Recuperarea funcţională a

piciorului plat static

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Fizică, Master

Specializarea “Metode fizice aplicate în kinetoterapie

și recuperare medicală”

I. Generalităţi. Definiţie

Piciorul plat static se caracterizează prin pierderea înălţimii arcului intern al piciorului în

sprijin şi desenarea amprentei plantare pe mai mult din 2/3 din suprafaţa sa; în clinostatism

arcul plantar revine la normal

Trebuie diferenţiat de alte 3 tipuri de picior plat:

Piciorul plat prin malformaţii ale scheletului piciorului posterior

Piciorul plat neurologic

Piciorul plat adaptiv secundar unei malformaţii a scheletului supraiacent: antetorsiune

a colului femoral, genu valgum, rotaţie internă a scheletului gambier

1

Stadii ale piciorului plat

Se vorbeşte în literatura de specialitate de 3 stadii ale piciorului plat.

1. Picior plat flasc - bolta este prăbuşită doar când piciorul se sprijină pe sol, fără încărcare,

arcul longitudinal este normal sau chiar poate fi mărit. În ortostatism, calcaneul este deviat în

valg, antepiciorul este abdus. Piciorul este dureros (sau nu). Este forma cea mai uşoară. 

2. Piciorul plat contractat - piciorul plat flasc netratat determină treptat o contractură

persistentă dureroasă a peronierilor, ea ducând la prăbuşirea bolţii plantare. Piciorul este

foarte dureros, mai ales la încercarea de inversie,gamba este dureroasă prin crampa muşchilor

care incearcă să refacă bolta. Piciorul contractat rămâne rigid, ca şi cum ar fi sudat de gambă. 

3. Piciorul plat fixat - deformaţia s-a accentuat mai mult, amprenta plantară arată o margine

internă convexă şi nu concavă. Prăbuşirea bolţii anterioare este obligatorie în acest stadiu.

Durerea este permanentă iar mersul dificil.

Ca aspect, piciorul plat se prezintă într-o uşoară flexie şi pronaţie pe gambă, adică laba

piciorului se deplasează lateral, pacientul calcă pe partea internă a piciorului. 

Pacienţii cu platfus pot avea simptome în anumite perioade ale zilei, datorate unor cauze ca:

lucrul în poziţie ortostatică în timp îndelungat (in picioare), creşterea în greutate într-o

perioadă scurtă de timp, traumatisme articulare, încălţăminte nepotrivită, mersul sau săritul,

alergatul. Piciorul plat mai poate prezenta semne ca: glezne umflate, monturi, culoare

violacee a piciorului. Acestea se întâlnesc mai ales la adulţi.

2

II. Etiopatogenie – Cauze – Mecanisme – Anatomie patologică- Evoluţie

Cauzele care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază, fiind legate, în

mare măsură, de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale specifice acestor perioade. Aceste

cauze se pot diferenţia în funcţie de vârstă astfel:

În prima copilărie :

factori familiali;

congenitalitatea;

primii paşi a) mersul precoce

b) poziţia supinatorie

În a doua copilărie:

tulburări de creştere;

rahitism;

toxiinfecţii a) poliomielita

b) intoxicaţiile în covalescenţă

În adolescenţă:

pubertatea;

slăbiciune musculară legată de creştere;

supraîncărcare a) creşterea scheletică rapidă

b) efort profesional

c) amputaţie la un membru inferior

La adult:

profesii cu ortostatism prelungit;

obezitate;

viaţă sedentară

Mecanisme

Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa intrauterină, iar o parte din cazuri au

caracter familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi apare, în general, înainte de

naştere, însă mai frecvent la primele încercări ale copilului de a merge.

În a doua copilărie pot interveni şi alţi factori cum ar fi tulburările de creştere,

rahitismul sau toxiinfecţiile.

3

Tulburările de creştere sunt expresia unei creşteri nearmonioase, mai ales atunci când

creşterea scheletică depăşeşte înainte de vreme dezvoltarea fizică generală şi în special pe cea

a musculaturii. Se creează astfel un dezechilibru între înălţimea şi greutatea corpului.

Rahitismul este uneori un element hotărâtor şi intervine în instalarea piciorului plat.

El acţionează direct asupra scheletului, deformând oasele piciorului ( mai rar ) sau indirect

prin deformaţiile la distanţă pe care le produce. Incapacitatea organismului de a transforma

fosforul anorganic în fosfor organic, caracteristică rahitismului, nu are repercursiuni doar

asupra oaselor, ci şi asupra sistemului musculo-ligamentar.

Piciorul plat care apare la copii dispare o dată cu vârsta, dar el poate să rămână

definitiv în contextul unor factori favorizanţi.

Anatomia patologică

În cazul piciorului plat sunt două categorii de leziuni: ale oaselor şi ale muşchilor.

La nivelul oaselor capul astragalului începe să se încline în jos şi înăuntru ducând la

distrugerea ligamentului calcaneo-astragalian şi la alunecarea în sus a scafoidului în timp ce

calcaneul se răsuceşte în pronaţie. Oasele metatarsiene suferă o mişcare de supinaţie care face

ca faţa lor dorsală să privească cranial şi nu înăuntru. La nivelul muşchilor aceştia se

atrofiază. Toate acestea determină dezvoltarea osteofitelor şi a crestelor osoase.

Evoluţie

În general, evoluţia piciorului plat static este benignă. În 1970 Mearz aprecia că din

100 picioare plate la copilul mic, 65 se corijează complet până la 5, 6 ani, 30 râmîn plate fără

a da nici o tulburare funcţională şi 5 rămân foarte plate, iar din ele 2 fără tulburări

funcţionale. În concluzie, nmai 3 picioare plate din 100 antrenează în viitor tulburări

funcţionale sub forma de tarsalgii la 10,14 ani.

Mai puţin optimist este părerea lui Moulies în 1993 care a constatat că 5% din

picioarele plate devin dureroase dar răspund bine la tratamentul ortopedic.

4

III. Examenul clinic

La examenul clinic al piciorului plat se constată că atunci când nu este în sprijin, acesta

are un aspect normal, fără prezenţa nici unei diformităţi fixe şi cu păstrarea arcului

longitudinal medial.

În spijin, se constată prăbuşirea arcului longitudinal intern, iar prin inspecţia marginii

mediale a piciorului se poate face încadrarea în cele trei grade de severitate:

Gradul I: arc longitudinal aplatizat, dar prezent

Gradul II: arc longitudinal absent

Gradul III: arc longitudinal absent şi marginea internă a piciorului convexă prin flexia

plantară a arcului astragalului

5

IV. Tratament

Tratamentul chirurgical se instituie numai după vârsta de zece ani şi doar dacă patologia

nu este rezolvabilă prin mijloace specifice balneofizioterapice. Iată de ce este atât de

important să depistam această patologie din timp, pentru ca prin mijloace de prevenţie şi

reeducare să putem evita toate complicaţiile.

Tratamentul fizical- kinetic se recomandă imediat ce s-a pus diagnosticul. Kinetoterapia

va fi completată de masaj. Ea urmăreşte tonifierea musculaturii piciorului, remobilizează

articulaţiile, încercând să redea supleţea acestui segment. Mersul desculţ pe denivelări sau pe

nisip sunt foarte utile.

Dacă platfusul este parte a altei afecţiuni, atunci trebuie tratată şi boala de bază pentru a

avea rezultatele scontate.

6

Program kinetic pentru recuperarea funcţională a piciorului plat static

1. P.I.: Şezând

T1: Flexie plantară

T2: Revenire

2. P.I.: Şezând

T1: Flexie dorsală

T2: Revenire

7

P.I., T2 T1

3. P.I.: Şezând

T1: Flexie plantară

T2: Flexie dorsală

T3: Revenire

4. P.I.: Şezând

T1: Flexie plantară

T2: Abducţie

T3: Revenire în flexie plantară

T4: Revenire în poziţia iniţială

8

P.I., T2 T1

5. P.I.: Şezând

T1: Flexie plantară

T2: Adducţie

T3: Revenire în flexie plantară

T4: Revenire în poziţia iniţială

6. P.I.: Şezând

T1: Flexie dorsală

T2: Abducţie

T3: Revenire în flexie dorsală

T4: Revenire în poziţia iniţială

9

P.I., T4 T1, T3 T2

7. P.I.: Şezând

T1: Flexie dorsală

T2: Adducţie

T3: Revenire în flexie dorsală

T4: Revenire în poziţia iniţială

8. P.I. Şezând

T1: Inversie

T2: Revenire

10

P.I., T4 T1, T3 T2

9. P.I.: Şezând

T1: Eversie

T2: Revenire

10. P.I.: Şezând

T1: Inversie

T2: Eversie

T3: Revenire

Pentru exerciţiile 1-10, se execută 5 repetări cu piciorul sănătos, 5 repetări cu piciorul

afectat, 10 repetări alternativ şi 5 repetări concomitent.

11. P.I.: Cu faţa la spalier, mâinile prinse de bare la nivelul pieptului, spatele drept,

privirea în faţă:11

P.I, T2 T1

P.I, T2 T1

T1: Ridicarea unui picior pe prima bară

T2: Revenire

Se execută 5 repetări cu piciorul afectat, 5 repetări cu piciorul sănătos şi 10 repetări

alternativ.

Recuperarea cu un kinetoterapeut, poate dura câteva luni, cu condiţia ca acasă,

aparţinătorii să efectueze cel puţin 10 minute de exerciţiile învăţate, zilnic. Deci platfusul

este o afecţiune care se recuperează în sala de kinetoterapie, necesită timp şi rabdare dar

rezultatele sunt pe măsura muncii.  Părinţii trebuie să cunoască aceste aspecte, depistarea să

se facă cat mai precoce posibil.

BIBLIOGRAFIE

12

1. D.G. Goţia: Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura “Gr. T. Popa”,

Iaşi, 2001

2. http://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie-pediatrica/

piciorul-plat

3. http://www. Masajkinetoterapie.ro.ro

4. http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-gleznei-si-piciorului/platfusul-la-copii_7663#Tratament

13