Prezenta lucrare este o recenzie la cartea

”Ce sunt Luminile” scrisa de Immanuel Kant.

Eseul ” Beantwortung der Frage: Was ist Aufklärung?” (Ce sunt luminile?) a fost publicat in 1784, la trei ani de la publicarea lucrarii “Critica ratiunii pure” si la opt, respectiv noua ani de la publicarea lucrarilor ”Critica ratiunii practice”(1788) si “Critica facultatii de judecare “(1790).

Lucrarea trateaza problema luminilor din perspectiva a ce inseamna lumina, illuminarea, in general, cum se justifica aparitia ei in Secolul Luminilor si in principal ce semnifica ea pentru umanitate.

Imi propun o analiza globala a eseului, dorind sa insist asupra unor capitole pe care le consider importante si relevante. Doresc o analiza globala deoarece consider ca este optiunea cea mai buna in intelegerea reala a temei. Capitolele pe care le voi sublinia sunt cele care trateaza insasi raspunsul la intrebarea: ce sunt luminile?(sau “cine sunt luminile” as enunta anticipativ), cele care trateaza aparitia luminilor si cele care prezinta efectele acestei aparitii in interiorul umanitatii.

Voi trata aceste capitole in mod special deoarece contin esentialul acestui eseu si pentru ca ideile propuse aici sunt cele care trebuie sa fie retinute de catre cititor.

Ce sunt luminile?Intrebare si raspuns.In felul acesta procedeaza Kant pentru introducerea temei. Raspunsul este limpede si pronuntat simplu: “Iesirea omului din minoratul de care el insusi este responsabil”1.Prin aceasta el anunta moto-ul Luminilor, subliniat prin expresia latina “Sapere aude!” 2.

Aici voi face un scurt comentariu. Fraza care defineste luminile, ne comunica perspectiva pe care o abordeaza autorul in tratarea subiectului, aratand ca ideea de lumini este strans legata de om. Astfel nu intelegem luminile ca o perioada anume in istorie, ci ca un fenomen, ca o etapa de evolutie a omului. Aici intelegem de asemenea faptul ca omul are aceasta fantastica trasatura de a impiedica instaurarea luminii in interiorul sau.

Kant adauga acestui capitol o expresie opusa atitudinii initiale a omului: indrazneste sa gandesti, ce va fi exemplificata in urmatoarele capitole in care subliniaza cauzele acestei opuneri. Cauzele, mentioneaza autorul, sunt lenea si lasitatea, lenea deoarece exista in permanenta altcineva care face lucrurile pe care omul nu binevoieste a le face, tinand cont de judecata sa proprie si lasitatea deoarece in momentul in care omul se aventureaza singur in afara minoratului sau si intampina obstacole, acesta doreste sa le respinga si devine temator la fiecare pas, revenind la starea anterioara incercarii.“E atât de usor sa fii minor! Daca am o carte care-mi tine loc de judecata, un îndrumator care-mi tine loc de constiinta, un doctor care hotaraste asupra regimului meu de viata etc., într-adevar, nu e nevoie sa-mi mai dau vreo osteneala. Nu e nevoie sa magândesc daca ma voi putea achita de o îndatorire: se vor însarcina altii cu aceasta treaba plicticoasa”1.

1 Immanuel Kant: ”Ce sunt luminile?”; pagina 2. 2 Indrazneste sa gandesti; expresie latina utilizata de autor in text.

In capitolele prezentate aflam ca starea omului de minorat determina aparitia tutorelui care il ghideaza pe acesta dupa judecata ce ii apartine si care nu este luminata ci dmpotriva minora precum a celui care a permis nasterea subjugarii proprii. Adica tutorele este un alt individ cu aceeasi lasitate si lene care este desemnat de catre minori sa ii ghideze spre o ineptie continua, prin formule si prejudecati asupra carora nici una dintre aceste parti nu judeca liber.

Suntem introdusi conceptului de libertate de gandire, de judecata proprie si neingradire exterioara.

Preotul, ofiterul si perceptorul, cateva dintre exemplele ce intaresc argumentele autorului sunt tutori ai minorilor si in acelasi timp sunt minori ei insisi deoarece nu au libertatea de judecata, nu au curajul de a se expune pericolelor facand publica aceasta judecata.”Nu ganditi!credeti!”;”Nu ganditi!executati!”;”Nu ganditi!platiti!”3, insa nici acestia nu gandesc, ci ordona.

Kant sustine ca este imposibil ca situatia sa fie aceasta, in care “un veac” sa decida ca “veacul viitor” sa fie lipsit de libertatea de extindere a cunoasterii si de eliminare a erorilor. De asemenea considera ca fiind interzisa o anestezie doar temporara a progresului umanitatii: ” Sa te unesti, însa , împotriva unei constituii durabile care, fie si numai pe durata unei vieti de om, n-ar trebui sa fie pus la îndoiala de nimeni, sterilizând prin aceasta, o anumit bucata de vreme, progresul umanitatii, si chiar facându-l daunator pentru posteritate, iata ce este cu desavârsire interzis.“4

In capitole ce urmeaza acestei descrieri discuta doar despre autoritatea monahala, despre institutia religioasa, autoritate care este responsabila de echilibrul intre cei ce fac tot posibilul pentru a-si grabi salvarea si cei care o cauta intr-un alt mod sau deloc: ” Însarcinat doar sa vegheze pentru ca orice ameliorare reala sau presupusa sa fie în acord cu ordinea civila, el poate, în rest, sa-si lase supusii sa faca din propriul lor sef ceea ce gasesc de cuviinta pentru salvarea sufletului lor; nu este treaba lui aceasta, ci numai aceea de a veghea pentru ca unii sa nu- i împiedice prin forta pe ceilalti de la a trudi din toate puterile lor întru realizarea si grabirea acestei salvari.”4

La intrebarea: “Traim noi astazi intr-un veac luminat?”, Kant raspunde :”Nu, insa intr-un veac aflat in mars catre iluminare.”5 Este nevoie de mult mai mult, tinand cont de situatia atunci prezenta, pentru ca umanitatea in integralitatea sa sa judece profitabil si intelept chestiunile referitoare la religie. Elementul important in aceasta elucidare (un veac aflat in mars catre iluminare) este acela ca umanitatea va avea tot mai putine piedici de inlaturat si ca este oportuna aparitia erei luminate, cu toate ca obstacolele oponente unei ere generale a luminilor sunt incerte.

3 Immanuel Kant: “Ce sunt luminile?”; pagina 4. 4 Immanuel Kant: “Ce sunt luminile?”; pagina 7. 5 Immanuel Kant: “Ce sunt luminile?”;pagian 8

Toleranta unei autoritati guvernamentale asupra libertatii de judecare a umanitatii,aceasta este caracteristica unui iluminat si prin propria sa atitudine este capabil a scoate din minorat intreaga umanitate, iluminare sau spirit de libertate ce trece dincolo de granitele tarii in care a fost initiata. Acesta este momentul in care aflam esenta iluminarii unui grup mai mare oameni. In acest capitol intelegem atitudinea si demersul natural al omului care primeste iluminarea si o revarsa la randul sau altuia.

Este un moment important in care suntem atentionati de diferenta enorma pe care o poate face un singur om cu autoritate si gandire proprie, un om care se foloseste de propria sa libertate pentru a-i elibera pe ceilalti. Astfel umanitatea este libera si poate incepe cu pasi repezi sau marunti a-si largi orizonturile in materie de cunoastere de sine si a lumii intregi. Putem spune ca luminile sunt oamenii care experimenteaza starea de revelatie a sinelui, pentru ca sunt liberi sa o faca si pentru ca au fost facuti constienti de aceasta capacitate a lor. Oamenii iluminati sunt oameni care cunosc folosindu-se de ochii proprii, judecand evenimentele printr-un filtru propriu.

Acest lucru se va dovedi nu tocmai benefic ulterior in istoria gandirii filosofice si estetice. Ulterior vom asista la o dezlantuire haotica a umanitatii, care in cercetarea de sine isi pierde unitatea: ”Acest spirit de libertate se întinde si în afara, chiar si acolo unde el se izbeste de obstacole exterioare din partea unui guvern care nu-si cunoate rolul. Aceasta îi serveste cel putin de exemplu celui din urma pentru a întelege ca nu se poate concepe unitatea lucrurilor comune într-o atmosfera de libertate.”6

Revenind la subiectul anterior, Kant mentioneaza ca autoritatea capabila de iluminare si iluminata ea insasi, sustinuta de supusii de asemenea iluminati, este cea care poate rosti ceea ce un stat liber nu poate:”Rationati cat vreti si despre subiectele care va vor placea dar supuneti-va!”7. Aceasta fraza se explica astfel: nu este suficient ca iluminarea sa patrunda in gandurile, intentiile si ideile noastre, iluminarea trebuie sa patrunda in activitatea noastra, trebuie sa o asimilam si sa ne comportam conform acesteia. De ce nu poate un stat liber sa spuna acest lucru? Ce teama sau ce viziune ar putea proiecta o astfel de perpectiva intr-un stat liber? Raspunsul nu il aflam sau e specificat vag. Putem cauta raspunsul folosindu-ne de propria judecata si putem afirma ca o astfel de atitudine proiecteaza viziunea pe care o gasim astazi asupra umanitatii. Cum functioneaza in acest secol libertatea in gandirea umana ne explica de ce un stat liber nu poate pronunta o fraza a carei efecte sunt incerte. Aceste efecte nu pot fi decat incerte pentru ca se nasc din dorinta individuala si nu din cea comuna.

In acest punct al eseului datele pe care le-am primit devin deodata incerte, situatia este paradoxala (cum o numeste Kant). Explicatia este imediata:” Un grad superior de libertate civila ar parea avantajos libertatii de spirit a poporului, impunându-i acestuia, nu mai putin, limite de netrecut; un grad mai mic îi ofera ocazia de a se desfaura în toata puterea sa.”7

Finalul eseului, formulat ca o concluzie ne comunica faptul ca o data ce exista disponibilitatea spre o gandire libera, aceasta actioneaza gradual si in sens opus asupra umanitatii, in acelasi mod se intampla si in cazul fundamentelor guvernarii,

6 Immanuel Kant, “Ce sunt luminile?”; pagina 8 7 Immanuel Kant, “Ce sunt luminile?”; pagina 9

” cel ce gandeste profitabil pentru el insusi va trata omul potrivit cu demnitatea pe care o merita.”8

Tema aleasa de autor este corect formulata. Desi titlul si modul de exprimare, argumentare, exemplificare a autorului poate parea vag si conexat cu alte probleme ale gandifii estetice si filosofice, consider ca autorul face acest lucru intentionat. Cred ca autorul incearca sa trateze subiectul iluminarii ca pe un fenomen ce necesita studiat in afara contextului istoric.

Interogatia lui Kant este o intrebare pe care o putem adresa in orice perioada istorica, in orice moment. Kant ne descopera nevoia de a ne intreba despre realitatea imediata, a constientiza daca starea prezenta este cea caracteristica ideilor pe care le avem despre aceasta stare.Kant spune, ca luminarea este iesirea din minoratul de care suntem responsabili. Urmarind argumentarea sa, suntem minori din lene si lasitate, suntem responsabili deoarece nu luptam impotriva acestor stari pentru a deveni constienti de judecata proprie si pentru a o folosi. Aceste capitole sunt coerente si concret expuse.

Cele trei exemple: preotul, ofiterul si perceptorul, sunt instante ale tipurilor de tutori, fata de care suntem minori. Noi interactionam cu aceste instante in orice moment al existentei noastre, fie ca traim in sec.XVIII, fie in sec.XXI. Umanitatea a evoluat, gandim dupa propria vointa si putere, simtim libertatea si o dorim in orice moment, iar aceste instante sunt in continuare prezente. Modul in care tratam aceste instante nu s-a schimbat la o scara larga, exista in continuare probleme de rezolvat si spirite de initiat in practicarea judecatii proprii, chiar daca avem la indemana resursele pentru a face acest lucru. Kant ne explica in acest moment ca este vorba despre libertate, ca iesirea din minorat depinde de gradul de libertatea pe care il avem si de alegerea individuala. Putem alege a folosi aceasta libertatea in mod profitabil sau nu.

Daca avem aceasta libertate trebuie sa o folosim public pentru a prezenta si celorlalti opinia individuala, in acest mod inpirand si celorlalti curajul de care au nevoie. Referitor la aceasta idee vreau sa mentionez ca autorul ne prezinta de fapt un demers simplu, banal si primitiv al omului, el ne ofera un indemn catre o actiune fireasca in esenta. Daca ne gandim la importanta acestui indemn: este important sa stim ca trebuie sa facem ceea ce este firesc sa facem, ca fiinte rationale? Sau este important ca acest demers sa fie expus public, expus tutorilor?

Sa analizam mai in detaliu cele trei instante: Preotul(“legatura suprema a societatii umane”9), este pastorul spiritual, cea mai importanta instanta pentru om, cel care il indruma in cele mai profunde hotarari;Ofiterul reprezinta securitatea individuala si generala a societatii; Perceptorul simbolizeaza garantia locului in care ne dezvoltam existenta. Asadar Kant isi mentine ideea initiala, subiectul si abordarea sa, sunt tratate ca fenomen. Luminile (interogatia asupra luminilor) este in primul rand un indemn de constientizare a prezentului in orice moment istoric si ulterior este intelegerea libertatii pe care in sec.XXI o avem “oficial”10.

Concluzia autorului nu este completa: “Am infatisat argumentul esential al sosirii Luminilor asupra acelora prin intermediul carora oamenii ies dintr-un minorat de care sunt ei insisi responsabili- mai ales asupra chestiunii religiei; deoarece, in ce

8 Immanuel Kant, “Ce sunt luminile?”; pagina 10. 9 Francis Bacon:”Despre Unitate in Religie 10 in sensul ca ne este livrata prin toate mijloacele mass – media

priveste artele si stiintele, stapânii nostri nu au nici un interes sa joace rolul de tutori asupra supusilor lor; în afara pietei, acest minorat despre care am vorbit este cel mai prejudiciabil si în acelasi timp cel mai dezonorant dintre toate.”8 Desigur, Kant ne atentioneaza ca aceasta este concluzia legata de subiectul ales insa noi ramanem cu semne de intrebare: despre ce minorat vorbeste in ultima propozitie?De ce nu primim informatii si despre acest minorat? Si de ce nu primim solutii, exemple(precum in prima parte a eseului in care ne spune despre lene si lasitate?)Daca autorul intentioneaza si acest lucru nu putem afirma, finalul eseului trateaza deja un alt subiect:” în ce masura hazardul poate sa realizeze acordul gândurilor”8.

Eseul “Ce sunt luminile?” trateaza subiecte edificate de catre autor in alte lucrari ale sale, Criticile(”Critica ratiunii practice” si “Critica facultatii de judecare “). Daca afirmam acest lucru nu este nevoie sa ne punem probleme privind subiecte inserate insa neargumentate complet.Acest lucru este fascinant si pentru Michael Foucault care scrie in lucrarea sa “Ce este un autor?”:“este pentru prima data cand un filozof leaga astfel,semnificatia propriei opere in raport cu cunoasterea, o reflectie asupra istoriei si o analiza aparte asupra momentului singular in care scrie si din pricina caruia, tocmai, scrie.”11

Din perspectiva mea, luminile sunt oamenii care, asemenea lui Frederic al II-lea, aleg sa isi foloseasca propria judecata in mod profitabil, asta in conditiile in care acordam valoare de adevar frazei lui Kant: ”sa trateze omul, care este astfel mai mult decât o masina, potrivit cu demnitatea pe care acesta o merita”.

Eu cred ca doar prin intermediul acestor oameni se poate ajunge la o “era a luminilor”.Lasand la o parte luminile si concentrandu-ma pe textul in sine, consider de asemenea ca un astfel de subiect trebuie prezentat intr-o formula cat mai inteligibila pentru masa pentru ca Immanuel Kant este ca un “principe tolerant”, care are daca nu menirea, macar posibilitatea si capacitatea de a transmite celorlalti rationamentul sau. Este important pentru noi sa intelegem toate datele problemei pentru a putea gasi, dar o problema acaror efecte sau date sunt incerte o putem privi ca pe o problema pe cale de a fi solutionata de indata ce noi incepem a o judeca. Singura problema ramane cea leagata de patrunderea sensului libertatii.Libertatea este un act pe care il jucam noi, contemporanii, iar interogatia ne priveste direct asteptand de la noi Luminarea, luminarea celor care vor lumina la randul lor pe toti. Legat de aceasta idee Michael Foucault noteaza:”Trebuie sa incercam sa facem o analiza a noua insine in calitate de fiinte determinate istoric, in parte, tocmai de Aufkarlung”11. Asadar Aufkarlung, este o reflectie asupra prezentului si un indemn catre rationalizarea actelor umanitatii in societate.

In concluzie Luminile sunt oameni care aleg sa judece dupa propriile forte despre orice ii preocupa si expun public opinia lor. Este de ajuns ca un singur om sa faca acest lucru pentru a determina aparitia luminilor si in randul celorlalti. Efectele aparitiei luminilor in umanitate reprezinta un subiect deschis in continuare, subiect ce trebuie solutionat de catre noi avand ca start ideea lui Kant despre hazard si acordul gandurilor. Labirintul in care ne aflam ne va dispersa spiritele daca nu vom realiza un acord al gandurilor care sa omagieze societatea cu toleranta fata de opinia celuilalt si control permanent al echilibrului societatii.

11 Michel Foucault : “Ce este un autor”

Bibliografie

“Ce este un autor”

Michel Foucault

“Despre Unitate in Religie” Francis Bacon

“Ce sunt luminile?” Immanuel Kant

Facultatea de Arte Decorative si Design

Sectia MODA

MASTER Anul I

Recenzie la cartea “Ce sunt luminile?”

de Immanuel Kant

Student : Hutanu Catalina

Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti