1.Conceptul de comunicare si limbaj.

Comunicarea este activitatea sau procesul prin care opersoana isi exprima ideile,sentimentele sau prin care ofera altora informatii.Ea implica numerose forme de a trasmite mesaje celor din jur prin limbaj, gesturi saualte modalitati.Limbajul este mai mult decat actul vorbirii si ildefineste ca un sistem semantic complex cu ajutorul caruia serealizeaza comunicarea intr-un anume context social,cultural.In mod obisnuit actul comunicarii intre douapersoane include atat sistemul lingvistic verbal cat si formelenon-verbale ale comunicarii. Ultimele completeaza, accentueaza sau nuanteaza mesajul transmis prin intermediul limbajului, fiind suportulemotiilor si al atitudinilor participantilorla comunicare. Din acest punct de vedere, rolul pecare formele non-verbale de exprimare il au in comunicare si in medierea relatiilor sociale este unulextrem de important. Aceasta deoarece actul comunicarii presupune, atat in componenta sa receptiva cat si in cea expresiva, si, mai ales, inprocesul de relationare a celor douacomponente, existenta unor abilitati cognitive side socializare,dobandite anterior, fara decare decodificarea si codificarea infomatiilor, indiferentde suportulverbal sau non-verbal al acestora, esteimposibila.

2.Idei conceptive despre autism.

Autismul este o boala ce se manifesta la nivelul creierului, care impiedica persoana afectata sa relationeze corect cu cei din jur, sa isi exprime gandurile si sentimentele si sa aiba oviata sociala normala. In functie de gradul de manifestare, maladia poate sa-l faca pe bolnav sa fie complet dependent de asistenta sau sa isi capete cu trecerea timpului o independenta partiala. De fapt, este vorba despre o inchisoare a sufletului, caci nimeni nu stie cu adevarat ce simte o persoana care sufera de autism. Restul oamenilor pot intelege doar ceea ce ea exprima, dar abisul interior poate adaposti multe sentimente ce poate nu reusesc sa iasa la suprafata. Unii pacienti mai norocosi reusesc sa-si arata frumusetea inimii datorita faptului ca au calitati incredibile in domeniul artei, putand canta, picta sau sculpta foarte frumos. Cei mai multi, din pacate, raman singuri si neintelesi.

3.Simptomele specifice ale autismului.

In functie de gradul bolii,autismul poate sa dea simptome precum:- incapacitatea de relationare non-verbala, copilul sau adultul nu priveste in ochi persoana care comunica cu el;- ii lipsesc anumite expresii faciale si ale corpului sau pare ca nu stie cum sa le foloseasca cum trebuie;- nu simte bucuria celor din jur, nu intelege glumele si nu poate lega prietenii normale;- nu intelege tristetea, supararea, nu isi poate exprima empatia fata de o persoana de langa ea;- aproape jumatate dintre persoanele cu autism nu vorbesc deloc sau scot niste sunete care doar imita ce au auzit;- restul, cele care stiu sa lege cateva fraze, au o dificultate in a crea un dialog normal si adesea nu pot intelege si fi de acord cu punctul de vedere al interlocutorului;- anumite cuvinte sunt repetate in mod obsesiv;- in copilarie se poate observa o oarecare obsesie pentru o jucarie, un desen animat sau un personaj, o persoana sau un loc. -are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, invartitul in jurul propriei axe, fluturarea si privitul mainilor etc

4.Aspecte generale legate de comunicarea si limbajul copiilor cu autism.

Daca se tine cont doar deinteledul restrans al termenului limbaj, anume abilitatea de a vorbi, adica de a produce sunete si cuvinte,rolul pe care il au deficientele de limbaj in contextul simptomatologiei autiste ar fi mai putin inteles. Este adevarat ca mai bine de jumatate dintre copiii autisti nu vor reusi niciodata sa vorbeasca. Exista insa si autisti, aproximativ 25%, care suntcapabili sa faca acest lucru, adica sarosteasca cuvinte, iar intre ei exista ominoritate care face acest lucru intr-o maniera functionala, ce le permite intr-o oarecare masura sa comunice sisa inteleaga ceea ce li se comunica. Insa chiar siin cazul acestora din urma, deficiente identificabile la nivele superioare ale comunicarii, care trec dincolo de simpla producere si intelegere de enunturi, constituie o importanta piedica in cale integrarii lor sociale.Dificultatile legate de limbaj si comunicare au fost mereu considerate ca avand unlorimportant fiind ocaracteristica specifica pentru autism. Abilitatile legate de limbaj este larga,la autisti si, daca seia in considerare autismul caintreg, este clar ca problema fundamentala este cea a comunicarii, decat a limbajului insine. Sunt afectate formele non-verbale ale comunicarii, sichiar daca uneori abilitatile legate de limbaj suntdestul de bune,comunicarea si utilizarea sociala alimbajului ramane saraca. Copii fara autism nu trebuie sa isi dezvolte propriile conventii decomunicare ci sunt in mod normal socilaizati intr-un sistem existent. Copii cu autism nupar a fi capabili sa recunoasca aceste stari mentale si astfel pentru ei comunicarile timpurii suntopace mai degraba decat transparente.Acesta in schimb inseamna caei pierd procesul socializarii prin care sevorclarifica viitoarele conventii comunicative. Formanormala de dezvoltare in care comunicareaprecede limbajul si este primul mijloc de invatare a sa, este perturbata in autism. Acesta nu doar ca face si mai dificila achizitia limbajului (in sensulintelegirii si utilizarii sale mai mult decat ainvatarii ca strctura), dar de asemenea inseamna ca pentru copilul cu autism vor fi probleme legatede modul incare este folosit limbajul in educatie.Deoarece autismul este o dizabilitate de originebiologica afectand functionarea cerebrala,este foarte probabil ca ceea cea cauzat autismul, sa ficauzat si alte dezechilibre in functionarea creierului, si autismul pur fara alte dizabilitati asociate, va fifoarte rar intalnit. Astfel multepersoane cu autism vor avea si alte probleme care duc incontinuare la dificultati de limbaj.Dificultati severe de invatare sau dificultati specifice de limbaj asociate, adesea inseamna ca dezvoltarea generala a limbajului este mult intarziata si intr-o minoritate semnificativa de cazuri,indivitul ramane mut. Aceasta poate fi pentru cacopilului ii lipsesc mecanismele innascute pentru ainvata structura limbajului. Cu toateacestea, cel mai adesea sunt dificultati in achizitia limbajului extinse la toate formele sale, inclusiv limbajul semnelor. Limbajul vorbit, inaustism, variaza de la lipsa totala (mutism) pana lao aparenta facilitate in utilizare. Cazurile in care limbajul este achizitionat, o dezinvoltura legata de structura si forma, poate sa conduca in mod eronatunascultator naiv spre o falsa impresie a ceea ce intelege de fapt persoana din ceea ce vorbeste. Este normal sa sepresupuna ca deobicei intelegerea precede producerea cuvintelor, daracesta nu este inneaparat si cazul copiilor autisti, deoarece s-a demonstrat cachiar si incazurile incare pronintia si strctura propozitiei si a mesajului par bune, o analiza a acesteia ar scoate la ivealafaptul ca intelegerea limbajului poate fi cumult mai slaba decat abilitatea persoanei dea-l produce.Problema autismului nu este o absenta a dorintei de interactiune si comunicare, ci o lipsa aposibilitatii de aface acest lucru. Aceste dificultati de socializare exercita oputernica influentaasupra comprehensiunii complexitatilor si schimbarilor continue ale vietii sociale, subiectii autistirefugiindu-se in aspecte ale lumii care nuseschimba. Pentru a-si controla incapacitatea de intelegeresi frica, ei seagata fie de obiecte saude ritualuri, fie isiconcentreaza intreaga energie asupra unor subiecte anume in care regulile suntfixe. Iar daca suntderanjati din aceste activitati repetitive, devinagitati, uneori chiar agresivi.

5. Dificultati specifice de comunicare.Un specialist in domeniuldezvoltarii comunicarii copiilor cu autism, explicafatul caunul dintre cele mai izbitoare aspecte ale comunicarii cu copiii din spectrul autist este faptulca ti se pare dificil si ciudat oarecum. Este important sa recunoastem ca ni se pare foarte normal siatractiv sa comunicam cu copiii fara nevoi speciale, si ca motivatia de comunicare cu ei este in modnatural puternica. Insa in cazul comunicarii cu copii autisti, multi dintre adultii care sunt ei insisipersoane comunicative competente si cu experienta inpriviinta copiilor, adesea se simt nedumeritidupa ce vorbesc cu uncopil autist, desi le este greu sa isi explice de ce.Lipsa vorbirii este primul simptom observat in moddeschis de catre parinti si specialisti careduce la concluzia ca copilul are nevoie de ajutor specializat. Urmeaza apoi de obicei apelarea la unlogoped, si parintiispera ca aceasta va rezolva problema aparuta. Insaspecialistii isi dauseama caproblema copilului legata de vorbire este doar un simptomal unei probleme fundamentale caretrebuie sa fie discutata deschis cutoate persoanele implicate in educarea copilului daca sedoreste cainterventia sa seadreseze problemei reale. Toti trebuie saaccepte faptul ca principiile comunicarii trebuie dezvoltate inainte ca, cuvinetele sa fie intelese sivocalizate.Aceste principii trebuie sareprezinte o prioritate in cadrul interventiei si continua sa ramana o prioritate si dupa ce apar primelecuvinte.O caracteristica a copiilor cu autism este faptulca nu reusesc sa mentinacontactul privirilor.Acesta poate fi, de exemplu, trecator sau evitat in modintentionat. Efectul acestui fapt, este cacopilul esueaza in a oferi mamei acea forma subtila de contact al privirii, dar atat de importantapentru ca mama sa poata sa dezvolte uncurs al comunicarii. Acesta lipsa a raspunsului poate apoi s-o descurajeze pe mama in a mai initia comunicarea. Ceea ce inseamna ca copilul va filipsit de actede comunicare si acesta ii va afecta dezvoltarea sa in ansamblu.Desi copiii cu autism adesea fac vocalizari sau produc cuvinte, acestea nu au calitatea de a fimesaje impartasite cuiva, ci cel mai adesea pare cale spune doarpentru sine insusi. Asemenea copiipot fi foarte tacuti pentru perioade lungi, majoritatea folosesc plasul puternic pentru a semnalamanie sau distres. Instinctul mamei pentrua face sa inceteze plansul copiluluieste puternic esincercand sa inlature orice ar considera capoate provoca plansul copilului. Aceasta duce imediat lastarea copilului de a fi lasat in pace. Acesti acopii de asemenea au de obicei o serie limitata deexpresii faciale, adesea avand o fata inexpresiva sauzambind rar. Lipsa feedback-ului poate fi foartedeezorientanta, in sensul cae greu sa isi dea cineva seama daca interactiunea este placuta sau nupentru copil. Tinand cont de faptul ca de obicei mamele se straduiesc mult pentru a obtine raspunsuricu semnificatie de la copiiilor, expresia neutra este imediat interpretata ca un semnal alplictiselii, siaceasta inevitabil are impact asuprasentimentelor mamei.Mai tarziu, cand copilul autist isi duce parintele de mana spre obisctul pecare il doreste,lipseste contactul vizual, si aratarea cu degetul este lipsita saufoarte rara.Mai intai oscurta clasificare citata de Muresan, C.legata de nivelul derealizare al limbajului:a) nivelul fonologic- adesea,autistii care vorbesc nu prezinta deficite de articulare,dar isi dezvolta sistemul fonologic intr-un ritm lent decat cel normalb) nivelul morfo-sintactic- utilizare deficitara in randul autistilorc)nivelul semantic- ncazulautismului este extrem de afectat.copii autisti dau dovada de o dificultate in a utiliza cuvntele respectand semantica aestora.

Uneori pot ajunge la un nivel satisfctor al vocabularului, dareueaz nu la reprezentarea semnificaiei cuvintelor, ci la utilizarea lor corect. Dificultile specifice se refer maiales la folosirea termenilorcaracteristicipentru spaialitate, temporalitate i pentrurelaiile interpersonale;Autistul s-ar situa la extremitatea acestui pol gestaltist, poate i datorit deficitului deatenie conjugat, care l-ar priva de decuparea limbajului indicat de adult. Tager-Flusberg(1981) a artat faptul c nelegerea frazelor este precar fa de cea a copiilor normali, mai puin din motivele unei comprehensiuni sintactice deficitare, ct mai ales din raiunide comprehensiune semantic.Eecul dezvoltrii abilitilor comunicaionale normale este, la ora actual, unanim acceptatca una dintrecele mai importante trsturi ale autismului. Anomaliile limbajului sunt deseorisemnalate de ctre prini i suntconsiderate, n literatura de specialitate, ca fiind printre primeleprobleme care produc ngrijorare. Vocalizele emise de bebeluii autiti sunt rareori asemntoare cu cele ale celor normali, att nce privete extinderea, ct i frecvena. Acest lucru afecteaz i apariia limbajului verbal (normal ntre 9-12 luni). Copilul autist nu reuete s participe la"conversaiile prelingvistice" reciproce, care sunt obinuitentre mam i copil.nelegerea limbajului verbal este de asemenea redus, iarabsena gesturilor simbolice este o caracteristicprezent la aceti copii. Chiar icele mai simple gesturi suntafectate, deexemplu, "artatul cu degetul", iar dac totui copiii i puncteaz dorinele n acest mod, ofac mai degrab cu toat mna,dect cu indexul.Rareori aceste micri sunt acompaniate de mimic, demonstraie sau gesturi simbolice.Ca orice individns, autistul resimte anumite necesiti i dorete s transmit anumite mesaje nspre cellalt. Dar maniera sa de comunicare non-verbal iverbal este extrem de restrns i neconvenional. Modul sude aatrage atenia se reduce deseori la simple strigte; intenia este deci prezent, ceea ce lipsete este ns, inmod dramatic, forma. Din datele statistice rezult c 50% dintre copiii autiti folosesc totui limbajul verbal. Din pcate, acesta nu are ntotdeauna valoare comunicativ, pentru c nu codific "aceeai lume". El conine uneori formulri astfel nct numai cei apropiai pots le decodifice. Autistul vorbete sau ncearc s ofac din necesitate, pentru a-i descrie strile sau pentru a-i manifesta cerinele. Cnd ascult, dac nelege, oface n general laprimul nivel, deoarece nu poates conceap existena reciprocitii comunicrii.Mecanismele care definesc tulburrile comunicrii autiste para fi:instabilitatea percepiei, incapacitatea segmentrii fluxului sonorn elemente distincte,imposibilitatea acordrii sensului cucontextul, absena sentimentului de reciprocitate care presupuneprezena unui punct de vedere diferit. Despre copiii autiti se poate afirma, deci, nunumai c achiziia limbajului le este ntrziat, ci i c utilizarea acestuia este complet diferit, att fa de copiii normali, ct i fa de ali copii cudiverse tulburri de limbaj. Probabil c cea mai caracteristic trstur este eecul n folosirea limbajului n scopulcomunicrii sociale. Copilul autist tinde s vorbeasc mult mai puin dect uncopil normal, la un nivelcomparabil de dezvoltarea limbajului. El manifest o dorin extrem de redus de"comunicare de dragul comunicrii". In dialog,copilul autist pare incapabil sextind comentariul anterior al interlocutorului. Dac este vorba de limbaj n general, elpare s nutie cum s construiasc opoveste. Ambele observaii sugereaz o incapacitate de codificare a argumentelor unei aciuni ntr-o structur. Pentru studiul limbajului ial tulburrilor sale, la copiii autiti, trebuie realizate dou distincii: prima este diferena de fluen verbal ntre autismul uor i cel sever, iar cea de a doua este noiunea de gensau stil, care poate fide ajutor, n cazul variabilitii deseori neexplicate sau inexplicabile ntre formele de limbajdin cadrul autismului. Aa cum s-a putut constata, n urma diverselor cercetri efectuate, nspecial, de J. Bruner, copiii cuautism moderat ajung la achiziionarea mai multor stiluri din cele menionate maisus, stiluri care suntincluse n repertoriul copiilor cu autism uor. Subiecii autiti folosesc mai des cuvntul pune, pentru a exprima ointenionalitate limitat la o aciune anume, pe care unpersonaj dintr-una din imagini o execut la un moment dat, aciune n care acesta are ceva n mn. El amintea i de "ecolalia ntrziat" i de "afirmarea prin repetare" pentru cazurile ncare, de exemplu, copiluleste ntrebat:"Tu vrei lapte?" i rspunsul este "Tu vrei lapte". Evitarea folosirii pronumelui eu denot fie o negare a sinelui, fieabsena contiinei de sine, n timpce substituia sa cu tu demonstreaz o oarecare contiin asinelui altora.Ultimul lucru pecare doresc s-1 fac autistii este s-i comunice sentimentele. Astfel, chiar dac spun ceva,copiii autiti o fac cu ovoce dintre cele mai bizare, de cele mai multe ori a semntoare vocii uneipersoane surde, cu aceeai calitate atonal i neacomodat ca aceea aunei persoane care nupoate s-i aud emisia vocal. De fapt, copiii autiti par a nu dori ca nici ei i nici alii s tie ceea ce au spus. Acest lucru i confer vocii loro tonalitate ct sepoate de stranie, atipic.S-a observat, deasemenea, c aceti copii evit cuvntul da tot att de mult pe ct l evit pe eu, negaia nu aparndu-le n schimb multmai de timpuriun vocabular. Acei copii care renun la orice limbaj, intrnd n starea de mutism, pars fie convini c ascunderea gndurilor n spatele unui limbaj lipsit de sens nu este suficient pentru a leoferi sigurana necesar. L. Jackson (1972) se refer, n studiile sale, la nou cazuri de copiinevorbitori,pe care i-a avutn grij, diagnosticai ca autiti datorit evitrii oricrui contact cufiinele umane ipreocuprilor lor de tiprepetitiv i compulsiv. Mutismul acestor copiis-ar putea explica prin ncercarea unei ultime retrageri n faa "pericolului".Ocupndu-se n egal msur de problemele de limbaj ale copiilor autiti, G. Bosch (1970),neurolog i psihiatru german, insist asupra faptului c, n afara acelei absene a pronumelui eu, se constat acelai lucru n privina formelor de limbaj conectate n mod obinuit cu semnificaiaverbelor a avea, a poseda, a influena sau aface. Deci nu este ntrziat doar folosirea pronumelui "eu", ci i cea a formelor verbale eseniale, care leag persoana nti, eu, de viitor depild, precum i cea a formelorimperative.

CUPRINS:1.conceptul de comunicare si limbaj...........................................................2.Idei conceptive despre autism.................................................................3.Simptomele specifice ale autismului......................................................4.Aspectele generale legate de comunicarea si limbajul copiilor cu autism.........................................................................................................5.Dificultati specifice de comunicare privind copii autisti.......................

Bibliografie selectiva:1.MuraruCernomazu, O., Aspecte generale ale patologiei autiste. Suceava: Editura Universitii, 2005.2.Verza,E.- delimitari conceptuale in autism,in Revista Educationala Speciala nr.2/1993

9