referat.clopotel.ro eclipse

ECLIPSELE

Explicarea eclipselorCunoasterea cauzelor eclipselor, raspandirea cunostintelor stiintifice despre ele

este calea cea mai nimerita spre a combate superstitiile. Tineretul trebuie sa cunoasca cat mai bine adevarul despre aceste fenomene ale naturii.

Explicarea eclipselor este extrem de simpla: Pamantul si Luna sunt corpuri opace care, luminate de Soare arunca fiecare umbra, si anume un con de umbra in care nu va patrunde deloc lumina Soarelui si un con de penumbra in care va patrunde lumina Soarelui doar intr-o parte. Se poate ca in miscarea Lunii in jurul Pamantului ea sa intre in conul de penumbra al acestuia si astfel se va produce o eclipsa de Luna. Daca luna se va gasii intre Soare si Pamant si conul sau de umbra va atinge planeta noastra, in regiunile alaturate de umbra Lunii, in miscarea pe suprafata Pamantului va avea o eclpsa totola de Soare, Soarele fiind in intregime ascuns de discul Lunii. Daca Luna este prea departe de Pamant si suprafata terestra se afla dincolo de varful conului de penumbra, discul Lunii nu va acoperii Soarele in intregime si va ramane un inel luminos din astrul zilei: eclipsa va fii inelara.Penteu locurile de pe Pamant aflate conul de penumbra al Lunii va avea loc o eclipsa partiala de Soare si Soarele va fii acoperit doar in parte de discul Lunii.

Eclipsele de Soare au loc la o luna noua, cand satelitul nostru este intre Pamant si Soare si nu se vede, iar eclipsele de Luna, la luna plina, cand satelitul nostru este opus Soarelui pe bolta cereasca si vedem Luna luminata din plin. Printr-o ciudata coincidenta cosmogonica “diametrele aparente ale Soarelui si Lunii sunt aproape la fel de mari, insa datorita elipcitatii orbitelor Pamantului si Lunii , discul lunar apare uneori mai mic. ”

Daca planul orbitei descrise de Luna in jurul Pamantului ar coincide cu planul orbitei descrise de Pamant in jurul Soarelui(ecliptica), in fiecare luna ar avea loc cate o eclipsa de Soare si una de Luna. Dar cele doua plane sunt inclinate unul fata de celalalt cu mai mult de 5 grade, astfel incat, cu ocazia intalnirilor lor lunare, Soarele si Luna trec in general la departari mai mari decat la diametrele lor aparente. Astfel, o eclipsa se

Referate.clopotel.ro

poate produce numai atunci cand cele doua corpuri trec simultan printr-un punct nodal, care reprezinta intersectia drumurilor circulare urmate de ele pe sfera cereasca. Perioada unei revolutii complete a Soarelui (intervalul dintere 2 trreceri consecutive in dreptul unui nod) este de 346,62 de zile(d), pe cand pentru Luna este de 29,5306 d. Ori din intamplare; 346,62x19=6585,78 d, pe cand 29,5306x223=6585,32 d, produsele avand valori extrem de aprpopiate. Astfel daca Soarele si Luna se intalnesc odata in punctul nodal, acest lucru se reproduce dupa 6585,5 d sau dupa 18 ani si 11,3 d. Aceasta periodicitate a eclipselor, numita “saros”,a fost constatata pentru prima data abia in secolul al XVII-lea de catre astronomul englez Edmund Halley.

Calculul eclipselor din trecut si viitor este una dintre ramurile cele mai precise, da si cale mai plictisitoare, ale astronomiei.

Biblia eclipselor este o carte in multe volume publicata in 1887 de astronomul austriac Theodor Ritter von Oppolzer,care da traseul pe pamant al tuturor eclipselor din anul 1207 I. Hr. pana in anul 2162 Hr.

Eclipsele de Soare si de Luna

Cand Soarele si Luna se afla in acelasi timp la unun din nodurile orbitei Lunii, ele sunt riguros in linie dreapa cu Pamantul. Se poate ca Luna noua sa aiba loc deperte de nodul orbitei Lunii si atunci nu avem eclipsa de Soare, Luna proiectandu-se pe cer deasupra sau dedesuptul discului solar.

Daca distanta unghiului intre cntrul discului Soarelui si pozitia nodului, masurata pe ecliptica(drumul aparent al Soarelui pe cer) este mai mare de 180 31` nu va avea loc o eclipsa de Soare, iar daca este mai mica de 150 21` va avea loc sigur o eclipsa de Soare.


Pentru valori intermediare, o eclipsa sau va avea loc sau nu. Eclipsa va fii totala daca distanta unghiulara Soare- nord al orbitei Lunii este mai mica decat 90 55` si eclipsa nu va fii totala daca aceasta distanta este mai mare ca 110 50`.

Numarul maxim de eclipse dintr-un an este 7, in acest caz 5 sunt de Soare si doua de Luna, sau patru de Soare si trei de Luna. Deci eclipsele de Soare sunt mai numeroase decat cele de Luna. Din orasul Bucuresti, se pot vedea mai multe eclipse de Luna decat de Soare. Raspunsul este foarte simplu si este legat de dimensiunile Pamantului si Lunii si de umbrele lor. Raza Pamantului este de aproape 3,7 ori mai mare decat raza Lunii si deci conul sau de umbra este foarte mare.

Eclipsele de luna se produc intr-un mod mai simplu. De cate ori Luna intra in conul de umbra al Pamantului, avem eclipsa de Luna. Ea se vede din orice punct al Pamantului. Luna nu este un corp luminos, de aceea eclipsele de Luna pot fi vazute de pe mai mult de jumatatea Pamantului. In schimb o eclipsa de Soare se poate vedea doar din regiunile pe care cade umbra Lunii. Si eclipsele de Luna pot fi totale, cand Luna intra in intregime in conul de umbra al Pamantului sau numai partiale daca numai o parte din ea intra in acest con.


Cercetari stiintifice pe baza eclipselor In timpul eclipsei de la 29 mai 1919, 2 expeditii britanice, una aflata in Africa si

alta in Brazilia au fotografiat stelele care s-au vazut in apropierea Soarelui si au constatat ca pozitiile lor aparente erau usor deplasate radial, ceea ce ar corespunde perfect cu pre vederile teoriei relatovitatii generalizate a lui Einstein.

Einstein prezisese ca razele luminoase ale stelelor vor fi deviate de masa Soarelui, incat o stea aflata la marginea discului solar, trebuie sa apara mai deperte de acesta cu 1``,73 . Unghiul acesta este foarte mic si corespunde unui milimetru vazut de la 120 m distanta. Cu ocazia eclipselor de Soare s-a cautat existenta vreunei planete intre Mercur si asa numita “Vulcan ”care ar fi trecut in dreptul Soarelui in anul 1859. Pana in prezent nu a putut fii explicata existenta acestei ipotetice planete.

In timpul eclipselor de Soare, astronomii au observat prezenta unor limbi lungi de foc numite protuberante care se ridica la mai mult de 150000km de la suprafata Soarelui. Pana in 1930 era unanim considerat ca imposibil de eliminat stralucirea cerului din jurul Soarelui si astronomii asteptau producerea eclipselor totale de Soare. Ei calatoreau in cele mai indepartate colturi ale Pamantului pentru a observa profilul Soarelui a carui fata era acoperit de Luna. Intrucat durata milocie a eclipselor totale de Soare, vizibile intr-un an dintr-un punct de pe Pamant este doar de 3 min., aceste observatii se lasau mult asteptate, iar calatoriile comportau trasportul unui aparataj astronomic greu. Dificultatile au fost rezolvate de astronomul Bernard Lyot, care a construit un aparat in care luna este inlocuita cu un disc opac, creeand astfel in mod artificial o eclipsa de Soare vizibila in orice loc si in orice moment cu exceptia zilelor cu nori. Lyot a numit aparatul “coronograf”. El permite sa fie observata nu numai cromosfera ci si aceea aureola mult mai fina si mai putin luminoasa numita coroana solara care se intinde mult mai departe de suprafata Soarelui. El este un sistem optic conceput astfel incat sa reduca cat mai mult posibil luminozitatea din jurul discului solar, cu ajutorul unei lentile polaroide.

Cu toate calitatile sale cronograful nu da rezultate bune la nivelul marii, el trebuie instalat la mare altitudine. Cronograful original al lui Lyot se afla la Observatrul Pic du Midi din muntii Pirinei la altitudinea de 3117m. Cronograful de mare altitudine al Universitatii Colorado afla pe Mount Climax. La 3400m altitudine. Cu coronografele se fac observatii zilnice asupra profilului Soarelui, intunecat in mod artificial, obtinandu-se informatii referitoare la suprafata sa agitata. Intrucat eclipsele totale de Soare naturale dureaza doar 3 min. pe an. Lumina coroanei da un spectru continuu slab, peste care se suprapun linii stralucitoare de emisii. Specrul continuu este foarte asemanator cu al Soarelui.

La nivelul coroanei solare se produce dispersia luminii solare de catre materia coroanei, probabil de catre electrnii liberi existenti din abundenta in gazul rarefiat puternic ionizat care o constituie. Liniile stralucutoare de emisie au constituit mult timp un mister pentru astronomi. Aceste linii nu corespund spectrului dat de nici un element chimic nou. Misterul a fost dezlegat in 1940 de fizicianul suedez B. Edlen care a demonstrat ca liniile misterioase se datoresc unor atomi puternic ionizati.

“Cand poti masura fenomenul de care vorbesti si poti sa-l exprimi in cifre , atunci sti ceva despre el, iar cand nu poti sa-l masori in numere , cunoasterea ta este insuficienta si nesatisfacatoare; poate fi inceputul unei cunoasteri, dar ai avansat in gandirea ta extrem de putin spre stadiul de stiinta…”

J. J. Thomson- Lord Kelvin


Bibliografie: Eclipsele de Soare – George Gamow Descopriri Stiintifice- Legenda si Adevar de IVAN GABRIEL


referat.clopotel.ro eclipse

Documents