra-te într-un tot care, la o lectură atentădevine cu adevărat unitar, relatareaexperienţelor – nu o dată, cu totul inedi-te – ale lui Arthur Fidelman, studentamerican cam trecut, ajuns, in extremis,în Italia, pentru a-şi desăvârşi cercetări-le cu privire la opera lui Giotto. Şi, pen-tru că mediul transformă omul, şiArthur devine, în scurt timp, Arturo, iarpasiunea sa pentru Giotto şi pentru artă,în general, se va vedea silită să se expri-me, nu o dată, sub alte forme, evident,inferioare, dacă ne gândim că, pentrua-şi câştiga cumva existenţa, după cerămâne fără bani, el ajunge să sculptezemadone din lemn, pentru a le vinde, prinintermediari, la colţ de stradă. Cu toateacestea, cartea nu e o mărturie a ratăriisale, ci dimpotrivă, a descoperirii treptate a unei veritabile personalităţiartistice şi a vocaţiei de creator. Că acest lucru nu se întâmplă după tipareleconsacrate ale iniţiereii e cât se poate de adevărat, dar nu reprezintă, prac-tic, decât mărturia cea mai clară a imposibilităţii lui Malamud de a urmapână la capăt orice modele prestabilite, oricât de strălucite sau prestigioasear fi ele. Astfel că, dintr-un oarecum aşteptat „portret al artistului în tinere-ţe(a italiană)”, cartea aceasta devine un extrem de pregnant portret al unuialt (şi altfel!) de artist – mereu în călătorie, mereu pe drum, întotdeauna neli-niştit. Desigur, rezultă un portret mişcat, dar cu atât mai convingător al unuinou şi neaşteptat picaro-artist – şi nu trebuie să uităm că figura generică alui Fidelman, artistul în eternă devenire, introdus de scriitor chiar prin acestnume sau cu un altul, soi de aşteptat pseudonim, dacă şi aşa ne mişcăm pe

tărâmul artei, este prezent, cu aceleaşi caracteristici, şi în The Magic Barrelsau The Last Mohican.

Ca şi în alte texte reprezentative ale lui Bernard Malamud, Fidelmaneste evreu de origine, cu toate că nu se descurcă prea strălucit la conversaţiaîn idiş la care e invitat imediat ce ajunge la Roma de Susskind, un fel de jidovrătăcitor care, după ce îl hărţuieşte un timp, sfârşeşte prin a-i fura preţioa-sa mapă în care se află primul capitol al viitoarei sale lucrări despre Giotto.Incapabil atât să regăsească paginile sustrase cu samavolnicie, cât şi să res-crie capitolul, Fidelman se refugiază, temporar, în braţele AnnamarieiOliovino, pictoriţă aflată, şi ea, în căutarea identităţii – şi nu numai a celeiartistice – iar apoi în cele ale Esmeraldei, frumoasa şi foarte tânăra prosti-tuată alături de care începe să picteze din nou, dar renunţă, iarăşi, silit depermanentele lipsuri materiale. Arturo ajunge, astfel, la rândul său, un altjidov rătăcitor sau un nou şi modern Everyman, călătorind fără încetare penesfârşite drumuri, cu toate că aceste călătorii nu sunt, uneori, decât nişteexpediente menite a-i salva pielea... Pe traseu – iniţiatic, fără îndoială, căciiniţierea lui Fidelman nu se produce doar în marile galerii de artă şi cu atâtmai puţin doar alături de celebrele reprezentări ale feminităţii din muzeeleitaliene – el se lasă, pe rând, sedus, transformat în falsificator de tablouri,ajungând, însă (e adevărat că doar după un drum extrem de sinuos), să sedescopere pe sine şi, mai mult decât atât, să aibă curajul de a-şi afirma ade-vărata personalitate şi de a trăi ca atare. Bernard Malamud reuşeşte, astfel,să scrie o carte foarte convingătoare despre un nou artist, aflat, ca şi atâţiaînaintea lui, în căutarea sinelui – dar scriitorul american ştie să facă acestlucru fără a fi nici o clipă didactic şi fără a cădea în clişee. Căci Tablourile luiFidelman este o carte care se citeşte pe nerăsuflate, plăcerea cititoruluivenind, desigur, şi din numeroasele pagini hilare, iar alteori ironice ori sar-castice, sau, în alte ocazii de un comic absolut irezistibil, detaliind întâmplă-rile prin care trece protagonistul. Desigur, nu e prima dată când aflăm, cacititori, dintr-una din cărţile autorilor secolului XX, că „în artă s-a (cam) des-coperit, până acum, totul”... Dar proza lui Malamud reprezintă, cu siguran-ţă, una din rarele ocazii când acest lucru e afirmat textual şi explicit – şi,chiar mai mult decât, nu o singură dată. Cu scopul, incredibil, dar adevărat,nu de a-l consola pe un tânăr artist aflat în pană de inspiraţie, ci dimpotri-vă, de a-l determina pe Fidelman... nici mai mult, nici mai puţin decât să fal-sifice un tablou pentru ca, în felul asta, să intre în posesia unei importante –pentru el – sume de bani şi, nu în ultimul rând, să-şi recâştige libertatea,pusă sub semnul întrebării de cei care îl reţinuseră, dar nu întru totul împo-triva voinţei lui... Iar dacă Arthur-Arturo Fidelman ajunge să fie aproapeconvins – de nevoie, desigur – că „în artă se fură, toţi furăm unii de la cei-laţi”, asta nu-l împiedică, totuşi, să devină, tocmai trecând şi prin aceastădificilă încercare, convins de valabilitatea mesajului artistic al marilormaeştri. Dovada? Dacă mai era nevoie de vreo dovadă, ei bine, el se îndră-

gosteşte. Dar nu de oricine, ci de o Venus,fireşte. Singura problemă este că e vorbadespre Venus din Urbino a lui Tizian,adică exact tabloul pe care, conform con-tractului, ar fi trebuit să-l falsifice... NouPygmalion – de secol XX, desigur, carenici măcar nu se îndrăgosteşte de creaţiasa, ci de modelul pe care se presupuneacă încearcă să-l urmeze cât mai fidel –însă, din nefericire, doar pentru a-l falsi-fica...

Dincolo de subiectul în sine şi deacuitatea cu care urmăreşte evoluţia per-sonajului său, totul e susţinut, în cartealui Malamud, de un lirism laconic, dar cuatât mai profund, exprimând perfect,dincolo de surâsul pe care îl aduce pe chi-pul cititorului, singurătatea de care, fărăsă vrea şi, mai ales, fără să-şi dea seama,Fidelman este, nu o dată, cuprins.Inedita expoziţie pe care o alcătuieşte, înacest fel, scriitorul american, aduce,însă, şi descoperirea unei alte influenţe,poate că mai puţin evidentă (mai alesdatorită folosirii in extenso a monologuluiinterior în Tablourile lui Fidelman), dar,cu siguranţă, determinantă pentru prozasa – şi anume, cea a lui ErnestHemingway, cel care a încercat, mereu,să scrie „propoziţia adevărată”. Deşi fun-damental diferiţi prin modul în care alegsă trateze tematica generală abordată,cei doi autori ştiu perfect să exprime oprofundă estetică a suferinţei umane,aflată dincolo de toate posibilele măşti,fie ele şi ale unui nou tip de erou pica-resc, aşa cum se întâmplă în cazul prozeilui Bernard Malamud. De aici şi prezen-ţa subtextuală, în toate secvenţeleTablourilor, a temei timpului, nu o datăameninţându-l cumva de la distanţă peFidelman, relativ tânăr, cel puţin fizic,dar fără a părea a fi avut vreodată, cuadevărat, parte de o tinereţe autentică.Tocmai de aceea, şi relaţia, altfel sortită

a rămâne constantă, dintre realitate şi lumea fanteziei se modifică, aici,creând, neaşteptat, autentice efecte halucinatorii, trimiţând de-a dreptul latablourile lui Chagall (nu ale lui Fidelman!), ţinând, prin excelenţă, de regis-trul prozei onirice pe care, în acest fel, Malamud demonstrează că o stăpâ-neşte perfect, fără să fie însă, pentru asta, nevoie să fure de la vreun altautor – chiar şi într-o lume în care „totul se fură”, ci ştiind cum să-şi afirme,la fiecare pagină, inconfundabila originalitate. �

Bernard Malamud, Tablourile lui Fidelman. Traducere şi note de Ligia Caranfil, Bucureşti,

Grupul Editorial Corint, 2008

Rodica Grigore

PORTRETAL ARTISTULUIÎN CĂLĂTORIE

CARTEASTRĂINĂ

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

MIHAI DASCĂLU

Noi, cei din insula preafericiţilor

CCa şi alte cărţi parabolă cu carene-am mai obosit retina, şi cartealui Strindberg propune o lumeseparată de cea în care noi ne con-

sumăm cotidianul. Strindberg nu e singurul care avisat la o societate independentă de cea în care elînsuşi se învârtea, dar o face într-un mod originalşi inedit în Insula preafericiţilor (Humanitas,2008, trad. din suedeză de Liliana DonoseSamuelsson).

Cartea lui Strindberg este structurată pedouă părţi distincte prin spaţiile narative pe carele oferă. Până la capitolul al cincilea, o corabie cuproscrişi nimereşte pe o insulă care le poate oferiun trai fără vreun efort considerabil din partealor. Este o imagine a raiului pe pământ, perfectă,armonioasă, fără prea multe reguli, fără constrân-geri. În aceste patru capitole, ironia are ca ţintăreligia pe care Strindberg o ridiculizează cu pro-priile arme, cititorul putând savura incompatibili-tatea dintre confesiuni care au aceeaşi doctrină,dar pe care le despart detalii. Nu scapă persiflăriinici capacitatea credincioşilor de a omite anumiteaspecte care par futile scoarţei lor cerebrale: Nu!mi-a răspuns; nu venerau decât un singur dumne-zeu, pe Dumnezeul adevărat! Foarte bine, şi noi neînchinăm la acelaşi unul Dumnezeu. Dar ce eraatunci cu acel idol agăţat de o spânzurătoare? Ei,acela era fiul lui Dumnezeu! Păi trebuie să fie unDumnezeu rău, dacă fiul lui s-a lăsat spânzurat,i-am explicat eu. (pg. 34) Această parte în carepărintele Axonius, despărţit de grup, şi apoi găsitde Lasse, povesteşte aventura sa religioasă pânăla a se reîntâlni cu echipajul vasului eşuat esteprintre cele mai savuroase ale cărţii. Unei minţiaflată în afara doctrinei canoanelor religioase, deorice natură ar fi ea, un astfel de demers ironic nupoate fi decât un deliciu. Rătăcirea omenirii printărâmul religiei ni se înfăţişează şi mai sinistrădupă lectura acestei cărţi. Fiecare, pare să subli-nieze autorul, consideră că are dreptate şi că areîndatorirea de a face prozelitism. Religia miloste-niei recurge deseori la afurisenie, la o adică,ducându-se dracului (termenii autorului!) oriceurmă de mărinimie: M-a întrebat dacă eram gatasă iubesc un evreu care a suferit şi a murit pentruaceastă învăţătură. La asta am răspuns că nuvreau, pentru că în primul rând nu cunoşteam niciun evreu şi, în al doilea rând, nu voiam să iubescpe nimeni altul decât pe Dumnezeu. Atunci s-aburzuluit şi mi-a spus să mă duc dracului. Şi fiindcă eu credeam că locul acela e, conform blân-dei lui învăţături, un loc bun, i-am răspuns: Cuplăcere! Lumea în care ajunge acest părinteAxonius, va trebui părăsită, pentru că trândăviade pe insula preafericiţilor nu poate urma la nesfârşit şi locuitorii ei sunt alungaţi de către unvulcan teribil.

Dacă prima parte poate fi percepută caimaginea primilor oameni în paradisul biblic, adoua, de pe insula în care sunt nevoiţi să mun-cească, ţine să ironizeze apariţia societăţii moder-ne, după alungarea din Eden şi încercarea oame-nilor de a se organiza într-o comunitate în careregulile să funcţioneze. Se sintetizează evoluţiaomenirii în doar câteva pagini. Este adevărul luiStrindberg, ar spune unii. La o privire mai atentăa ceea ce ne înconjoară, aş înclina măcar să-i daumai multă atenţie autorului acestui scurt roman.Este, de fapt, o oglindă a societăţii în care neaflăm, a celei mai bune dintre organizările posibi-le, sintagmă care poate fi lesne asociată cu o cva-sidefiniţie a democraţiei. Ce se remarcă din aceas-tă a doua formă de organizare este preluarea con-trolului de către un grup restrâns de indivizi carefolosesc puterea în scopuri personale. Vă sunăcunoscut? Şi mie. Laicul, reprezentat de Lasse, şireligiosul, reprezentată de Axonius, numit acumUffka, îşi dau mâna pentru a struni o societate

care-şi cere drepturile. Trândăvia e şi ea în ele-mentul ei aici, numai că e doar pentru câţiva aleşi,nu pentru oricine. Ceilalţi trebuie să trudeascăpentru bunăstarea acestora, lăsaţi pe insulă pen-tru a fi preafericiţi.

Este ironizat sistemul educaţional, reli-gios, social şi cel moral. Copii sunt îndobitociţipentru folosul claselor sociale şi în facultăţi se stu-diază, pe lângă alte materii esenţiale, nasturolo-gia. Prima morală este de ordin religios:Dumnezeu i-a creat pe ţărani şi meseriaşi cu sco-pul ca ei să muncească pentru cei care nu vor sămuncească. Şi pentru ca nimeni să nu spună căceva nu ar fi în regulă cu prima morală, vine şi adoua: Să fii mulţumit cu soarta ta! În afară deprima poruncă, celelalte nu sunt valabile pentrucei care le-au emis. Nu că s-ar fi dat vreun decretîn acest sens, dar cei care pun la îndoială aplica-rea lor şi de către Lasse sau Uffka, sunt aduşi pecalea cea dreaptă prin aplicarea de nuiele sau prinalte metode ortodoxe. Opoziţia fiind eliminată,societatea din insula preafericiţilor se îndreaptăspre o formă de totalitarism dominat de nostalgiaparadisului pierdut, insula distrusă de vulcan încare nimeni nu trebuia să depună nici cel mai micefort. Autorităţile fac, în final, tot posibilul pentrua demonstra că această a doua insulă, cu toateanotimpurile la locurile lor, este adevărata insulăa preafericiţilor. Cum toţi vor să fie pe placul celorcare îi conduc, pentru că, altfel, ar avea de pier-dut, sunt uşor de convins că altă insulă mai ferici-tă, mai preafericită, nici nu poate exista, ba poatecă nici nu a existat.

Cartea lui Strindberg este una scurtă, seciteşte foarte repede, dar este plină de inteligenţăşi reuşeşte ceea ce multe dintre cărţile parabolănu reuşesc: să facă din fabula în sine o povestirecăreia deseori îi scapă sensul alegoric. Lumea dininsula preafericiţilor se pierde în realitate, în con-cret, iese deseori din ficţiune. Critica acerbă a reli-giei şi a organizării societăţii omeneşti este maimult decât evidentă. Ironia e inteligentă şi rareorisubtilă. Umorul, în profunzimea lui, este cât sepoate de negru şi ne convinge o dată în plus, dacămai era nevoie, de ipocrizia intenţiilor conducăto-rilor societăţii, fie ea de aici sau de aiurea, fie eireligioşi sau laici. Intenţia elogiului inteligenţeiprin alegoria ipocriziei şi a prostiei s-a mai mani-festat în literatură şi în perioada mai recentă, şimă gândesc în primul rând la Martin Page cu a saM-am hotărât să devin prost (Humanitas, 2007).Aceasta este o încercare a autorului, nu a narato-rului, fără sorţi de izbândă în a se arăta destul deiscusit în a concepe un roman care să ofere maimult decât un simplu elogiul al inteligenţei. Cărţica ale lui Page sau chiar a lui Hannes Stein (Cumm-am lăsat de gândit, Nemira, 2007) pot păreainteligente şi atât. Acestora le lipseşte profunzi-mea şi abordarea universală a lui Strindberg. �

Imaginea de raţionalismului este aproape com-plet estompată de două tipuri de interpretări ce-ifracturează aproape ireconciliabil unitatea teoretică.Tocmai de aici poate că provine o falsă înţelegere asubiectivităţii, si tot aici pare să fie originea uneiinterpretări deja tradiţionale după care Descartes arfi situat înţelegerea conştinţei umane la un nivelultranscendental absolut, din care rezultă că naturasubiectivităţii se află cu totul în afara legii cauzalită-

ţii. Cu alte cuvinte, natura umană nu ar poate fi defi-nită in niciun fel de naturalism. Cu toate acestea,dimensiunea non-cauzală a conceptului de ego laDescartes reprezintă suspendarea subiectivităţii înprezent ontologic continuu şi nu este de ordin teolo-gic (metafizic in sensul slab) cât mai degrabă deordin formal (principial), ceea ce, e drept, îl face difi-cil de înţeles atât punct de vedere „transcendental”,cât şi din punctul de vedere al teoriilor deterministe.Prin urmare, anti-realismul, care nu a găsit niciunsprijin în naturalism, se hrăneşte de pe urma raţio-nalismului clasic. Cu excepţia unor filosofi contem-porani (Hatfield, Melnick) foarte puţini sunt cei carepar să înţeleagă importanţa destinului conceptual al

subiectivităţii. Versiunea deterministă a dihotomieidintre minte-corp transformă voit raţionalismulîntr-o teorie dualistă cum la fel de bine anti-realis-mul îl face să stagneze la un nivel de înţelegere„transcendental”.

De vreme ce nu pot explora întreaga problemăîn cele câteva pagini ce le am la dispoziţia mea, voilimita analiza la două chestiuni: pe de o parte enun-ţarea propriei mele ipoteze de înţelegere a raţionalis-mului ca naturalism dinamic (teatrul inteţional caalternativă ipoteză alternativă la „teatru cartezian”al lui Dennett), care ar trebui să umple spaţiul lăsatgol de naturalismul static. Această reprezintă efortulmeu de a construi la intersecţia dintre determinismşi non-determinism o nouă versiune a vechiuluiraţionalism.

Cea de-a doua chestiune se referă la lucrarealui Jacob Rogozinski ce o putem considera o solidăcritică filosofică realistă a anti-realismului venitădin interiorul filosofiei contemporane europene. �

(Urmare din pagina 23)

LUCIAN DELESCURemarci în favoarea unui nou tip de raţionalism

28

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

DIANA COSMA ÎN DIALOG CU JADRANKA ANDJELIC

DAH – un teatru neo-brechtian

JJadranka Andjelic şi DijanaMilosevic au pus bazele TeatruluiDAH din Belgrad, în 1991, con-fruntându-se, dintr-un bun înce-

put, cu întrebări esenţiale, ce ne-amintesc defrământările lui Peter Brook enunţate înprima sa carte, Spaţiul gol: „Care este rolulteatrului astăzi?” Care sunt responsabilităţileartistului în vremuri întunecate, marcate deviolenţă şi suferinţă? În plin război, TeatrulDAH îşi propune să conceapă spectacole caresă vorbească despre demnitate umană, nobleţeşi spiritualitate, şi etalează în faţa spectatori-lor un prim performance, This BabylonianConfusion, puternic conotat social, structuratpe song-urile lui Bertolt Brecht, jucat într-unspaţiu neconvenţional, în centrul Belgradului.Într-un proces al disipării sensului existenţial,al distrucţiei şi futilităţii oricărui act uman,membrii grupului DAH tind să re-creeze într-omatcă teatrală valori morale şi artistice. Cei dela DAH nu sunt interesaţi de texte dramaticepre-existente sau de texte contemporane, ciasemeni creatorilor de la Teatrul ODIN conceppropria lor dramaturgie. Într-un spaţiu meta-foră, ritualul actorului capătă sens concret, cutrimitere clară la realitatea socială surprinsăîn toate conotaţiile ei. „În lumea contempora-nă, distrugerii şi violenţei i se pot opune doarcrearea de sens” este mottoul ce călăuzeşteconstant munca grupului. Jadranka Andjelic şiDijana Milosevic împreună cu actriţele MajaMitic, Sanja Krsmanovic Tasic şi AleksandraJelic concep spectacole bazate pe tehnica mon-tajului, tehnică proprie performerilor de laTeatrul ODIN din Holstebro, tehnică des uzita-tă în cea de-a doua jumătate de secol XX, căciamplifică posibilităţile de expresie a libertăţiicreatoare a actorului. La DAH are loc o redes-coperire a actului teatral ce se opune actului deviolenţă, adresându-se nemijlocit conştiinţeispectatorilor pentru a o menţine în stare detrezie, pentru a-i insufla un spirit constructiv.Valenţe brechtiene sunt potenţate de tehnicicorporal-vocale contemporane experimentate întimpul antrenamentelor practicate ca şi proce-se ale auto-devenirii. Astfel, Teatrul DAH ajun-ge să născocească un teatru neo-brechtian, căciîncarnează tematici social-politice în formespectaculare contemporane; felia de realitateconcretă este turnată într-un tipar teatralspectral. În 1993, Teatrul DAH pune bazeleunui Centru de Cercetare Teatrală articulat cupredilecţie pe un schimb continuu de cunoştin-ţe, experienţe, idei între artişti ce aparţin unortradiţii teatrale diferite. De-a lungul anilor,Teatrul DAH a conceput nenumărate spectaco-le, a organizat festivaluri şi întâlniri naţionaleşi internaţionale, turnee în Europa, SUA,Australia şi Noua Zeelandă, workshopuriinternaţionale axate pe explorarea tehnicilorLaban, Suzuki, Alexander, Buhto.

Diana Cozma: Ce v-a determinat să pără-siţi climatul teatrului de stat şi al celui acade-mic şi să puneţi bazele unui centru independentde cercetare teatrală?

Jadranka Andjelic: De la începutul prac-ticii mele teatrale, am fost interesată de cerce-tarea de lungă durată şi de munca dedicată stu-diului artei actorului. În teatrele de stat amgăsit nenumărate clişee artistice şi multă ruti-nă în scurta perioadă de producere a unei pro-ducţii; aceste teatre s-au erodat în timp deve-nind nişte instituţii birocratice ce şi-au pierdutspiritul artistic şi, adeseori, au fost influenţatesau determinate de contextul social şi politiclocal. Teatrele de stat au fost şi sunt predomi-nant de factură tradiţională, realistă, bazate peun text scris, iar eu am vrut să dezvolt mai multun teatru fizic, bazat pe mişcare şi să aprofun-dez cercetarea tehnicilor contemporane corpora-le şi vocale, de secol XX. Înfiinţând companiamea independentă împreună cu DijanaMilosevic, am intenţionat să explorez muncaalături de un grup restrâns de actori, care sădevină apţi să ţină sub control propriul lor pro-ces de creaţie.

Diana Cozma: Care sunt obiectivele mun-cii de cercetare în raport cu publicul?

Jadranka Andjelic: Spectacolul meuurmăreşte să stabilească o relaţie apropiată cupublicul. Acest obiectiv este reflectat în spaţiulde joc care, de cele mai multe ori, este conceputpentru un număr restrâns de spectatori (50-150)şi amplasat în proximitatea acestora; în acesttip de spaţiu publicul este aşezat pe laturi sauîn cerc. În opinia mea, spectacolul are menireade a comunica cu spectatorii pe mai multe nive-le – emoţional, intelectual, instinctual sau cor-poral precum şi vizual, textual şi sonor. EugenioBarba afirma: „Spectacolul are loc în specta-tori”. Tocmai de aceea obiectivul actorului nueste de a simţi emoţie pe scenă, ci de a stârniemoţia în spectatori, nu de a fi „deştept” sau dea emite un text, ci de a declanşa procesul gândi-rii în spectator.

Diana Cozma: Care e calea personală de aconcepe teatrul?

Jadranka Andjelic: Consider arta teatra-lă un instrument de cunoaştere şi investigare aprefacerilor personale şi sociale. A fi artist, pen-tru mine, semnifică a adopta o poziţie specialăîn viaţă şi în societate. Teatrul filtrează scenic,prin tehnici concrete, componente existenţialefundamentale precum arta, societatea, istoria.Teatrul devine astfel o parte integrantă a vieţii,reuşind să comunice cu spectatorii mult maiprofund şi mai subtil decât reuşeşte distracţiasau fenomenul conotat estetic.

Diana Cozma: Ce influenţă a avut războ-iul asupra muncii voastre?

Jadranka Andjelic: Împreună cu colegiimei am înfiinţat compania în perioada în care aizbucnit războiul. Ne-am confruntat astfel cuîntrebări fundamentale: „Care este sensulartei? Care sunt responsabilităţile artistului în

vremuri de răstrişte?” Ni se aruncase o provoca-re, fiindcă războiul era un test dificil care puneala încercare capacitatea noastră de a ne dedicamuncii de artist şi de a lua decizii. Am hotărâtsă înfruntăm distrugerea realităţii şi am con-struit un teatru în care am practicat muncacreativă, generatoare de sens. Acesta a fost răs-punsul nostru dat timpurilor întunecate şi deaceea, nu întâmplător, în primul nostru specta-col am folosit texte scrise de Bertolt Brecht:„Vom cânta noi oare în timpuri întunecate?/Da,vom cânta despre aceste timpuri întunecate”.Nu era zi de repetiţie, din acea perioadă, să nune punem întrebarea: „De ce facem teatru?” Amdevenit repede conştienţi de responsabilitateanoastră ca artişti meniţi să oferim un model deviaţă, să vorbim despre libertate, toleranţă şiumanitate în timpuri de dezintegrare a acestorvalori. Am continuat dialogul cu societatea,investigând, analizând toate aspectele realită-ţii, ridicând întrebări care să aibă ecouri înspectatori. În acele zile, procesul nostru de crea-ţie, presărat de întrebări ce ne bântuiau, a fostpentru noi o cale de supravieţuire. Am născocitconţinuturi încărcate de sensuri conferindu-leforme precise în spectacolele noastre.

Cred că în perioade de distrucţie avemnevoie de gestul de natură constructivă – bună-tate, solidaritate, creaţie, poezie – al fiecăruiadintre noi, pentru a echilibra energia distructi-vă acumulată de anumiţi indivizi. Teatrul DAHnu a reprezentat niciodată un teatru politic saupropagandistic, în sensul clasic al termenului,deşi scopul nostru a fost de a fi mereu cu minteadeschisă, vigilentă, de a urmări atent evoluţiilepolitice, influenţa acestora asupra destinelorpersonale; aceste problematici le-am investigatşi transpus spectacular în spectacolele noastreţesute multifaţetat din unghiuri artistice, crea-tive, cu ajutorul instrumentarului specific tea-trului contemporan.

Îmi face plăcere să citez unul dintre poeţiimei preferaţi Hafiz Sufi din secolul al XIV-lea:

„Any thought that you are better or lessThan another man,QuicklyBreaks the wineGlass”În cele din urmă, aş putea spune că învă-

ţăm enorm din război. Primim o adevărată lec-ţie despre ce şi cum ar trebui să fie rolul artis-tului în vremuri dificile.

În timpul bombardamentelor NATO dinSerbia, din 1999, scriam: Ce poate face teatrul?Ce poate face arta? Prin prezenţa actoruluipoate întrupa scenic fiinţa spirituală; poatedărui energia vitală ce colcăie în corpul actoru-lui când acesta dansează şi cântă şi poate astfelînfrânge spaima. Poate să răspundă nevoiiomului de a înţelege clipa ce-o trăieşte, de a-şiconfrunta teama, mânia, durerea şi suferinţa.Poate face loc în memoria individuală suferinţeicolective. Teatrul are puterea de-a influenţa închip esenţial indivizii şi asta fără a exercitaasupra lor presiuni politice, propagandistice,fără a-i ameninţa cu bombe. Are puterea de a-iface pe oameni să zâmbească.

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Diana Cozma: Care este natura cercetăriitale teatrale?

Jadranka Andjelic: Cercetarea mea areca obiective prezenţa/tehnica actorului pe scenăîn relaţie cu partenerul şi spaţiul de joc; auten-ticitatea acţiunilor săvârşite de către actor;explorarea diferitelor abilităţi şi tehnici teatra-le care concură la dezvoltarea eficientă a capa-cităţii actorului de a concepe acţiuni şi de a sta-bili relaţii cu partenerii şi spaţiul scenic. Suntmult mai preocupată de aprofundarea şi nu deacumularea exerciţiilor; urmăresc să acord acto-rilor cât mai mult timp de explorare de-a lungulprocesului de creaţie, timp necesar pentru a-şipune la încercare limitele corporale şi mentale.

În ultima perioadă a cercetării mele amajuns să atribui o atenţie deosebită economieide mijloace necesare săvârşirii unei acţiuni sce-nice sau stabilirii unei relaţii cu partenerul,investigând mecanismul acţiei şi reacţiei,momente care sunt, în fond, identice. Îi încura-jez pe actori să se bazeze mai mult pe partener,spaţiu, obiecte şi să-şi descopere propria acţiu-ne, cu precizie, măiestrie şi emoţie, reacţionândla toate aceste dimensiuni scenice.

Fiecare spectacol este rezultatul cercetăriiîntreprinse de către toţi participanţii la proce-sul de creaţie. Spectacolul constă într-un mon-taj al muncii actorilor, potenţat de diferite texte,obiecte, cântece care, de multe ori, conferă sen-suri noi şi nebănuite acţiunilor concepute decătre actori. Urmând tehnica montajului fiecarespectacol parcurge un traseu al „devenirii”, estecompus, modelat – iar eu, în rolul meu de regi-zor, descopăr natura unică a acestei munci întimpul fiecărui nou spectacol.

Diana Cozma: Workshopul din Arad afost conceput pe tehnici şi exerciţii menite să dez-volte paleta abilităţilor actoriceşti la nivel pre-expresiv. Care sunt obiectivele pe care urmăriţisă le atingeţi împreună cu participanţii în tim-pul unui workshop?

Jadranka Andjelic: În fiecare workshopîncerc să-mi dau seama de necesităţile grupuluişi să-mi concentrez munca deopotrivă pe dezvol-tarea abilităţilor personale ale participanţilor şipe stimularea dinamicii de grup.

În Arad, munca mea cu studenţii a urmăritdezvoltarea capacităţii fizice personale şi a con-stat într-un antrenament corporal de bază – întimpul căruia esenţial era ca ei să primească şisă trimită impulsuri în relaţie cu spaţiul şi par-tenerul. Totodată, am intenţionat să comunicstudenţilor următorul mesaj: în absenţa uneipregătiri fizice de bază, ce implică formareaunui corp antrenat, conştientizarea acţiunilor –

de exemplu, a acţiunilor săvârşite exclusivcu picioarele – expresia artistică nu vaavea nici forţă şi nici efect asupra spectato-rilor. Am încercat să-i fac conştienţi de miş-carea corporală, conştienţi de faptul că fie-care mişcare pe scenă trebuie să fie o acţiu-ne aptă să stârnească atenţia spectatoru-lui. În timpul exerciţiului axat pe menţine-rea atenţiei din partea întregului grup şipe colaborarea dintre parteneri, am plasataccentul pe comunicarea de grup. În tim-pul acestui workshop am încercat să sti-mulez interesul participanţilor pentruautodezvoltare, să-i fac conştienţi de sen-sul muncii lor de explorare de-a lungul pro-cesului creativ.

Diana Cozma: Ultimul proiect,Performance într-un autobuz, e fascinant,inedit, conceput la întretăierea mai multorperspective – sociologică, psihologică, isto-rică, culturală. Care este originea acestuiproiect? Cu ce s-a deosebit procesul creativde elaborare al acestui performance de pro-cesul de articulare scenică într-un spaţiude teatru? Care a fost impactul asupraspectatorilor?

Jadranka Andjelic: Principalulobiectiv al proiectului Oraşul In/Vizibil afost de a evidenţia structura multi-etnică,bogăţia culturilor etnice existente în oraşele dinSerbia. Totodată am intenţionat să scoatem lalumină lucruri peste care îndeobşte trecem cuvederea, deşi fac parte din cultura noastră, desecole. Oraşul In/Vizibil a fost, implicit, şi ocampanie care a îndemnat la toleranţă şi res-pect faţă de drepturile minorităţilor din Serbia.Proiectul a constat într-o serie de activităţi careau apelat la teatru şi cultură cu scopul de a pro-mova şi susţine drepturile minorităţilor.

Am propus acest proiect colegilor mei şi cuajutor din partea Consiliului Orăşenesc dinBelgrad, a Băncii World şi a Companiei deTransport Belgrad am început să jucăm specta-cole în autobuz, în decembrie 2005, în Belgrad.Reacţiile din partea spectatorilor/călătorilor, acriticii şi a presei au fost instantanee.

În perioada septembrie 2007 – mai 2008,proiectul s-a derulat în oraşe din Serbia locuitede populaţii de origine etnică diferită: Nis,Leskovac, Vranje, Subotica şi Indjija, inclusivBelgrad. De data asta, proiectul a fost finanţatde Uniunea Europeană, Ambasada Regală aOlandei, pro Helveţia şi Ministerul Culturii dinSerbia.

Proiectul a fost deosebit de complex; în fie-care oraş am urmat un pattern: spectacol deteatru desfăşurat într-un mijloc de transport

public, mese rotunde pe tema drepturilorminorităţilor, bartere – schimburi cultu-rale între actori aparţinând diferitelorgrupuri de minorităţi şi actorii companieinoastre, sub titlul generic ORAŞULDESCHIS. Totodată, proiectul a inclustipărirea unui Calendar 2008 – folosindpoze din spectacole, fiecare lună a anuluia fost dedicată câte unui grup etnic dinSerbia – şi realizarea unui Film docu-mentar despre proiect – pregătiri, reali-zarea propriu-zisă, călătorii – film pre-zentat pentru prima oară publicului, pedata de 4 iunie 2008, în Belgrad.

Serbia este astăzi, aşa cum a fost şiîn trecut, un stat multi-etnic cu locuitoride origine şi cultură diferită, fapt datuitării, de-a lungul timpului, datorită cri-zelor şi a războaielor generatoare de con-flicte multi-etnice. Aceasta este principa-la cauză care ne-a determinat să creămun proiect care să promoveze drepturileomului şi care să evidenţieze cultura dife-ritelor comunităţi etnice ce alcătuiescîntreaga populaţie a Serbiei.

Oraşul In/Vizibil pune în discuţieaspectele pozitive ale diferenţelor cultu-rale şi naţionale dintre comunităţileminoritare, trecutul istoric, dar şi viaţade zi cu zi a locuitorilor acestor oraşe; tre-cut şi prezent întreţesut în cultura etnicăa oraşelor, în obiceiuri, tradiţii, abilităţiprofesionale.

Spectacolul, desfăşurat în autobuz, se fun-damentează pe elemente ale praxisului sceniccoroborate cu o cercetare a comunităţilor etniceşi a culturii lor – muzică, obiceiuri, cântece,povestiri – şi îşi propune să încânte şi să intrigepasagerii din autobuze, sporindu-le interesul,atenţia pentru problematici arzătoare precumdrepturile comunităţilor etnice. În timpul spec-tacolului, respectiv în timpul călătoriei cu auto-buzul, actorii prezintă informaţii călătorilordespre diferite clădiri, părţi ale oraşului, devoa-lând, pas cu pas, prin texte, cântece, muzică,fotografii, diferite moduri prin care mai multenaţionalităţi convieţuiesc sau au convieţuit înrespectivul oraş.

Plasând aceste acţiuni scenice într-unautobuz ne-am propus să transformăm acţiuneazilnică de a călători cu un mijloc de transport încomun într-o experienţă inedită, neobişnuită şisă punem în lumină bogăţia diferenţelor exis-tente între culturi, bogăţie pe care ochii noştri oîntâlnesc zi de zi, în timp ce ne deplasăm cuautobuzul prin diferite părţi ale oraşului.Autobuzul este spaţiul ales fiindcă este un spa-ţiu restrâns în care, ceas de ceas, capacitateanoastră de a convieţui, toleranţa unii faţă deceilalţi, sunt puse la încercare.

Aceste acţiuni au rolul precis de-a păstraîn memoria locuitorilor ideea că istoria, cultura,statul, viaţa noastră zilnică sunt inter-relaţio-nate, existenţa lor este influenţată de spiritulunor culturi variate, ideea că oraşele în care noiastăzi trăim sunt rodul muncii şi creativităţiicetăţenilor care au locuit pe aceste meleaguri,indiferent de originea lor etnică.

Oraşul In/Vizibil va fi în debutul festiva-lului INFANT din Novi Sad, în iunie 2008 şieste invitat de Greenland Freetheater dinPosgrunn, Norvegia, în septembrie 2008, undeva fi adaptat situaţiilor şi istoriei locului.

Diana Cozma: Care vă sunt proiectele deviitor?

Jadranka Andjelic: Noul meu proiect senumeşte Vânătorii de vise cu subtitlul Utopie cuactori şi alpinist şi are de-a face cu putinţanoastră de-a ne vedea visele întrupate, de-a daglas viziunilor; este vorba de acea forţă care iafiinţă din „visele” noastre, care ne pune în miş-care şi ne poate modela existenţa. Tema este unrăspuns la cinismul, scepticismul şi conservato-rismul actual, care determină indivizii să crea-dă în continuare că „nimic nu poate fi schim-bat”. Spectacolul va include actori, alpinişti şimuzicieni şi va fi jucat deopotrivă în spaţiiînchise şi deschise. Mottoul muncii este:„Lumea de azi e mai puţin periculoasă pentruutopie”, de Buekminster Fuller. �

16 iunie 2008

30

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Domnule Preşedinte al Academiei Române,Distinşi invitaţi,

Este o onoare să mă adresez personalităţilorprezente la Academia Română astăzi, într-o împreju-rare în care energia şi ideile unor români dau naştereunui model de asociere sub crezuri pe care le-am uitatînainte să le deprindem bine.

Suntem în secolul al XXI-lea şi în al douăzecileaan de la căderea dictaturii comuniste în România,prăbuşirea bipolarismului mondial şi triumfuldemocraţiilor. Avem mai multă libertate, opţiuni,deschidere internaţională, suntem membri aiOrganizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi aiUniunii Europene, ne bucurăm de beneficiile re-conec-tării ţării noastre cu lumea civilizată. Din păcate, laînceputul anului 2009, atât lumea cât şi ţara se aflăîntr-un delicat moment de tranzit de la entuziasm ladepresie, adevăr care nu poate fi evitat, ci trebuie trăit,înţeles şi depăşit.

Uitându-mă la ultimii o sută cincizeci de ani deistorie românească, admirând lăcaşurile de cultură,administrative, de cult sau de învăţământ ridicate saurefăcute de Familia Regală, am fost impresionat să sur-prind forţa pe care o aveau asociaţiile de breaslă,meşteşugarii, artiştii, oamenii de ştiinţă saufuncţionarii, cu alte cuvinte profesioniştii României dintoate domeniile.

Bisericile şi primăriile, bibliotecile şi cercurilemilitare, universităţile şi colegiile naţionale, şcolile dearte şi meserii şi liceele, templele artelor şi camerele decomerţ, toate atestă prezenţa în România secolelor alXIX-lea şi al XX-lea a unor puternice bresle: comer-cianţi, meseriaşi, artizani, alături de asociaţii respec-tate de pictori şi arhitecţi, sculptori ori constructori.Asociaţiile de breaslă erau puternice şi în domeniul lit-eraturii, al gazetăriei, al învăţământului, ştiinţei sautehnicii. Indiferent cât de grele au fost împrejurărileistorice, România modernă a fost pe mâna oamenilorcare şi-au cunoscut profesia, a specialiştilor.

Ca un simbol al coincidenţei istorice, Constituţiastatului modern, Casa Regală şi Academia Română auaceeaşi dată de naştere: 1866. Fiecare, dintre aceştipiloni ai statalităţii noastre moderne, cu uneltele speci-fice, a promovat în societatea românească conceptul şivalorile morale asociate profesionalităţii.

Carol I a construit statul român pe principiul pro-fesionalismului, al perfecţionării neîncetate. Instituţiilemoderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în1947, pe temeiul calităţii profesionale şi al meritului. Afost timpul unei aspiraţii instituţionale către mai bine,în care cuvintele întru care neamul nostru s-a manifes-tat în Europa au fost „solidaritate”, „unire”, „împre-ună”, „prin noi înşine”. Travaliul Casei Regale din 1866până astăzi a fost unul de adunare a energiilor bune,talentelor şi oamenilor de calitate ai ţării. Academia,Biserica, Armata şi Casa Regală au pus împreunăesenţele rare ale naţiunii. Ne-am cucerit independenţapentru că am stat împreună. Am făcut Marea Unirepentru că am fost împreună, am făcut o ţară modernăpentru că am fost împreună, am depăşit crize şi amcâştigat războaie pentru că am fost împreună. Nu estenici un secret aici. Oamenii de calitate, profesioniştii nudivizează, nu separă, nu distrug. Profesioniştii inspiră,construiesc şi unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc va-loare epocii şi ţării lor, stând împreună.

După anul 1989, societatea românească, slăbită,începea să-şi manifeste instinctul binelui. S-au restruc-turat uniuni de creaţie, s-au organizat pe principiul li-bertăţii sindicate şi patronate, s-au refăcut Camere decomerţ, Bursele de valori şi mărfuri, s-a dat frâu liber

spiritului civic şi iniţiativei personale. Din păcate, dis-preţul faţă de instituţii şi valori şi umilinţa, frica, sără-cia instalate timp de patruzeci de ani au inhibat sensul,importanţa, criteriul profesionalismului. Societatearomânească a părut impermeabilă la bine. În mai toatedomeniile publice ale anului 2009 găsim încă destuineaveniţi, oameni incapabili de construcţie, egoişti şilipsiţi de viziune. România de astăzi este liberă, dar nueste încă profesionistă.

Profesionistul uneşte, diletantul dezbină.Principala problemă a societăţii româneşti informate,democratice, libere şi din ce în ce mai prospere esteamatorismul care contaminează cu dezbinare.

În fiecare dintre domeniile vieţii româneşti esteurgentă nevoie de seriozitate, etică şi pricepere. Demeşteşug, artă şi ştiinţă. De capacitatea de a face bineun lucru, de a stăpâni propria îndeletnicire.Profesionalism înseamnă lucru de calitate, spirit derăspundere, altruism, respect, grija de a forma ucenici,iubirea de profesie, dedicaţie şi dorinţa de a avansa încunoaştere.

Profesioniştii români din diverse domenii, ceicare există, au nevoie să fie în primele rânduri aledomeniilor lor de activitate, protejaţi, încurajaţi, pen-tru a da puterea exemplului personal şi pentru a fistăpâni pe destinul propriului lor domeniu. Pentru caexpertiza lor, cuvântul lor să atârne greu în deciziileţării. Ei sunt „aristocraţia” vremurilor democratice,reprezentanţii meritului şi ai predictibilităţii.Profesioniştii din toate domeniile au nevoie să vor-bească pe o singură voce, să se manifeste de pe o plat-formă comună. Pentru că au o misiune comună, aceeade a duce mai departe ţara, de a-i oferi perspectivă şiviitor.

Societatea românească înţelege din ce în ce maibine că patriotismul are o măsură precisă şi obligatorieîn dezvoltarea infrastructurilor sociale; că etalonul etic,moral şi profesionist al guvernării este tot atât de nece-sar ca reprezentarea parlamentară şi alegerile libere;că puterea exemplului personal este tot atât de va-loroasă ca şi prosperitatea; că legitimitatea dată devoturi nu înlocuieşte mândria şi încrederea; căinteligenţa societăţii civile nu ţine loc de generozitate şică abilitatea politică nu poate suplini loialitatea.

Temeinicia profesionalismului şi a instituţiilorreprezintă un element structural tot atât de necesarsocietăţii româneşti pe cât este cel politic, construit înarmonie şi complementaritate cu acesta.

Profesionalismul este o condiţie a generaţieinoastre pentru a pune umărul la statornicia României.Profesioniştii, chiar cei fără putere politică sau răspun-deri administrative, au o vocaţie naturală de leader-ship.

Peste tot în Europa, unde sistemul democraţiilorliberale funcţionează performant şi coerent de şasedecenii încoace, se caută soluţii pentru administrareaschimbărilor dramatice care au loc în societate, pentrua opri degradarea substanţei puterii publice, pentru aface faţă lipsei de generozitate, de entuziasm şi deresponsabilitate.

În România, deşi de aproape douăzeci de aniîncoace încercăm să consolidăm instituţiile democra-tice, sistemul a depins mereu, prea mult, de comporta-mentul şi de acţiunile indivizilor, de multe ori nepotri-viţi cu locul pe care îl ocupau.

Mercantilismul şi superficialitatea au adus medi-ocritate în spaţiul public, au instalat modele false, cugrave consecinţe sociale.

Instituţia trebuie să fie mai importantă decâtomul, iar noi am îndeplinit rar acest criteriu. Doar cuaceasta precauţie a sistemului putem împiedica devie-rile pe care democraţia, ca instrument, nu le poateevita. Dacă ne uităm la România ultimelor douădecenii, vom realiza măsura în care a lipsit profesiona-lismul, deşi performanţa democratică a fost într-oevoluţie continuă.

Lumea de astăzi este într-o puternică stare dedisconfort identitar, iar Europa, deşi bine administrată,este campioană în acest sens. Se pot administra politicinstituţiile publice. Nu se pot însă administra politicdemnitatea, încrederea, entuziasmul, mândria şi afecţi-unea. Ele pot fi inspirate, servite doar cu instrumenteleprofesionalismului, în toate domeniile vieţii româneşti.

Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcăau fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de statmodern, vizionare şi aducătoare de statornicie. Ele auvalidat profesionalismul, ca element structural al soci-etăţii româneşti.

România europeană, folosind fără complexe deinferioritate aceste valori, va fi o ţară mai puternică,pragmatică şi capabilă să înfrunte timpuri ce nu seanunţă nici liniştite şi nici paşnice.

Au trecut douăzeci de ani de la căderea comunis-mului, o naţiune întreagă a trăit speranţa libertăţii,şi-a dorit progresul şi a aşteptat împlinirea unui vis demai bine. Unii au numit acest moment o revoluţie. Darmodul în care ne-am privit instituţiile şi în care ne-amcomportat unii cu alţii ne-au aruncat într-un cerc viciosla nivelul societăţii şi al fiecărei surse de progres efec-tiv. Nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit.Nu am servit instituţiile, ci ni le-am aservit. Acest an,de criza economică globală şi naţională, pregăteşteşanse pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel deRomânie. Iar răspunsurile pe care le căutăm de două-zeci de ani sunt acum la îndemâna şi în faţa noastră. �

Cuvântul Alteţei Sale Regale Principele Radu al României11 martie 2009, Aula Magna a Academiei Române

Profesionistul uneşte, diletantul dezbină

Principele Radu ia cuvântul la Academia Română

Miercuri, 11 martie, la ora 11.00, Alteţa Sa Regală Principele Radu alRomâniei a luat cuvântul în cadrul ceremoniei de lansare a celui de-al doileaRaport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) intitulat:„Şansa României – oamenii. Reprofesionalizarea României II”. Lansarea cărţii aavut loc în Aula Magna a Academiei Române (Calea Victoriei 125). Evenimentula fost prezidat de Acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române şiPreşedinte al Consiliului Director al IPID. În alocuţiunea sa, Principele Radu avorbit despre despre profesionalism şi rolul acestuia în repararea societăţiiromâneşti, despre oameni şi instituţii, responsabilitate şi generozitate în spaţiulpublic. Este pentru prima oară când un membru al Familiei Regale, altul decâtMajestatea Sa Regele, este chemat să se exprime în Aula Academiei Române.

Au luat cuvântul, de asemenea, domnul academician Ionel Haiduc, domnulMircea Geoană, Preşedintele Senatului României, doamna Roberta Anastase,Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Călin Georgescu, directorul executival Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă şi alte personalităţi marcantecare au adus contribuţii excepţionale la evoluţia societăţii româneşti în diferitedomenii.

Lansarea volumului Coroana română la 140 de ani

Luni, 16 martie, la ora 12.00, la Muzeul Naţional de Istorie a României(MNIR), în prezenţa Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şiPrincipele Radu a avut loc evenimentul de lansare a albumului intitulat Coroanaromână la 140 de ani, scris de Principesa Margareta şi Principele Radu şi publi-cat de Curtea Veche Publishing.

Au luat cuvântul autorii, domnul Radu Coroama, director MNIR, şi doam-na Mihaela Moroşanu, redactor-şef al editurii. Alteţele Lor Regale au oferit auto-grafe. Volumul a fost pus în vânzare cu prilejul lansării şi în librării. Albumulcuprinde biografiile tuturor membrilor celor cinci generaţii ale Familiei Regale,însoţite de imagini ce îi surprind pe aceştia atât în ipostaze publice, cât şi priva-te, în unele dintre cele mai semnificative momente ale Casei Regale a Românieidin cei 142 de ani ce au trecut de la venirea în ţară a lui Carol I. Provenind dincolecţia Familiei Regale şi din cele aparţinând unor colecţionari privaţi, uneledintre aceste fotografii sunt absolut inedite pentru publicul român, ce se va fami-liariza, prin intermediul lor, cu destinul suveranilor care au influenţat în modmajor istoria României contemporane.

„Volumul de faţă vine ca o întregire a momentelor care au omagiat Anul CarolI din 2006 şi ca un semn al sărbătoririi a 90 de ani de la împlinirea Marii Uniri,sub sceptrul Regelui Ferdinand. Volumul ilustrează, prin cuvinte şi imagini, măsu-ra în care identitatea şi statalitatea noastră, ca şi speranţa noastră sunt legate astă-zi de Familia Regală. Iar continuitatea şi identitatea românească, hrănite cu ins-tinctul binelui naţional, se vor vindeca atunci când fiecare dintre noi se va întoarcela adevăr”, afirmă autorii, Principesa Margareta şi Principele Radu.

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

CCei care cred că cinematografulromânesc are nevoie de sărbătoa-re s-au bucurat să vadă că GalaPremiilor Gopo a ajuns la a treia

ediţie. Chiar dacă industria filmului rămâneîncă firavă, chiar dacă 2008 n-a fost, cel puţincantitativ, prea consistent, chiar dacă numărulspectatorilor la producţiile româneşti rămânefoarte mic, e nevoie ca întreaga comunitatecinematografică să se reunească anual pentru acelebra reuşitele care o fac să meargă maideparte. Şi, slavă Domnului, a avut ce să cele-breze.

Dar, înainte de a-i pune într-o ramă strălu-citoare pe premianţi şi omagiaţi, Gala iniţiatăde regizorul Tudor Giurgiu face un act de drep-tate lui Ion Popescu Gopo, primul român câşti-gător al unui Palme d’or la Cannes. Din premia-tul său film, Scurtă istorie, s-a desprins omule-ţul devenit modelul trofeului, iar din alte pelicu-

le de animaţie de-ale sale s-au ales pasaje carefac trecerile de la un premiu la altul. Poate că s-ar fi cuvenit să se vorbească mai mult, la fieca-re ediţie, despre uriaşul-la figurat şi la propriu-cineast, care este şi Disney-ul şi Mélies-ul şi McLaren-ul nostru. Chiar dacăpeste atelierul său de la „Animafilm” seînalţă azi un falnic magazin „Carrefour”,Gopo reapare în ambianţa lui pe ecranulGalei, în filmul Ucenicul vrăjitor, şiacest mic miracol al resuscitării artistu-lui în spaţiul său favorit ar trebui să nepăstreze credinţa că cinematograful tepoate face nemuritor.

Această credinţă este, de altfel,împărtăşită de eroii filmului Restul etăcere de Nae Caranfil, principalul câşti-gător al ediţiei din acest an. Din cele 13nominalizări obţinute în urma votului apeste 300 de profesionişti, pelicula aobţinut nouă. Acestea sunt: „Cel mai bunlungmetraj”, „Cel mai bun scenariu” –Nae Caranfil, „Cea mai bună imagine” –Marius Panduru, „Cea mai bună muzicăoriginală” – Laurent Couson, „Cel maibun montaj” – Dan Nanoveanu, „Cel maibun sunet” – Gelu Costache, ŞtefanCrişan, Brian Riordan, Florin Tăbăcaru, „Ceamai bună actriţă într-un rol secundar” – IoanaBulcă, „Cea mai bună scenografie” – CălinPapură, Ruxandra Ionică, „Cele mai bune costu-me” – Doina Levinţa. Probabil că membrii bre-slelor cinematografice au fost impresionaţi decalitatea fiecărui detaliu din „textura” acesteisuperproducţii despre începuturile cinemato-grafului românesc, dar şi emoţionaţi de tonulafectuos al evocării entuziaştilor pionieri. Iar unastfel de film, de mari dimensiuni, reprezintăalternativa aşteptată la minimalismul majori-tar, de dragul diversităţii peisajului nostru cine-matografic.

De altfel, minimalistul Boogie, reuşitulportret de generaţie semnat de Radu Muntean,a primit trofeul pentru cea mai bună regie, celmai bun actor în rol principal – Dragoş Bucur,cea mai bună actriţă în rol principal – AnamariaMarinca şi cel mai bun rol masculin secundar –Mimi Brănescu. Dintre nominalizatele la cate-goria lungmetraj numai Nunta mută a luiHoraţiu Mălăele a mai „apucat” un premiu, celpentru machiaj (Ioana Ioniţă, Dana Roşeanu),deşi au mai primit nominalizări, la categorii

importante, şi Cocoşul decapitat de RaduGabrea şi Schimb valutar de NicolaeMărgineanu. Şi totuşi, în palmaresul galei maifigurează un trofeu, Premiul publicului, acordatpentru poziţia întâi în box office-ul anului tre-cut filmului Supravieţuitorul de Sergiu

Nicolaescu, cu numai 4.000 debilete vândute plasat înaintede Restul e tăcere. Adevăruleste că bilanţul frecventăriisălilor de cinema ar trebui săne întristeze şi tocmai pentrucă Gala îşi propune şi intensi-ficarea eforturilor de recupe-rare a publicului a fost distinscu un premiu special şi compa-nia City Cinema ce-şi extindereţeaua în România.

O competiţie strânsă s-aînregistrat la capitolul „Filmdocumentar”, premiul reve-nind lui Thomas Ciulei pentruPodul de flori, portretul uneifamilii marcate de absenţamamei, plecată la lucru înstrăinătate. Dar după părereamea documentarul anuluirămâne Nunţi, muzici şi case-te video de Tudor Giurgiu caredescoperă un peisaj uman sur-

prinzător printre realizatorii de filme şi fotogra-fii de nuntă. O adevărată industrie a amintiri-lor edulcorate care satisface clienţilor dorinţade a-şi marca reuşita socială. Câteva personaje

sunt mai pregnante şi mai savuroase decât celedin filmele de ficţiune şi devin şi ele emblemeale României zilelor noastre.

Infuzia de noutate în cinematograful nos-tru a putut fi evaluată maiales în secţiunile „Cel maibun film de scurtmetraj” şi„Tânără speranţă”. La primadintre ele au fost nominaliza-te câştigătorul „Ursului deaur” la Berlin, O zi bună deplajă de Bogdan Mustaţă,două scurt metraje studen-ţeşti, Palmele de GeorgeChiper (UNATC) şi Cucul deCecilia Felmeri (UniversitateaSapientia, Cluj) şi Alexandrade Radu Jude, mica povestedespre o fetiţă cu părinţidivorţaţi care a primit cel maimare număr de voturi.

La cealaltă secţiune aufost nominalizaţi doi autoride scurtmetraje de ficţiune(Anamaria Chioveanu pentru

Lungul drum spre casă şi George Chiper pentruPalmele), de documentar (Cătălin Muşat, pen-tru Ciobanul zburător) sau de lungmetraj de fic-ţiune (George Dorobanţu pentru Elevator). Celdin urmă a câştigat trofeul „Tânără speranţă”pentru regia acestei pelicule realizate cu unbuget minuscul după o piesă în două personaje,un portret de generaţie care cunoaşte un succesremarcabil de public, după ce a fost premiat laTIFF şi la Premiile UCIN. Acest film reprezintăo tendinţă interesantă a cinematografului nos-tru în ultimul an, insinuarea unui curent

underground, cu producţii realizate fără sprijinfinanciar de la CNC, cu mijloace modeste, darcu rezultate estetice viabile, cum s-a dovedit şicu Pescuit sportiv de Adrian Sitaru, premiatdeja în mai multe festivaluri internaţionale.

Momentul de evaluare a producţiei cine-matografice recente, Gala Premiilor Gopo, afăcut, ca întotdeauna, reverenţe în faţa unorpersonalităţi importante ale filmului românesc,

acordându-le premii pentru întreaga acti-vitate. Unul a revenit regizoareiElisabetei Bostan, cea care, „în vremurifără tehnologie cinematografică, izbuteamiracole şi deschidea drumuri noi”, cumbine spunea Mircea Diaconu, iar altulactorului Marin Moraru, un geniu al com-poziţiei care animă momente antologiceîn Actorul şi sălbaticii, Toamna bobocilor,Faleze de nisip sau Concurs. Un Premiuspecial a fost acordat şi inginerului desunet Andrei Papp, care a colaborat curegizori importanţi precum LucianPintilie, Dan Piţa, Nicolae Mărgineanu,Cristian Mungiu.

Nici filmul european distribuit peecranele noastre n-a rămas în afara aten-ţiei , premiul revenind comediei triste Înslujba regelui Angliei, semnate de cehulJiri Menzel.

Ocazie de bilanţ, dar şi de socializa-re, Gala Premiilor Gopo asigură breslelorcinematografice şi cineaştiilor din diferite

generaţii şansa de a se întâlni şi de a-şi sporirespectul de sine într-un moment în care aumare nevoie de coeziune. �

DANA DUMA

Faustul şi normalitatea

PREMIILEPREMIILEGOPO 2009GOPO 2009

32

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Prezentul imediat şi trecutul apro-piat atestă – şi din punct de vederecantitativ, după indubitabilele suc-cese din ultima vreme – o consoli-dare a producţiei de filme româ-neşti. În ultimele luni ale anuluitrecut şi la începutul anului 2009au ieşit pe ecrane noi lungmetraje(despre unele nici n-am avut prile-jul să amintesc în comentariilemele), iar în lunile viitoare suntpreconizate multe alte premiere,filme datorate fie unor regizoriconsacraţi, fie unor cineaşti la înce-put de drum. Încercând să ajungemcât mai „la zi”, vom lua astăzi în dis-cuţie primele două premiere aleanului cinematografic 2009, care seîntâmplă a fi două filme de debut înlungmetraj: Întâlniri încrucişate deAnca Damian (cu premiera în lunaianuarie) şi Pescuit sportiv deAdrian Sitaru (cu premiera înfebruarie).

„Întâlniri încrucişate”

PPe Anca Damian am remarcat-o cacineast de talent încă de pe vre-mea în care era numai operator, înanii Institutului, când avea un alt

nume (nu se va supăra pe mine că îmi amintescaceasta), Anca Jurjuţ. Anii au trecut, dupăremarcabilele sale performanţe operatoriceşti(printre care imaginea filmului Rămânerea deLaurenţiu Damian) au urmat primele sale ten-tative regizorale – soldate cu remarcabile filmescurte, printre care Eminescu, truda întru cu-vânt din 1996 şi Atâta linişte-i în jur din 1999 –şi iat-o acum la ora primului său film lung deficţiune, Întâlniri încrucişate, căruia i-a scris şiscenariul, şi în care îşi expune crezul artistic alacestui moment creator, deci poate fi conside-rat – din mai multe puncte de vedere – un „filmde autor”. Cum s-a întâmplat şi cu alte filmeromâneşti din ultimii ani (fapt demn de luat înconsideraţie!), acest lungmetraj al AncăiDamian ajunge pe ecranele româneşti după ce atrecut pe ecranele unor festivaluri internaţiona-le (printre care cele de la Chicago, Cottbus sauGöteborg), aceasta, poate, şi pentru că printreproducători se află şi firme străine, genericulprecizând că filmul a fost produs de Libra Film& Making Movies Oy, cu C.N.C. Romania, YLEşi cu Finnish Film Foundation support (pelângă producătorul Tudor Giurgiu aflăm şinumele co-producătorului Kaarle Aho).

Trei povestiri independente (ale căror per-sonaje se intersectează uneori) compun scena-riul filmului Întâlniri încrucişate: „Bogdanovicişi Bogdanovici”, „Mirela şi Torbjorn”, „Andrei şiAna”. În prima povestire, un DJ, GabiBogdanovici, vedetă a unui post de radio, află căun condamnat pe viaţă i-a împrumutat numele,în semn de stimă şi preţuire, drept pentru carehotărăşte să-l viziteze pe „tizul” său la închisoa-re, ceea ce şi face, printre personajele din sec-venţele petrecute la închisoare fiind şi directoa-rea penitenciarului, Mirela. Acest din urmă per-sonaj va fi eroina celui de al doilea episod al fil-mului, cea care, cu prilejul unei conferinţeinternaţionale de la Amara, întâlneşte o vechecunoştinţă, un finlandez, relaţia sufletească acelor doi, constituind substanţa narativă a aces-tui al doilea episod, în care apare (cumva „camusca-n lapte”) şi personajul principal al celuide al treilea episod, Ana. Acest din urmă perso-naj este sora lui Andrei, un personaj apărut şi înepisodul închisorii, eliberat după o condamnarede doi ani pentru o vină asumată, dar inexisten-tă (povestea acestui personaj şi relaţia cu sorasa fiind în centrul povestirii din episodul al trei-lea, în care directoarea penitenciarului revineîn închisoare, unde deţinutul principal din pri-mul episod încercase să se sinucidă). Dincolo de„încrucişarea” unor personaje şi, implicit, aunor destine, filmul îşi propune să vorbeascădespre rolul întâmplării în viaţa unui om, des-pre modul în care întâlnirile – chiar acelea dic-tate de hazard – pot influenţa, pot marca exis-tenţa noastră cea de toate zilele. O spune chiarregizoarea cu un prilej: „Toate semnificaţiile

verbului a încrucişa – a marca, a însemna, a-lpune sub semnul crucii – se aplică acestor întâl-niri”. Unele – cum le numesc unii – „simplecoincidenţe” pot avea consecinţe complicate îndestinul unor oameni. Sunt în acest film, cumspuneam, şi „stranii coincidenţe” (apariţia Aneila Amara şi, mai ales, în camera oaspetelui dinFinlanda rămâne inexplicabilă, chiar după cecunoaştem, ulterior, parte din viaţa eroinei), darinterpreţii încearcă să repare micile defecţiuni.Întâlnim, în episoadele filmului, pe AndiVasluianu (un Andrei tumultuos, angrenat înconflicte violente), Oxana Moravec (Mirela, unpersonaj distins şi discret, „marcat” de expe-rienţele vieţii), Mimi Brănescu (DJ-ul GabiBogdanovici, a cărui poveste este inspirată deîntâmplări reale petrecute în viaţa unui perso-naj real, binecunoscutul Mihai Dobrovolschi),Matty Ristinen (finlandezul Torbjorn), DianaCavallioti (frumoasa Ană, o prezenţă pură înîntâmplări impure), distribuţia fiind completatăcu multe alte nume, printre care, Ana MariaMoldovan, Beatrice Găurescu, Costel Caşcaval,Doru Boguţă, Bogdan Mahrodin, CiprianMuntele, Dan Chiriac, Daniel Busuioc, EdgarNistor, Gabriel Spahiu. Din echipa filmului – încare realităţile prezentului sunt înfăţişate cuvigoare „neorealistă” (experienţa de documenta-ristă a regizoarei se simte în mod pozitiv) – aufăcut parte operatorul Liviu Marghidan, mon-teuza Dana Bunescu, compozitorul PessiLevanto.

„Pescuit sportiv”

PPrimul film de lungmetraj al tână-rului regizor Adrian Sitaru aurmat calea amintită mai sus a fil-melor româneşti din ultima

vreme, adică a ajuns pe ecranele noastre dupăce a trecut pe la festivaluri internaţionale, obţi-nând chiar premii, la Escoril, Salonic, PalmSprings şi Mons (unde în juriu a fost şi actriţaAnamaria Marinca). După acest din urmă festi-val, unde filmul Pescuit sportiv repurta premiulpentru cel mai bun scenariu – spun asta într-unsoi de paranteză –, Anamaria Marinca menţio-na faptul că unii dintre colegii ei de juriu „s-auplâns de cele 10 minute de ameţeală, provocatede mişcările camerei de la începutul filmului,după care şi-au mărturisit fascinaţia pentrurestul poveştii”. Înainte de a ajunge la Pescuitsportiv, Adrian Sitaru a semnat, în ultimii zeceani, peste 20 de scurtmetraje, printre careValuri, în 2007, un film multi-premiat în stră-inătăţi şi în ţară. Circumstanţele naşterii pri-mului film de lungmetraj – şi el, în cele dinurmă, o coproducţie internaţională, româno-franceză – au fost destul de complicate şi aucuprins o perioadă lungă de timp. Regizorul –care a studiat regia de film la Universitatea„Media” –, stimulat de experimentele în dome-niu ale unor alţi debutanţi precum OvidiuGeorgescu sau Florin Piersic jr. (după cum amărturisit-o odată), a început să lucreze la acestfilm, cu mijloace financiare minime, în urmă cu

câţiva ani, la o casă de producţie „inventată” deel, 4 PROOF Film, rezultatul fiind, cum ospune, de asemenea, el, „o variantă digitalăaproximativă”. Şansa regizorului a fost „întâlni-rea încrucişată” cu câţiva cineaşti francezi pecare i-a interesat filmul şi astfel a intrat în com-binaţie casa producătoare franceză M.P.M.Film, reprezentată (şi pe generic) de Marie-Pierre Macia şi Juliette Lepoetre, care a rezol-

vat problemele prezentării filmului pemarile ecrane, pentru ca în perioadapost-procesării filmului să intervină şialţi producători francezi, Arte FranceCinéma. Astfel se face că un film ter-minat, practic, în urmă cu doi ani săajungă pe marile noastre ecrane abiaîn luna a doua a anului 2009.

Pe cât de modeste au fost (celpuţin iniţial) mijloacele financiarecare au stat la baza acestei producţii,pe atât de însemnate au fost ambiţiileartistice ale regizorului-scenaristAdrian Sitaru. El şi-a propus susţine-rea unui întreg film cu numai trei per-sonaje de prim-plan (restul apariţiilor,minime, fiind strict episodice), imagi-

nând o intrigă cu aparenţe de policier, dar con-sacrată, de fapt, universului interior al celortrei protagonişti, mişcărilor sufleteşti ale unuicuplu, angrenat, fără voie, într-o situaţie-limită.Doi îndrăgostiţi, Mihaela şi Mihai, profesor dematematică, îşi propun o ieşire „la iarbă verde”,tocmai pentru a încerca să combată, într-un fel,stresul zilnic, care îşi pune pecetea pe relaţiilelor sentimentale, umbrite din când în când denorii unor mici neînţelegeri. Primele minute alefilmului se petrec, aşadar, în maşina lui Mihai,când cei doi aduc în discuţie probleme ale traiu-lui lor zilnic, ne ajută să-i cunoaştem, să le des-luşim gândurile şi aspiraţiile. Pe un drum lătu-ralnic de ţară, după ieşirea din Capitală, respec-tivul cuplu loveşte, însă, cu maşina o prostitua-tă, accident care schimbă radical datele intrigii.Cei doi au impresia că au comis o crimă şiîncearcă, înfruntându-se, să găsească soluţiipentru ieşirea din această situaţie extremă. Daraccidentata, Ana (căreia i se mai spune şiValentina), îşi revine din starea de inconştienţăşi picnicul continuă, de data asta în trei: penesimţite, ieşirea idilică devine o zi stranie, atâtpentru cuplul iniţial cât şi pentru „victima” lor.Datorită îndeosebi Anei, ies la iveală ascunzi-şuri din viaţa intimă a celor doi îndrăgostiţi,natura clandestină şi fisurile relaţiei lor amo-roase, iar pentru accidentată experienţa acesteiieşiri la pescuit devine o zi „de vis”. Dincolo depovestea propriu-zisă (incitantă şi ea), filmulreţine atenţia în mod deosebit prin construcţiasa vizuală, la rându-i foarte ambiţioasă: acţiu-nea este filmată din unghiul subiectiv al fiecă-rui personaj. De altfel, în finalul filmului, cândregizorul refuză să spună lucrurilor pe nume,lăsând la latitudinea spectatorului să tragăunele concluzii referitoare la povestea de viaţăcare i-a fost arătată, devine evident faptul că, laplecarea cu maşina a cuplului de îndrăgostiţi,intervine, decisiv, „unghiul subiectiv” al Anei(care lăsase impresia că a împărtăşit destinuleroinei din Valuri). Cât despre „morala” filmu-lui, mi se pare important de subliniat faptul căaceastă ieşire idilică, devenită o „poveste despremanipulare, minciună, neîncredere şi compro-misuri” (după cum o spun şi prospecte publicita-re), dobândeşte – poate, în mod paradoxal – ofuncţie curativă în viaţa cuplului, chiar dacă, peparcurs, efectele sale par contrare (eroina deve-nind, ca urmare a întâmplărilor, exagerat degeloasă şi posesivă). Regizorul Adrian Sitaru adebutat în lungmetraj, aşadar, cu un film subtilşi substanţial, atractiv. L-au ajutat cu sporinterpreţii principali, Ioana Flora (Mihaela, ofiinţă „cuminte”, pe care experienţele noi deviaţă o modifică structural), Maria Dinulescu(misterioasa Ana-Valentina, cu „stilul” ei incisivşi dezinvolt), Adrian Titieni (profesorul de mate-matică Mihai, căruia, de asemenea, surprizeleieşirii la iarbă verde îi clatină calculele vitale).În rol secundar l-am reîntâlnit cu plăcere peNicodim Ungureanu, un actor „bun la toate”.Colaboratori devotaţi ai regizorului au fost ope-ratorul de imagine Adi Silişteanu şi compozito-rul Cornel Ilie. �

CĂLIN CĂLIMANPremiere

cinematograficeromâneşti

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

VViitorul nostru abia începe.Numai uneori păsările îşi pierd capetele în zbor.Numai uneori, când Imperiul îşi trimite soldaţiisă facă ordine prin cotloanele cerului;

în Grădina Domnului, în celulele mele. Imperiul!El vine de peste ocean, în păsările lui de fier,cu steagurile şi minciunile lui împachetate în ţiplă.Cu soldaţii care văd în întuneric.Auzi? Cu soldaţii care văd în întuneric!

De-acum vei fi urmărit şi ziua, şi noaptea!Îţi vei primi numărul şi vei intra în computerul lor,la care este conectat Universul. Tot Universul!Tot Universul, stea cu stea; atom cu atom.Şi viaţa ta va apărea pe ecran. Toată viaţa pe ecran,de la primul scâncet la merele pe care le-ai furatdin grădina zmeului… Iubitele şi însingurările,gândurile şi furiile tale vor apărea de acumpe ecranele Imperiului. Şi toate gândurile.Toate gândurile, cu nerv cu tot, pe ecrane!Gata cu întâlnirile secrete din Grădina Narciselor!Gata cu disputele dintre tine şi vrăbii!Şi cu poemele de abur pe care ţi le trimitenoapte de noapte Sulfina! Gata cu lecţiile de poeticăpe care le ţii şobolanilor roşii propăşiţi în literatură.Gata cu anacronismele şi revoltele! De fapt,Revoltei i se va scoate în fiecare zi câte un dinteca să nu mai bată toba în cetate;şi ca să nu mai scoale morţii din patul lor cu nălucile ei.Viii – să nu îi mai scoale!Ieşi afară din moarte, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.Umblă! a zis, şi el a început să alerge.Viitorul nostru abia începe.Nu te uita la păsările care îşi pierd capetele în zbor!Imperiul a decretat că ele şi-au ales greşit cerul;Imperiul a decretat că ne-am ales greşit veacul!Şi viaţa ne-am ales-o greşit, fără-ndoială,însă Imperiul va găsi o soluţie.O soluţie pacifistă, desigur, pentru că oricummorţii nu vor fi declaraţi. Şi guzganii Imperiuluivor stabili din nou ordinea în cartierul singurătăţii,în cartierul florii de cireş.Cu siguranţă, Revolta nu va mai ieşi o vreme pe străzi,până la Înviere nu vom mai ştii nimic despre ea.Şi Imperiul îşi va mai pune o stea pe steagul victoriei.Unde este arcul de lemn? Şi prinţesa cu cireşe la urechi unde este?Toate sunt la locul lor, pe ecran, fii liniştit!

Imperiul are întotdeauna un buzunar plin de soluţii.O cartuşieră plină…

Viitorul abia începe.Viaţa ta va apărea pe ecran, de la primul scâncetla merele pe care le-ai furat din grădina zmeului.Viaţa ta va apărea pe ecran, de la sărutul prinţeseila Revolta care aprinde străzile.Gata cu florile de cireş care au îndrăznitsă se pună de-a curmezişul Apocalipsei!Care au ajuns să încurce planurile Apocalipsei! Gata!Cu siguranţă, Revolta nu va mai ieşi o vreme pe străzi,până la Înviere nu vom mai ştii nimic despre ea.Şi Imperiul îşi va mai pune o stea pe steagul victoriei.Desigur, morţii nu vor fi declaraţi.Istoria se scrie şi acum pe întuneric. Vezi,mai înainte moartea vorbea ruseşte şi avea o singură stea.Steaua roşie! Acum, moartea a trecut de partea cealaltă.Şi-a schimbat limba şi s-a umplut de stele.Viitorul abia începe. Aşa că îmi voi face publică ediţia princeps a revoltelor şi utopiilor mele.Aveţi aici toate gândurile, nerv cu nerv.Toate anacronismele şi ereziile mele. În ediţia princeps veţi găsi toate ereziile şi,printre ele, vrăbiile şi florile de cireş. Ce altcevadecât o încercare de îndreptare a genomului umanprin floarea de cireş, prin sărutul prinţesei? Ce altcevadecât o încercare de a ieşi de sub talpa Imperiului?

Iată anacronismele şi ereziile mele! Gândurile mele atomice!Iată lucrurile pentru care am fost plimbat prin piaţa publicăşi atârnat în toate ştreangurile istoriei. Şi ars pe rug,pentru ca nu cumva sămânţa Revoltei să rămână în viaţă.Ieşi afară din moarte, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.Umblă! a zis, şi el a început să alerge.

Iată lucrurile pentru care am fost interzis.Iată Revolta, care aleargă pe străzi!Până şi floarea de cireş este o răzmeriţă în liniştea copacilor,cearta vrăbiilor – o adevărată mişcare de stradă.Şi îndrăgostitul, care trece fluierând pe lângă Apocalipsă…

Iată, aşadar, lucrurile pentru care am fost interzisîn toate manualele. În toate capetele, în toţi neuronii Imperiului. Şi în toate epocile. Interzis,pentru ca nu cumva sămânţa Revoltei să rămână în viaţă.De fapt, soldaţii întunericului mai încearcă şi-acumsă stingă steaua care îmi dă lumină, lumina care dă stea.Ei mai încearcă şi-acum să-mi împuşte în cap toate visele.Toate florile de cireş. Soldaţii întunericului!Care mi-au interzis ieşirea în public, printre cireşii înfloriţi. Imperiul! Care m-a scos din toate manualele, din toate capetele! Dintoate celulele gânditoare!Da, veacul mă trimite în fiecare zi pe eşafod.Veacul mă îngroapă în mormântul de zi cu zi al opiniei publice.

Al opiniei publice pe care o trage pe sfori.

Viitorul abia începe.Totul este să îmbrăţişezi noua ordine:gândirea la gamelă, orizontul cazon.Ideile din borcanul cu spirt.Totul este să fii treaz când vor sosi de peste oceanconservele cu zile mai bune! Şi razele de soare în eprubetă,florile de cireş în staniol, capsulele cu speranţe:una pe zi şi vei arunca pe fereastră toate ereziile.Un spray cu iluzii la purtător te va ajuta să scapide floarea de cireş care îţi bate cu disperare în geam.În celule!

Viaţa mea – la picioarele Imperiului.Gândirea la gamelă! Orizontul cazon!Singurătatea mea cu degetul pe trăgaci!

Ia de la mine, Doamne, paharul acesta!Şi strânge cioburile vrabiei şi fă vrabia la loc.Şi întoarce la mine Sulfina şi floarea de cireş.Floarea de cireş, din care mi-am făcut biserică!Întoarce la mine Biserica Floare de Cireş, chiar acum,când, îmbrăcată în flăcări, Apocalipsa îmi dă târcoale.Scoate-mă din mormântul acestui veac,Doamne, nu mă amesteca cu morţii!Ieşi afară, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.Umblă! a zis, şi el a început să alerge. �

VIRGIL DIACONUAmerica

34

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

DDupă eliberarea tuturor deţinuţilorpolitici din închisori, ce a avut locîn 1964, când partidul, forţat deputerile occidentale, i-a reprimit

pe foştii studenţi în anul universitar în carele-au fost întrerupte studiile, şi Ioan Ladea arevenit la Facultatea de Medicină, să-şi încheieanul V şi să-l urmeze şi pe al VI-lea. Mai târziuşi-a scris şi susţinut teza de doctorat. Simultancu studiile medicale, pentru a-l satisface pebunicul său, s-a înscris şi la facultatea de mate-matici, care i-a înlesnit să ocupe un post de ana-list-programator. Când isprăvi această a douafacultate, a devenit instructor-colaboratorextern la CEPECA. Aici viaţa sa dobândeşte onouă orientare. Se împrieteneşte cu JonyNiculescu, directorul instituţiei, care îl copleşes-te, împrumutându-i cărţi de limba chinezăveche. Din păcate, Cepeca fiind adoptat deUniversitatea politică Ştefan Gheorghiu, ambiiamici cărturari şi o mulţime de alţi cercetătoriau rămas fără serviciu cu prilejul acesta.Viitorul doctor Ladea, intrat în atenţia matema-ticianului Mircea Maliţa, a fost preluat într-unlaborator de modele matematice de prognoză.Ulterior, profesorul Nae Teodorescu l-a angajatla catedra de ecuaţii de la Centrul de Calcul alUniversităţii Bucureşti. Pildă, spuneam, fărăechivalent, pentru nişte tineri de calitate, prin-tre care doctorul meu cel cu chip de copil. Cumar fi putut el să se opună efluviilor de seriozita-te ce proveneau din bosa maestrului? Cum sănu-şi dorească a-i semăna?

Medicul Ladea constituia un monument decultură orientală, dar şi occidentală, şi un modelvrednic de râvnit de către oricine dorea să-şifolosească viaţa pentru a realiza şi el, la rândulsău, ceva util. Calea intuităreprezenta una dintre cele maiaride, limba chineză veche unadintre cele mai dificile arii filo-logice.

Află că cel care îşi doreas-o buchisească avea şansaunor cursuri oficiale, cu spe-cialişti atât români, cât şi chi-nezi, bine organizate, în cadruoficial universitar, cu cele maiînaintate pretenţii pedagogice.

Odată, trezindu-se docto-rul Ladea că în ziua aceea măîndrăgea – un capriciu supli-mentar – mă pofti la el acasă.Locuia la ţară, nu departe deBucureşti. Opri maşina îndreptul unei pieţe, cântăricâteva kilograme de cârnaţigroşi („Oare asta-i hrana potri-vită unui igienist? Şi de ce oastfel de cantitate?”, m-amîntrebat). Când am ajuns îndreptul locuinţei sale, a cotitîntr-o fundătură din Arcuda –pe atunci rebotezată: Joiţa – aoprit şi mi-a făcut semn săcobor. În faţa ochilor mei seridica, printre buruienile înal-te şi nesmulse, un conac clădit în stilulRenaşterii italiene, o hardughie florentină de unrar interes, cum domina ca un zbor de piatrăcăsuţele ţărăneşti din jur.

Nu departe de uşa de intrare, o cuşcă imen-să, ai cărei pereţi erau alcătuiţi din plase meta-lice, înalte de vreo trei metri. Suprafaţa „încăpe-rii” (să nu mire termenul: aşa arăta incintacimentuită pe jos) era egală pe puţin cu aceea aunei camere foarte mari. Aici îşi petrecea zileleun câine ciobănesc german, rasă denumită gre-şit în ţara noastră: câine-lup. Avea un spaţiugeneros pentru a nu resimţi lipsa totală a liber-tăţii. Mai târziu, după ce am fost prezentat stă-

pânei locului, ba chiar peste câteva zile, cândam revenit cu propria nevastă, am aflat de ladna profesor Ladea povestea deosebit de inteli-gentului paznic de faţă.

Remarcasem că un bazin de înot, adânc,lung şi lat, conform tuturor necesităţilor sporti-ve, emana melancolia lipsei de apă. Stătea aşa,golit, de mult timp. Invadat de smocuri de iarbăşi de floricele sălbatice, citeai, aruncându-ţi pri-virile circular peste ele, trecerea lunilor, poatechiar a anului, covârşindu-i singurătatea şipărăsirea. De ce pedeapsa aceasta din parteaproprietarilor?

Cel din urmă copil al familiei, un bebeluşce se preumbla încă în patru labe, Matei, curiosde ce anume se putea descoperi dincolo de faţaapei, se aplecă peste margine, atunci când maiera umplut bazinul, până ce propria masă îltrase în cădere liberă, ca-ntr-un abis fără fund.Câinele, ce se ţinea după el slugă credincioasă,nu avu nici o clipă de ezitare. Plonjă la rându-i.Înhăţă pruncul de cămăşuţă. Îl ridică deasupraundei. O femeie lăsată să aibă grijă de băieţaş,băgă de seamă cele petrecute, se năpustiîntr-acolo şi, cu chiu, cu vai, îl ajută pe salvator,luându-i povara vie din botul vânjos.

Din această pricină, libertatea câinelui erarespectată cât se putea mai bine, ziua el tre-buind – oricât era de neplăcut stăpânilor săi – sărămână închis, foarte mulţi străini călcându-icurtea doctorului. Dacă stăm să ne gândim bine,familia Ladea era mai îndatorată patrupedului(necugetător, se afirmă în prostie) mai multdecât oricărui om.

Casa impunătoare, cu o înfăţişare potrivităaltei epoci, altor ţinuturi şi altor moravuri, fuse-se cumpărată pentru soţia sa, pictoriţa Lucia

Piso, de către soţul acesteia, la îndemnul socru-lui său, părintele Piso din Zărneşti, împătimitde achiziţioarea de clădiri şi terenuri. Izbutise –fără a fi fost încă bătrân – să posede câte o casăca un palat în fiecare oraş reşedinţă de judeţ sauprin preajmă. Cea în cauză, din judeţul Ilfov,fusese comandată constructorului de cătreînsuşi regele abia pomenit. Era preconizată caun dar făcut unei bucătărese regale. Pentrumotive rămase necunoscute, Majestatea Sa serăzgândi şi capodopera arhitectonică fu scoasăla vânzare. Pe calea aceasta încăpuse pe mâini-le ginerelui acelui colecţionar de habitaturi,bunicul mânuitorului de ace.

Un hol de dimensiuni pantagruelice, cu unplan de sol dreptunghiular, ornat cu mobilăsculptată, de comandă pentru această încăpere,bănci de-a lungul pereţilor, masă şi scaune decastel, cu speteze foarte înalte, pe pereţi cu ule-iuri atârnate, cu culoare densă, pastă groasă,contraste ce-ţi zgâriau vederea, o apăsătoaresenzualitate transmisă de la prima petrecere aprivirii peste dizarmoniile sugerate de ea, reali-zate de Lucia Piso, mama doctorului Ladea, opictoriţă arhicunoscută. De aici, pe stânga, stră-bătând un scurt coridor îngust, treceai pe lângăbucătăria aerisită, cu două maşini de gătit, unacu lemne, iar cealaltă pentru butelia de aragaz.Doctorul deschise cuptorul aceleia care îi ieşiprima în drum şi, dintr-o tavă unde stăteau sti-vuite cu vârf, scoase o chiflă de tărâţe, neuitândsă-mi laude calităţile preventive şi curative aleacestora, recomandându-mi să-l imit şi sămănânc numai pâine de tărâţe, fără vreunamestec. Deşi nu mi-a oferit şansa să verificdacă îmi plăceau, am încercat să fac şi eu chifle.A ieşit un fel de plăcintă. Asezonând-o cu boiaiute şi cu felurite mirodenii, am stârnit entu-ziasmul musafirilor ce au gustat produsul caantreu la mese pretenţioase, până ce m-am plic-tisit de găselniţa mea.

Din bucătărie, alt coridor, la fel de întune-cos, conducea la o scară. Aceasta debuşa într-oodăiţă, dormitorul lui Ioan Ladea, cu patul nefă-cut, cearşaful şifonat adunat ghem în anumiteporţiuni, aşa cum îşi maltratează aşternutultruditorul cu pixul, care scrie lungit, cu stive decărţi deschise şi rămase pe podea într-un stilboem dar şi adolescentin. Era limpede că toate îifoloseau medicului în munca sa de traducătordin limba chineză clasică a unei scrieri de acu-punctură pe care o şi comenta, mi-a spus. Dinpăcate, ea a fost publicată după moartea sa cenu a întârziat prea mulţi ani.

Vasăzică, s-a cumpărat conacul în favoareapictoriţei, tatăl ei delectându-se cu această solu-ţie pentru înzestrarea dumneaei. Iar dânsa l-adat în folosinţa prea suferitorului ei fiu, martiral politicii de stat, la o vârstă când alţii băteaumingea din ciorap pe străzi. Pe acesta, comuni-ştii l-au scos din locuinţă (probabil cu prilejuluneia dintre arestări), ea căpătând felurite folo-sinţe nebănuite ca omeneşte posibile, atuncicând regele a gândit-o. De pildă, a fost sediulgospodăriei agricole locale sau al staţiei de trac-

toare, maşini şi unelte - al căreinume exact îmi scapă, institu-ţii ce nu se inventaseră încă.Au dormit în odăile ei supralu-xoase şoferi, muncitori necalifi-caţi, agronomi, contabili, trac-torişti, mecanici, vizitatori demarcă din ierahia mai înaltăsau mai pipernicită a partidu-lui unic aflat la conducereadestinelor neamului, şi atâţiaalţii, până când o lege mai înţe-legătoare a permis proprietari-lor ce nu stăpâneau alt spaţiude locuit să-şi redobândeascăacoperişul de deasupra capu-lui. Doctorul, care avea noroculsă se afle în libertate în aceaperioadă, întreprinse tot ce-istătea în putinţă şi-şi recuperăcasa, niciodată naţionalizată.Ci doar ocupată.

Aici revine în povestiremaica lui, Lucia Piso.

Şoferul dumneaei cunos-cuse la o cârciumă clujeană unamărât care nu avea după cebea apă şi care, auzind că celdintâi se bucura de un statutde semilibertate şi semiinde-

pendenţă, ca angajat al unui particular şi nu alstatului, râvni să obţină şi el o atare situaţie pri-vilegiată într-un stat totalitar.

Braţele şi îndemânarea sa îi erau cu adevă-rat utile doamnei Piso, grăbită să pună umărulla rezolvarea anumitor amărăciuni ce-l apăsaupe fiul dânsei. La 16 aprilie 1971, avu o discuţiecu Iacob, în urma căreia, în ziua următoare,aducându-l la Bucureşti, i-l înfăţişă medicului.S-au înţeles, şi omul se apucă de treabă, camuncitor agricol bun la toate, deşi doctorului îişoptea excepţionala lui intuiţie că străinul nuavea ce căuta în curtea sa. �

Fragment

SECVENŢE

MIHAI RĂDULESCUMedicul Ladea

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

În Potentialities: Collected Essays inPhilosophy, Agamben defineşte termenul de„proscris” în sensul excluderii dintr-o comunita-te şi al puterii aşa-numite „suverane” care seaplică – prin suspendare – categoriilor ambiva-lente de excluşi/incluşi. Derrida, de asemenea,defineşte „proscrisul” în sensul unei absenţeprezente şi al unei prezenţe care continuă să lip-sească, dovedindu-se a nu fi – în sens shakes-pearean – decât o binecunoscută fantomă a tre-cutului. Noi, pesemne, am înţelege proscriereaîn sensul mai puţin ambivalent al arhipelaguluiterorii comuniste, al acelei interminabile „proce-duri” – juridice, morale, identitare – prin care„exclusului” nu-i rămâne decât opţiunea teatri-că de a părea, în sfârşit, de rând, în rând cu cei-lalţi sau cel puţin la rând, aşteptând cu o nerăb-dare absurd de kafkiană să fie „achitat”. Spunnoi, deşi această frecventă interpelare şi-a pier-dut demult înţelesul. Noi la superlativ, cât şi însens pejorativ dezvăluie, din ce în ce mai frec-vent, tragi-comedia gândirii în doi, trei, cincisau cât mai mulţi. Dezvăluie, după cum arspune Nancy, ceea ce nu poate fi dezvăluit, fiinddeja simplă şi pură dezvăluire. În mod obişnuit,a spune Noi înseamnă a invoca, simultan, sen-surile pseudo-juridice, pseudo-literare sau pseu-do-morale care ne permit, într-o oarecare măsu-ră, să ne reîntâlnim cu noi înşine: cu cetăţenia,cultura, moralitatea tragi-comică a unei exclusi-vităţi pe care o numim, după caz, ex-comunica-re, refugiu, geniu. Expresia utilitaristă preluatăde H. Arendt din literatura lagărelor de concen-trare tocmai pentru că ilustra în mod ironic dife-renţa dintre ex-comunicare şi incluziune, era:„raportează, dar nu comunica”. Comunicarea, înaccepţiunea lui Arendt, era posibilă numai înabisul ex-comunicării. Cel puţin în sens caustic(vezi Men in Dark Times), sau cel puţin în măsu-ra în care, în opinia ei, „umanitatea n-a supra-vieţuit niciodată, nici măcar cu un minut, oraeliberării şi a libertăţii”.

Vorbim, deci, despre o proscriere care mar-chează şi în acelaşi timp elimină posibilita-tea libertăţii. Despre un Gulag juridic, lite-rar, moral (etc.), pe care-l întâlnim la totpasul fără să-l recunoaştem sau fără să-isupravieţuim altfel decât advocându-l, des-criindu-l, moralizându-l. Vorbim, pe de altăparte, despre exilul în afara supravieţuiriişi al teatricalităţii şi, deci, într-o oarecaremăsură, despre ceea ce a fost, după cumspunea Derrida – fără să fie. Şora face alu-zie, în Dialogul Interior, la acest fir nepre-lucrat al Ariadnei pe care-l urmează fieca-re dintre noi şi pe care, urmându-l, îl asu-măm dincolo de – sau în contradistincţie cu– performanţa vizibilă de zi cu zi. „Ceea ceeste”, după cum ne spune Şora, este deja –la modul cel mai concret – un ansamblualambicat şi obscur al unei identităţi îndevenire. Într-adevăr, după cum aprecia şiHume, întreaga civilizaţie umană pare sădepindă de faptul că generaţiile se întâl-nesc pe scena vieţii şi se succed ferite deneşansa de a dispărea brusc, ca „viermii demătase” sau ca „fluturii”. În eseurile des-pre Cunoaştere, H. Arendt ridică tocmaiaceastă problemă a lipsei unei succesiuni şia generaţiilor care „dispar”, întrerupândaşa-numita împlinire identitară pe care ne-am obişnuit să o asumăm sau să o presupu-nem „din principiu”. Trebuie să ne întoar-cem, aşadar, la metafora mai mult sau maipuţin flaneuristică a lui Derrida, de a fiîntotdeauna acolo fără a fi cu adevărat, dea fi exilat fără exil, proscris fără proscriere,Mesia fără mesianism şi aşa mai departe.De a fi cuprinşi într-o serie întreagă de sub-

tilităţi utilitare, de fire in(di)vizibile pe care leurmează fiecare, în labirintul şi/sau în arca luiinterioară, confruntându-se neîncetat cu fanto-mele mai mult sau mai puţin detestabile ale eu-rilor de până mai ieri şi/sau de mâine. Ceea cedevine obscur în abordarea lui Şora este exactacest moment al „dispariţiei”, al transparentiză-rii firului Ariadnic prin care omul urmează mul-tiplicitatea de cărări şi de poteci adiacente dru-mului către fiinţă sau, mai precis, către ontoteo-logica lumină de la capătul tunelului. Ceea ce„este” dispare, aşadar, în obscur şi/sau în trans-parenţa incomunicabilă a identităţii cu ceea cenu este.

Ceea ce dispare, în termeni lacanieni, esteconfundat fie cu trauma „întâlnirii care lipseş-te”, fie cu „sublimitatea” corespunzătoare şidecepţională a unor întâlniri-surogat. Altfelspus, ceea ce lipseşte sau, cum ar sugera Nancy,ceea ce este „interzis” (proscris, absent) transpa-re ca fiind, de fapt, deceptiv şi confuz. Confuz însens lacanian, de a fi incomplet transmis, sau însensul kafkian, al unei experienţe comune care(pre)ia forma unei confuzii comune. Orice dialoginterior se desfăşoară, aşadar, între identităţileproscrise şi experienţa (comună) a proscrierii(Identităţii), între o transferabilitate incompletăa ceea ce lipseşte şi obişnuita ei confuzie cu ceeace „este”. În acest context al tranferabilităţiiincomplete dintre „fiinţă” şi „cunoaştere” se des-făşoară, astăzi, cele mai interesante monologiiale puterii, cele mai comune absurdităţi ale(dez)integrărilor politice, identitare şi sociale.Cel mai potrivit termen ar fi, pesemne, cel alunei „morţi duble” – al obişnuitei expresii anti-gonice, „sunt mort, doresc moartea”, pe careBadiou, spre exemplu, o ilustrează prin dispari-ţia subiectivităţii est-europene şi prin corespun-zătoarea nevoie de a o dovedi retroactiv – de apersista sau de a ne răsuci, cultural şi politic, înacelaşi mormânt. Contrar accepţiunii lui Hume,civilizaţia – sau mondializarea curentă – pare sădepindă tocmai de această „dispariţie” bruscă a

subiectivităţii, de binecunoscuta tactică a lagă-relor de concentrare prin care juridicitatea,moralitatea şi identitatea condamnatului dispă-reau fără urmă în abisul incomunicabil al rapor-turilor şi/sau confuziilor de zi cu zi.

În Theses on the Philosophy of History,Benjamin ne spune povestea unui automatondeprins să joace şah cu o păpuşă ideologicăîmpotriva căreia câştigă de fiecare dată, evi-dent, cu ajutorul unui sistem de oglinzi prinintermediul căruia totul devine transparent –totul, exceptând masa înăuntrul căreia seascunde cocoşatul (sau piticul) deprins, la rân-dul lui, să tragă sforile şi să pună în mişcarepăpuşa ideologică. Cocoşat în sensul arhaic pecare i-l atribuie Arendt, de pur ghinion(ist); însensul pe care i-l dau Žižek şi Agamben, de gar-dian al justiţiei; în sens marxist de implement,element, serie sau scală prin care contrariile sesubstituie unele pe altele; sau în sensul atribuitde Nancy, de „reprezentare interzisă”, şi... aşamai departe. Cele două figuri pe care Nancy ledeshumă din experienţa lagărelor de concentra-re (şi care se substituie „representării interzise”)sunt sonderkommandos, cei care goleau camere-le de gazare, şi îngerul (sau poemul) care-i aduceîmpreună pe proscrişi. Este acelaşi înger pe careBenjamin îl recunoaşte în Angelus Novus al luiKlee, pe care Lacan îl numeşte „poetul cadavre-lor” sau pe care Agamben îl descoperă în gravu-ra lui Dürer, Melencolia (şi... aşa mai departe...).În accepţiunea lui Benjamin, această emancipa-re fugară a „distorsiunilor” (sau „dispariţiilor”)se branşează constant la „distorsiunea” realăprin invizibilul (sau incurabilul) prototip al dis-torsiunilor – cocoşatul. În Anti-Oedipus,Deleuze şi Guattari deshumă tocmai acest pro-totip al distorsiunilor şi al dispariţiilor, aceastăexcrescenţă ilizibilă care se desprinde de latitu-dinea comunitară şi devine adiacentă maşinării-lor politice, culturale, sociale şi economice. Aici,în adiacenţa şi-n confuzia birocratică a emanci-pării de la baza comună a „dispariţiilor” la har-naşamentul politic, cultural şi economic, almaşinăriei (pre/post) imperiale, ceea ce „dispa-re” nu este altceva decât „dispariţia” însăşi –acel moment de suspensie şi de confluenţă alproscrierii şi al puterii pe care Agamben îlnumeşte – urmându-i pe Schmitt şi peBenjamin – „starea de excepţie” în care trăim.

Starea de excepţie în care trăim – în care„dispărem” fără să fi fost sau în care ne naştemfără dreptul de a nu fi – se numeşte, după caz,subiectivitate, identitate, autonomie, suverani-tate, şi... aşa mai departe. Ceea ce se sustrageacestei „stări de excepţie” este, încă o dată,„excepţia” însăşi: ceea ce „este” – cum ar spuneŞora – fără putinţă de dispariţie. Ceea ce intră,

în termeni hegelieni şi lacanieni, în relaţienegativă cu negativul, sau ceea ce numim,în termeni obişnuiţi – transparenţă.Transparenţa identităţii, corespunzătoareunei „morţi infinite”, şi/sau transparenţasuverană corespunzătoare unei proscrieriinfinite a morţii. În termeni eliadici, avemde-a face cu paradoxala comuniune a sacru-lui şi a profanului în lume, în istorie,într-un simplu obiect de cult sau, în termeniconcreţi, cu ceea ce am putea numi drept„grevă a morţii”, ţinând cont de faptul cănici o grevă sau nici o moarte nu se poatesustrage Transparenţei altfel decât traver-sându-i infinităţile. În accepţiunea lui S.Weil, acest exil infinit al fiinţei nu poate fiparcurs decât din punctul de intersecţiedintre „aflicţie” şi „graţie”, dintre proscriereşi figura corespunzătoare ei – dintre „mor-tul viu” şi „îngerul” care-l interpelează,anunţându-i sfârşitul. Acest punct infi-nit(ezimal) de confuzie şi transmisibilitate(a transparenţei) corespunde, în terminolo-gia nancyeană, cu repetitiva şi incalculabiladispariţie a „re-prezentării interzise” princare proscrierea se rescrie, de fiecare dată,la indigo. Corespunde, în accepţiunea luiBadiou, spre exemplu, cu un simplu număr– cu faptul de a fi numărat/sustras drept„unu” în locul unei transparenţe sau al uneiproscrieri atribuite retro-activ. Altfel spus,în registrul aflicţiei şi al graţie(ri)i în careproscrisul se refugiază (supravieţuind ca„spaţiu gol” al unei transmisibilităţi incom-plete sau al unei confuzii comune), regăsim– perpetuu – locul gol al exilului. �

CORESPONDENŢĂ DIN CANADA

IRINA BOCA

Proscriere şi Exil

36

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

PPostura de poet damnat, ce refuză înca-drările de orice fel, şi îşi confecţioneazăcu bună ştiinţă o mască, un rol, estecea care i-a conferit singularitate şi ori-

ginalitate lui Emil Botta. Asumându-şi condiţia poe-tică şi existenţială sub spectrul teatralităţii tragice,poetul are conştiinţa discrepanţei evidente dintre„faţă” şi „mască”, dintre spirit şi trup, a rupturii ine-luctabile dintre eul adânc, cu toate străfundurilesale nebănuite şi tribulaţiile eului de suprafaţă, cugesturi mecanice, cu trăiri convulsive, lipsite parcăde o logică bine precizată. Cu toate acestea, „poza”,„rolurile” asumate de poet nu sunt simple artificii orisimulacre lipsite de orice consistenţă, ci, mai curând,semne exterioare ale unor trăiri extreme, de o auten-ticitate a substanţei ontice lipsită de orice echivoc,chiar dacă încifrată în cod alegoric ori în întrupărifantaste ale viziunii.

Simularea, voinţa de mistificare sunt trăsăturisubliniate şi de Cornel Robu: „Toate – echivoc submi-nate printr-un voit aer de teatralitate, de duplicita-te, de impenitentă simulare şi mistificare.«Spectacolul liric», astfel regizat, îşi păstrează totuşiun suflu de irepresibilă sinceritate şi naturaleţe,având darul să cristalizeze paradoxalul efect de aneutraliza prin autosarcasm şi, concomitent, de aexaspera frenetic patosul stării de criză, debitat cuînfrigurată fervoare, cu o voluptate a autoflagelăriiîmpinsă la limitele paroxismului: romantica exaltare

şi romantica ironie se salvează reciproc – diversiuneşi contradiversiune – menţinând discursul şi gestica,fără abatere, în registrul grav şi elevat, evitând tot-deauna riscul hazului facil ca şi pe cel al declamaţieiemfatice; nu întotdeauna, poate, pe cel al supralici-tării manieriste”.

Poezia Un dor fără saţiu a fost publicată pen-tru prima oară în volumul Pe-o gură de rai, din 1943,şi se detaşează printr-o subtilă întrepătrundere arealului şi fanteziei de sursă manieristă, a conven-ţiei estetice şi a trăirii pure. Afectele nu mai sunt,aici, camuflate dedesubtul unor măşti, nu mai suntdistribuite în roluri, ci, mai curând, se lasă transcri-se în registrul unei subiectivităţi prin care autorulcaută să-şi descifreze, prin modalităţile liricului,propriile tribulaţii, trăiri şi resurse interioare.

Eul liric resimte, în adâncul său, o stare deimprecizie ontică, de tulburătoare nelinişte în faţanepătrunsului existenţei, o aspiraţie perpetuu neîm-plinită spre un absolut, întrezărit abia, niciodatăatins. Himera, năluca unui nesaţ nicicând destins,sunt ale unei fiinţe ce-şi asumă propriile limite alecondiţiei omeneşti, marcată de fragilitate şi de peri-sabil, dar care trăieşte şi năzuinţa spre o transcen-denţă mântuitoare. E, în fond, vorba de ambivalenţaşi ambiguitatea proprie oricărei conştiinţe umane,fixată tiranic în modelele şi tiparele biologice aleunui trup, dar, în acelaşi timp, livrată revelaţiilor şiiluziilor ce o transcend, ce-i circumscriu condiţia.

Eul îşi mărturiseşte, în versuri de o tulburătoa-re simplitate, austere şi transparente în acelaşitimp, dubla apartenenţă; odată la timpul terestru,cu constrângerile şi avatarurile sale şi, pe de altăparte, la un timp nedeterminat, de sorginte cosmică,un timp al misteriilor transmundane şi al iluziei eli-beratoare. În acest fel, între lumea interioară, a uneiconştiinţe ce resimte cu acuitate propriile sfâşierisufleteşti, şi spaţiul exterior, colorat de o diafanăamprentă himerică, se edifică o corespondenţă neîn-doielnică. Consubstanţialitatea între cei doi termeniai ecuaţiei poetice, eu şi univers (un univers al taineişi iluziei, al nedesăvârşirii şi infinirii), dă expresiacaracteristică acestor versuri: „De un dor fără saţiu-s învins/şi nu ştiu ce sete mă arde./Parcă mereu, dinadânc,/un ochi răpitor de Himeră/ar vrea să măprade./Şi pururi n-am pace,/nici al stelei vrăjit du-tevino în spaţii,/nici timpii de aur, nici anii-lumină,/izvoare sub lună, ori dornică ciută,/nimic numă stinge, nimic nu m-alină/şi parc-aş visa o planetăpierdută”.

Privirea halucinată a poetului are o încăr-cătură tragică. Damnarea rezultă aici din neputinţaasumării unei condiţii apolinice în faţa uneiexistenţe convulsive şi de o ineluctabilă diversitate.Tentaţia irealităţii, a acelui fior de umbră şi de mis-ter, ce se află dincolo de faţa lămurită, clară a lucru-rilor, conferă versurilor o expresivitate onirică. Înfaţa adevărurilor arhetipale, a tainelor genezice, aadevărurilor ultime, glasul poetului are inflexiuni deînfiorare şi de gravitate nestilizată, este sublimatpână la şoapta ce aminteşte incantaţiile rituale.Finalul poeziei este revelator în acest sens, al trans-crierii unei nelinişti fundamentale a fiinţei ce nu-şigăseşte rostul şi locul, aflându-se sfâşiat între extre-mele trăirilor şi ale rostirilor sale („E atâta nepace însufletul meu,/bătut de alean şi de umbrecuprins…/Un dor fără saţiu m-a-nvins,/şi nu ştiu cesete mă arde mereu”).

CCultura în Anglia se realizează excelentpe lîngă universităţi, galerii de artă,biserici. Sînt gîndite cu grijă expoziţiide artă, spectacole de teatru, concerte.

Insă, chiar dacă n-ar fi bine gîndite, Anglia, prinnatura ei istorică, înseamnă cultură. Fiecare spaţiu,care poartă pecetea trecerii prin acel loc a unei per-sonalităţi, este valorificat cum se cuvine, fiecare clă-dire istorică, fiecare sit arheologic etc... beneficiazăde respectul celor în viaţă. Vechiul cu noul se îmbinăîntr-o formă unică.

De exemplu, la York Art Gallery, în perioadaianuarie-aprilie 2009, publicul se poate bucura depicturile lui Stanly Spencer (1891-1959), o figurăimportantă pentru arta britanică a secolului XX.Pictura acestuia, influenţată de ororile războiului,transmite bucuria creaţiei, temele lui favorite fiindinspirate din filosofia creştină. Influenţat, de aseme-nea, de curente precum Impresionismul,Expresionismul şi Cubismul, îşi pictează pînzeleîntr-un stil simplu, în tonuri primitive, dar cu extre-mă aplicabilitate pentru detaliu, redînd bucuria şisimplitatea vieţii, cu cele două coordonate ale ei debază: naşterea şi moartea. Oxford Dictionary oferăun spaţiu destul de generos acestui pictor, marcân-du-i, în acest mod, importanţa în arealul picturiiengleze.

„Spencer was again an Official War Artist dur-ing the Second World War, when he painted a seriesof large canvases showing shipbuilding on the Clyde(Imperial War Mus., London) that memorably cap-ture the heroic teamwork that went into the wareffort. His career culminated in a knighthood in theyear of his death, but his life was not a smooth suc-cess story, and in the 1930s he somewhat alienatedhis public with the expressive distortions and eroticcontent of his work. In 1935 he resigned as anAssociate of the when two of his pictures, consideredcaricature-like and poorly drawn, were rejected forthe annual summer exhibition, but he rejoined theAcademy in 1950. In 1937 he divorced his first wife,the painter Hilda Carline (1889–1950), and marriedPatricia Preece (1900–71), also a painter, but Hildacontinued to play a large part in his life: he paintedpictures in memory of her and even wrote letters toher after her death. Some of his nude paintings of

Patricia vividly express not only the sexual tensionsof his life, but also his belief in the sanctity of humanlove; the best known is the double nude portrait ofhimself and Patricia known as The Leg of MuttonNude (1936, Tate). In his later years Spenceracquired a reputation as a landscapist as well as afigure painter. He also occasionally did portraits.There is a gallery devoted to Spencer at Cookham,containing not only paintings, but also memorabiliasuch as the pram that this eccentric figure used forpushing his painting equipment around the village.His younger brother Gilbert Spencer (1892–1979)was also a painter of imaginative subjects and land-scapes, working in a style close to that of Stanley.”

Nuanţele vii de verde, gri, galben, combinatecu discreţia roşului, a negrului, albastrului şi-a albu-lui, liniile în tonuri naive plasează munca acestuiartist în categoria elementarului biologic, a existen-ţei bazice. Foarte puţine sînt temele legate de războ-iul în slujba căruia a servit, orientîndu-şi atenţiaspre viaţă mai degrabă, decît spre moarte, sprefiresc, spre natural, spre accesibil, după cum desco-perim în motivele florale. De altfel, talentul, căuta-rea frumosului, a viului le-a descoperit încă din copi-lărie, în familie, tatăl fiind profesor de muzică, iarfratele acestuia, Gilbert, îmbrăţişînd arta culorii.Spre deosebire de acesta din urmă, Stanley îşi de-săvârşeste talentul, adăugîndu-i un dram de comple-xitate, abordînd şi portretistica.

Anglia nu înseamnă doar culoare, ea este înspecial istorie. În zona de nord, chiar lîngă MareaNordului, se află localitatea Whitby. Un aşezămîntarhaic, istoric, universitar, de o bogăţie culturalăinegalabilă, în special prin sit-ul arheologic şi prinruinele mănăstirii Abbey. Whitby Abbey reprezintăun veritabil loc istoric anglo-saxon. În 657, Oswy,rege al Northumbriei, fondează mănăstirea, ca ocomunitate religioasă pentru bărbaţi şi femei. În867, este distrusă de Danes. Mănăstirea este refăcu-tă în 1070 de Reinfrid ca un aşezămînt pentru băr-baţi. În 1539, este luată de Henry VIII pentru fami-lia sa, unele clădiri ale congregaţiei fiind dărîmate.Locul este spectaculos atît pentru ruinile saxonerămase, pentru bisericile mănăstirii, dar şi pentrusit-ul arheologic din faţă, care dezvăluie viaţa de zicu zi a respectivei perioade, aducînd la lumină sche-

lete de adulţi şi copii, diverse artefacte aprţinîndmănăstirii anglo-saxone. Piesele excavate vorbescdespre cele două tipuri monahale, ca destinaţie pen-tru bărbaţi şi femei, într-o primă fază, ulterior deve-nind spaţiu de meditaţie pentru bărbaţi. Agrafele,ustensilele de bucătărie, obiectele de scris, ştampile-le primitive, fragmente de pietre funerare, eventualinscripţionate „orate pro” – rugaţi-vă pentru – dar şiînscrisuri în latină sînt doar cîteva mărturii rămasedespre acest spaţiu istoric. Martin Allfrey, arheolog,cu privire la unele descoperiri scrie: „Later findsfrom the medieval abbey help to fill in some of thegaps in our knowledge of the abbey and life within it.The finds include painted glass from the windows,keys from the doors, a balance beam and coins, a jetgaming piece and a carved game board.”

Muzeul actual, pentru completarea dateloristorice, dar şi pentru atractivitate, pune la dispozi-ţia vizitatorului, a celui interesat în amănunt detoate aspectele vieţii în respectivele condiţii, o bazăde date computerizate, reînviind perioada trecutu-lui. Interesantă este „o zi din viaţa lui BrotherWilliam”, un tînăr călugăr, plin de farmec, intrat înordinul religios pentru a învăţa, fără a reuşi, însă, săse înscrie cu rigiditate regulilor mănăstireşti.Farmecul locului este dat şi de aura culturală pecare o poartă, prin părţile locului, trăind sau vizi-tînd, ori scriind personalităţi din lumea scriitoriceas-că engleză sau de limbă engleză.

Abraham Stoker (1847-1913), faimosul scriitor,dar şi manager de teatru, care a scris carteaDracula, a locuit şi a scris o perioadă în Whitby.

Henry James (1843-1916) scrie despre acestloc. „A stray member of the latter occasionally turnedup, but the communications that passed before herbore now largely on rooms at hotels, prices of fur-nished houses, hours of trains, dates of sailings andarrangements for being “met”; she found them forthe most part prosaic and coarse. The only thing wasthat they brought into her stuffy corner as straight awhiff of Alpine meadows and Scotch moors as shemight hope ever to inhale; there were moreover inespecial fat hot dull ladies who had out with her, toexasperation, the terms for seaside lodgings, whichstruck her as huge, and the matter of the number ofbeds required, which was not less portentous: this inreference to places of which the names—Eastbourne, Folkestone, Cromer, Scarborough,Whitby—tormented her with something of the soundof the plash of water that haunts the traveller in thedesert.” – Henry James, In the Cage, capitolul XIV.

La fel vor face Charles Dickens (1812-1870),Wilkie Collins (1824-1889), prieten şi rival al luiDickens şi, să nu o omitem pe scriitoarea din perioa-da victoriană, Elizabeth Gaskell (1810-1865), cunuvela Sylvia’s Lovers.

Aşadar, un spaţiu istoric, un spaţiu cultural,care aşteaptă să fie descoperit iar şi iar. �

CORESPONDENŢĂ DIN ANGLIA

LUCIA DĂRĂMUŞ

Pe urmele…

Iulian BoldeaPostura de poet damnat

(Continuare în pagina 38)

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

Revista 22 – Portretul fostei „cabinet 2” ne şochează din prima pagină a nr. 6/febr.2009. Parcă timpul a stat în loc. Andrei Cornea semnează Conduşi de orbi despreactualul guvern, deşi PDL era, oarecum, în graţiile GDS. O fi numai PSD vizat la„orbi”? Evident „cumulul de salarii şi de pensii” nu ar trebui interzis de stat, pentrucă măsura loveşte din nou în cei cu venituri mici, înainte de rechinii din înaltelestructuri. Rodica Culcer, Dan Suciu, Ilie Şerbănescu aduc şi ei critici guvernului.Greu la deal... Al. Matei face o analiză a post-ceauşismului pe canalele TV. (Antena3, Realitatea). În nr. 7, Radu F. Alexandru semnează cronica la un nou spectacol„Hamlet” cu plusuri şi minusuri, în regia lui Bocsardi, iar Serenela Ghiţeanu recen-zează cartea unui autor stabilit în Elveţia, Marius Daniel Popescu, Simfonia lupului,titlu şi conţinut incitant. În numărul din 17 febr., primarul Capitalei dr. SorinOprescu este taxat drept „o mare dezamăgire” (până azi aşa s-ar părea). RodicaCulcer, incisivă, îl numeşte demagog pe şeful statului. Octavian Manea „sare puţincalul” comparându-l pe liderul partidului Beit Israel, Avigdor Liebermann, originardin Basarabia, cu Le Pen, Haider. Nu apreciem nici un extremism, dar nici compara-ţiile nu au raţiune, cum spun francezii.

Observator cultural devine de la o vreme o tribună politică, fapt lăudabil pentrulărgirea orizontului, dar discutabil pentru restrângerea ariei destinate culturii, aşacum se intitulează publicaţia. Nu căutăm aici opinii despre guvern, Parlament, poli-ţie, despre Gorbunov (personaj, poate, atractiv pentru romancieri). Liviu Ornea aduceo notă de umor în numărul din 5 febr., Apocalypse, now, cu trimitere la accente anti-semite, despre criza provocată... de eternii „biciclişti” (n.n. – noi spunem bicilişti), caşi la expresii „tari”, adică licenţioase gen C.T. Popescu. Bedros Horasangian analizea-ză situaţia postelectorală din SUA. Cristian Cercel revine la cartea, deja celebră, a luiDieter Schlesak, Capesius, farmacistul de la Auschwitz (Polirom, 2008). Tot despreAuschwitz (la 27 ianuarie s-au comemorat 64 de ani de la eliberarea lagărului) scrieSilvia Dumitrache. În numărul din 12 febr., aflăm că Nina Cassian a fost declarată„poeta lunii februarie” de un post TV din Suedia. Deşi prezentă şi în Istoria… luiManolescu, Nina Cassian este ignorată la noi. Liviu Bordaş scrie tranşant: „Nu pre-judecăţile sau interesele de clasă, ci convingerea intelectuală îl ralia pe Eliade curen-tului antisemit manifestat de mişcarea studenţească”. Autorul, pe care nu l-am preacitit până acum, face două mari erori: mişcarea studenţească, în interbelic, nu eraantisemită în majoritate, nici nu se confunda cu Mişcarea Legionară, ceea ce esteimportant de subliniat, iar Eliade nu era şi nu putea fi antisemit din convingeri inte-lectuale, pentru că evreii au contribuit şi contribuie în continuare la cultura univer-sală. Afirmaţia jurnalistului pare, cu scuzele de rigoare, stupidă. Nu ştim exact de ceşi dacă Eliade era antisemit, ştim doar că s-a raliat la o mişcare cu caracter extre-mist-naţionalist din raţiuni, bănuim, politice, desigur eronate. Articolul IulieiPopovici este oportun, cu privire la aşa-zisa „ideologie a libertăţii de expresie”.Vulgaritatea care a năvălit din stradă în expoziţiile, atelierele unor oameni ce se pre-tind artişti creează confuzii într-o perioadă şi aşa mult prea agitată de probleme exis-tenţiale. Liviu Ornea se afirmă nu numai ca talentat jurnalist, dar şi ca un compe-tent cronicar teatral. În următorul număr suntem informaţi că Norman Manea a fostdistins cu Premiul Fundaţiei de Judaism din Franţa de preşedintele acesteia, Davidde Rothschild, la 9 februarie, în sediul teatrului De Vieux Collombier. MichaelFinkenthal scrie despre Darwin cu ocazia bicentenarului naşterii savantului. Înnumărul din 26 februarie, Andrei Brezianu pune în evidenţă unele tare din politicainternă şi externă a SUA, ca şi dificila sarcină a actualei administraţii americane.Wolf Lepenies afirmă, gratuit, că termenul de intelectual s-a născut în timpul „aface-rii Dreyfus”, după care trece la „melancolia intelectualului”. Un articol confuz ori tra-ducerea nu este adecvată. Norman Manea scrie despre centenarul revistei NouvelleRevue de France, care a lansat şi susţinut crema intelectualităţii din Franţa. Estemenţionat Dicţionarul lui Mirodan (vol. III), despre care s-a scris prea puţin pânăacum. Bianca Burţa-Cernat îl critică sever pe cronicarul literar Dan C. Mihăilescu,personaj atractiv prin modul de expunere, dar cu derapaje pe care le-am sesizat şi în„ieşirile pe post” la PRO TV.

Idei în dialog îşi dedică câteva pagini bune „reabilitării” mccarthy-smului, o perioa-dă funestă în primul rând pentru intelectualii din SUA. Deşi mulţi au numit „o vână-toare de vrăjitoare” ceea ce făcea fanaticul senator Mc Carthy, Mihail Neamţu, V.Tismăneanu, Bogdan Duca ş.a. au o altă opinie; au dreptul evident să o aibă, dar cineluptă cu „o stafie”, adică „stafia comunismului” (Marx), împrumută ceva din satanis-mul pe care îl condamnă. Undeva am citit despre „dogmatismul anticomuniştilor”,Karl Popper scria despre acest dogmatism de dreapta. Prieteni, îndrăznesc a spune,mergeţi pe căi deja bătătorite. Allan Bloom, personalitate americană de vârf, scriedespre declinul învăţământului umanist (Criza spiritului american, EdituraHumanitas). Despre Husserl în limba română scrie Christian Ferencz. Mai semna-lăm articolele lui Mircea Mihăieş (o revenire la Wieseltier), H.R. Patapievici (despreMontherlant, Cioran, Saint Simon ş.a.), Mihail Neamţu – Reflecţii geopolitice despreIslam (referiri la Bernard Lewis, Samuel Huntington), bine scris şi actual. Venim cuo singură precizare. Pe diverse site-uri apar, fără nici o reacţie din partea editorilor,web-redactorilor, comentarii cu direcţie expres xenofobă la adresa unor autori dinrevista pe care o prezentăm aici. Ne exprimăm dispreţul profund pentru acest mod dea aborda chestiuni ce necesită un minim grad de cultură şi civilizaţie.

Cultura din 5 febr. conţine un comentariu al lui C. Stănescu referitor la reeditareaunei cărţi a lui Paul Cornea Originile romantismului românesc (Cartea Românească,2008). Nu suntem de acord cu C. Stoiciu că „socialismul românesc a fost îngropat lacomandă”. Comanda cui? Căderea sistemului era inevitabilă, indiferent că data,modalităţile erau sub semnul incertitudinii. Sistemul s-a autosufocat prin inerţie.Dan Ungureanu afirmă că „neoconservatorii sunt elitişti”. Aşa o fi, dar lipsesc exem-plele. Nu vrem să supărăm pe nimeni, nici măcar „elita”. Nicolae Coande dezvăluie(de mai era nevoie) ruina sistemului sanitar. E bine că se scrie, dar ce trebuie făcut?Bogdan Duca, nume pe care îl întâlnim destul de des în diverse publicaţii îl comparăpe Leonte Răutu cu Eichmann. Din nou, comparaţii lipsite de raţiune. Eichmann esteprototipul călăului-executant care s-a ocupat personal de exterminarea a milioane deoameni, pe motivul apartenenţei la evreitate, iar evreul Leonte Răutu a fost un ideo-log-şef al unui partid emanator de iluzii şi semănător de dictatură. Orice se poatecompara cu orice, dar merele şi perele nu se adună. Numai vehemenţa şi imaginaţianu ajută la studiul istoriei. Mihai Iovănel aduce elogii iniţiativei Editurii CurteaVeche de a publica scrierile lui Goma în integralitatea lor. Dar Săptămâna roşie,Jurnalul? Om trăi, om vedea, nu spunem nimic. În numărul din 12 febr. acelaşiBogdan Duca, mereu activ, critică stânga occidentală sau Occidentul „stângist”, iarNicolae Coande repetă ce scrie V. Tismăneanu despre Leonte Răutu, care, în acestritm va deveni curând... o vedetă a presei actuale. Nu ne place acel apăsat „LevOigenstein”, dar vom aminti că nici Dej nu era Dej, ci doar Gheorghiu. Etnia este unfactor secundar, dar devine primordial pentru cei cu ochelari fumurii. Unii evrei,chiar printre intelectuali, care aveau nume germanizate (Oighen, în germană Augen,înseamnă ochi, stein, piatră), şi-au schimbat numele spre a fi mai bine reţinute şiacceptate de public, iar PCR a încurajat românizarea numelor. Djugaşvili, fără a fievreu deloc, s-a autobotezat Stalin, din multe motive. În 26 febr., Kjell Espmark, pre-

şedintele Juriului care acordă Premiul Nobel pentru Litratură, aminteşte, în inter-viul cu Angela Martin, despre opacitatea lui Lukacs, critic şi filosof marxist, în eva-luarea operei lui Kafka. Ioan Aurel Pop face o pledoarie în favoarea lui AugustinBuzura, fost director al FCR, apoi ICR, în defavoarea actualului director al institutu-lui, gest ce pare prea ostentativ. Cu apologeţi de serviciu nu se face lumină.

Tot în luna februarie am citit: România literară nr. 5 (despre poezia de la„Gândirea”, despre cartea de poeme Espresso dublu la Ierusalim de BiancaMarcovici), nr. 6 (corespondenţă Blecher – Geo Bogza, despre John Updike, maestrual prozei americane, decedat în 27 ianuarie 2009), nr. 7 (Un secol de avangardismeuropean – subiectul unui articol al lui Ion Pop, ), nr. 8 (despre Leonard Bernsteinscrie Gina Alcalay, care l-a cunoscut personal, Grete Tartler semnează Paul Celan înactualitate – despre traducerea Norei Iuga apărută la Ed. EST, în 2007, şi cartea luiPetre Solomon despre Paul Celan, apărută la Ed. Art, în 2008). Sorin Lavric recen-zează elogios cartea Madeei Axinciuc, Profetul şi oglinda fermecată, despreMamimonide, cu o prefaţă de Moshe Idel (Ed. Humanitas, 2009). Contemporanul.Ideea Europeană îl omagiază pe scriitorul Nicolae Breban, la împlinirea vârstei de 75de ani. Ne alăturăm bunelor urări şi ne exprimăm admiraţia pentru tot ce face în folo-sul culturii române şi a interculturalităţii din România.

Orizont (Timişoara) – Interviu cu Peter Freund (n. 1936), azi membru al SocietăţiiAmericane de Fizică, cu antecesori înmormântaţi în cimitirul din oraşul de baştină,Timişoara, de la începutul sec. XIX. La fel, un dialog cu familia Mihai şi MarianaŞora, personalităţi ale culturii, ajunşi la vârsta senectuţii. Rodica Binder criticăobiectul „artistic” executat de David Czerny şi expus la Bruxelles, intitulat „Entropa”,în care fiecare ţară este reprezentată cu ce este mai rău. Mai citim o cronică la roma-nul Animal pe moarte al lui Ph. Roth, roman acceptabil, sub posibilităţile scriitoruluiamerican. Interesante reflecţiile filosofice, aforistice ale lui Gunther Anders (1902-1992), considerat un prestigios gânditor din sec. XX.

ASTRA (Sibiu) elogiază şi critică Istoria lui Manolescu (toate revistele fac comenta-rii), mai caustic este Gh. Schwartz, poate cu îndreptăţire. Ioan Paler comenteazăromanul Femei de Mihail Sebastian, una dintre nereuşitele literare ale scriitorului.

Saeculum (Focşani) – Rodica Lăzescu rememorează întâlnirile cu Isac şi Tia Peltz,interesant. Mircea Radu Iacoban relatează episoade comice din viaţa scriitorilor –tovarăşi, în anii ´50, amintiţi fiind şi Baranga, Davidoglu ş.a. Gh. Buzatu aduce pre-cizări în studiul întreprins împreună cu colaboratorii săi despre perioada antonescia-nă, rezumându-se la date, fără comentarii. Mai bine.

Tribuna (Cluj). Ovidiu Pecican îi reproşează lui Manolescu cantonarea „în estetic”,deşi nu înţelegem de ce ar trebui să fie un reproş, înaintea altora, mai importante.Mai la obiect, Laszlo Alexandru pune accentul pe lipsa preocupării istoricului literarpentru tranziţia ce a început în 1989. Ion Pop scrie despre un domeniu apropiat depreocupările sale, Manifeste avangardiste.

Familia (Oradea), o revistă cu sumare bogate – ecumenism ortodoxo-catolic, semnă-turi de prestigiu, Gh. Grigurcu, Al. Vlad, Traian Ştef, Ion Mureşan, O. Soviany, IannisRitsos, Osip Mandelştam (în bună traducere), Julien Kiss (despre psihologie), Al.Cistelecan, Ion Simuţ, Cassian Maria Spiridon, Ovidiu Drîmba.

„Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) – revistă trimestrială, semnează Pavel Ţugui,Contantin Ungureanu (despre Gimnaziul german din Cernăuţii secolului XIX), LuciaOlaru Nentati ş.a. De mirare că prezenţa evreilor în istoria culturală a oraşuluiCernăuţi, un centru multietnic ca şi Timişoara ş.a., nu este evocată sau poate că esteîn alte numere, decât în cel recent.

Verso (Cluj) prezintă scriitori şi oameni de cultură, originari din România, aflaţi înstrăinătate: Virgil Nemoianu, Matei Vişniec, Norman Manea, Victor Ivanovici, DoinaLemny, Basarab Nicolescu, Moshe Idel, Teodor Baconsky, Magda Cârneci ş.a.O partedintre ei răspund la o anchetă literară.

Oglinda literară (Focşani), una dintre publicaţiile cu „rating” ascendent, ne semna-lează un fapt inedit – din lipsă de spaţiu, Asociaţia Culturală Duiliu Zamfirescu seîntruneşte în cenacluri, în sediul Sinagogii din Focşani, desigur, cu acordul comuni-tăţii. Remarcabil. Martha Izsak publică poeme în română şi engleză, de asemeneapoeme publică Gheorghe Andrei Neagu, conducătorul revistei, Mircea Ivănescu,Laurenţiu Ulici (nu ştiam că regretatul critic scria versuri), Marilena Lip Maşala îlevocă pe Victor Bârlădeanu, Florentin Smarandache vine cu scurte note, pline demiez, Claudia Voiculescu face o evocare a istoriei Atheneului Român. Vasile Andru îlelogiază pe controversatul Marian Popa, autorul unei voluminoase (3.000 pg.) istoriiliterare cu multe derapaje şi inexactităţi, Isabela Vasiliu-Scraba face un adevăratproces de intenţie directorului noului Institut de Istoria Religiilor, Andrei Pleşu. Esteadevărat că Eliade este o personalitate cu mari contribuţii în domeniu, dar niciCulianu... nu este de lepădat. Titus Filipaş aduce argumente în favoarea participăriimasonilor la revoluţiile din 1848, temă dezbătută adesea. Puţin fantezistă pare infor-maţia că Bălcescu ar fi fost agent englez, recrutat de actriţa franceză-evreică Rachel.Horia Pătraşcu îl critică sever pe Gabriel Liiceanu pentru al său Sebastian, monfrere, când beneficia de burse şi facilităţi în anii dinainte de 1989. Daniele Gifudeplânge moartea lui Artur Silvestri pe meleaguri străine. „De mortuis nihil nisibene”, dar defunctul a făcut destule necazuri confraţilor, fiind un angajat laSăptămâna lui Barbu. În general, presa din provincie nu este deloc sub nivelul celeibucureştene. Dacă ar fi nivelul de trai la nivelul culturii, în ciuda marilor „frâne”financiare şi economice…

BORIS MARIAN

38

ANUL XX Nr. 4 (685)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SSpaţiul expoziţional, de relaxare şi dedialog social, deschis în inimaMadridului, în toamna anului 2008 şinumit simbolic „Espacio Niram”, şi-a

propus şi a reuşit să atragă publicul tînăr către artacontemporană, oferind acestuia, pe lîngă posibilita-tea de a petrece o noapte plină de mişcare prin faci-lităţile de bar şi lounge, să-l introducă prin GaleriaNicole Blanco şi decoraţia originală creată de artiştiiRomeo Niram şi Bogdan Ater, în lumea culturii şiartei.

Cînd am ajuns la acest spaţiu situat pe stradaDe la Independencia nr. 2, vizavi de OperaNaţională, îmi spuneam că nu este cu putinţă săgăsesc la început de secol XXI, în plin centrulMadridului, reminiscenţe ale „Cafe des Westens”,cafenea devenită locul de întîlnire a lui Hugo Ball cutinerii poeţi: Johannes Becher, Georg Heym, RichardHulsenbeck sau ale Cabaretului Voltaire din Zürich,înfiinţat de Ball şi despre care-şi preciza intenţiileprin cuvintele „ţinta lui este de a aminti lumii căsunt oameni cu minţi independente – dincolo de răz-boi şi naţionalism – care trăiesc pentru diferite idea-luri.”

Între revelaţie şi destin, trec din strada secolu-lui XXI, printr-o uşă deschisă, la sfîrşitul secoluluiXIX, începutul secolului XX. La intrare descopăr unbar, a cărui formă şi culoare pare a fi copie al celordin Norfolk. Doi pilaştrii de lemn pictaţi în negru,alb şi gri, încadrează cîteva trepte. O ladă sculptatărenascentist are în partea de deasupra prinsă în căp-tuşeala lemnului, în tehnica intarsiei o sabie deargint de mici dimensiuni. Pardoseala este unică,calci în esenţă pe dale de ceramică meşteşugite artis-tic. Sunt lipite pe ele: tăieturi din ziare, coperte dereviste, nume de artişti şi nume de oraşe: Paris,Lisabona, Madrid, Berlin, Tel Aviv, fotografii care-iprezintă pe Romeo Niram, Bogdan Ater şi NicoleBlanco şi toate mă duc la dadaism, la Tristan Tzaraşi cuvintele lui: „Luaţi un jurnal, luaţi o pereche defoarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fie-care cuvînt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi…”.Tavanul era acoperit cu o pînză roşie, parcă în căde-re peste două trupuri tinere, încleştate-ntr-unamurg sălbatic la marginea lumii şi la cea mai micăadiere a Mistralului, vîntul îndrăgostiţilor care batenumai primăvara în sudul Franţei, s-ar lăsa pradăinerţiei. Pereţii pînă la jumătate par un amestecîntre tehnica picturii în heso şi sculptură numai căliniile ondulate curbate par să curgă direct în rit-muri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical şi

caut înţelesul în Art Nouveau, care a reprezentat omişcare extraordinară pentru istoria artei, la sfîrşi-tul secolului XIX. Stil care a fost caracterizat prinfolosirea formelor şi modelelor organice, ornamenta-le,integrînd toate aspectele artei şi designului şi apromovat consecvent utilizarea extrem de stilizată amotivelor existente în natură. Între metamorfoză şirevelaţie trebuie să recunosc că sunt totuşi unici,poate din cauza culorilor sau pur şi simplu a forme-lor utilizate, întreg spaţiu este o operă de artă desprecare Bogdan Ater spunea: „…acest spaţiu l-am făcutnoi, eu şi Niram, cu mîinile noastre, a durat luni înşir şi totul a pornit de la o asociere artistică între noidoi. „Pe fiecare masă un sfeşnic vechi împrăştie olumină caldă, ideea sigur i-a aparţinut lui BogdanAter era o replică la expoziţia lui fotograficăAlchimia del alma despre care criticii spuneau că afost… un studiu fotografic asupra lui Caravaggio…în care trupul omenesc, printr-o mînuire deosebită aluminilor şi umbrelor, este adus în prim plan, deslu-şindu-se din întunericul fondului, pierzîndu-şi mate-rialitatea în ceasul ultim, cînd din încleştarea dintreviaţă şi moarte, capătă amprenta reliefată a sufletu-lui”. Un ceas vechi, sprijinit parcă de teoria relativi-tăţii, anunţă discret că timpul nu stă pe loc. Dintr-onişă a peretelui mă priveşte statuia unei Afordite pecare două lanţuri par că o ţin prizonieră. La capăt deEuropă eu gust din clipa altui veac în acest spaţiucare este el însuşi o operă de artă pe frontispiciulcăreia Bogdan Ater şi Romeo Niram şi-au pus sem-nătura pentru eternitate, pe pămînt Hispanic. Încercsă-i înţeleg pe cei doi artişti români şi mişcarea pecare ei au creat-o aici raportîndu-i la epocă, să ledefinesc creaţia care, deşi la prima vedere pare căare afiliaţiuni cu alte curente şi mişcări cunoscute, edistintă poate prin acel nouveau, neexplorat încă deartiştii contemporani şi poate au gîndit şi ei caMarcel Iancu care susţinea: „Trebuie să începemactul creaţiei de la o tabula rasa. La Cabaret Voltairenoi vrem să zguduim ideile, opinia publică… bunul-simţ aşa cum este el definit la momentul actual…” şiasociez numele lor cu nume celebre din alt veac:Andre Breton, Ilarie Voronca, Marc Chagall, SaşaPană, Marcel Duchamp, Gelu Naum, Pablo Picasso.Mişcarea pe care cei doi au pornit-o are şi ceva dingîndirea lui Breton care a făcut din experienţasuprarealismului o adevărată cruciadă pentru „recu-perarea totală a forţei noastre psihice… o adevăratăcruciadă a sentimentului vieţii prin negarea distinc-ţiei dintre virtual, potenţial şi neexistent şi prin oabordare totală faţă de automatismul psihic pur, sin-

gurul capabil să determine acest punct al spirituluiîn care viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, comu-nicabilul şi necomunicabilul, înaltul şi adîncul, înce-tează de a mai fi simţite în chip contradictoriu.„Silueta, înaltă, graţioasă a unui tînăr, s-a apropiatde mine şi s-a prezentat singur cu aerul lui de stu-dent întîrziat, romantic şi degajat: Sunt MarioBarangea, doctorand în filosofie, la FacultateaComplutense de Madrid, redactor-şef al revisteiNiram Art şi fondatorul revistei de filosofie Caietemadrilene. După o scurtă pauză, îmi dezleagă taine-le acestui spaţiu şi ale mişcării culturale pornită deaici: Tot ce vezi este o manifestare artistică, o con-juncţie de oameni care au preocupări foarte diverse:economie, filosofie, pictură, artă fotografică. Aiciputem lega Lisabona de Madrid şi aşa mai departe.Vezi pe dale apar oraşele Madrid, Lisabona, Berlin,Bucureşti, Tel Aviv; sunt puncte marcante pe carevor să le unească prin culturi. Cultura are nevoie detimp şi spaţiu.

Destăinuirile lui Bogdan Ater vizează începu-turile mişcării. „Am plecat din România pentru căam considerat că nu este centrul artei. Acolo ajungnumai ecouri. Acum eu şi Niram suntem artişticunoscuţi. Cînd am plecat am simţit că nu pot să maistau, am terminat pictura, dar pasiunea mea a fostfotografia, aveam nevoie de spaţiu cultural, afară amgăsit asta încă de la prima expoziţie. Galeria de aiciare ca scop promovarea artiştilor români necunos-cuţi, recunoaşterea lor la nivel european. Suntemcontopiţi cu întreg spaţiu european cultural. Loculacesta este deschis tuturor artiştilor. Să se angajezecît mai multe persoane şi valoarea lor să fie eviden-ţiată. Aici este mai mult decît o mişcare, un curent,deşi nu ne-am gîndit să-i punem un nume, numeleva veni pe parcurs. Acum în Europa nu există o altămişcare bine structurată cum suntem noi. În primă-vară sau în vară, nu am stabilit o dată fixă va veni şiva expune aici picturile sale, Onik Sahakian, fostbalerin armean, pictor, prieten cu Salvador Dali 19ani, creator de bijuterii, majoritatea celor pe care le-au purtat Dali şi soţia sa Gala erau creaţii Onik. Voravea loc aici evenimente de anvergură. La asemeneanivel cu noi nu există acum alte mişcări. Suntemconectaţi cu toată lumea. Am pornit singuri daracum avem colaborări. Promotoare a spaţiului esterevista Niram Art. Noi nu facem negoţ din artă, noiam fost o oază. Ceea ce facem vrem să fie la nivelmaxim, să ridicăm acest spaţiu cît de sus putem,pentru că noi nu suntem oamenii care merg pe căl-duţ, vrem să promovăm arta şi mergem pe ideea luiConstantin Brîncuşi: „Trebuie să încerci necontenitsă urci foarte sus, dacă vrei, poţi să vezi foarte depar-te.” Pentru noi aveam mediu de manifestare, ideeaera o mişcare artistică. Prima dată a fost asociereadintre artă şi Niram, iar noi fiind dinamici am pus lapunct multe proiecte, inclusiv acest spaţiu. Modulnostru de exprimare este „Noi pentru artă”. Aici artaa devenit folosibilă, utilă, am coborît arta de pepereţi şi le-am dat-o oamenilor, a devenit palpabilă.Vrem să mai deschidem şi alte spaţii în Madrid,Berlin, Tel Aviv, Lisabona şi ultimul la Bucureştipentru că acasă sunt mulţi artişti de valoare şi pînăse va materializa, vom încerca să-i aducem aici.”

Mă despart greu de acest spaţiu, promit sărevin la o lansare de carte sau o expoziţie. Le-amînţeles stilul dincolo de mode şi tendinţe şi optezpentru ideea de expresie, ideea de avangardă, de rea-lism şi-ncerc să descopăr numele curentului pe careaceastă mişcare îl dăruieşte cu gentileţea unuinabab bătrînei Europe. �

CORESPONDENŢĂ DIN SPANIA

EUGENIA DUMITRIU

De la Art Nouveau la spaţiul cultural Niram din Madrid

Nu puţine sunt ilustrările gramatical-stilisticeale negaţiei, fapt ce ilustrează tocmai refuzul poetu-lui de a se fixa într-o condiţie dată, starea de incon-fort pe care i-o provoacă determinarea, conturul tira-nic al individuaţiei. Himera, iluzia pe care o urmă-reşte poetul poate fi şi poezia, întrupare impondera-bilă a gândului, relief armonic şi inconstant al lumiiîncrustat în vers. Un dor fără saţiu e arta poetică aunui autor de o incontestabilă autenticitate a trăiriişi rostirii.

Lirica lui Emil Botta are, cum s-a constatat, osingularitate pronunţată, un sunet aparte în ansam-blul lirismului românesc al secolului XX. Poemelesale se situează, cele mai multe, la întrepătrundereadintre meditaţia dezabuzată şi ceremonia onirică,autorul scrutând hotarele de dincolo de existenţaempirică, orizontul de mister al transcendenţei, ca şisuavitatea clipei ce trece fulgerător în neant. Pe dealtă parte, trebuie să observăm că în versurile luiEmil Botta se produce o dualitate funciară, o dedu-blare a rolurilor. Eul liric este, în acelaşi timp, regi-zor, martor şi actor al propriilor trăiri şi nelinişti,studiindu-şi cu luciditate şi abulie gesturile, himere-le şi iluziile. Ion Pop, într-un studiu intitulat suges-

tiv Elegia „realului imaginar”, notează că „deşi«retoric» şi uneori «anecdotic», el este astfel într-unchip cu totul particular: poezia sa se constituie ca stildiscursiv, ca spectacol al reconstituirii stilistice apropriei sale alcătuiri. Este mereu evident că poetulîşi înscenează fantasmele, fără a dezvolta însă şi o«acţiune» propriu-zisă; pe primul plan se situeazămodalitatea rostirii. Ca şi până acum, acest lirismvizionar rămâne disciplinat de o impecabilă ritmică,elaborat cu un particular simţ al muzicalităţiicuvântului, cu o grijă vădită pentru puritatea dicţiu-nii. În marele teatru al lumii, poetul compune adevă-rate tirade, construcţii savante, de o preţiozitate stu-diată, cultivând un mimetism stilistic de mare efect– sinteză în care tonul arhaic-cărturăresc se întâl-neşte cu limbajul voit neologistic, menit să marchezedistanţa critică, ironică, a scriitorului faţă de pro-priul text”.

Volumul Întunecatul April, din care face parteşi poezia Fantasmagoria, a apărut în anul 1937 şi afost considerat cel mai reprezentativ pentru poeticalui Emil Botta, pentru viziunea sa asupra lumii, darşi pentru mijloacele poetice specifice. PompiliuConstantinescu, în comentariul dedicat volumului,observa că „este în poezia d-lui Botta un exces deimagine, poate o facilitate şi o dexteritate (reminis-cenţă suprarealistă?) de care nu trebuie totuşi să-lcondamnăm; acest fel de a zburda printre elementecosmice, de joc clovnesc printre aştri, ascunde unzbucium real, de tragică paiaţă care plânge în surdi-nă. Fiindcă originalitatea d-lui Botta este de a glumicu dramele sale, de a le regiza în decoruri solemne,

pe care le surpă apoi prin umor; poetul stă după cor-tină, urmăreşte spectacolul dorinţelor sale grandioa-se şi, când simte că şi-au luat câmpii, le potoleşte,impunându-le drastic o tumbă din înălţimi pepământ. Lirism şi autoironie fraternizează într-unpreţios dozaj de imagine, de constrângere interioarăadesea”.

Poezia Fantasmagoria se înscrie în acelaşiregim al oniricului şi al halucinantului fantezist.Poetul imaginează o scenă a regresiunii elementelorînspre starea lor originară, înspre stadiul lor embrio-nar. Este închipuită aici o viziune a reculului spreincreat. De fapt, modalitatea primordială de expune-re a faptului liric este invocaţia, o invocaţie ce are şireflexe magico-rituale, cu o tentă filosofică abia suge-rată, aluziv. Lucrurile sunt imaginate nu în stadiullor matur, încheiat, ci în acela al neîmplinirii, al des-făşurării lor în timp: „Stele ascunse în teles-cop,/întoarceţi-vă-n cer./Douăzeci de ani astronomulmiop/ca să vă caute ca pe mioare un oier.//Priviri, lamatcă vă-nturnaţi/ca ploaia, ca izvoarele./Orbul carev-a pierdut cere să-i redaţi/luna şi soarele”. Ultimastrofă a poeziei face referire şi la umanitate.Oamenii, cu dinamismul şi reflexivitatea lor, suntreprezentaţi în ipostaza de virtuale pietre, revenindastfel la stadiul inerţiei originare („Melci, reintraţiîn cocioabe,/cenuşă revino în focuri şi-n vetre,/copaci,întoarceţi-vă în muguri, în boabe,/şi voi, oameni, înpietre”). De fapt, Emil Botta transcrie în poezia sa oapocalipsă întoarsă, cu reprezentarea universuluicare dispare în punctul de origine, în vârtejul increa-tului iniţial. �

(Urmare din pagina 36)

IULIAN BOLDEAPostura de poet damnat

39

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

APRILIE 2009

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 1-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREAGENŢIA AMOS NEWSPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂ APLERPA R T E N E R I :SC ERC PRESS SRLNETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

CROSMEDIA

VVineri, 6 martie, în incinta Sălii Oglinzilor, la sediulUniunii Scriitorilor din România, a avut loc lansa-rea-eveniment – organizată de FundaţiaCulturală Ideea Europeană în parteneriat cu

Ambasada Republicii Azerbaidjan în România şi Asociaţiade Prietenie România-Azerbaidjan – a romanului Beznăsub soare de Cinghiz Abdullaev, scriitor naţional alRepublicii Azerbaidjan, un om-legendă, un scriitor de oincredibilă prolificitate invidiabilă. Un scriitor de prim

rang despre care ştiam o sumedenie de amănunte, fărăsă-mi mai pun de la un punct încolo problema veridicităţiiversiunilor – unele mai incitante decât altele, unele maicontrariante decât altele! – legendelor care circulă peseama domniei sale. Înainte de toate, eram la curent cufaptul uimitor că autorul Beznei sub soare a scris peste osută cincizeci de cărţi, a fost tradus în şaptesprezece limbiale lumii, iar tirajul total al romanelor semnate de acestimportant scriitor azer depăşeşte impresionanta cifră decincisprezece milioane, Cinghiz Abdullaev menţinându-seprintre primii trei scriitori cu cei mai mulţi lectori dinComunitatea Statelor Independente. Eram la curent cufaptul că un răstimp a făcut parte din corpul KGB; că afolosit ulterior unele informaţii din „sertarele” temuteiinstituţii în scrierile sale circumscrise ficţiunii am dedus,fireşte, dar nu sunt sigură că aşa este în realitate, deşiinterzicerea de către KGB a romanului Îngerii albaştriîntrucât conţine „informaţii strict secrete” dă de gândit nupuţin. S-a aflat în România în timpul dramaticelor eveni-mente din Decembrie ´89, cărora nu puţini iluştri contem-porani grăbiţi să calomnieze istoria poporului român ezităsă le spună pre numele lor, Revoluţie. Înainte să iau cunoş-tinţă de biografia prietenului nostru, îmi imaginam că arecel puţin, hm, nouăzeci de ani; altminteri cum să fi scrisatâta, Dumnezeule!? Ştiam că a făcut şcoala de box; dinfotografiile unde este înfăţişat am aflat că e un bărbattânăr, elegant, înalt, frumos, corp atletic, priviri seducător-inteligente, de vânător de elită. Provine dintr-o familie devechi intelectuali. Este licenţiat în jurisprudenţă. A renun-ţat să scrie… roman; într-o degringoladă socială remarca-bil-amară, într-un context în care majoritatea se plânge dediverse boli ale societăţii, între care lipsa apetitului pentrulectură deţine – cel puţin printre oamenii de litere – prime-le locuri, Cinghiz Abdullaev lansează cu o aroganţă balza-ciană mari proiecte, serii de romane, personajul său cen-tral din multele-i romane poliţiste, Drongo, devenind, înopinia unui specialist de prestanţa şi prestigiul domnuluiprofesor Dumitru Balan, la fel de celebru ca Maigret,Poirot sau Marlowe. După romanele sale s-au creat şasefilme şi două seriale TV. Printre personajele „închise” întrecoperţile romanului Beznă sub soare, apărut la EdituraIdeea Europeană, figurează bunăoară, între alţi actanţi aiistoriei, Gorbaciov, Elţîn, Iliescu, Fidel Castro, Ceauşeştii,generalul (r) Victor Stănculescu – „personaj” care în post-faţă, prezentând publicului român acest roman de excepţieîn ipostaza unui lector atent, avizat, recunoaşte că „esteplăcut, interesant şi chiar stresant” să scrie despre Beznăsub soare, despre Cinghiz Abdullaev, dar nu mai puţin des-pre... prezenţa sa într-un text epic. Despre personalitatea scriitorului au vorbit impresionantExcelenţa Sa ambasadorul Republicii Azerbaidjan înRomânia, Eldar Hasanov, academicianul albanez KopiKycyku, romancierul Eugen Uricaru, scriitorul HoriaGârbea, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti,excelentul traducător Dumitru Balan, preşedinte alAsociaţiei de Prietenie România-Azerbaidjan. Fiecăruiadintre invitaţii noştri am încercat să le facem un portret,aşa încât prezentând fiecare vorbitor, fără voie, am lansatprovocarea de a construi un eveniment atipic într-un con-text ce impunea respectarea strictă a unui protocol, a unor

rigori diplomatice, printre personalităţile publice, printrescriitorii, jurnaliştii aflaţi în sala arhiplină, remarcabilepersonalităţi ale vieţii sociale şi culturale româneşti,aflându-se Excelenţele Sale Ayşe Sinitlioglu, ambasadorulTurciei în România, Kayrat Aman, reprezentând provizo-riu Cazahstanul în ţara noastră, Manuel Medina, amba-sadorul Cubei în România, Sanaullah, ambasadorul Pakis-tanului în România, Vladimir Jarmolenko, ambasadorulLituaniei în România. Ne-am ales în cele din urmă cusentimentul că ne aflam printre o seamă de prieteni aiculturilor azeră, turcă, letonă, italiană, franceză – apropo,relativ de curând Ideea Europeană a debutat un italiannăscut în Franţa, Philippe Palini, cu excepţionalul romanEclipsa, tradus din italiană, debut girat de romancierulNicolae Breban; Philippe se afla în sală – şi română,prieteni care vor să ne cunoască şi să se facă, da, cunoscuţiîn primul rând prin cultura lor. Iată motivul pentru careExcelenţa Sa ambasadorul Republicii Azerbaigean, EldarHasanov, a acceptat cu entuziasm propunerea noastră de aorganiza sub semnul Ideea Europeană – Anul culturii azere,pe care sperăm să-l pregătim din timp aţa cum se cuvine.Admirabile eforturile susţinute ale domnului ambasadorEldar Hasanov de a face cunoscută în România culturaazeră, opinia Excelenţei Sale fiind una categorică în acestsens: „Diplomaţia trece inevitabil prin cultură”. În aceastăordine de idei, Cinghiz Abdullaev, „copilul teribil” alculturii azere, a provocat sala, dând Excelenţelor Sale olecţie, nu înainte de a-şi cere scuze pentru „obrăznicie”:„Sunt de părerea că ambasadele în primul rând ar trebuisă exporte cultura ţării reprezentate de acestea. Asta eprincipala misiune a oricărui ambasador”, convingereaacestui scriitor fiind una fermă: are o misiune pe pământpe care este obligat s-o onoreze. Şocante au fost şi altedeclaraţii ale acestui om de litere atipic, precum bunăoarăurmătoarea: dacă nu scrii în una dintre limbile de largăcirculaţie cum ar fi de pildă franceza, rusa, spaniola,engleza sau italiana – care îşi revendică marile culturi ale

lumii acesteia – nu exişti pur şi simplu; de aici, trecereaprietenului nostru care se apropie de cincizeci de ani –prilej cu care a fost felicitat de fiecare dintre noi; şi negrăbim să-i spunem încă o dată un călduros la mulţi ani! –la scrisul în limba rusă, trecere care a fost inevitabilă.Cinghiz Abdullaev susţine că a fi scriitor înseamnă înaintede toate a radiografia bolile timpului tău; şi în acest sensse apropie evident – cel puţin în mintea noastră – deLermontov şi personajul său remarcabil prin care se faceepocala descoperire a motivului dublului în literatură,frământatul Peciorin cel negativist, înverşunat şi genial.Şi tot Cinghiz Abdullaev ne-a făcut nu o dată să râdem înhohote, povestindu-ne câteva istorii nelipsite depicanteriile culiselor de litere. Le vom relata poate cu unalt prilej. Deocamdată ceea ce reţinem este următorulamănunt: stând la coadă – nu, nu la o alimentară, nici lamăcelărie, ci la o librărie – consternat de gestul uneidoamne în vârstă care cumpărase o duzină din romanelesemnate de domnia sa, Cinghiz Abdullaev o întreabă la unmoment dat de ce are nevoie de ele. Răspunsul a fostprompt, sugestiv: „Pentru că romanele dvs. mă ajută sărezist.”Cinghiz Abdullaev s-a născut în capitala Azerbaidjanului,Baku, la 7 aprilie 1959, într-o familie de intelectuali, tatălsău fiind preşedinte al Prezidiului Colegiului Avocaţilordin Azerbaidjan, iar mama – rector al Universităţii de Statdin Baku. Este absolvent al Facultăţii de Drept,Universitatea de Stat din Baku, apoi al Facultăţii de

Sociologie (1985). Doctor în ştiinţe juridice (1992). Membrude onoare al Academiei Naţionale din Azerbaidjan, secre-tar al Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan. Vice-preşedinteal PEN-clubului din Azerbaidjan. Din cărţile publicate menţionam: Îngerii albaştri (1988),carte interzisă de KGB, întrucât conţinea informaţii„super strict secrete”, Vânătoare de oameni, Alege singurmoartea, Umbra lui Irod, Privirea Gorgonei, În aşteptareaapocalipsei, Simfonia beznei, Oglinda vampirilor etc.

Romanul tradus de prof. Dumitru Balan – care a predatcirca o jumătate de secol literatura rusă la Universitateadin Bucureşti – face parte din ciclul dedicat agenţilor şiserviciilor secrete. Beznă sub soare a apărut iniţial laMoscova, în 1998.„Romanul de faţă, Beznă sub soare, deşi este relatatîntr-un plan oarecum alternativ, operaţiunile propriu-ziseprivind evenimentele declanşate în România în dramaticuldecembrie 1989 (expuse sub forma amintirilor), au o desfă-şurare succesivă precedând în timp organizarea atentatu-lui împotriva lui Fidel Castro, iar liantul comun îl consti-tuie implicarea aceloraşi agenţi K.G.B. Confruntarea sân-geroasă a acestora cu echipa comandoului palestinian sauzădărnicirea tentativei de răpire a cadavrelor Ceauşeştilorde pe Aeroportul Otopeni de către agenţii chinezi de subconducerea lui Li Sian conferă acţiunii dinamism şi sus-pans, caracteristice tuturor romanelor lui Abdullaev”, scrieDumitru Balan în prefaţa acestui roman.

Editorul Andrei Potlog, directorul Editurii Ideea Europeană,tăcut ca de obicei… ca un lebădoi, s-a jucat de-a fotograful.Toată seara a făcut poze. Dacă n-ar fi fost aşa de inspirat – înabsenţa celorlalţi membri ai echipei Ideea Europeană careerau la standul editurii din cadrul Salonului de Carte şi PresăAMPLUS – rămâneam fără fotografii. Apropo de tăcerile luiAndrei Potlog (Andy i se spune în redacţie), Kopi Kycyku măruga într-un mesaj electronic, urmându-şi instinctul de poet –şi excelent traducător!; a tradus zeci, sute de poeţi români înalbaneză, devenind astfel un ambasador al literelor române înAlbania – să-i transmit calde salutări lui „Andrei celuicare «tace şi face» şi de la care avem ce să învăţăm, adică tre-buie să auzim de două ori (avem două urechi) şi să vorbimnumai o dată (avem o singură gură). Ba mai mult decât atât,câteodată şi gura ar fi bine să devină o a treia ureche”.

Apropo de atmosfera nepotrocolară, caldă, degajată,romancierul Eugen Uricaru, vorbind elogios despreprietenul său, Cinghiz Abdullaev, cel invitat în 2004 săparticipe la Zilele şi nopţile de literatură de la Neptun, neatreiaa deconspirat în cele din urmă cât anume cântăreşteun înger. Dar nu spunem nimic. Lectorii, admiratoriiacestui remarcabil prozator român e musai să cumpereultimul roman al domniei sale, care aşa se numeşte, Câtanume cântăreşte un înger. Atmosfera a fost una de festin, de sărbătoare a cărţii, aprieteniei, a complicităţii intense, vii, de pomină. Ceea cem-a făcut – îmboldită de îngerii liricii pure sau de demoniiacesteia – să închei lansarea cu două poeme – unul semnatde Marina Ţvetaieva cea din perioada romantică şi recitatde subsemnata în limba rusă, Mne nravitsia cito vî bolnîde mnoi – Îmi place că dumneata nu eşti bolnav de mine,iar celălalt de Lucian Blaga, Greieruşa – dedicând lecturadin după-amiaza acelei zile minunatului, incredibiluluiCinghiz Abdullaev.

AURA CHRISTI

Sub semnul culturii azere

eveniment • eveniment • eveniment • eveniment

Eldar Hasanov

Cinghiz Abdullaev

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare joi 3 lei www.ideeaeuropeana.ro

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 4 (685) ·APRILIE 2009

� �

� �

CK