referat limbajul trupului de allan pease

Download Referat Limbajul Trupului de Allan Pease

Post on 30-Oct-2015

536 views

Category:

Documents

13 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

limbajul trupului

TRANSCRIPT

  • UNIVERSITATEA TRANSILVANIA

    SOCIOLOGIE SI COMUNICARE

    PROGRAMUL DE STUDII CRP

    ANUL I, GRUPA 2

    LIMBAJUL TRUPULUI

    de Allan Pease

    Studenti : Raducan Mihai

    Jurca Silviu

    Brasov

    2013

  • 2

    CAPITOLUL I

    PRECIZARI PRIVIND INTELEGEREA TEMEI

    La sfarsitul secolului XX apare un nou tip de om de stiinta,cel din domeniul

    comunicarilor non-verbale. Acesta urmareste semnele si semnalele non-verbale ale fiintelor

    umane. El este un cercetator al comportamentului uman si doreste sa cunoasca modul in care

    interactioneaza ceilalti oameni, pentru a afla cat mai multe despre el insusi si despre

    posibilitatile imbunatatirii relatiilor sale sociale.

    Aspectele non-verbale ale comunicarii au inceput sa fie studiate mai intens abia in anii

    '60 iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora in 1970, o data cu aparitia cartii lui

    Julius Fast despre limbajul trupului.

    Charlie Chaplin si alti actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu indemanare a

    limbajului non-verbal.

    In domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare

    aparuta inainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiparita in 1872, The

    Expressions of the Emotions in Man and Animals.

    Cercetatorii au observat si inregistrat aproape un milion de semne si semnale non-

    verbale. Dupa aprecierea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta

    sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (tonalitatea vocii, inflexiunea si alte

    sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale.

    Comunicarea verbala este utilizata cu precadere pentru transmiterea informatiilor, in

    timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale si, in

    anumite cazuri, pentru a inlocui mesajele verbale.

    Omul este dominat de legi biologice, care-i controloeaza actiunile si reactiile, limbajul

    trupului si gesturile. Dar, in mod uimitor, suntem rareori constienti de faptul ca miscarile si

    gesturile noastre pot transmite o anumita poveste, in timp ce vocea noastra spune altceva.

    PERSPICACITATE, INTUITIE SI PRESIMTIRE

    Spunem despre cineva ca este perspicace sau ca are intuitie cand acesta are capacitatea

    de a citi semnalele non-verbale ale altor persoane si de a le compara cu cele verbale.

    Cand spunem ca presimtim sau simtim ca cineva ne-a mintit, de fapt remarcam ca

    limbajul trupului sau si cuvintele sale nu se afla in concordanta.

  • 3

    Femeile sunt, de obicei, mai perspicace decat barbatii si acest fapt justifica ceea ce

    numim in mod curent intuitie feminina.

    SEMNALE INNASCUTE, GENETICE, DESPRINSE SI SPECIFICE

    UNOR CULTURI

    Sunt multe cercetari si discutii pentru a stabili daca semnalele non-verbale sunt

    innascute, insusite, transferate genetic sau dobandite pe alta cale. Ekman, Fricsen si Sorensen

    au adus argumente in sprijinul anumitor idei ale lui Darwin cum ca unele gesturi ar fi

    innascute. De exemplu, atunci cand incrucisam bratele pe piept, care din cele doua brate il

    asezam deasupra? Majoritatea oamenilor nu pot raspunde la aceasta intrebare inainte de a

    incerca practic acest gest. In timp ce una din miscari o simte confortabila, cealalta i se pare

    nepotrivita. Este clar ca, in caest caz, avem de a face cu un gest genetic ce nu poate fi

    schimbat.

    Despre unele gesturi se discuta inca daca sunt insusite cultural sau sunt mostenite. De

    exemplu, majoritatea barbatilor isi imbraca haina bagand mana dreapta in maneca.

    Concluzia este ca unele comportamente si gesturi sunt innascute iar altele sunt

    determinate cultural.

    Cateva gesturi de baza si originea lor

    Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi in intreaga lume. Cand

    oamenii sunt fericiti, zambesc; cand sunt tristi sau sunt suparati, se incrunta sau devin posaci.

    A incuviinta dand din cap inseamna, aproape universal, da sau o aprobare si pare a fi

    unul din gesturile innascute, utilizat si de oamenii nevazatori si surzi. Clatinatul capului intr-o

    parte si alta inseamna nu sau o negare si este de asemenea universal si se poate sa fie deprins

    imediat dupa nastere. Sugarul, cand se satura de lapte, incepe sa isi clatine capul stanga-

    dreapta pentru a se indeparta de biberon si invata repede sa utileze gestul pentru exprimarea

    dezaprobarii.

    Ridicatul umerilor este, de asemenea universal, si este folosit pentru a semnala ca o

    persoana nu stie sau nu intelege despre ce se vorbeste. Este un gest compus, alcatuit din trei

    parti principale: palmele deschise, umerii ridicati si sprancenele inaltate.

  • 4

    Asa cum limbajul verbal difera de la o cultura la alta, si limbajul non-verbal poate fi

    diferit de la o cultura la alta. In timp ce, intr-o cultura, un anumit gest poate avea o

    semnificatie, in alta cultura poate fi lipsit de sens sau poate avea chiar un inteles opus. Luam

    ca exemplu interpretarile culturale si implicatiile a trei gesturi manuale larg raspandite.

    Gestul inel sau OK

    A fost popularizat in SUA la inceputul secolului XX de ziarele din acea vreme pentru

    prescurtarea frazelor uzuale. "Inelul" din gest reprezinta litera "O" din OK si semnul de "totul

    este in regula" este acelasi in toate limbile vorbitoare de limba engleza, in Europa si o parte

    din Asia. Dar in Franta gestul inelului semnifica si "zero" sau "nimic" iar in Japonia poate

    insemna "bani". In unele tari mediteraneene este un semn pentru gaura si se utilizeaza adesea

    pentru indicarea homosexualitatii.

    Gestul degetului mare ridicat

    In Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda gestul degetului mare ridicat are trei

    intelesuri: il folosesc autostopistii; este un semn de OK; iar atunci cand este ridicat brusc

    inseamna insulta.

    Un italian numara pe degete folosind acest gest pentru unu si aratatorul pentru doi, in

    timp ce majoritatea americanilor, australienilor si englezilor indica numarul unu cu aratatorul

    si doi cu cel de mijloc, cinci fiind reprezentat de degetul mare.

    Semnul V

    Acest semn, cu palma in interior, este raspandit in Australia, Noua Zeelanda si Marea

    Britanie si semnifica ceva trivial.

    Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei, dar in versiunea sa palma este

    in afara. In cea mai mare parte a Europei ambele variante ale semnului inseamna victorie.

    Trebuie sa avem grija de aceste diferente culturale, atat atunci cand calatorim si

    folosim anumite gesturi dar si atunci cand le analizam.

    In afara unor exemple specifice, analiza din aceasta carte are in vedere o anumita zona

    culturala, si anume: oameni albi, adulti si din clasa mijlocie crescuti in Marea Britanie,

    Australia si Noua Zeelanda, unde engleza este principala limba vorbita.

  • 5

    Grupuri de gesturi

    Una din cele mai serioase greseli pe care un incepator in descifrarea limbajului

    trupului le poate face este aceea de a interpreta un anumit gest izolandu-l de alte gesturi sau de

    circumstante.

    Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si

    punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvant, iar un cuvant poate avea mai multe

    intelesuri. Numai analizat in context ne putem da seama de sensul corect. De exemplu, cineva

    care sta la coada la autobuz cu picioarele incrucisate si cu barbia lasata in jos, intr-o zi

    friguroasa, nu a luat o pozitie defensiva ci, pur si simplu, ii este frig.

    Alti factori ce pot influenta getsurile sunt starea sanatatii, profesia sau vestimentatia.

    De exemplu, cineva care practica o strangere de mana gen "peste mort" poate fi acuzat ca are

    un caracter slab, el de fapt suferind de artrita.

    Rang si autoritate

    Exista o legatura directa intre statutul social, gradul de instruire si prestigiu al unei

    persoane si bogatia vocabularului sau. Cu cat mai sus se afla o persoana pe scara vietii

    sociale, cu atat reuseste sa comunice mai bine prin cuvinte si fraze. S-a remarcat o legatura

    inversa intre disponibilitatea de vorbire (bagajul de cuvinte detinut) al unei persoane si

    numarul de gesturi pe care il utilizeaza pentru transmiterea mesajului sau. Persoana aflata pe

    treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale se va baza, in principal, pe vocabularul sau bogat, in

    timp ce una mai putin educata se va baja mai mult pe gesturi decat pe cuvinte.

    Falsificarea limbajului trupului

    Se pune intrebarea : este posibila falsificarea limbajului trupului nostru ? Raspunsul la

    aceasta intrebare este, de regula, nu, datorita lipsei de concordanta ce apare intre utilizarea

    principalelor gesturi, a microsemnalelor trupului si cuvintele rostite. Mintea umana poseda un

    mecanism de semnalizare a erorii atunci cand primeste o serie de mesaje verbale si non-

    verbale neconcordante.

  • 6

    Cum se minte cu succes ?

    Dificultatea de a minte consta in faptul ca actiunile subconstiente ale creierului sunt

    involuntare si independente de minciunile verbale, asa ca limbajul trupului ne da de gol.

    Anumiti oameni, ale caror activitate implica minciuna (politicienii, actorii, avocatii)

    asi-au perfectionat intr-atat gesturile trupului incat este dificil de vazut minciuna si rezultatul

    este ca oamenii cad in plasa si cred tot ce le spun acestia. La polul opus opus sunt cei care

    mint rar si si care sunt prinsi foarte uso